Mana Zilnica

21 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i-a văzut și s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ. Și a zis: „Iată acum, domnii mei, abateți-vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți peste noapte și spălați-vă picioarele” … „Acesta a venit să locuiască aici temporar și mereu este judecător? Acum ție îți vom face mai rău decât lor” … Și bărbații și-au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa.

Geneza 19.1,2,9,10

Lot (4) – Judecător în Sodoma

Lot fusese luat captiv împreună cu locuitorii Sodomei, fusese salvat de Avraam și se întorsese în casa lui din Sodoma. Acum îl găsim stând la poarta acelei cetăți nelegiuite, ca persoană cu vază. Când cei doi îngeri, care arătau ca niște călători, au sosit acolo, el imediat i-a invitat în locuința sa, intenționând să le ofere ospitalitate și totodată protecție față de oamenii cetății. Îngerii au primit cu rezerve invitația sa, după care el le-a făcut un ospăț cu pâini nedospite.

În noaptea aceea, oamenii din Sodoma, tineri și bătrâni, au venit și i-au cerut lui Lot să-i scoată afară pe oaspeții săi pentru a-și împlini cu ei poftele lor perverse. Lot a ieșit la ei și în zadar a încercat să-i convingă să renunțe la o astfel de nelegiuire. Acțiunea lui n-a făcut decât să-l expună unui pericol din care l-au salvat îngerii.

Toate eforturile acestui „om drept”, care „își chinuia zi după zi sufletul drept cu faptele lor fără de lege” (2 Petru 2.8) pentru a îmbunătăți moravurile Sodomei, s-au dovedit complet inutile. Ele n-au făcut decât să-l expună urii celor pe care îi numea „frați”. Creștinul astăzi se confruntă cu aceeași ură din partea unei lumi care a lepădat în mare parte standardele morale ale lui Dumnezeu. Lumea protestează imediat dacă creștinii încearcă să impună standarde creștine prin mijloace politice. Dumnezeu însă îi cheamă pe creștini să se separe de rău, nu să lupte împotriva răului prin mijloace politice.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Din tălpile picioarelor până la cap, nimic nu-i sănătos, ci numai răni … nelegate și nealinate cu untdelemn.

Isaia 1.6

Diagnostic greșit

Pus în fața unei vești cumplite, un bătrân din Noua Zeelandă pe nume Frank s-a decis să-și trăiască la maxim ultimele luni din viață. După ce medicii i-au spus că suferă de cancer, Frank și-a vândut casa și, cu banii obținuți, a plecat într-o vacanță de vis, împreună cu soția lui. Omul a cheltuit zeci de mii de euro pe ceea ce credea că este ultima aventură a vieții sale. Nu și-a făcut griji financiare, gândindu-se că asigurarea de viață îi va acoperi toate cheltuielile. Mai mult, a donat lucruri în valoare de mii de euro, crezând că lui nu îi vor mai fi de folos. „Mă gândeam în fiecare zi că aceea putea fi ultima. Totuși, pe zi ce trecea, mă simțeam din ce în ce mai bine”, a mărturisit bătrânul. După aproape doi ani de la diagnostic, bătrânul a primit o veste, pe cât de șocantă, pe atât de bună. Analizele arătau că nu suferă de cancer. Acum Frank trebuia să se gândească la o modalitate de a-și reface situația financiară.

Ah, diagnosticul greșit! Câte probleme le-a creat oamenilor! Dar, pe linie spirituală, a creat cele mai multe necazuri. În viețile multor oameni, lucrurile stau ca și în versetul de astăzi. Păcatele au făcut multe răni de nevindecat. Dar marele Medic al sufletelor, Domnul Isus Hristos, dorește să vindece aceste răni. Cine se încrede în acest Mântuitor va fi vindecat de boala păcatului. Dar cine Îl respinge pe Fiul lui Dumnezeu va muri în păcatele sale, iar destinul său va fi pecetluit pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ-ȚI SPUNĂ CEVA – Fundația SEER

„Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului” (Exodul 3:4))

Nu judeca niciodată potențialul cuiva după ceea ce pare a fi în acel moment. Moise, unul dintre cei mai mari lideri din istorie, era păstor la oi atunci când l-a chemat Dumnezeu. Niciun corporatist nu l-ar fi angajat. Dar nu-l judeca încă – el era doar în formare. Dumnezeu i-a vorbit, l-a pregătit și i-a schimbat viața. Dacă te-ai săturat să tot asculți părerile altora, stai singur cu Dumnezeu. El îți va arăta lucruri care îți pot schimba viitorul (vezi Ieremia 33:3).

La vârsta de șaizeci și cinci de ani, după ce a condus un restaurant mai mulți ani, Colonel Sanders s-a trezit fără niciun ban în buzunar. Tot ce mai avea era un cec de asigurare socială de 105 dolari (aproximativ 500 de lei) pe lună, o rețetă de pui prăjit și o viziune la care refuzase să renunțe. Prin urmare, a pus bazele francizei Kentucky Fried Chicken, a devenit multimilionar și un devotat filantrop creștin.

Ideea este următoarea: nu s-a terminat decât atunci când spune Dumnezeu!

Moise „s-a fript” încercând să facă lucrurile singur. Apoi Dumnezeu i-a arătat un foc, pe care nu Moise l-a aprins, nici nu l-a întreținut… În esență, Dumnezeu i-a zis: „Uită-te la acest rug aprins; așa vei fi și tu. Prin puterea Mea te vei înfățișa înaintea lui Faraon. Marea Roșie se va da la o parte în fața puterii care lucrează în tine. Îți voi da mană în pustie. Te voi întări și te voi sprijini în tot drumul pe care-l ai de parcurs spre împlinirea destinului tău.”

Orice ai face astăzi, oprește-te! Stai singur cu Dumnezeu și spune: „Acum mă întorc și te voi asculta” (vezi Exodul 3:3). Odată ce ai auzit ceea ce dorește Dumnezeu să-ți spună, viața ta nu va mai fi niciodată la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:30-37; 10:1-11

După moartea lui Ioram şi cea a nepotului său Ahazia, rămâne în scenă personajul cel mai nefast din întreaga familie regală: regina mamă, Izabela. Ea tocmai aflase de moartea fiului ei (deoarece îl numeşte pe Iehu ucigaşul stăpânului său); dar, în loc să-l plângă, într-o ultimă izbucnire de vanitate, bătrâna regină se împodobeşte şi-şi fardează ochii (Ieremia 4.30). Apoi se aşază la fereastră ca să-l insulte şi să-l batjocorească pe cel care se prezintă. La apelul lui Iehu, propriii servitori o aruncă pe fereastră pe această blestemată femeie, din care, în câteva clipe, câinii nu mai lasă decât nişte rămăşiţe însângerate, de nerecunoscut. Un sfârşit oribil pentru personajul care va deveni în Scriptură personificarea puterii corupte în Biserică! (Apocalipsa 2.20).

Bătrânii Samariei şi căpeteniile din Izreel, precum altădată în cazul lui Nabot, sunt gata să comită crime ca să placă noului monarh. Dar mâna Domnului se afla în spatele acestei laşităţi şi putem fi siguri că nici unul dintre cei şaptezeci de fii ai lui Ahab nu merita cruţarea, pentru că, în acord cu Ezechiel 18.17, fiul care a împlinit poruncile Domnului „nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, (ci) va trăi negreşit”.

20 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși.

2 Corinteni 6.14

Cel mai intim și permanent jug pe care lumea îl cunoaște este cel al căsătoriei. Există cazuri când un credincios se înjugă cu un necredincios într-o afacere. Înainte de a rupe o astfel de legătură nepotrivită, el poate suferi multă pierdere spirituală, iar numele Domnului este dezonorat, de vreme ce el are o parte de responsabilitate în lucrurile rele făcute de partenerul neconvertit. Totuși, într-o astfel de situație, credinciosul poate rupe legătura, chiar dacă va avea de pierdut din punct de vedere financiar. Căsătoria însă nu poate fi ruptă în felul acesta. Oricum, trebuie să ne ferim de orice jug nepotrivit, în orice domeniu ar fi el.

Poziția creștinului este caracterizată de dreptate, de lumină, de Hristos, de templul lui Dumnezeu. Necredinciosul este caracterizat de nedreptate (sau de nelegiuire), de întuneric, de Belial, de idoli. Ce jug, ce părtășie, ce înțelegere pot fi între aceste două categorii de lucruri? Niciuna! Atunci de ce să ne plasăm într-o poziție în care să încercăm să punem împreună lucruri care sunt la fel de departe unele de altele ca cei doi poli ai pământului? Necredinciosul nu are nicio atracție pentru lucrurile care constituie viața însăși a celui credincios. De fapt, el nu are viața divină prin care să fie atras de astfel de lucruri. De cealaltă parte, credinciosul poate fi afectat de lucrurile nelegiuite cu care se preocupă necredinciosul, fiindcă, deși este născut din Dumnezeu, el are firea păcătoasă încă în el. Puneți acești doi oameni la același jug – care poate fi rezultatul?

Nu-ți trebuie prea multă pricepere pentru a răspunde la această întrebare. Unul nu poate merge decât într-o direcție, iar celălalt poate merge în ambele direcții. Calea celui necredincios va învinge, deși credinciosul poate fi tras pe ea fără să vrea și, astfel, să acționeze ca o continuă frână.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Umblați deci ca niște copii ai luminii.

Efeseni 5.8

Farul

Într-un far la mare locuia un paznic credincios împreună cu familia sa. Ei se încredeau pe deplin în Domnul Isus.

Într-o zi a venit la ei cineva în vizită.

— O, ce îngrozitor este să locuiești aici! a exclamat oaspetele, când a auzit valurile puternice ale mării bătând în stânca pe care era construit farul.

— Noi nu ne facem griji, a răspuns paznicul, stânca este de neclintit. De asemenea, farul este o construcție stabilă. De mult timp locuim aici, iar înaintea noastră au trăit alții în acest turn. Niciodată nu ne-am gândit că am putea să pierim aici. Numai de ceva suntem îngrijorați: ca ferestrele să fie permanent foarte curate, pentru ca lumina din far să se vadă până departe noaptea și astfel vapoarele să găsească drumul cel bun chiar și atunci când este furtună.

Dacă mântuirea noastră este întemeiată pe Hristos, „Stânca veacurilor”, atunci stăm pe o temelie sigură. Dumnezeu și Cuvântul Său nu se vor clătina niciodată. Dar grija noastră să fie ca lumina noastră, primită de la El, să lumineze cu putere în jur. Aceasta înseamnă să mergem în credincioșie pe calea noastră în această lume. Doar atunci poate Hristos, Lumina adevărată, să lumineze prin noi în lume.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SLUJIREA DUPĂ MODELUL DOMNULUI ISUS – Fundația SEER

„Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu… în vorbire de rău şi în vorbire de bine…” (2 Corinteni 6:8)

Autoarea Kelli Trujillo scria: „Eu nu sunt slujitorul tău! M-am revoltat și am vorbit urât cu unul dintre copii în timp ce am îngenuncheat ca să adun pastele pe care el s-a hotărât să le depoziteze pe podea… Apoi m-a lovit un gând: sper din tot sufletul ca Domnul Isus să nu fi auzit ce am zis! Din nefericire, această atitudine față de slujire se extinde dincolo de curățatul podelei. De cele mai multe ori, slujirea altora mă face să mă revolt. Dacă e vorba de un proiect foarte semnificativ în care poți asculta muzică inspirațională care să te facă să te simți bine, sau poți primi aplauze pentru cât ești de extraordinar, nu e dificil. Dar cum rămâne cu slujirea de care ne-a spus Domnul Isus, cea care implică să nu primești niciun merit și să te lupți cu propriile tale impulsuri egoiste?”

La rândul său, Harry E. Fosdick a spus: „Aburul nu pune nimic în mișcare până când nu este captat. Cascada Niagara nu se transformă în energie electrică decât atunci când este canalizată. Nicio viață nu devine importantă până când nu este concentrată, dedicată și disciplinată.”

Slujirea după modelul Domnului Isus înseamnă să spui: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20). Apostolul Pavel a fost închis, biciuit, lovit cu pietre, naufragiat, jefuit… și cu toate acestea, a declarat: „Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu… în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2 Corinteni 6:8-10).

Biblia spune că Domnul Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea… şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2). Și același Duh Sfânt te împuternicește și pe tine să-i slujești pe ceilalți prin faptul că îți pune la dispoziție puterea Sa.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:16-29

Iehu este un om ager şi plin de energie. Pe cât de spontan îşi concepe planul, pe atât de rapid îl pune în aplicare. Urmat de o ceată de oameni credincioşi lui, îşi conduce cu înverşunare carul la destinaţie, la Izreel. Văzându-l, ne gândim la acest Călăreţ urmat de armatele cereşti care vine să împlinească judecata „mâniei aprinse a lui Dumnezeu cel Atotputernic”. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu” sau, de asemeni, „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”, cu alte cuvinte, Hristos Însuşi. Apoi dispensaţia harului va lua sfârşit (Ap. 9.11-16).

„Este pace?” întreabă neliniştit Ioram prin mesageri; apoi mai întreabă o dată când ajunge în faţa celui trimis să execute judecata asupra lui. Dar ce spune Scriptura? „Pentru cei răi nu este pace” (Isaia 57.21). Dimpotrivă, când spun: „Pace şi siguranţă!”, atunci deodată vine pieirea peste ei (1 Tesaloniceni 5.3). A sosit momentul ca împăratul lipsit de evlavie să dea socoteală. Harul îi fusese vestit adesea prin Elisei; dar împăratul a rămas surd la cuvintele lui. „Trădare!” strigă el. „Pedeapsă!” ar fi trebuit să spună mai degrabă, pentru că mâna lui Dumnezeu este aceea care-l străpunge prin inimă, făcând ca trupul să-i fie aruncat chiar în ogorul lui Nabot unde, potrivit profeţiei neschimbătoare, s-a împlinit sfârşitul casei însângerate a lui Ahab.

19 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.

Galateni 1.3-5

Salutul lui Pavel către galateni este foarte prețios. Harul este prezentat aici în contrast cu legea. Pacea a fost făcută prin sângele crucii lui Hristos, după ce legea n-a făcut altceva decât să arate vrăjmășia omului. Acum Dumnezeu este cunoscut ca Tată, iar Domnul Isus Hristos este cunoscut ca Cel care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre. Legea nu a dat nimic. Din contră, ea a cerut să nu mai existe păcate și l-a condamnat pe păcătos. Ce contrast cu Domnul Isus Hristos și cu jertfa Sa perfectă, care înlătură păcatele! Dragostea și harul L-au adus aici, jos, nu vreo cerință a legii.

El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre – nu ca să ne îmbunătățească starea sau împrejurările vieții în această lume, nici ca noi să ne bucurăm în tihnă de lucrurile de pe acest pământ. Scopul a fost să ne elibereze din acest veac rău. Suntem mântuiți nu numai de judecată, ci pentru glorie și pentru a ne bucura de prezența Domnului și Mântuitorului nostru pentru totdeauna. Legea putea doar să ne spună cum să ne purtăm în această lume, însă nu ne putea oferi o moștenire dincolo de lume. Doar Hristos a putut face această lucrare minunată.

Sursa energiei lui Hristos pentru această măreață lucrare a fost voia Dumnezeului și Tatălui nostru. Altruismul perfect și dragostea față de păcătoși sunt văzute aici. Mai mult, El Și-a găsit plăcerea în a face voia Tatălui. Nu simțământul datoriei a fost cel care L-a animat, ci devotamentul sfânt față de Tatăl, în supunere absolută și în bucuria din inimă de a face voia Lui.

„După voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, căruia fie gloria în vecii vecilor!” Câtă însemnătate se află în fiecare cuvânt! Nicio singură rază de glorie nu este atașată capacității sau realizărilor omului. Voia lui Dumnezeu Tatăl a triumfat în mod glorios.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Ioan 10.28,29

Garanția oilor

Persoanele care și-au încredințat viața în mâinile Bunului Păstor – Isus Hristos – sunt asemănate cu oile. Oile Bunului Păstor au primit o garanție de neegalat: nimeni nu le poate smulge din mâna Aceluia care Și-a dat viața la crucea de pe Golgota pentru ele. Iar Tatăl ceresc, care I le-a dat Păstorului pentru a le aduce într-o asemenea binecuvântare, este mai mare decât toți aceia care ar putea să li se împotrivească. Deci nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

Între Tatăl și Fiul există o unitate desăvârșită, atât cu privire la oi, cât și cu privire la toate lucrurile. „Eu și Tatăl una suntem”, a spus Domnul și Mântuitorul nostru. Siguranța oilor este desăvârșită. Știindu-se în mâinile Tatălui și ale Fiului, de ce s-ar teme ele? Nimeni nu este în stare să-l smulgă pe un credincios din mâinile lui Hristos, deoarece mâinile atotputernice de care S-a folosit pentru a crea lumea sunt aceleași cu cele cu care susține în prezent lumea. Nu există putere care să poată smulge o oaie din mâna Sa. Un exemplu grăitor îl ilustrează în acest sens tânărul David, care ne face următoarea mărturisire: „când un leu sau un urs venea să ia un miel din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură” (1 Samuel 17.34,35). Bunul Păstor este mai mare și mai puternic decât David, iar El poate să ne păzească de orice pericol. Dar cine nu are siguranța că este o oaie a Bunului Păstor să se grăbească să asculte de glasul Domnului: „Veniți la Mine toți”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OCROTEȘTE „NOII LĂSTARI!” – Fundația SEER

„Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.” (Iov 14:7)

Pentru a-ți găsi un soț sau o soție care să se potrivească etapei în care te găsești, și care să meargă în aceeași direcție cu tine, ai nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu. Dacă alegi folosindu-te de propria-ți înțelepciune, s-ar putea să nu faci cea mai bună alegere. Și când familia se destramă, rănile pot dura o viață întreagă – chiar și după ce lupta s-a terminat. Ascultă, te rog, acest sfat: nu-i folosi niciodată pe copii drept muniție pentru a vă răni unul pe altul! Muniția nu distruge doar ținta, ci va fi distrusă și ea însăși, în acest proces. Monologul amărăciunii tale poate fi adevărat, dar poate distruge capacitatea copilului tău de a zidi relații sănătoase pe cont propriu. La urma urmelor, dacă nu poate avea încredere într-un părinte, în cine mai poate avea încredere? Chiar dacă nu poți salva relația, salvează-i pe ei.

Iov spune: „Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.” Ce minunat: lăstari noi care se nasc dintr-un copac tăiat! Acesta este mesajul nostru; există viață după moarte! Avem un Dumnezeu al celei de-a doua șanse și al noilor începuturi. Doar pentru că visele tale nu s-au împlinit nu înseamnă că visele copiilor tăi nu se vor împlini. Dacă singurul lucru care rezultă din relația voastră este un copil sănătos și bine adaptat, tot ești câștigător! Copiii tăi sunt viziunea ta. Ei vorbesc despre viitorul tău, așa că oferă-le dragoste și stabilitate mai multă. Învață-i ce spune Dumnezeu despre viață. Lucrează la asta de dragul lor. Dacă „noii lăstari” se pierd odată cu copacul, toți acei ani au fost irosiți! Așa că, ocrotește „noii lăstari” din familia ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:1-15

Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Domnul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judecată. Numai atunci când toate celelalte resurse ale harului Său s-au epuizat, decide să acţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului. Un tânăr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest serviciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Domnul unui tânăr. Trebuia să se prezinte personal la cartierul general al armatei lui Israel din garnizoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef. Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumnezeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

18 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt.

Geneza 14.18

Melhisedec (2) – Dreptate și pace

Prima dată citim despre Melhisedec în Geneza 14, unde alte trei lucruri sunt menționate pentru prima oară în Scriptură: războiul, preoția și Ierusalimul (Salemul). În Biblie, ceea ce vine primul în ordinea revelației este ultimul în ordinea împlinirii – scopurile lui Dumnezeu în Hristos sunt revelate de la chiar începutul timpului, iar împlinirea lor este încă viitoare.

Numele „Melhisedec” înseamnă „Împărat al dreptății”, iar titlul de „Împărat al Salemului” înseamnă „Împărat al păcii” (Evrei 7.2). Să remarcăm însă ordinea: întâi „Împărat al dreptății”, apoi „Împărat al păcii”. Un subiect comun tuturor profeților este că Împărăția lui Hristos va fi absolut dreaptă în caracter: „El va judeca pe poporul Tău cu dreptate … Munții vor aduce pace poporului” (Psalmul 72.2,3). Mai întâi „dreptate”, apoi „pace”. Isaia prezintă și el această ordine: „Lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Pacea va fi rezultatul sau lucrarea dreptății. Efectul dreptății va fi liniștea. Unul dintre motivele pentru care nu există pace în lume astăzi este că nu există dreptate.

Hristos este Împăratul dreptății și Împăratul păcii, iar acest lucru se va vedea pe deplin în Mileniu. Pentru noi însă El este așa încă de pe acum. Când eram în păcatele noastre nu aveam o poziție de dreptate înaintea lui Dumnezeu și nici pace. Însă Hristos a îndepărtat păcatele noastre la cruce, iar acum suntem îndreptățiți (declarați drepți) și, prin urmare, avem pace cu Dumnezeu (Romani 5.1).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și lumea trece, și pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

1 Ioan 2.17

Omida

Un om de afaceri avea succese remarcabile și era mândru de aceasta. Într-o dimineață se plimba prin grădina sa și a observat o omidă care se târa cu mare osteneală în sus, pe un țăruș. Eforturile ei l-au captivat pe observator. Oare va ajunge omida într-adevăr în vârful bățului?

Stând așa, i-a venit în minte fără să vrea că tot așa a trebuit să se străduiască și el cândva până să ajungă într-un final la nivelul la care se afla acum. Fără încetare, a trebuit să muncească mult pentru a atinge poziția râvnită. Și a reușit! Acum era sus!

Adâncit în gânduri, omul privea mai departe omida. Într-adevăr, mica vietate ajunsese sus. Dar s-a învârtit puțin și apoi a început să coboare. Acolo sus nu era nicio frunză verde, ci doar un băț uscat.

Această simplă întâmplare l-a mișcat pe bărbat și s-a întrebat ce atinsese de fapt. Urcase cu anevoie în viață, dorind să obțină o poziție binevăzută în lume. Era acum mulțumit? Nu trebuia să recunoască faptul că era tot așa de dezamăgit ca această omidă? Ce găsise? Nimic care să-l facă mulțumit pe deplin, nimic de valoare statornică, nimic veșnic.

Punctul culminant al vieții lui trecuse. Dintr-odată a înțeles: „Trebuie să caut altceva, trebuie să găsesc ceva care să aibă valoare dincolo de acest timp”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SURPĂ ÎNTĂRITURILE! – Fundația SEER

„Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Istoria lui Iosif, condamnatul care a devenit prim-ministru, ne învață cum să ne ridicăm deasupra circumstanțelor, cum să depășim provocările și cum să atingem deplinătatea potențialului dat nouă de către Dumnezeu. Călătoria lui a fost una de lungă durată, și a ta poate fi la fel… Dar dacă nu faci primul pas, vei rămâne blocat în locul în care ești acum. Uneori „întăritura” ta ți-a fost stabilită devreme în viață. Durerea acumulată în familie este cea mai profundă, deoarece este cauzată atât de devreme, și implică oameni care ar fi trebuit să fie demni de încredere. Ai fost prea tânăr ca să poți procesa tratamentul greșit. Nu ai știut cum să te aperi. Tatăl tău, mama ta, unchiul tău, fratele mai mare – te-au dominat, de obicei prin statură și întotdeauna în grad. Când te-au judecat greșit, i-ai crezut. În tot acest timp ai funcționat cu date eronate: „Ești prost, ești leneș, ești tăntălău ca taică-tău, ești grasă ca maică-ta…” Zeci de ani mai târziu, acele voci ale înfrângerii încă răsună în subconștientul tău.

Dar nu trebuie să fie așa! „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” Folosește strategia „respinge și înlocuiește” și vei câștiga lupta la nivelul gândirii. Când apar gânduri negative, înfricoșătoare, generate de sentimentul vinovăției, sau gânduri de inferioritate și de condamnare, respinge-le și începe să repeți ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu prinde viață în tine, vechile tale gânduri vor începe să moară și să-și piardă controlul pe care îl aveau asupra ta. Astăzi, surpă întăriturile – și vindecarea ta va începe!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 8:1-29

La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărătească, unde Dumnezeu îl foloseşte pentru ca dreptatea să triumfe de partea sunamitei.

În continuare sunt relatate vizita lui Elisei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

În final, în versetele 16-29 vedem cursul istoriei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie” (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab” (v. 27). Sunt alianţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

17 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus. Și mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit.

Luca 2.51; Evrei 5.8

Să-L privim pe Dumnezeul atotputernic ca Prunc în Betleem. Să privim cum părinții Lui pământești Îi dau instrucțiuni și cum El este gata să Se supună. Să privim, de asemenea, cum El a urmat în mod perfect voia Tatălui Său. Apreciem astfel mai mult cuvintele din Epistola către Evrei: „Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit” (Evrei 5.8). Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, nu fusese niciodată, înainte de întruparea Sa, în poziția de a asculta. Acum Omul Isus experimenta ceea ce însemna să te supui unei autorități mai înalte.

Într-o mică măsură am putut și eu, în mod personal, să experimentez ceea ce Domnul, în mod perfect, a simțit în această privință. Prin bunătatea lui Dumnezeu am avut privilegiul să dețin o poziție de autoritate în firma în care lucram. Aflat în această poziție, eram obișnuit să dau ordine. Într-o zi am fost informat că, dintr-o serie de motive, funcția pe care o ocupam a fost desființată. Am rămas o perioadă fără serviciu, după care, prin harul Domnului, am reușit să-mi găsesc un nou loc de muncă. Acolo însă am fost în poziția de a primi ordine, ceea ce m-a făcut să sufăr destul de mult – a trebuit să învăț să ascult de ordine; nu mai eram la conducere. Însă, prin harul lui Dumnezeu, am putut trece cu bine prin acea perioadă.

Dacă o astfel de împrejurare neînsemnată poate face pe cineva să învețe ascultarea, să ne gândim cât de frumoasă a fost viața lui Hristos, care, de bunăvoie, a devenit Rob smerit; iar în tot acest timp, El a fost Dumnezeu. Acesta este exemplul suprem de ascultare și de smerenie (să ai puterea infinită, dar s-o ții sub control). Nimeni nu s-a jertfit pe sine ca Isus Hristos. Dacă trecem prin momente în care simțim că ni se tăgăduiesc drepturile, să ne îndreptăm privirea către El!

S. J. Hulshizer

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu trebuie să-l stăpânești”.

Geneza 4.6,7

Mustrarea

O mustrare este un lucru dificil de administrat într-un mod corect. Ea nu este întotdeauna primită de către cel mustrat. Priviți-l pe Cain! Însuși Dumnezeu îl mustră. Cain nu a ascultat instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la modul corect de închinare și de aducere a jertfelor. Neascultarea lui se arată și mai lămurit prin jertfa adusă de Abel, fratele său. Rădăcinile crimei începeau să apară în inima sa. „Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața”. Dumnezeu i-a oferit lui Cain o șansă de a-și dezactiva impulsurile. Dumnezeu îi arată lui Cain efectele păcatului său și ale îndărătniciei sale și îi subliniază pericolele actualei direcții de acțiune și consecințele sale. Dar Cain respinge mustrarea; consecințele nu au întârziat, iar Cain s-a distrus pe sine însuși.

Mustrările descoperă lucruri ascunse. Când Natan l-a mustrat pe David, lucrurile merseseră deja departe în rău, dar David a înțeles și a cedat. Unele consecințe erau deja în acțiune, dar cel puțin David s-a pocăit.

Mustrarea are scopul de a ajuta o persoană să conștientizeze cât este de mare grozăvia păcatelor sale. Mai este timp să fie schimbată direcția înainte de a fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RATA CONCEDIUL DE ODIHNĂ! – Fundația SEER

„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

Există o legendă în care se spune că apostolul Ioan avea o potârniche, și-i făcea plăcere s-o hrănească și s-o îngrijească. Într-o zi, l-a vizitat un vânător și a fost mirat să-l vadă jucându-se cu pasărea. „Sunt surprins să te văd angajat într-un asemenea amuzament când sunt atâtea probleme importante, legate de evanghelie, care ar trebui să te preocupe.” Ioan a răspuns: „Tu îți ții arcul încordat întotdeauna?” Vânătorul a răspuns: „Nu, asta l-ar face nefolositor. Îi slăbesc coarda, atunci când nu sunt la vânătoare.” Apostolul a dat din cap și a spus: „Iar eu îmi detensionez mintea din același motiv.”

Știi cine a spus: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puțin.”? Domnul Isus, persoana cea mai solicitată care a trăit vreodată. De ce spus El lucrul acesta? Biblia ne dă răspunsul: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus este exemplul nostru.

Într-o vară, un pastor a anunțat că nu-și va lua vacanță, căci diavolul nu merge niciodată în vacanță. Unii din adunare au râs; alții au crezut că este foarte „spiritual.” Un enoriaș s-a dus acasă, și a vrut să vadă dacă Domnul Isus a avut aceeași atitudine. A descoperit că în cei trei ani de misiune activă, Domnul Isus a avut zece perioade în care s-a depărtat de mulțime, pe lângă odihna Sa din timpul nopții și odihna din ziua de Sabat. În duminica următoare, enoriașul l-a întrebat pe pastor: „Urmați exemplul diavolului, sau pe al Domnului?!”

Recreerea înseamnă o re-creare, un timp de reînnoire a energiei și de hrănire a celei mai importante relații. Așadar, nu-ți rata concediul de odihnă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:9-20

„Ziua aceasta este o zi de veste bună” (v. 9).

Ah, dacă o cunoaştem − această veste bună a Evangheliei − să n-o păstrăm din egoism numai pentru noi! Să ne grăbim să răspândim fericitul mesaj celor care sunt încă nefericiţi şi care nu cunosc salvarea divină. „Iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Oare nu vom fi vinovaţi dacă tăcem? (vezi Ezechiel 33.6). Este ceea ce conştiinţa le spune acestor patru leproşi; şi, fără să aştepte dimineaţa, ei se grăbesc să dea de ştire străjerilor cetăţii. Dar ascultaţi ce argumente îi întâmpină!

Împăratul şi servitorii lui ţin un consiliu, trecând în revistă toate explicaţiile posibile înainte de a o accepta pe cea mai simplă şi mai minunată: Această eliberare este aceea pe care o anunţase profetul; ea vine de la Domnul. „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii”, Se putea mira Domnul Isus (Luca 24.25). Scăparea era chiar la poartă. Dar, pentru ofiţerul care nu crezuse, acolo se afla şi judecata. Singur el nu se va bucura de prada abundentă. Cuvântul Domnului s-a împlinit literă cu literă. Şi întotdeauna este aşa!

16 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine este ca Tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca Tine, măreț în sfințenie, înfricoșător în laude, înfăptuind minuni?

Exod 15.11

Pentru prima oară se vorbește acum despre sfințenia Domnului. S-a făcut aluzie la ea în Exod 3, când El i-a zis lui Moise: „Dă-ți jos încălțămintea din picioare, căci pământul pe care stai este sfânt”. Dacă Domnul urma să Se coboare pentru a-Și răscumpăra poporul din robie și stricăciune, El pretindea sfințenie. Acum, când israeliții sunt liberi, ei cântă despre El că este „măreț în sfințenie” (Exod 15.11).

Niciodată nu vom înțelege ce este sfințenia până când nu vom cunoaștem răscumpărarea. Vedem câteodată un suflet sincer, tulburat nespus de mult fiindcă nu găsește sfințenie în inima sa. El gândește așa: «Nu trebuie oare să fiu sfânt?». Da, cu siguranță că trebuie, răspundem noi; dar unde caută el această sfințenie? O caută în inima lui. De ce? Fiindcă nu știe încă ce este îndreptățirea și caută sfințenia acolo unde „nu este nimic bun”. Dar când ajunge să înțeleagă că este îndreptățit și răscumpărat, atunci va căuta sfințenia de dragul ei, fiindcă ea se potrivește cu sfera nouă în care a fost introdus pentru a fi cu Dumnezeu. Atunci va putea trăi îndemnul: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”.

Suntem deci mântuiți, însă mântuiți în nădejde (Romani 8.24). Răscumpărarea în sine ne așază în pustie, unde umblăm având nădejdea gloriei viitoare, suspinând împreună cu Duhul lui Dumnezeu, în același timp însă lăudându-L și binecuvântându-L pe Domnul.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea mă deprind să am totdeauna o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Fapte 24.16

Nu împușcați „câinele”!

Un gospodar dormea liniștit în casa lui. Câinele era legat în curte. Simțind apropierea hoților, acesta a început să latre. Omul a ieșit din casă, dar n-a zărit pe nimeni. Apoi a intrat în casă, dar câinele a început să latre din nou. Omul a ieșit din casă, dar nici de data aceasta n-a văzut pe nimeni. Așa s-a întâmplat de câteva ori, până când omul s-a supărat așa de tare, încât a luat arma de vânătoare și a împușcat câinele. „Acum pot să mă odihnesc liniștit, pentru că nu mai sunt deranjat”, și-a zis mulțumit gospodarul. Dar hoții au venit și i-au jefuit casa.

Conștiința este pentru om ceea ce reprezintă câinele pentru stăpânul său. Îți dă de veste când se apropie păcatul, te avertizează cu privire la ceea ce nu este bine. Dacă nu vrei să ții seama de această voce și cauți să potolești cugetul cu alte lucruri din lume, atunci treptat-treptat această voce va fi adusă la tăcere. Paguba va fi a ta, o pagubă cu urmări veșnice. Cândva, cugetul se va trezi în tine, dar va fi prea târziu. De aceea, vino acum la Mântuitorul care vrea să-ți curețe conștiința de orice urmă a păcatului! Doar Mântuitorul poate face această lucrare. „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată” (1 Petru 1.18,19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRESIUNILE UNUI LIDER – Fundația SEER

„În fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28)

Predicatorii își pregătesc predicile, învățătorii își planifică lecțiile, contabilii se frământă cu cifrele, mecanicii se luptă cu motoarele… Dar nu există nici o instituție de învățământ superior care să te poată pregăti, pe deplin, pentru presiunile cu care se confruntă un lider. Lucrul acesta se dobândește numai prin pregătire pe teren. Pavel pune presiunile unui lider alături de a fi biciuit, bătut, lovit cu pietre, trădat și naufragiat. Este unul din motivele pentru care peste 20% dintre pastori spun că n-ar mai face același lucru, dacă ar fi s-o ia de la capăt. După cum a spus autorul Zig Ziglar: „În vârf te simți singur.”

Dacă ești lider în oricare din domeniile vieții – și majoritatea dintre noi suntem, fie că ne dăm seama, fie că nu – responsabilitatea nu numai că se oprește la ușa ta, dar nu o poți muta de acolo nici cu buldozerul. Ca lider, auzi prea puține atunci când lucrurile merg conform planului, dar când ele nu merg bine, să te ții! Liderii atrag critica la fel cum un picnic atrage muștele. Autoritatea și influența asupra oamenilor vin întotdeauna cu un preț. Liderul va plăti costul în timp, gândire și încredere. Contribuția lui constă în asumarea zilnică a riscurilor, într-o muncă perseverentă, o gândire vizionară și rezolvarea problemelor. Dar cel mai mare cost este să ai de-a face cu oamenii, mai ales cu aceia care poartă aceeași uniformă, dar nu sunt de aceeași parte a baricadei. La aceștia se referea și apostolul Pavel, când s-a pomenit „în primejdii între fraţii mincinoşi.” (vers. 26).

Dacă trăiești astfel de experiențe astăzi, ia pentru tine cuvintele spuse de Dumnezeu lui Moise: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” (Exodul 33:21-22). Care este răspunsul la presiunile specifice unui lider? Conștientizarea prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața sa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:1-8

Locuitorii Samariei au ajuns la capătul disperării. Acum este timpul ca Dumnezeu să acţioneze. La încercarea împăratului de a-l omorî, Elisei, profetul harului, răspunde cu o veste bună: aceea a eliberării. Mântuirea este încă proclamată astăzi. Dar ce mulţi sunt aceia care, asemenea acestui ofiţer, manifestă faţă de ea neîncredere şi dispreţ!

Patru sărmani leproşi sunt folosiţi pentru aducerea ştirii despre această salvare (compară cu 1 Cor. 1.28). Fără vreo intervenţie omenească, armata siriană a fost pusă în derută. Domnul Însuşi a repurtat victoria. Tot aşa a fost la cruce, unde Isus a triumfat singur asupra tuturor vrăjmaşilor noştri. Noi am fost asemeni acestor sărmani leproşi, păcătoşi într-o situaţie disperată, condamnaţi la o moarte sigură şi eternă. Dar această moarte este acum nimicită pentru cel credincios. În locul ei, el găseşte viaţă, pace, libertate, belşug de bogăţii spirituale pentru prezent şi un viitor asigurat. Acestea sunt roadele victoriei lui Hristos la cruce. Vrăjmaşul a fost învins pe deplin. Şi să remarcăm faptul că a fost suficient doar să se scoale şi să meargă pentru a lua în stăpânire aceste lucruri (v. 5; compară cu Luca 15.18). Aţi făcut pasul acesta? Sau, cu adevărat, staţi încă „în întuneric, … în ţinutul şi în umbra morţii”? (Matei 4.16).

15 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu … Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

Romani 8.7,8

În epistolele lui Pavel vedem că oamenii sunt descriși a fi ori „în carne”, ori „în Hristos Isus”. Omul natural, oricât de cultivat sau de rafinat, de religios sau de binevoitor ar fi, este „în carne”, în ce privește poziția lui înaintea lui Dumnezeu. El este în primul Adam și mort în păcate. Are nevoie de viață spirituală. Acesta este motivul pentru care evanghelia nu vorbește nimic despre îmbunătățirea omului în carne, ci, dimpotrivă, despre răscumpărare, adică despre acea acțiune divină prin care suntem scoși din starea de vinovăție și de condamnare și suntem aduși într-o poziție de binecuvântare și de apropiere de Dumnezeu.

Oricât de cizelați și de amabili ar părea oamenii, suntem asigurați de Scriptură că „gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”; voința omenească este întotdeauna în opoziție cu Dumnezeu. Astfel, omul natural, oricât de intelectual și de generos ar fi, nu este decât un pom rău, care nu poate aduce rod bun. Nicio lege, nicio amenințare, nicio poruncă și nicio perspectivă a judecății nu-l pot face potrivit pentru a sta în prezența lui Dumnezeu. Întreaga lui istorie arată împotrivirea voinței sale față de voia lui Dumnezeu și demonstrează adevărul acestor cuvinte: „Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu” (Romani 8.8). Aceasta este fără îndoială o afirmație dură, însă cu totul corectă, adevărată, clară și concludentă. Iată care este starea omului! El „nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele se judecă spiritual” (1 Corinteni 2.14).

Date fiind aceste împrejurări, Dumnezeu nu Și-a propus să îmbunătățească natura căzută, ci, în harul Său infinit, a adus răscumpărarea prin Hristos și prin sângele Lui. În felul acesta avem eliberare de vină, de condamnare și de puterea păcatului și suntem înaintea lui Dumnezeu într-o poziție cu totul nouă, caracterizată de viața și de îndreptățirea divină. Simțământul vinei a fost înlăturat prin sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duceți-vă și învățați ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!”. Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. Matei 9.13

Telegrama

Cu mulți ani în urmă, telegraful era unul dintre cele mai rapide mijloace de comunicare. În acea perioadă, un tânăr telegrafist era preocupat de mântuirea sufletului său. Într-o dimineață, după ce toată noaptea nu a putut dormi meditând asupra faptului că are mare nevoie de un Mântuitor, a plecat deosebit de întristat la serviciul său. Strigătul vameșului, „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”, stăruia în inima telegrafistului. A ajuns la serviciu măcinat de această povară sufletească. În curând, un semnal l-a chemat la aparat. El a lăsat ca telegrama anunțată să sosească. Textul telegramei era: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”; „în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogățiile harului Său”.

O asemenea telegramă încă nu îi mai trecuse prin mână, iar cele scrise erau pentru el ca un mesaj venit direct din cer în momentul acela. Nu era o simplă întâmplare, ci purtarea de grijă a lui Dumnezeu. A înțeles mesajul și a găsit, prin credința în Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, liniște și pace. Telegrama sosită atunci nu a fost un lucru întâmplător. Ea fusese adresată unui suflet aflat într-o adâncă teamă sufletească. Dar și el trecea prin același coșmar. Astfel, două suflete au găsit pacea cu Dumnezeu. Aceste cuvinte ale Scripturii stau acum și în fața noastră, invitându-ne să găsim pacea cu Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VÂNDUT LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere… ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8-9)

 Înainte de a-ți descoperi scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață, vei experimenta adesea o serie de împotriviri care te vor determina să renunți la ce este vremelnic și să înțelegi ceea ce este etern. Pentru apostolul Pavel, lucrul acesta a însemnat pierderea tuturor posesiunilor pământești. Pentru alții ar putea însemna focul luptei dintr-un proces de divorț. Când persoana despre care credeai că este „totul” pleacă, te simți gol și pustiit. Uită-te la Iov: gospodăria lui era ca un abator, căsătoria lui părea o glumă, iar copiii lui muriseră. În acel moment, Iov a descoperit că poți fi dezbrăcat de cele temporale, dar nu de cele veșnice; îți poți pierde averea, prietenii și faima, dar nu caracterul și credința în Dumnezeu! Aceste lucruri supraviețuiesc pierderilor din viață. Biblia spune: „Atunci Iov… aruncându-se la pământ, s-a închinat…” (Iov 1:20).

Adevărata închinare se naște în focul sacrificiului. Când poți depune pe altar ceva ce ai crezut că trebuie să ai, deoarece ți-ai dat seama că totul este al lui Dumnezeu – asta înseamnă închinare. Uită-te la altarul lui Avraam: Dumnezeu nu a dorit sacrificarea lui Isaac, ci El dorea să știe dacă Avraam iubește ceva mai mult decât Îl iubește pe El. Iar acest lucru înseamnă să ajungi în punctul în care te poți ruga: „Doamne, Te rog iartă răzbunările și neiertările mele, nevoia mea de a impresiona, timpul meu, talentul meu și comoara mea, toate lucrurile care mă înfășoară și care mă împiedică să Îți aparțin pe deplin! Nu trebuie să-mi iei aceste lucruri, căci îți dau eu cu bucurie tot ce trebuie, ca să fiu ceea ce vrei Tu să fiu!” Poți rosti și tu o astfel de rugăciune, astăzi? Nu e ușor… dar îți va schimba viața!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:18-33

De trei ori în acest capitol, ca răspuns la rugăciunea profetului, ochii se deschid (v. 17 şi 20) sau, din contră, orbesc (v. 18). Să-I cerem Domnului să-i deschidă pe ai noştri. Să nu pierdem din vedere, cum a făcut slujitorul lui Elisei, puterea divină care se află la dispoziţia noastră. „Îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul“, spune psalmistul (Psalmul 121.1). Ilie fusese un profet exclusiv al judecăţii. Elisei, prin contrast, are privilegiul să folosească o a doua armă, şi mai eficace: harul. El arată îndurare faţă de vrăjmaşii lui şi copleşeşte răul prin bine. Gândurile ni se întorc din nou spre Isus. El a folosit, într-o manieră perfectă, atât puterea, cât şi harul. După ce, cu un cuvânt, îi făcuse pe cei care veniseră să-L prindă să cadă cu faţa la pământ, l-a vindecat pe slujitorul a cărui ureche fusese tăiată de ucenicul impulsiv (Ioan 18.6; Luca 22.51).

Ospăţul cel mare ne face să ne gândim, pe de altă parte, la marea cină a harului (Luca 14.17). Dumnezeu i-a invitat acolo pe cei care-I erau vrăjmaşi.

Dar fapta generoasă a lui Elisei nu va fi recompensată! Sirienii asediază Samaria, determinând o foamete cu consecinţe deosebit de grave. Însă Domnul Se va folosi de ea în mod just, pentru a-Şi demonstra în acelaşi timp şi puterea Sa şi harul Său.

14 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?

Ioan 6.9

Domnul Isus, fiind Dumnezeu, avea El nevoie de cele cinci pâini și de cei doi peștișori? N-ar fi putut rosti un cuvânt și imediat să creeze belșug de hrană pentru mulțimea înfometată? Fără îndoială că ar fi putut, însă n-a procedat așa, ci S-a folosit de ceea ce băiețelul a oferit; a binecuvântat puținul acela și hrana a fost înmulțită.

Vedem acest principiu și în alte împrejurări relatate în Biblie. Domnul a poruncit ca vasele să fie umplute cu apă, înainte ca el să o transforme în vin (Ioan 2.6-8). Pentru a-l hrăni pe Ilie, Dumnezeu S-a folosit de corbi și de un pârâu, iar mai târziu de văduva din Sarepta, cu mica ei rezervă de făină și de untdelemn (1 Împărați 17.1-16). Mai târziu, Elisei a întrebat-o pe o altă văduvă ce avea în casă și s-a folosit de un vas cu untdelemn pentru a o binecuvânta. Într-o altă împrejurare, el a folosit un vas cu sare pentru a vindeca apele rele ale Ierihonului; a folosit, de asemenea, puțină făină pentru a face comestibilă o ciorbă otrăvită; și o bucată de lemn, pentru a face ca fierul unui topor să plutească (vedeți 2 Împărați 2, 4 și 6).

Aceste exemple arată că Dumnezeu Se folosește de lucruri și de persoane uneori nesemnificative potrivit gândirii omului, prin care însă aduce multă binecuvântare altora. Să învățăm și noi, pe de o parte, să recunoaștem că El este Cel care face lucrarea, iar de cealaltă parte, că El dorește să ne folosească și pe noi ca instrumente, oricât de incapabili sau de nesemnificativi ne-am considera! Bineînțeles, Dumnezeu și puterea Lui fac diferența, fiindcă „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5), însă El dorește ca noi să fim disponibili, gata de a fi folosiți de El. În dependență de Domnul putem folosi oportunitățile pe care El ni le oferă. Să punem la dispoziția Lui puținul pe care îl avem, amintindu-ne de cuvintele lui Pavel: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (Filipeni 4.13).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete … apa pe care i-o voi da Eu se va face în el un izvor de apă.

Ioan 4.14

O nouă sursă de apă

În urmă cu câțiva ani a avut loc o întâmplare care este o vie ilustrație a adevărului măreț că toți avem nevoie de o nouă sursă de apă spirituală. Fântânile unui oraș fuseseră poluate de apele reziduale. S-au luat măsuri pentru a le epura, dar lucrul acesta nu a fost posibil. În cele din urmă, un expert le-a transmis autorităților că nu pot lua apă dulce și curată din niște fântâni contaminate cu deșeuri și că deci va trebui să construiască o fântână nouă, în alt loc.

Cât de adevărat este lucrul acesta în viața spirituală! Omul natural (firesc) este ca acea fântână poluată: întinat și corupt. Ceea ce a trebuit să facă Dumnezeu a fost să lase deoparte fântâna murdară, să-l înlăture pe omul vechi. Așa că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a fi un nou Izvor, un Izvor de acea apă spirituală de care omul are nevoie. Ca și în cazul fântânilor, noi și poziția noastră cea veche, cu „reziduurile, pietrele și nisipul” din ea, trebuie să fim dați deoparte: suntem nefolositori. Prin crucea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, credinciosul, care odinioară era păcătos, a fost judecat și dat deoparte cu totul. Nu doar că păcatele sale au fost îndepărtate, ci și natura care le producea este îndepărtată: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI TRECE ȘI PESTE ASTA! – Fundația SEER

„El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” (Iov 8:21)

Uneori, când inima îți este frântă, vindecarea este cea care vine mai întâi și răspunsurile vin mai târziu. Dar dacă te gândești puțin, nu ai prefera să umbli cu Dumnezeu în întuneric, decât să umbli singur în lumină? Nu putem ști cu certitudine dacă Iov a înțeles vreodată, pe deplin, toate pierderile pe care le-a suferit în viață sau motivul pentru care s-au întâmplat… Dar a venit o vreme când a putut să privească în urmă și să repete plin de încredere cuvintele lui Bildad: „El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” Și aceasta este promisiunea lui Dumnezeu și pentru tine!

Teologul E. Stanley Jones a spus: „Orice mai prejos decât Dumnezeu te va dezamăgi.” Pentru fiecare necaz cu care te confrunți în viață, Dumnezeu are har suficient pentru a te ajuta să ieși din el. Pentru fiecare nevoie, El are resurse. Pentru fiecare problemă, El are un răspuns. Pentru fiecare suferință, El are vindecare. După ce și-a adus aminte de toate situațiile din care l-a scăpat Dumnezeu, Ieremia a concluzionat: „nimic nu este de mirat din partea Ta” (Ieremia 32:17). Dumnezeu Se folosește de orice ocazie ca să-ți arate ce poate face în locul tău atunci când îți pui încrederea în El.

David a zis: „Adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta” (Psalmul 25:7). Nu te bucuri că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu au la bază caracterul Său, și nu pe al tău? Corrie ten Boom a spus: „Dacă vrei să fii deprimat, uită-te înlăuntrul tău. Dacă vrei să fii învins, uită-te în urmă. Dacă vrei să fii distras, privește în jur. Dar dacă vrei să fii mântuit, uită-te în sus!” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: prin harul lui Dumnezeu, vei trece și peste asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:1-17

Locul în care stăm … este „prea strâmt”, îi spun lui Elisei fiii profeţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credinciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Domnul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregătindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt războinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşezat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece legiuni de îngeri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

13 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au luat toate bogățiile din Sodoma și din Gomora și toată hrana lor și au plecat. Și au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, și bogățiile lui și au plecat; pentru că el locuia în Sodoma.

Geneza 14.11,12

Lot (3) – Luat captiv, apoi eliberat

Împărații Sodomei și ai Gomorei, împreună cu împărații altor trei cetăți dimprejur, fuseseră supuși lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani, însă, în al treisprezecelea an, ei s-au răzvrătit – prima răzvrătire menționată în Scriptură. În anul următor, Chedorlaomer, împreună cu alți trei împărați, a pornit la luptă împotriva celor cinci împărați, i-a biruit și a luat poporul și bogățiile Sodomei și Gomorei ca pradă.

La început, Lot își ridicase cortul în vecinătatea Sodomei, însă, între timp, se mutase în acea cetate nelegiuită. Probabil că s-a simțit mai în siguranță acolo, iar dacă lucrurile stau așa înseamnă că s-a înșelat amarnic, fiindcă a fost și el luat captiv odată cu ceilalți locuitori din Sodoma. Această lume nelegiuită nu oferă niciun adăpost celui credincios.

Când Avram, care locuia la Hebron („comuniune”), a auzit că Lot fusese luat captiv, și-a înarmat cei 318 slujitori și s-a dus să-l salveze, având ca aliați pe trei dintre vecinii săi. Dumnezeu i-a dăruit o biruință minunată asupra acelor împărați, astfel că el l-a adus înapoi pe Lot și bunurile lui, împreună cu tot poporul care fusese luat în captivitate.

Tot ceea ce Lot câștigase prin faptul că se mutase lângă Sodoma și apoi chiar în cetate n-a durat prea mult. Este cu mult mai bine pentru noi să spunem împreună cu David: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina” (Psalmul 62.5,6).

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțelepciunea strigă pe străzi, își înalță glasul în piețe.

Proverbe 1.20

Stropi de înțelepciune

• Marile încercări adesea precedă marile victorii.

• Dumnezeu face ceea ce a promis și isprăvește ceea ce a început.

• Cei care se tem de viitor rătăcesc prin prezent.

• Potențialul limitat al omului scoate în evidență puterea nelimitată a lui Dumnezeu.

• Mai bună este chibzuința decât încăpățânarea.

• Este mai bine să ne gândim înainte de a săvârși ceva, decât să ne pară rău după aceea.

• A fi prietenul tuturor înseamnă adesea a nu fi prietenul nimănui.

• Cel care se crede sigur pe sine însuși este în cel mai mare pericol.

• Omul trăiește pe pământ ca să privească spre cer și spre Dumnezeu.

• Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații; niciodată nu vom fi fericiți dacă ne va chinui fericirea mai mare a altuia.

• Ferește-te să cauți ceva ce ți-ar părea rău că l-ai găsit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UNUL DIN CEI ZECE! – Fundația SEER

„Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17)

 Într-o zi, Domnul Isus a vindecat zece oameni de lepră, boală care în acea vreme reprezenta o condamnare la moarte, deoarece nu se cunoștea niciun remediu. În mod uimitor, numai unul și-a dat seama că era normal și frumos să se întoarcă și să-I mulțumească. Ce s-o fi-ntâmplat cu ceilalți nouă? Au fost prea ocupați ca să fie mulțumitori? Fără îndoială că și ei au fost bucuroși și mulțumitori, dar cu toate acestea, nu și-au făcut timp să le exprime. Au fost oare atrași de alte lucruri, și au uitat? Au fost prea precauți, ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că vindecarea nu va fi de durată, așa că au dorit să aștepte un timp înainte să anunțe vindecarea. Sau poate le era teamă ca nu cumva Domnul Isus să le ceară ceva în schimb, ceva ce fie nu erau dispuși, fie nu erau capabili să Îi ofere. Sau au fost prea egoiști ca să fie mulțumitori?

În anumite privințe, viața de om bolnav era mai simplă. Acum, erau nevoiți să-și caute un loc de muncă, să-și asume responsabilități și să aibă un rol în societate! Au fost ei prea aroganți ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că dacă li s-ar fi dat destul timp, s-ar fi vindecat singuri. În plus, a fi mulțumitor înseamnă a recunoaște că ești în nevoie. Cine dorește să dea dovadă de slăbiciune, când ai o imagine de apărat? Dacă această istorie te-a pus pe gânduri, vreau să știi că nouă din zece oameni au o problemă cu mulțumirea – cel puțin când vine vorba s-o exprime. Nu fi așa! Fii acel „unul din zece”!

În trei psalmi la rând – 105, 106 și 107 – David repetă cuvinte similare: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” Nu lăsa să treacă nici măcar o zi, fără să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu față de tine, și fără să-I mulțumești pentru ea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:15-27

Primul lucru pe care îl face Naaman după vindecare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17.15). Şi era tot un străin.

Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai clerului trăgând profit personal din religie: cel numit „câştig josnic” (1 Timotei 3.8; Tit 1.7;  1 Petru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gratuitatea darului lui Dumnezeu. Inima omului lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou convertit”, a urmărit în întregime scena. Fapta necinstită este adusă la lumină şi lacomul îşi primeşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?” întreabă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. Întrebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui Învăţător care a fost „Cel sărac”, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm satisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).

12 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu în el.

1 Ioan 4.16

Nu există incertitudine în dragostea lui Dumnezeu. Și nu vorbim despre cât de mult ne simțim noi iubiți de Dumnezeu, ci despre cunoașterea și încrederea într-un fapt obiectiv și adevărat. El rămâne adevărat, indiferent de simțămintele mele; prin urmare, ceea ce trebuie să fac eu este să-l cred cu simplitate.

Dovezile dragostei divine date prin întruparea Domnului Isus și prin jertfa Sa neasemuită împlinită pentru noi sunt atât de puternice și de necontestat, încât doar răzvrătirea încăpățânată ar îndrăzni să se îndoiască de ele. Da, „Dumnezeu este dragoste”! Dragostea este natura Lui și, prin urmare, El iubește. Nu răspunsul meu determină dacă El mă iubește sau nu, ci El mă iubește fiindcă este dragoste, aparte de tot ceea ce există în mine. Prin urmare, eu cred această dragoste, fiindcă este adevărată; și, crezând-o, rămân în dragoste, rămân în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în mine.

Aceasta este o rămânere permanentă, fiindcă este vorba de dragostea permanentă a Dumnezeului etern. Toți cei care o refuză își refuză orice drept la această dragoste și la toate beneficiile ei. „Dumnezeu este dragoste” rămâne adevărat întotdeauna, chiar dacă omul încearcă să conteste orice comunicare a lui Dumnezeu și chiar natura Lui, a Aceluia care, în har, caută binecuvântarea supremă a oricărei făpturi. În har, Domnul Isus a purtat la Golgota judecata care mi se cuvenea mie – deplina pedeapsă împotriva păcatului a căzut asupra Celui care S-a dat pe Sine de bunăvoie. Lucrarea este încheiată, El este încununat cu glorie și cu onoare, iar noi suntem acceptați în dreptate și în bucurie înaintea feței Tatălui.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4

Ascultarea Mântuitorului

Trăsătura desăvârșită a unei făpturi este ascultarea. Deși era Dumnezeu peste toate, Creatorul Atotputernic și Susținătorul întregului Univers, Domnul Isus nu a făcut niciodată vreun pas în lipsa unei porunci divine. Când diavolul L-a ispitit, Domnul a acționat în conformitate cu autoritatea Cuvântului divin. El n-a făcut minuni pentru a Se slăvi pe Sine Însuși, a venit în Templul Său doar atunci când a fost trimis de Dumnezeu și așteaptă timpul hotărât de Dumnezeu în care să primească împărățiile acestei lumi. Ascultarea Mântuitorului a fost desăvârșită și neîntreruptă, de la iesle până la cruce. Prin ea, Mântuitorul a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Adâncindu-ne în urmele pașilor Domnului pe acest pământ, Îl vedem ca fiind singurul Om care a umblat în ascultare desăvârșită de voia Tatălui ceresc. Gândiți-vă că timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Mântuitorului pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Cunoașterea acestui Domn și Mântuitor, a cărui lucrare este împlinită, care îngrijește de ai Săi în mod admirabil, dumnezeiesc, nu face altceva decât să întărească credința tuturor acelora care s-au decis să-L urmeze și cărora le este pregătit pentru eternitate un loc împreună cu El, pentru că El Însuși a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ UN PAS ÎN SPATE CA SĂ VEZI IMAGINEA DE ANSAMBLU! – Fundația SEER

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

 Într-o zi, la Camera de Comerț dintr-un orășel, a fost invitat un om de afaceri ca să țină o prelegere. Economia locală nu mergea bine și locuitorii erau descurajați, așa că sarcina lui era să-i motiveze. El a luat o coală mare de hârtie albă și a făcut un punct roșu în centrul ei. „Ce vedeți?” a întrebat el audiența. O persoană a zis: „Văd un punct roșu.” Vorbitorul a spus: „Bine, și ce altceva mai vedeți?” Ceilalți au intervenit: „Un punct roșu.” Vorbitorul a întrebat din nou: „Nu mai vedeți altceva în afară de punctul roșu?” Audiența a răspuns printr-un răsunător „nu!” Vorbitorul a zis: „Ați trecut cu vederea cel mai evident și important lucru; nu ați reușit să vedeți… coala albă!” Apoi a continuat să explice că, în viață, atenția noastră este deseori distrasă de eșecuri și experiențe mici, asemenea punctului roșu. Ele ne împiedică să vedem binecuvântările și reușitele care sunt mai importante decât dezamăgirile care încearcă să ne monopolizeze atenția și să ne secătuiască energia.

Apostolul Pavel a scris: „Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.”

Oportunitate și obstacole – se potrivesc la fel de bine cum se potrivește brânza cu macaroanele sau peștele cu cartofii prăjiți. Acum, apostolul Pavel nu a negat realitatea împotrivirii cu care se confrunta; dar a ales să se concentreze asupra oportunității pe care o prezenta.

Poetul a scris: „Doi oameni priveau printre zăbrele / Unul a văzut noroi, celălalt a văzut stele.”

Tu, la ce te uiți? Ești atât de preocupat de ceea ce există, încât ai pierdut din vedere ceea ce poate exista? Dacă este așa, trebuie să faci un pas în spate și să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să vezi imaginea de ansamblu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, un erou acoperit de glorie şi de distincţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns dintre oameni: frumoasa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În acelaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă omenească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesager al veştii bune. O fetiţă luată captivă îşi depune simpla mărturie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru păcătoşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dumnezeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este aceeaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te” (v. 10; Ioan 9.7). Dumnezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se recunoască murdar, mort în greşelile lui (Efeseni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dumnezeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.