Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 apr. 2026

19 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Avraam, când a fost încercat, l‑a adus jertfă pe Isaac, […] socotind că Dumnezeu poate să învieze chiar dintre morți, de unde, vorbind figurativ, l‑a și primit.

Evrei 11.17,19

Cât de uimite trebuie să fi fost oștirile îngerești privind la felul în care Avraam a călătorit cu răbdare, timp de trei zile, după care, ajungând la locul indicat de Dumnezeu, și‑a ridicat mâna pentru a‑l jertfi pe singurul său fiu, pe acela pentru care se rugase și pe care îl așteptase atât de mulți ani cu încredere neclintită în Dumnezeu! Ce ocazie a fost aceasta pentru Satan, de a‑și trimite săgețile arzătoare! Ce prilej pentru el de a face sugestii ca acestea: «Ce mai rămâne din promisiunile lui Dumnezeu cu privire la sămânța ta și la moștenire, dacă îl vei jertfi pe singurul tău fiu? Poate ești înșelat de o revelație falsă; ori, dacă e adevărat că Dumnezeu ți‑a cerut asta, oare El nu știe că, odată ce‑ți vei jertfi fiul, toate nădejdile tale se vor spulbera? Gândește‑te și la Sara; ce va face ea dacă îl pierde și pe Isaac, după ce te‑a convins deja să‑l alungi pe Ismael?». Astfel de săgeți vor fi fost poate înfipte de vrăjmaș în inima lui Avraam. Dar care a fost răspunsul patriarhului la toate aceste gânduri întunecate? Învierea!

Învierea este remediul măreț al lui Dumnezeu pentru toată ruina și pagubele provocate de Satan. Odată aduși în acest punct, am sfârșit‑o cu puterea lui Satan, al cărei ultim efect este moartea. Satan nu se poate atinge de viața primită prin înviere, fiindcă ultima manifestare a puterii lui a fost la moartea lui Hristos. Dincolo de ea nu mai poate face nimic. Prin urmare, iată siguranța poziției Adunării: viața ei este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“! Binecuvântată poziție! Să ne bucurăm tot mai mult de acest loc binecuvântat pe care îl avem!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar ei, ridicându‑și ochii, n‑au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

Matei 17.8

Călăuza cea bună

Câțiva drumeți au ajuns pe un vârf de munte de unde nu mai puteau face niciun pas, nici înainte, nici înapoi. Fiindcă se însera, se pregăteau să înnopteze acolo. Un păstor care păștea turma pe un alt munte a văzut situația dificilă în care se aflau; coborând stânci și trecând prăpăstii, neoprit nici de mărăcinii din cale, nici de pietrele ascuțite, a ajuns la ei istovit și le‑a spus: „Am venit să vă arăt drumul, ca să ieșiți din impas“. Toți s‑au bucurat, în afară de unul. Acesta l‑a măsurat pe ciobănaș de sus până jos și l‑a întrebat: „Unde‑ți este dovada că ne poți fi călăuză?“. Băiatul a rămas mut câteva clipe, după care, arătându‑le genunchii însângerați și mâinile zgâriate, le‑a spus: „Nu sunt acestea suficientă dovadă?“. Chiar ne întrebăm cum a fost posibil să nu remarce el nimic din sacrificiul celui care le arătase atâta dragoste, care nu le cerea nicio recompensă și care înfruntase pericolele doar pentru a le fi de ajutor…

„Adu‑ți degetul aici și vezi mâinile Mele; și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios!“ (Ioan 20.27). Ce Domn bun și credincios avem! Mâinile Lui, care au făcut tot timpul numai bine, au fost pironite pe cruce, ca noi să fim eliberați de tirania păcatului. Picioarele Lui, care tot timpul au alergat doar pentru binele altora, au fost străpunse de cuie, pentru ca noi, cei aflați pe căi greșite, să fim călăuziți din nou pe cărări ale dreptății. El nu renunță la mine, în ciuda eșecurilor mele. Prin Cuvânt, îmi arată unde am greșit și mă conduce la mărturisire. În acest fel, relația mea cu El poate fi restabilită. El S‑a angajat să mă ducă la ținta pe care o are pentru mine.

Citirea Bibliei: Geneza 10.1-32 · 1 Petru 5.8-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 12:17-28; 13:1-6

„Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul…“ (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l‑ar costa (Efeseni 4.25). „Buza adevărului“ (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt „o urâciune pentru Domnul“ (v. 22).

Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr‑un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să‑i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).

A arăta calea înseamnă a‑L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).

Îl regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să‑şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană.Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le‑am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc.). Să nu fim leneşi („greoi“) la auzire (Evrei 5.11)!

EȘTI EXTENUAT? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Socrul lui Moise i-a zis „Ce faci tu nu este bine… Te istoveşti singur…” (Exodul 18:17-18)

Citim în a doua carte a Bibliei: „A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13-18)

Moise era epuizat fizic și psihic până la limita colapsului. Cuvântul latin pentru „stres” înseamnă „a fi tensionat”. Medicii spun că este un precursor al atacurilor de cord și al accidentelor vasculare cerebrale.

Există un motiv pentru care pe multe rute comerciale există cântare – pentru a se asigura că tirurile nu transportă mai multă greutate decât sunt construite să transporte.

Socrul lui Moise a venit, l-a văzut ce face și i-a spus că se istovește. Cu alte cuvinte, Moise arăta că „nu mai poate”! Cuvântul ebraic pentru „istovire” înseamnă literal „a îmbătrâni”. Moise „îmbătrânea” înainte de vreme! Dacă simți și tu că ești istovit, trebuie să ai grijă de tine – nu aștepta să vină altcineva să-ți spună! Ce poți face?

Redu viteza și împarte sarcina cu alții. Petrece mai mult timp în prezența lui Dumnezeu – citind, meditând și rugându-te… Profetul Isaia afirmă clar: „Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea… aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:31).

Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
18 apr. 2026

18 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Încercarea credinței voastre […] să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.7

Sosește un moment când trebuie să părăsim totul. Dacă Domnul vine în seara aceasta, trebuie să lăsăm totul; casele noastre rămân aici, obiectele pe care le avem în case rămân aici, de asemenea afacerile și munca noastră; tot ce are importanță pentru noi rămâne aici. Chiar și relațiile dintre părinți și copii și dintre soț și soție vor deveni altele. Însă credem noi că, atunci când vom fi la Domnul, ne vom întrista pentru lucrurile acestea? Credem oare că inimile noastre nu vor putea fi fericite în cer la Domnul, pentru că am lăsat jos totul? Știm toți foarte bine, și niciunul dintre noi nu se îndoiește de aceasta, că inimile noastre vor fi fericite lângă El, că acolo nu vom simți nicio lipsă, că trebuie să lăsăm totul în urmă deoarece la El este așa de minunat, că inimile noastre vor fi pe deplin umplute și că în prezența Sa vom avea numai bucurie și desfătare.

Când, la sfârșitul călătoriei prin pustie, vom ajunge în țară, atunci vom înțelege tot ceea ce aici n‑am putut pricepe. Rezultatul va fi mulțumire și admirație pentru Domnul! Acum nu înțelegem totul, însă Dumnezeu ne spune care va fi rezultatul din finalul experienței noastre. Nu este aceasta o încurajare pentru inimi? Îl vom slăvi și Îi vom mulțumi cu adevărat pentru tot ceea ce acum ne pare așa de greu! Nu este aceasta o înviorare pentru inima noastră?

Având siguranța că Domnul ne va duce la destinație, să nu uităm nicio clipă că toate greutățile pe care le întâmpinăm în călătoria prin pustie sunt, în mâna Domnului, numai mijloace pentru educarea noastră. Cu ce scop? Să ne întărească credința, pentru ca, în felul acesta, să ne deprindem să așteptăm totul numai de la El și să ne încredem pe deplin în El! Iar dacă facem aceasta, atunci vom vedea că El ne va ajuta ca prin toate împrejurările să avem o inimă fericită, așa cum va fi ea, în mod deplin, atunci când, aflându‑ne la sfârșitul călătoriei și privind înapoi la toată călătoria, vom vedea scopul tuturor încercărilor noastre.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți profeții mărturisesc despre El că oricine crede în El primește prin Numele Său iertarea păcatelor.

Fapte 10.43

Mărturii de ultim moment

Un periodic săptămânal a publicat o serie de mărturii ale condamnaților la moarte. Mulți dintre ei și‑au exprimat revolta, nu însă și cel care a consemnat următoarele: „În primul rând, aș dori să‑mi exprim regretul sincer față de familia victimei. Am cauzat multă durere, multă supărare și suferință. Acest lucru mă umple de o tristețe profundă. Știu că nimic nu îl poate aduce înapoi pe cel plecat. Dar vreau să știți că eu nu mai sunt persoana care am fost: aceea este moartă. De asemenea, vreau să spun familiei mele că v‑am provocat multă suferință și că vă rog să mă iertați! Sunt un bărbat matur, care plânge ca un copil; dar nu plâng pentru mine, ci mai degrabă pentru cei care nu mai sunt și pentru cei care mor fără să‑L cunoască pe Dumnezeu, care nu au fost eliberați de păcatele lor. Am petrecut treisprezece ani în închisoare. Dar, în interiorul meu, nu am fost un prizonier în toți acești ani, ci am fost un om liber, pentru că Hristos m‑a schimbat. Chiar dacă trebuie acum să mor plătindu‑mi pedeapsa, Domnul meu a achitat pentru vina mea mai mult decât aș putea eu plăti vreodată!“.

Povara păcatelor mele era prea mare pentru a fi purtată, conștiința mea era tulburată și mă făcea să deznădăjduiesc. Nu exista nicio altă soluție pentru mine – decât Isus, Mântuitorul, care mi‑a eliberat sufletul. El a plătit marea datorie pe care eu nu am putut‑o plăti niciodată. El a făcut imposibilul – a luat povara mea asupra Lui! El a murit pe acea cruce, unde a purtat toate păcatele mele, L‑a revelat pe Dumnezeu Tatăl și m‑a adus la El.

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 12:1-16

Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus“ de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală“, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L‑a determinat pe Domnul să‑l numeasc㠄Satan“.

Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care‑şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DĂRUIEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)!

Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar!

Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 apr. 2026

17 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș.

Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

Matei 13.30; 1 Corinteni 5.13

Atunci când confundăm sau punem pe aceeași treaptă „Împărăția cerurilor“ cu „Adunarea lui Dumnezeu“, consecințele sunt dezastruoase. În timp ce în Împărăția cerurilor este valabil principiul „lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, Adunării i se poruncește: „Dați‑l afară dintre voi pe cel rău“ (1 Corinteni 5.13). Dacă între Împărăția cerurilor și Adunare nu ar exista această distincție, ar însemna să avem comuniune la Masa Domnului cu oamenii imorali și cu învățătorii falși doar pentru că au mărturisit că sunt creștini. Altfel spus, ar însemna să mergem împreună cu bețivi, cu sectanți, cu adulteri și cu „antihriști“; dar desigur că nu aceasta este învățătura Sfintei Scripturi.

Când este vorba despre Adunare și despre comuniunea practică, adunarea locală are autoritatea de a lega și de a dezlega, adică de a exercita disciplină, așa cum ne arată Domnul Isus în Matei 18.18. Dacă cineva cade într‑un păcat, Adunarea nu mai poate avea comuniune cu un astfel de om. Chiar și în cazul umblării în neorânduială, instrucțiunile sunt la fel de clare: „Vă poruncim dar, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtați de orice frate care umblă în neorânduială“ (2 Tesaloniceni 3.6). Credincioșii trebuie să se depărteze și de cei care fac dezbinări și dau prilej de poticnire (Romani 16.17). Cei care nu aduc învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în casă, nici măcar să fie salutați (2 Ioan 10).

Chiar dacă Adunarea lui Dumnezeu, la fel ca Împărăția cerurilor, a ajuns în declin în ce privește forma exterioară, principiul și porunca lui Dumnezeu rămân valabile: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19). Acest îndemn nu are însă nicidecum de‑a face cu îndepărtarea unor astfel de oameni din Împărăția cerurilor.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.

Evrei 13.8

Ieri, azi și mâine

Ce rost are să vorbim de „roz“, întreabă unii, când totul este „gri“? Versetul de astăzi ne oferă cheia: Isus Hristos nu Se schimbă! Aceasta aduce fericire și bucurie tuturor celor care își încredințează viața Mântuitorului și Răscumpărătorului. Nu tânjim toți după stabilitate și după încredere într‑un mediu care devine din ce în ce mai instabil și mai haotic? Unde putem găsi o bază sigură și o ancoră solidă pentru viețile noastre? Numai Isus Hristos ne poate oferi cele după care tânjim în adâncul nostru. El nu Se schimbă! El are grijă de trecutul nostru, de ziua noastră de ɪᴇʀɪ: ne îndepărtează toate vinovățiile, eșecurile, rușinea, conștiința împovărată, dacă I le mărturisim Lui cu sinceritate. Are grijă de ziua noastră de ᴀᴢɪ, căci mâna Sa ne oferă tot ceea ce avem nevoie la fiecare pas prin viață: dragoste, pe care să o oferim altora; putere, pentru toate îndatoririle noastre, mici sau mari; înțelepciune, pentru a lua decizii corecte; discernământ, pentru a percepe darurile Sale și a‑I mulțumi pentru ele; răbdare, pentru a purta toate poverile pe care El le îngăduie în viață; speranță, pentru a nu ne descuraja. Tot El Se îngrijește și de ziua noastră de ᴍᴀ̂ɪɴᴇ. Cei care știu că sunt în siguranță în Isus Hristos nu trăiesc nepăsători față de viitor și nici nu se retrag cu teamă în carapacea lor, pentru a evita provocările vieții. Ei știu că Isus Hristos rămâne același pentru eternitate! Să ne încredințăm viața Domnului Isus și să contăm doar pe El – pentru ieri, azi și mâine! Cu această perspectivă, să privim liniștiți spre viitor chiar și atunci când lucrurile nu par „roz“. Unii spun: Ești pictorul vieții tale, viața ta este atât de „gri“ cât îți permiți să fie! Și, dacă se referă la felul cum privim, ei au dreptate.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 11:18-31

Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune“.

Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să‑l căutăm şi să‑l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a‑l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea“ (Matei 13.44‑46). Da, „cel înţelept câştigă suflete“ (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41‑43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptăîn a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă săgăsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

COMPASIUNEA ÎNCEPE PRIN EMPATIE | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții.

Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului.

Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire.

Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…”

Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37).

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 apr. 2026

16 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere; podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumești, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Pentru că astfel se împodobeau altădată și sfintele femei, care sperau în Dumnezeu, supunându‑se soților lor, după cum Sara asculta de Avraam, numindu‑l domn.

1 Petru 3.1‑6

Trăsătura dominantă a soției creștine ar trebui să fie supunerea față de soțul ei. Punerea în practică a acestui îndemn ne învață imensa influență pe care viața creștină consecventă o poate avea asupra unui necredincios care, refuzând să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi câștigat observând viața soției sale trăită în toată curăția și în temere de Dumnezeu.

Totuși, dacă soția trebuie să se poarte cum se cuvine față de soțul ei, ea este chemată să trăiască în duh înaintea lui Dumnezeu. Podoaba ei nu trebuie să fie după moda schimbătoare a acestei lumi, al cărei singur scop este de a o face atrăgătoare în exterior, fără impact asupra caracterului moral, care este singurul de mare preț înaintea lui Dumnezeu.

Soția creștină trebuie mai degrabă să se gândească la ce Se uită Dumnezeu, anume „omul ascuns al inimii“, și să se împodobească cu un duh blând și liniștit. Acesta este opusul vanității și al îngâmfării cărnii care caută întotdeauna să iasă în evidență. Pe de altă parte, acest duh blând și liniștit trebuie prețuit în inimă, înaintea lui Dumnezeu. Dacă este cultivat acolo, nu va eșua în a forma un caracter blând și liniștit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Putem lua uneori un aer calm și liniștit, dar aceasta nu are nicio valoare dacă nu este manifestarea unui duh blând și liniștit. Numai ce vine din „omul ascuns al inimii“ va influența viața în mod potrivit.

Sfintele femei de altădată sunt citate ca exemplu pentru soțiile creștine de astăzi. Ele sperau în Dumnezeu, se împodobeau cu un duh blând și liniștit și erau supuse soților lor. Sara își dovedea ascultarea și supunerea față de soțul ei numindu‑l domn, după obiceiul de atunci. Soțiile care speră în Domnul, care se supun soților lor și care fac binele fără să se teamă de consecințe sunt, în caracterul lor, fiicele Sarei.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Amintirea celui drept va fi spre binecuvântare, dar numele celor răi va putrezi.

Proverbe 10.7

Steinway & Sons

Oriunde un pianist atinge clapele unui pian cu coadă Steinway & Sons, calitatea sunetului instrumentului i‑o datorează lui Heinrich Engelhard Steinweg (1797‑1871). Născut în Germania, Heinrich a început să lucreze ca ucenic de la vârsta de 15 ani. În Goslar a lucrat la un fabricant de instrumente muzicale. Curând și‑a descoperit pasiunea pentru muzică, el activând ulterior ca organist în biserica pe care o frecventa. Steinweg a început să confecționeze singur chitare și mandoline, iar în scurt timp a trecut la construirea de piane verticale și piane cu coadă. Primul său pian pătrat, de masă, pe care l‑a construit i l‑a făcut cadou de nuntă soției sale, Juliane. Unsprezece ani mai târziu, într‑o veche spălătorie transformată în atelier, a construit primul său pian cu coadă.

În 1850, Steinweg a emigrat la New York împreună cu nouă dintre cei zece copii ai săi (unul murise de mic). Trei ani mai târziu, și‑a deschis prima afacere, împreună cu trei fii adulți, astfel că, din anul 1854, au fondat compania producătorilor de piane germano‑americane, Steinway & Sons. Prin utilizarea unei plăci turnate dintr‑o singură bucată pe post de cadru pentru corzile pianului, Steinweg a reușit să optimizeze pianele sale cu coadă. Cunoscut și după numele său anglicizat, Henry Engelhard Steinway a contribuit mult la promovarea durabilității pianului și a calității sunetului.

Ce rezonanță va avea numele meu când viața mea pe pământ se va încheia? Cu ce sentimente își vor aminti semenii de mine? Voi lăsa urme de binecuvântare în viața altora? Acest lucru este posibil, dar nu prin eforturi proprii, ci prin puterea vieții ascunse cu Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Geneza 7.17-8.5 · 1 Petru 4.7-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 11:1-17

Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei…

Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care‑l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept… în veacul acesta, „pentru a împodobi“ – precum fac ilustraţiile unei cărţi – „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10‑12).

„Înţelepciunea este cu cei smeriţi“ (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.

Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a‑l considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

CUM SĂ FACI FAȚĂ PROBLEMELOR RELAȚIONALE (2)  | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Relațiile se bazează pe încredere reciprocă, iar încrederea se câștigă spunând adevărul. Dar există moduri diferite de a spune adevărul: unele care ajută, altele – care rănesc. Abordarea de tip „spune-le ce ai pe suflet” doar adâncește prăpastia. Dar există și modul biblic: „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Să presupunem că un cuplu se ceartă pentru că el întârzie mereu.

Cum poate ea să se asigure că mesajul ei este transmis corect? Ei bine, ea i-ar putea spune:

a) „Mă simt frustrată.” Fără acuzații, fără atacuri; doar o împărtășire sinceră a ceea ce simte; sau:

b) „Când întârzii…” Fără judecată, fără jigniri, fără etichete; doar o descriere a felului în care ea vede acțiunea lui; ori:

c) „Mi se pare că îmi spui că timpul meu nu este cu adevărat important pentru tine.” Fără moralizare; doar împărtășirea sinceră a emoțiilor ei. Sau:

d) „În viitor, poți să încerci să fii punctual sau să mă suni și să-mi spui când ajungi?” În loc să se concentreze pe acțiuni din trecut pe care el nu le poate schimba, ea îi spune ce ar dori să facă diferit data viitoare… ori:

e) „Ai fi dispus să faci asta pentru mine?”

Fără a cere sau a considera de la sine înțeles… doar solicitând considerație și cooperare. Și dacă el acceptă, ei au un acord; ea îi mulțumește sincer și răsplătește fiecare efort pe care el îl face pentru a-și ține cuvântul. De fapt, ea tocmai a restabilit relația, făcând din el un aliat, în loc de adversar. De asemenea, ea a redefinit obiectivul ca fiind unul comun, nu ceva ce ea „îi face lui”!

Noi putem „merge împreună” când „ne-am învoit” să facem acest lucru, așa după cum spune Scriptura.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
15 apr. 2026

15 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isaac a vorbit lui Avraam, tatăl său, și i‑a zis: „Tată!“. Și el i‑a zis: „Iată‑mă, fiul meu!“. Și i‑a zis: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Și Avraam i‑a zis: „Fiul meu, Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Și mergeau amândoi împreună.

Geneza 22.7,8

Pe drum se așternuse tăcerea, iar la un moment dat Isaac îl întreabă pe tatăl său: „Unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Avraam îi răspunde: „Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Aici vedem o trăsătură binecuvântată a credinței: este o încredere curată, deplină, în Dumnezeu. Nu este bizuirea pe ce îi spusese Dumnezeu, pentru că El nu îi destăinuise nicio vorbă despre berbecul din tufiș, ci patriarhul s‑a încrezut în Dumnezeu. Acesta este nivelul cel mai înalt. Să te încrezi în cuvântul spus de Dumnezeu este ceva măreț, dar să te încrezi cu simplitate în Domnul este și mai înălțător.

O poetă spune într‑o cântare: «Chiar dacă nu văd ce se va întâmpla, rămân în apropierea Ta și mă încred pe deplin în Persoana Ta». Aceasta este încrederea neclintită în Dumnezeu. În unele situații nu putem să citim în Biblie cum se vor petrece lucrurile, pentru a ne putea apoi sprijini prin credință pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cu certitudine în orice situație putem să ne încredem simplu în Dumnezeul nostru!

Avraam a parcurs ultima porțiune de drum doar cu fiul său. Se apropia locul unde Avraam trebuia să‑l jertfească pe acela pe care se sprijinea promisiunea lui Dumnezeu. Această faptă o putea împlini numai cineva care Îl cunoștea pe Dumnezeu ca Cel Atotputernic. Domnul S‑a descoperit patriarhului sub acest Nume, căci El este Dumnezeul care poate da viață din moarte (Geneza 17.1).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întâi s‑au dat pe ei înșiși Domnului.

2 Corinteni 8.5

Devotament față de Domnul

Tânără talentată, poeta și scriitoarea engleză Frances Ridley Havergal (1836‑1879) a scris cărți pentru copii și sute de imnuri. Preocuparea ei era: Întotdeauna numai pentru Regele meu! A învățat să citească până la vârsta de trei ani. Știa ebraica, greaca, latina, engleza, franceza și italiana. Când avea 9 ani, a ajutat la predare la clasa duminicală a copiilor mici. Deși vederea îi era deteriorată, ea mărturisea: Mi‑am predat sufletul Mântuitorului, iar din acel moment și pământul și cerul au părut mai strălucitoare. Întrebată cine este Fanny Crosby (1820‑1915), Frances a răspuns: Este o doamnă oarbă, a cărei inimă poate vedea minunat în lumina soarelui iubirii lui Dumnezeu.

Poemul Devotament față de Domnul scris de F. R. Havergal rezumă întreaga ei viață și slujire. Ea Îi oferă lui Dumnezeu totul: timpul, mâinile, vocea, buzele, posesiunile, voința, iubirea:

Ia viața mea și las‑o să fie consacrată, Doamne, Ție!

Ia‑mi clipele și zilele și lasă‑le să curgă în laude nesfârșite!

Ia mâinile mele și lasă‑le să se miște la impulsul dragostei Tale!

Ia‑mi picioarele și lasă‑le să fie rapide și frumoase pentru Tine!

Ia‑mi vocea și lasă‑mă să cânt întotdeauna numai pentru Regele meu!

Ia‑mi buzele și lasă‑le să fie pline cu mesaje de la Tine!

Ia argintul și aurul meu, niciun bănuț nu aș reține!

Ia inteligența mea și folosește‑o cum dorești Tu!

Ia viața mea și fă‑o a Ta, nu va mai fi niciodată a mea!

Ia inima mea, ea este a Ta și va fi tronul Tău!

Ia dragostea mea, Domnul meu, căci o pun la picioarele Tale!

Ia‑mă pe mine și voi fi mereu numai pentru Tine!

Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 10:16-32

Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

„Limba celui drept este argint ales“: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9‑11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18‑19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

Versetele 24‑30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20‑21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într‑o aşteptare fericită (v. 28).

CUM SĂ FACI FAȚĂ PROBLEMELOR RELAȚIONALE (1)  | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15)

Orice relație se confruntă cu probleme, și conflicte sunt la tot pasul… Având în vedere acest lucru, este important să recunoaștem următoarele:

1) Problemele sunt inevitabile, normale și potențial benefice. Sunt inevitabile deoarece relațiile aduc împreună oameni foarte diferiți. Sunt normale deoarece toate relațiile, inclusiv cele minunate, trec prin momente bune și rele. Și sunt potențial benefice deoarece, dacă sunt gestionate eficient, relația poate crește prin probleme.

2) În general, există trei modalități de rezolvare a problemelor:

a) Evitarea. Cei ce recurg la ea sunt oamenii de tipul „nu face valuri”. Ei își ascund sentimentele fără să-și dea seama că aceste sentimente vor reapărea cu siguranță în viitor. Ei trec de la tăcere la acumulare, și-apoi la explozie, provocând efecte secundare (mentale, emoționale și fizice). Între timp, problema continuă să crească, iar problemele nerezolvate erodează relația!

b) Atacul. Oamenii care-l practică sunt de tipul „lovește-i înainte să te lovească ei”! Sunt luptători care refuză să cedeze, așa că își provoacă reciproc răni, din care poate cu greu își vor reveni… Biblia ne avertizează în această privință: „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Cum așa?! Pentru că atacul generează contraatac, și nimic nu se rezolvă.

c) Abordarea. Există din fericire și oameni care consideră că „niciun preț nu este prea mare pentru a menține o relație bună”. Sunt sensibili la sentimentele celorlalți, insistând în același timp ca ambele părți să abordeze direct problemele importante. Ei evită să dea vina pe cineva, abordează problema fără să atace persoana, și îi invită pe ceilalți să colaboreze – pentru a rezolva problema și a consolida relația.

Acesta este modalitatea cea mai bună! Funcționează – încearc-o și tu!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 apr. 2026

14 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum dezbrăcați‑vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.

Coloseni 3.8,9

Colosenii, ca oameni dintre națiuni, umblaseră cândva în stricăciunea morală care domina păgânismul, dar, din nefericire, această trăsătură se întâlnește astăzi și în creștinătatea mărturisitoare (comparați Romani 1.29‑31 cu 2 Timotei 3.1‑5). Stricăciunea morală era manifestarea vieții în carne, sfera vieții pe care colosenii o trăiseră odinioară. Acum însă nu mai trăiau acea viață în care se practicau astfel de lucruri. Ei muriseră cu Hristos, scăpând în felul acesta de viața în carne, și înviaseră cu Hristos, fiind introduși într‑o nouă viață. Creștinul trebuie să realizeze această nouă viață în umblarea lui și să urmeze îndemnul exprimat aici: „Dezbrăcați‑vă de toate acestea“, adică «renunțați la ele»!

Suntem deci îndemnați să renunțăm la „toate acestea: mânie, supărare, răutate […]“, să ne lepădăm de ele, să le înlăturăm complet din viața noastră zilnică! Ele izvorăsc din voința proprie și dintr‑o inimă neînfrânată și sunt incompatibile cu viața lui Hristos, care ne aparține. Să ne facem o cercetare serioasă și să veghem ca aceste manifestări ale omului vechi să nu se producă. Am văzut oare vreodată o singură astfel de manifestare în viața scumpului nostru Mântuitor? Cel care este întruchiparea blândeții și a răbdării desăvârșite ne spune despre Sine: „Eu sunt blând și smerit cu inima“, iar profetul consemna despre El că „nu Se va certa, nici nu va striga; nici nu‑I va auzi cineva glasul pe străzi“. Nouă nu ne rămâne decât să călcăm pe urmele Celui care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă“ și să umblăm în adevăr, ca și El, în toate lucrurile, căci El Însuși este Adevărul (Matei 11.29; 12.19; 1 Petru 2.21‑24).

Să remarcăm că în aceste versete din Coloseni 3 avem două semne distinctive ale omului vechi: răutatea exterioară, care se manifestă prin fapte și cuvinte (versetul 8), și minciuna, trăsătură definitorie a omului natural. Dar creștinul, prin faptul că a murit cu Hristos, s‑a dezbrăcat de vechiul om și de tot ceea ce îi era caracteristic.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, Eu voi face.

Ioan 14.12,14

Rugăciuni ascultate

Cuvintele lui Isus sunt profunde. Ele arată nu numai că El a devenit pe deplin Om, ci și că este Dumnezeu în același timp. Om și Dumnezeu într‑o singură persoană! Prin urmare, nu ne surprinde că oamenii din acea vremea au spus: „Niciodată n‑a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Cât de conciliant este Fiul lui Dumnezeu aici! El oferă dovezi suplimentare în acest sens: lucrările Sale! Acestea sunt unice, așa cum a confirmat pe bună dreptate omul născut orb: „Niciodată nu s‑a auzit să fi deschis cineva ochii unuia născut orb“ (Ioan 9.32).

Domnul anunță că cei credincioși vor face lucrări chiar mai mari decât a făcut El Însuși aici pe pământ. Acest lucru s‑a împlinit literalmente după ce Domnul S‑a înălțat la cer. Citim despre apostoli că până și umbra lor vindeca bolnavii (Fapte 5.15) și că „ștergare sau șorțuri“ care fuseseră atinse de trupurile lor erau puse peste bolnavi pentru a‑i vindeca (Fapte 19.12). Să ne mai gândim și la cele 3.000 de suflete care au venit la credință printr‑o singură predică (Fapte 2.41)! Aceste lucrări „mai mari“ corespund gloriei „mai mari“ pe care Isus o are acum în cer.

Ce promisiune specială: dacă ucenicii vor cere ceva „în Numele Meu“ – adică în deplină conformitate cu voia Sa – atunci rugăciunile lor vor fi ascultate! O binecuvântare minunată, valabilă și astăzi!

Ce dragoste măreață, adâncă, de nespus, Isuse,
Tu din ceruri ne‑ai adus!

Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 10:1-15

Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de Înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes“ – „Studiu asupra Proverbelor“, de Henri Rossier).

Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tat㓠(v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie“ (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, Îl vedem pe Dumnezeu admirând Înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ… (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).

Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4‑5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) – iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

FII PLIN DE ENERGIE PENTRU DOMNUL!  | Fundația S.E.E.R. România

„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:34)

Nimeni nu avea mai multă energie decât Domnul Isus. Se trezea devreme, stătea până târziu și, uneori, nu dormea deloc. De unde avea oare atâta energie? Răspunsul se găsește într-un dialog fascinant redat de evanghelistul Ioan: „Ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:31-34)

Când vezi sau auzi cuvântul „mâncare”, te gândești la energie – pentru că asta înseamnă și aduce hrana. Iar Domnul Isus ne transmite prin aceste versete o învățătură profundă: voia lui Dumnezeu ne dă energie. Deci, cum te menții plin de energie?

Rămânând în voia lui Dumnezeu! Implicându-te în pasiunile rânduite de Dumnezeu și urmărind visurile lui Dumnezeu, așa produci energie. Nimic nu-ți dă mai multă energie. Nu trebuie doar să te pocăiești de ceea ce este rău: înlocuiește răul cu ceea ce este bine! Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 15:58): „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” [nu este niciodată irosită sau fără scop] Dacă păcatul este o risipă de energie (ceea ce și este!), atunci descoperirea și împlinirea misiunii pe care Dumnezeu ți-a dat-o în viață este lucrul cel mai plin de energie pe care îl poți face!

Așadar, fii plin de energie pentru Dumnezeu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
13 apr. 2026

13 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Păzește luna Abib și ține Paștele Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Abib te‑a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit.

Deuteronom 16.1; 1 Corinteni 5.7

Prima menționare a unei luni calendaristice în Biblie o găsim în Exod 13.4, când Moise îi vorbește lui Israel despre plecarea din Egipt. În capitolul precedent, Iahve le spusese lui Moise și lui Aaron că Abib avea să fie prima lună din calendarul lor (Exod 12.1,2).

Semnificația eliberării pe care Domnul o lucra pentru Israel este reflectată în schimbarea calendarului lor. Există câteva evenimente remarcabile în această lună, care au legătură cu eliberarea. În cea de‑a zecea zi, mielul de Paște trebuia adus în fiecare casă, apoi trebuia înjunghiat în a paisprezecea zi. Urma imediat sărbătoarea Azimelor, care dura până în a douăzeci și una zi a lunii.

După aproximativ o mie cinci sute de ani, Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit în timpul sărbătorii de Paște, împlinind o eliberare cu mult mai măreață. Cei care Îl acceptă ca înlocuitor al lor sunt mântuiți prin sângele Lui de judecata dreaptă a lui Dumnezeu.

La scurt timp după Paște și sărbătoarea Azimelor venea sărbătoarea celor dintâi roade, când cei din popor aduceau cea dintâi parte din recolta de orz. Această sărbătoare vorbește despre învierea Domnului Isus: „Cel dintâi rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui“ (1 Corinteni 15.23).

Israeliții nu cunoșteau profunzimile semnificațiilor acestor evenimente, dar însuși faptul că ele aveau loc în cea dintâi lună îi ajuta să înțeleagă cât de importante erau. Cât despre noi însă, care cunoaștem adevărul, aceste evenimente trebuie să fie de cea mai mare importanță. De aceea, viața noastră să aibă ca centru Persoana și lucrarea lui Hristos!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca și cum ar fugi un om dinaintea leului, și l‑ar întâmpina un urs; sau ar intra în casă și și‑ar sprijini mâna de perete, și l‑ar mușca un șarpe!

Amos 5.19

Asediul Constantinopolului

Acest verset din Amos ne vorbește despre un om care, scăpând dinaintea leului, este întâmpinat de un urs. Apoi, fiind în presupusa siguranță a casei, este mușcat de un șarpe. Moartea pândește acolo unde probabil nici nu ne‑am fi gândit. În anul 1452, când armata otomană asediază Constantinopolul, soldații Imperiului Roman de Răsărit din preajma ultimului împărat bizantin, Constantin al XI‑lea (1404‑1453), luptă mânați de curajul disperării. În zadar! Pierd bătălia și, odată cu ea, orașul cu inestimabilele sale opere de artă. Cărțile purtând înțelepciunea secolelor sunt distruse, arse și jefuite.

Dar de ce oare a căzut orașul? Pentru că uitaseră de kerkaporta, o mică ușă laterală din zid! Deoarece această poartă nu avea nicio importanță militară strategică, au uitat de ea. Nu era zăvorâtă, nici încuiată! Prin ea a intrat inamicul în oraș, la început prudent, suspectând o ambuscadă, apoi neîncrezător, apoi îndrăzneț, iar la sfârșit victorios. Un mic act de nepăsare, de indiferență – și moartea cotropește cetatea…

Câte relații sunt astăzi distruse de un singur act: un click pe internet, o ieșire în oraș, o plăcere la fel ca cea de la început când, „prin neascultarea unui singur om“, Adam, păcatul a intrat în lume și a fost transmis tuturor oamenilor (Romani 5.19)! Toți am devenit păcătoși. Acesta este momentul în care moartea a intrat în lume. Dar există și opusul: minunea harului lui Dumnezeu! Este Ușa către viață: „Tot așa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți“.

Citirea Bibliei: Geneza 6.1-12 · 1 Petru 3.8-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 9:1-18

Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu“, şi care „era Dumnezeu“, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li‑L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi‑a construit casa“ (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi‑a ridicat cort printre noi“), este totodată Înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi“ (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă Înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui“, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

Învăţătura Înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă! Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.

În lume, o altă voce caută să‑i „abat㓠pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea Înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului“ (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

SECRETUL SUCCESULUI  | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință… au stins puterea focului…” (Evrei 11:33-34)

Așa-numitul „secret” al succesului nu este deloc un secret! Cheia este pur și simplu să te ridici când viața te-a doborât și să iei cu tine în viitor lecțiile pe care le-ai învățat.

Vorbind despre eroi precum Samson și David, Biblia spune: „au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:34)

Să nu uităm că acești oameni nu au fost întotdeauna puternici, dar au devenit puternici. Nu au câștigat fiecare bătălie, dar au continuat să le câștige pe cele care contau, prin credință.

În 1928, un bărbat de treizeci și trei de ani pe nume Paul Galvin s-a trezit din nou în fața eșecului. Până în acel moment, el eșuase de două ori în industrie, concurenții săi forțându-l să renunțe la ultima sa afacere în domeniul bateriilor de stocare. Convins însă în continuare că ideea lui era remarcabilă, Galvin a participat la licitația propriei afaceri. Și cu cei 750 de dolari pe care a reușit să-i strângă, a răscumpărat partea din inventar care conținea eliminatorul de baterii. Cu acesta, a construit o nouă companie, una care a avut succes, una din care s-a retras în cele din urmă și una care a devenit un nume cunoscut: Motorola – despre care probabil că ai auzit.

Inovatorul în afaceri Roger von Oech a spus: „Nu uita de cele două beneficii ale eșecului: în primul rând, dacă eșuezi, descoperi ce nu funcționează; și în al doilea rând, eșecul îți oferă ocazia de a încerca o nouă abordare! Majoritatea oamenilor consideră succesul și eșecul ca fiind opuse, dar ambele sunt produse ale aceluiași proces!” Eșecul este o întârziere, nu o înfrângere. Toți facem greșeli, în special cei care acționăm. Doar atunci când nu mai ești dispus să înfrunți eșecul, încetezi să mai înveți, încetezi să mai crești și încetezi să mai ai succes.

Așadar, dacă eroii din Biblie au făcut „mari isprăvi”, „prin credință” și tu poți!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
12 apr. 2026

12 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Era o cetate mică și puțini oameni în ea; și a venit un împărat mare împotriva ei și a împresurat‑o și a ridicat întărituri mari împotriva ei. Și se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui, dar nimeni nu și‑a adus aminte de omul acela sărac.

Eclesiastul 9.14,15

Cât de pervertite sunt gândurile naturale ale inimii noastre! Dacă un om onorat și înălțat ar întocmi un plan înțelept, prin care să reușească să elibereze o cetate, ar fi cu siguranță aclamat și i s‑ar face o statuie. Însă dacă un om sărac ar arăta o astfel de înțelepciune, el ar fi uitat de toți.

Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a rânduit ca Fiul Său preaiubit, Cel care este vrednic de o onoare infinit mai mare decât cei mai înălțați dintre oameni, să vină în această lume ca Om, în sărăcie și umilință, arătând bunătate față de o lume atât de mică, în comparație cu universul creat de El, și atât de slabă, în comparație cu puterile satanice care îi subjugau pe oameni!

Acest Om sărac a acționat cu o înțelepciune dincolo de orice gândire a noastră, nu numai întocmind un plan prin care să salveze lumea, ci jertfindu‑Și propria viață pentru a duce acest plan la îndeplinire: „S‑a smerit și S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). Lucrarea Lui încheiată va elibera în cele din urmă această lume de orice pericol și multe suflete vor fi scăpate veșnic de la pierzare.

Câți sunt astăzi aceia care își aduc aminte cu adevărat de acest Om sărac și înțelept? Din nefericire, El este uitat de mulți. Însă noi, cei credincioși, să ne amintim cu bucurie de El, cu inimi pline de recunoștință și de adorare!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îl căutați pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit. A înviat! Nu este aici.

Marcu 16.6

A înviat! Nu este aici!

În zori, în duminica de Paște, pământul se cutremură brusc. Un înger coboară din cer, rostogolește piatra, deschide mormântul – care era deja gol – și se așază deasupra pietrei. Gardienii se prăbușesc la pământ, speriați de moarte. Femeile veniseră dis‑de‑dimineață la mormânt cu uleiuri aromate, dorind să ungă trupul Domnului. Era o ultimă slujbă de dragoste – cu tristețe, cu lacrimi și cu multe întrebări. Dar, intrând în mormânt, văd un înger, care le anunță mesajul glorios: „Nu este aici, căci a înviat, după cum a spus. Veniți și vedeți locul unde era pus Domnul“ (Matei 28.6).

Isus este viu! El a înviat! Ce mesaj solemn! Credincioșii sunt conectați cu un Domn viu – cu Unul care a înviat dintre morți, care S‑a înălțat la cer și care într‑o zi va veni în putere și glorie, pentru a domni. Biblia spune: Isus S‑a născut, a murit, a înviat și va veni din nou. Evreii, pe de altă parte, pretind că Isus doar a murit, nu că a și înviat. Islamiștii, la rândul lor, spun că Isus nu a murit și, prin urmare, nu este posibil să fi înviat. Dacă afirmația Bibliei este adevărată – și este adevărată! – atunci celelalte declarații sunt false. „Hristos a înviat dintre morți“ – acest lucru a fost adeverit de mulți martori oculari, care au văzut mormântul Său gol. În plus, la ce ar folosi dacă oamenii ar predica evanghelia cu riscul vieții lor, dar morții nu ar învia? Ei ar fi cei mai nefericiți dintre toți oamenii (1 Corinteni 15.19,20,32). Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru a răscumpăra oamenii pierduți din păcatele lor, a înviat dintre morți! Acest adevăr minunat constituie fundamentul credinței creștine. Isus e viu și va reveni în curând, așa cum El Însuși a spus: „Da, Eu vin curând!“ (Apocalipsa 22.20).

Citirea Bibliei: Geneza 5.21-32 · 1 Petru 3.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 8:22-36

Cele pe care „le‑a pregătit Dumnezeu pentru aceia care‑L iubesc“ (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este „Înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit‑o mai înainte de veacuri spre gloria noastr㓠(1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22‑31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre. Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, într‑o plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a‑l susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii“, noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor“ (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să‑i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.

DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE BINE PENTRU NOI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

Cântăreața creștină Carolyn Arends a scris: „Așteptările noastre nu doar că sunt nerealiste, ci sunt de-a dreptul nescripturale. Mulți dintre noi… distorsionează promisiunea lui Dumnezeu de viață îmbelșugată în ceva care seamănă cu iluzia pe care ne-o vând zilnic agenții de publicitate. Cum putem rezista sentimentului nostru de îndreptățire și așteptărilor distorsionate care sunt atât de adânc înrădăcinate? Întâi, verifică definițiile. Când citesc că Dumnezeu „lucrează prin toate lucrurile spre binele celor ce-L iubesc”, mă gândesc întâi la definițiile din marketing… iar acel „bine” înseamnă „facil”, „tineresc”, „dezirabil” și „bogat”… Dar Dumnezeu definește „binele” în termeni complet diferiți! Creștinii din Noul Testament credeau că cel mai mare bine este să devenim asemenea lui Hristos. Ei considerau că este de la sine înțeles că procesul nu va fi ușor, că binele pentru care lucrează Dumnezeu este mult mai amplu decât circumstanțele personale ale fiecăruia… Așadar, Dumnezeu își stabilește Împărăția „împăcând toate lucrurile cu Sine” (Coloseni 1:20), iar binele suprem este să fii inclus în acest proces. Tatăl meu ceresc știe mai bine decât mine ce am nevoie! Definiția Lui pentru „binecuvântare” este diferită de a mea! În al doilea rând, reevaluează moartea: eu pot identifica „fundături” în cariera mea, sau relații care s-au dovedit a fi oportunități pentru a-mi schimba direcția. Când mă gândesc la energia pe care am consumat-o fără rost, mă întreb ce viață nouă am pierdut?! Hristos ne spune să murim pentru a putea trăi. Așa că, să renunțăm la toate iluziile despre ceea ce face ca viața să fie bună, iar El promite să ne însoțească în acest proces de creștere în Hristos.”

Așadar „dacă ai murit împreună cu Hristos, vei și trăi împreună cu El.” Hristos a înviat!

Posted in Romanian devotionals and tagged | Lasă un comentariu
11 apr. 2026

11 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

„Am găsit cartea legii în casa Domnului“ […] Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și‑a sfâșiat hainele.

2 Cronici 34.15,19

Împăratul Iosia (3)

Iosia a devenit împărat la o vârstă fragedă și într‑o perioadă foarte întunecată, însă el „nu s‑a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2); a fost cu totul echilibrat și n‑a trecut de la o extremă la alta. S‑a confruntat cu diviziuni, cu confuzie și cu lucrări rele, însă, deși zilele în care împărățea erau deosebit de întunecate, lumina Cuvântului lui Dumnezeu a produs o trezire în întreaga țară. Fusese găsită cartea legii! Neglijată, uitată și rătăcită în templu, era poate considerată o relicvă, o carte antică, un obiect fără relevanță; și poate chiar din acest motiv zăcea pierdută în casa Domnului. Potrivit poruncilor date în vechime lui Iosua, această carte nu trebuia să se depărteze de gura lor, ci trebuia studiată și respectată (Iosua 1.7‑9). Fiecare nou împărat, „când va ședea pe tronul împărăției sale, își va scrie o copie a acestei legi într‑o carte, după cea care este înaintea preoților, a leviților“ (Deuteronom 17.18). Această poruncă fusese însă neglijată vreme de mulți ani.

Trăim într‑o societate care neglijează în multe feluri Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este privită ca o carte depășită, fără nicio aplicație la timpurile moderne. Însă chiar neglijarea ei este explicația pentru care orașele, țările și lumea noastră se află în această stare degradantă. Mulți creștini mărturisitori neglijează astăzi Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este răstălmăcită, diluată sau chiar contrazisă. Este deci nevoie să fim ca Ieremia, care a spus: „Cuvintele Tale au fost găsite, și eu le‑am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele!“ (Ieremia 15.16).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“

Să mai zăbovim puțin la scena în care Se afla Domnul atunci când Se ruga pentru vrăjmașii Săi. Atârnat pe cruce, însângerat, apăsat de dureri și de o sete chinuitoare, pironit în cuie bătute de soldați romani lipsiți de orice simțământ de milă, batjocorit de conducătorii poporului, acuzat neîndurător de trecători că‑Și merita pedeapsa… Capturat, condamnat, torturat, crucificat… Dar de ce nu a ripostat? De ce a acceptat nedreptatea grosolană fără a protesta, de ce o moarte agonizantă și rușinoasă? În final a fost așezat în mormânt – și, împreună cu El, toate speranțele, așteptările, visurile și dorințele. Răspunsul la întrebarea lui Pilat, „Dar ce rău a făcut?“, se lasă așteptat de două mii de ani. Nu a existat niciun motiv valid pentru condamnarea Lui, așa că au executat un Om nevinovat. În mijlocul celor mai adânci suferințe, Domnul S‑a gândit la iertarea de care aveau atâta nevoie cei care‑L urau. Iată ce înseamnă dragostea – dragostea măreață și copleșitoare!

La răstignire sunt menționați patru ostași și un centurion (Ioan 19.23; Luca 23.47). Dar oare la păzirea mormântului lui Isus câți soldați să fi fost desemnați? La Petru, paza fusese asigurată de „patru cete de câte patru ostași“ (Fapte 12.4). Putem presupune că un număr și mai mare de soldați păzeau acum mormântul de piatră al lui Isus. Unitățile romane erau foarte disciplinate. Cei care erau de gardă lucrau patru ore, timp în care ceilalți dormeau într‑un semicerc în fața mormântului, cu capul întors spre interior. Prin urmare, jefuitorii de morminte ar fi trebuit să treacă întâi peste cei care dormeau. Mormântul lui Isus era deci securizat 24 de ore din 24.

Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 8:1-21

Acum Înţelepciunea se întoarce spre cei pierduţi şi îşi face auzită lămurit chemarea ei de har (la fel ca în cap. 1). De astă dată se aşază pe înălţimi, în mijlocul drumurilor, la porţile oraşelor, pretutindeni pe unde trece lumea. Răspântia (v. 2) este locul de drum unde avem ocazia să schimbăm direcţia şi acolo vedem că sunt trimişi şi slujitorii împăratului din parabolă, ca să caute şi să poftească pe câţi vor găsi (Matei 22.9). Proverbe 9 ne va arăta că şi Înţelepciunea îşi are ospăţul pregătit (la fel ca Matei 22) şi că trimite invitaţii prin slujitori.

Voi, care încă mergeţi pe calea cea largă, răspundeţi acum vocii insistente care vă cheamă la răspântie! Este vocea lui Isus. El vă vrea fericiţi. El vă spune lucruri minunate, cuvinte drepte, limpezi şi adevărate, tuturor celor care‑L ascultaţi (v. 6,9). El are puse deoparte comori care nu se pot compara cu aurul sau cu argintul acestei lumi şi dă moştenire „avuţii trainice“ (v. 18), „adevărate“, „bunuri viitoare“ (Evrei 10.1), „o avere mai bună şi statornic㓠(Evrei 10.34). Cât de glorios este „ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care‑L iubesc“ (1 Corinteni 2.9; comp. cu v. 17‑21)!

DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE BINE PENTRU NOI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu a vrut… să împace totul cu Sine prin El… prin sângele crucii Lui.” (Coloseni 1:19-20)

Cântăreața creștină Carolyn Arends a scris: „În timpul unei predici de Paște, pastorul nostru a spus ceva care m-a pus pe gânduri: „Lumea oferă promisiuni pline de goliciune. Dar Paștele oferă goliciune plină de promisiuni!”

Chiar așa este: cruce goală, fâșii de pânză goale, ștergarul gol, mormânt gol… dar toate sunt pline de promisiuni! Dacă aș scrie istoria Paștelui, nu cred că aș alege goliciunea ca simbol… Și, pe de altă parte, n-aș pomeni poate nici despre puterea care se desăvârșește în slăbiciune (2 Corinteni 12:9), nici despre lucrurile nebune ale lumii care îi pun în dificultate pe cei înțelepți (1 Corinteni 1:27), nici despre cei blânzi care moștenesc pământul (Matei 5:5), sau despre cei săraci cu duhul care primesc… Împărăția cerurilor (Matei 5:3)… Și cu siguranță nu aș vorbi nici despre a muri pentru a trăi (vezi Ioan 12:24)!

Recunosc: nu înțeleg modul în care gândește Dumnezeu. Dar în acele zile în care mă simt golită și zdrobită, mă bucur să-mi amintesc că pentru oamenii care sărbătoresc Paștele, chiar și moartea este plină de promisiuni! Scriu aceste rânduri, într-o perioadă de „Vinerea Mare” deosebit de lungă din viața mea. Mama mea se luptă cu cancerul și aș minți dacă aș spune că sunt capabilă să „primesc totul cu bucurie”. Mă rog pentru vindecare și sper din toată inima că aceasta va veni aici, pe pământ. Oscilăm între credință și îndoială, între deschidere și amărăciune… Dar să nu uităm că nu suntem și nu suferim singuri, pentru că Dumnezeul universului S-a întrupat, ne-a luat povara, a biruit moartea și a îndepărtat pentru totdeauna frica și domnia ei. Iar atunci când sunt tristă, mă uit la mama mea… și îmi amintesc că, fără Vinerea Mare, nu ar exista dimineața de Paște. Așa că mă rog toată noaptea, și… aștept Învierea!”

Așadar, indiferent prin ce treci, Dumnezeu știe ce este bine pentru tine. Deci, azi – crede și nu te îndoi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 apr. 2026

10 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[Iosia] a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‑a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

2 Cronici 34.2

Împăratul Iosia (2)

Iosia, Iosafat și Ezechia sunt trei împărați aflați într‑o plăcută asociere, căci despre fiecare citim că a făcut „ce era drept în ochii Domnului“. Acest gând, de a face ce este drept, este cel cu care se deschide Cartea Psalmilor: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Secretul unei vieți fericite este să faci ceea ce este drept în ochii Domnului.

Ascultarea este cheia unei vieți împlinite înaintea Domnului. Tot ceea ce este mai puțin decât ascultarea completă lasă un gol în inimă și de aceea nu putem găsi bucurie și satisfacție deplină. Psalmistul ne reamintește: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

O astfel de credință și o astfel de ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu vedem în viața lui Timotei. El avea pe inimă să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoștea încă din pruncie (2 Timotei 3.15). Ce frumos este îndemnul dat lui de către Pavel: „Nimeni să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție“ (1 Timotei 4.12)!

Asemănările dintre Iosia și Timotei sunt multe; pe ambii, Dumnezeu i‑a răsplătit, fiindcă au răspuns afirmativ la Cuvântul Său. Cum stau lucrurile cu noi astăzi? Care este răspunsul meu la Cuvântul lui Dumnezeu? Să ne amintim fără încetare că „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El“ (2 Cronici 16.9).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și centurionul care stătea în fața Lui, când a văzut că Și‑a dat duhul strigând astfel, a spus: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“.

Marcu 15.39

Centurionul de la piciorul crucii

„Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“, sunt cuvintele centurionului desemnat cu supravegherea serviciului josnic al soldaților. Și, probabil pentru prima dată în viața lui dură de ostaș, simte cum încolțește în el o frică nemaiîntâlnită. Da, această crucificare este diferită de una obișnuită – complet diferită. Romanul simte clar aceasta. Totul decurge ciudat – chiar până la sfârșit. În ultimul moment, Condamnatul mai strigă de două ori. Mercenarul roman știe, din experiență, că un om crucificat nu mai are putere să strige. Dar „Omul acesta“ strigă puternic în întuneric. Și strigătul îi răsună în urechi. Oare ce strigase El? – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“ Puțin mai târziu, El scoate un strigăt tare, pentru ultima dată. Pentru centurion este clar: acesta nu era un strigăt de moarte, așa cum auzise adesea. Acest Crucificat nu este un criminal. Din contră, El este un Binefăcător. Atunci de ce atrage El atâtea injurii? Inscripția Îl definește ca „Împăratul iudeilor“. Ce spusese El la scurt timp după ce fusese crucificat de ostași? „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac.“ Centurionul, probabil obligat să stea acolo până când se vor fi stins și ceilalți doi condamnați, mai aruncă îngândurat un ochi la crucea din mijloc… Nu ni se spune despre el dacă mai târziu avea să‑L accepte ca Mântuitor al său pe Domnul înviat, dar citim despre atâția alții care au îngenuncheat la cruce și au spus suspinând: „Doamne, a trebuit să simți mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre multe ca nisipul mării! Ne‑ai luat locul din iubire! Te‑ai dat pentru păcatul nostru!“

(Jaques Erné, 1825‑1883).

Citirea Bibliei: Geneza 4.17-26 · 1 Petru 2.9-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 7:1-27

Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care‑şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo‑colo, pândindu‑şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea“. Laţul „păsărarului“ – adică al lui Satan – este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…“ şi nu ştie.

Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu‑se după Cuvântul Tău“ (Psalmul 119.9). Gândiţi‑vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să‑i ajute pe cei ispitiţi“ (Evrei 2.18).

CREZI TU LUCRUL ACESTA? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine… nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)

Pastorul și autorul Chuck Swindoll povestește despre un cuplu a cărui căsnicie a fost o luptă continuă vreme de vreo cincizeci de ani… Apoi, soțul a murit, iar soției i-a revenit sarcina de a alege o piatră funerară. Ea a contactat un pietrar și i-a spus: „Nu vreau ceva sofisticat și nu vreau să cheltuiesc mulți bani. Doar să gravezi cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU” într-un loc potrivit pe piatră.” Ea s-a dus apoi să viziteze mormântul lui și, spre groaza ei, pe piatră erau încrustate cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU… ÎNTR-UN LOC POTRIVIT”!

Swindoll adaugă: „O poveste amuzantă ajută la mascarea durerii și confuziei care înconjoară moartea, dar, în cele din urmă, râsul încetează, deoarece moartea totuși vine… Umorul, oricât de bine ne-ar face să ne simțim, este neputincios în fața morții. Poate vă mai amintiți autocolantul cu mesajul: „Nu lua viața prea în serios, nu vei ieși viu din ea”… Ei bine, adevărul este că ar trebui să luăm viața și moartea în serios, deoarece ieșim vii din ele! Cu toții ne vom confrunta cu existența după moarte, pentru că toți avem suflete veșnice. Vom trăi veșnic – undeva…

Întrebarea este: „Unde?” Iar acest „unde” depinde de răspunsul nostru la întrebarea lui Isus: „Cine crede în Mine… nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Numai Isus are puterea învierii, iar asigurarea noastră că vom petrece veșnicia cu El în ceruri depinde de răspunsul nostru… Dacă spunem „Da”, cerându-I lui Isus să ne ierte păcatele și angajându-ne să-L urmăm ca Domn – atunci și numai atunci vom avea la dispoziție puterea Lui pentru a trăi… numai atunci vom putea înfrunta sfârșitul vieții cu o așteptare calmă… plină de bucurie.”

Așadar, crezi tu lucrul acesta?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries