10 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4
Avertizarea
După o ploaie torențială, râul care curgea prin orașul El Playon, în Columbia, a crescut foarte mult. Locuitorii orașului s-au refugiat pe acoperișurile caselor. După câteva zile, nivelul apei a scăzut dintr-odată. Oamenii s-au întors în casele lor și au început să curețe urmele rămase în urma apei care pătrunsese în case. Unul dintre ei a fost însă precaut. Se întreba cum de a scăzut nivelul apei dintr-odată. Oare nu se formase undeva, din pietre, noroi și copaci dezrădăcinați, un fel de dig care se putea prăbuși oricând? A început să alerge prin oraș și să strige: „Puneți-vă în siguranță! Apa mare poate reveni!”. Care a fost reacția oamenilor? Unii s-au lăsat avertizați și astfel și-au părăsit casele, refugiindu-se pe dealul din apropiere. Alții au râs… însă până au auzit zgomotele îngrozitoare. Doar puțini dintre ei au supraviețuit.
Aceasta a fost urmarea neluării în seamă a unei avertizări. O punere în gardă se referă întotdeauna la un pericol viitor, a cărui realitate deseori nu se poate „dovedi”. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3.19). Nu vă împietriți inimile! Dacă luați în serios această avertizare, veți fi salvați. Dacă o respingeți, râzând sau stând indiferenți, veți fi pierduți pentru veșnicie. Dumnezeu ne spune ce urmează să vină. El ne arată și calea spre salvare!
SĂMÂNȚA BUNĂ
Pentru că este clar că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, seminție despre care Moise n-a vorbit nimic privitor la preoți.
Evrei 7.14
Melhisedec (5) – Importanța Psalmului 110
Ce argument putea aduce scriitorul Epistolei către Evrei iudeilor creștini, pentru a-i convinge că apăruse o schimbare în preoție și că ordinea de lucruri aaronică și levitică era acum înlăturată, fiindcă slujise doar ca umbră a unor lucruri mai bune? Duhul Sfânt a anticipat obiecțiile lor: „Pentru că este clar că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, seminție despre care Moise n-a vorbit nimic privitor la preoți”. Domnul Isus nu era din seminția lui Levi. Nimeni nu putea tăgădui acest lucru; prin urmare, cum putea El să fie Preot și care era autoritatea biblică pentru înlăturarea vechiului sistem?
Răspunsul la această întrebare dificilă era pe cât de simplu, pe atât de profund și avea implicații practice uriașe: Dumnezeu promisese această schimbare în profeția din Psalmul 110. Mesia avea să fie nu doar Împărat, ci și Preot: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec” (Psalmul 110.4).
Mai mult, acest Melhisedec a trăit cu o mie de ani înainte ca această binecunoscută profeție mesianică să fie scrisă și cu două mii de ani înainte ca ea să fie împlinită! În primul rând, era foarte important pentru ei să vadă că Dumnezeu arătase cu claritate prin Melhisedec, în Geneza 14, că exista un caz în care un preot îi era superior lui Aaron. În al doilea rând, Psalmul 110 arată că Dumnezeu promisese cu un jurământ că Mesia, Fiul lui David, Fiul divin al lui Dumnezeu, avea să fie Preot după o altă rânduială, anume cea a lui Melhisedec.
Acest argument nu putea fi respins de nimeni care credea cu adevărat în Mesia. În mod clar, Dumnezeu promisese că va veni un alt Preot, care avea să fie diferit de toți cei care Îl precedaseră. Este minunat să vedem cum atât istoria, cât și profeția se împletesc pentru a zugrăvi portretul lui Hristos, adevăratul Melhisedec și adevăratul Aaron.
B. Reynolds
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE! – Fundația SEER
„Nu vă îngrijoraţi… Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:31-32)
Dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu ar trebui să fie evident lucrul acesta? Cum poți spune că te încrezi în El și apoi să te îngrijorezi obsesiv cu privire la sănătatea ta, la copiii tăi, la locul tău de muncă și la banii tăi?
Preocuparea e un lucru bun, dar îngrijorarea este un afront la adresa lui Dumnezeu, care nu te-a dezamăgit niciodată. Apostolul Pavel scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).
Roagă-te sau îngrijorează-te – acestea sunt opțiunile pe care le ai. De ce a spus Domnul Isus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine”? (vezi Matei 6:34). Pentru că atunci când te îngrijorezi, încerci să preiei controlul. Și când se întâmplă asta, pacea se risipește! Îngrijorarea e ca un bulgăre de zăpadă; la început este mic, dar pe măsură ce se rostogolește devine suficient de mare ca să te îngroape. Pentru a împiedica un tren staționar să se miște, ai nevoie de câteva bucăți de lemn de 15 cm, dar odată ce este alimentat și prinde viteză, el poate zdrobi un zid gros de 2 m. Așa că, oprește trenul îngrijorării înainte să pornească din gară!
Dumnezeu spune: „Harul Meu îți este îndeajuns” (2 Corinteni 12:9). Dumnezeu îți va da numai cele necesare pentru ziua de astăzi; în felul acesta trebuie să te încrezi în El pentru ziua de mâine. Biblia ne spune că Isus este Păstorul cel Bun care „îşi cheamă oile pe nume, şi… merge înaintea lor” (Ioan 10:3-4). Asta e minunat! El a fost și este deja înaintea ta, pentru a aranja totul. Faptul că știi lucrul acesta te va ajuta să faci față zilei, încrezător că Dumnezeu Se va îngriji de tine.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 20:12-21
Ieşit victorios din două încercări, sărmanul Ezechia capitulează la a treia, fiindcă, în mod sigur, aceasta din urmă nu părea deloc să constituie o încercare! Ce putea fi mai măgulitor decât nişte mesageri importanţi veniţi din partea împăratului Babilonului?! Ei sosesc cu o scrisoare şi cu un cadou pentru Ezechia. Ce păcat că el nu
a adus înaintea Domnului şi această scrisoare! Cu privire la cadou, se vede dintr-o dată legat de el şi îndatorat faţă de aceşti străini. Ce primejdioase sunt amabilităţile lumii pentru un creştin! Ele găsesc prea adesea un răspuns al mulţumirii de sine în îngâmfarea inimilor noastre. Oare această situaţie nu constituia pentru Ezechia o ocazie de a le vorbi acestor oameni despre bunătatea şi despre puterea Domnului care-l scăpase deja de două ori? O ocazie, de asemenea, de a le face cunoscut casa Dumnezeului său? În loc de aşa ceva, Ezechia le arată propria casă, casa armelor,
care nu-i fusese de nici un folos împotriva lui Sanherib, şi toate bogăţiile
lui din care acum Domnul îl anunţă că nu va mai rămâne nimic.
„Ce au văzut în casa ta?„ (v.15). Iată o întrebare serioasă! Ce văd vizitatorii în casele noastre? Despre ce le vorbim? Cumva despre bogăţii, toate trecătoare, cu a căror posesie ne mândrim? Sau despre Cel căruia Îi aparţin toate?
Ezechia admite că a meritat judecata. Şi aşa se încheie viaţa acestui împărat credincios.
Mana Zilnica 