Mana Zilnica

4 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Va fi arderea‑de‑tot neîncetată în generațiile voastre, la intrarea cortului întâlnirii, înaintea Domnului, unde Mă voi întâlni cu voi, ca să vorbesc acolo cu tine. Și acolo Mă voi întâlni cu fiii lui Israel; și cortul va fi sfințit de gloria Mea.

Exod 29.42,43

Când suferim făcând bine și răbdăm, Dumnezeu vede însăși viața lui Hristos. Aceasta explică marele număr de împrejurări care ne pun la încercare, în care ne putem găsi ca și creștini. Dumnezeu le îngăduie, pentru a ne da ocazia să dăm expresie virtuților lui Hristos, iar aceasta pentru buna Lui plăcere și pentru gloria noastră la sfârșit.

Dacă suntem chemați să fim cu Hristos în glorie, suntem de asemenea chemați să umblăm pe urmele Lui pe drumul care duce la glorie. Apostolul indică trei dintre urmele Sale. 1. El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit viclenie. 2. A suferit fiind insultat și amenințat. 3. Când era insultat, răbda, tăcea, nu răspundea nimic, nu insulta, nu amenința. În fața tuturor acuzatorilor Săi, ajutorul Lui era în Dumnezeu: El Se încredința Celui care judecă drept. Când a fost acuzat pe nedrept înaintea sinedriului iudeu, „tăcea“ (Matei 26.63). La acuzațiile iudeilor în prezența lui Pilat, „nu răspundea nimic“. Lui Pilat însuși „nu i‑a răspuns nici măcar un singur cuvânt“ (Matei 27.12‑14). Irod, care își bătea joc, l‑a întrebat multe lucruri, „dar El nu i‑a răspuns nimic“ (Luca 23.29). El tăcea înaintea oamenilor, pentru că Își avea ajutorul în Dumnezeu.

Cât de bine ar fi dacă am putea și noi să călcăm pe urmele Sale și, în fața cuvintelor rele ale oamenilor, oricare ar fi proveniența lor, să putem tăcea, înțelegând că Domnul este sprijinul nostru! Să luăm ca pentru noi cuvintele profetului și să spunem: „Domnul este partea mea, […] de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care‑L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului“ (Plângeri 3.24‑26). Facem mențiunea că numai în acest tip de relație poate fi citat Domnul ca Exemplu al nostru (de a tăcea înaintea oamenilor), pentru că El luase locul de Slujitor. Alte pasaje ne ajută, de asemenea, să înțelegem că un creștin nu trebuie să tacă, ci să se roage fierbinte, să îndemne sau chiar să mustre. Niciodată însă nu trebuie să insulte sau să amenințe.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, sunt în strâmtorare, nu mă lăsa!

Isaia 38.14

Teama lui Ezechia

Frica sau teama este o povară nevăzută care se răsfrânge peste întreaga noastră ființă. Ezechia, împăratul lui Iuda, tocmai aflase că mai are puțin de trăit. Vom înțelege mai bine teama care l‑a cuprins la această veste, dacă citim în întregime Isaia 38. Când Biblia vorbește de teamă, accentul este pus mai cu seamă pe cauze, nu pe sentimentele declanșate; mai exact, pe ce se abate asupra noastră, nu pe reacțiile cu care răspundem. Cauzele fricii pot fi foarte diferite: situații periculoase, persoane amenințătoare, boală, viitor incert, lipsă de înțelegere din partea celorlalți, părăsire. Cu siguranță, toate acestea îl apăsau pe Ezechia acum, iar el se temea de moarte. Dar, în frica lui, a știut către Cine să se îndrepte. El credea într‑un Dumnezeu viu, care este Domn peste viață și peste moarte. Ce altceva mai normal avea de făcut, decât să se îndrepte spre El și să‑L roage: „Nu mă lăsa“!

Oricine are această teamă poate face astăzi aceeași cerere. Fiul lui Dumnezeu este Mediator între om și Dumnezeu. El este Apărătorul nostru și dorește mult ca noi să ne putem apropia cu îndrăzneală de Dumnezeu. Să‑I cerem acestui Avocat să Se ocupe și de „cazul“ nostru! Însă va trebui să ne dezvăluim „dosarele“ și să ne declarăm fără ezitare „falimentul“. Vom experimenta atunci cum pacea lui Dumnezeu ne va umple inima, iar frica de moarte ne va părăsi. De asemenea, să aducem înaintea Lui teama cu care ne confruntăm în orice moment, în diversele noastre circumstanțe! Nu ne înțelege nimeni mai bine decât Fiul lui Dumnezeu! El stă de partea noastră și este bucuros să ne ajute să ne depășim temerile. Încrederea în Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru frică!

Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 18:30-50

Domnul Isus găseşte plăcere în a ni‑L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). În prima parte a psalmului, El ne‑a învăţat, dându‑ne propriul Său exemplu, cum să Îl chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).

Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre? (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. ŤSă‑L contemplăm pe Măreţul Împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţť este invitaţia cuprinsă într‑un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să‑L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9). Să nu‑L privăm de aceasta!

DE CINE DEPINZI? | Fundația S.E.E.R. România

„Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

Dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine s-ar putea să crezi că acest lucru îți garantează și faptul că puterea Lui lucrează în viața ta. Dar lucrurile nu stau chiar așa! Puterea lui Dumnezeu este disponibilă, dar trebuie să te conectezi la ea zilnic, prin rugăciune.

Domnul Isus asociază viața noastră spirituală cu o viță de vie și ramurile ei: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) În această metaforă, mlădița se află într-o totală dependență de vița principală; ea nu poate da roade singură.

Creșterea fructelor este o muncă internă. Dacă cineva ar lega mere pe ramurile unui copac uscat și ar spune: „Uită-te la acest pom fructifer!”, ce-ai zice? Probabil ai întreba: „Tu ai legat acele mere acolo?” Acest lucru este similar cu situația în care un creștin spune: „Voi face o mulțime de roade bune în viața mea – puțină răbdare acum, puțină bunătate mai târziu, puțină stăpânire de sine în alt moment… Mă descurc eu!” Imposibil! Este roada Duhului, nu eforturile cărnii!

Domnul Isus a spus: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă.” Cum poți să-ți dai seama că rămâi (sau că locuiești) în Hristos? Gândește-te la viața ta de rugăciune. Rugăciunile tale revelează dependența ta de Dumnezeu. Pentru ce te rogi? Orice lucru pentru care te rogi este lucrul pentru care te bazezi pe Dumnezeu. Biblia spune: „Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17); deci roagă-te pentru deciziile, nevoile, ispitele, interesele, planurile, programul, problemele, achizițiile tale… mai precis, roagă-te pentru toate lucrurile!

A face acest lucru înseamnă „a rămâne în Hristos” – a fi conștient că Dumnezeu este întotdeauna cu tine, și că tu depinzi în totalitate de prezența Lui!

3 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Luca 23.43

Una dintre cele mai mari binecuvântări pe care un suflet le poate avea este puterea de a înțelege înviorarea pe care Domnul Isus Hristos a avut‑o din când în când aici, pe pământ. Aceasta face ca scena în care El îi vorbește tâlharului de pe cruce să fie atât de prețioasă. Nu numai că acest sărman om a găsit lumină și o ușă deschisă, însă – minunat și nespus de prețios gând! – Cel care l‑a mântuit a văzut în el un rod al muncii sufletului Său.

Acest lucru este cu totul solemn în legătură cu cei care sunt mădulare ale Trupului Său, anume faptul că ochii Săi văd totul în ființa noastră și că El ne cunoaște toate intențiile și gândurile inimii. Dacă n‑ar fi așa, n‑am putea beneficia de binecuvântarea de a‑L avea ca Cel care trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. Îndată ce El vede în noi ceva nepotrivit, El pledează la Dumnezeu. Și nu numai că El vede acel lucru nepotrivit, ci ne face și pe noi să‑l vedem. Totul ne este descoperit. El ne face să vedem orice slăbiciune, orice semn al unei boli spirituale, ca să putem cunoaște astfel vindecarea pe care El ne‑o dă; și ne face potriviți cu caracterul poziției în care suntem, în El.

Cât de minunat este felul în care Domnul ne învață despre Sine Însuși! Și nu este alt loc mai potrivit pentru noi să învățăm despre El, decât pustia. Suntem cu toții nerăbdători să‑L vedem în cer, însă n‑ar fi același lucru dacă nu L‑am fi văzut și cunoscut în pustia acestei lumi. El este Obiectul în care Dumnezeu Își prezintă propriul caracter. Și, pe măsură ce trecem prin vâltorile vieții, ce anume ne poate da putere? Ce anume ne poate ajuta, în afară de a‑L vedea pe El, pe Hristosul viu, care este pentru noi? Când El ne aduce în lumină și ne arată că orice făptură este ca iarba, ce anume ne poate susține și întări inima, decât gândul că Cel care nu Se schimbă niciodată Se preocupă necontenit cu noi?

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă!

Matei 11.28

Rătăciți în peșteră

Demult, câțiva oameni care se rătăciseră într‑o peșteră au reușit să supraviețuiască. Au mâncat ciuperci și larve, s‑au căsătorit, au avut copii și au întemeiat un cămin. Părinții au murit, iar oamenii peșterii au trăit mai departe acolo, fără să știe de ce se aflau în acel loc. Într‑o zi au fost orbiți de lumina lanternei unui speolog. S‑au speriat cu toții. — „De ce trăiți aici, unde este întuneric, frig și umezeală? Afară este lumină, sunt flori și zburdă animale. Veniți cu mine!“ — „Dar nouă ne place aici. Nu plecăm!“ Doar câțiva l‑au urmat pe speolog. Aerul parfumat de pomii înfloriți, vântul primăvăratic, verdele crud al pășunilor, lumina, câtă splendoare! — „Noi nu mai vrem înapoi. Ce frumos este aici!“ — „Mergeți neapărat la frații voștri și porunciți‑le să vă urmeze!“, a răsunat glasul hotărât al speologului.

Atunci când Isus Hristos a trăit pe pământ, El a luat aminte la problemele oamenilor. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El le‑a înțeles greutățile. Câți împovărați erau acolo! Oamenilor care încercau din răsputeri să ducă o viață decentă, care se trudeau să împlinească poruncile lui Dumnezeu, dar fără succes, Domnul Isus le‑a spus: „Veniți la Mine!“. Oamenilor încărcați cu povara de vinovăție, Domnul Isus le‑a spus: „Veniți la Mine!“. Tuturor celor trudiți și împovărați care au venit la El, le‑a spus: Voi purta pedeapsa pentru păcatele tale pe cruce, ca tu să poți fi mântuit. Aceștia au găsit odihnă la Mântuitorul. Despre ei se spune: „Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. Ferice de omul căruia Domnul nicidecum nu‑i va socoti păcatul“ (Romani 4.7,8).

Citirea Bibliei: Estera 7.1-10 · Proverbe 20.21-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 18:1-29

Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.

Primele trei versete enunţă tema – iar următoarele o vor expune pe larg – referitor la cum a fost eliberat „Slujitorul Domnului“ (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El Însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem“, a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care Îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19‑21).

Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a‑L cunoaşte pe acest Dumnezeu într‑un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetăţuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.

Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

SINGUR CU DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti…” (Eclesiastul 5:4)

Când presiunile din viața ta încep să crească, primul lucru pe care vei fi tentat să-l abandonezi este timpul petrecut singur cu Dumnezeu. Vei fi ispitit să abandonezi rugăciunea și citirea Scripturii. Mai mult, Satana știe că, dacă te poate împiedica să faci asta, a câștigat bătălia și nu va întâmpina nicio opoziție din partea ta!

Deci, cum poți depăși această problemă?

1) Fă un legământ cu Dumnezeu. Ți-ai pus vreodată întrebarea de ce facem un legământ de căsătorie? Pentru a ne gândi de două ori înainte de a-l încălca! La fel este și în viața ta spirituală. Solomon spune: „Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti.”

2) Programează-ți timpul cu Dumnezeu. Rezervă timp pentru a te întâlni cu Dumnezeu în fiecare zi, la fel cum ai face pentru o consultație la doctor sau o întâlnire de afaceri. Îți vine în minte vreo întâlnire mai importantă? Cu siguranță nu!

3) Fii pregătit pentru atacurile diavolului. Adoptă motto-ul cercetașilor: „Fii pregătit!” Dr. Robert G. Lee obișnuia să spună: „Dacă te trezești dimineața și nu te întâlnești față în față cu diavolul, înseamnă că te îndrepți în aceeași direcție cu el!”

4) Lasă-ți Biblia deschisă de cu seara la textul pe care intenționezi să-l citești a doua zi dimineață! Acest lucru îți va reaminti dimineața, când te trezești, că cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci este să te întâlnești cu Dumnezeu.

Ce se întâmplă dacă ratezi o zi? Nu-ți face griji și nu te condamna! Dacă ratezi o masă, nu renunți la mâncare, nu-i așa? Înseamnă poate că vei mânca puțin mai mult la următoarea masă, și… vei continua din acel punct.

Așadar, nu uita să stai singur cu Dumnezeu, astăzi!

2 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, pe când îmi dădeam toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Iuda 3

Cuvântul „mântuire“ poate fi tradus și cu „salvare“. În acest verset însă nu este vorba numai despre ceea ce înțelegem noi de cele mai multe ori prin mântuire, adică iertarea păcatelor celui care s‑a întors la Dumnezeu, ci este vorba despre tot ceea ce Dumnezeu vrea să dea și va da fiecăruia care Îl primește pe Domnul Isus în acest timp (timp în care El formează Adunarea). Aceasta nu înseamnă numai iertarea păcatelor, ci și faptul că am devenit plăcuți în Cel Preaiubit și că stăm în fața lui Dumnezeu în aceeași favoare în care stă Domnul Isus, Cel care a săvârșit lucrarea de pe cruce prin care Dumnezeu a fost onorat.

Dumnezeu ne iubește la fel de mult cum Îl iubește pe Domnul Isus (Ioan 17.23), Cel care „n‑a făcut păcat“ (1 Petru 2.22). Ne‑a făcut desăvârșiți pentru totdeauna „printr‑o singură jertfă“ (Evrei 10.14) și „ne‑a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină“ (Coloseni 1.12). Noi avem chiar de acum intrare liberă în Locul Preasfânt, în prezența unui Dumnezeu care este un foc mistuitor (Evrei 10.19; 12.29).

Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu și Moștenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1.2); noi suntem fii ai lui Dumnezeu și împreună‑moștenitori cu Hristos (Romani 8.14‑17). Domnul este acum în slavă; noi suntem transpuși în El în locurile cerești (Efeseni 2.6) și în curând vom fi pe veci cu El în casa Tatălui (Ioan 14.2).

Deja de acum avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul (1 Ioan 1.3) prin puterea Duhului care locuiește în noi (Ioan 4.14). În curând vom primi un trup care va fi asemenea trupului de slavă al Domnului Isus (Filipeni 3.21), pentru ca atunci să se împlinească în întregime planul lui Dumnezeu, care spune că vom fi pe deplin asemenea chipului Fiului Său, pentru ca „El să fie Cel întâi‑născut între mulți frați“ (Romani 8.29). „Vom fi asemenea Lui, pentru că‑L vom vedea cum este“ (1 Ioan 3.2).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarsis, departe de fața Domnului.

Iona 1.3

Iona

Istoria lui Iona este una captivantă și totodată instructivă. Dumnezeu îl trimite pe profet la Ninive cu un mesaj de avertizare pentru locuitorii capitalei Imperiului Asirian. Și Iona pornește, însă în direcție opusă! Chiar crede că Îl poate înșela pe Dumnezeu? Se pare că așa gândea profetul neascultător, însă prima lui lecție este că Dumnezeu nu poate fi înșelat! Domnul îl ajunge pe profetul fugar prin intermediul unui „pește mare“, care îl salvează de la înec. În această situație extremă, în burta mamiferului acvatic, Iona are timp să se gândească profund la viața și chemarea sa.

Trei zile mai târziu este aruncat pe uscat. I se oferă o a doua șansă. De data aceasta, Iona o folosește. Și astfel, el ia la pas drumurile cetății și le vestește ninivitenilor că Dumnezeu va aduce în curând judecata asupra lor, pentru că umpluseră măsura în rău. Care este reacția lor? Ei Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt, se întristează pentru păcatele lor și își schimbă viața. Ce mângâiere pentru inima lui Dumnezeu să‑i audă pe acești oameni care, conștienți de vinovăție, Îi cer acum îndurare și iertare!

Iona este însă întristat. El nu poate înțelege de ce Dumnezeu nu îi pedepsește pentru păcatele lor. Ah, Dumnezeu trebuie să îl ia din nou pe Iona în școala Lui! El face să crească miraculos o plantă, pentru a‑i oferi umbră lui Iona, dar, când planta se ofilește, Iona se mânie. Atunci Dumnezeu îi adresează profetului o ultimă întrebare: „Ție ți‑a fost milă de planta pentru care n‑ai muncit, nici n‑ai făcut‑o să crească, […] și Eu nu trebuia să Mă îndur de Ninive, cetatea cea mare […]?“ (Iona 4.10,11).

Citirea Bibliei: Estera 6.1-14 · Proverbe 20.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 17

În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. În Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.

Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se afl㠖 şi aceasta în primul rând – înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 ne‑a învăţat c㠄Domnul cercetează pe cel drept…“. Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „… Tu n‑ai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu“ (v. 3; comp. cu Ioan 8.25). Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcut‑o El: S‑a folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).

Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă“, şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău“ (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).

SINGUR CU DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!” (Psalmul 63:1)

Dr. Stephen Olford, lider evanghelic american, a spus: „Vreau să aud vocea lui Dumnezeu înainte de a auzi vocea oricui altcuiva dimineața, iar vocea Lui este ultima pe care vreau s-o aud seara!” Indiferent de ora pe care o stabilești, dimineața sau seara, fii consecvent! Fă o programare cu Dumnezeu așa cum ai face-o cu oricine altcineva. Și respect-o! Nu-L lăsa să aștepte! S-ar putea să te întrebi: „Cât timp ar trebui să-mi pun deoparte?”

1) Începe cu câteva minute și apoi mărește timpul tot mai mult! Nu începe cu două ore de liniște, pentru că te vei descuraja. Îți vei crea amintiri despre eșec, în loc de amintiri despre succes. Trebuie să crești în această relație, așa cum o faci în orice altă relație.

2) Nu lua ceasul cu tine! Lucrul acesta îți poate strica timpul de liniște mai mult decât orice altceva. Stabilește cât timp poți dedica Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunii – apoi pune în practică! Uneori vei petrece mai mult timp decât te-ai gândit, alteori va fi mai puțin… Amintește-ți că vorbești cu Dumnezeul veșniciei, deci nu-L ofensa uitându-te la ceas! Cu Dumnezeu, calitatea este mai importantă decât cantitatea. Ceea ce faci în timp ce ești cu El este important, indiferent dacă este vorba de zece minute sau de o oră!

3) Alege un loc special. Biblia spune că: „Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27) Locul tău special ar trebui să fie un loc unde să poți să te rogi cu voce tare fără să te simți jenat, un loc unde să te simți confortabil. Dar nu poți alege patul – acolo e prea confortabil! Cu trecerea timpului, locul tău special va deveni foarte prețios pentru tine, datorită tuturor momentelor minunate pe care le petreci acolo cu Domnul!

26 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise i‑a zis: „Ești tu gelos pentru mine? De ar fi tot poporul Domnului profeți, de Și‑ar pune Domnul Duhul Său peste ei!“.

Numeri 11.29

Ce frumos tablou! Îl vedem pe Moise cu totul depărtat de acel duh nenorocit de invidie care nu lasă pe nimeni altcineva să vorbească, decât pe sine însuși. Moise era pregătit, prin har, să se bucure de orice manifestare a puterii spirituale adevărate, indiferent unde și prin cine avea loc. El știa foarte bine că nu putea exista prorocire adevărată, decât prin puterea Duhului lui Dumnezeu și că, oriunde acea putere se manifesta, el nu avea niciun drept să o stingă sau să o împiedice.

Facă Domnul ca un astfel de duh să fie tot mai des întâlnit și cultivat! Domnul să ne dea harul să ne bucurăm sincer de mărturia și de slujirea tuturor celor ai Săi, chiar dacă nu suntem de acord în toate lucrurile cu ei și chiar dacă măsura și metodele noastre diferă! Nimic nu este mai vrednic de disprețuit ca un duh de invidie și de gelozie, care nu îngăduie cuiva să aibă interes în lucrarea altuia, decât numai în a lui însuși. Putem fi siguri că, acolo unde duhul lui Hristos acționează în inimă, va exista putința de a cuprinde în afecțiuni întregul câmp de lucru al binecuvântatului nostru Stăpân și pe toți lucrătorii Lui preaiubiți. Va exista, de asemenea, o bucurie din inimă la vederea unei lucrări împlinite, indiferent cine a împlinit‑o. Un om a cărui inimă este plină de Hristos va putea spune cu sinceritate și cu smerenie: «Câtă vreme lucrarea este făcută, câtă vreme Hristos este glorificat, câtă vreme sunt mântuite suflete, câtă vreme turma Domnului este îngrijită și hrănită, nu contează pentru mine cine face lucrările».

Acesta este duhul pe care trebuie să‑l cultivăm, un duh în contrast deplin cu îngustimea și cu preocuparea cu sine, care se bucură doar de lucrarea în care eu însumi am un loc proeminent. Domnul să ne izbăvească de o astfel de stare și să ne dea puterea de a păstra un echilibru al sufletului, exprimat de Moise prin cuvintele: „Ești tu gelos pentru mine? De ar fi tot poporul Domnului profeți, de Și‑ar pune Domnul Duhul Său peste ei“!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului n‑a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Sacrificiul echipajului „armata‑digului“

Astăzi olandezii sunt satisfăcuți cu realizările lor în domeniul digurilor, al polderelor (porțiuni joase de pământ, smulse mării și aflate chiar și la 7 metri sub nivelul mării), precum și al sistemelor anti‑furtună. Ei spun cu mândrie: Lumea este opera lui Dumnezeu, însă Olanda este opera olandezilor.

În lupta seculară a olandezilor cu marea, anul 1953 a rămas unul istoric. Inundațiile din toiul acelei ierni au smuls din viață 1800 de oameni. Insula olandeză Texel fusese alertată că de ea se apropie o furtună de proporții. Ploaie și grindină se prăvăleau din ceruri. Pe de o parte, locuitorii polderului erau amenințați de creșterea debitului apelor din ploi, iar pe de altă parte se temeau să nu cedeze digul insulei sub dezlănțuirea mării. În Țările de Jos, peste tot familiile se înghesuiau în jurul sobelor cu lemne. Numai echipajul voluntarilor „armata‑digului“ era în intervenție. Noaptea, primele valuri se rostogoleau peste digul care protejase până atunci, iar până dimineața, digul a cedat. Polderul era sub apă. Voluntarii încă nu știau de ruperea digului. Când au observat, au încercat cumva să se salveze, dar șase dintre ei s‑au înecat. Astăzi, o piatră memorială îi comemorează, având următorul epitaf: În serviciul protejării insulei, și‑au pierdut viața în furia apelor. Bărbații veniseră să ajute, fără să știe însă că îi va costa viața. Spre deosebire de ei, Domnul, „știind toate cele care urmau să vină asupra Lui“ (Ioan 18.4), a mers la crucea Calvarului, pentru că a vrut să ne aibă cu El pentru totdeauna. Voluntarii și‑au pierdut viața fără a salva pe nimeni. Domnul Isus însă nu a venit în zadar!

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 12

Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii care‑l împresoară. David, cel care l‑a compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17…), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.9‑10), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţă a lui Nabal (1 Samuel 25.10‑11), toate acestea nu‑l puteau lăsa pe David indiferent. Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: „voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se sufl㓠(v. 5; comp. Psalmul 10.5).

Însă, în timp ce propria măsură de adevăr, în ce‑l privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Îi conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).

Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos…” (2 Corinteni 3:3)

Apostolul Pavel le-a scris credincioșilor din Corint: „Voi sunteţi epistola noastră… citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” (2 Corinteni 3:2-3)

De regulă, atunci când primim corespondență, o sortăm în două categorii: scrisori importante și plicuri care iau calea coșului de gunoi. Care este criteriul de sortare?

Iată răspunsul:

1) De la cine este scrisoarea? Sursa determină nivelul tău de interes. Tu ești o scrisoare către lume, de la Hristos și despre Hristos, „căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus.” (2 Corinteni 4:5) Oamenii religioși își promovează adesea biserica, dar noi suntem chemați să-L promovăm pe Hristos – și numai pe El! Sunt oamenii cu adevărat interesați? Da, deoarece Domnul Isus a promis: „După ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:32) Nimic nu este mai necesar astăzi decât un portret viu al lui Hristos reflectat în trăirea poporului Său răscumpărat. Așadar, transmite scrisoarea ta de dragoste oricui îți iese în cale!

2) Cui îi este adresată scrisoarea? Biblia răspunde la această întrebare: „Oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16) Dr. David Yonggi Cho a construit cea mai mare biserică din lume în Seul, Coreea de Sud: aproape un milion de oameni. Este mai mare decât multe orașe. Dar ca tânăr budist, el a fost condus la Hristos de o doamnă pe care a întâlnit-o o singură dată. Ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi decis să tacă?

Așadar, viața ta este o scrisoare de la Hristos cu potențialul de a schimba viața cuiva. Așa că, asigură-te că o transmiți mai departe ca și alții s-o citească!

25 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului; și ogorul este lumea; și sămânța bună, aceștia sunt fiii Împărăției.

Matei 13.37,38

Ce este „sămânța bună“? Domnul Isus explică astfel: „Sămânța bună, aceștia sunt fiii Împărăției“. În parabola despre semănător (pe care Domnul, ieșind din casă, a spus‑o mulțimii), sămânța este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu. Aici, în explicația parabolei (pe care Domnul, intrând în casă, a dat‑o ucenicilor), sămânța este o imagine a acelora care au primit Cuvântul. Fiecare sămânță aduce rodul ei. Sămânța bună sunt oamenii credincioși, care fac parte din rodul adevăratului bob de grâu, care a murit pentru ei, ca ei să trăiască (Ioan 12.24). Deci pe aceștia îi aduce Domnul în ogorul Lui. Fiii Împărăției Îi aparțin Lui și El îi trimite în lume.

Răspândirea seminței bune este lucrarea marelui Stăpân. Dacă El Și‑ar ține în coșul Său sămânța prețioasă, nu ar fi creștere, nu ar fi recoltă. El folosește diverse căi pentru a‑i împrăștia pe fiii Împărăției pe tot ogorul. În acest scop, El a folosit, de exemplu, persecuția care a avut loc cu ocazia morții lui Ștefan: „Și toți în afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeii și ale Samariei. Deci cei împrăștiați străbăteau ținuturile, vestind Cuvântul“ (Fapte 8.1‑4). Lucrarea lui Satan de a împiedica răspândirea mărturiei a devenit exact contrariul în mâinile Domnului.

Putem învăța și noi ceva de aici? Domnul permite câteodată situații în viața noastră care ne pun la încercare, care ne cauzează probleme și pe care noi le‑am pune în seama împotrivitorului. Dar, dacă vom folosi corect aceste situații, ele vor putea deveni pentru alții o binecuvântare. Tocmai pentru aceasta, Semănătorul i‑a adus pe fiii Împărăției în ogorul Său. Ogorul însă este lumea.

Ogorul nu este Adunarea sau Biserica lui Dumnezeu. Parabola aceasta nu are nimic de‑a face cu principiile Adunării. Dorim să avertizăm cu toată seriozitatea cu privire la astfel de confuzii. Desigur, în prezent, Împărăția cerurilor a luat forme și trăsături eclesiastice. Dar principiile după care lucrează Dumnezeu în Împărăția cerurilor sunt altele decât cele din Adunarea Sa, pe care El dorește să le respectăm.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care l‑au auzit pe Ioan și L‑au urmat [pe Isus]. Acesta l‑a găsit întâi pe fratele său Simon și i‑a zis: „Noi L‑am găsit pe Mesia“.

Ioan 1.40,41

Andrei îl găsește pe fratele său

Andrei fusese mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul. Dar, într‑o zi, a lăsat totul și a mers după Isus. „Ce căutați?“, i‑a întrebat El pe cei doi ucenici care Îl urmau. — „Învățătorule, unde locuiești?“ Și, în ziua aceea, au rămas la Isus. Scriptura menționează că „era pe la ceasul al zecelea“. Clipa întâlnirii cu Mântuitorul rămâne neuitată: este momentul în care a fost pusă piatra de hotar în viața noastră. Andrei nu căuta doctrină, nici religie, nici biserică, nici comunitate; el căuta o Persoană. Și L‑a urmat pe Isus și a rămas cu El. Această cale este și astăzi deschisă tuturor. Abia după ce L‑a cunoscut pe Domnul Isus, el l‑a „găsit“ pe fratele său (păcatul afectează chiar și relațiile naturale, astfel că, deși suntem alături, putem fi uneori străini unii față de alții). Și îi duce vestea minunată printr‑un mesaj foarte simplu: „L‑am găsit pe Mesia“. Să le spunem oamenilor simplu despre Isus, iar Dumnezeu va îngriji de rezultate!

Simon Petru și Andrei erau frați de trup, dar foarte diferiți unul de altul. Felul de a se comporta și misiunile încredințate lor erau distincte. Dar, cu toate că ei erau diferiți – așa cum suntem cu toții – amândoi au primit iertarea păcatelor și au fost mântuiți. Petru era cel mai în vârstă și dădea tonul, fiind adesea primul; Andrei nu vorbea mult și rareori se afirma. Petru predica mulțimilor, astfel că odată s‑au convertit chiar și 3.000 de oameni; Andrei avea în atenție lucrarea individuală, el fiind cel care îl găsise pe băiețelul cu cinci pâini și doi pești (Ioan 6.9), îl găsise pe fratele său și Îl găsise pe Isus!

Citirea Bibliei: Estera 2.1-10 · Proverbe 18.13-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 11

Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie…; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat („sunt distruse temeliile“). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu! Încrederea lor nu este într‑un adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care Îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, s‑ar putea vedea în cine ne‑am încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate… Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!

Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; Psalmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! Sentiment de fericire pentru „cel drept“! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).

AFARĂ CU VECHIUL ȘI ÎNĂUNTRU CU NOUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi.” (Marcu 2:22)

Pentru că ești o făptură nouă, nu mai ești controlat de vechiul tău comportament, ci de relația ta cu Hristos.

Jon Walker a scris: „La câțiva kilometri de casa mea există un magazin care a trecut printr-o schimbare de imagine. Cu toate acestea, angajaților le-a scăpat din vedere acest lucru. Puștiul din spatele tejghelei purta o uniformă nouă, dar avea aceeași privire încruntată pe care o mai văzusem înainte. Asta m-a făcut să mă gândesc la modul în care încercăm să punem vin nou în burdufuri vechi. Domnul Isus spune că suntem sortiți eșecului pentru că „vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc.” Dar nu facem oare și noi același lucru, când vine vorba despre umblarea noastră creștină? Vinul cel nou al onestității la locul de muncă, turnat în burduful vechi al compromisului. Vinul nou al iubirii necondiționate, turnat în burduful vechi al urii față de familia din vecini. Vinul cel nou al închinării, turnat în burduful cel vechi al idolatriei (față de bani, putere, distracții sau ultimul joc video). Vinul nou al studiului Bibliei, turnat în burduful vechi al obiceiului de tipul „sunt extrem de prins și nu mai am timp”. Vinul nou al smereniei, turnat în burduful cel vechi al îngâmfării. Vinul nou al iertării, turnat în burduful cel vechi al amărăciunii. Vinul nou al punerii aproapelui pe primul loc, turnat în burduful cel vechi al ambiției egoiste. Vinul nou al bucuriei, turnat în vechiul burduf al geloziei și invidiei. Vinul nou al păcii, turnat în burduful cel vechi al neînțelegerii!”

Dacă ceva din toate acestea îți sună cunoscut, este timpul să renunți la burduful cel vechi și să-L lași pe Dumnezeu să te facă un vas puternic, nou și curat – începând de astăzi!

24 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă.

Romani 12.1

Expresia „căci cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost sfătuitorul Lui? sau cine I‑a dat Lui întâi, ca să‑i fie dat înapoi?“, cu care se încheie Romani 11, concentrează unele dintre cele mai frecvente întrebări ridicate în rândul creștinătății. O mulțime de predici, de cărți și, iată, de pagini de calendar au încercat și încă încearcă să răspundă la ele. Totuși, răspunsul lui Dumnezeu este redat sub forma unui îndemn, în câteva cuvinte, în primele două versete din Romani 12, și este bazat pe dragostea și pe îndurarea lui Dumnezeu care ne‑a dăruit măreața mântuire prezentată de Pavel. Cât de mult ne mângâie și ne animă faptul că Dumnezeu este pentru noi și că, pentru a dovedi acest lucru, nu L‑a cruțat pe Fiul Său, ci L‑a dat pentru noi toți (Romani 8.31,32)!

Dacă avem un simțământ real al acestor lucruri în sufletul nostru, următorul pas decurge de la sine: trebuie să ne aducem trupul – în mod practic, tot ceea ce suntem – ca o jertfă vie. Dacă Domnul Isus, asupra Căruia moartea n‑a avut niciun drept, a murit pentru noi, trebuie să ne dăm și noi viața – asupra căreia El are toate drepturile – ca jertfă pentru El.

Expresia „să aduceți“ este, în limba greacă, la timpul aorist, desemnând ceva ce, odată înfăptuit, rămâne adevărat pentru totdeauna. Să ne gândim la cei care aduceau jertfe în Vechiul Testament; aceștia nu‑și mai puteau lua jertfele înapoi odată ce acestea ajungeau pe altar. Tot așa, nici noi nu putem renunța, nici nu ne putem retrage odată ce ne‑am adus trupurile ca jertfă pentru Dumnezeu; acesta este un angajament care durează întreaga noastră viață și de care Domnul și Mântuitorul nostru este pe deplin vrednic.

Bineînțeles, nu putem face acest lucru într‑un fel neglijent, la fel ca cei menționați la sfârșitul Vechiului Testament, care Îi aduceau lui Dumnezeu ca jertfe animale betege și bolnave (Maleahi 1.8). Slujirea noastră trebuie să fie făcută potrivit naturii Sale sfinte și cu singurul scop de a‑I fi plăcuți Lui. Această slujire nu este opțională, ci este înțeleaptă (logică) pentru toți creștinii, dacă ei doresc cu adevărat să cunoască și să facă voia Lui. Ce provocare pentru noi!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Domnul ne‑a poruncit să împlinim toate aceste rânduieli, să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, spre binele nostru, în toate zilele, ca să ne țină în viață ca în ziua aceasta.

Deuteronom 6.24

Manualul de instrucțiuni

Când cumpărați o piesă vestimentară, este important să respectați instrucțiunile de spălare, cum ar fi, de exemplu, aceea de a nu folosi apă fierbinte la țesăturile delicate. Dacă nu urmați astfel de recomandări, este posibil ca – deși pe termen scurt nu se observă – totuși, pe termen lung, să se vadă cum culoarea se deteriorează sau haina își micșorează dimensiunea. La un moment dat, ea va deveni chiar inutilizabilă.

La fel este și cu viața noastră. Prin Biblie, Dumnezeu ne‑a oferit un fel de „manual de instrucțiuni“, astfel încât să putem practica binele. Fiindcă este Creatorul nostru, doar El știe cum funcționează viața noastră. Dar, vai!, suntem înconjurați de multe voci care contravin rânduielilor lui Dumnezeu. De exemplu, în timp ce sexualitatea este un privilegiu pentru viața de căsătorie, ea devine respingătoare înaintea lui Dumnezeu când este întrebuințată în oricare altă practică. Mulți consideră gândurile lui Dumnezeu ca fiind depășite și, ca să nu priveze pe nimeni de nimic, susțin cu vehemență educația sexuală, sub pretextul prevenirii sau evitării consecințelor neplăcute. Dacă o persoană nu ține cont de instrucțiunile lui Dumnezeu – care sunt numai pentru binele nostru – mai devreme sau mai târziu va trebui să culeagă ceea ce a semănat. În schimb, dacă Îl ia pe Dumnezeu pe cuvânt și Îl ascultă, va fi binecuvântată și va putea confirma cât de valoroase sunt adevărurile Bibliei!

„Le‑ai dat […] rânduieli și porunci bune“ (Neemia 9.13).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 10

Timpurile de necaz“ descrise în Psalmii 9 şi 10 (9.9; 10.1) vor fi înspăimântătoare. Pofte, mândrie, necredinţă, făţărnicie, violenţă…, aceste tendinţe ale firii care există în lumea de acum vor atinge măsura lor maximă în zilele când „Cel care opreşte“ (Duhul Sfânt) va fi departe: în zilele lui Antihrist, al cărui sinistru portret ni‑l fac versetele acestui psalm (vezi şi 2 Tesaloniceni 2.7,8).

Contrar gândurilor celui rău, care consideră că Dumnezeu nu Se informează de nimic („nu cerceteaz㓠– v. 4,13), tot ce el face în taină, cu viclenie şi răutate, este dat pe faţă. Şi tot ce el spune „în inima lui“ (v. 6,11,13) este făcut public de către Cel care „cercetează inimile“ (Luca 12.3).

„Nu voi fi clătinat“: aici este limbajul nebuniei (v. 6); dar poate fi şi cel al credinţei (Psalmul 62.6). Gândul că Dumnezeu vede totul îl încurajează pe credinciosul aflat în încercare. Cel nenorocit poate să se abandoneze în El (v. 14). Versetul 2 cuprinde un alt adevăr liniştitor: cel rău se va încurca întotdeauna în propriile lui curse (comp. Psalmul 7.15; Psalmul 9.16).

Psalmul 9 se încheia cu meditaţia că naţiunile „nu sunt decât oameni“; Psalmul 10 se termină numindu‑l pe asupritor: „omul care este din ţărână“. Credincioşi, să nu uităm niciodată că suntem ai cerului şi deci ne aflăm în afara atingerilor lumii şi ale prinţului ei.

FOLOSEȘTE-ȚI PUTEREA DATĂ DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Voi veţi primi o putere…” (Faptele apostolilor 1:8)

S-ar putea să ai și tu o astfel de întrebare, la fel ca mulți dintre noi: „Dacă Hristos trăiește în mine, de ce încă mai gândesc și acționez nepotrivit?”

Iată o explicație a unui lider creștin: „Răspunsul este ilustrat într-o poveste despre o doamnă de demult, care avea o căsuță. Era destul de bogată, dar și destul de zgârcită. Oamenii au fost surprinși de aceea când ea a decis să fie printre primii care să aibă electricitate în casa ei. La câteva săptămâni după instalare, un cititor de contoare a apărut la ușa ei. El a întrebat-o dacă electricitatea funcționa bine, iar ea l-a asigurat că da. „Mă întrebam dacă îmi puteți explica ceva”, a spus el. „Contorul dvs. arată un consum foarte mic… Folosiți energia?” „Firește”, a răspuns ea. „În fiecare seară, când apune soarele, aprind luminile doar cât să-mi aprind lumânările; apoi le sting.” Femeia aceasta se conectase la energie, dar practic nu o folosea! Casa ei era conectată, dar nu era luminată.

Oare nu facem și noi aceeași greșeală? Și noi – cu sufletele noastre mântuite, dar cu inimile neschimbate – suntem conectați, dar nu transformați. Avem încredere în Hristos pentru mântuire, dar ne opunem transformării. Uneori apăsăm pe întrerupător, dar de cele mai multe ori ne mulțumim cu întunericul. Ce s-ar întâmpla dacă am lăsa lumina aprinsă? Ce schimbări ar avea loc dacă ne-am propune să locuim în lumina lui Hristos? Nu ne îndoim de un lucru: Dumnezeu are planuri mărețe cu și pentru noi. Același Dumnezeu care ți-a mântuit sufletul tânjește să-ți restaureze inima. Planul Său nu este altceva decât o transformare totală.”

Iar apostolul Pavel a spus: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” (Romani 8:29)

Așadar, folosește-ți puterea dată de Dumnezeu!