Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “august, 2020”

31 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.
Pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu: sfințirea voastră … fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și onoare.
Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin.

1 Corinteni 6.11; 1 Tesaloniceni 4.3,4; 5.23



Aceste versete arată cele două laturi ale sfințirii. Prima dintre ele este sfințirea pozițională: creștinii au fost sfințiți – această acțiune este permanentă. Din momentul în care am crezut în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor, această lucrare de sfințire s-a încheiat. Sfințirea înseamnă punere deoparte. El declară că nu mai suntem ceea ce ne-am obișnuit să fim. Pasajul din 1 Corinteni spune că unii obișnuiau să fure, să se îmbete, să practice păcate sexuale, însă că acum fuseseră sfințiți. Dumnezeu îi pusese deoparte, separați de semenii lor, înlăturând vechea lor identitate cu o nouă titulatură: ei Îi aparțineau Lui.

Adevărul însă trebuie să conducă la fapte, iar versetele din 1 Tesaloniceni ilustrează cea de-a doua latură a sfințirii: cea progresivă. Ea este un proces, iar Dumnezeu dorește să ne sfințească tot mai mult, adică să fim puși deoparte făcând tot mai multe alegeri bazate pe prioritățile Lui. Aceste aspect al sfințirii ține de responsabilitatea noastră și este nevoie să cultivăm acest fel de gândire, nu doar ocazional, ci permanent. Totuși trebuie să știm că doar Dumnezeu poate produce în noi dorința de a face ceea ce Îl onorează. F. B. Hole a spus: «Știind că suntem pentru totdeauna sfințiți și puși deoparte dorim să trăim practic acest lucru, să trăim sfințenia prin care am fost puși deoparte, ca să formăm poporul lui Dumnezeu. Suntem deja perfect pregătiți pentru cer și nu trebuie să ne câștigăm dreptul de a fi acolo; sfințenia progresivă ne face pregătiți să trăim pentru gloria Sa pe acest pământ».

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și el [Elisei] a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale; și să nu fie puține”.

2 Împărați 4.3



Vase goale

Pe vremea profetului Elisei, văduva unui fiu de profet din Israel ajunsese într-un mare necaz. Avea multe datorii și fiii ei în curând urmau să fie luați servitori, pentru ca acestea să fie plătite. În îngrijorarea ei, femeia s-a îndreptat spre profetul Ilie și a găsit ajutor: ea mai avea doar puțin untdelemn într-un vas. Dar acesta a fost înmulțit printr-o minune a lui Dumnezeu, încât, prin vânzarea lui, cei doi fii au fost scăpați și nu au devenit sclavi.

Da, Dumnezeu ne vede și ne aude când suntem în situații de necaz și când Îi cerem ajutor. Văduvele și orfanii au promisiunea specială a ajutorului Său (Deuteronom 10.17,18; Psalmul 68.6). Important este ca prin credință să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu și să facem ce scrie în el. Femeia aceasta ne este un exemplu frumos.

La îndrumarea profetului, ea a trebuit să împrumute de la vecini nu puține vase goale și să înceapă să le umple cu uleiul turnat din vasul acela mic. Și s-a făcut minunea: când nu a mai fost niciun vas gol, doar atunci s-a oprit uleiul să curgă.

Să avem o credință îndrăzneață, pentru că bogăția lui Dumnezeu este mai mare decât toate nevoile noastre. Atât timp cât mai avem „un vas gol”, fiind gata să primim binecuvântarea Sa, atât timp El o va turna din belșugul Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTOARCE-TE LA DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Când era încă departe…” (Luca 15:20)


 Iată ce spune Biblia despre fiul risipitor: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.” Adevărul este că nu există niciun loc în care harul lui Dumnezeu să nu poată ajunge, deci viitorul tău poate fi mai însemnat decât trecutul tău! Când era „încă departe,” tatăl său a alergat la el. De ce? Deoarece relația lui cu fiul său nu era bazată pe performanță, ci pe faptul că i-a dat viață și l-a adus în familie.

Când te gândești la lucrurile pe care i le-a dat tatăl său în acea zi, îți dai seama de semnificația fiecăruia din acele daruri:

1) Haina. Aceasta confirma identitatea lui ca fiu. Dumnezeu nu te vede în slăbiciunea ta; El te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos. (vezi 2 Corinteni 5:18-21).

2) Inelul. Acel inel era încrustat cu sigiliul familiei și i-a redat autoritatea de-a face afaceri în numele tatălui său.

3) Încălțămintea. Servitorii casei nu purtau încălțăminte, ci numai membrii familiei. Fiul s-a întors acasă cu speranța că va primi o slujbă de argat. Însă tatăl său nu numai că i-a redat identitatea și autoritatea, dar l-a primit ca fiu cu drepturi depline în familie.

4) Ospățul. În acele vremuri, când te revoltai împotriva autorității tatălui tău și plecai de acasă, se organiza o „ceremonie a rușinii,” ceea ce însemna că nu te mai puteai întoarce niciodată acasă. Dar acest tată nu a făcut asta – el a dat un ospăț! Ce semnificație avea ospățul? Că rușinea a fost înlăturată! Domnul Isus ne-a spălat vinovăția! „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Tatăl tău suprem – Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:19-40


În jurul lui David se strâng credincioşi din toate seminţiile, care-i recunosc autoritatea. De ici, de colo, sosesc în grupuri, unii mai nerăbdători decât alţii, „până a fost o tabără mare, ca tabăra lui Dumnezeu”. Ţadoc, un tânăr viteaz şi puternic, este menţionat în mod special între ei. Pe cine ar putea Domnul să desemneze în felul acesta între cei din poporul Lui de astăzi?

Fiecare ostaş care i se alătură are caracterul lui particular: Unii au curaj şi putere mai mare, alţii mai mult discernământ şi înţelepciune, alţii mai multă vază sau integritate de spirit … Aşa este în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Diferiţi unul faţă de altul, fiecare va străluci aparte printr-o virtute deosebită în caracterul lui: energie, înţelepciune, răbdare, credinţă, dragoste, perseverenţă … Şi fiecare dintre aceste virtuţi Îi este cunoscută Domnului, care o remarcă în mod special, căci El este Singurul care le-a manifestat pe toate.

Scena cu care se încheie acest capitol ne duce cu gândul la Luca 12.37. Dar Stăpânul fără asemănare nu va lăsa nimănui altcuiva grija de a se ocupa de slujitorii Săi credincioşi, de luptătorii Săi obosiţi. El „Se va încinge, îi va face să se aşeze la masă, Se va apropia şi le va sluji”.

30 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă și măreția Sa este nepătrunsă. Generație către generație va lăuda lucrările Tale și va istorisi faptele Tale puternice. Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale și de faptele Tale minunate. Și ei vor spune puterea faptelor Tale înfricoșătoare și eu voi vesti faptele Tale cele mari.

Psalmul 145.3-6



Aproape de sfârșitul cărții Psalmilor găsim această minunată izbucnire de laudă către Dumnezeul universului. Noi am cunoscut realitatea harului Său iertător, manifestat în preaiubitul Său Fiu, pe care L-a dat să fie jertfit pentru înlăturarea păcatelor noastre. Cu siguranță, acest lucru ne facem să ne minunăm și mai mult de măreția Lui. El Și-a arătat măreția în toate lucrările creației, însă cât de măreață este dragostea Lui uimitoare, exprimată în planul Său minunat de mântuire. El ne-a atras la Sine, oferindu-ne bucuria negrăită de a-L cunoaște pe El și măreția Sa, care depășește cu mult orice putință a noastră de a o cuprinde pe deplin. Ea este cu adevărat „de nepătruns”.

Acest psalm exprimă cuvintele celor care vor moșteni binecuvântarea pământului milenial. Deși lumea nu recunoaște măreția lui Dumnezeu acum, atunci nu va avea nici cea mai mică scuză, fiindcă Hristos va fi venit în splendoarea și în măreția Sa, pentru a-Și lua locul cuvenit de autoritate. Multe generații se vor succeda în timpul acelei Împărății a păcii și toate Îl vor lăuda cu bucurie.

Noi însă nu avem de așteptat acel timp când toți se vor pleca înaintea Lui, căci, având binecuvântarea de a-L cunoaște, avem și privilegiul încă de pe acum de a-L onora și lăuda. „Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale … Voi vesti faptele Tale cele mari” (versetele 5 și 6). Aceste cuvinte sunt pentru fiecare dintre noi. Să-L lăudăm pentru bunătatea Lui și să-L onorăm prin cuvintele și prin faptele noastre. „Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin” (Romani 11.36).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.

Luca 23.44



Ultima faptă

După ce toate au fost împlinite, Isus, Mântuitorul nostru, Și-a încredințat duhul în mâna Tatălui Său. Este ultima faptă, potrivită cu ceea ce făcuse în întreaga Sa viață, și anume încrederea deplină în Tatăl Său, în dependență de El, prin puterea desăvârșită a Duhului Sfânt. Domnul Și-a dat ultima suflare. Venise într-adevăr pentru a muri, dar era o moarte în credință, în încredere deplină în Tatăl Său, o intrare în moarte nu ca o despărțire de Dumnezeu, ci rămânând cu Dumnezeu prin credință. În clipa aceea, natura s-a întunecat, proclamând că Cel care a creat-o a părăsit această lume. Totul era întuneric. Dar în același timp Dumnezeu S-a descoperit: perdeaua templului a fost sfâșiată de sus până jos. Dumnezeu păstra tăcerea și drumul spre Locul Preasfânt nu fusese încă deschis. Dar acum nu mai exista o opreliște: ceea ce a făcut posibilă îndepărtarea păcatului face în același timp să strălucească dragostea perfectă a lui Dumnezeu, iar sfințenia prezenței Sale aduce bucurie în inimi, și nu groază.

Trimițându-L pe Hristos ca Jertfa care avea să poarte toate păcatele noastre, El ne-a oferit șansa de a primi darul fără plată al vieții veșnice. Pentru a-l primi, omul trebuie doar să se pocăiască și să se încredințeze lui Isus Hristos ca Domnul și Salvatorul său. Atunci omul va descoperi că harul Domnului este de ajuns pentru a birui slăbiciunile sale, oricare ar fi ele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANTRENAMENT DE REZISTENȚĂ – Fundația SEER

„Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”(Iacov 4:7)


Te-ai uitat vreodată la cineva care face antrenament de forță și rezistență? Acea persoană devine tot mai puternică pe măsură ce împinge o greutate tot mai mare. Așa trebuie să înțelegem versetul: „Împotriviți-vă diavolului…” Satan știe să facă bine trei lucruri: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Ce să prăpădească? Tot ce ți-a dat Dumnezeu! Și el nu joacă cinstit. Folosind un întreg arsenal de arme, el îți va ataca mintea, sănătatea, căsnicia, copiii, banii, caracterul… Și dacă ești slab din punct de vedere spiritual, te va zdrobi! Satan te studiază… îți cunoaște punctul în care vei renunța, și te va împinge într-acolo cu fiecare ocazie pe care o va avea. Prin urmare, ce ar trebui să faci?

Să ripostezi – și să continui să ripostezi! Folosește toate armele spirituale pe care ți le-a dat Dumnezeu: rugăciunea, lauda, Cuvântul Său, părtășia. E timpul să se inverseze rolurile și să începi să-l folosești pe vrăjmaș ca pe un loc de antrenament spiritual! Versiunea Amplificată a Bibliei (versiune a Bibliei în limba engleză – n.tr.) vorbește despre „sabia pe care o mânuiește Duhul, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17).

Când ești plin de Duhul lui Dumnezeu, El Se va lupta în tine, prin tine și pentru tine. Când se întâmplă lucrul acesta, Satan ajunge în locul și-n poziția în care știe că nu te poate înfrânge, pe acel front cel puțin, și atunci – ce va face? Te va ataca pe un altul! Dar, obținând victorie după victorie, dezvolți îndrăzneala și puterea de a-l învinge pe orice front. Cu suficient antrenament de rezistență la activ, vei experimenta bucuria umblării în adevărul acestei minunate promisiuni: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.” (Romani 16:20).

Deci, împotrivește-te diavolului, și el va fugi de la tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:1-18


Înfrângerea lui Saul fusese provocată de arcaşii filisteni, faţă de care nu avusese posibilitatea de ripostă (10.3). Totuşi aflăm aici că ar fi putut găsi, printre propriii fraţi din seminţia lui Beniamin, oameni deprinşi la război, care mânuiau cu măiestrie arcul şi praştia. Din nefericire pentru el (şi spre deosebire de v. 29), aceştia îl părăsiseră pe împăratul condamnat de Dumnezeu, ca să i se alăture lui David la Ţiclag. Ei îşi puseseră îndemânarea la dispoziţia unuia pe care-l recunoscuseră prin credinţă ca fiind adevăratul lor domn. Ce facem noi cu aptitudinile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat? În serviciul cărui stăpân sunt ele angajate? Pentru Hristos, sau pentru Prinţul acestei lumi?

De asemenea, dintre gadiţi i s-au alăturat unsprezece bărbaţi de o vitejie ieşită din comun. David le încredinţează responsabilităţi.

Apoi mai vin oameni din Iuda şi din Beniamin. Împăratul probează sentimentele lor faţă de el. Nu este cu adevărat magnific răspunsul dat prin Duhul de către Amasai, şeful căpitanilor? „Ai tăi suntem, Davide, şi cu tine, fiu al lui Isai!” Fie ca oricare dintre noi să poată mărturisi prin acelaşi Duh: „Sunt al Tău, Doamne Isuse, … al Tău, dar şi cu Tine!” Este trist să spunem, dar mulţi dintre răscumpăraţi, deşi aparţin cu siguranţă Domnului, nu par să dorească să se afle în compania Lui.

29 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel a spus: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei care mă ascultă astăzi, în orice fel, să deveniți așa cum sunt eu, în afară de aceste lanțuri”.

Fapte 26.29



Apostolul putea spune din toată inima că dorea ca cei care îl înconjurau să fie ca și el, cu excepția lanțurilor sale. Pavel era constrâns să spună ceea ce știa, adică să exprime ceea ce se petrecea în inima sa, într-o inimă care se bucura de poziția ei înaintea lui Dumnezeu. Sufletul său era atât de fericit, încât putea să dorească același lucru pentru alții. Bucuria este întotdeauna plină de bunăvoință; bucuria divină este plină de dragoste. Mai mult însă, această dorință ne descrie care era starea de suflet a apostolului, în ciuda împrejurărilor sale. Chiar dacă era prizonier de mai mult de doi ani, inima sa era pe deplin fericită; era o fericire căreia el îi putea atribui un motiv, iar tot ceea ce dorea era ca cei care-l ascultau, chiar împăratul însuși, să fie așa cum el era, afară doar de lanțurile pe care le purta.

Acesta este efectul acelei neobișnuite fericiri produse într-un suflet în care creștinismul este pe deplin primit. El posedă astfel o fericire care, în principiu, face ca nimic altceva să nu mai fie dorit și care este întotdeauna însoțită de acea energie a dragostei exprimată prin dorința ca și alții să aibă parte de aceeași binecuvântare.

Vedem de asemenea că aceasta este o fericire pe care împrejurările n-o pot afecta, căci este ca un izvor de bucurie care țâșnește în suflet. Împrejurările apostolului nu erau deloc de natură să producă bucurie. El fusese de mult timp pregătit să se aștepte la lanțuri și la necazuri, însă acest lucru nu l-a dat înapoi. Nici nu-și socotea viața dragă și, în felul acesta, a putut să-și încheie alergarea cu bucurie, precum și slujba pe care o primise, de a mărturisi cu privire la evanghelia harului lui Dumnezeu (vedeți Fapte 20).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, Se va rușina și Fiul omului.

Luca 9.26



Noul Testament al lui Yamatachi

Există creștini care își ascund Biblia. Ei nu fac aceasta pentru a proteja o comoară încât să nu le-o răpească nimeni, ci de rușine, din cauza acelora care disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a nu le da ocazia să-i batjocorească. Astfel de creștini nu știu, desigur, ce bogăție cu valoare veșnică au ei în Biblie.

Yamatachi, un japonez, ne este, în acest sens, un exemplu de credincioșie practică foarte mare. El L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul său și L-a iubit din toată inima. A fost foarte întristat când vederea i-a slăbit și când nu mai putea să citească în Noul Testament, Cartea care îi arătase calea spre fericire. Niciun tipar nu îi era suficient de mare. Atunci a luat hotărârea să-și asambleze un Nou Testament, cu litere foarte mari, așa cum își dorea. A cumpărat un teanc mare de foi de hârtie și a început să copieze Noul Testament.

Când a mers pentru prima oară la adunare cu Noul Testament al său, chipul îi radia de bucurie. Teancul gros de hârtii trebuia purtat în spinare. Mulți copii alergau după el și îl batjocoreau. Dar omul în vârstă, cu ochelarii săi mari și cu legătura în spinare, mergea liniștit mai departe. Era întristat că acea comoară a lui era așa de puțin prețuită. Dar când ședea pe locul lui în adunare și își desfăcea povara sa prețioasă, nimeni nu era mai fericit decât el. Atunci citea, urmărea și asculta cu mare atenție.

Să învățăm de la Yamatachi să nu ne rușinăm de Cuvântul Domnului și să îl prețuim tot mai mult!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONAREA MÂNIEI (3) – Fundația SEER

„Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz…” (Proverbele 16:32)


Acest verset biblic integral sună așa: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” În calitate de creștin, tu ai Duhul Sfânt care locuiește în tine, și unul dintre rodurile Duhului este „înfrânarea” (vezi Galateni 5:23). Asta înseamnă că un creștin își poate controla temperamentul, și trebuie să-l controleze – dacă este creștin!

Tu spui: „Mă enervez ușor pentru că m-am născut cu firea aceasta!” Dar nu trebuie să mai trăiești condus de omul cel vechi, ci de cel nou! Mânia este ca un fluviu. Controlat, el poate genera suficientă electricitate pentru a alimenta un oraș întreg. Necontrolat, se poate revărsa peste maluri și produce o viitură care distruge totul în cale. Și la fel de sigur cum fluviul poate fi controlat, așa poate fi și temperamentul. Ți s-a întâmplat să ai o ceartă serioasă cu soțul/soția sau cu unul dintre copii? Să ne imaginăm că sună telefonul chiar atunci… ce faci în acest caz? Instantaneu, ridici receptorul și răspunzi pe un ton blând și controlat: „Buuuună ziiiiua. Vă pot ajuta cu ceva?” Ce s-a întâmplat? Ai dovedit că mânia poate fi controlată și îmblânzită.

Biblia spune: „Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.” (Proverbele 14:29). Nu merită să te enervezi pentru orice lucru. Cu cât vezi situația cu mai mult calm, cu atât vei vedea mai limpede cum să-i faci față. Deci, dacă ești iute la mânie, iată un sfat bun: când ești nervos, numără până la zece înainte de a vorbi. Și când ești furios, numără până la o sută – și apoi, nu mai spune nimic! Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:15-47


Odată ajuns pe tron, David nu i-a uitat pe însoţitorii din peştera Adulam. Oare îi va uita Domnul pe cei care caută să-L urmeze şi să-I servească aici jos? Ştim că lucrul acesta este absolut imposibil. În momentul când Domnul urma să-Şi dea viaţa pentru ucenici şi în timp ce ei disputau cine va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor, ce le spune Învăţătorul? „Voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc o împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie” (Luca 22.28-29).

Între aceşti oameni puternici există o anumită ierarhie. Ea nu depinde de forţa fizică a fiecăruia, pentru că toţi sunt puternici, ci de devotamentul lor, fie că este vorba de serviciu, ca în cazul celor trei viteji care au mers să scoată apă, fie de luptă, ca în cazul lui Benaia. Şi la fel este printre credincioşi astăzi. În toate cercurile creştine, unii ies în evidenţă faţă de alţii prin zelul şi ataşamentul lor faţă de Domnul. Într-o zi, în cer, vom afla faptele lor de valoare. Nu doreşti să fii găsit printre ei? „Pentru că astfel vi se va da din belşug intrare în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1.11).

28 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel drept va trăi prin credință.

Evrei 10.38



Fiecare copil al lui Dumnezeu este chemat să trăiască prin credință. O greșeală gravă pe care o facem este să privim la anumiți credincioși care nu au nicio sursă vizibilă pentru bunurile pământești și să spunem că doar aceștia trăiesc prin credință. Potrivit acestei vederi, nouăzeci și nouă la sută dintre creștini ar fi privați de privilegiul scump de a trăi prin credință. Dacă un om are un loc de muncă și un salariu cu care asigură hrana familiei lui, este lipsit el de privilegiul de a trăi prin credință? Doar cei care nu au un mijloc vizibil de câștig trăiesc prin credință? Și este viața de credință limitată la încrederea în Dumnezeu pentru hrană și îmbrăcăminte?

Cât de mult degradăm conceptul de viață prin credință atunci când îl limităm la nevoile pământești! Fără îndoială că este un lucru foarte binecuvântat să ne încredem în Dumnezeu pentru orice lucru, însă viața de credință are o anvergură mai largă și mai înaltă decât simplele nevoi pământești. Ea cuprinde tot ceea ce ne privește – trup, suflet și duh. A trăi prin credință înseamnă a umbla cu Dumnezeu, a te alipi de El, a te sprijini pe El, a te adăpa din izvoarele Lui inepuizabile, a-ți găsi toate resursele în El și a-L avea pe El ca parte a noastră și ca Obiect al inimii, cunoscându-L ca singura noastră resursă în toate dificultățile și încercările. Înseamnă să fii complet dependent de El, fără să te încrezi în om și fără să aștepți nimic de la om.

Aceasta este viața de credință. Ea ori este o realitate, ori nu este nimic. Nu este de ajuns să vorbim despre viața de credință, ci trebuie s-o trăim.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1



„Isus m-a eliberat”

O tânără creștină povestește:

Ca cei mai mulți tineri, trăiam fără să mă interesez de viitor. Viața mea consta din petreceri, distracții, ieșiri în oraș… Dumnezeu era pentru mine doar Creatorul, nu mai mult. Cu toate acestea, mă întrebam: „Cine este cu adevărat Dumnezeu?” și „De ce suntem pe pământ?”.

Dar am întâlnit o creștină care mi-a spus despre Isus. Ea mi-a explicat câteva adevăruri de temelie din Biblie. Despre Isus Hristos auzisem mai demult, dar felul cum mi-a vorbit ea despre Isus Mântuitorul m-a mișcat adânc. Am înțeles că Însuși Isus Hristos este Viața adevărată. L-am primit prin credință ca Salvator al meu care a luat toată vina mea asupra Lui și a plătit pentru ea.

Atunci am început să merg duminica la biserică împreună cu creștinii. De fiecare dată învățam ceva mai mult. Viața mea lăuntrică și exterioară se schimba și credința mea creștea.

Ce s-ar fi ales de mine dacă nu L-aș fi întâlnit pe Isus Hristos? Căci Isus m-a eliberat de păcat și, de când m-am întors la El, viața mea are cu adevărat sens. Acum, cei din jur mă tratează adesea cu dispreț și cu dușmănie. Dar și Domnul Isus a fost persecutat. El a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.20).

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut și pentru tot ce va face în continuare pentru mine! Am 16 ani și spun cu plăcere în jurul meu despre Isus, căci numai El singur poate salva. De aceea îi îndemn pe toți tinerii să-L caute pe Hristos și să trăiască după voia lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONAREA MÂNIEI (2) – Fundația SEER

„Cine este iute la mânie face prostii” (Proverbele 14:17)


Adevărul este că atunci când starea ta de spirit este cea mai bună din tine, temperamentul scoate la iveală ce e mai rău din tine. Despre mânia păcătoasă, Biblia spune trei lucruri pe care trebuie să ți le aduci aminte:

1) Este prostească: „Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.” (Proverbele 14:17). Benjamin Franklin a scris în: „Almanahul săracului Richard”: „Luați această atenționare din partea lui Richard cel sărman și șchiop: tot ceea ce ai început cu mânie se încheie cu rușine.”

2) Aduce dezbinare: „Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.” (Proverbele 15:18). Ocazional, putem deveni mânioși pe bună dreptate. Însă de cele mai multe ori, suntem mânioși pentru că suntem egoiști, fără răbdare, iritați sau răniți de felul în care am fost tratați. Umoristul Will Rogers a spus: „Oamenii care se lansează în mânie rareori aterizează bine!” În loc să rezolve problema, mânia nu face decât s-o agraveze.

3) Este distrugătoare: „Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta.” (Proverbele 19:19). Asta înseamnă că atunci când îți pierzi cumpătul în mod repetat, pierzi în mod repetat. Pierzi prieteni, pierzi dragostea și respectul familiei, îți pierzi partenerii de afaceri și poți ajunge să-ți pierzi chiar și sănătatea. John Hunter, un psiholog care a suferit de o boală gravă de inimă, a spus: „Viața mea e la mila persoanei care mă supără… primul ticălos care mă scoate din sărite mă poate ucide!”

Știi ceva? Un asemenea ticălos poți fi chiar tu! Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți controlezi mânia, și să n-o stârnești pe-a altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:1-14


Anii lungi de suferinţă şi de exil s-au terminat pentru David. Drepturile lui la tron sunt recunoscute de întregul Israel. El ia în stăpânire această fortăreaţă a Sionului, celebrată în atâţia psalmi (spre exemplu Psalmul 87.1-3), şi care ne vorbeşte de harul împărătesc. Dar el nu va locui singur acolo. Oamenii credinţei, care rătăciseră prin deşerturi şi prin munţi, locuind în peşteri şi în crăpăturile pământului (însă de care lumea nu era vrednică), vor putea acum să locuiască cu el pentru totdeauna în această cetate (Neemia 3: sfârşitul v. 16; Evrei 11.16, 38). Copii ai lui Dumnezeu, nu vedem noi răsărind la orizont minunata cetate de aur către care Isus ne conduce? Fie ca această perspectivă să ne întărească în mersul şi în lupta credinţei creştine!

Viteazul Eleazar s-a luptat cu filistenii ca să păzească un ogor cu orz. El ne aminteşte de acei slujitori ai Domnului care au avut de luptat pentru asigurarea hranei poporului lui Dumnezeu. Unii au fost nevoiţi să se angajeze în controverse dure cu adversarii adevărului. Se cuvine să le fim foarte recunoscători şi să fim gata, la rândul nostru, să apărăm doctrina sănătoasă pe care ei au păstrat-o pentru noi (Iuda 3).

27 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

Romani 8.25



Pentru creștin, speranța este o sursă imensă de putere. Speranța creștină este sigură și nu înșală. Ea nu este precum speranțele clădite pe temelii pământești; temelia speranței noastre este Dumnezeu și Fiul Său glorificat. Rezultatul ei sigur este gloria împreună cu Hristos în cer. Niciun credincios adevărat nu va fi înșelat în speranța lui, fiindcă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Fiecare copil al lui Dumnezeu va fi adus în împlinirea deplină a privilegiilor și binecuvântărilor sale de fiu al lui Dumnezeu. În acea zi viitoare, orice speranță divină a bucuriei și orice cuvânt al lui Dumnezeu vor fi împlinite.

A fi asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29) reprezintă destinul nostru, iar când el ne umple inima, se transformă într-o motivație irezistibilă pentru afecțiunile noastre. Cât de mult a luminat această speranță ceasurile lungi și întunecate de suferință! Câtă bucurie a oferit ea celor aflați pe patul de moarte și cât de mult i-a înviorat pe cei osteniți! Pe mulți călători către cer i-a întărit și le-a mărit râvna, căci timpul este scurt și suferința se va sfârși în curând pentru copiii lui Dumnezeu. Ea i-a însuflețit pe mulți sfinți deprimați din cauza greutăților de pe cale, din cauza atacurilor lui Satan sau din cauza răutății și a dezamăgirii din partea celor din jurul lor. Multor slujitori letargici le-a stârnit zelul, trezindu-i din somnul spiritual. Veșnicia este aproape și în curând credința va face loc vederii.

Să ne trezim deci și să nu căutăm confortul aici, pe pământ, ci să ne ridicăm și să lucrăm! Doar aici și acum avem prilejul de a-L vesti pe Mântuitorul crucificat odinioară, dar acum înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu. Doar aici și acum îi putem întări pe cei slabi și încuraja pe cei deznădăjduiți. Doar aici și acum putem lupta pentru Hristos, întăriți prin speranța zilei care se apropie.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.13



Valoarea unei încurajări (2)

Cine poate descrie toate rezultatele unei încurajări? Cât de bine este să ai pe cineva alături, în clipe grele, în clipe de durere, care să te încurajeze! Dar Cel care ne poate da cea mai sigură și mai benefică încurajare este Domnul și Mântuitorul nostru.

Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în gloria veșnică, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările și durerile drumului nostru prin pustia acestei lumi? Ce bogăție! Ce realitate divină! Cel ce deține toată puterea în cer și pe pământ Se află acum în cer pentru ai Săi. Să contăm pe El în orice situație! El pătrunde toate simțirile noastre într-un mod cum niciun prieten nu ar putea-o face. Putem merge la acest Mântuitor să-I spunem lucruri pe care nu le-am putea împărtăși nici celui mai drag prieten de pe pământ.

Domnul și Mântuitorul nostru a trecut prin încercări și dureri incomparabil mai grele decât cele pe care ar putea să le cunoască inima omenească. Ca urmare, Domnul Isus poate simți în chip perfect cu noi, iar bucuria Lui este să ne slujească, să ne sprijine și să ne încurajeze ori de câte ori avem nevoie. De aceea, să ne adăpăm tot mai mult din izvoarele inepuizabile de încurajare și de mângâiere care se găsesc în inima iubitoare a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem încuraja pe alții!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONAREA MÂNIEI (1) – Fundația SEER

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)


Mânia este pomenită pentru prima oară în Scriptură atunci când Cain s-a mâniat pe fratele său, Abel, ATÂT DE rău, încât l-a ucis.

În 2017, peste jumătate din omuciderile din Anglia și Țara Galilor au fost rezultatul unor forme de mânie. Mânia, însă, nu numai că-i ucide pe alții, dar te poate ucide și pe tine. Dr. Redford Williams, profesor de Psihiatrie și Științe comportamentale la Universitatea Duke, afirmă: „Ostilitatea și mânia, asociate cu comportamentul de tip A, sunt un factor major ce contribuie la declanșarea bolilor de inimă. Cei care se luptă cu mânia sunt de cinci ori mai predispuși să sufere de boli coronariene, iar cei cu boli de inimă își dublează riscul de atac de cord când se mânie.”

Firește, există o diferență între mânie și iritare. O fetiță l-a rugat pe tatăl ei să-i explice această diferență. Așa că tatăl a luat telefonul, a format un număr, a lăsat-o pe fiica lui să asculte și când cealaltă persoană a răspuns, el a zis: „Bună ziua. E acasă Melvin?” S-a auzit o voce deranjată și iritată care a spus: „Nu e nimeni aici pe nume Melvin. De ce nu căutați în cartea de telefoane înainte să formați numărul?” Tatăl a așteptat o clipă, după care a format din nou numărul: „Bună ziua. E acasă Melvin?” Bărbatul a țipat și a răcnit: „Tocmai v-am spus că aici nu este nici un Melvin! Nu mai formați numărul acesta!” și a trântit receptorul. Tatăl s-a uitat la fiica lui și i-a zis: „Draga mea, aceasta este mânia!”

Cuvântul „mânie” este ca o alarmă, care anunță „pericol”! Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți gestionezi mânia, și să n-o stârnești pe-a altora! Iar El te va ajuta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 10:1-14


De acum înainte, Cronicile reiau istoria lui David şi a succesorilor lui, începând cu moartea lui Saul. Dar relatarea va prezenta multe diferenţe faţă de ceea ce găsim în cărţile Samuel şi Împăraţi. Unele fapte sunt adăugate; asupra altora se păstrează tăcere. Fiecare dintre aceste variaţii corespunde scopului pe care Dumnezeu Şi l-a propus scriind din nou această istorie, sub un alt unghi de vedere: cel al harului Său suveran. Din acelaşi motiv, El ne-a dat de patru ori în cele patru evanghelii istoria Fiului Său, ca să-L putem privi în diferitele Lui glorii.

Astfel, n-ar trebui să ne obosească citirea din nou a relatărilor cu care ne-am familiarizat, ci, mai degrabă, să căutăm să remarcăm ceea ce Duhul adaugă şi ceea ce El omite intenţionat.

Să nu ne descurajăm, ci, mai degrabă, să ne bucurăm să auzim repetat că Dumnezeu a terminat cu omul în carne (în natura sa cea veche). Saul este prin aceasta o imagine a rasei sale. Cade sub mâna filistenilor şi i se ia totul pe muntele Ghilboa. Ruinarea îi este terminată, i se constată moartea: şi acestea înainte să apară pe scenă David, omul care răspunde gândurilor divine, imagine a Domnului Isus.

26 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu ai ochi prea curați ca să privească răul și nu Te poți uita la răutate.

Habacuc 1.13



Când Dumnezeu lucrează pocăința într-un suflet, El arată întâi păcătosului ce înseamnă păcatul în ochii Săi, apoi îi înfățișează efectele răului și întinderea lui, iar în cele din urmă rădăcina lui. În primele capitole ale Epistolei către Romani, până la mijlocul capitolului cinci, se vorbește despre roadele pomului rău, adică despre păcate. Apoi, până la capitolul opt, despre rădăcina pomului, adică păcatul. În acest capitol este menționat și efectul păcatului asupra creației care suspină.

Însă nu numai că suspină creația sub efectele exterioare ale păcatului, însă influența otrăvitoare a acestuia a afectat cele mai intime părți ale ei. Păcatul a pătruns în întreaga creație și a corupt totul. Mânia, gâlceava, invidia, lăcomia, răzbunarea și violența sunt lucruri pe care le putem observa peste tot în lumea animală din jurul nostru, de la leul feroce până la albina înfuriată, de la câinele domestic până la lupul sângeros. Prin microscop putem vedea într-o singură picătură de apă mii de organisme mici, invizibile cu ochiul liber, urmărindu-se și mâncându-se unele pe altele. Legea celui mai puternic există nu numai printre oameni, ci și printre animale, de la vulturul din înaltul cerului până la bacteria din picătura de apă. În Împărăția de o mie de ani, sub sceptrul Prințului păcii și al Împăratului dreptății, la vremea libertății slavei copiilor lui Dumnezeu, întreaga creație va fi eliberată din robia stricăciunii. Atunci Satan, șarpele cel vechi, va fi aruncat și închis în Adânc.

Roadele păcatului sunt ușor de observat de către oameni și sunt judecate și pedepsite dacă aduc prejudicii societății omenești. Însă este uimitor să vezi cât de puțin, chiar printre creștini, este observat, judecat și osândit păcatul în natura sa reală și în efectul său cu totul dăunător.

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să mângâiați pe cei deznădăjduiți, să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători față de toți. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău.

1 Tesaloniceni 5.14,15



Valoarea unei încurajări (1)

Dante Gabriel Rossetti, renumit artist și poet al secolului al XIX-lea, a fost abordat într-o zi de un domn mai în vârstă. Acesta avea la el câteva schițe și desene și l-a rugat pe maestrul Rossetti să-și arunce o privire peste ele și să-i spună dacă au vreo valoare sau măcar dacă anunță vreun potențial talent. Rossetti le-a privit cu atenție și imediat și-a dat seama că erau fără valoare, că erau lipsite de orice indiciu al vreunui talent artistic. Rossetti era un om bun, dar în același timp și foarte realist. Astfel i-a spus bătrânului, cât mai blând cu putință, că picturile sale aveau o valoare redusă. I-a părut rău, dar nu îl putea minți pe acel om.

Bătrânul a fost întristat, dar se pare că era pregătit să audă concluziile lui Rossetti, oricare ar fi fost ele. Și-a cerut scuze că i-a răpit din timp și l-a rugat să mai privească niște desene, de astă dată ale unui tânăr student. Rossetti s-a uitat la al doilea set de desene și imediat a fost entuziasmat de talentul pe care-l dezvăluiau. „Acestea sunt bune. Tânărul are talent. Ar trebui ajutat și încurajat în cariera sa artistică. Va avea un viitor strălucit dacă va munci mult și nu va renunța la dezvoltarea talentului său”, a zis artistul. Rossetti a observat cum bătrânul a fost profund mișcat de aceste cuvinte și a întrebat: „Cine este tânărul? Fiul tău?”. — „Nu”, a spus cu tristețe bătrânul. „Sunt eu în urmă cu 40 de ani. Dacă aș fi auzit atunci cuvintele tale… La vremea respectivă am fost descurajat și am renunțat prea devreme”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ELIBERARE PRIN IERTARE – Fundația SEER

„Uitând ce este în urma mea…” (Filipeni 3:13)


Biblia ne învață că, cu cât este mai mare ofensa, cu atât mai mare este nevoia de a-l ierta pe cel ce ți-a greșit, pentru a-ți putea continua viața. Mai ții minte că atunci când erai mic, părinții tăi îți spuneau să închizi ușa? Iar ei îți spuneau asta pentru ca iarna făceai să intre frigul în casă, iar vara făceai să intre căldura. Iertarea închide ușa în fața trecutului tău.

Apostolul Pavel, care a ucis creștini înainte să devină el însuși creștin, le-a mărturisit filipenilor: „fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…”

Numai când lași din mână strânsoarea trecutului, poți apuca strâns viitorul.

Uitarea este o decizie, una pe care uneori trebuie s-o iei zilnic, sau chiar în fiecare oră!

Concluzie: trebuie să ierți de fiecare dată când lucrul care te doare își face simțită prezența (vezi Matei 18:21-22). Vindecarea completă poate dura luni sau chiar ani. Când cineva te rănește profund, trebuie să-ți propui în inima ta să ierți, până te eliberezi de influența acelei persoane. Indiferent ce a luat de la tine (prin abuz, abandon, trădare, manipulare sau dezamăgire), amărăciunea va prelua controlul! Este ca și cum ți-ai bate singur cuie în talpă. Neiertarea face ca persoana care te rănește să o facă în continuare.

Deci, până când problema nu este rezolvată, va trebui să te pleci pe genunchi în fiecare zi și să te rogi: „Doamne, prin propria mea voință, îl/o iert pe____ și te rog s-o/să-l binecuvântezi. Îl/o încredințez în mâna Ta, iar eu vreau să-mi continui viața. Ajută-mă Te rog!” Aceasta este singura cale spre libertate, nu există scurtătură!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 9:17-34


Alţi leviţi sunt menţionaţi în capitolul 9. Aceştia sunt uşierii. Funcţia lor este foarte importantă. Ea poate fi rezumată printr-o scurtă poruncă de care Domnul ne reaminteşte într-o mică parabolă: „Şi (stăpânul) arată fiecăruia lucrarea sa şi porunceşte portarului să vegheze (Marcu 13.34).

Veghere asupra vaselor şi a uneltelor, asupra jertfelor, asupra hranei, asupra accesului în Casă! Cu câtă grijă aduceau aceşti leviţi uneltele pe care aveau misiunea să le păzească, numărându-le şi renumărându-le! (v.28; citiţi şi 2 Cor. 8.20,21). Acest serviciu corespunde în Noul Testament cu cel al supraveghetorilor, păstorilor sau bătrânilor. Ei sunt cei care, în mod particular, au avut şi încă au în grijă sufletele şi menţinerea doctrinei sănătoase în adunări. Este un serviciu de încredere şi de onoare, pentru care ei vor avea de dat socoteală la venirea Domnului!

Aceşti uşieri erau descendenţii lui Core răzvrătitul (Numeri 16). Dar ei au preferat să fie uşieri la pragul casei Dumnezeului lor, decât să locuiască în „corturile răutăţii”, cum făcuse tatăl lor. Ne amintim de frumosul Psalm 84 compus de aceşti fii ai lui Core: „Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor … căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte” (Psalmul 84.1,10). Cui a încredinţat Dumnezeu grija casei Lui, a adunării? Acelora care sunt legaţi de ea şi care-L iubesc (Ioan 21.15-17).

25 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, în ziua următoare, când au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mare mulțime.

Luca 9.37



Mă întreb dacă fețele celor trei ucenici străluceau de slavă atunci când au coborât de pe munte, așa cum s-a întâmplate cu Moise, despre care citim: „Când a coborât Moise de pe muntele Sinai – și cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte – Moise nu știa că pielea feței lui strălucea pentru că vorbise cu El” (Exod 34.29). Cei trei ucenici fuseseră pe munte împreună cu Domnul și văzuseră o imagine a Împărăției lui Dumnezeu venite în glorie. Moise și Ilie erau acolo și „vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim” (Luca 9.31), ca împlinire a ceea ce Legea și Profeții preziseseră.

Ucenicii „erau îngreuiați de somn; și, trezindu-se deplin, au văzut gloria Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El” (versetul 32). La fel ca ei, și noi avem nevoie să fim treziți din letargia spirituală, iar ochii noștri să fie ațintiți asupra gloriei Domnului. Când lucrurile stau așa, nu vom mai fi grabnici la a spune ceva în prezența Lui, așa cum Petru a sugerat să fie făcute trei colibe, punându-i astfel pe Moise și pe Ilie la același nivel cu Domnul. Tatăl, gelos pentru gloria Fiului Său, a fost Cel care le-a corectat gândurile: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. De El să ascultați!” (versetul 35).

La poalele muntelui, ucenicii nu au putut face nimic pentru omul al cărui fiu era stăpânit de o putere demonică. Când el a apelat la Domnul pentru ajutor, Domnul i-a spus: „Adu-l pe fiul tău aici!” (versetul 41). Avem ceva de învățat de aici. Când suntem în situații care ne depășesc, putem veni cu ele la Domnul. Putem aduce înaintea Lui pe copiii noștri, căsnicia noastră, starea noastră financiară; putem veni înaintea Lui cu necazurile noastre, cu singurătatea noastră și cu dependențele noastre. Vom descoperi că, deși noi și cei din jurul nostru suntem lipsiți de putere, există un Dumnezeu atotputernic. Domnul Isus „a mustrat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său. Și toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu” (versetele 42 și 43).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.

Evrei 10.17



Niciodată!

Celor ce cred în Dumnezeu nu li se mai reproșează niciun păcat.

Credința noastră poate să fie slabă; probabil nici nu putem înțelege cum se poate ca toată vina din viața noastră să fie iertată pentru totdeauna. Dar Dumnezeu nu ne curățește conform tăriei credinței noastre, ci potrivit valorii și eficacității jertfei Fiului Său.

Nu depinde nici de cât de bine Îl evaluăm noi pe Hristos și lucrarea Sa, ci de cum Îl prețuiește Dumnezeu pe El și jertfa Sa. Și dacă ai venit cu păcatele tale la Isus și te-ai încredințat Lui, atunci Dumnezeu Își găsește plăcerea în tine. El te vede în Hristos, prin jertfa Sa. Aceasta simt toți cei care se încred în El. Dumnezeu nu Își va mai aminti de păcatele lor. Această realitate te umple și pe tine cu pace și cu bucurie?

Lasă ca promisiunile lui Dumnezeu să își facă loc în inima ta! Primește mărturia Lui despre Hristos și despre jertfa Sa. Atunci conștiința temătoare va ajunge la odihnă. Amintește-ți că prețiosul sânge al lui Hristos este mereu în fața ochilor lui Dumnezeu și că toate păcatele tale sunt aruncate înapoia Sa (Isaia 38.17). Vina ta este ștearsă de Mântuitorul la cruce și privirea lui Dumnezeu Se odihnește pe lucrarea Sa desăvârșită și pe valoarea ei veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ SĂ ÎNVEȚI MEREU! – Fundația SEER

„Ce înseamnă pietrele acestea?” (Iosua 4:21)


Unul dintre cele mai eficiente moduri de a învăța este prin „ocazii de învățare.” Domnul Isus așa a făcut. Când un smochin nu a dat rod, El l-a declarat inutil, și acesta s-a uscat imediat. Faptul a atras imediat atenția ucenicilor (vezi Matei 21:18-22). Învățătorul le-a explicat că dacă nu păstrezi umplerea Duhului Sfânt în viața ta, nu vei fi roditor în slujba Lui. Domnul Isus ar fi putut da această lecție în sinagogă. Dar atunci ascultătorii Săi ar fi trebuit să-și imagineze un smochin și mesajul ar fi fost diluat în funcție de capacitatea fiecărui ascultător.

Când doi elevi de liceu s-au îmbătat și s-au lovit cu mașina de un copac, mașina avariată a stat în fața școlii mai multe zile. În fiecare zi, elevii erau nevoiți s-o vadă. Această metodă se numește „ocazie de învățare cu impact mare.” Se spune că sincronizarea este totul. Fără îndoială, lucrul acesta este adevărat și când vine vorba despre învățarea lecțiilor importante în viață – așa că, nu le rata!

Dacă ești părinte, e inutil să le tot „predici” copiilor tăi. Dacă ești lider, e o greșeală să le tot „dai lecții” celor care trebuie să-ți dea socoteală. Lasă experiența și mărturia ta să vorbească! Apoi cere-le părerea, și ascultă fără să intervii! Oamenii învață mai mult prin descoperire decât prin dialog. De aceea l-a învățat Dumnezeu pe Iosua să zidească un altar din douăsprezece pietre pe partea cealaltă a Iordanului, după ce El a despărțit apele pentru ca poporul să poată trece (vezi Iosua 4:1-9). Ceea ce voia Dumnezeu să-i învețe era următorul lucru: „Când copiii tăi vor întreba ce înseamnă acest monument, folosește-l ca pe o ocazie de a-i învăța despre dragostea și credincioșia Mea.”

Așadar, caută „ocaziile de învățare” din viața ta, și folosește-le!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 6:1-3; 48-65


Capitolul 6, consacrat fiilor lui Levi şi preoţilor, fii ai lui Aaron, este perechea capitolului 3, în care erau prezentaţi împăraţii. Este vorba despre familiile privilegiate din Israel. Dar, când ajungem la poporul de astăzi al lui Dumnezeu, aceste funcţii reprezintă partea fiecărui
credincios. Apostolul Petru ne reaminteşte că
„voi … sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească … ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat“ (1 Petru 2.9; vezi şi Apocalipsa 1.6). Să ne exprimăm rugăciunile înaintea Domnului şi să vestim virtuţile Lui şi altora, iată care este dublul serviciu al credinciosului! Leviţii ne amintesc de aceasta. Unii erau desemnaţi să cânte (v. 31-33). Alţii slujeau în casa lui Dumnezeu sub îndrumarea lui Aaron şi a fiilor lui (v. 48, 49).

Apoi, în cap. 7 şi 8, vin genealogiile lui Isahar, Beniamin, Neftali şi a celeilalte jumătăţi din seminţia lui Manase, iar în final genealogiile lui Efraim şi Aşer. Să remarcăm neglijenţa lui Neftali, o seminţie atât de puţin preocupată de privilegiile ei, încât întreaga ei istorie nu necesită decât un scurt verset pentru a fi amintită în cartea lui Dumnezeu (7.13). Subliniem cu această ocazie şi interesul pe care trebuie să-l acordăm istoriei Bisericii şi aducerii-aminte a celor care i-au fost conducători credincioşi, deoarece majoritatea suntem moştenitorii lor spirituali şi trebuie să fim responsabili.

23 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt … Stăpânul cerurilor și al pământului.

Geneza 14.18,19



Melhisedec (7) – Stăpânul cerului și al pământului

Am văzut că Melhisedec este, în multe feluri, o imagine strălucitoare a Domnului Isus Hristos. Preoția Domnului Isus este după rânduiala lui Melhisedec, însă, în timpul prezent, ea se desfășoară după modelul celei a lui Aaron. Epistola către Evrei prezintă acest lucru, arătându-ne că slujba lui Aaron este în multe privințe o imagine a slujbei preoțești prezente a lui Hristos. El a trecut dincolo de perdeaua dinăuntru și a intrat în ceruri pentru noi, la fel cum făcea Aaron în marea Zi a Ispășirii. După aceea, Domnul va veni din ceruri ca Melhisedec, Preot (și Împărat) al Celui Preaînalt, Stăpân al cerului și al pământului.

Dumnezeul cel Preaînalt (El Elyon) este numele milenial al lui Dumnezeu – Cel care cârmuiește națiunile. De exemplu, în Psalmul 83, vrăjmașii lui Israel (Asirianul; împăratul nordului) vor spune: „Veniți, și să-i nimicim ca națiune”, însă Dumnezeu îi va nimici pe vrăjmașii lui Israel, pentru ca națiunile să cunoască faptul că El este „Cel Preaînalt peste tot pământul” (Psalmul 83.4,18). El va fi „Stăpânul cerului și al pământului” prin Hristos, în timpul când va aduna „din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ” (Efeseni 1.10).

Preoția melhisedehică a lui Hristos poate fi rezumată astfel: rânduiala ei este eternă, însă exercitarea ei va fi milenială. Acest lucru poate fi văzut în Geneza 14, unde Melhisedec apare după marea bătălie a confederațiilor de împărați. Aceasta este o imagine a venirii lui Hristos la bătălia de la Armaghedon. El va aduce înviorare (pâine și vin) și binecuvântare lui Avraam, care este reprezentantul poporului Israel. Privilegiul nostru, ca sfinți ai lui Dumnezeu, este să cunoaștem acum înviorarea și binecuvântarea din „pâine și vin”, până când El va veni.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți”. Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus singur.

Matei 17.7,8



Petru încă nu cunoștea

Să ne oprim câteva momente la scena de pe muntele schimbării la față a Domnului! Acolo, împreună cu Domnul, erau Petru, Iacov și Ioan. Dar acolo li s-au arătat și Moise și Ilie stând de vorbă cu Isus. Când au văzut ucenicii aceste două remarcabile persoane alături de Învățătorul, Petru a zis: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Petru se gândea să-L onoreze pe Domnul punându-L alături de cei mai străluciți slujitori ai lui Dumnezeu. Petru încă nu cunoștea gloria unică a Persoanei Domnului. De aceea, Dumnezeu a permis să I se audă glasul din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, … de El să ascultați!”. De acest glas trebuiau să asculte ucenicii.

Și noi să ascultăm de acest glas! Toți trebuie să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu. Credința și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduc la cunoaștere. Iar cunoașterea reală, din inimă, înseamnă viața veșnică: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17.3). Auzind glasul lui Dumnezeu și văzând norul acoperindu-i, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, cuprinși de spaimă. Ucenicii ar fi rămas mai degrabă îngroziți, dacă nu ar fi avut cu ei pe Acela care venise din slavă ca să-i ducă în ea pe niște sărmani păcătoși ca Moise, Ilie, Petru, ca tine și ca mine, și care singur putea spune: „Nu vă temeți!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUTEREA VINDECĂTOARE A IERTĂRII – Fundația SEER

„Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:28)


În fiecare noapte, Mary era bătută de tatăl ei când acesta se întorcea acasă de la cârciumă, beat și plin de furie. Așa că, la un moment dat n-a mai suportat, și a plecat de acasă. Cu timpul, majoritatea cicatricelor fizice încep să se vindece, dar cicatricile emoționale pot dura o viață întreagă. Ele te pot ține blocat în durerea trecutului și te pot costa relații prețioase. Chiar și cei care te iubesc obosesc și devin frustrați, la gândul că nu te vei vindeca – în ciuda eforturilor și dorinței lor de a te ajuta. Cunoști pe cineva de felul acesta? Ești tu acel cineva? Dorești să te urnești spre vindecare și să găsești bucurie? O poți face. Mary a găsit-o atunci când s-a hotărât să-și ierte tatăl și a început să se roage pentru el. În acel moment, a devenit întreagă din punct de vedere spiritual și emoțional. Și a continuat să-l ierte și să se roage pentru el, până când vechile ei amintiri n-au mai ținut-o captivă!

Domnul Isus a zis: „rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” Cuvântul „rău” presupune faptul că tu nu ai făcut nimic ca să cauzezi sau să meriți acest comportament, și că ofensatorul tău te-a rănit din motive pe care poate nu le vei înțelege niciodată. De aceea S-a rugat Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Asta nu înseamnă că ofensatorul tău scapă de consecințe. El va trăi cu vinovăția faptei pe care a făcut-o, și dacă nu se întoarce la Dumnezeu pentru a primi iertare, nu va avea pace. Dar tu, vei avea pace! Când te hotărăști să ierți și să te rogi pentru acea persoană, îți primești înapoi puterea și îți vei recâștiga viața.

Deci, roagă-te pentru cei ce se poartă rău cu tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 4:21-43


Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţeseau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umilă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru că „locuiau acolo, la împărat”, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod expres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ieremia 45.5). Orice poziţie importantă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsabilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pentru Cuvântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul” sau să împlinim lucrarea Lui.

Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Numeri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura acestei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care harul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

22 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos, pentru că nu a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu.

1 Ioan 5.10



Necredința nu înseamnă smerenie, ci mândrie pură. Ea refuză să-L creadă pe Dumnezeu, fiindcă nu găsește, în sine însăși, un motiv pentru a crede. Aceasta este culmea îngâmfării. Dacă, atunci când Dumnezeu vorbește, refuz să-L cred pe temeiul a ceva din mine însumi, Îl fac mincinos.

Când Dumnezeu îmi declară dragostea Sa, iar eu refuz să-L cred fiindcă nu mă consider îndeajuns de vrednic pentru ea, Îl fac mincinos și manifest mândria inimii mele naturale. Simpla supoziție că aș putea fi vrednic de altceva decât de iad nu poate fi privită decât ca cea mai profundă ignoranță cu privire la starea mea și la cerințele lui Dumnezeu. Iar refuzul de a lua locul pe care dragostea răscumpărătoare a lui Dumnezeu mil desemnează, pe temeiul ispășirii încheiate de Hristos, înseamnă să-L fac mincinos pe Dumnezeu și să dezonorez adânc jertfa de la cruce. Dragostea lui Dumnezeu curge în mod spontan din inima Lui; nu este atrasă de meritele mele, ci de starea mea nenorocită.

De asemenea, nu este o chestiune cu privire la locul pe care eu îl merit, ci cu privire la locul pe care Hristos îl merită. El a luat locul păcătosului, pe cruce, pentru ca păcătosul să poată ocupa locul Său în slavă. Hristos a luat asupra Lui ceea ce păcătosul merita, pentru ca păcătosul să poată primi ceea ce Hristos merită. În felul acesta, eul este cu totul înlăturat, și aceasta este smerenia adevărată. Nimeni nu poate fi cu adevărat smerit până nu ajunge de partea cealaltă a crucii, unde găsește viața, dreptatea și favoarea divină. Un astfel de om a terminat-o cu totul cu sine însuși, în ce privește orice nădejde de bunătate și de dreptate proprie, și se desfată cu bogățiile Altuia. El este moral pregătit să se alăture acelui strigăt care va răsuna dea lungul întregii veșnicii: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă” (Psalmul 115.1).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1



Sam și lecția lui

Plecând din piața unui sat african, Sam se afla acum pe drumul spre casă. El căra în spinare un sac cu cartofi. Pe drum l-a întâlnit un cunoscut și l-a întrebat:

— Sam, am auzit că ai devenit creștin. De unde știi că acest Isus te-a acceptat?

Sam a lăsat la pământ sacul cu cartofi și a mers câțiva pași mai departe fără să se uite în jur.

— De unde știu că sacul nu mai este pe spatele meu?, a întrebat el.

— Știi, pentru că nu mai simți greutatea sacului pe spatele tău, i-a spus cunoscutul.

— Exact așa este! În același fel știu și eu că sunt un creștin, a explicat Sam. Și, mai mult, eu cred ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său: El L-a trimis pe Fiul Său preaiubit, pentru a muri pentru păcatele mele. Acum nu mai apasă pe inima mea povara grea a păcatelor mele. Domnul Isus a murit în locul meu și a îndepărtat pentru totdeauna toate păcatele mele. El mi-a dat în schimb bucurie și pace în inima mea.

Sam a dat o lecție practică despre felul cum a scăpat de greutatea păcatelor. Vrem să ne însușim și noi această lecție? Să dăm jos de pe spatele nostru „sacul” cu îndreptățirea noastră proprie, cu păcatele noastre, și să ne încredem în Cel care este Calea, Adevărul și Viața!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNGEREA DIN VIAȚA TA – Fundația SEER

„Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi” (1 Ioan 2:27)


Cuvântul „ungere” înseamnă „a turna și a fricționa.” În Vechiul Testament, preotul trebuia să-și toarne untdelemn pe cap, ceea ce simboliza Duhul lui Dumnezeu care rămânea peste el în timp ce își îndeplinea atribuțiile zilnice.

Acum să derulăm totul până în epoca în care trăim noi și să citim din nou: „ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi.” Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a-și avea reședința și a locui în.” Cu alte cuvinte, tu ești un locaș al Duhului Sfânt. Când Duhul Său trăiește în tine, îți afectează fiecare domeniu al vieții. Încearcă să-ți imaginezi avantajul pe care îl ai în relații, carieră, sănătate, decizii, lupte, căsnicie și lucrare. Imaginează-ți ce face El când ești stresat și când trebuie să faci față unor probleme care te copleșesc. Mai mult decât atât, ungerea cu Duhul Sfânt care „rămâne” în tine se transferă și la alții.

Când rostești cuvinte biblice de bunătate și încurajare peste cineva, acele cuvinte lucrează în continuare și după ce pleci tu, deoarece ele sunt infuzate cu prezența lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea Sfântă, printre urmaşii voştri.” (Exodul 30:31). „Urmașii…” – asta înseamnă că atât copiii, cât și nepoții tăi pot fi unși cu Duhul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „M-ai stropit cu untdelemn proaspăt.” (Psalmul 92:10).

În fiecare dimineață când te trezești, roagă-te: „Doamne, unge-mă cu untdelemn proaspăt!” Apoi, du-te și atinge-i și pe alții cu această ungere!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10


Aceste genealogii mai au un motiv să fie amintite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscutabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dumnezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: familia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul acestei seminţii, dinastia regală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dumnezeu, din generaţie în generaţie, linia din care în final avea să se nasc㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat.

Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întocmai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecuvântări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pentru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu” să fie cu noi în tot ce întreprindem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

21 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.

Psalmul 119.11



Cum citim Scriptura? (2)

Să ne aducem aminte întotdeauna că Biblia are rolul de a forma inima, de a stârni afecțiunile și de a dezvolta inteligența spirituală. Nu este suficient să cunoaștem diferitele moduri în care dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată, ci această cunoștință trebuie să atingă cele mai profunde corzi ale ființei noastre.

Scriptura trebuie să trezească energia sufletului nostru înspre o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu și pentru cei ai Săi și, într-adevăr, pentru toți oamenii. Este bine să avem o vedere clară asupra adevărului biblic; aceasta ar trebui să fie dorința noastră aprinsă. Însă este la fel de necesar să stăm la picioarele Învățătorului și să lăsăm ca El Însuși, prin cuvintele Scripturii, să aprindă afecțiunile noastre pentru El. Să ne ferim deci ca nu cumva cunoștința să crească în dauna afecțiunilor inimii.

Acest lucru poate fi evitat printr-o atentă punere în practică a tot ceea ce El ne arată ca fiind voia Lui. Inima care dorește să facă voia Lui este cea care va fi învățată de El (Ioan 7.17). Acest lucru ne aduce din nou la necesitatea de a citi Biblia zilnic, căci Dumnezeu ne arată din Cuvântul Său, „puțin aici, puțin acolo” (Isaia 28.10), după cum avem nevoie. În felul acesta, Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle noastre zilnice; trebuie doar să ne apropiem cu smerenie și cu reverență de Cuvântul Său și să ascultăm cu atenție ceea ce El vrea să ne spună.

W. J. Hocking

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și privind de aproape sfârșitul viețuirii lor, urmați-le credința.

Evrei 13.7



Mărturia generalului (5)

Georg von Viebahn a participat regulat la conferințele fraților pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu în diferite localități. Smerenia și dedicarea acestui creștin în lucrarea lui Dumnezeu au fost cunoscute de toți. Când cineva l-a numit „domnul general”, cu o voce prietenoasă, dar fermă și clară, el a spus: „Lăsați generalul în urmă și puneți-l pe fratele să meargă înainte!”. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Georg von Viebahn până la o bătrânețe înaintată cu o sănătate viguroasă și cu o prospețime a duhului și astfel el a putut să facă mult timp lucrarea de vestire a evangheliei și de zidire spirituală a credincioșilor. Pe 15 decembrie 1915, Domnul l-a chemat pe robul Său acasă, în odihna veșnică.

Dumnezeu este mai presus de toți și de toate. Orice rotiță, cât de mică, în vasta mașinărie a acestei lumi, este sub controlul Său. Cu cât mai mult sunt răscumpărații lui Dumnezeu sub controlul Său! Lucrarea pe care Dumnezeu a pus-o pe inima generalului Georg von Viebahn este într-un fel unică, cum unică este și lucrarea la care este chemat fiecare răscumpărat al Domnului. Să ne uităm cu băgare de seamă la acești înaintași care, în condiții mult mai grele, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu și să le urmăm credința, curajul mărturisirii și stăruința. Toți creștinii credincioși sunt chemați să-I slujească lui Dumnezeu în împrejurările în care El i-a așezat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI MIȘTI MUNTELE – Fundația SEER

„Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te…” va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)


Domnul Isus a făcut această afirmație incredibilă: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11: 23-24). Domnul Isus nu a mutat niciun munte, în timpul lucrării Sale… deci, despre ce vorbește El aici?

Despre problemele cu care ne confruntăm în viață! Să reținem un lucru important: El vorbește numai o dată despre nevoia noastră de „credință” – și de trei ori despre nevoia noastră de a „rosti” Cuvântul Său. De ce? Pentru că dacă nu avem suficientă credință ca să ne folosim gura și să rostim Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom avea suficientă credință ca să dăm la o parte muntele!

Biblia ne asigură: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu, se întâmplă ceva uimitor. Urechile tale aud, mintea ta se înnoiește, centrul de interes ți se schimbă și lucrul la care răspunde Dumnezeu – credința – crește în inima ta. Și când îți păstrezi acest nivel de credință, când refuzi să te clintești și rostești în continuare Cuvântul lui Dumnezeu, muntele din viața ta începe să se miște.

Câtă vreme spui ceea ce gândești (și simți) în mintea ta firească, muntele va sta neclintit. Dar când te bazezi pe promisiunea lui Dumnezeu și declari: „Deși nu știu cum și când, eu cred din toată inima că vei fi dat la o parte în Numele Domnului Isus!”, muntele tău se va muta! Așa că, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste muntele din viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 2:1-24


Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cuvântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inteligenţa omenească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în primul rând de a dovedi drepturile familiilor israelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fiecare israelit putea, raportându-se la aceste genealogii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drepturile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lăudau că-l aveau pe Avraam ca tată, refuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).

În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3.1).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: