Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să știi dar că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s-o stăpânești; pentru că tu ești un popor cu grumazul înțepenit.
Deuteronom 9.6

Israel trebuia să știe bine că Domnul îi dădea țara nu datorită dreptății sale, ci din cauza nelegiuirii popoarelor care o stăpâneau. De asemenea, datorită credincioșiei Sale făcuse El un jurământ părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Dumnezeu Însuși avea să aducă judecata asupra popoarelor nelegiuite din Canaan și avea să-Și împlinească promisiunile.

Israel nu era mai drept decât aceste popoare, ci era încăpățânat, provocator și răzvrătit (versetele 6 și 7). El își făcuse chiar și un dumnezeu pe care să-l poată vedea și înaintea căruia să stea fără teamă. În patruzeci de zile, Israel pierduse orice simț al sfințeniei lui Dumnezeu, manifestate atunci când El Se descoperise pe munte. Acest lucru arată că experiențele nu schimbă inima omului. Ba mai mult, nici măcar experiențele spirituale veritabile nu pot schimba inima omului. „Inima este nespus de înșelătoare și fără nicio speranță de vindecare” (Ieremia 17.9). Dumnezeu rezolvă această problemă făcând toate lucrurile noi în Hristos: „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1.4), așa încât să facă cunoscut bogățiile slavei Sale față de niște vase ale îndurării. Totul este de la El și nimic de la noi. „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă-i glorie, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău” (Psalmul 115.1). De asemenea, Dumnezeu „a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate” (Fapte 17.31). Acest lucru trebuie să ne facă să dorim să răspândim mesajul binecuvântat al evangheliei.

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Şi Isus a zis ucenicilor Săi: «Şedeți aici până Mă voi ruga.»”
Marcu 14.32

Un om al rugăciunii

Unul dintre cei mai mari oameni ai rugăciunii și ai credinței secolului al XIX-lea, pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, a fost germanul Georg Müller (1805-1898), care a emigrat în Anglia. El a călcat pe urmele Domnului și Mântuitorului său. După terminarea studiilor universitare la Universitatea din Halle, a plecat în Anglia unde a intrat în legătură cu o  societate  misionară. Acolo,  Dumnezeu  l-a  direcționat spre o altă lucrare. Inima lui Müller s-a legat de cei 6.000 de copii orfani ai Angliei, care erau găzduiți în închisorile din țară, pentru că nu era un alt loc pentru ei.

Într-o dimineață a citit Psalmul 81. Cuvintele: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!”, au găsit un puternic ecou în sufletul său. Atunci s-a hotărât să facă ce nu mai făcuse: să-i ceară lui Dumnezeu un local de 25.000 de lire și niște oameni care să îngrijească de copii. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În dimineața următoare au sosit banii. De atunci, omul rugăciunii și al credinței s-a hotărât să nu ceară nimic de la nimeni, decât de la Dumnezeu. „Domnul va purta de grijă”, a devenit motto-ul lui și al orfanilor cărora le era acum tată. Unul din principiile lui Georg Müller era să nu ceară ajutor financiar niciodată de la nicio ființă umană oricât de mare ar fi fost nevoia, ci să-și prezinte dorințele numai înaintea lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ (1)

„La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

     Un muncitor care lucra pe o clădire cu multe etaje a alunecat și a căzut de pe o schelă de la etajul patruzeci. Când a trecut pe lângă fereastra etajului al douăzecilea, o femeie dintr-un birou a țipat: „Ce faci?” El a apucat să răspundă: „Până acum, bine!” Serios vorbind, în unele zile creșterea spirituală pare să însemne doi pași înainte și trei înapoi. Nu se produce ușor; de aceea Pavel ne încurajează să nu cădem de oboseală. În general vorbind, nu-ți dai seama că ai îmbătrânit din punct de vedere fizic până nu vezi o fotografie din tinerețe… și atunci brusc, înțelegi. La fel este și cu creșterea spirituală; e greu să contorizezi cât de departe ai ajuns, până nu privești în urmă ca să vezi unde erai înainte ca Isus să-ți schimbe viața.

Biblia spune: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Dar creșterea spirituală aduce cu sine și suferințe mai mari! Așadar, când te simți descurajat, reamintește-ți că te afli într-o călătorie spirituală, că faci progrese în ciuda problemelor și că diavolul va căuta mereu modalități de a-ți reaminti cât de mult mai ai de parcurs. Nu-l asculta! Domnul Isus a spus că: „în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). Dacă te simți descurajat și renunți, Satan câștigă! Biblia spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii… şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Învață să trăiești dincolo de sentimentele tale și să te încrezi în profunzimea și călăuzirea Duhului Sfânt. Și nu cădea de oboseală: poate nu vei simți asta, dar în fiecare zi te maturizezi și devii mai puternic în Hristos. Așadar, să nu te gândești nicio secundă să renunți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 2.1-15

Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S-a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s-o experimenteze.

Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

18 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.
2 Timotei 1.8,9

Pavel îl încurajează pe Timotei: „Nu te rușina de mărturia Domnului nostru”. Era un timp dificil pentru Timotei, fiindcă creștinii erau persecutați și întemnițați. Mulți erau dați la moarte, iar Pavel însuși era în închisoare, așteptând să fie executat. Timotei, un tânăr care cunoștea Scriptura, simțea profund declinul general al mărturiei Domnului și avea nevoie să fie îndemnat să-și folosească darul primit de la Dumnezeu.

Timotei știa că lui Pavel nu-i era rușine să ia poziție pentru Hristos, fiindcă Pavel Îl cunoștea pe Cel în care se încrezuse. Îl întâlnise pe drumul Damascului și Îl întrebase: „Cine ești, Doamne?”. Răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Noi, care Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor, putem răspunde imediat că El este Cel care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său scump și care ne-a scăpat de pierzarea eternă. Acum suntem în siguranță, datorită răscumpărării pe care o avem în Hristos Isus. El a plătit datoria noastră și ne-a chemat ca popor pus deoparte pentru Sine, potrivit planului și harului Său.

Acum se ridică însă o întrebare: Vedem noi nevoile din poporul Domnului? Suntem gata să întărim lucrurile care rămân și care sunt aproape de dispariție? Lipsa învățăturii clare și a grijii pastorale este foarte mare. Ocaziile de a-i încuraja și de a-i întări pe cei ai Domnului se ivesc peste tot. Domnul Însuși aude geamătul poporului Său și așteaptă astăzi un răspuns din partea inimilor noastre.

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
1 Petru 1.7

Taina încercărilor

La un moment dat, băștinașul se opri din alergare. Părinții copilului îl ajunseră.

Ce ne-ai făcut, prietene? ziseră ei cu respirația tăiată.

Uitați-vă, dragii mei, în urmă, zise băștinașul.

Părinții se uitară înapoi și rămaseră îngroziți. Satul lor era în flăcări.

Şi acum să vă spun taina acestei „răpiri”, le zise băștinașul. Localnicii noștri au făcut azi noapte un sfat secret să omoare pe toți europenii. Eu am voit să vă scap și am ales această cale sigură. Acum sunteți scăpați. Mergeți  în pace!

Întâmplarea aceasta ne amintește de încercările care vin de la Tatăl ceresc. Pentru omul credincios, încercarea este o binecuvântată solie cerească spre binele sufletului. Pentru omul care încă nu și-a pus încrederea în Mântuitorul, încercarea, doliul, suferința este un semnal clar că a venit vremea pocăinței. În toate împrejurările trebuie să vedem  acțiunea  nevăzută  a  Domnului  și  Mântuitorului care vrea să ne scape de focul răului. Chiar dacă momentan nu înțelegem ce vrea să ne spună Dumnezeu prin încercări, să rămânem liniștiți și mai târziu vom înțelege taina lor! Atunci, sufletele noastre Îl vor lăuda pe Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎI IUBEȘTE – IUBEȘTE-I ȘI TU!

„Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10:28)

Din perspectiva iudeilor, Corneliu, care făcea parte dintre Neamuri, era un personaj negativ. Mânca ce nu era permis, își petrecea timpul cu persoanele nepotrivite și jura credincioșie unor lideri nepotriviți, în speță lui Cezar. Nu cunoștea Tora și nici nu se trăgea din Avraam. Era netăiat împrejur, și nu era kosher (era necurat). Cu toate acestea, el a făcut două lucruri care I-au atras atenția lui Dumnezeu: s-a rugat pentru iluminare spirituală, și a fost generos cu cei săraci și nevoiași. Biblia spune că era „cucernic şi temător de Dumnezeu… şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (versetul 2).

Până în acel moment, Evanghelia le fusese vestită numai iudeilor. Dar Dumnezeu avea să schimbe lucrul acesta. Și pentru asta, El l-a folosit pe Petru, unul dintre cei mai religioși oameni care-au existat vreodată. Într-o viziune, Dumnezeu i-a arătat lui Petru o față de masă care cobora din cer și era plină cu tot felul de mâncăruri de care iudeii n-aveau voie să se atingă… și i-a cerut să mănânce! „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (versetul 14). Și pentru că Petru nu pricepea, „lucrul acesta s-a făcut de trei ori”, iar un glas din cer a trebuit să-i spună: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (versetul 15). Prin urmare, Petru s-a dus la casa lui Corneliu și a predicat Evanghelia.

Și înainte de a face o invitație, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei prezenți, confirmând că aceasta era voia lui Dumnezeu. În acel moment, Petru a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (versetul 28). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și ție lucrul acesta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 1.12-20

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har.

„Mi s-a arătat îndurare”, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat.

„Cel căruia i se iartă puţin, sau mai puţin decât gândeşte, iubeşte puţin” (Luca 7.47). Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte! Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

17 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră.
Filipeni 2.12

Acest pasaj este considerat adesea a fi un îndemn de a lucra pentru mântuire, însă cei care îl interpretează așa nu cunosc ce înseamnă harul lui Dumnezeu, nici suprema excelență a lucrării lui Hristos (Efeseni 2.8,9). Aceste cuvinte au fost scrise unora care erau deja mântuiți, care aveau o viață nouă și puterea Duhului Sfânt, și care, prin exercitarea acestei puteri, trebuiau să se păstreze pe calea plăcută lui Dumnezeu, în ascultare de voia Sa. Și cine poate asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, decât cei care, prin har, sunt copii ai Săi?

Când am vizitat o mină de aur am văzut cum minereul era scos din adâncul pământului, apoi am privit la lingourile de aur care erau pregătite pentru a fi trimise la trezorerie. Aurul care fusese scos trebuise prelucrat, pentru ca astfel să poată fi vândut și folosit. La fel stau lucrurile cu noi, cei credincioși: trebuie efort și sârguință pentru ca ceea ce Dumnezeu a așezat în noi să fie prelucrat și astfel să fie pentru lauda și gloria Sa, precum și pentru binecuvântarea celor din jurul nostru.

Există însă un alt principiu foarte important în acest pasaj, pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea: „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13). Noi nu avem nicio putere din punct de vedere natural, și mulți creștini ajung să fie foarte dezamăgiți, din cauză că nu țin cont de acest adevăr. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința și puterea. El lucrează în noi, prin puterea Duhului Sfânt, voia și căile Lui, pentru ca noi să-L urmăm pe Domnul din toată inima și să umblăm într-un fel plăcut Lui, care ne-a răscumpărat cu un preț atât de mare. Este nevoie să lucrăm mântuirea noastră pentru o mărturie bună atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor (versetul 15).

J T Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății.”
2 Petru 2.9

Taina încercărilor

Când europenii au ocupat teritoriul Americii, au avut multe greutăți cu locuitorii de acolo. Băștinașii îi urau pe străinii veniți acolo să le ocupe țara. Pe unele locuri au trecut și la atacuri contra „albilor”. Din aceste frământări ale unor vremuri de mult apuse, istoria păstrează și următoarea întâmplare cu mult înțeles spiritual.

Într-un sat unde europenii trăiau amestecați cu băștinașii, un european se împrietenise cu un localnic. Trăiau în bune relații ca doi frați adevărați. Într-o zi de dimineață, când încă lumea dormea, europeanul se trezește cu prietenul său intrând năvalnic în casă. Fără să zică nimic, băștinașul se repede și ia pruncul din leagăn în brațe și aleargă pe ușă afară. Părinții rămân o clipă uluiți. Nu-și dădeau seama ce poate însemna acest lucru din partea unui prieten. Se reped afară după băștinaș. Acesta o luase la fugă cu pruncul în brațe. Părinții alergau după el. Băștinașul a început să alerge și mai tare, dar din când în când se oprea așteptând parcă să fie ajuns. Când părinții se apropiau, o lua din nou la fugă. Şi când se apropiau, băștinașul iar fugea. „Vai de noi, vai de pruncul nostru! De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva?” își ziceau mereu părinții în alergarea lor. Ei nu aveau de unde să știe că întreaga întâmplare era pentru salvarea vieților lor. Dumnezeu era Acela care îi izbăvea din încercare pe acești oameni cucernici.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL SMERENIEI

„Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” (1 Petru 5:5)

Biblia spune: „Toți în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5: 5-7).

Haideți să împărțim acest pasaj în patru părți:

1) „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” În acest context, cuvântul „a se împodobi” se referă la un batic alb sau la un șorț care era purtat de obicei de către servitori. Asta înseamnă oare că trebuie să te conformezi dorințelor celorlalți? Nu! Dacă faci lucrul acesta, poate vei atrage simpatia celorlalți, dar nu și pe a ta. Fii pur și simplu ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii, și fii gata să-i slujești pe alții atunci când se ivește ocazia.

2) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smerenia nu înseamnă să ai o părere mai proastă despre tine însuți, ci să te gândești mai puțin la tine însuți și să-i pui pe ceilalți pe primul plan.

3) „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” În Scriptură, „mâna tare a lui Dumnezeu” simbolizează două lucruri: mâna lui Dumnezeu care disciplinează, și mâna Lui care eliberează – iar noi avem nevoie de ambele. Așa că, supune-te disciplinei Lui și vei avea parte de scăpare cu ajutorul Său.

4) „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Aici, Petru se referă la una din preocupările esențiale ale omului: dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Însă dacă credem cu adevărat că Dumnezeu Se îngrijește de noi, nu trebuie să ne îngrijorăm că propriul nostru interes nu va fi satisfăcut. Suntem liberi să ne concentrăm asupra nevoilor altora, încrezători că Dumnezeu nu va avea mâna prea scurtă ca să împlinească nevoile noastre – reale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Timotei 1.1-11

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea. După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată. Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

16 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus a răspuns deci și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El”.
Ioan 5.19,20

Sabatul era semnul relației lui Dumnezeu cu poporul Său, Israel. Iudeii s-au poticnit văzându-l pe un om purtându-și patul în acea zi, fiindcă așa ceva era contrar rânduielii religioase pe care ei se bazau (versetele 9 și 10). În ciuda împotrivirii lor, Domnul Isus le face cunoscut un secret minunat: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez” (versetul 17). Mânia lor se aprinde, însă nu din cauza ideii că Dumnezeu lucra în sabat, ca rezultat al păcatului omului, care făcuse ca odihna de sabat să dispară, ci din cauza faptului că Domnul Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind Tatăl Lui. Ei au înțeles – și pe drept, fiindcă astfel interpretează Duhul Sfânt reacția lor – că El Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu. Prin urmare, ei refuză mărturia că Dumnezeu Se afla acolo în Persoana Fiului, pentru a institui adevărata odihnă (Evrei 4.6-8).

Domnul nostru declară adevărul că El acționa în perfectă armonie cu Tatăl Său, căci Persoanele Dumnezeirii sunt una în ființă, în scopuri și în lucrări. Tot ceea ce Tatăl face, Fiul face întocmai.

Noi ne bucurăm nespus de ceea ce sărmanii iudei au respins – de odihna completă: odihna conștiinței, odihna în orice împrejurare și, în viitor, de odihna creației. Fiul și Tatăl, perfecți în orice atribut glorios al divinității, Își găsesc plăcerea Unul în Celălalt și împărtășesc această plăcere cu noi. Ce binecuvântați suntem noi, cei care trăim după lucrarea de la cruce, având Duhul Sfânt în inimile noastre și întreg Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre!

S Attwood


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”
1 Corinteni 1.18

Vestea de la cruce

Isus Hristos – Salvatorul

Vestea de la cruce vorbește despre dragostea de necuprins a lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit acolo pentru a salva pe oamenii păcătoși de la judecata veșnică. Cum putem să recurgem la această eliberare astăzi? „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1.15). Cine admite că viața lui nu este în regulă înaintea lui Dumnezeu și recunoaște în fața Lui păcatele sale, poate crede că Isus Hristos a plătit această vină la cruce. Apoi el devine liber de povara păcatelor și primește o viață nouă. Această ofertă este valabilă și pentru dumneavoastră. Domnul Isus a murit pentru dumneavoastră la cruce și vă invită să credeți în El și în lucrarea Lui de salvare.

Isus Hristos – Judecătorul

Vestea de la cruce ne arată de asemenea dreptatea lui Dumnezeu, care pretinde o pedeapsă pentru păcate. Astfel, Domnul Isus a trebuit să suporte judecata dumnezeiască luând locul tuturor celor care cred. Cine se îndepărtează de Isus  Hristos  și  disprețuiește  lucrarea  Sa  de  mântuire,  rămâne împovărat cu povara păcatelor sale. După moarte îl așteaptă judecata lui Dumnezeu pentru toate nedreptățile ce le-a făcut. „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat…” (Ioan 3.18). Vestea despre cruce vă pune astăzi în fața deciziei: acceptați-L pe Isus Hristos ca Salvatorul  dumneavoastră –  sau  Îl  veți  întâlni  odată  ca Judecător!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE MĂRUNTE CONTEAZĂ

„Cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4.10)

     Când Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon biruință asupra madianiților, El S-a folosit de o armată de numai trei sute de oameni, pentru a învinge dușmanul care număra sute de mii (vezi Judecători 7). Asta nu s-a întâmplat pentru că nu existau mai mulți ostași disponibili, ci pentru că Dumnezeu a dorit să-și arate puterea în „ziua începuturilor slabe”… Și pentru că El poate repurta biruința și printr-un mic număr, ca și printr-un mare număr de oameni!

Domnul Isus ar fi putut alege oricâți urmași ar fi dorit, însă El a ales cu grijă doisprezece care să ducă Evanghelia în lume. Într-o zi, Mântuitorul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi peștișori din pachetul de prânz al unui copil. Domnul Isus a comparat Împărăția lui Dumnezeu cu un bob de muștar – cel mai mic bob care există, din care crește, însă, cel mai mare copac care există. El și-a asemănat Împărăția și cu aluatul care abia se vede, dar prin care dospește toată plămădeala. Apoi El a continuat spunând: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10).

Așa că, dacă te rogi lui Dumnezeu să te facă mai mare și nu mai bun, vei fi, poate, dezamăgit. Toate rugăciunile din lume nu-L vor forța să-ți dăruiască ceva ce tu nu poți gestiona. Henry Wadsworth Longfellow a spus: „Majoritatea oamenilor ar reuși în lucrurile mici, dacă nu ar fi preocupați de ambiții oarbe.” Pornirea ta de a fi mai mare îți poate da ulcer, te ține treaz noaptea și te împiedică să te bucuri de binecuvântările pe care Dumnezeu ți le-a dat deja. ‘Mai bun’ poate fi mai greu de măsurat și nu este la fel de strălucitor, însă stabilitatea lăuntrică ce vine în urma succesului treptat este mai valoroasă și durează mai mult.

Așadar, azi – „în ziua începuturilor slabe” poate – bucură-te și fii încrezător că Dumnezeu S-a gândit la lucruri mai mari și mai bune pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 3.1-18

Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. „Pentru că vine Domnul”, estimaseră ei, „atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?” Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos” în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!


15 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și îngerului adunării din Sardes scrie-i: … „Știu lucrările tale – că ai numele că trăiești, și ești mort” … Și îngerului adunării din Filadelfia scrie-i: … „Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu”.
Apocalipsa 3.1,7,8

Cele șapte adunări din Asia – Sardes și Filadelfia

Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezește reforma, o puternică mișcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul își face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Amintește-ți, … pocăiește-te!”, este ea îndemnată (versetul 3; comparați cu Apocalipsa 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu și-a murdărit veșmintele. Cunoaștem noi acest fel de victorie, pentru a rămâne curați? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veșminte albe și, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăiește”, numele său nu va fi niciodată șters din cartea vieții.

Filadelfia (dragoste frățească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de: 1. Puțină putere! Domnul însă ține deschisă pentru ea ușa evangheliei. 2. Credință în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”. 3. Atașament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

Disprețul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaște că Eu te-am iubit” (versetul 9).

Noi suntem moștenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei și să nu pierdem cununa! Bucuria Lui de a oferi recompensa va fi mai mare decât a învingătorului de a o primi.

J Koechlin


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.”
Evrei 11.6

Sticla poştală

Pe coasta Angliei, o fetiță a aruncat în mare o sticlă cu un mesaj și cu adresa ei. Mare i-a fost surprinderea când peste luni de zile a primit o scrisoare de la un băiat din Australia. El găsise sticla pe ștrand. Purtată de vânt și valuri, ea a făcut mii de kilometri. Ne mirăm, pentru că șansele succesului într-un asemenea experiment sunt extrem de mici.

În gândurile noastre asociem sticla poștală cu strigătul după ajutor al unui naufragiat: cineva care mai demult se afla într-o situație fără speranță, arunca un mesaj în mare și nu credea să fie auzit. Unii oameni se roagă cu o asemenea poziție către Dumnezeu. „O încercare nu costă nimic; nu se știe niciodată…”, se gândesc ei. Ţi s-a întâmplat și ție așa? Atunci ascultă: Dumnezeu aude fiecare cuvânt în parte! El știe de asemenea totul despre tine. Cu toate acestea, El te iubește – ceea ce desigur nu înseamnă că este de acord cu viața ta.

A te ruga lui Dumnezeu înseamnă să vorbești cu El și să aștepți un răspuns de la El – deci să fii gata să Îl auzi. Dumnezeu Se descoperă fiecăruia care Îl caută din inimă. Poate îți vorbește prin acest calendar sau printr-o discuție cu un creștin convins sau printr-o întâmplare remarcabilă.

Dar El îți vorbește desigur prin Biblie. Dacă o citești, Îl cunoști pe Dumnezeu – dragostea Sa și ceea ce a făcut El pentru tine. Crede acest lucru!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI PRICEPEREA!

„Ferice… de omul care capătă pricepere!” (Proverbe 3:13)

     Cheia succesului este să faci ceea ce trebuie atunci când trebuie. Teologul Tyron Edwards a spus: „Orice lucru trebuie să-și aibă timpul și locul său, și toate lucrurile trebuie făcute la vremea și la locul lor… astfel, vei realiza mai multe și nu numai atât, dar vei avea mult mai mult timp decât cei ce sunt pe fugă mereu.”

Dacă te-ai săturat să mai trăiești într-un stres permanent, profesorul de teologie Dr. Howard Hendricks ne indică patru surse majore ale stresului:

1) Faptul că spunem DA prea multor lucruri. Dr. Lewis Sperry Chafer spunea: „O mare parte din activitatea noastră spirituală e un pic mai mult decât un anestezic ieftin menit să aline durerea unei vieți goale.” Toate „drumurile și faptele” noastre nu reușesc să umple golul din adâncul sufletului nostru.

2) Faptul că nu ne oprim pentru a ne reîncărca bateriile. Noi ne scoatem conștiincios agendele și umplem spațiile goale dintre activități. Dar să nu ne păcălim singuri; faptul că evităm suprapunerea activităților nu înseamnă planificare. Drept urmare, suntem niște oameni stresați, iuți la mânie, trecând de la o activitate prost planificată la alta, fapt care contribuie din plin și la starea noastră spirituală.

3) Faptul că nu reușim să ne bucurăm de realizările noastre. „Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului” (Proverbe 13:19). Având mereu prea multe de făcut, trecem rapid la următoarea îndatorire, adesea fără să o terminăm pe cea dinainte sau fără să facem un pas înapoi pentru a savura un lucru bine făcut. Nu e de mirare că ne îngrijorăm că existența noastră pare lipsită de sens.

4) Faptul că datoria noastră este mai mare decât ne putem permite. Data viitoare când te gândești să cumperi ceva cu cardul de cumpărături – așteaptă! Nu spune neapărat nu, ci prezintă-i lui Dumnezeu așa zisa ta „nevoie” și vezi ce spune. Dacă te gândești serios să-ți dezvolți viața spirituală, folosește-ți judecata sănătoasă și lasă ca aceste patru principii să lucreze! Azi… și nu numai!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 2.1-17

O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia”) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului”, „fiul pieirii” (v. 3) şi „cel fărădelege” (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja”, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum”, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1-12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne-a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să-I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

14 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, pentru că ele sunt întotdeauna cu mine. Am mai multă pricepere decât toți învățătorii mei, pentru că meditez la mărturiile Tale. Înțeleg mai mult decât bătrânii, pentru că păzesc rânduielile Tale.
Psalmul 119.97-100

Acesta este privilegiul minunat al celor care îi dau Cuvântului lui Dumnezeu adevăratul loc în viețile lor. Așa trebuie să stea lucrurile, fiindcă o astfel de dependență de Dumnezeu va primi răspunsul Său în orice situație și în orice împrejurare.

Este ușor de înțeles că Scriptura ne face mai înțelepți decât vrăjmașii noștri necredincioși, așa cum ne spune versetul citat, însă ea ne oferă chiar mai multă pricepere decât cea comunicată de mulți învățători. Învățătura oamenilor nu se poate compara cu meditația la mărturiile lui Dumnezeu. Chiar și cei mai binecuvântați învățători ai Cuvântului lui Dumnezeu nu pot substitui studiul și meditația personală. Din nefericire, există mulți credincioși care pun atât de mult preț pe vreun învățător, încât se fac dependenți doar de învățătura lui și nu de Cuvântul lui Dumnezeu. Să prețuim mult meditația personală asupra Scripturii!

Psalmistul spune de asemenea că înțelege mai mult decât bătrânii, decât cei care au o experiență îndelungată. De ce? Fiindcă păzește rânduielile lui Dumnezeu! Cu alte cuvinte, el nu numai că meditează la Cuvântul lui Dumnezeu, ci îl și păzește. Studiul și meditația asupra Cuvântului lui Dumnezeu ne vor conduce să-l păzim în viața de zi cu zi. Domnul Isus ne spune în Ioan 7.17: „Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu”. Meditația la Scriptură ne va face să-i dăm ascultare. „Slujitorul Tău meditează la hotărârile Tale. Mărturiile Tale, de asemenea, sunt desfătarea mea, sfătuitorii mei … Fă-mă să înțeleg calea rânduielilor Tale și voi medita la minunile Tale” (Psalmul 119.23,24,27).

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.”
Apocalipsa 21.27

Cartea vieţii

Domnul Marschal era un om bogat și mândru. Într-o zi arătă unuia dintre lucrătorii săi un cec de o sută de mii de dolari pe care scria numele său, și îl întrebă ironic:

Ce zici, Paule, ți-ar plăcea să ai numele scris pe o asemenea hârtie de valoare?

Paul răspunse cu modestie și cu fața radiind de bucurie:

Domnule Marschal, numele meu este scris pe o hârtie mult mai valoroasă ca aceasta.

Ce vrei să spui? întrebă mirat bogatul.

Numele meu este scris în cartea vieții. Cei care vor fi găsiți scriși acolo, vor merge în cer unde nu vor mai fi dureri, ci numai bucurii care nu se vor sfârși niciodată.

Paule, cât ai plătit ca numele tău să fie scris acolo?

Eu n-am plătit nimic. Mântuitorul a plătit totul, răspunse Paul. În Biblie scrie: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Şi toți acești copii ai lui Dumnezeu au numele  trecut  în  cartea  vieții.  Mântuirea  este  cel  mai prețios DAR pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor.

Se bucură și cititorul de acest dar dumnezeiesc?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (5)

„Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

     Pastorul și autorul John MacArthur spunea: „Demascarea Legii făcută de Domnul Isus dă o lovitură devastatoare minciunii că imaginea este totul. Păcatul ascuns este oribil deoarece:

1) Dumnezeu vede inima. De fapt, dacă am înțelege că El este singurul nostru auditoriu, am fi mai puțin înclinați să-l ascundem. Este o nebunie să minimalizezi păcatul ținându-l în domeniul privatului. E o nebunie de două ori mai mare să crezi că ești mai bun pentru că păcătuiești în privat, și este culmea nebuniei să ascunzi acest fapt. „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte” (Proverbe 28:13).

2) Gândurile păcătoase au aceeași origine ca faptele păcătoase. Când Domnul Isus a spus că ura poartă aceeași vină ca uciderea și că pofta este esența adulterului, El nu a vrut să spună că nu există nicio diferență de grad. El a spus că o persoană plină de pofte nu are niciun drept să se considere superioară unei persoane adulterine. Când cineva are astfel de gânduri dovedește că este capabil de fapte imorale, iar în ce-l privește pe cel ce își urăște fratele, crima a prins deja contur în inima lui.

3) Ipocrizia adâncește păcatul ascuns. De ce? Pentru că îl acoperă! Domnul Isus a numit ipocrizia „aluatul fariseilor” (Luca 12:1), pentru că dospește ca aluatul. Îți adoarme conștiința și pregătește drumul pentru alte păcate ce dăunează caracterului. Când cineva încearcă să-ți spună că înfățișarea este totul – nu-l crede! Viața ta secretă este un test al caracterului tău: „căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbe 23:7).

Dacă vrei să știi cine ești cu adevărat, uită-te la viața ta privată. Apoi, uită-te în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu – și lasă-L pe El să dezvăluie și să corecteze gândurile și intențiile din inima ta.” Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Tesaloniceni 1.1-12

Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme.

„Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit” (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă”, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie” (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut”, vor fi văzuţi însoţindu-L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)! Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.

13 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că nu sunt conștient de nimic rău despre mine însumi; însă nu prin aceasta sunt îndreptățit: ci Cel care mă judecă este Domnul. Așa că nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu.
1 Corinteni 4.4,5

Mulți creștini se tem de scaunul de judecată al lui Hristos. Ceea ce îi înspăimântă este cuvântul „judecată”. Domnul însă ne spune clar în Ioan 5.24 că cel credincios are viața eternă și nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Domnul Isus a purtat pe cruce toată judecata pe care noi o meritam. Dumnezeu este drept. Hristos a purtat judecata cuvenită nouă, iar Dumnezeu nu ne va mai judeca pe noi pentru ceea ce Hristos a purtat deja. Doar necredincioșii vor fi judecați pentru păcatele lor. Această judecată va avea loc la cel puțin o mie de ani după scaunul de judecată al lui Hristos și este numită judecata de la tronul mare și alb (Apocalipsa 20.11).

La scaunul de judecată al lui Hristos, noi, cei credincioși, vom da socoteală Domnului pentru viețile noastre. Doar Lui Îi vom da această socoteală, nu și celorlalți credincioși. „Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Imediat după răpire, noi, cei credincioși, ne vom înfățișa înaintea Domnului, pentru a-I da socoteală cu privire la viața noastră. Ne vom vedea viața exact așa cum a văzut-o El – faptele, cuvintele și motivațiile noastre vor fi toate date pe față. Tot ceea ce am ascuns aici va fi atunci dat la lumină. Vom fi fără îndoială copleșiți să vedem pentru cât de multe lucruri a trebuit Domnul să moară și cât de mare este deci mântuirea noastră. Vom vedea cum absolut totul a fost ispășit și, mai mult, vom primi laudă pentru tot ceea ce a fost după voia Lui. Ce mare har!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.”
Luca 22.26

Dorinţe

O tânără dorea să se angajeze la o firmă. Când a citit o întrebare pe formularul de cerere, i s-au înmuiat picioarele. Întrebarea era: „Posedați aptitudini de conducător?” Fiind o tânără sinceră, ea a scris „nu” și a predat formularul cu o inimă neîncrezătoare. Spre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la conducerea firmei cu următorul conținut:

„Citind cererile de angajare am constatat că 1452 de solicitanți sunt buni conducători. Am acceptat cererea dumneavoastră, pentru că este a unei singure persoane care vrea să se subordoneze.”

Trăim zile în care cu ușurință găsești oameni dispuși să fie „bucătarul șef”, dar sunt puțini gata să spele farfuriile. Întotdeauna se găsesc persoane care doresc să ocupe o funcție de șef, dar sunt așa de puțini care doresc să facă ceva util cu mâinile lor în folosul celorlalți. De unde vine această dorință? Din natura pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri Adam și Eva. Toți avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și credință. Această natură nouă poate frâna acțiunile greșite ale firii vechi. Natura noastră veche se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Câți dintre noi nu gândim că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă care ne face plăcuți lui Dumnezeu și oamenilor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (4)

„Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Julie Ann Barnhill, din care cităm azi a patra zi consecutiv, scria: „Dacă ai obosit să te mai prefaci că ții totul sub control, e timpul să treci la fapte. Prea multă vreme, femeile creștine au crezut că sunt singurele care se confruntă cu probleme rușinoase, cu regrete dureroase și cu mizerii familiale. Odată ce ne deschidem spre Dumnezeu, noi și ceilalți, experimentăm o pace și o libertate care ne înviorează.

O femeie mi-a scris: „La optsprezece ani am făcut un avort. Nu știa nimeni. Ani de zile am marcat acea dată în calendar și am jelit copilul de care nu a știut nimeni și am deplâns tânăra care a purtat vina de una singură. Dar, ajunge! Acum știu că nu sunt singură și pentru prima dată în viața mea cred cu adevărat că Dumnezeu este mai mare decât secretul meu – și El este gata să ierte.”

Păcatele ascunse și nemărturisite blochează puterea lui Dumnezeu. Odată ce sunt aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu, ele își pierd controlul. Totuși, trebuie să ținem cont de câteva lucruri, atunci când dorim să ne deschidem față de cineva:

1) Dacă acea persoană spune mai departe lucrurile pe care alții i le-au împărtășit cu încredere, ghici cine urmează să se simtă vorbit pe la spate?

2) Ferește-te de cel care oferă sfaturi deși nu i-ai cerut, apoi se simte ofensat când sunt ignorate!

3) Stai departe de oricine încearcă să te „repare” spunându-ți că nu ar trebui să îți faci griji pentru secretele tale. În schimb, caută o persoană care:

a) are bun simț și știe când să se retragă și/sau când să meargă mai departe atunci când ești supărat;

b) este deschisă cu privire la propriile sale frământări;

c) este grabnic la ascultare și încet la vorbire;

d) își întărește vorbele și sfaturile cu adevăruri biblice.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 5.12-28

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

12 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni”.
Marcu 1.17

Aici vedem harul Domnului, care îi identifică pe alții cu Sine Însuși în lucrare. Pentru aceasta, El nu i-a ales pe preoți, nici pe cărturari și nici pe farisei, ci pe niște pescari umili. Simon a putut spune mai târziu: „Argint și aur nu am” (Fapte 3.6). Lipsa averilor și a studiilor omenești nu constituie o piedică pentru a fi însoțitor al Domnului sau pentru a fi folosit în lucrarea Sa. Totuși să remarcăm că Domnul nu i-a chemat în lucrare pe unii care nu făceau nimic; acești oameni simpli erau preocupați cu munca lor de pescari atunci când Domnul i-a chemat pentru a fi pescari de oameni. Lucrarea Domnului nu trebuie făcută de unii care nu au nimic altceva de făcut.

Mai mult, slujitorii Săi au nevoie să fie pregătiți pentru lucrare, iar instruirea lor poate avea loc doar în compania Sa; prin urmare, cuvintele Domnului sunt: „Veniți după Mine”. Din nefericire, ne putem mulțumi că am crezut evanghelia pentru binele sufletului nostru, însă cunoaștem foarte puțin din ce înseamnă a-L urma pe Domnul pe calea credinței și a ascultării umile, care ne pregătește pentru slujire. Poate nu vom fi chemați să părăsim totul, așa cum s-a întâmplat cu ucenicii, însă, dacă este să-L slujim în oricare măsură, aceasta nu poate fi decât dacă El devine Obiectul binecuvântat al sufletului nostru.

Nu toți sunt chemați să-și părăsească îndeletnicirea de zi cu zi. Aceasta este chemarea doar a unora. Cei mai mulți din poporul lui Dumnezeu sunt chemați să rămână în starea în care au fost găsiți (1 Corinteni 7.20). Totuși Domnul are o lucrare pentru toți, așa cum vedem în Efeseni 4.7. Această lucrare va implica renunțarea la toate acele lucruri care ne încurcă în treburile vieții și va fi împlinită așa cum trebuie doar dacă rămânem aproape de Domnul. Ucenicii au răspuns imediat chemării Domnului, fiindcă citim că „îndată, lăsându-și plasele, L-au urmat” (Marcu 1.18).

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
2 Corinteni 6.2

Gânduri pentru cugetat

Gândiți-vă la prima suflare, când lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să vă dăruiască viața.

Gândiți-vă la ultima suflare, când Dumnezeu vă va pretinde viața înapoi.

Gândiți-vă la prima dată, când Dumnezeu v-a vorbit direct și v-a făcut cunoscut necesitatea că și dumneavoastră trebuie să fiți mântuit de păcatele dumneavoastră.

Gândiți-vă că Dumnezeu vă va vorbi cândva pentru ultima dată.

Gândiți-vă la ziua harului, pe care Dumnezeu v-o dăruiește astăzi, pentru ca să vă puteți întoarce la El.

Gândiți-vă că această zi va ajunge cândva la capăt, pentru a face loc zilei judecății, și anume pentru toți care nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu.

Gândiți-vă că Isus Hristos bate acum încă o dată la ușa inimii dumneavoastră și că dorește să fie primit în inimă.

Gândiți-vă că odată ușa cerului va fi închisă și orice bătaie va fi în zadar.

Totuși, nu rămâneți la cugetare. Plecați-vă înaintea marelui Dumnezeu care v-a creat. Credeți în Mântuitorul Isus

Hristos,  care  a  murit  pentru  dumneavoastră  la cruce.

Atunci, ziua de astăzi va deveni o zi a mântuirii.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (3)

„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile” (Isaia 58:12)

     Astăzi vom vorbi despre alte două minciuni folosite de Satan. După cea dintâi („Nimeni n-a mai făcut așa ceva, ești pierdut!”), minciuna numărul doi: „Dumnezeu nu te va mai folosi”!

Iată ce afirmă Julie Ann Barnhill: „Femeile tânjesc ca viețile lor să conteze pentru ceva mai măreț decât mărimea hainelor sau calificările actuale dintr-un CV. Cu toate acestea, de multe ori ne judecăm prin prisma acestor standarde superficiale. Gândește-te la toate acele momente în care te-ai privit în oglindă și ai disprețuit femeia care se uita la tine; momentele în care ai crezut minciuna că din cauza greșelilor tale Dumnezeu nu te poate folosi.

Eu sunt dovada vie că El ne poate folosi și ne folosește în ciuda greșelilor noastre din trecut.

David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5) Oricâte-ar fi de multe sau de mari, păcatele tale nu pot pune un zid de despărțire între tine și dragostea lui Dumnezeu – dacă le mărturisești și cauți iertare! Adevărurile lui Dumnezeu pot risipi înșelătoria dușmanului. Bazează-te pe această promisiune: „Domnul… îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă… Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile.” (Isaia 58:11-12).

Minciuna satanică numărul trei: „Când ceilalți vor afla ce ai făcut, ei n-or să te mai iubească, nu te vor înțelege și nu te vor ierta niciodată pentru ce ai făcut!” Poate unii pe care i-ai considerat prieteni te vor părăsi. Mie mi s-a întâmplat. Prietenii m-au lăsat baltă când au aflat adâncimea păcatelor mele. Și eu mi-am părăsit o prietenă când am aflat detalii stânjenitoare din viața ei. Prietenii vin și pleacă, dar prietenul adevărat îți este alături la fel ca familia (vezi Proverbe 17:17). Eu nu am fost credincioasă prietenei mele, dar Domnul Isus este întotdeauna credincios. El ne-a promis mereu că nu ne va părăsi. Chiar dacă „suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 5.1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.

Unii „fii ai luminii” şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului?

Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

11 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu.
1 Samuel 17.36

Tineri din Scriptură – David

Viața lui David de păstor nu a fost una lipsită de pericole și nici neroditoare. El păzea turma tatălui său cu credincioșie și se lupta chiar și cu leul și cu ursul. Orice slujitor al lui Dumnezeu trebuie instruit și testat în școala lui Dumnezeu înainte de a i se încredința o sferă mai largă de lucru, după cum este scris: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult” (Luca 16.10).

Nimeni nu știa despre isprăvile lui David, fiindcă nu le spusese nimănui. A venit însă momentul când a trebuit să dea mărturie despre ele, fiindcă Israel era la strâmtoare din cauza uriașului filistean. Există un important principiu în faptul că David nu a dorit să vorbească despre biruințele sale până la acel moment. Biruințele noastre tainice sunt lucruri între noi și Dumnezeu, însă mărturia despre ele va avea putere atunci când, într-un moment critic, trebuie să le dezvăluim. Putem vedea acest principiu și la Pavel, care a vorbit despre experiența sa în cel de-al treilea cer abia după paisprezece ani de când aceasta avusese loc (2 Corinteni 12.2).

Scopul slujirii creștine este de a-i hrăni și de a-i conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu, iar orice adevărat păstor va fi școlit de Domnul înainte de a i se încredința grija oilor Sale. În Psalmul 78.72 citim despre David că „el i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui”. David a învățat mult despre această slujbă în timpul când era un tânăr păstor. Integritatea morală și priceperea în a lucra cu oamenii sunt de o deosebită importanță pentru a putea hrăni și conduce oile lui Dumnezeu. De asemenea, când Domnul l-a chemat pe David, el era deja preocupat cu sarcinile trasate lui în familie, fiind credincios în toate acestea. Fiindcă a fost credincios în lucrurile mici, Dumnezeu i-a încredințat responsabilități mai mari. Facă Domnul ca aceasta să fie o încurajare pentru toți cei care au pe inimă să hrănească și să conducă turma lui Dumnezeu (Fapte 20.28)!

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.”
Psalmul 62.1

Liniştit în furtună şi în greutăţi

Todd Beamer se afla printre pasagerii avionului care în 11 septembrie 2001 a fost răpit și apoi s-a prăbușit pe un câmp în Shanksville. A încercat din avion să sune acasă, dar a fost transferat la directoarea societății de telefonie. Liniștit și sigur de sine a explicat: „Nu mai ieșim vii de aici.” Apoi s-a rugat Psalmul 23:

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie…”

În jurul lui, răul spumega cu putere de neimaginat. Dar în mijlocul acestei furtuni, el avea o pace adâncă în inimă, pentru că Îl cunoștea pe Domnul Isus, în a cărui mână era adăpostit.

Nu știm ce furtuni vor mai izbucni peste această lume sau peste noi. Furtuni de teamă, de griji, de boală și de dureri, furtuni de doliu și de despărțiri. Da, și furtuni de nereușită și de vină!

Dar știm ceva: Domnul Isus poate face liniște în inimile noastre în toate furtunile vieții! Ne putem încrede pe deplin în El, indiferent ce ne amenință și ne apasă. În orice situație, El vrea să ne dăruiască pacea Sa.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (2)

„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28:13)

     Continuăm cu un alt extras din scrierile unei autoare și conferențiar de succes, Julie Ann Barnhill: „Tatăl minciunilor (Ioan 8:44) dorește ca noi să credem că există lucruri pe care le-am făcut și care pun capăt dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Și de multe ori înghițim vreo trei dintre minciunile lui preferate. Minciuna numărul unu: „Ești singura persoană care a făcut așa ceva vreodată!” Puține lucruri mă pot trimite pe drumul condamnării și vinei așa cum o fac problemele legate de mânie… Deși în afară lăsam impresia că sunt o persoană cumpătată, am știut limitele verbale și fizice pe care le-am încălcat în spatele ușilor închise. Am mărturisit lucrul acesta prietenilor, sperând să aud că nu sunt singura. Dar a existat o tăcere de mormânt… și dușmanul mi-a șoptit: „Ți-am spus eu că nimeni altcineva n-a mai făcut așa ceva! Ești fără scăpare!”

Am crezut asta… până când Dumnezeu m-a făcut să mă întorc la adevărurile biblice pe care le-am învățat și pe care le-am crezut din copilărie:

a) Dacă îmi mărturisesc greșelile, El mă va ierta de fiecare dată;

b) Dacă Îi dau voie, El îmi va schimba modul de gândire și mă va întări ca să fac ceea ce este bine;

c) Și chiar dacă dau greș, Domnul Isus rămâne credincios; e imposibil ca El să nu fie așa.

Trei ani mai târziu, în fața unei săli ticsite de oameni, le-am spus sutelor de mame până unde am ajuns, și le-am asigurat că nu sunt singurele care au spus, au făcut și au gândit lucruri pentru care s-au învinovățit singure. Femeile s-au așezat la rând ca să discute cu mine. Unele au stat liniștite cu capetele plecate, iar altele s-au luptat ca să-și păstreze cumpătul în timp ce minciunile dușmanului erau demascate și anulate.

Nu mă satur niciodată să aud o altă persoană spunând: „Mulțumesc că ai fost sinceră!” Domnul mi-a arătat că nu sunt singura care a făcut lucrurile pe care le-am făcut.” Aceasta este adevărata libertate!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 4.9-18

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”.

Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20). Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

10 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Fiii lui Israel suspinau din cauza robiei și au strigat; și strigătul lor din cauza robiei s-a suit la Dumnezeu. Și Dumnezeu a auzit geamătul lor.
Exod 2.23,24

În primele capitole ale cărții Exod avem o imagine sugestivă a stării poporului lui Dumnezeu, popor aflat în păcat, înainte de răscumpărare. Ei se află în Egipt, într-o stare de robie și de idolatrie. Egiptul reprezintă lumea în starea ei naturală, o lume căzută și dominată de puterea lui Satan. Israeliții se aflau acolo într-o stare deplorabilă, fără să aibă vreo altă dorință decât de a fi scăpați din robia sub care gemeau. Simțeau din plin „cuptorul de fier al Egiptului”, biciul supraveghetorilor și lanțul greu al robiei; însă Dumnezeu rămânea necunoscut de ei. Chiar când strigătul lor „din pricina robiei” a fost auzit, el nu fusese un strigăt către Dumnezeu. A ajuns fără îndoială la urechile Lui, căci totul este descoperit înaintea ochilor Săi, iar urechea Lui nu este niciodată surdă. Sărmanul fiu risipitor (Luca 15) ajunsese la capătul resurselor sale în țara depărtată, dar acest lucru nu l-a îndreptat către tatăl său, nici nu l-a făcut să-și vină în fire și nici să strige la Dumnezeu după izbăvire. Încercând să-și umple nevoia pe care o simțea, el n-a făcut decât să se depărteze tot mai mult de Dumnezeu. Mai întâi, voința lui l-a dus departe de casă; apoi nevoia sa l-a îndepărtat încă și mai mult; după care, starea lui completă de nenorocire a constituit ocazia pentru manifestarea celui mai desăvârșit har din partea tatălui său.

La fel stau lucrurile cu cel păcătos. Vezi pe câte cineva irosindu-și sănătatea, aptitudinile și energia, căutând cu disperare să apuce ceva care la sfârșit se dovedește a nu fi altceva decât un balon de săpun; iar inima lui rămâne pustie și nesatisfăcută. Apoi, un astfel de fiu risipitor merge mai departe și se alipește de un locuitor al lumii, însă doar pentru a constata realitatea dură a unui principiu mereu adevărat: lumea niciodată nu dăruiește ceva. Cereți-i unui om din lume să privească înapoi în viața sa și să vă spună dacă, după ce și-a risipit puterile adunând bogății și căutând fericirea, este în sfârșit satisfăcut. Dacă e sincer, vă va răspunde: Nu! Nevoia în sine a lui niciodată nu l-a condus către Dumnezeu, ci l-a îndepărtat de El chiar mai mult decât voința lui; iar tot ceea ce poate să facă acum este să tânjească după roșcovele lumii! Într-un anumit sens, este o îndurare ca un suflet să se găsească într-o astfel de strâmtorare, căci în mijlocul acestei stări nenorocite nu mai există piedică pentru ca harul lui Dumnezeu să se manifeste.

F G Patterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.”
Luca 9.48

Lucrurile mici

Sir Michael Costa (1808-1884), renumitul dirijor și compozitor, făcea repetiții. În timp ce corul a răsunat acompaniat de zeci de instrumente, interpretul la piculină un flaut mic socotind probabil că avea o contribuție așa de măruntă, încât trecea neobservată în avalanșa aceea de sunete, s-a oprit din cântat. Deodată, marele dirijor s-a oprit și a strigat: „Ce s-a întâmplat cu piculina?” Sunetul acelui mic instrument era necesar pentru armonie; și maestrul a remarcat lipsa piculinei atunci când nu s-a mai auzit.

Tot așa, pentru Dumnezeu marele Dirijor al universului niciunul dintre noi nu este lipsit de importanță. Uneori, cel mai mic și, aparent, mai neînsemnat poate avea contribuția lui importantă și uneori chiar decisivă. Şi chiar dacă nu pare să aibă cine știe ce mare efect asupra altora, totuși marele Dirijor știe!

Într-o lume în care mulți umblă după lucruri mari care să fie vizibile în ochii tuturor, creștinul este chemat să rămână în poziția în care îl așază Dumnezeu. Cine este mulțumit chiar și cu lucrări neînsemnate promovează armonia unii cu  alții  și  lauda  comună  la  adresa  lui  Dumnezeu.  Chiar dacă nu suntem vioara numărul unu în diferitele situații din viață, să fim încurajați că lucrurile mari nu pot fi posibile fără lucrurile mai mici. În fața lumii există multă nedreptate, dar Dumnezeu judecă toate lucrurile, mici și mari, cu dreptatea Sa perfectă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (1)

„Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luca 12:2)

Julie Ann Barnhill, conferențiar și scriitor motivațional, scria: „Am tendința să-mi ascund păcatele ca să nu le știe nimeni. Aproape tot timpul am reușit să scap ținând 99,9% din aceste lucruri ascunse. Ca om care merge la biserică și care lasă impresia că gestionează o familie fericită, am evitat să atrag atenția celorlalți față de partea întunecată a vieții mele – însă cu un preț mare. Minciuna despre cheltuielile pe care le făceam a dus la probleme financiare în căsnicia mea. Invidia m-a lăsat fără prieteni și fără mulțumire. Mânia adolescenței care m-a făcut să trec prin episoade de auto-mutilare a explodat după mai mulți ani într-o mânie abuzivă față de copiii mei. Și când alcoolul mi-a făcut cu ochiul în perioadele de singurătate și de depresie, i-am cedat. Poate vă gândiți: „Ne-ai destăinuit câteva secrete din viața ta – dar ele nu se compară cu ale mele!”

Ideea nu este să vedem cine are cele mai îngrozitoare secrete; noi trebuie să acceptăm adevărul că nu suntem singuri în locurile noastre secrete… Confesiunea de dragul confesiunii se transformă foarte ușor în momente de tabloid, precum talk-show-rile de la televizor. Nu e suficient să te destăinui.

Mărturisirea autentică duce la o iertare radicală care este disponibilă numai prin Hristos. Ea acoperă orice lucru am fi făcut, indiferent cât de rău este. Domnul Isus ne cunoaște secretele și acestea nu-L vor împiedica niciodată să ne iubească. Păcatele ascunse pot, totuși, să creeze o barieră între noi și viața fără rușine pe care ne-o dorește El. Când ne mărturisim păcatele, noi putem căpăta răscumpărare, salvare și viață veșnică. De asemenea ne putem confesa unor prieteni de încredere ca să putem experimenta realitatea vindecării divine și în relațiile cu cei pe care îi iubim.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 3.11-13; 4.1-8

Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi” este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3). Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18-20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: