Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos Isus, care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob.

Filipeni 2.5,6


Fiul lui Dumnezeu a fost dependent, ascultător, plin de încredere și de nădejde; a avut parte de durere, a suferit, a fost disprețuit, răstignit, îngropat; a trecut prin tot ceea ce planul veșnic socotise necesar pentru El. S-a dezbrăcat pe Sine în acest scop, însă tot ce a făcut a fost infinit vrednic de persoana Sa. Cuvântul de la început, „«Să fie lumină!» Și a fost lumină”, n-a fost mai vrednic de El ca rugăciunile și cererile „cu strigăt puternic și lacrimi”, în zilele vieții Sale pământești. N-a fost cu putință ca în El să se afle vreodată ceva nevrednic de Dumnezeire, deși El S-a aflat, din belșug și indiferent de prețul plătit, în stări și împrejurări în care L-au așezat vina noastră și harul Lui manifestat în a o înlătura.

Persoana din iesle a fost aceeași cu cea de pe cruce. A fost „Dumnezeu arătat în trup”. Și în sensul deplin al acestei slave putem spune despre El că S-a smerit de la începutul și până la sfârșitul acestei călătorii uimitoare.

Prin urmare, ascultarea însoțită de lepădare de Sine și o supunere de un fel cu totul particular aveau să fie văzute în fiecare stadiu și acțiune a Lui. Și care au fost etapele drumului slujirii în ochii Aceluia căruia Îi era adusă? Născut, circumcis, botezat și uns, slujind, suferind, răstignit, apoi înviat. El a străbătut acest pământ sub ochiul atent al lui Dumnezeu. În locul tainic al pântecelui fecioarei, în singurătățile Nazaretului, în activitățile și slujba din toate cetățile și satele lui Israel, în sacrificiul suprem de la cruce, apoi în starea nouă de înviere, acest „Om minunat” a fost urmărit de Dumnezeu, a fost desfătarea Lui – perfect, nepătat – producând desfătarea divină în om mai mult decât atunci când, în vechime, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și făcând cu mult mai mult decât doar să anuleze părerea de rău a Lui că îl crease (Geneza 6).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat.

1 Tesaloniceni 1.9


Să fi fost totul în zadar?

Aflat în India, un misionar a intrat odată într-o mănăstire păgână. Acolo, administratorul foarte bătrân l-a rugat să-i citească ceva din Noul Testament. Când a ajuns la un pasaj la care misionarul s-a gândit că ar trebui să adauge câteva explicații, bătrânul preot a ridicat defensiv mâna și a spus: „Oprește-te, nu vreau să aud ce ai tu de spus, ci doar ceea ce are cartea de spus”. Misionarul a citit mai departe timp de trei ore. Preotul nu a obosit să asculte.

A doua zi dimineață, misionarul s-a dus din nou la acel preot. Spre uimirea sa, acesta era foarte abătut. Misionarul l-a întrebat ce se întâmplase. Atunci bătrânul a arătat spre mulții idoli și multele daruri și a spus trist: „Vezi toate aceste comori? Le-am adunat timp de optzeci de ani. Și acum să renunț la ele? Dacă vreau să fac ce scrie în cartea ta, trebuie să renunț la toate și să le arunc. Să fi fost în zadar toată osteneala acestor ani? Și nu doar atât: eu însumi trebuie să devin un alt om. – Nu, nu vreau și nu pot să mai aud nimic din cartea ta. Poți să pleci!”.

Acel om era mândru de realizările lui și își imagina că putea să-I fie pe plac lui Dumnezeu prin ele. Se încredea în ceea ce făcuse și L-a respins pe Acela care l-ar fi putut conduce la Dumnezeu: pe Mântuitorul Isus Hristos.

Citiți în „Carte” și decideți pe ce vreți să vă bizuiți: ori pe Fiul lui Dumnezeu, ori pe propriile voastre osteneli religioase.

Citirea Bibliei: Geneza 31.22-55 · Psalmul 18.20-37

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-I PE CEILALȚI! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” (Romani 15:2)


Albert Schweitzer a spus cândva: „Nu știu care va fi destinul tău, dar știu un lucru: singurele persoane din jurul tău care vor fi cu adevărat fericite sunt cele care au căutat și au descoperit modalitatea în care pot sluji.” Sunt oamenii atrași în mod natural de tine? Ești agreat de ceilalți? Dacă nu, iată câteva posibile motive:

a) Mândria. Nimeni nu dorește să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți.

b) Nesiguranța. Dacă nu te simți în largul tău pentru ceea ce ești, la fel se vor simți și ceilalți.

c) Irascibilitatea. Când oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, ei nu mai așteaptă nimic.

d) Perfecționismul. Ceilalți respectă dorința de excelență, dar urăsc așteptările nerealiste.

e) Cinismul. Oamenii nu vor să se întovărășească cu cineva care vede doar norii din jurul razelor de soare.

Așadar, cum îi poți zidi pe oameni?

1) Schimbându-ți centrul de interes. Dacă ești o persoană egoistă, nu-i poți întări și încuraja pe alții. Așa că analizează interacțiunea ta cu oamenii în următoarele câteva zile. Când discuți cu ei, urmărește cât din conversație este despre tine, apoi hotărăște-te să înclini balanța spre interesul acordat celorlalți.

2) Încercând să lași o primă impresie bună. Data viitoare când te întâlnești cu cineva, reține-i numele, concentrează-te pe interesele lui, ascultă-l fără să-l întrerupi și fii încurajator. Dacă poți face lucrul acesta timp de o zi, o poți face în fiecare zi. Biblia spune: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Așa să ne ajute Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 11:21-36


Numai puterea Domnului Isus, a Celui care la învins pe „omul cel tare”, ne poate izbăvi de răul care se află în noi; altfel, o patimă izgonită va fi inevitabil înlocuită de o alta. Inima noastră se aseamănă cu casa din versetul 25. Este inutil să fie măturată şi împodobită, dacă în ea nu locuieşte şi nu stăpâneşte o nouă gazdă, Isus.

Binecuvântarea ~ repetă Domnul ~ nu depinde nici de relaţiile de familie (v. 27,28, comp. cu capitolul 8.21), nici de privilegiile unei generaţii. Ea este făgăduită celor care ascultă şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În versetul 33 este reluată învăţătura din capitolul 8.16. Baniţa, ca măsură de capacitate, este un simbol al comerţului şi al afacerilor, iar patul este un simbol al somnului şi al lenei. Deşi sunt opuse una alteia, ambele (şi afacerile şi lenea) pot sufoca flacăra palidă a mărturiei noastre. În Matei 5.15, lumina trebuia să lumineze „tuturor celor din casă”, pe când aici ea este aprinsă „pentru ca cei care intră ~ vizitatorii ~ să vadă lumina”.

Ochiul rău (v. 34) este cel prin care pătrund în noi întunecimile păcatului. Atenţie la direcţia pe care o iau uneori privirile noastre (Iov 31.1), când se îndreaptă spre o literatură care ne poate întina inimile şi care ne poate tulbura gândurile (2 Corinteni 7.1)!

24 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii. Este un singur trup și un singur Duh.

Efeseni 4.3,4


Cineva ar putea spune că punerea în practică a unui asemenea adevăr este o iluzie, având în vedere starea prezentă de lucruri; că totul este într-o așa ruină și confuzie, încât suntem ca niște copii care s-au rătăcit într-o pădure și care încearcă să se întoarcă acasă, unii în grupuri mai mari, alții în grupuri de doi sau trei și alții de unii singuri.

Un astfel de raționament pare plauzibil și, fără îndoială, mulți credincioși gândesc la fel în prezent. Însă credința vede lucrurile cu totul altfel, raționamentul de mai sus neavând nicio greutate în ochii acesteia. Motivul este simplu: cea mai importantă întrebare pentru credință este aceasta: «Unitatea Adunării este o teorie omenească, sau o realitate divină?». Este, cu siguranță, o realitate divină, după cum citim: „Este un singur Trup și un singur Duh” (Efeseni 4.4). Dacă tăgăduim faptul că există „un singur Trup”, putem, la fel de bine, tăgădui faptul că există „un singur Domn”, „o singură credință”, „un singur botez” și „un singur Dumnezeu și Tată al tuturor”, întrucât toate acestea se află în același context pe paginile inspirate. Tăgăduind una dintre ele, le tăgăduim pe toate.

Despre acest subiect nu se vorbește doar într-un singur pasaj al Scripturii, deși chiar și un singur pasaj ar trebui să ne fie suficient. Avem însă mai multe pasaje referitoare la el. Să ascultăm următoarele cuvinte: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos? Pentru că noi, cei mulți, suntem o singură pâine, un singur trup, pentru că toți luăm parte dintr-o singură pâine” (1 Corinteni 10.16,17). Putem privi, de asemenea, la 1 Corinteni 12.12-27, unde acest subiect este prezentat pe larg și în aplicațiile lui.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochiul, dar Domnul Se uită la inimă.

1 Samuel 16.7


Frauda care a zguduit lumea financiară

Firma comercializa utilaje speciale grele și era cunoscută de mult timp ca o întreprindere model în respectiva regiune. Dar apoi… balonul de săpun s-a spart! Serviciul de investigații a descoperit cel mai mare caz de criminalitate economică din țară. S-a constatat că „succesul” imperiului corporativ, aproape imposibil de gestionat, se datora în principal faptului că s-au simulat vânzări de active care nu existau de fapt. În acest scop au fost falsificate facturi, extrase de cont și alte documente, precum și numerele seriilor de pe utilajele scumpe. Când adevărul a ajuns la lumină, prejudiciul penal a fost de peste două miliarde de euro.

Mult timp, deținătorii companiei au reușit să pară oameni de afaceri serioși, prosperi și să-și înșele partenerii de afaceri. Într-adevăr, oamenii reușesc adesea să-i înșele pe alții cu ceva care nu corespunde realității. Pe Dumnezeu însă nu-L putem înșela cu privire la poziția noastră față de El.

Primii oameni, Adam și Eva, au încercat să-L înșele pe Dumnezeu. După ce au mâncat din fructul interzis și au recunoscut că erau goi, și-au făcut haine din frunze de smochin și s-au ascuns (Geneza 3.7,8). Dar aceasta nu le-a folosit la nimic și au fost trași la răspundere de Dumnezeu. Numai cine își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu și Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor este considerat de El drept. Orice altceva nu rămâne în picioare înaintea ochilor pătrunzători ai lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 31.1-21 · Psalmul 18.1-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-I PE CEILALȚI! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…” (Efeseni 4:29).


Apostolul Pavel scrie: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29). Eugene Peterson parafrazează acest verset astfel: „Rostește doar cuvinte care zidesc, și fiecare cuvânt să fie un dar.” Gândește-te la persoanele cu care îți place să petreci cel mai mult timp. Cum le-ai descrie? Îmbufnate? Pline de amărăciune? Negativiste? Firește că nu! Ele sunt persoane care zidesc, nu care se văicăresc. Ele sunt pasionate de viață. Pe măsură ce îți desfășori ziua de astăzi, înțelege că fiecare persoană cu care te întâlnești va fi afectată de tine: 1) în bine; 2) în rău; 3) deloc. Modalitatea prin care îi poți zidi pe alții este să-i vezi ca pe o oportunitate, și nu ca pe niște obstacole sau obligații. Un expert în probleme de leadership scria: „Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru oameni – și care îi va atrage spre tine – este să te aștepți la ce este mai bun de la ei. Eu numesc lucrul acesta a pune un 10 pe capul fiecăruia. Astfel oamenii sunt ajutați să aibă o părere bună despre ei înșiși, dar în același timp și tu ești ajutat.” Un sondaj efectuat pe o sută de multimilionari care s-au îmbogățit prin forțe proprii a arătat o trăsătură comună tuturor. Acești afaceriști, extrem de realizați, aveau obiceiul să caute ce este mai bun la oameni. Benjamin Disraeli, unul dintre cei mai buni prim-miniștri britanici, a spus astfel: „Cel mai mare bine pe care îl poți face pentru altul nu este numai să-i oferi bogățiile tale, ci să i le descoperi pe ale sale.” Iar acest lucru îl poți face prin apreciere, prin încurajare și prin faptul că-l ajuți să-și atingă potențialul. Napoleon i-a descris pe lideri drept „negustori de speranță.” El a înțeles că speranța este una dintre cele mai mari avuții. Dacă poți fi persoana care oferă acest dar, oamenii vor fi atrași de tine, și mai mult decât atât: îți vor fi recunoscători pentru totdeauna!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 10:25-42


Întrebat de un învăţător al legii, Isus Se adresează conştiinţei interlocutorului Său. Acesta, pentru a se eschiva, vrea să restrângă sfera definită prin cuvântul „aproape”. Domnul îl învaţă că acest „aproape” este în primul rând El, Isus (v. 36,37) şi că, prin exemplul Lui, un răscumpărat devine aproapele tuturor oamenilor. În nenorocitul dezbrăcat şi lăsat aproape mort îl recunoaştem pe păcătosul pierdut şi neputincios; în preot şi levit recunoaştem deşertăciunea religiei; iar în samariteanul milostiv Îl recunoaştem pe Mântuitorul care Sa aplecat asupra nenorocirii noastre şi care ne-a salvat de la o soartă tragică şi disperată. Hanul ne face să ne gândim la Adunare, unde cel salvat va primi îngrijirile cuvenite, iar hangiul este Duhul Sfânt care asigură aceste îngrijiri prin Cuvânt şi rugăciune (cei doi lei), subiectul versetelor 3842 şi al capitolului 11.113. Prin urmare, Domnul nu ia mai spus: „Fă aceasta (legea) şi vei trăi” (v. 28), ci: „dute şi fă şi tu la fel” (v. 37).

Scena următoare se desfăşoară întro casă prietenă. Isus este acolo primit, slujit, ascultat şi iubit. Pentru că slujirea Martei îi absorbise cu totul gândurile, ea va trebui mustrată pentru aceasta; însă inima Mariei deschisă pentru Cuvântul Lui va bucura inima Domnului (1 Samuel 15.22).

23 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse, dar Îl vedem pe Isus.

Evrei 2.8,9


Trăim în zilele în care domnește omul. El a demonstrat capacitățile sale, în ce privește organizarea politică, educațională, comercială și culturală a acestei lumi. Privind în jur, vedem ce înseamnă dominația omului asupra acestui pământ.

Descoperim însă că, în ciuda faptului că i-a fost încredințată guvernarea asupra creației, el nu s-a achitat deloc așa cum trebuie de responsabilitatea sa înaintea lui Dumnezeu. În ce privește intelectul său, l-a condus acesta să se supună lui Dumnezeu și să asculte de El? Realitatea este că înțelepciunea sa l-a făcut pe om să-L elimine complet pe Dumnezeu din orice sferă a vieții sale. Omul, la urma urmelor, nu este decât o creatură sărmană și deșartă, iar domnia sa asupra creației nu trebuia să fie decât o imagine, o umbră.

Ce rămâne însă pentru credință, în mijlocul acestei ruine complete? Credința vede resursa lui Dumnezeu și spune: „Acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse”. Încă nu. Lumea așteaptă un timp de pace și de glorie pentru om, însă credința spune: „Încă nu”. Nu contează ce ar putea să se întâmple sub guvernarea omului – credința spune: „Încă nu”. Dar ce spune ea cu privire la om și la cârmuirea încredințată lui? „Îl vedem pe Isus.” El este Omul după inima lui Dumnezeu. El este Omul planurilor lui Dumnezeu. El este Fiul Omului – titlu pe care l-a luat pentru Sine încă de aici, de pe pământ – în care toate scopurile lui Dumnezeu se concentrează și prin care Dumnezeu va manifesta toată gloria domniei universale asupra creației, așa cum o prezintă Psalmul 8. Îl vedem pe Isus!

S. Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.21


Creștinism autentic

Pe stradă, un tânăr creștin i s-a adresat unui domn mai în vârstă: „Bună ziua. Sunt încă tânăr, dar aș dori totuși să vă spun despre Isus. Văd că sunteți trist și poate obosit de viață. Știți că Isus Hristos trăiește și că vrea și poate să vă facă astăzi fericit?”. — „Ah, nu-mi spune nimic despre religie! Toate acestea sunt pură înșelătorie. Am văzut de aproape aparența de sfințenie a multor așa-ziși creștini.” — „Din nefericire, trebuie să vă dau dreptate. Dar nu credeți că trebuie să diferențiem între creștinismul aparent și adevărata credință în Isus Hristos? Imaginați-vă că eu v-aș fura haina frumoasă și aș face o spargere, fiind îmbrăcat cu această haină. Un martor m-ar vedea fugind, dar nu ar reuși să mă prindă. Dar va recunoaște haina dumneavoastră deosebită și va face o plângere la poliție. Ce ați spune dacă ați fi arestat din cauza acestei spargeri?” — „Aș nega imediat furtul și aș spune că nu eu am fost acela care a purtat haina.” — „Așa este! De aceea tot atât de puțin ar trebui să-L confundăm pe Isus Hristos cu aceia care Îi poartă pe nedrept Numele.” — „Hm, aici ai dreptate! Voi cugeta la aceste cuvinte.”

Puțin mai târziu, domnul în vârstă i s-a adresat tânărului: „Spune-mi, te rog, cum pot deveni creștin dacă nu merg la biserică?”. Drept răspuns, acesta a scos Noul Testament din geantă și i-a citit câteva versete. Apoi i-a dat cartea acelui om. – La următoarea întâlnire, fața celui în vârstă strălucea de bucurie: Îl găsise pe Mântuitorul!

Citirea Bibliei: Geneza 30.25-43 · Psalmul 17.8-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„El… a certat vântul… a zis mării: „Taci! Fără gură!…” (Marcu 4:39).


Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Să trecem în partea cealaltă.” …Ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era… S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”… şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” (Marcu 4:35-41).

Faptul că-L urmezi pe Isus nu te scutește de furtunile vieții, așa că trebuie să faci câteva lucruri:

1) Reamintește-ți că Domnul Isus este cu tine! Gândește-te puțin: dacă Isus poate liniști furtuna, cu siguranță că El o poate și împiedica. Însă El permite să trecem prin furtuni pentru a ne dovedi că nu există o problemă pe care El să n-o poată rezolva. Poate ești neputincios în acea situație, dar El nu este, și prin ea vei ajunge să-L cunoști într-un mod în care nu L-ai cunoscut niciodată. Planul Său este să fii mai puternic la sfârșitul ei!

2) Să te încrezi în ce ți-a spus El. Când Domnul Isus îți spune: „Să trecem în partea cealaltă” nu există val prea mare ca Domnul să nu te poate trece peste el. Adevărul este că noi nu putem rezista furtunilor vieții bazându-ne pe credința altcuiva. Trebuie să avem o siguranță deplină în inima și în mintea noastră (vezi 1 Ioan 5:14-15). Caută în Scriptură promisiunea pe care ți-a făcut-o Dumnezeu, și bazează-te pe ea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 10:10-24


Isus Se adresează cu solemnitate cetăţilor în care dăduse învăţătură şi făcuse aşa de multe minuni, accentuând marea responsabilitate a locuitorilor lor. Ce ar putea spune El astăzi despre atât de mulţi tineri crescuţi în familii creştine, care sunt atât de privilegiaţi, dar care sunt şi mult mai responsabili decât ceilalţi?

Cei şaptezeci se întorc toţi cu bucurie, iar faptul că au izgonit demonii La dus pe Domnul cu gândul la clipa când însuşi Satan va fi izgonit din cer şi aruncat pe pământ (Apocalipsa 12.7). Isus însă îi invită pe ucenici să se bucure pentru un alt motiv, anume că cerul, curăţit de prezenţa lui Satan, va deveni locuinţa lor. De acum, numele lor sunt scrise acolo. La rândul Său, Domnul Se bucură şi Se minunează nu de puterea exercitată, ci de planurile Dumnezeului dragostei. Ia făcut plăcere Tatălui să Se facă cunoscut prin Fiul. Şi, spre deosebire de ceea ce noi le spunem de obicei copiilor: „când vei fi mare, vei înţelege aceasta sau aceea”, o asemenea descoperire a fost făcută tocmai pruncilor şi acelora care se aseamănă lor prin smerenie şi prin simplitatea credinţei. Îndeplinim noi aceste condiţii?

22 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.

Romani 11.36


Doxologiile din Noul Testament (3) – Adâncimea înțelepciunii lui Dumnezeu

 

Doxologia de mai sus se află la sfârșitul unei secțiuni importante a Epistolei către Romani, secțiune care se ocupă cu planul dispensațional al lui Dumnezeu pentru Israel. Capitolul 11 răspunde la întrebarea dacă Dumnezeu, chemând acum națiunile la mântuire, l-a abandonat pe Israel și l-a lepădat pentru totdeauna. Răspunsul lui Pavel este unul foarte hotărât: „Nicidecum!” (Romani 11.1).

Lucrul principal pe care apostolul îl subliniază în această secțiune din Romani este suveranitatea lui Dumnezeu. Căderea lui Israel a făcut ca bogățiile evangheliei să se reverse asupra națiunilor. Dar dacă falimentul lui Israel a produs o astfel de binecuvântare pentru națiuni, cu cât mai multă binecuvântare va produce plinătatea lui? Dacă starea prezentă de lepădare a lui Israel a adus împăcarea națiunilor, ce va însemna primirea lui înapoi, decât viață dintre cei morți? Convertirea națională a lui Israel în timpul Necazului va avea ca rezultat viață din morți pentru lume, reînnoirea și restabilirea întregii lumi a națiunilor în Împărăția milenială. Starea prezentă de orbire a lui Israel este un act judiciar și suveran al lui Dumnezeu, însă ea nu este permanentă – în cele din urmă, „tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11.26).

Căile lui Dumnezeu sunt de nepătruns și de neînțeles. Cine a fost sfătuitorul Lui? Uneori punem la îndoială căile lui Dumnezeu și lucrările Lui suverane. Au fost scrise o mulțime de cărți în care teologii încearcă să explice aparenta contradicție dintre responsabilitatea omului și suveranitatea lui Dumnezeu. Însă, decât a încerca să explicăm totul, mai degrabă ar trebui, precum Pavel, să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu. Să medităm la suveranitatea și la înțelepciunea Lui și să ne închinăm înaintea Lui! „Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.”

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Marcu 1.35


Rugăciunea dis-de-dimineață

În Biblie sunt descrise multe momente care ne arată cum a trăit Domnul Isus pe pământ în dependență deplină de Dumnezeu și I-a slujit. Un exemplu îl găsim în Marcu 1.35.

Domnul Isus Se trezea dis-de-dimineață, când era încă foarte întuneric, ca să Se roage într-un loc pustiu. Înainte să pornească la lucrările Lui zilnice, El dorea să fie singur cu Dumnezeul Său.

Domnul Isus nu le spunea ucenicilor Săi când mergea să Se roage. În acele momente, prezența lor ar fi fost nepotrivită. Pentru Domnul Isus era important ca în acele clipe ale dimineții, în părtășie cu Tatăl Său, să nu fie deranjat de nimic, astfel încât gândurile și energia să nu-I fie solicitate de alte persoane sau probleme.

Când s-a făcut ziuă, Simon Petru și ceilalți ucenici au venit la El și I-au spus: „Toți Te caută”. Își va continua El slujba la fel ca în ziua precedentă? Nu! El primise de la Tatăl o altă lucrare. De aceea le-a spus ucenicilor Săi: „Hai să mergem în altă parte, prin orășelele învecinate, ca să predic și acolo”.

Domnul Și-a îndeplinit lucrarea nu din pură obișnuință, ci lăsându-Se condus în toate acțiunile de Dumnezeu. În fiecare zi a fost gata să slujească acolo unde dorea Tatăl Său.

Citirea Bibliei: Geneza 30.1-24 · Psalmul 17.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA CĂLĂUZI! – Fundația S.E.E.R. România

„Nu ieşiţi cu grabă…” (Isaia 52:12).


Când ești sub presiune și ești tentat să te dai peste cap pentru a face față programului, dacă te oprești și te rogi, Îl vei auzi pe Dumnezeu spunând: „Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă; căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.”

Ce promisiune minunată! Dumnezeu merge înaintea ta ca să-ți pregătească calea, și merge înapoia ta ca să-ți corecteze greșelile și să-ți redirecționeze pașii. Când ești gata-gata s-o apuci pe un drum greșit, Cuvântul Său spune: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbele 16:9). Dacă Îi dai voie, Dumnezeu îți va anula deciziile și te va redirecționa, atunci când este necesar. Când nu ai ceea ce îți trebuie ca să duci un lucru la bun sfârșit, promisiunea Sa este aceasta: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă… vei fi numit ‘Dregător de spărturi'” (Isaia 58:11-12).

Când ai rămas fără răspunsuri și nu știi ce să faci, El te liniștește: „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Proverbele 32:8). Când povara pe care o duci este prea mare pentru tine, vei auzi glasul Domnului spunându-ți: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22). Dar pentru a auzi vocea Lui, tu trebuie să-ți faci ordine printre priorități, să sacrifici anumite lucruri și să nu pleci urechea la alte voci. Și trebuie s-o faci, deoarece nimic nu este mai important decât să știi în inima ta că Dumnezeu te călăuzește!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 9:57-62; 10:1-9


Este uşor de afirmat: „Te voi urma oriunde vei merge, Doamne” (v. 57), însă Isus nu ascunde ce presupune a-L urma (vezi v. 23). Cele mai mari obstacole nu sunt pe cale, ci în inima noastră, iar pentru a ni le descoperi, Domnul examinează pe rând cele mai tainice unghere ale inimii. Plăcerea pentru confort (v. 58), anumite convenienţe, anumite afecţiuni sau obiceiuri (v. 59,61) trec uşor înaintea ascultării pe care Io datorăm lui Hristos şi ne conduc apoi, în mod inevitabil, la regrete, la priviri înapoi şi poate, în final, chiar la o umilitoare renunţare.

În capitolul 10, Isus pune deoparte şaptezeci de lucrători cărora El Însuşi le dă avânt în secerişul Său. Le dă instrucţiuni şi îi trimite „ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” (v. 3), ei fiind chemaţi să manifeste blândeţea şi smerenia Celui care era Mielul în mijlocul aceloraşi lupi.

Astăzi, ca şi atunci, sunt puţini lucrători. Să strigăm de aceea în rugăciune către Domnul marelui seceriş (2 Tesaloniceni 3.1)! El Se va îngriji să aleagă, să pregătească şi să trimită noi slujitori; totuşi, pentru a putea cere aceasta cu râvnă şi cu dreptate, trebuie să fii gata să accepţi a fi trimis tu însuţi.

21 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

După el a reparat cu sârguință Baruc, fiul lui Zabai, o altă bucată, din unghi până la intrarea casei lui Eliașib, marele preot. După el a reparat Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț, o altă bucată, de la intrarea casei lui Eliașib până la capătul casei lui Eliașib.

Neemia 3.20,21


Avem aici o dovadă a unei deficiențe de caracter a lui Eliașib, care s-a arătat prin faptul că i-a lăsat pe alții să facă lucrarea pe care el trebuia să o facă. Această neglijență și-a pus amprenta și pe alte aspecte ale vieții sale, el manifestând de asemenea o lipsă de trăire în evlavie și de grijă față de casa sa. Vedem rezultatul acestui lucru în Neemia 13.28: nepotul lui s-a căsătorit cu fiica lui Sanbalat, un vrăjmaș al poporului.

De asemenea, eșecul de a construi zidul din fața casei sale are un nume alarmant: compromisul. Spun aceasta, deoarece carnea din fiecare dintre noi, dacă nu este judecată, va produce o anumită presiune în căminul nostru, iar dacă nu suntem veghetori, vom îngădui ca o stare nepotrivită să se perpetueze, doar pentru a micșora această presiune. Sau am putea fi tentați să nu corectăm purtarea copilului nostru din cauza vinei pe care o simțim, produsă de un faliment în trecutul nostru. Aici începem să ne dăm seama că lucrurile ne scapă de sub control. Dacă am ajuns în acest punct, este timpul să reparăm, înainte ca zidirea să poată continua. Avem nevoie să ne întărim în Domnul, înainte ca astfel de lucruri să se întâmple. Dacă ele totuși se întâmplă, ne putem totuși îndrepta către Domnul la timp de nevoie. Să ne aducem aminte că trebuie să luptăm pentru copiii noștri, nu să ne luptăm cu ei!

Consecințele falimentului în a construi ziduri de rugăciune, de protecție, de integritate și de devotament în fața căminului nostru sunt foarte severe. Lăudat fie Domnul că El ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce trebuie să dorim pentru căminul nostru!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Coloseni 3.13


Păpușile croșetate

La sărbătorirea a 50 de ani de căsătorie, un cuplu nu avusese niciun secret familial, cu excepția unei cutii de pantofi, pe care soția o păstrase mereu ascunsă sub pat. La aniversare, ea a fost de acord ca soțul ei să se uite în cutie. Când s-a uitat, soțul a găsit două păpuși croșetate și 25.000 de lire în bancnote. Mirat, soțul a întrebat-o pe soție ce înseamnă acele lucruri: „Cu mulți ani în urmă, mama mea mi-a spus că secretul unei căsnicii fericite este să nu ne certăm niciodată, iar atunci când mă voi înfuria, să tac și să croșetez o păpușă”, a spus soția.

Soțul a fost foarte încântat – pentru că în cutie erau doar două păpuși. Aceasta însemna că soția se înfuriase pe el doar de două ori în cei 50 de ani. „Dragă”, a zis el, „păpușile sunt frumoase, dar ce este cu cele 25.000 de lire?” – „O”, a răspuns ea zâmbind, „banii sunt din vânzarea altor păpuși pe care le-am croșetat când m-am înfuriat pe tine…”

Metoda acestei soții a fost productivă în vremea aceea. Astăzi, când soțiile sunt atât de ocupate, metoda croșetării de păpuși nu mai este de actualitate. Dar calea sigură de a ajunge la 50 de ani de căsătorie fără ceartă o avem descrisă în versetul de astăzi. Diavolul, vrăjmașul sufletelor noastre, deci și al familiei, acționează să destabilizeze căminul. Să nu ascultăm de glasul perfid al celui rău!

Citirea Bibliei: Geneza 29.15-35 · Psalmul 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE DE SUS! – Fundația S.E.E.R. România

„Orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)


Să recunoaștem: nu trebuie să ne uităm prea departe ca să găsim motive să ne văicărim.

Dumnezeu i-a pus pe Adam și pe Eva în paradis, unde au avut tot ce le trebuia pentru a fi fericiți. Dar spre ce și-au concentrat ei atenția? Spre singurul copac la care nu aveau acces!

Dumnezeu a despărțit în două Marea Roșie în mod miraculos, i-a condus pe iudei prin pustie și le-a asigurat hrană din cer în fiecare zi, ca să nu le fie niciodată foame. Au apreciat ei lucrul acesta? Da, o vreme. „Au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui” (Psalmul 106:12-13).

De aceea apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:8-9).

Generalul Robbie Risner a descris cei șapte ani pe care i-a petrecut ca prizonier de război într-un lagăr vietnamez, ca fiind „esența disperării.” Dar a supraviețuit! Cum? S-a uitat plin de curiozitate printr-o scurgere din podeaua celulei sale și a văzut un fir de iarbă singuratic, singura pată de culoare în lumea sa lipsită de culoare. Numind-o „o transfuzie de sânge a sufletului,” Risner și-a început fiecare zi în rugăciune, întins pe podea, cu capul spre acel orificiu, concentrându-se la acel unic fir de iarbă.

Când lucrurile nu merg bine în viața ta, tu trebuie să alegi un punct focal: teamă sau credință, disperare sau nădejde, probleme sau soluții. Chiar și atunci când problema nu este rezolvată așa cum ți-ar plăcea, când te concentrezi asupra lui Dumnezeu, El te ridică deasupra împrejurărilor în care te găsești și îți dă pace în mijlocul lor.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 9:37-56


După scena gloriei căreia El ia fost centrul, Isus trebuie acum să facă faţă unei scene cutremurătoare, în care Satan pusese stăpânire pe un tânăr, iar tatăl băiatului era disperat. Eliberarea pe care o aduce preamăreşte măreţia lui Dumnezeu (v. 43).

Câte inconsecvenţe vedem apoi la ucenici: UrmânduL pe Acela a Cărui smerenie de bunăvoie La condus la cruce, ei erau în acelaşi timp preocupaţi să ştie care va fi cel mai mare între ei (v. 46)! Ei înşişi scoseseră demoni în numele Domnului, chiar dacă nu reuşiseră întotdeauna aceasta (v. 40), însă îl opresc pe un altul să o facă (v. 49; comp. cu Numeri 11.2629)! De asemenea, în timp ce Învăţătorul lor era pe cale să împlinească lucrarea pentru mântuirea oamenilor şi a lor, Iacov şi Ioan ar fi vrut să se coboare focul judecăţii peste samaritenii care nu Lau primit! Egoism, gelozie, încăpăţânare, ranchiună, dorinţă de răzbunare: recunoaştem tristul duh care ~ ce dureros! ~ însufleţeşte adesea sărmanele noastre inimi fireşti (v. 55).

Isus întreprinde acum, condus de o sfântă motivaţie, cea din urmă călătorie a Sa spre Ierusalim. Cunoscând pe deplin ce Îl aşteaptă acolo, El Îşi îndreaptă faţa hotărât (v. 51). Căpetenia mântuirii noastre nu Se va abate de la ţinta pe care Şia propuso în dragostea Lui.

20 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus i-a spus: „Vezi să nu spui nimănui; ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”.

Matei 8.4


În acest pasaj, puterea și compasiunea Domnului se manifestă prin vindecarea omului lepros. După ce l-a vindecat, El i-a spus să se ducă și să se arate preotului, pentru confirmarea faptului că boala sa dispăruse. Acest lucru era conform preceptelor Scripturii cu privire la lepră (vedeți Levitic 14). Domnul însă a mai subliniat un lucru. Preoții și ceilalți conducători religioși nu credeau că Isus era Unsul lui Dumnezeu, așa că această vindecare avea să fie o mărturie pentru ei. Dacă Isus făcuse o astfel de vindecare, oare nu era El Mântuitorul și Hristosul?

Acest principiu ne spune multe cu privire la viața creștină. Dacă am fost curățiți de boala păcatului, ar trebui să fim o mărturie pentru cei necredincioși. Prilejurile pentru o astfel de mărturie sunt acelea în care putem arăta bunătate, smerenie și blândețe, evitând vorbirea vulgară și glumele proaste, refuzând minciuna și înșelăciunea, neimplicându-ne în bârfă, spunându-le colegilor și vecinilor că ne rugăm pentru ei. Pe scurt, trebuie să facem clar faptul că aplicăm înțelepciunea cerească în toate deciziile noastre zilnice.

Deși este adevărat că mărturia contează, să nu uităm că rugăciunile sau binefacerile făcute în public, cu dorința de a fi lăudați de oameni, nu-L vor onora niciodată pe Domnul. Însă, de cealaltă parte, dacă nu există nicio dovadă în exterior că am fost schimbați prin evanghelie, atunci ce semnificație mai are trăirea creștină?

Omul lepros era oricum vindecat, fie că un preot îl vedea, fie că nu îl vedea. Noi manifestăm caracterul lui Hristos nu pentru a fi curățiți de păcat, ci fiindcă am fost curățiți de păcat. Însă trebuie să vadă și alții că El este Mântuitorul nostru.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! Întreg cuvântul Tău este adevăr.

Cuvântul Tău este adevărul.

Psalmul 119.159,160; Ioan 17.17


Adevăruri care trebuie cunoscute

Viața este scurtă: „Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur care se arată pentru puțin și apoi dispare” (Iacov 4.14).

Moartea este un lucru sigur: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Temelia răului este păcatul: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit …” (Romani 5.12).

Hristos este singurul Mijlocitor al mântuirii: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16); „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15.3,4).

Prin credință căpătăm mântuirea: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!” (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Geneza 29.1-14 · Psalmul 15.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA FACE BINE SUFLETULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele…” (1 Ioan 1:9).


Ranai Carlton, o învățătoare de școală duminicală, spune: „Încercam să-i învăț pe copii că noi toți avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Așa că am întrebat o fetiță: „Lisa, când ai putea avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu?” Privirea ei goală a stârnit replici caustice din partea fiului meu: „Nu-i nimic, Lisa. Nu trebuie să-i spui!” Apoi s-a întors spre mine și mi-a spus: „Nu trebuie să-ți spunem ție păcatele noastre! Aici nu este Oprah Winfrey Show (cel mai longeviv talk show din America – 1986-2011, folosit de prezentatoarea Oprah Winfrey ca o platformă educațională – n.tr.).” Da, nu e musai să le spui altora păcatele tale, dar întotdeauna trebuie să I le spui lui Dumnezeu. Împăratul David a spus: „câtă vreme am tăcut… mâna Ta apăsa asupra mea” (Psalmul 32:3-4).

Mărturisirea face patru lucruri:

1) Te ajută să experimentezi iertarea lui Dumnezeu. El îți cunoaște deja păcatul, dar nu te poate ierta dacă dai vina pe altcineva și cauți scuze. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele.” Prima mișcare îți aparține!

2) Îți redă puterea emoțională și fizică. Nimic nu-ți fură energia mai mult decât negarea, și nimic nu te revigorează mai tare decât o conștiință curată. David a spus: „Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele” (Psalmul 31:10). Reflectând la aventura sa cu Batșeba, el a spus: „Câtă vreme am tăcut… mi se usca vlaga… Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:3-5).

3) Îți permite să mergi mai departe. Mărturisirea te face să apeși butonul „reset” și s-o iei de la capăt. Este important să trasezi o linie între trecut și viitor, în caz că ești tentat să te întorci înapoi.

4) Te ajută să crești. Thomas Edison a afirmat că eșecul l-a învățat 10.000 de moduri în care să nu facă un bec. Pentru a face ca eșecul să lucreze în avantajul tău, și nu împotriva ta, trebuie să începi prin a-ți mărturisi păcatul în fața lui Dumnezeu ca să primești iertarea Sa. Și nu uita! Mărturisirea face bine sufletului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 9:18-36


Mulţimile Îl considerau pe Isus ca un profet, nu ca Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (v. 19). De aceea, Domnul le vorbeşte despre drumul Său de respingere şi de suferinţă, pe care îi invită şi pe ai Săi să-l urmeze. Acest drum cere nu numai renunţarea la unul sau la altul dintre lucruri, ci şi lepădarea de eul nostru, de toată voinţa proprie. Faţă de lume şi poftele ei, creştinii sunt morţi (Galateni 6.14), dar ei sunt vii pentru Dumnezeu şi pentru cer. Din contră, cei care vor să-şi trăiască viaţa pe pământ au în faţa lor moartea eternă. Miza acestei alegeri capitale este sufletul nostru, care este mai de preţ decât întreaga lume.

În timp ce le deschide acest dificil drum al crucii, Domnul, pentru a-i încuraja pe ai Săi, doreşte să le arate şi unde se sfârşeşte: în glorie, împreună cu El. Şi care este măreţul subiect care-i va întreţine acolo sus? Moartea Domnului Isus! El vorbeşte despre aceasta cu Moise şi cu Ilie, atunci când nu poate să o facă cu ucenicii Săi (v. 22; Matei 16.21,22). Dar, oricât de mari ar fi aceşti martori ai Vechiului Testament, ei trebuie să se şteargă în faţa gloriei Fiului Preaiubit. Legea şi profeţii iau sfârşit şi, de acum înainte, Dumnezeu vorbeşte în Fiul. Să-L ascultăm! (v. 35; Evrei 1.2).

19 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul fie cu voi!”. Și ei i-au zis: „Domnul să te binecuvânteze!”.

Toți câți sunt robi sub jug să-i socotească pe stăpânii lor vrednici de toată onoarea, ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie hulite. Și cei care au stăpâni credincioși să nu-i disprețuiască pentru că sunt frați; ci mai mult să le slujească, pentru că cei care au parte de buna lor lucrare sunt credincioși și preaiubiți.

Rut 2.4; 1 Timotei 6.1,2


În cartea Rut, Dumnezeu ne oferă o frumoasă imagine cu privire la relația pe care El dorește să o vadă astăzi între angajatori și angajați. Boaz, o imagine a Domnului Isus, vine din Betleem, din casa pâinii, pentru a fi cu secerătorii săi. Nu așteaptă acasă vești de la ei printr-un mesager, ci merge acolo unde ei se află. El privește cu atenție la tot ceea ce se întâmplă pe ogorul său și chiar se așază la masă și mănâncă împreună cu secerătorii săi. Domnul nostru este de asemenea interesat de toți slujitorii Săi și de lucrarea pe care ei o fac pentru El. Marcu ne spune că El lucra cu ai Săi și că întărea cuvântul prin semnele care-l urmau (Marcu 16.20).

Boaz este nu doar un exemplu minunat al lui Hristos, al marelui nostru Răscumpărător, ci și un exemplu elocvent cu privire la felul în care un angajator creștin trebuie să se comporte astăzi. Dacă un angajator dorește cu sinceritate prezența Domnului peste angajații săi astăzi, iar dacă angajații doresc cu adevărat binecuvântarea Domnului pentru angajatorul lor, problemele dintre ei dispar imediat. Studiul acestui capitol ne poate oferi instrucțiuni practice și de mare ajutor în privința acestui subiect.

În timpul de la începutul mărturiei creștine, sclavia era un lucru obișnuit, însă nici stăpânii creștini și nici sclavii creștini nu trebuiau să caute să profite unii de pe urma celorlalți. Sclavii erau chemați să asculte din inimă, făcând toate lucrurile ca pentru Domnul, iar stăpânii erau chemați să dea sclavilor ceea ce era drept și cinstit, știind că și ei aveau un Stăpân în cer. Să-L onorăm cu toții pe Domnul și în aceste chestiuni!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor, pentru că ei s-au îndepărtat de la El și n-au ținut toate căile Lui.

Iov 34.26,27


N-a mai avut timp

Eram în avionul care zbura spre Chicago. Tocmai mi-am pus centura de siguranță, când un om de afaceri s-a așezat pe scaunul de lângă mine. Discutând am ajuns să vorbim și despre credință. „Eu cred că religia este un lucru important”, a spus omul de afaceri. „Cu ani de zile în urmă mergeam în fiecare duminică la studiul biblic.” L-am întrebat pe omul de afaceri: „Sunteți un creștin autentic având viața din Dumnezeu?”. Răspunsul a fost șovăielnic: „Nu pot spune așa ceva. De când sunt în această funcție sunt foarte ocupat și nu am timp să mă gândesc la aceste lucruri”. Atunci i-am spus: „Țineți așa de mult la această viață, încât puteți amâna problema atât de importantă a sufletului?”. — „Știți, lupta vieții este aspră. Dar mai am cinci ani până la pensionare. Atunci îmi voi pune viața în ordine cu Dumnezeu. Acum nu am timp pentru astfel de lucruri…”

După aterizare, drumurile noastre s-au despărțit pentru totdeauna. Omul de afaceri trebuia să zboare mai departe spre Los Angeles. Ascultând știrile în seara aceea am aflat că avionul cu care zburase omul de afaceri a luat foc și s-a prăbușit. Toți cei 271 de pasageri au murit. Bărbatul n-a mai avut timp să-și pună viața în ordine. Era prea târziu pentru el, un veșnic prea târziu. Dar pentru noi există un acum, ca să ne punem viața în ordine cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 28.1-22 · Psalmul 14.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ PROPĂȘEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Și în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească”. (2 Cronici 26:5)


Gândește-te astăzi la următoarele trei întrebări și răspunde cu onestitate.

1) Crezi că poți să fii un om de succes și un om spiritual în același timp? Sunt unii oameni care au tendința de-a pune semnul de egalitate între sărăcie și smerenie, și ajung la concluzia că oamenii de succes nu pot fi smeriți. Nu este adevărat! Biblia afirmă despre Ozia, împăratul lui Iuda, că: „în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.” Succesul nu-ți dă dreptul să-i privești pe ceilalți de sus, dar când oamenii de succes vorbesc, ceilalți ascultă. Lideri precum Iosif și Daniel au influențat națiuni întregi pentru Dumnezeu. Adevărul este că oamenii spirituali au un mesaj al speranței pe care ceilalți trebuie să-l audă… dar fără propovăduitori, cum îl vor auzi? (vezi Romani 10:14-17). Dacă te-ai mulțumit cu puțin, roagă-te pentru o credință mai mare și începe să țintești mai sus în viață.

2) Îți este teamă de succes? Poate îți este teamă de presiunile și de prețul care vin odată cu el. Tu crezi că liderii sunt persoane singuratice, iar tu preferi să stai cu mulțimea. Sau poate ai fost doborât și acum îți este teamă să te ridici din nou. Când Thomas Edison a fost întrebat despre succesul său, el a răspuns: „Eu încep acolo unde ceilalți se opresc!” John Foster Dulles, fost Secretar de Stat al Statelor Unite ale Americii, a spus: „Măsura succesului nu este dacă ai o problemă grea de rezolvat, ci dacă este aceeași problemă pe care o aveai și anul trecut.” Apostolul Pavel spune: „trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).

3) Ești mulțumit cu starea actuală a lucrurilor? Dacă nu ești, asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta și fă un pas înainte, prin credință. În ultimă instanță, singurul care te poate împiedica să devii ceea ce a intenționat Dumnezeu, ești tu!

Concluzie: Dumnezeu dorește să propășești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 9:1-17


Domnul Îşi trimite apostolii. Puterea şi autoritatea pe care El li le dă sunt singurele lucruri de care au nevoie pentru drum (v. 3). La întoarcere, cei doisprezece se grăbesc să istorisească tot ce au făcut (v. 10; comp. cu Fapte 14.27, unde şi Pavel şi Barnaba au istorisit „tot ce făcuse Dumnezeu cu ei”; vezi şi Fapte 21.19 şi 1 Corinteni 15.10). Atunci Isus îi ia cu El deoparte; mulţimilor însă nu le trebuie mult timp să-i găsească, astfel că, fără nerăbdare şi fără să dea vreun semn de oboseală, El Îşi reia slujba. Primeşte mulţimile, le vorbeşte şi le vindecă. Cât despre ucenici, ei ar fi dorit să-i îndepărteze pe toţi acei oameni, poate nu vizând interesul mulţimilor, aşa cum pretindeau (v. 12), cât mai degrabă pentru a se îngriji de propria lor odihnă.

Dar Învăţătorul, în timp ce Se ocupă de aceste mulţimi, le dă o lecţie şi alor Săi. Când a fost constatată insuficienţa resurselor lor pentru a hrăni această mulţime, Isus le asigură totul prin propria Lui putere. El ar fi putut să treacă peste cele cinci pâini şi peste cei doi peşti, dar, în harul Lui, El ia puţinul pe care noi I-l punem la dispoziţie şi ştie să facă din acesta un mare belşug. Puterea Lui se arată întotdeauna în slăbiciunile slujitorilor Săi (2 Corinteni 12.9).

18 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Numai aceasta doresc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul, sau din auzirea credinței? Așa de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, acum sfârșiți în carne?

Galateni 3.2,3


Pavel pune „faptele legii” în contrast cu „auzirea credinței”. Faptele și auzirea sunt lucruri opuse. Auzirea presupune liniște și atenție și, prin urmare, presupune încetarea de a face fapte. Este mai bine să fii supus și să asculți glasul lui Dumnezeu, decât să fii preocupat cu a-ți arăta abilitățile și importanța. Credința stă în legătură cu auzirea; legea stă în legătură cu faptele. Credința Îi atribuie totul lui Dumnezeu și nimic cărnii. Galatenii doreau să schimbe binecuvântarea și bucuria cunoașterii Fiului lui Dumnezeu – care Se dăduse pe Sine pentru ei – cu cerințele reci și grele ale legii, care nu le puteau oferi nimic.

Pavel prezintă cu claritate binecuvântarea specială a creștinismului: locuirea Duhului Sfânt în cel credincios. Primiseră galatenii Duhul prin faptele legii? Doar pe temeiul răscumpărării împlinite a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, să vină și să locuiască în noi. Aceasta este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu, iar acest adevăr trebuie menținut cu toată energia, în ciuda oricărei împotriviri. Legea nu a avut niciun rol aici. Dispensația legii a fost înlocuită de dispensația harului lui Dumnezeu.

„Așa de fără minte sunteți? După ce ați început în Duh, acum sfârșiți în carne?” Nu putem crește spiritual hrănind carnea. Când inima rătăcește departe de Domnul, aproape de fiecare dată ea devine legalistă, poate că nu din punct de vedere doctrinar la început, însă doctrina va urma și ea în curând, ca un mijloc de justificare a atitudinii legaliste. Galatenii își începuseră viața nouă în Hristos prin faptul că se supuseseră lucrării făcute de Dumnezeu, iar acest lucru le produsese bucurie. Apoi însă au început să dea importanță propriilor lor fapte. Iată cât de înșelătoare este carnea! „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei care o locuiesc.

Psalmul 24.1


Pământul – lumea noastră

Fiul nostru de 10 ani și-a dorit de ziua de naștere o hartă a lumii. După ce am căutat puțin, am găsit o ediție foarte colorată cu poze de pe toate continentele. Un fluture colorat plutea peste Papua Noua Guinee. Prin Chile se întindeau lanțuri de munți. Un diamant împodobea Africa de Sud. Am fost încântat. La subsolul hărții era însă o expresie care m-a pus pe gânduri: „Lumea noastră”.

Într-un anumit sens, pământul ne aparține, pentru că trăim pe el. Putem să bem apa lui, să-i respirăm aerul și să pescuim în mările sale, pentru că Dumnezeu ne-a permis (Geneza 1.28-30; 9.2,3). Dar pământul este al lui Dumnezeu, așa cum spune și versetul de astăzi.

Mă mir că Dumnezeu ne-a încredințat nouă, oamenilor, creația Sa minunată, cu toate că El a știut că vom cădea în păcat și că vom distruge lucrarea Lui. Dar și mai mult mă impresionează faptul că pe acest pământ era înălțată acum aproape două mii de ani crucea pe care Isus Hristos a înfăptuit lucrarea de răscumpărare.

Pe baza morții Sale, oamenii care au păcătuit pot să fie împăcați cu Dumnezeu prin credința în Isus și în jertfa Lui. Domnul Isus a creat prin sângele Său premisa ca în viitor pământul să fie adus iarăși în armonie cu Dumnezeu și să arate gloria Lui de Creator.

Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE AMESTECA ÎN TREBURILE ALTORA! – Fundația S.E.E.R. România

„Unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri”. (2 Tesaloniceni 3:11)


Răsfoiește orice ziar sau revistă de scandal, uită-te la orice talk show de la televizor și vei vedea că a te amesteca în treburile altora a devenit o afacere de miliarde. Însă aceasta nu este o activitate în care ar trebui să fie implicat un urmaș al lui Hristos. Cu toate că soacrele au reputația de a se amesteca în treburile altora, ele nu au reușit să acapareze piața. Bărbații, rudele, colegii de muncă și prietenii bine intenționați au și ei tendința de a se amesteca. Spre deosebire de bârfitori, băgăcioșilor le place să scoată informații personale direct de la sursă. „Cum de-ți poți permite o mașină atât de scumpă?” „De la ce firmă este haina pe care o porți?” „Cât ai plătit pentru casa ta?” „Cât timp îți permiți să stai fără serviciu?” De multe ori, astfel de întrebări nu au alt scop decât acela de a satisface o minte superficială.

Da, unii oamenii doresc în mod autentic să ajute sau chiar se roagă pentru situația ta – dar nu și băgăcioșii. Așa că învață să menții curiozitatea în limitele a ceea ce este potrivit. Înțeleptul Solomon a spus: „Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.” (Proverbele 26:17). Urechile sunt printre cele mai sensibile părți ale corpului unui câine. Și dacă tragi de ele, câinele s-ar putea să te muște. Tot astfel, când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, s-ar putea să te „frigi”! Dumnezeu clasifică drept păcat obiceiul de a te amesteca în treburile altuia – pe același palier cu uciderea și hoția: „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia” (1 Petru 4:15).

Un om înțelept a spus, pe un ton de glumă, că oamenii care se ocupă doar de propria lor afacere au atât de mult succes din cauza faptului că nu se ocupă și de rivali. Așadar, nu te amesteca în treburile altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 8:40-56


Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, Îl roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru al vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. În timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea săi dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.

Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat”, susţinândul cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii” (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta săi fie asigurată.

Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce întro relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.

17 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a luat pâinile și, mulțumind, a împărțit celor care ședeau; și, la fel, din peștișori, cât au vrut.

Ioan 6.11


Această scenă descoperă nu numai gloria Persoanei Sale, ci și perfecțiunea căilor Sale. Citim că „Isus a luat pâinile” – cele cinci pâini de orz – și, după ce a mulțumit, a hrănit mulțimile. El folosește resursele naturale în legătură cu Dumnezeul care le-a dat, recunoscând că cerul este adevărata sursă a tuturor binecuvântărilor pentru om.

Atunci când resursele pământului, oricât de mici ar fi ele, sunt puse, prin puterea lui Hristos, în legătură cu resursele inepuizabile ale cerului, atunci ceea ce este puțin va fi înmulțit și va fi de ajuns. În zilele profetului Ilie, Dumnezeu S-a putut folosi de o văduvă, care avea doar o mână de făină și puțin ulei într-un vas, pentru a hrăni o întreagă casă vreme de un an (1 Împărați 17.15,16). În același fel, Hristos S-a putut folosi de un băiețel care avea cinci pâini și doi peștișori pentru a hrăni cinci mii de bărbați.

Domnul distribuie resursele pământești într-un mod atât de perfect, încât orice nevoie este împlinită. Luxul trândav și sărăcia extremă, risipa extravagantă și nevoia disperată nu vor mai exista atunci când Domnul Își va lua locul de drept ca Judecător al întregului pământ. Oamenii încearcă să facă egalitate în lume prin a-i ataca pe cei bogați, lucru care nu face altceva decât să arate că puterea omului este distructivă, nu administrativă. Oamenii îi pot face săraci pe cei bogați, însă nu-i pot face bogați pe cei săraci. Ei pot distruge ordinea prezentă, însă nu pot introduce binecuvântarea milenială.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr.

Psalmul 145.18


Aproape de inima lui Dumnezeu

La intrarea în parc era un panou: Nicăieri nu ești mai aproape de inima lui Dumnezeu decât într-o grădină! Aproape că ne vine și nouă să credem această afirmație. Este însă adevărată? Și într-o grădină se găsesc plante moarte, pomi distruși de fulgere și de furtună, animale care fugăresc și mănâncă alte animale, oameni care rostesc cuvinte urâte, mânați de gânduri păcătoase, oameni a căror inimă este cuprinsă de invidie, de minciună și de mândrie.

În natură, da, se poate încă observa ceva din mâna lui Dumnezeu: bănuim cât de perfectă și de fascinantă a fost creația originală înainte ca ea să fie distrusă prin căderea în păcat a omului. Când privim cu atenție natura, mai observăm minuni care poartă „semnătura” Creatorului.

Dacă vrem să aruncăm însă o privire în inima lui Dumnezeu, trebuie să privim la Isus Hristos. Dumnezeu Tatăl a deschis cerul deasupra Lui și a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea” (Matei 17.5). Cât de adânc ne permite El să privim în inima Lui…! Dumnezeu „L-a dat pentru noi toți” pe Fiul Lui preaiubit (Romani 8.32). În viața acestui Fiu preaiubit, dar și mai mult în moartea Lui, putem descoperi dragostea lui Dumnezeu față de noi, oamenii!

Dacă „Îl chemăm în adevăr”, atunci aflăm că El este aproape de noi cu o inimă plină de dragoste.

Citirea Bibliei: Geneza 27.1-29 · Psalmul 12.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Bea, domnul meu… Și s-a grăbit… și i-a dat să bea.” (Geneza 24:18)


Istoria Rebecăi ne învață un adevăr foarte important despre viață: când se ivesc ocaziile, asigură-te că ești gata să deschizi ușa. Rebeca nu s-a gândit la efortul necesar sau la timpul alocat pentru a adăpa cele 10 cămile însetate. Ea nu a spus: „N-am de gând să fac asta, nu scrie în fișa postului!” Ea a trăit după principiul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Ea nu și-a elaborat o etică a muncii când a apărut Eliezer, ci o practica în fiecare zi. Și a venit momentul când lucrul acesta i-a adus o răsplată. Credincioșia în lucruri mici aduce mari răsplătiri. Dumnezeu este șeful tău; El se uită la atitudinea ta și la comportamentul tău în lucruri mărunte. Răsplătirile mărețe nu li se întâmplă celor care le așteaptă; ele izvorăsc din credincioșia față de lucrurile mărunte, din rutina zilnică și din slujirea care nu beneficiază de lumina reflectoarelor. Și mai putem observa ceva: Rebeca nu a citat din Tora și nu l-a întrebat pe Eliezer ce religie are. În loc să fie „super spirituală”, ea a decis să fie amabilă. Drept consecință, Rebeca i-a atras atenția lui Eliezer, i-a câștigat respectul și a ajuns în familia lui Avraam. Mai bine de atât, nu se putea! Când Rebeca l-a dus acasă pe Eliezer, ca să-i cunoască părinții, aceștia au dorit ca ea să aștepte zece zile până să-l cunoască pe Isaac. Așa era obiceiul. Însă Rebeca a spus: „Da, vreau!” (Geneza 24:58).

Când Dumnezeu deschide ușa, nu amâna. Și nu spune: „Alții sunt mai calificați decât mine.”

Dacă Dumnezeu te-a chemat, înseamnă că ești persoana potrivită, așa că treci peste fricile tale și mergi în direcția în care te conduce El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 8:26-39


Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Ş–o manifestase potolind furtuna, se află acum faţăn faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic săl lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, săşi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii! Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.16)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte”. Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.

Dar ce lucru trist! prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.

Demonizatul vindecat doreşte săL urmeze pe Isus (comp. cu Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).

16 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; pentru că viile noastre sunt în floare.

Cântarea Cântărilor 2.15


Există cel puțin trei vulpi mici care întotdeauna vor strica „viile” relației de căsătorie.

1. Lipsa de înțelegere. 1 Petru 3.7 ne spune: „Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab”. Este vital să înțelegem diferențele de ordin fizic și emoțional dintre un bărbat și o femeie. Dacă nu le înțelegem, vom avea așteptări nerealiste unii de la ceilalți.

2. Lipsa de considerație. Egoismul și nepăsarea reprezintă opusul considerației. Să aplicăm parafrazarea versetului 2 din Romani 15 la relația noastră de căsătorie: «Fiecare să placă soției/soțului său spre bine, pentru zidire»!

3. Lipsa de comunicare. Trebuie să învățăm să comunicăm frecvent unul cu celălalt. Cum ar putea celălalt să știe ce gândim, dacă nu comunicăm? Proverbe 20.5 spune: „În inima omului, sfatul este o apă adâncă și un om priceput scoate din ea”. A învăța să comunicăm este un proces care durează întreaga viață și care nu este niciodată stăpânit pe deplin. Probabil că una dintre cele mai mari bariere pentru o bună comunicare este eșecul soțului și al soției în a se asculta unul pe celălalt. În plus, există tendința de a vorbi înainte de a asculta. Să căutăm să aplicăm Iacov 1.19 în relația noastră de căsătorie: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”!

Dumnezeu ne poate da putere să trecem peste aceste bariere și să ne bucurăm de o viață de căsătorie binecuvântată, pe măsură ce ne alipim de Cuvântul Său prin credință. Suntem noi gata, în această chestiune a vieții conjugale, să plătim prețul pentru a urma calea lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe a noastră? Merită din plin! De fapt, aceasta este probabil cea mai profitabilă tranzacție pe care am putea-o face pe acest pământ.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat cu ei alți cinci talanți”. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”.

Matei 25.20,21


Să fim o lumină în lume!

Împlinise 100 de ani și tot satul în care locuia sărbătorea împreună cu el.

Trăise ambele războaie mondiale, dar încă mai era plin de energie, bunăvoință și umor. Dar mai mult decât atât, el era un creștin credincios și oricine din sat știa acest lucru. În acea zi au venit cu toții să-l felicite.

O lună mai târziu, întreg satul s-a strâns iarăși – de data aceasta pentru înmormântarea lui. Vorbitorul care a ținut cuvântarea a spus pe scurt câte ceva din viața lui: cum L-a găsit de timpuriu pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său și cum a mers împreună cu Dumnezeul său prin viață.

După aceea a amintit că Dumnezeu îi pune la dispoziție fiecărui om un anumit număr de ani de viață și că omul este răspunzător să-i folosească bine. El a spus: Dumnezeu i-a dat prietenului nostru 100 de ani. Și odată Dumnezeu îl va întreba ce a făcut cu ei. Și nouă, Dumnezeu ne-a încredințat un anumit număr de ani de viață. Și pe noi ne va întreba odată dacă i-am folosit bine. Oare ne va putea întâmpina și pe noi cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, … intră în bucuria stăpânului tău!”?

Citirea Bibliei: Geneza 26.18-35 · Psalmul 11.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Am să scot apă şi pentru cămilele tale…” (Geneza 24:19).


Într-o zi, Avraam l-a trimis pe Eliezer, slujitorul său, să găsească o soție pentru fiul său Isaac. Stând lângă o fântână afară din cetate, Eliezer s-a rugat: „Doamne, fă ca fata care se oferă să-mi adape cămilele să fie cea pe care Tu ai ales-o.” Deodată, apare Rebeca și spune: „Am să scot apă și pentru cămilele tale” (vezi Geneza 24:13-14). Rebeca nu avea cum să știe că Eliezer avea să-i schimbe viața. Ea nu știa că fapta ei bună avea să deschidă ușa unor mari binecuvântări. În Vechiul Testament, era un lucru obișnuit să oferi apă unui străin. Se numea legea ospitalității. Iudeii credeau cuvântul care spune: „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare ar fi dispus să ofere apă unor cămile însetate? O cămilă poate înghiți 130 de litri de apă, și Eliezer avea zece cămile! Asta înseamnă un proiect de o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă față de un străin, fără a aștepta ceva în schimb decât bucuria de a sluji. Însă ea nu știa că aceste cămile urmau s-o ducă la Isaac pentru a fi mireasa lui, vor face să curgă peste ea o binecuvântare mare și o vor introduce în genealogia lui Hristos.

Deci, dacă dorești să ai succes, alocă timp, fii concentrat, fii muncitor și fii o persoană care rezolvă problemele, nu una care le provoacă. Trăiește după cuvintele lui Hristos: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (vezi Matei 5:41). Cheia biruinței în viață este să faci nu doar ce trebuie, ci puțin în plus. Da, cămilele sunt respingătoare și urâte, însă din acea situație neplăcută s-a născut cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat Rebecăi. Și așa ceva se poate petrece și cu tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 8:16-25


Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu iar veni ideea so ascundă întrun vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii”, rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).

Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”(v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.

Aţipirea Domnului Isus în corabie niL înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, El porunceşte vântului şi valurilor, făcânduSe cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta?” (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?” (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei” şi care Îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. În ce fel o vede însă credinţa noastră?

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: