Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ierusalime, Ierusalime, cetate care omoară pe profeți și ucide cu pietre pe cei trimiși la ea! De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată, vi se lasă casa pustie.

Matei 23.37,38



Pe data de 16 noiembrie 1985, Armero, un oraș din Columbia, a fost distrus de o avalanșă de noroi, de zăpadă topită și de lavă, cauzată de erupția unui vulcan. Multe avertizări fuseseră dată cu privire la iminența unei astfel de catastrofe, însă au fost în mare măsură ignorate. Chiar în timpul când avalanșa distrugătoare se îndrepta cu repeziciune către oraș, primarul invita la calm pe postul local de radio, transmisiunea fiind întreruptă brusc – dezastrul venise! Peste douăzeci și cinci de mii de oameni au pierit și orașul a fost aproape în întregime distrus.

Aplicația acestui eveniment este clară: dezastrul se va abate într-o zi asupra acestui pământ, însă astăzi Dumnezeu, în harul Său, îi cheamă pe toți oamenii, de pretutindeni, să se pocăiască (Fapte 17.30).

În Scriptură găsim multe astfel de chemări ale lui Dumnezeu către poporul Său, Israel, de a se întoarce de la idoli și de la practicile lui păcătoase. Însă poporul nu a ascultat și, în consecință, a trebuit să sufere înfrângerea și distrugerea.

Nu trebuie să fim însă grabnici la a judeca acest popor, fiindcă Dumnezeu ne-a avertizat și pe noi, creștinii. Istoria profetică a Adunării din Apocalipsa 2 și 3 ne prezintă avertismentele Domnului către noi și ne prezintă consecințele neascultării de chemările Lui. În cele din urmă, El este prezentat ca fiind afară, bătând la ușă și dorind ca noi să avem părtășie cu El (Apocalipsa 3.20). La fel ca Israel, noi ne-am depărtat de El și de la ceea ce știm că înseamnă adevărata ascultare. Vedem efectele acestui lucru în lipsa de vitalitate a închinării și a slujirii. Să ne aducem aminte de punctul în care am început să ne depărtăm de Domnul, să ne pocăim și să ne întoarcem la El!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când vorbea El încă, au venit niște oameni de la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?”. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.

Marcu 5.35,36



Nu te teme, crede numai!

Această expresie scurtă, „Nu te teme, crede numai!”, este una dintre cele mai mângâietoare expresii. Cu ea vine Domnul Isus Hristos în fața acelora care Îi aparțin prin credință.

Îți vin în minte greșeli mai îndepărtate sau mai recente pe care le-ai recunoscut în fața lui Dumnezeu? Te descurajează și te apasă? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus a murit pentru a-ți ierta toate păcatele tale.

Te temi de viitor? Te temi că ar fi posibil să-ți pierzi serviciul? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeul pe care Îl cunoști ca Tată Se va îngriji de tine, orice s-ar întâmpla.

Traversezi momente dureroase? A plecat de pe pământ unul dintre cei dragi ai tăi? Trebuie să renunți la unele avantaje? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus este cu tine în suferința ta și că te va conduce spre binecuvântare.

Îți produce durere un copil? – Nu te teme, crede numai! Crede că Păstorul cel Bun va readuce în turmă „oaia pierdută”.

Te preocupă gândul la moarte? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeu îți va da harul necesar. Domnul Isus va fi cu tine în ultimele clipe ale vieții tale și tot El te va primi în prezența Lui.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Țara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:11)

Când Dumnezeu îți spune că ți-a dat un lucru, înseamnă că numele tău este scris pe actul de proprietate. Când îți spune „să-l stăpânești”, lucrul acesta ar putea însemna să te lupți pentru el. În caz contrar, nu vei primi ceea ce ți-a promis. S-ar putea ca în momentul de față mulți oameni să locuiască în „casa visurilor” tale și să ocupe locul de muncă „al visurilor” tale. Nu-i disprețui, nu-i invidia – bucură-te! Ce-a făcut pentru ei, Dumnezeu poate face și pentru tine!

Dacă ai obosit să vorbești despre lucrurile pe care nu le ai, ridică-te și du-te după ele. Când le vei obține, adu-ți aminte că le ai nu pentru că ești înțelept și grozav, ci pentru că Dumnezeu ți le-a dat (vezi Deuteronomul 8:18). Biblia spune că El ne-a dăruit „tot ce privește viața…” (2 Petru 1:3) Dar trebuie să primești promisiunea înlăuntrul tău, înainte s-o poți experimenta în afară.

De exemplu, provocarea ta ar putea fi să crezi în duhul tău că ești vindecat, înainte să începi să vezi vindecarea întâmplându-se fizic. Numai pentru că ceva nu este evident imediat, nu înseamnă că nu se va întâmpla! Când Îi cerem lui Dumnezeu un stejar, și El ne dă… o ghindă, am putea crede – nu-i așa? – că Dumnezeu nu ne-a auzit și nu ne-a răspuns la rugăciune. Dar stejarul este în ghindă; e doar o chestiune de timp până când ceea ce se află înăuntru apare la suprafață!

Indiferent ce ți-a promis Dumnezeu, semințele se află deja înlăuntrul tău. Udă-le, hrănește-le și nu lăsa pe nimeni să le smulgă prin necredință. Cu alte cuvinte, începe să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce va face în viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 12:1-15


În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experienţa c㠄un răspuns blând abate furia“. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia“ (Proverbe 15.1). El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocup㠄eu“, „mie“,
„al meu“, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi! Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii“ (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

21 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut când ei au intrat în nor. Și a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!”. Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.

Luca 9.34-36



Petru ne spune că acest glas a venit din gloria minunată: „El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată” (2 Petru 1.17). Petru și ceilalți intraseră în nor – și astfel vedem lucrul minunat că sfinții au privilegiul de a sta în gloria din care a venit glasul și că acolo, în acea glorie, ei împărtășesc plăcerea pe care Tatăl o găsește în Fiul Său preaiubit. Nu numai că suntem chemați la părtășia Fiului Său, Isus Hristos, ci suntem chemați de asemenea să avem părtășie cu Tatăl. Suntem primiți în prezența Lui pentru a ne bucura împreună cu El de Fiul Său preaiubit.

„Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.” Viziunea trecuse, împreună cu norul, cu glasul, cu gloria, cu Moise și cu Ilie; Isus însă rămăsese, iar ei rămăseseră să continue drumul cu El, cunoscându-L acum în lumina acelor scene de glorie la care fuseseră martori.

Acesta este și pentru noi folosul acelor lucruri spirituale pe care uneori le vizualizăm în părtășia noastră cu Domnul. Ele nu ne sunt date pentru a ne bucura neîncetat doar de ele și de nimic altceva, ci, după ce astfel de experiențe trec, la fel ca cea de pe muntele cel sfânt, ele ne lasă singuri cu Isus, pentru a continua pe drumul credinței împreună cu El, bucurându-ne de părtășia plăcerii Tatălui în El, pe care am gustat-o pe munte. În felul acesta așteptăm momentul revenirii Lui, atunci când toate acestea, împreună cu mai mult decât inima noastră poate să dorească, își vor găsi împlinirea pentru totdeauna.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.3



Principiul celor două ore

Martin Luther a fost apreciat pentru multe lucruri. Unul dintre acestea, care era de fapt și o preocupare a contemporanilor săi, a fost dragostea lui față de rugăciune. Luther s-a dedicat unei vieți disciplinate de rugăciune, punând zilnic deoparte câteva ore din viața sa, pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu. Cineva l-a întrebat cu o anumită ocazie: „Martin, tu ești un om ocupat; cum poți în fiecare zi să stai două ore în rugăciune, ținând cont de programul tău încărcat?”. Luther i-a răspuns la întrebare astfel: „Ei bine, principiul celor două ore este principiul de bază, principiul fundamental”. Atunci când era presat de mult mai multe responsabilități și viața lui devenea mai aglomerată decât de obicei, spunea că trebuie să-și modifice viața de rugăciune. Luther spunea: „Cu cât sunt mai ocupat și cu cât am mai multe responsabilități, cu atât consider că este necesar să acord mai mult timp rugăciunii”. Și astfel, timpul pe care îl dedica rugăciunii începea mai degrabă să crească, pentru a rezista la presiunile din viață, decât să se diminueze. În acel moment el începuse de fapt să învețe de la Isus Hristos, pentru că toate aceste adevăruri și-au găsit loc pentru prima dată în viața Domnului nostru.

Suntem îndemnați de Scriptură să ne aducem aminte de înaintașii noștri și să le urmăm credința. Să ne ajute Dumnezeu ca această lucrare a rugăciunii să-și găsească loc și în viața noastră! Să ne rugăm și să nu ne oprim! Mare putere are rugăciunea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU LUCREAZĂ PENTRU BINELE NOSTRU – Fundația SEER

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”  (Romani 8:28)

Pavel începe acest verset cu o afirmație care pare emfatică: „Știm…”

Sunt atâtea lucruri în viață pe care nu le știm! Nu știm dacă economia se
va prăbuși, sau ce se va alege de copiii noștri. Nu știm nici măcar „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26).

Dar putem ști următoarele patru lucruri:

1) „Dumnezeu lucrează.” Chiar dacă nu-L putem vedea, El are de lucru în spatele scenei. El nu a plecat și nici nu S-a mutat în altă parte. El este de neoprit, neobosit și nu se oprește niciodată din lucrarea Lui.

2) „Dumnezeu lucrează spre bine.” Nu pentru confortul nostru, pentru plăcerea sau distracția noastră, ci pentru binele nostru suprem. Dar apoi, din nou, El este binele nostru suprem, așa că te poți aștepta la altceva?

3) „Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce-L iubesc.” Iată beneficiul iubirii de Dumnezeu! Fă din planurile Sale planurile tale și atunci povestea ta va avea un final fericit. Garantat!

4) Dumnezeu lucrează prin „toate lucrurile.” Dumnezeu lucrează, nu doar prin câteva lucruri, prin lucrurile bune, prin lucrurile cele mai bune sau prin lucrurile ușoare. El lucrează prin „toate lucrurile.” Și El nu face planul pe măsură ce avansează în lucrarea Sa.

Biblia ne spune: „În El am fost… rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Partea cea mai bună este că hotărârea lui Dumnezeu te include și pe tine! Așa că nu te mai chinui, nu te mai stresa și nu mai sta nedormit! Încredințează-te în mâna Sa și ai convingerea că El lucrează în și prin „toate lucrurile”, spre binele tău și spre slava Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:23-40


Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără
plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei − singurul copil, unic, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

20 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni. Iată, aș fugi departe, aș rămâne în pustie. M-aș grăbi să scap departe de vântul năprasnic, de furtună.

Psalmul 55.6-8



Disciplinarea (2)

Când David se afla în mare necaz și suferință, el a spus: „O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni”. Ceea ce venise peste el la momentul respectiv era din cauza propriului său păcat – era disciplinarea lui Dumnezeu în viața sa, iar el dorea să scape de furtună, să fie ca un porumbel și să fugă departe. Acesta este un simțământ foarte natural. Când părinții exercită disciplina, este greu pentru copii să o accepte și să o îndure. Și acest lucru este la fel de adevărat și pentru cei credincioși.

Epistola către Evrei ne spune că disciplina nu este o pricină de bucurie, ci de întristare (Evrei 12.11). Când suntem în încercare, când dificultățile vieții ne apasă, tendința noastră naturală este să ieșim de sub toate acestea și să scăpăm de ele. În Evrei se folosește un cuvânt instructiv, care ne arată că trebuie nu să fugim de sub încercare, ci să o răbdăm (Evrei 12.7). Cuvântul grecesc pentru „a răbda” este „hupomeno„. Acesta este un cuvânt compus dintr-o prepoziție, „hupo” („sub”), și un verb, „meno” („a rămâne”). El semnifică deci faptul de „a rămâne sub”. Când acceptăm disciplinarea din partea lui Dumnezeu în viața noastră și nu încercăm să ieșim de sub ea, atunci ea își va face lucrarea. Poate exista tendința de a o disprețui sau de a ne pierde inima sub ea, însă suntem îndemnați să ridicăm „mâinile obosite” (Evrei 12.12).

Deși este dureroasă, disciplinarea lui Dumnezeu în viețile noastre produce rodul dreptății, pentru cei exersați prin ea. Să rămânem deci sub mâna tare, dar plină de har, a Tatălui nostru!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.5



Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele!

Bătrânul era pe moarte. Preotul îl vizitase mereu, se rugase cu el și îi explicase că era păcătos. Dar cuvintele lui nu puteau să-l ajute pe bolnav: acesta devenea tot mai nefericit și tot mai disperat. Se căise cu mult timp în urmă de păcatele din viața lui și le recunoscuse înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Dar conștiința nu îi dădea pace. El nu găsise încă liniște.

Într-o duminică dimineața, preotul a trecut iarăși pe la bătrân. Neajutorat, văzând necazul acelui bolnav pe moarte, preotul i-a citit numai versetul din predica lui: „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”. — „Oprește-te!”, a strigat omul. „Într-adevăr, scrie acolo «pentru fărădelegile noastre»? Atunci Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele! De ce nu mi-a spus nimeni până acum aceste cuvinte? Acum știu că păcatele mele sunt iertate și că sunt salvat.” Puțin mai târziu a murit.

Preotul l-a întrebat pe un prieten de ce este atât de deosebit versetul acesta. Acela i-a răspuns: „Versetul cuprinde toată evanghelia! Tu nu trebuie să știi numai că ești un păcătos și că Hristos a murit – este prea puțin. Trebuie să știi că El a fost judecat pentru fărădelegile tale, că Fiul lui Dumnezeu «a purtat păcatele tale în trupul Său, pe lemn»” (1 Petru 2.24).

În următoarea duminică, preotul a recunoscut în fața tuturor cât de orb fusese, că el studiase Biblia și că le-o explicase altora, în timp ce el nu o crezuse! Dar acum știa că Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERICOLELE GRIJII PĂRINTEȘTI EXCESIVE – Fundația SEER

„Cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. Să se bucure tatăl tău și mama ta” (Proverbele 23:24-25)

Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie acela de a crește niște copii perfecți, ci de a le transmite înțelepciunea necesară pentru a avea o viață reușită. Lucrul acesta ridică două provocări: neglijența parentală și obsesia parentală. Cea de-a doua este răspândită printre părinții care devin obsedați de copiii lor, nelăsându-le timp pentru recreere, dragoste sau odihnă. S-ar putea ca acești părinți să nu o considere potrivită și calificată pentru a fi bona copiilor nici chiar pe maica Tereza!

Motivele părinților obsesivi ar putea fi bune, dar preocuparea lor poate duce la trei probleme serioase:

1) A face din copii piesa centrală a vieții tale nu este spre folosul lor. Dacă îi transformi pe copii în centrul universului tău, ei vor avea parte de o trezire crudă la realitate când vor intra în lumea adevărată.

2) Oboseala emoțională și fizică produce ceea ce este cunoscut drept „epuizarea parentală.” Așa cum o baterie nu poate fi folosită la nesfârșit, tu ai nevoie să te încarci pe plan fizic, emoțional și spiritual. Când nu se întâmplă asta, ești iritat și toată lumea din jurul tău va simți efectele negative.

3) „Grija părintească” excesivă poate fi distrugătoare pentru o căsnicie, mai ales când mama are această înclinație. Tatăl poate ajunge să nu-și mai sufere copiii apreciind că i-au luat soția de lângă el… sau ea poate crede că soțul ei este egoist pentru că nu se conformează dedicării ei față de copii.

În oricare din aceste situații, apare un zid între ei, care ar putea distruge familia. Biblia spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5). Moderația sau echilibrul este cheia unei vieți, de familie, sănătoase și fericite.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:1-22


Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător“ (Neemia 9.17). Încă o dată
Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap“ al lor şi „căpetenie“ peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care na vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.1214). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijininduse pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

19 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” … Și Isus, scoțând un strigăt tare, Și-a dat duhul. Și perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos.

Marcu 15.33,34,37,38



Niciodată înainte și niciodată după aceea n-a mai fost o scenă ca aceasta. Supus urii și persecuției din partea acelora pe care chiar El îi crease, Domnul slavei a fost condamnat de un judecător care n-a găsit nicio vină în El, apoi a fost luat și țintuit pe o cruce. Acolo a devenit ținta disprețului și a batjocurii cruzilor Săi persecutori.

La ceasul al șaselea, Dumnezeu a trimis întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. În timpul acestor trei ore, nimeni nu a putut vedea cum Hristosul binecuvântat al lui Dumnezeu suferea mai mult decât și-ar putea cineva imagina – nu suferințe din partea cruzimii oamenilor, ci suferințe ale agoniei inexprimabile în urma părăsirii de către Dumnezeu. În timpul acestor trei ceasuri, Domnul Isus a purtat de bunăvoie judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, iar o astfel de suferință trece infinit dincolo de posibilitățile noastre de înțelegere.

La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Apoi a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. Se știe că răstignirea era atât de cumplită și de istovitoare, încât niciun răstignit nu putea striga cu glas tare, însă astfel Domnul Isus a dovedit încă o dată că El era mai mult decât un simplu om. El n-a murit de istovire, ci Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi. Minunat Mântuitor!

La moartea Sa, perdeaua templului a fost ruptă în două de sus până jos. Dumnezeu a arătat că jertfa preaiubitului Său Fiu a deschis calea pentru ca cei credincioși să poată intra în prezența Sa (Evrei 10.19).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6



Hristos – Adevărul

În ce constă diferența între credința creștină și toate celelalte religii ale lumii? Răspunsul este simplu: Isus Hristos. El este Adevărul. Cei care Îl au pe Hristos au Adevărul, care nu poate fi găsit nicăieri altundeva. Dacă adevărul ar fi orice altceva și nu Dumnezeu întrupat, adevărul ar fi neîndestulător. Adevărul nu este un concept, nu este o putere logică, nici un om, nici o religie, nici lumea cu știința ei; adevărul este ceva neasemuit și nemăsurat: Isus Hristos. Numai Mântuitorul a avut dreptul să spună: „Eu sunt Adevărul”.

Sărmanul dregător Pilat, aflându-se în fața Adevărului, a întrebat: „Ce este adevărul?”. Ca Pilat au fost și sunt încă mulți oameni, chiar cu numele de creștini, care întreabă: Ce este adevărul? Într-o lume plină de informație este regretabil să nu afli despre Cel ce este Adevărul. Fundamentele credinței creștine ne arată că Fiul lui Dumnezeu, prin venirea Sa pe pământ și prin moartea Sa la cruce, a pus temelia împăcării cu Dumnezeu. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Și încă un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, spune Mântuitorul. Caută-L pe Mântuitorul Isus Hristos – Adevărul – pe paginile Bibliei și vei găsi Calea spre Dumnezeu! El ne-a deschis poarta păcii, nouă, oamenilor sărmani, înstrăinați de Dumnezeu, deznădăjduiți, care locuiesc în valea umbrei morții, pentru ca o nădejde veșnică să lumineze în această lume întunecoasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA ÎN FAȚA FRICII! – Fundația SEER

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic” (Psalmul 118:6)

Frica trebuie confruntată întotdeauna, într-un fel sau altul. Fricile tale vor fi diferite în funcție de etapele vieții tale. Odată ce accepți lucrul acesta, poți face progrese. De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar era îngrozit de tunet. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să treacă peste un pod. Faimosul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu intra într-o cameră cu piciorul stâng în față. Dacă-și dădea seama că din greșeală a făcut asta, se întorcea și intra iarăși, cu dreptul… Vorbim aici și despre a începe toate lucrurile cu dreptul, nu-i așa? Dacă o lași să te controleze, frica te va împiedica să-ți trăiești viața din belșug. Frica aduce lipsa de acțiune, lipsa de acțiune aduce lipsa experienței, lipsa experienței aduce neștiință și neștiința aduce teamă. E un ciclu, iar dacă te-ai pomenit prins în el, iată câteva versete care te vor ajuta:

1) „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

3) „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

4) „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” (Psalmul 56:4).

5) „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7).

Personalizează aceste versete în rugăciune, bazează-te pe ele și nu ceda în fața fricii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 10:1-18


Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt „zdrobite“
în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit …!“ (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere“ pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

18 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli.

Deuteronom 6.5-7



Dumnezeu îi ține pe părinți responsabili să-și învețe copiii. Înțelegem noi că acest lucru se aplică la fiecare aspect al vieții? Aceasta este una dintre cele mai mari responsabilități pe care noi, părinții, le avem. Când Dumnezeu i-a eliberat pe israeliți din Egipt, le-a dat instrucțiuni specifice cu privire la lucruri importante pentru inima Lui. El a menționat adesea ceea ce părinții trebuiau să răspundă, atunci când copiii lor le puneau anumite întrebări.

Părinților le sunt date mai întâi instrucțiuni cu privire la viața lor personală, care trebuie să fie în rânduială, pentru ca ei să-și poată apoi învăța cu adevărat copiii. În împrejurări normale, copiii se află împreună cu părinții lor cea mai mare parte din timp. Copiii îi văd pe părinți în situații prevăzute și neprevăzute, așteptate și neașteptate.

De aceea, înainte ca părinții să-și poată instrui cum se cuvine copiii cu privire la relația cu Domnul, trebuie ca mai întâi ei înșiși să-L iubească pe Domnul. Această dragoste trebuie să fie adâncă, din inimă, fiindcă ei trebuie să ofere mai mult decât o simplă cunoaștere academică a ceea ce Dumnezeu este. Ei trebuie să le împărtășească odraslelor lor dragostea adâncă pentru Dumnezeu și pentru Domnul Isus.

Acest lucru este vital! Programul zilnic de devoțiune în familie trebuie să fie mai mult decât o simplă citire de câteva minute. Trebuie să existe discuții asupra Scripturii, rugăciune și, poate, o cântare. Domnul trebuie să fie parte din orice aspect al vieții noastre zilnice.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveți orânduirile Tale! Limba mea să vorbească de cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!

Psalmul 119.171,172



Doamne-al Tău Cuvânt

Doamne-al Tău Cuvânt e veșnic,
Minunat, atotputernic.
Și-azi el biruie prin Tine
Orice-nvățături străine.
Adevărul Tău ne-ndreaptă
Viața pe cărarea dreaptă,
Iar credința și iubirea
Pe „ce-i scris” ‘și-au temelia.

Vrem să ne hrănim pe cale
Cu-adevărurile Tale,
Drepturile Tale sfinte
Să ne stea mereu ‘nainte.
Tot ce ne-ai promis să credem,
În Cuvânt să ne încredem,
Să-Ți dăm cinste-n ascultare,
Doamne, fără încetare.

În durere: mângâiere,
Și lumină și putere;
În primejdii: ocrotire,
Și curaj și izbăvire;
Sunt și azi acestea toate,
Prin Cuvântul Tău sfânt, roade.
O, nimic nu este veșnic,
Doar Cuvântul e statornic!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSPECTIVA CREDINȚEI – Fundația SEER

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu… cu mulțumiri.” (Filipeni 4:6)

Se întâmplă așa de ușor să te îngrijorezi, mai ales în compania persoanelor nepotrivite. Fără să-ți dai seama, ajungi să critici și să te plângi, iar atmosfera devine negativă. Asta pentru că vorbele sunt asemeni norilor sau strălucirii soarelui: ele creează un climat. Tu zici: „Spun asta doar pentru că sunt atât de îngrijorat!” Atunci citește următoarele: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Te ridici deasupra neliniștii prin faptul că aduci mulțumiri, nu prin văicăreli. Nu lăsa ca gradul de mulțumire pe care îl ai să fie determinat de situația ta, deoarece Dumnezeu este mai mare decât situația prin care treci.

Deci cum îți poți învinge înclinația pe care o ai de a fi negativist și în schimb, să dezvolți o perspectivă pozitivă plină de credință?

1) Hotărăște-te să fii așa! Abraham Lincoln a spus adevărul când a afirmat că: „Oamenii sunt fericiți în măsura în care se hotărăsc să fie astfel.” Refuză să-ți mai petreci vreo clipă criticând și văicărindu-te.

2) Începe acum! Schimbarea nu se produce ușor, dar dacă nu are un început, nu se va produce deloc! Încearcă să fii mai conștient de ceea ce spui. Surprinde-te asupra faptei! Când primele tale fraze sunt negative, corectează-te și direcționează conversația spre ce este pozitiv. Hotărăște-te ca de-acum înainte, când nu poți spune ceva util, să te abții să mai spui ceva.

3) Caută ceea ce este bine!

„Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8). Fă din următoarea rugăciune și rugăciunea ta, azi: „Doamne, te rog să-mi dai o perspectivă pozitivă și plină de credință în fiecare zi. Amin!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:26-57


Capitolul nostru confirmă declaraţia lui Isaia făcută în legătură cu astfel de oameni: „Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor” (Isaia 59.7, citat în Romani 3.15, 16).

Oare s-au schimbat lucrurile astăzi în lume? Cu siguranţă că nu! Politica oamenilor rămâne dominată de violenţă, de minciună şi de nelinişte. „Să mă frământ printre ei?”, „să mă duc să mă clatin peste copaci?” (v. 9,11,13) era întrebarea pusă de Iotam în parabola lui. Ar fi putut lupta contra lui Abimelec, pentru a-şi răzbuna fraţii ucişi. Dar se păzeşte de aşa ceva!

Departe de dezbinare şi de intrigi, el se află la Beer (v. 21; vezi Numeri 21.16), unde aşteaptă în linişte scăparea Domnului. Şi, întocmai cum   i-am văzut pe vrăjmaşi întorcând sabia unii împotriva altora în tabăra lui Madian, acum Abimelec şi bărbaţii Sihemului îşi petrec timpul nimicindu-se între ei. Sunt unul pentru altul un foc distrugător. Astfel se realizează ceea ce prezisese Iotam (v. 20) şi, în acelaşi timp, se împlineşte cuvântul verificat întotdeauna de istoria oamenilor: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7; vezi şi Galateni 5.15).

17 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Lucrul bun încredințat ție păstrează-l prin Duhul Sfânt care locuiește în noi.

1 Timotei 1.14



În Vechiul Testament, lucrarea Duhului Sfânt a fost, în mare parte, de a-i înzestra cu putere pe diferiți oameni, ca instrumente în vederea împlinirii anumitor lucrări. Prin urmare, citim că El a venit peste astfel de oameni, precum Otniel, Ghedeon, Iefta, Samson, David, Azaria, Zaharia etc.

În contrast cu aceasta, Domnul Isus spune în Ioan 14.17, cu privire la Duhul Sfânt: „El va fi în voi”. Iar Pavel scrie credincioșilor din Corint despre „Duhul Sfânt care este în voi” (1 Corinteni 6.19). În altă parte vorbește despre „Duhul Sfânt care locuiește în voi” (Romani 8.11) și despre „Duhul Sfânt care locuiește în noi” (2 Timotei 1.14).

Importanța deosebirii dintre cuvintele „peste” și „în” este mai mare decât ne-am închipui. Ca să folosim o ilustrație, gândiți-vă la diferența dintre o corabie cu pânză și un vapor. Corabia este dependentă, pentru înaintarea ei, de o putere care vine asupra ei din afară. Când vântul îi umflă pânzele, ea înaintează ușor și cu rapiditate. De cealaltă parte, vaporul este dus de o putere interioară, putere care nu este intermitentă, ci constantă. Vântul poate sufla împotrivă, valurile pot fi oricât de mari, dar vaporul își va croi drum înainte, fiindcă puterea care îl face să înainteze este înăuntrul lui.

În zilele dinaintea venirii lui Hristos, cei credincioși erau ca niște corăbii. Astăzi, ei sunt ca niște vapoare. Înaintarea noastră este dependentă de o putere interioară; și nu numai înaintarea, ci și bucuria, slujirea și mărturia noastră – toate depind de Duhul Sfânt, care locuiește și rămâne în noi. Fără El și fără lucrarea Lui de har în sufletele noastre nu poate exista cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nici înțelegere a lucrurilor Lui mărețe.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru cei răi nu este pace”, zice Dumnezeul meu.

Isaia 57.21



Cum să ajungi un mizerabil

Cineva a scris un articol intitulat „Cum să ajungi un mizerabil”. Spunea, între altele: „Gândește-te mereu la tine. Vorbește despre tine. Caută mereu să afli opinia altora despre tine. Ascultă cu lăcomie ce ar putea spune cei din jurul tău despre tine. Așteaptă să fii apreciat. Fii invidios. Nu te încrede în nimeni decât în tine. Caută ca toți să te respecte. Pretinde ca toți să fie de acord cu părerile tale. Tot ce faci să fie în folosul tău; pentru alții, cât mai puțin posibil”.

În fond, așa este orice om din fire, care nu-L cunoaște pe Domnul Isus. Toate se învârt în jurul lui: ce vrea el, ce spune el, ce gândește el. Dar, căutând să fim noi centrul a toate, ajungem mizerabili, iar pentru cei din jur, o povară. Nu am fost făcuți să arătăm în felul acesta, însă păcatul ne-a adus în această stare. Am fost făcuți să ne închinăm Creatorului. Cel care locuiește în ceruri spune: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit” (Isaia 57.15).

O persoană nu este niciodată mai goală sufletește decât atunci când este plină de propria ei importanță. „Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl” (Isaia 57.20).

Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul Isus, abia atunci ne dăm seama cine suntem noi, păcătoși pierduți, și cine este El, Mântuitorul și Stăpânul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc… ce lucru neobișnuit faceți?” (Matei 5:46-47)


Jon Walker a scris: „‘Trimiteți o poză și eu vă răspund’ – iată un mesaj obișnuit în reclamele personale, și e de înțeles (în zilele în care trăim) să fim precauți. Dar când vine vorba despre a-i iubi pe alții, oare nu te trezești spunând: ‘Trimiteți mai întâi poza’? Toți spunem lucrul acesta în moduri diferite. „Trebuie să văd dacă ești suficient de bun… Nu sunt sigur că meriți dragostea mea… Trebuie să te comporți așa cum mă aștept, înainte să te iubesc.” E timpul să „nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16).

În Predica de pe Munte, Domnul Isus a zis: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:45-48).

Dragostea lui Dumnezeu față de noi este „desăvârșită” pentru că este necondiționată, fără prejudecăți și vine fără clauze adiționale. Biblia spune că pe când eram vrăjmașii Săi, Dumnezeu și-a arătat „dragostea față de noi prin faptul că… Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, este cineva în viața ta care te-a rănit, și acum îți este greu să-l iubești? Atunci roagă-te: „Tată, mă lupt să iubesc pe (scrie un nume). Ajută-mă să nu mai judec și să nu mai caut vinovatul și să încep să iubesc (pe cutare) așa cum mă iubești și Tu pe mine!” Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:1-25


Acest trist capitol descrie procesul rapid şi înspăimântător al declinului. Ghedeon refuzase odată în mod înţelept domnia propusă lui şi fiilor lui, dar mai târziu, după ce firea pământească îşi recapătă supremaţia, el îi pune fiului ţiitoarei sale numele Abimelec (Ťtatăl meu este împăratť − 8.31). Acesta din urmă ia puterea prin viclenie şi violenţă. În contrast, remarcaţi-l pe Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ghedeon, unicul supravieţuitor al masacrului îngrozitor din Sihem. Lui nu-i este frică să spună adevărul şi să aducă mărturia la urechile întregii cetăţi (9.7), spre deosebire de teama care-l stăpânise pe tatăl său altădată, pe când construia altarul Domnului şi-l dărâma pe cel al lui Baal (6.27).

Putem învăţa mult din parabola împăratului copacilor. Ea reliefează trei lucruri pe care nu
trebuie să le cedăm, ci să le păzim cu străşnicie: 1) Untdelemnul, sau grăsimea măslinului, simbol al Duhului Sfânt, unica sursă de putere a celui credincios; 2) Dulceaţa şi fructul minunat (al smochinului), altfel spus, lucrările credinţei; 3) Vinul, înveselindu-L pe Dumnezeu şi pe oameni, imagine a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi a unora cu alţii.

Dacă am accepta să stăpânim aici, jos, cu alte cuvinte, dacă am ocupa un loc de frunte şi dacă ne-am agita pentru cauza lumii acesteia, ar însemna, cu siguranţă, a abandona aceste privilegii impresionante.  Fie ca Domnul să ne păzească pe toţi.

16 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au coborât păsări răpitoare peste trupurile moarte; și Avram le-a alungat.

Geneza 15.11



Suntem îndreptățiți prin credința în Isus și în lucrarea Sa, iar Dumnezeu nu va judeca niciodată pe Fiul Său și nici lucrarea Sa. Acesta este temeiul păcii, al odihnei și al bucuriei noastre în prezența Domnului.

Vedem cum păsările răpitoare au coborât peste jertfa adusă de Avraam, însă el le-a alungat. La fel trebuie să procedăm și noi. Ce simbolizează aceste păsări? Ele sunt îndoielile și sugestiile diavolului. Să nu lăsăm nimic să se interpună între sufletul nostru și lucrarea prețioasă pe care Domnul Isus a împlinit-o la cruce! Să alungăm aceste păsări – îndoielile, temerile și incertitudinile care pot răsări în inima noastră! Dacă suntem asaltați de ele, să procedăm ca Avraam! „Împotriviți-vă diavolului”, spune Scriptura, „și el va fugi de la voi”.

Aceste păsări îl simbolizează de fapt pe vrăjmașul nostru. Aceasta este imaginea prin care el este reprezentat în Matei 13, unde Domnul vorbește despre păsările care au mâncat sămânța căzută lângă drum (capitolul 13.3,4,19). Acesta este felul în care Domnul prezintă faptul că diavolul răpește Cuvântul lui Dumnezeu din inima celui necredincios, pentru ca el să nu creadă și să nu fie mântuit. Orice gând rău sugerat și orice îndoială cu privire la Hristos și la valoarea lucrării Sale sunt de la diavolul. Avraam a alungat păsările, iar noi trebuie să facem la fel și să ne împotrivim diavolului. Dumnezeu să ne dea tuturor odihnă și bucurie în Fiul Său, alături de cunoștința a ceea ce înseamnă să fim îndreptățiți în El, posesori ai „îndreptățirii vieții”!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.

Psalmul 90.2



Atributele lui Dumnezeu

Dumnezeu este veșnic. El nu are nicio origine, ci a fost de la început; El nu are niciun sfârșit. Numai Dumnezeu este nemuritor, pentru că „are viața în Sine” (Psalmul 90.2; 1 Timotei 6.16). Dumnezeu este independent, nu are nevoie de nimic, pentru că toate vin de la El, iar El stăpânește peste toate (Fapte 17.24,25). El stă deasupra creației care a fost întocmită prin Cuvântul Său puternic. Dumnezeu este Duh; de aceea este El invizibil pentru ochii oamenilor (Ioan 4.24). Dumnezeu este nesfârșit, fără margini și granițe. Ceea ce este creat nu-L poate „cuprinde” (1 Împărați 8.27). „Prin cuvântul puterii Sale”, Dumnezeu a chemat creația la existență și în același mod El o „poartă” și o menține. El poate totul, Lui nu-I poate fi refuzat nimic și nimic nu-I este imposibil (Iov 42.2). De aceea Dumnezeu este numit Cel Atotputernic (Geneza 17.1).

Dumnezeu este omniprezent; nu este legat de timp și spațiu. Și, pentru că este în același timp peste tot prezent și activ, omul nu poate fugi și nici nu se poate ascunde de El (Psalmul 139.7-12). Dumnezeu este nelimitat în cunoașterea Lui. Știe totul în trecut, prezent și viitor și nu este surprins de niciun eveniment. Cunoaște sfârșitul fiecărui lucru încă înainte de a începe. Dumnezeu este atotștiutor și cunoaște cele mai ascunse gânduri ale inimii omului; înaintea Lui, totul este „gol și descoperit” (Evrei 4.13).

Acest Dumnezeu veșnic, care a creat totul și care domnește cu un drept nelimitat și cu o putere nemărginită, este neschimbat. El rămâne „Același” în ființa Lui (Psalmul 102.26-28).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)


Dragostea omenească spune: „Te iubesc – atâta timp cât îmi împlinești așteptările, cât ești de acord cu politica mea, cât mergi la aceeași biserică la care merg și eu, sau cât te potrivești cercului meu social.” Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. El nu a așteptat ca noi să merităm, ca El să facă primul pas. „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și atunci când a făcut acest lucru, El a schimbat toate regulile.

Domnul Isus a zis: „Vă dau o poruncă nouă… cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). „Iubiți… fără să nădăjduiți ceva în schimb” (Luca 6:35).

Un pastor spunea: „Când îmi iau responsabilitatea de a iubi, de obicei ajung să dăruiesc, și nu să primesc… Dragostea mă costă inevitabil cele mai prețioase trei lucruri din viața mea: timpul meu, energia mea și banii mei. Când ești preocupat de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici.” Iar un autor creștin a adăugat: „O vreme, am fost supărat pe dragoste – nu era ceea ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai tare. Dragostea era irațională, complicată, alunecoasă și nestatornică. Și am crezut că terminat-o cu ea! Încetul cu încetul, Domnul mi-a vindecat inima. Supărarea mea a început să se estompeze. Acum înțeleg că umanitatea este cea care rănește și înăbușă dragostea. „Dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7) și ea merită, indiferent care ar fi prețul. Oricât de mare suferință s-a produs în numele dragostei, noi suntem incompleți fără dragoste.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:18-35


După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale – ca a unui fiu de împărat – nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă
îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi“, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat“. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi“ (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă (v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

15 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

La sfârșitul fiecăror șapte ani să faci o iertare. Și acesta este felul iertării: oricine a împrumutat pe cineva să-și ia înapoi mâna de la împrumutul pe care l-a împrumutat aproapelui său; să nu-l ceară de la aproapele său și de la fratele său, pentru că s-a vestit iertarea Domnului.

Deuteronom 15.1,2



Dumnezeu cunoaște inima omului, care este întotdeauna gata să profite de o anume situație pentru folosul propriu. Exista riscul ca cei săraci din popor să fie luați ca sclavi de oameni bogați și nelegiuiți, împietriți cu privire la nevoile celor sărmani. Aici însă Dumnezeu introduce un lucru potrivit cu inima Sa: anul de iertare.

În fiecare al șaptelea an, toate datoriile trebuiau iertate, iar iertarea trebuia să fie acordată în întregime și fără părere de rău, după cum ne demonstrează versetul 9: „Ia seama la tine însuți să nu fie în inima ta un gând rău, zicând: «Se apropie anul al șaptelea, anul iertării!» și ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău sărac și să nu-i dai, și el să strige împotriva ta către Domnul și să fie păcat în tine”.

Găsim aplicația morală a acestui principiu în Matei 18.21-35, când Domnul Isus răspunde la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta: până la șapte ori?”. Răspunsul Domnului a fost: „Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte”. Apoi El spune pilda robului care avea o datorie imposibil de plătit, dar care a fost iertat de stăpânul lui. Totuși, acest rob a refuzat după aceea să ierte o datorie foarte mică pe care un alt rob o avea la el. Lucrurile nu s-au sfârșit bine pentru robul neîndurător.

Învățătura Domnului Isus de a-l ierta mereu pe fratele nostru din toată inima merge mult mai departe de ceea ce Legea prevedea ca israeliții să facă în fiecare al șaptelea an. „Și fiți buni unii cu alții, miloși, iertându-vă unii pe alții, după cum și Dumnezeu v-a iertat în Hristos” (Efeseni 4.32).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi.

Ioan 13.35



Ce m-a determinat să mă întorc la Dumnezeu

M-am născut în Africa de Nord, într-unul din statele din Magreb. Toată viața m-am străduit să fiu plăcut lui Dumnezeu. Dar mereu am simțit un gol de care nu puteam să scap. Prietenii mei musulmani îmi spuneau: „Dacă vrei să fii desăvârșit, trebuie să te rogi mai mult”. Eu le-am răspuns: „Nu, căci pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu, îmi lipsește mai mult decât aceasta. Inimii mele îi lipsește ceva important”. — „Dar tu ai o inimă bună, faci multe milostenii și îi iubești pe toți oamenii.” — „Aceasta nu are nimic de-a face cu relația mea cu Dumnezeu.”

Într-o zi am văzut o emisiune la care cineva citea cuvintele Domnului: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.” Acest cuvânt mă mișcă și astăzi la fel de mult (Matei 11.28).

Mai târziu am întâlnit un creștin căruia i-am spus că doresc să merg la o adunare creștină. El mi-a dat o adresă. M-am dus acolo și am fost foarte impresionat de simplitatea acelor frați creștini. Ei se salutau prietenește, tineri și bătrâni, fără să facă vreo deosebire. Aceasta m-a copleșit. Era exact ceea ce căutam: simpatie adevărată și dragoste frățească. Din ziua aceea am mers regulat la acea adunare creștină. Curând am înțeles că nu prin fapte bune sau prin respectarea unor reguli poți ajunge în Paradis, ci numai prin credința în Domnul Isus. „Este … un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPUTUL VINDECĂRII – Fundația SEER

„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)


Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul.

Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii.

Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase.

Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:1-17


Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti.

Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singură ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac declară Pavel alerg drept spre ţint㓠(Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi“, spune el în altă parte (2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă“!

14 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, … pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește.

Evrei 12.5,6



Disciplinarea (1)

Unul dintre cele mai importante pasaje din Scriptură care vorbesc despre disciplinarea divină se găsește în Evrei 12.5-11. De aici învățăm că Dumnezeu îi disciplinează pe cei ai Săi și că disciplinarea este o dovadă a faptului că ei Îi aparțin (Evrei 12.6,8).

Scriitorul Epistolei către Evrei pune în contrast disciplinarea aplicată nouă de părinții noștri după trup cu cea aplicată de Tatăl nostru ceresc (versetul 9). Părinții noștri ne corectau adesea „pentru puține zile” și „după cum li se părea bine” (versetul 10). Cu alte cuvinte, ei aveau în vedere un scop limitat, adesea el fiind acela ca noi să le dăm respectul cuvenit. Unii dintre noi poate că am avut părinți care nu s-au priceput la creșterea copiilor și care de multe ori ne-au disciplinat cu mânie, frustrare și lipsă de răbdare. Tatăl nostru ceresc însă nu procedează niciodată așa. Motivația Lui este întotdeauna în folosul nostru, iar disciplinarea Lui este întotdeauna corectivă și niciodată punitivă (ca pedeapsă), pentru că vrea ca noi „să fim făcuți părtași sfințeniei Lui”. Scopul este ca noi să devenim tot mai mult ca El.

Disciplinarea copiilor începe în general la o vârstă foarte fragedă, însă vedem că, în ce privește disciplinarea copiilor lui Dumnezeu, lucrurile stau diferit. Disciplinarea lui Dumnezeu pare să se întețească pe măsură ce ne maturizăm, în timp ce, în familiile pământești ea se diminuează odată cu creșterea în vârstă. Înmulțirea problemelor în viața de credință poate fi o dovadă că ne-am maturizat. Disciplinarea în sine este de asemenea o dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu, nu copii nelegitimi (versetul 8). Un tată îi va disciplina doar pe copiii săi, nu și pe ai altora. Există probleme în viața ta? Adu-ți aminte că Tatăl nostru nu provoacă celor ai Săi nicio lacrimă inutilă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Matei 5.8



Inima curată

Așa cum fulgerul străbate cel mai mare întuneric și îl luminează, tot așa permite Dumnezeu ca o rază din lumina Lui să cadă în inima unui om, pentru a-i arăta ce se află în interiorul său.

Biblia ne spune foarte clar cum îl evaluează Dumnezeu pe om: „gândirea inimii omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8.21). „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17.9). Domnul nostru Însuși a spus: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om” (Matei 15.19,20). Dumnezeu, ai cărui ochi nu pot vedea răul, vede și știe totul și trebuie să judece tot ce este necurat conform sfințeniei și dreptății Sale.

Dar cum poate primi un om o inimă curată? Nimeni nu poate, prin puterea proprie, să-și schimbe inima; nimeni nu poate să-și șteargă vina. Acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. El, în dragostea Sa mare, L-a dat pe Fiul Său pentru noi, ca noi să primim o „inimă curată”. Pe crucea de la Golgota a curs sângele prețios al lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, pentru salvarea noastră – izvorul de curățire de orice păcat și de orice nedreptate! Primiți prin credință această ofertă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA – Fundația SEER

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)


Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea.

Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu.

Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția.

Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:9-25


O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează
cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului:
„pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

13 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Matei 11.28,29



Ești trudit? Nu găsești nicio mângâiere? „Veniți la Mine toți cei trudiți … și Eu vă voi da odihnă.” Nu există nicio condiție pusă pentru a veni la El.

Harul nu-i lasă pe oameni să facă așa cum vor sau cum pot ei, ci dă putere inimii să primească și să dorească voia lui Dumnezeu. Astfel, după ce spune: „Eu vă voi da odihnă”, Domnul adaugă: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Observați diferența! În versetul 28, Domnul spune: „Eu vă voi da odihnă” – acesta este har pur față de sufletul aflat în nevoie. Însă cuvintele: „Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” vorbesc despre supunerea față de El, care are ca efect găsirea odihnei pentru suflet.

Când păcătosul merge la Isus, binecuvântatul Mântuitor îi dăruiește odihnă, „fără bani și fără plată”. Dar, dacă acel suflet nu umblă apoi pe calea lui Hristos, devine nefericit și pierde mângâierea pe care a avut-o la început. De ce? Fiindcă nu a luat jugul lui Hristos asupra lui. Baza pe care Domnul oferă odihnă păcătoșilor este: „Veniți la Mine”, exact așa cum sunteți. Baza pe care cei credincioși găsesc odihnă este: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”.

Domnul aplică guvernarea Sa morală asupra celor ai Săi, iar ei, dacă nu se supun Lui, devin mai tulburați decât oricare alt om. Ei deci nu se pot bucura nici de El și nici de lume. Dacă am un așa binecuvântat Mântuitor și totuși nu port jugul Său, Dumnezeu nu dorește să fiu fericit într-o astfel de stare. Orice altceva nu este decât o fericire falsă.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.

Proverbe 6.12,14



Greșise la numărătoarea cazmalelor

Chuck Colson, colaboratorul președintelui Nixon, a povestit următoarele: În timpul celui de-al doilea Război Mondial, un grup de prizonieri americani a fost pus la muncă grea într-un lagăr. Fiecare prizonier primea zilnic o cazma cu care urma să sape, iar seara trebuia s-o înapoieze. Într-o seară, cei douăzeci de prizonieri erau aliniați în fața gardianului, care număra cazmalele. Acesta a numărat nouăsprezece cazmale, după care s-a întors furios către cei douăzeci de prizonieri, întrebând care dintre ei nu și-a adus cazmaua. Niciunul nu a răspuns. Atunci gardianul și-a luat arma și a spus că va împușca cinci dintre ei, dacă vinovatul nu iese în față.

După un moment de tăcere, un tânăr de nouăsprezece ani a pășit cu capul plecat în față. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte și l-a împușcat în cap, după care s-a întors să-i avertizeze pe ceilalți să fie mai atenți decât acel soldat. Când au plecat, prizonierii au numărat din nou cazmalele și erau douăzeci. Gardianul greșise la numărătoare. Îngrozitor! Dar acel tânăr își dăduse deja viața pentru prietenii săi. Să reținem din această întâmplare două adevăruri:

Pe de o parte, că răutatea omului nu are limite. De aceea, Biblia spune că omul este mort în păcate și în fărădelegi, fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu în lume – ce tablou sumbru!

Pe de altă parte, că motivația acelui tânăr face trimitere spre ceea ce s-a întâmplat la cruce cu Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ SPECIALĂ – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)


Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!”

Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!”

Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:1-8


Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului“. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus:
„Poporul

este prea mult
“     (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă. Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea.

Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească!
„Dacă vrea cineva să vină după Mine“, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine“ (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale“ (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea – triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: