1 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit.
Du-te și arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe fața pământului.
1 Împărați 17.3; 18.1
Cuvântul Domnului a venit la Ilie, spunând: „Du-te și arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe fața pământului”. La începutul anilor de secetă, Domnul îi spusese lui Ilie: „Pleacă de aici … și ascunde-te„; acum, cuvântul este: „Du-te și arată-te„. Este un timp în care să ne ascundem și un timp în care să ne arătăm; un timp în care să proclamăm Cuvântul Domnului de pe acoperișul caselor și un timp în care să venim deoparte într-un loc pustiu și să ne odihnim puțin (Marcu 6.31); un timp în care să trecem pe pământ ca „necunoscuți” și un timp în care să ne amestecăm în mulțime ca „bine cunoscuți” (2 Corinteni 6.9).
Astfel de schimbări sunt partea tuturor slujitorilor adevărați ai Domnului. Ioan Botezătorul a fost în pustie ca „necunoscut”, până în ziua arătării sale către Israel, ca „bine cunoscut”; după care s-a retras din nou în prezența Celui despre care a putut spune: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez”. Acest har, care știe când să se înfățișeze înaintea oamenilor și când să se retragă, și-a găsit expresia perfectă în viața Domnului Isus. El a strâns o întreagă cetate la ușa casei în care era, ca Unul care era „bine cunoscut”, după care S-a trezit pe când era încă noapte și S-a dus într-un loc pustiu, ca „necunoscut” (Marcu 1.32-35).
Astfel de schimbări însă pe calea celui care slujește, dacă este să fie întâmpinate cu o ascultare necondiționată, solicită gânduri smerite despre sine și o mare încredere în Dumnezeu. O astfel de calitate înaltă a credinței a existat din belșug în Ilie. Fără să ridice nicio obiecție, el a plecat și s-a înfățișat înaintea lui Ahab. Ilie a fost exersat spiritual în secret, astfel că a putut face față prezentării în public, înaintea împăratului nelegiuit.
H. Smith
SĂMÂNȚA BUNĂ
Știu faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort … Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni asupra ta.
Apocalipsa 3.1,3
Televizorul funcționa nestingherit
Cu mulți ani în urmă, poliția a găsit într-o locuință un tânăr șezând în fotoliul său din sufragerie. În fața lui se afla un televizor care încă funcționa, însă tânărul era mort. Acolo scenele se derulau rapid, forfota vieții îi cuprindea pe toți, dar mortul nu putea vedea nimic. Lui îi mergea numele că trăiește, dar era mort. Ce scenă îngrozitoare!
Într-un fel asemănător se petrec lucrurile și pe tărâm spiritual. Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul, însă omul nu ia seama. El se comportă precum acel mort aflat în fața televizorului. Iar crunta realitate este că Dumnezeu îi vede pe astfel de oameni morți în păcatele și în greșelile lor, chiar dacă viața fizică încă este prezentă.
Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate îngrozitoare, despre care mărturisesc și Biblia, și istoria lumii, și propriile noastre experiențe. Păcatul este o forță universală care vatămă lumea prin prezența lui. Prin păcat, diavolul îi ține pe oameni departe de Dumnezeu. Și una dintre tacticile diavolului este aceea de a-i face pe oameni să creadă că sunt creștini, când, de fapt, cu faptele lor tăgăduiesc creștinismul și învățăturile sale. Aceasta înseamnă a-ți merge numele că trăiești. Însă, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, El ni L-a dăruit în Fiul Său pe Cel care ridică păcatul lumii. De aceea, să venim la Mântuitorul care dorește să ne dea iertarea de păcate! Mântuitorul Isus Hristos face adevărata schimbare în inimile celor care Îl primesc.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IA CU TINE OAMENI PUTERNICI ÎN LUPTĂ! – Fundația SEER
„Ia cu tine pe toţi oamenii de război…” (Iosua 8:1)
Când ești atacat din punct de vedere spiritual, trebuie să strângi în jurul tău oameni puternici în luptele spirituale. Ei sunt experimentați în războiul spiritual și știu cum să facă față dușmanului. Ei au strategii adeverite în luptă și o credință tenace care se ridică și afirmă: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Adevărul este că oamenii puternici în luptele spirituale sunt oameni ai Cuvântului. Ei știu cum să ia „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” și s-o folosească pentru a înfrânge dușmanul (vezi Efeseni 6:17). Ei nu ezită să intre în tabăra adversă și să-și ia înapoi tot ce li s-a furat (vezi 1 Samuel 30:8). Oricine îți poate sta alături în vremurile bune, dar când găsești o persoană care poate sta alături de tine în vremurile grele, prețuiește-o și zidește o relație cu ea!
Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17). Ai înțeles? Ei s-au născut pentru luptă! Nu numai că au o credință puternică, dar ei sunt puternici în luptă. Nu vei găsi acești oameni la amvoane sau în corurile bisericilor; ei nu sună din trâmbiță, nu flutură pancarte și nu cer aplauze. Dar ei știu să se apropie cu încredere de tronul harului și să revendice promisiunile lui Dumnezeu (vezi Evrei 4:16).
După ce Iosua a cucerit Ierihonul, Dumnezeu i-a zis: „Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.” Așadar, dacă astăzi te găsești în toiul unei lupte, „ia cu tine… oamenii de război”!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 16:1-20
În timpul domniei lui Ahaz în Iuda (şi a lui Pecah în Israel), în istorie îşi face apariţia Asiria. Dumnezeu urmează s-o folosească drept nuiaua mâniei Lui (Isaia 10.5), pentru a-l împrăştia pe Israel şi pentru a-l pedepsi pe Iuda. În faţa acestei intervenţii de temut, Ahaz acţionează, fără dubiu, ca un adevărat politician, dar neţinând cât de puţin seama de voia Domnului. Totuşi, cea mai minunată dintre revelaţii lui îi fusese oferită, după cum învăţăm de la Isaia, cel care a profeţit în timpul domniei lui (Isaia 7.14): „Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel„. Există mulţi oameni şi în zilele noastre care au auzit vestea cea bună a naşterii Mântuitorului, dar au refuzat acest Dumnezeu venit pentru a fi „cu noi”.
Ahaz îşi ia libertatea de a schimba orice în casa Domnului. El dispune confecţionarea unui altar mai mare: oamenii găsesc mereu că ce a stabilit Dumnezeu este prea strâmt. Apoi împăratul lipsit de evlavie îndepărtează altarul pentru sacrificii: valoarea ispăşirii, eficacitatea crucii sunt negate. Apoi îndepărtează temelia lighenelor şi a mării: adică suprimă judecata de sine. În final modifică porticul şi
intrarea „din cauza împăratului Asiriei” (v. 18): imagine a acelei religii care place lumii şi care-şi deschide larg porţile către ea.
Mana Zilnica 