Mana Zilnica

7 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și robii i‑au spus: „Vrei deci să mergem și să o adunăm?“. Dar el a spus: „Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: culegeți întâi neghina și legați‑o în snopi, ca să fie arsă; iar grâul adunați‑l în grânarul meu“.

Matei 13.28‑30

Copiii lui Dumnezeu stau în har (Romani 5.2; 1 Petru 5.12), de aceea ei nu sunt destinați să exercite judecata; îngerii Săi vor face aceasta. „Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, pentru ca nici măcar un singur fir de grâu să nu fie prejudiciat – «Lăsați‑le să crească amândouă împreună! Lăsați ceata mică a celor care Îmi aparțin să se dezvolte nestingherit, până ce Eu voi aduce judecata asupra fiilor celui rău!».

Desigur, Dumnezeu este „îndurător și plin de milă, încet la mânie și plin de bunătate“ (Psalmul 103.8). Noi uităm câteodată această trăsătură, de a fi încet la mânie. Datorită celor drepți, El întârzie judecata asupra celor nelegiuiți. După ce Dumnezeu Însuși a închis ușa după Noe, El Și‑a arătat îndelunga Sa răbdare, așteptând încă șapte zile până să aducă apele pe pământ (Geneza 7.4,10,16). Deși hotărâse nimicirea Sodomei, Dumnezeu le‑a spus îngerilor care urmau să aducă judecata să‑l înștiințeze pe Lot că El nu va acționa până când Lot nu va ajunge într‑un loc sigur (Geneza 19.22). Curva Rahav a fost scoasă din Ierihon de către iscoade înainte ca cetatea să fie arsă prin foc (Iosua 6.22). Rămășița iudaică, de asemenea, va fi îndemnată să fugă în munți înainte ca Ierusalimul să fie distrus (Matei 24.16).

Toate acestea mișcă inima noastră. Astăzi, Duhul Sfânt locuiește în Adunare și El „oprește“ dezvoltarea deplină a răului și judecata asupra lui (2 Tesaloniceni 2.7). Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți (1 Timotei 2.4). De aceea trebuie să considerăm îndelunga‑răbdare a Domnului nostru ca fiind mântuire (2 Petru 3.15) și să nu o răstălmăcim ca fiind indiferență sau slăbiciune. Astăzi, Dumnezeu nu este preocupat cu judecata. El lucrează în har și îi cheamă pe oameni afară din lume, pentru a‑i conduce din întuneric la lumina Sa minunată.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Știți unde Mă duc și știți și calea“. Toma I‑a zis: „Doamne, nu știm unde Te duci; cum putem ști calea?“. Isus i‑a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.

Ioan 14.4‑6

Enigma lui Toma

Isus le‑a făcut cunoscut ucenicilor Săi destinația călătoriei lor: casa în care locuiește Dumnezeu Tatăl. Niciun copil al lui Dumnezeu nu a ajuns încă în această casă veșnică. Acest lucru nu se va întâmpla până când Domnul nu va veni și nu îi va răpi la Sine pe toți cei răscumpărați (conform 1 Tesaloniceni 4.16,17). Dar Domnul este preocupat ca cei credincioși să Îl cunoască pe Tatăl și să aibă încă de aici și de acum o relație cu El – înainte de a ajunge în casa Sa.

Toma este copleșit, căci gândurile sale sunt limitate la așteptările evreilor. El vede în Isus pe Mesia promis lui Israel și așteaptă ca El să împlinească promisiunile lui Dumnezeu făcute poporului evreu pentru acest pământ și pentru împărăție. Însă Toma Îl întreabă pe Domnul. Și, așa cum se întâmplă adesea, răspunsul lui Dumnezeu depășește cu mult întrebarea celui care se află în dilemă.

Întâi Domnul Se prezintă ca fiind Calea, drumul către Tatăl. Fără credința în Isus, nimeni nu poate veni la Tatăl și la casa Tatălui: „Oricine Îl tăgăduiește pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl“ (1 Ioan 2.23). Apoi Se prezintă ca fiind Adevărul. Într‑o vreme în care oamenii consideră opiniile diametral opuse ca fiind în egală măsură și corecte și valide, am putea fi ofensați de o astfel de afirmație absolută. Dar oricine vrea să știe adevărul referitor la cine este Dumnezeu, cine este omul și cine este diavolul găsește răspunsul la Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, Domnul Se prezintă ca fiind Viața – nu viața naturală, ci viața care ne permite să‑L cunoaștem pe Dumnezeu, acum și pentru totdeauna, și să trăim cu El.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:20-27; 5:1-23

Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să‑ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu‑ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi‑au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nicio lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină“, a celui care şi‑a dat anii „celui nemilos“ (v. 9). I‑am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.” (Filipeni 3:8)

Trebuie să fii dispus să plătești prețul schimbării! Dramaturgul și scenaristul Sidney Howard a spus: „Jumătate din a ști ce vrei înseamnă a ști la ce trebuie să renunți înainte de a obține acel lucru!” Schimbarea te costă întotdeauna, dacă nu în bani, atunci în timp, creativitate și energie. De fapt, dacă nu te costă nimic, probabil că nu este o schimbare reală!

Când te gândești cum să faci schimbările necesare în viața ta pentru a te dezvolta și a crește, este important să calculezi costul schimbării în comparație cu costul rămânerii la același nivel. Asta înseamnă că trebuie să-ți faci temele.

Schimbarea aduce creștere. Dar poate aduce și durere, mai ales când înseamnă să renunți la unele lucruri, pentru a îmbrățișa altele! Cât vor costa cu adevărat schimbările pe care ți le dorești?

Apostolul Pavel s-a exprimat astfel: „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” (Filipeni 3:8-12)

Întrebarea este: cât de mult dorești să te schimbi? Și, chiar ești dispus să plătești prețul? Acesta este Cuvântul de astăzi al lui Dumnezeu pentru tine – răspunde-I!

6 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și bărbatul Moise era foarte blând, mai mult decât toți oamenii care erau pe fața pământului.

Numeri 12.3

Este minunat felul în care Moise se comportă în scena din Numeri 12. Cu adevărat, el s‑a dovedit a fi un om blând, nu numai în întâmplarea cu Eldad și Medad, ci și în împrejurarea cu mult mai dureroasă în care Maria și Aaron l‑au vorbit de rău. În ce privește prima întâmplare, în loc să fie gelos pe cei care fuseseră chemați să împartă cu el demnitatea și responsabilitatea sa, el mai degrabă s‑a bucurat de lucrarea lor și s‑a rugat ca toți cei din poporul lui Dumnezeu să guste din același privilegiu sfânt. În ce privește a doua întâmplare, în loc să aibă vreun resentiment față de fratele și față de sora sa, el a fost gata imediat să ia locul de mijlocitor. „Și Aaron i‑a zis lui Moise: «Te rog, domnul meu, nu pune asupra noastră păcatul acesta, prin care am lucrat nebunește și prin care am păcătuit. Te rog, să nu fie ea ca unul născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecul mamei lui!». Și Moise a strigat către Domnul, zicând: «Dumnezeule, Te rog, vindec‑o!»“ (Numeri 12.11‑13).

Aici Moise împrumută din duhul Stăpânului său și se roagă pentru cei care vorbiseră atât de rău împotriva lui. Aceasta a fost biruință, biruința unui om blând, biruința harului. Cel care își cunoaște locul cuvenit înaintea lui Dumnezeu se poate ridica deasupra oricărei vorbiri de rău. Nu este afectat de ea, decât poate gândindu‑se la sărmana stare de suflet a celor care practică vorbirea de rău. Poate să ierte vorbirea de rău. Nu este ușor iritabil, nici ambițios și nici preocupat cu sine. Știe că nimeni nu‑l poate pune mai jos decât merită să fie. Prin urmare, dacă cineva vorbește împotriva lui, el își poate pleca cu blândețe capul și poate merge mai departe, lăsându‑se pe sine și cauza lui în mâinile Celui care judecă drept și care va răsplăti cu siguranță fiecăruia după faptele lui.

Aceasta înseamnă adevărata demnitate. Facă Domnul să o înțelegem și mai bine, iar în felul acesta nu ne vom mai aprinde atât de repede când cineva ne vorbește de rău pe noi sau lucrarea noastră! Mai mult, vom putea să ne plecăm inima în rugăciune pentru acea persoană, aducând binecuvântare atât asupra ei, cât și asupra sufletului nostru.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oprește‑te acum și îți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.

1 Samuel 9.27

„Trebuie să faci o pauză de 14 zile!“

Această recomandare venită de la medic poate avea un impact foarte diferit asupra pacienților: unii se simt complet lezați de o astfel de pauză forțată, căci ei nu pot trăi fără activitate intensă; alții se consideră pe ei înșiși de neînlocuit, astfel că, pentru firea lor orgolioasă, este greu să suporte gândul că viața profesională poate continua fără ei timp de paisprezece zile; alții pot considera că un astfel de moment este o pauză benefică, care le va permite să respire puțin și să își recapete echilibrul.

Viața noastră este uneori ca un zbor spre un viitor incert. Prin urmare, este benefic, ba chiar absolut necesar, să evadăm pentru o clipă din vârtejul timpului de față, pentru a reflecta în liniște asupra obiectivelor personale. Dar și mai important este să folosim acest timp pentru a asculta – nu vocile numeroase ale acestei lumi, care adesea nu fac decât să ne asurzească și să ne înăbușe orice reflecție asupra noastră înșine – ci glasul lui Dumnezeu. El vorbește și astăzi. Cât de necesar este să fim atenți la ceea ce are El să ne spună! În Biblie, Dumnezeu Se adresează fiecăruia dintre noi în parte. Mesajul Lui este caracterizat deopotrivă de dragoste și de adevăr. În timp ce trebuie să ne arate că suntem pierduți și departe de El, Dumnezeu ne prezintă și remediul: Isus Hristos ne salvează pe toți cei care Îl primim. Prin moartea Sa, El a înlăturat tot ceea ce ne separa de Dumnezeu. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui“ (Coloseni 1.20). Prin urmare, odihna poate fi salvatoare, dacă o folosim pentru a căuta legătura cu Dumnezeu.

„Ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3).

Citirea Bibliei: Geneza 2.15-25 · 1 Petru 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:1-19

Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune“ primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).

„Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău“ (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4‑6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 Împăraţi 2.1‑3).

Versetele 11‑13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14‑19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplin㓠(v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într‑o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.

Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15)

Recunoaște că fără schimbare nu poate exista progres. Dar, nu susținem schimbarea de dragul schimbării! Aceasta poate fi o caracteristică a neliniștii și un simptom al conflictului interior. Schimbarea poate produce mari oportunități, dar și potențiale pierderi. Deși orice progres produce schimbare, nu orice schimbare produce progres!

Expertul în leadership Max DePree spunea: „Nu putem deveni ceea ce trebuie să fim, rămânând ceea ce suntem!” Dacă vrei să crești, trebuie să fii dispus să te schimbi.

Generalul Douglas MacArthur, eroul Războiului din Pacific, a spus: „Viața este un proces viu în devenire. Dacă nu ți-ai extins interesele în ultimul an, dacă ai aceleași gânduri vechi, dacă te raportezi la aceleași experiențe personale, și ai aceleași reacții previzibile, s-a instalat rigiditatea cadaverică a personalității!” Ai înțeles ultimele cuvinte? Rigiditatea cadaverică este rigiditatea fizică care se instalează după moarte – înțepenirea. Și ți se poate întâmpla acest lucru în relații, în carieră dar și pe plan spiritual.

În 1 Timotei 4, apostolul Pavel îl îndrumă pe fiul său spiritual Timotei să preia conducerea bisericii, când Pavel nu va mai fi. Și îi spune lui Timotei că nu poate moșteni mantaua conducerii doar pentru că Pavel îl iubește… ci, trebuia să muncească pentru asta! Și asta însemna să înceapă să lucreze la el însuși! Pavel îi spune: „Meditează la aceste lucruri; dedică-te în întregime lor, ca progresul tău să fie evident pentru toți!” Oportunitățile în viață apar pentru toți, dar sunt recunoscute și valorificate doar de cei care sunt pregătiți.

Asta înseamnă să fii dispus să crești, să te adaptezi și să te schimbi!

5 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

„Dacă va fi un profet printre voi, Eu, Domnul, Mă voi arăta lui într‑o viziune, voi vorbi cu el într‑un vis. Nu așa este cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea. Eu vorbesc cu el gură către gură, deschis, și nu în vorbiri întunecoase, și el vede asemănarea Domnului. Cum dar nu v‑ați temut să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?“ Și mânia Domnului s‑a aprins împotriva lor; și a plecat.

Numeri 12.6‑9

Dumnezeu să ne dea harul să veghem împotriva unui astfel de rău! Să avem grijă să nu fim găsiți făcând ceea ce‑I este atât de neplăcut, anume să vorbim împotriva celor care sunt dragi inimii Sale! Nu există niciun credincios în care să nu putem găsi chiar și un singur lucru bun, numai să avem răbdare să‑l descoperim.

Să ne preocupăm numai cu binele, să stăruim asupra lui și să căutăm să‑l întărim și să‑l dezvoltăm în orice fel. Iar dacă nu am putut să descoperim lucrul bun din fratele nostru și din cel împreună‑lucrător cu noi, dacă ochiul nostru n‑a detectat decât lucrul rău, dacă nu am putut să găsim scânteia mică din mijlocul cenușii, piatra nestemată în mijlocul gunoiului, dacă am văzut doar ceea ce ține de carne, atunci, cu o mână delicată a dragostei, să tragem cortina tăcerii în jurul fratelui nostru și să vorbim despre el doar înaintea tronului harului.

Iar atunci când ne aflăm în compania celor care se complac în obiceiul rău de a vorbi împotriva celor ai Domnului, dacă nu putem schimba subiectul conversației, mai bine să ne ridicăm și să părăsim acel loc, dând astfel mărturie împotriva a ceea ce este atât de urâcios în ochii lui Hristos. Niciodată să nu stăm și să ascultăm un bârfitor! Putem fi siguri că unul ca acesta face lucrarea diavolului, producând pagubă pentru trei persoane deodată, anume pentru sine însuși, pentru cel care îl ascultă și pentru cel împotriva căruia vorbește.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui care aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vestea bună, care vestește salvarea!

Isaia 52.7

Predica de la zăbrelele închisorii

În iarna anului 1940, pastorul german Wilhelm Busch (1897‑1966) era din nou prizonier al Poliției Secrete. Stătea în celula lui. Era rece și liniște și îi era groază de noaptea lungă fără somn. Dintr‑odată a auzit: „Hei, tu, cel nou! Suie‑te la fereastră și șoptește ceva acolo, ca să putem vorbi“.

Busch a împins deci masa în dreptul ferestrei, a pus pe ea un scaun și s‑a suit pe ele. Stând astfel pe vârfuri, putea ajunge la gratiile geamului de la subsol. Dacă se trăgea în sus și vorbea în șoaptă pe fereastră, putea fi auzit de ceilalți prizonieri, deoarece la mică distanță de geam se afla un zid care reflecta sunetele. Așa a aflat cine erau tovarășii lui de închisoare: o mulțime amestecată. A auzit despre necazurile lor, despre temerile și disperarea lor. Noapte de noapte, el le spunea evanghelia: a făcut un fel de turn pe care se urca și apoi se trăgea în sus de bare. În timp ce stătea agățat acolo ca o maimuță‑păianjen, el le predica. După un verset din Biblie urma o scurtă explicație, a cărei lungime depindea de cât putea sta atârnat acolo, pentru că, după un timp, era nevoit să dea drumul la gratii, pentru a‑și reveni. Erau predici de o lungime rezonabilă; în amintirile lui a consemnat: „Nu vedeam pe niciunul dintre ascultătorii mei, dar puteam simți că ei se străduiau să asculte“.

Bine‑cunoscuta lucrare „Isus, Destinul nostru“ se bazează pe o compilație a discursurilor radio ale lui Wilhelm Busch. Publicată după moartea sa, tradusă în toate limbile de circulație internațională, cartea a atins o distribuție mondială de câteva milioane de exemplare.

Citirea Bibliei: Geneza 2.1-14 · Proverbe 31.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 3:21-35

Învăţăturile Înţelepciunii trebuie reţinute! Acest lucru va fi benefic în primul rând pentru viaţa sufletului meu. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu“ (Luca 4.4). Ele îmi vor fi o adevărată podoabă a harului „pentru gâtul“ meu (v. 22; cap. 1.9; cap. 4.9); mersul îmi va fi întărit ziua, iar noaptea mă voi putea odihni în siguranţă. Somnul îmi va fi dulce (v. 24). De unde atunci şovăirile şi judecăţile greşite, care mă fac să mă poticnesc chiar şi ziua? De unde temerile şi frământările interioare, care mă asaltează uneori şi noaptea? Acestea apar pentru că am pierdut din vedere învăţăturile Domnului; am abandonat simpla încredere în El (v. 26), alegând să raţionez după mintea mea.

În al doilea rând, Dumnezeu, care‑mi cunoaşte inima egoistă, îmi aminteşte şi care‑mi sunt îndatoririle faţă de aproapele meu (v. 27; Luca 6.30). Pentru că sunt copilul Lui, El aşteaptă de la mine o îndreptare totală, fără cel mai mic compromis în fapte, cuvinte sau intenţii. Blândeţea şi bunătatea sunt virtuţi de care lumea profită pentru a‑l jefui pe creştinul care le manifestă, dar cel credincios nu va fi niciodată în pierdere, pentru că Dumnezeu dă un mai mare har, după cum anunţă Iacov, citând v. 34 (Iacov 4.6).

NU-ȚI PIERDE PASIUNEA PENTRU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:17)

Încearcă să-ți imaginezi focul din ochii Domnului Isus și expresia feței Lui în timp ce răsturna mesele schimbătorilor de bani din Templu… Și o facea în timp ce mânuia un bici pe care-l făcuse El Însuși. Când L-au văzut ce face, „ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

Domnul Isus a fost cea mai înțeleaptă și cea mai bună persoană care a trăit vreodată. În plus, El a fost și persoana cea mai plină de râvnă. Iar cei care Îl urmează ar trebui să fie oamenii cei mai plini de râvnă de pe pământ! Cuvântul „entuziasm” provine din două cuvinte grecești: en și theos, care înseamnă „în Dumnezeu”. Și cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât dezvolți mai multă pasiune pentru lucrurile lui Dumnezeu!

Biblia ne spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Da, tu trebuie să-ți răstignești zilnic dorințele trupești, dar Dumnezeu nu-ți elimină capacitatea de a dori; El o sfințește și o redirecționează. Când „Domnul este desfătarea ta”, dorințele noastre trupești suferă un „transplant”; C.S. Lewis a spus: „Suntem creaturi cu inima împărțită și ne pierdem timpul cu băutura, relații intime și ambiții, pe când Dumnezeu vrea să ne ofere bucurie infinită.” La care un pastor adăuga: „Păcatul este o risipă de energie. Și este o risipă dublă. După ce îți irosești energia pe lucruri precum pofta, mândria și mânia, trebuie să irosești și mai multă energie pe lucruri precum vinovăția, rușinea și regretul. Nimic nu te epuizează mai mult decât păcatul, dar, în același timp, nimic nu te reîncarcă mai mult decât ascultarea. Este energie pură!”

Așadar, nu-ți pierde pasiunea pentru Dumnezeu!

4 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum dar nu v‑ați temut să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?

Numeri 12.8

Este un lucru foarte grav ca cineva să vorbească împotriva slujitorului lui Dumnezeu! Putem fi siguri că, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu va judeca acest lucru. În cazul Mariei, judecata divină s‑a abătut grabnic și cu mare solemnitate. A fost o mare greșeală, chiar o răzvrătire pe față, să vorbească împotriva aceluia pe care Dumnezeu îl rânduise într‑un mod atât de clar și căruia îi dăduse o misiune divină; și, mai mult, împotriva aceluia care, în chiar acel lucru de care ei se plângeau, acționase în deplin acord cu planurile lui Dumnezeu și furnizase o imagine a tainei glorioase ascunse în gândurile Sale eterne, anume uniunea lui Hristos cu Adunarea.

Oricum, este o greșeală fatală să vorbești chiar și împotriva celui mai slab și mai umil dintre slujitorii lui Dumnezeu. Dacă slujitorul a greșit, dacă a eșuat în vreun lucru, Domnul Însuși va avea de‑a face cu el; ceilalți slujitori însă trebuie să se ferească să rezolve ei înșiși chestiunea respectivă, ca nu cumva să fie găsiți precum Maria, lucrând de fapt împotriva lor înșiși.

Este cumplit să vezi felul în care unii oameni își permit să vorbească sau să scrie despre slujitorii lui Hristos! Poate că slujitorii Domnului chiar au oferit ocazia pentru aceasta; poate că au făcut greșeli și au manifestat un duh nepotrivit și un temperament nelalocul lui. Trebuie totuși să spunem răspicat că este un păcat îngrozitor făcut împotriva lui Hristos să‑i vorbești de rău pe slujitorii Săi. Cu siguranță, trebuie să simțim greutatea și solemnitatea acestor cuvinte: „Cum dar nu v‑ați temut să vorbiți împotriva robului Meu?“.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis.

Isaia 55.11

Biblii pentru Cuba

Președintele Cubei și șeful guvernului cubanez, Fidel Castro (1926‑2016), își dorea o Biblie pentru o ocazie specială, așa că a făcut o comandă la Societatea Biblică. Dar, pentru că edițiile disponibile atunci erau cu copertă simplă, Fidel Castro nu a fost deloc încântat; a încercat totuși să afle dacă nu cumva este disponibilă vreo ediție de lux. „Ce fel ați dori?“, a întrebat responsabilul de la Comisie. „O Biblie mare, neagră, cu cruce aurie pe copertă“, a fost răspunsul președintelui. „Regretăm, dar acest model nu este disponibil. Pentru a obține o astfel de Biblie, va fi necesară aprobarea unui import.“ Atunci Fidel Castro a spus: „Dacă asta e tot, spuneți‑mi câte Biblii doriți să importați. Zece mii? O sută de mii?“. După o scurtă gândire, 10.000 de exemplare păreau o cantitate rezonabilă pentru început. Așa a pornit campania importului care a condus la proiectul „Un milion de Biblii pentru Cuba“.

Dumnezeu știe unde a ajuns fiecare dintre aceste Biblii. Cuvântul își face neobosit lucrarea. El aduce dragostea lui Dumnezeu oamenilor și îi cheamă la pocăință și la credința personală în Isus. Iată mărturisirea, după eliberare, a unui prizonier care a stat treizeci și cinci de luni închis în condiții foarte grele: „Dumnezeu a îngăduit să rezist trei ani în aceste condiții. Nici înainte de închisoare nu‑L pierdeam din vedere pe Dumnezeu, dar în împrejurări ca acestea m‑am gândit cu mare seriozitate la El. Aveam cărți, dar le pierdeam adesea în timpul repetatelor mele mutări din celulă în celulă. De șaptesprezece ori mi‑au schimbat locul detenției. Singura carte pe care însă o aveam mereu cu mine era Biblia“.

Citirea Bibliei: Geneza 1.20-31 · Proverbe 31.10-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 3:1-20

Pentru tine, tânăr credincios, răsună aceste cuvinte pline de dragoste ale Tatălui ceresc: „Fiul meu, nu uita…“ (v. 1). Expresia „fiul meu“ se repetă de paisprezece ori în cap. 1‑7. Citându‑le evreilor Proverbe 3.11,12, apostolul va fi obligat să le spună: „Aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii…“ (Evrei 12.5,25). În ce ne priveşte, să luăm bine seama la avertismentele pe care le găsim în aceste capitole, gândindu‑ne la Cel care ni le adresează.

Bunătatea şi adevărul sunt de nedespărţit: ele corespund perfect naturii Dumnezeului dragostei şi al luminii. Şi, pentru că noi suntem copiii acestui Dumnezeu, se cuvine să gravăm bunătatea şi adevărul pe inimile noastre (v. 3)!

Există o pricepere care se cautăprin rugăciune (am învăţat aceasta din cap. 2): este priceperea prin care Duhul Sfânt ne ajută să pătrundem gândurile lui Dumnezeu: ferice de toţi cei care o găsesc (v. 13)! Însă există şi una în care nu am voie să‑mi pun încrederea:este propria mea pricepere (v. 5). Nu pot în acelaşi timp să mă sprijin şi pe priceperea mea şi să mă încred şi în Dumnezeu din toată inima; să urmez şi raţionamentele mele… şi instrucţiunile de sus. „Nu fiţi înţelepţi în ochii voştri“, recomandă Romani 12.16, reluând v. 7 din capitolul nostru.

ELIBEREAZĂ-TE DE GELOZIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Gelozia înfurie pe un bărbat…” (Proverbele 6:34)

Biblia ne spune că „fiecare este robul lucrului de care este biruit.” (2 Petru 2:19) Acest lucru este valabil și în cazul geloziei.

Chuck Swindoll scria: „Gelozia și invidia sunt adesea socotite sinonime, dar există o diferență: invidia începe cu mâinile goale – plânge pentru ce nu are; gelozia începe cu mâinile pline: este alimentată de teama că va pierde ce are în favoarea altcuiva, în ciuda eforturilor de a păstra ceea ce are. Acesta a fost păcatul lui Cain – el a fost gelos pe Abel. S-a supărat că Dumnezeu a primit ofranda fratelui său… și abia când sângele lui Abel a curs pe mâinile crude ale lui Cain, gelozia s-a potolit.

Solomon ar fi putut foarte bine să scrie epitaful pentru piatra funerară a lui Abel: „gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc.” (Cântarea Cântărilor 8:6)

Oricine a experimentat eliberarea de acest gigant infernal știe prea bine cum gelozia poate distruge o prietenie, poate destrăma o poveste de dragoste, poate distruge o căsnicie, poate crea tensiune între profesioniști, poate anula unitatea într-o echipă, poate ruina o biserică, poate separa predicatori, poate încuraja competiția între lucrători creștini, poate produce amărăciune și acuzații între instrumentiști talentați și cântăreți capabili. Gelozia pune la îndoială motivele și deplânge succesul altuia.”

Înțeleptul Solomon ne spune că: „Furia este fără milă și mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?” (Proverbele 27:4) Gelozia roade sufletul și trupul. Așadar, ia hotărârea ca, prin harul lui Dumnezeu, să te smulgi de sub dominația ei.

Swindoll adaugă: „Am trăit mulți ani ascultând de poruncile ei. A fost o agonie groaznică. În cele din urmă, mi-am dat seama că nu trebuie să trăiesc în întuneric. Am ucis gigantul și m-am târât afară… iar lumina eliberatoare a libertății mi-a inundat inima. Aerul era atât de proaspăt și curat! Oh, ce schimbare a adus! Este o bucurie desăvârșită… Întrebați-o pe soția mea!”

Deci, eliberează-te de gelozie!

2 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

L‑am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.

Psalmul 16.8

Când șarpele a ispitit‑o pe Eva să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, ea „a văzut că pomul era bun de mâncat și că era plăcut pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea inteligență“. După ce ea a încălcat porunca lui Dumnezeu, mâncând din rodul acelui pom, i‑a dat să mănânce și soțului ei, și astfel omul a căzut în păcat și a devenit pradă „poftei cărnii, poftei ochilor și trufiei vieții“, despre care scrie apostolul Ioan (1 Ioan 2.16). Până la acel moment, ei își păstraseră starea de inocență prin ascultarea față de Dumnezeu; de acum încolo însă aveau să fie robi ai unui stăpân rău, căruia nu i se puteau împotrivi.

Cu câtă plăcere ne întoarcem privirile către Omul al Doilea, atunci când El a fost confruntat cu aceeași ispită, de fapt cu „orice ispită“ (Luca 4.13)! Omul dintâi s‑a ascuns de Dumnezeu în mijlocul pomilor din grădină, în timp ce, în pustie, diavolul a fost cel care a plecat de la Domnul. Ce anume a făcut diferența? Eva, la întrebarea lui Satan, a răspuns, într‑adevăr: „Dumnezeu a spus“, însă a făcut lucrul acesta doar la început. Prin contrast, pe Domnul Îl auzim spunând mereu: „Este scris […] Este scris […] S‑a spus“ (Luca 4.4,8,12). El Și‑a manifestat umanitatea desăvârșită prin faptul că L‑a așezat întotdeauna pe Dumnezeu înaintea Sa și a ascultat de El.

Apostolul Ioan le scrie tinerilor din familia lui Dumnezeu: „Sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și l‑ați biruit pe cel rău“. Este nevoie însă de mai mult: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume“. Diavolul caută să‑i distragă pe cei credincioși de la calea ascultării, folosind atracțiile acestei lumi. Noi să‑L ținem însă pe Dumnezeu întotdeauna înaintea ochilor noștri!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus i‑a răspuns:] Nu te mira că ți‑am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou“.

Ioan 3.7

Barca peticită

Cunoștința mea din Norfolk este constructor de bărci. El este un meșter de încredere. Când descoperă un loc slab la o barcă veche, nu se limitează la a o chitui, ci curăță cu atenție și apoi înlocuiește materialul putred cu lemn nou. El este mândru de lucrarea bună pe care o face, iar clienții lui sunt satisfăcuți. Mult timp, el a crezut că Îl putea satisface pe Dumnezeu prin fapte bune. Din ceea ce se putea vedea din exterior, totul părea în regulă în viața lui.

Într‑o zi m‑am apropiat de el pe când stătea lângă o barcă proaspăt vopsită. „Este o barcă nouă?“, l‑am întrebat. „Nu, este doar renovată“, a răspuns el. „Totuși, pare nouă; vopseaua strălucește și eu nu văd niciun petic“. „Da“, a remarcat el, „dar îi cunosc locurile cu probleme, pentru că eu am făcut lucrarea. Ți se pare nouă, pentru că tu nu poți deosebi o barcă nouă de una care tocmai a avut reparații capitale“. „Destul de adevărat“, i‑am răspuns, „și nici tu nu poți spune despre un om păcătos că este un om nou, indiferent cât de bine s‑ar vopsi cu fapte bune. Trebuie să te naști din nou! Niciun om nu‑și poate schimba sau rafina caracterul sau firea. Dar Dumnezeu poate să facă ceva complet nou din tine“. Atunci constructorul de bărci a recunoscut că nu putea deveni un om nou prin propriile lui forțe. A recunoscut înaintea lui Dumnezeu că era un păcătos. Și atunci a putut avea experiența că a fi „în Hristos“ nu înseamnă o cârpeală, ci ceva complet nou.

Minunat har al Domnului în dragoste,
ce depășește păcatele noastre!

(J. H. Johnston, 1849‑1919)

Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 1:20-33

Înţelepciunea şi‑a luat ca obligaţie educarea „fiilor“ ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a‑i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi Înţelepciunea – şi prin ea pe Domnul Isus – cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu. Pentru a‑Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, Înţelepciunea strigă (comp. cu Ioan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.32‑34).

Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într‑o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12). Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…“

CREDINȚA ȘI FAPTELE | Fundația S.E.E.R. România

 „Credința fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26)

Să fie oare adevărat că percepția negativă pe care oamenii o au despre Biserică provine din exemplul negativ pe care îl dau creștinii? Și oare ar putea fi adevărat că energia noastră negativă provine din viziunea noastră negativă asupra dreptății?

Noi considerăm în mod eronat că drept și corect înseamnă să nu faci nimic rău: „Nu face asta, nu face cealaltă și vei fi bine.” Problema cu această gândire este că poți să nu faci nimic rău, și totuși să nu faci ceea ce este corect – ceea ce Dumnezeu te cheamă să faci.

Dreptatea înseamnă mai mult decât a nu face nimic rău. Chiar crezi că scopul suprem al lui Dumnezeu pentru noi este să nu facem nimic rău? Îți place când copiii tăi iau o decizie de a nu face ceva rău… dar ceea ce îți aduce o bucurie și mai mare este să-i vezi dezvoltându-și darurile și atingându-și potențialul!

Asta dorește Dumnezeu în ce ne privește pe fiecare dintre noi. Biblia ne învață despre două tipuri de păcat: păcatul de comitere, care înseamnă să faci ceva ce nu ar fi trebuit să faci, și păcatul de omitere care înseamnă: „Cine știe să facă bine si nu face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:17). Aici sunt incluse toate lucrurile pe care le-am fi putut face, și ar fi trebuit să le facem pentru a promova Împărăția lui Dumnezeu – dar nu le-am făcut!

Un pastor scria: „În economia lui Dumnezeu, evitarea pierderilor înseamnă tot pierdere. Nu este aceasta lecția din pilda talanților? Slujitorul cu un singur talant a dorit să evite pierderile, iar Domnul Isus l-a numit „rob viclean şi leneş” (Matei 25:26). Cel mai mare risc este să nu-ți asumi niciun risc!

Dreptatea înseamnă să folosim toate darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu la potențialul maxim pe care ni l-a dat Dumnezeu. Iubirea nu joacă la sigur; ea își asumă riscuri. Iubirea nu găsește scuze; ea își asumă responsabilitatea. Iubirea nu vede probleme; ea profită de ocazii pentru a interveni și a acționa!”

Deci, credința nu este credință până nu este pusă în practică! Așa că, „arată-ți credința prin faptele tale”!

1 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.

Evrei 13.8

Trăim în timpuri foarte grele, când orice temelie pare că este distrusă. David a avut aceleași simțăminte atunci când a întrebat: „Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?“ (Psalmul 11.3). Însă în împrejurări la fel de sumbre, răspunsul său a fost: „M‑am încrezut în Domnul“ (versetul 1). Psalmistul ne amintește că Domnul nu Se schimbă, ci șade pe tronul Său: „Domnul este în templul sfințeniei Sale, Domnul Își are tronul în ceruri. Ochii Săi privesc, pleoapele Sale îi cercetează pe fiii oamenilor“ (versetul 4). În 2 Cronici 16.9 ni se spune că „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El“.

Cei de dinaintea noastră ne‑au învățat calea dreptății. Evrei 13.7 ne îndeamnă: „Amintiți‑vă de conducătorii voștri, care v‑au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind atent la sfârșitul purtării lor, imitați‑le credința!“. Viața și învățătura lor ne‑au îndreptat privirile către Cel care este același ieri și azi și în veci.

William MacDonald a consemnat despre ei:

«Esența învățăturii lor a fost aceasta: Isus Hristos este același ieri și azi și în veci. Scopul vieții lor a fost Isus Hristos, care este același ieri și azi și în veci. Temelia mesajului lor a fost că Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.»

Cât de minunat este să avem și noi același unic Scop în viață: pe Domnul nostru Isus Hristos! Iată ștafeta care ne‑a fost predată! Mesajul nu s‑a schimbat, ci este același, fiindcă Domnul Însuși nu S‑a schimbat. Să vestim acest mesaj în umblarea noastră de zi cu zi!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și s‑a întâmplat că aceasta era partea de ogor a lui Boaz […]

Rut 2.3

„Coincidență?“

Rut, o văduvă moabită, s‑a mutat la Betleem, în Israel, împreună cu soacra ei israelită, Naomi. Socrii ei plecaseră de acolo cu mulți ani în urmă și emigraseră în țara Moabului din cauze unei foamete. Acolo a murit întâi socrul ei, apoi soțul ei. Atunci Rut a hotărât să‑și urmeze soacra în patria ei, pentru că se simțea legată de Dumnezeul lui Israel și de poporul Lui. Este o istorie emoționantă, care are un final frumos: Rut l‑a întâlnit pe Boaz cel bogat, s‑au căsătorit și au avut un fiu care a fost strămoșul regelui David și, în felul acesta, strămoșul lui Mesia – Isus Hristos. Aparenta „coincidență“ care i‑a adus împreună pe Rut și pe Boaz este, de fapt, condusă de Dumnezeu.

Aceia care trăiesc în dependență de Dumnezeu pot avea multe experiențe asemănătoare și în zilele noastre. Așa a fost situația și cu un creștin care mergea în Rusia cu Biblii în timpul Războiului Rece (numit și conflict înghețat, 1947‑1989). În România, o femeie i‑a cerut o Biblie în limba română. Ea încercase să le spună romilor și poporului sinti despre Domnul Isus, dar nu avea o Biblie a ei. Din nefericire, omul i‑a putut spune că avea Biblii doar în limba rusă. Dar femeia nu a renunțat: „Nu pot crede! Este atât de important pentru mine! Chiar nu aveți măcar o Biblie în română?“. Și, spunând aceasta, s‑a apucat să ia, una câte una, bibliile din portbagaj. Dintr‑odată a exclamat: „Iată o Biblie în română pentru mine!“. Creștinul a rămas mut, pentru că el personal strânsese și încărcase bibliile, iar cea în limba română ajunsese acolo din greșeală. Coincidență? Nu, ci Dumnezeu Însuși S‑a îngrijit de aceasta. Așa Se folosește El de aparente „coincidențe“, pentru a ne arăta marea Lui iubire.

Citirea Bibliei: Naum 2.1-13 · Proverbe 30.11-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 1:1-19

Folosindu‑Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 Împăraţi 4.29‑34), Dumnezeu ne‑a dăruit „Proverbele“, „Cartea Înţelepciunii“, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit momentul orientării tale,a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7‑9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele“ de bază. Ea conţine definiţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care ea se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.

Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi“, a celor care caută să‑l ispitească spunându‑i: „Vino cu noi“ (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei“ (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!

ÎN CARE ANOTIMP TE AFLI?| Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Scopul vieții tale este legat de un anumit moment și anotimp. Cu alte cuvinte, va avea un început și un sfârșit. Unele dintre planurile lui Dumnezeu pot fi îndeplinite într-un timp scurt, în timp ce altele durează o viață întreagă. Nu vei putea face întotdeauna ceea ce faci astăzi, sau cel puțin nu în măsura în care o faci acum! Biblia ne avertizează că „se apropie anii când: încep să tremure paznicii casei (mâinile), se încovoaie cele tari (picioarele), se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii)…” (vezi Eclesiastul 12:1-7)

De aceea, unii dintre cei mai buni sportivi din lume trec la meseria de antrenor. Trei observații importante care reies din aceste versete:

1) Trebuie să înțelegi și să valorifici la maximum sezonul în care te afli acum!

2) Când o etapă se termină, trebuie să treci încet la următoarea!

3) Trebuie să înveți să te bucuri de orice anotimp în care te afli! Și încă ceva important: Ilie i-a lăsat mantaua puterii sale lui Elisei, dar nicăieri nu mai citim că Elisei ar fi transmis-o altcuiva! (vezi 2 Împărați 2:1-18)

Dar când apostolul Pavel i-a „transmis mantaua” lui Timotei, lucrurile nu s-au oprit aici. Pavel i-a spus: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2)! În loc să se lamenteze că nu mai avea timp, Pavel s-a bucurat știind că Dumnezeu l-a ajutat să-și îndeplinească misiunea.

El spune: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Timotei 4:7-8) Dumnezeu îți dă har pentru anotimpul în care te afli. Harul Lui te va însoți în fiecare etapă a vieții. Harul ți-a rezolvat problema mântuirii, harul îți motivează prezentul, și prin har ai nădejdea întâlnirii cu Regele în glorie! Dar nu uita, harul include și pocăința.

Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: bucură-te de anotimpul în care te afli!

30 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și robii i‑au spus: „Vrei deci să mergem și să o adunăm?“. Dar el a spus: „Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“.

Matei 13.28‑30

A fost un lucru înțelept că robii care au văzut răul n‑au lucrat după bunul lor plac, ci au arătat dependență, întrebând care este voia stăpânului: „Vrei deci […]?“. Poate fi ceva mai important într‑o astfel de situație? Desigur, ei aveau propriile păreri despre felul în care ar putea îndepărta răul. Dar fapta lor ar fi fost una omenească, firească, și ar fi dus la un rău și mai mare. Ei ar fi corectat o greșeală cu o altă greșeală. Într‑adevăr, ne putem întreba ce este mai de temut: prima greșeală, sau a doua? Sunt numeroase cazuri când aplicarea unor mijloace greșite de corectare duce la un rău și mai mare decât greșeala inițială.

Dar stăpânul, care se gândește întotdeauna doar la binele grâului, răspunde negativ la propunerile bine intenționate ale robilor: „Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea“. El știa ce ar putea face râvna oarbă a firii. El își iubea prea mult grâul, astfel încât nu a permis ca el să fie expus riscului de a fi smuls împreună cu neghina. Această lucrare a păstrat‑o pentru sine și nu a încredințat‑o robilor săi.

Să nu ne înșelăm, gândind că am putea curăța statul și biserica de răul cuibărit acolo! Smulgerea neghinei nu ar însemna altceva decât îndepărtarea fiilor celui rău din ogor, adică omorârea lor. Știm din istoria bisericii că acest lucru s‑a și întâmplat la începutul secolului al IV‑lea, atunci când împăratul Constantin a îndreptat sabia împotriva ereticilor, însă apoi, secole la rând, cei credincioși au fost considerați „eretici“ și au fost pedepsiți de puterea lumească.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie.

Psalmul 23.4

Toiagul și nuiaua

În Psalmul 23, relația dintre cel credincios și Domnul său este comparată cu relația dintre oaie și păstor. Grija păstorului față de oaia sa ilustrează, în mod simbolic, afecțiunea Domnului Isus pentru ai Săi. Dar de ce toiagul? De ce nuiaua? Care este rolul lor în mâna păstorului?

Toiagul este un baston noduros care servește drept „armă“, pentru a respinge atacul animalelor sălbatice asupra turmei și pentru a le pune pe fugă. În sens spiritual, toiagul vorbește despre protecția față de pericolele lumii. Domnului Isus Își protejează propriul popor, încât el să nu devină prada dușmanului.

Nuiaua are altă funcție. Păstorul o folosește pentru a‑Și ghida oile. Dacă se abat de la calea cea bună, El le aduce înapoi cu nuiaua Sa. În acest fel, Domnul îi conduce pe cei răscumpărați în siguranță, chiar și pe drumuri periculoase.

Dar cum e posibil ca toiagul și nuiaua să mângâie? Da, Doamne, sub toiag sunt conștientizat de protecția Ta, de atotputernicia Ta, de faptul că Tu poți învinge orice dușman! Iar sub nuia, Doamne, sunt conștientizat de faptul că Tu nu greșești niciodată. Nu este oare acest lucru o mare alinare pentru sufletul meu? Căile Tale cu mine, Doamne, trec uneori prin întuneric, dar sfârșesc sigur în lumină! O, Doamne, nu‑Ți mai cer să‑mi schimbi condițiile de viață, dar, Te rog, ajută‑mă să simt mângâierea din toiagul Tău și din nuiaua Ta de Păstor!

Citirea Bibliei: Mica 7.1-20 · Proverbe 29.20-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 40

Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate“ şi „gândurile“ lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.

Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.5‑9). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin…“ – „şi a venit…“, confirmă Efeseni 2.17.

Următorul tablou ni‑L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea“ (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8‑10.

În cel de‑al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M‑au ajuns…“ (v. 12). Nelegiuirile Mele…? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le‑am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.

Ultimul tablou ne readuce la v. 1‑3, unde „groapa pieirii“ şi „noroiul mocirlei“ fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat‑o cu răbdare, Îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a‑L celebra în acelaşi fel (v. 3).

NU FI DISPREȚUITOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Dacă te afli într-o poziție de conducere, încearcă să fii conștient de modul în care răspunzi la sentimentele, gândurile și opiniile celor din jurul tău. Ceea ce spui tu ca lider va avea un impact mai profund asupra oamenilor decât ceea ce spun alții, așa că trebuie să fii sensibil la acest lucru. Chiar și atunci când cineva îți propune o idee pe care tu o consideri fără valoare, rezistă tentației de a o respinge imediat. E mai bine să spui simplu „Mulțumesc pentru contribuție”, în loc să spui „Nu, asta nu va funcționa”. Când respingi pe cineva, transmiți următorul mesaj: „Nu-mi pasă de tine și de ideea ta. Sentimentele și opiniile tale nu contează. Preocuparea ta nu este importantă pentru mine!” Exprimate sau nu, astfel de afirmații rănesc simțul valorii și nevoia de respect ale unei persoane.

Acest lucru este valabil în special dacă persoana respectivă consideră că și-a câștigat dreptul la o atenție specială. Vechiul proverb este adevărat: „Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până nu știu cât de mult îți pasă.” Când ești disprețuitor față de ceilalți, ei vor găsi o modalitate de a-și arăta iritarea, iar uneori aceasta poate să te coste scump când vine vorba despre împlinirea viziunii tale.

Poți evita acest lucru devenind mai conștient de felul în care te prezinți în fața celorlalți. Singura soluție la această problemă este să ieși din propriile tale tipare de gândire, să-i asculți cu atenție pe ceilalți și să te străduiești să înțelegi și să tratezi cu respect preocupările lor. Vei obține mari beneficii dacă vei face acest lucru.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”

29 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, pe calea judecăților Tale, Doamne, Te‑am așteptat; sufletul nostru dorește Numele Tău și amintirea Ta. Sufletul meu Te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu Te caută devreme.

Isaia 26.8,9

Aceste versete constituie răspunsul sufletelor celor credincioși față de Jertfa măreață a Domnului Isus zugrăvită în Isaia 53; ei doresc fierbinte să preamărească numele binecuvântat al Răscumpărătorului și să țină cu credincioșie un memorial, spre onoarea Celui despre care profetul anunța: „Domnului I‑a plăcut să‑L zdrobească; L‑a supus suferinței […] Și‑a dat sufletul la moarte și a fost numărat cu cei fărădelege; și a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei fărădelege“.

Sufletul este sediul simțămintelor, al afecțiunilor, al dorințelor inimii. Domnul Isus a fost afectat în profunzimea sufletului Său, în adâncimile Sale de nepătruns; El a suferit la cruce dincolo de înțelegerea noastră. De aceea, sufletele ne sunt atinse atunci când medităm la jertfa Lui măreață. Inimile noastre tânjesc după aducerea‑aminte de El.

Totul în jur este întuneric – nu există nicio înțelegere cu privire la minunea lucrării mărețe de răscumpărare, nicio recunoaștere a gloriei Domnului nostru. Cât de scumpă, prin urmare, este amintirea de El, la frângerea pâinii! Cât de perfect răspunde ea la dorința sufletului nostru după Numele Său prețios! Să răspundem deci la dorința Lui de a ne aminti de El și să facem acest lucru cu adorare, laudă și mulțumire: „Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El“ (1 Corinteni 11.26).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară.

Ioan 6.37

George Frederick Root

Talentele muzicale ale lui George Frederick Root (1820‑1895) au fost evidente încă de la o vârstă fragedă. La numai 13 ani, era bucuros că putea cânta o melodie pe tot atâtea instrumente cât vârsta sa. Valorificând popularitatea compozitorilor germani precum Beethoven, Mendelssohn, Weber și Schumann, cantatele lui Root au fost populare pe ambele maluri ale Atlanticului de‑a lungul secolului al XIX‑lea. El l‑a ajutat pe William Bradbury la Cantata, cu text de Fanny Crosby. De numele său se leagă piese muzicale compuse în timpul războiului civil american, menite să‑i încurajeze pe prizonierii de război că speranța se apropie. În limba română, pe melodia imnului său compus în 1864, ca speranță a prizonierului, este intonat astăzi cântecul „Isus pe copii iubește, pe toți la El i‑a chemat“.

În anul 1870 a compus melodia și textul pentru chemarea plină de însuflețire de a veni la Isus:

Vino la Mântuitorul, nu întârzia! În Cuvântul Lui,
El ne‑a arătat Calea.
Aici, în mijlocul nostru, El stă astăzi,
spunând cu tandrețe: „Vino!“;
Ascultați acum glasul Său cum vă roagă duios:
„Vreți, copiii Mei, să veniți?“.

Poate veni oricine, și pensionarul și tânărul, și pușcăriașul și cetățeanul respectabil! Din toate păturile sociale, din toate culturile, din toate grupele de vârstă! Nu sunt examene de admitere, nici centre de evaluare, nici stagii, nici teste, nici perioade de probă. Pot fi sigur că, atunci când vin la Isus, nu voi fi dat afară. Odată ce sunt mântuit, am siguranță deplină. Ce minunat este să fiu primit și iubit!

Citirea Bibliei: Mica 6.1-16 · Proverbe 29.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 39

Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).

Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi‑a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; 1 Petru 2.23).

„Tu mi‑ai dat zile cât un lat de mână…“ (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâ­tea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21‑23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr…“) exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare“ (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră…“ (v. 6). De pe scena acestei lumi, curând, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Înţelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?“ şi îşi dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine“ (v. 7).

AȘTEPȚI LUMINA VERDE? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine Mă urmează pe Mine… va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

În cartea sa Deep Thoughts („Gânduri profunde”), umoristul american Jack Handey scria: „În timp ce semaforul se schimba de la roșu la verde, apoi la galben și din nou la roșu, stăteam acolo și mă gândeam la viață. Oare nu este nimic mai mult decât o mulțime de claxoane și țipete? Uneori chiar așa pare să fie!”

La fel stau lucrurile și-n plan spiritual. Mulți dintre noi așteaptă lumina verde – care ne-a fost deja dată. Domnul Isus a spus: „Cel care Mă urmează va avea lumina vieții.”

Când vin înțelegerea, iluminarea și călăuzirea? Când faci primii pași ai credinței! Nu susținem o abordare nechibzuită sau lipsită de rugăciune în luarea deciziilor.

Tu trebuie să știi că Dumnezeu te cheamă. Dar poți fi atât de temător ca nu cumva să faci ceva greșit, încât să nu faci niciodată ceea ce este corect! Este înțelept să gândești, și să gândești din nou, dar nu să gândești prea mult! Analiza excesivă duce la paralizie spirituală.

Un pastor explica: „Dacă încerci să înțelegi logic voia lui Dumnezeu, nu vei face niciodată un pas prin credință. De ce? Pentru că voia lui Dumnezeu nu este logică. Este teo-logică! Cuvântul „theos” înseamnă „Dumnezeu”. Deci, „teologic” înseamnă adăugarea lui Dumnezeu în ecuație! De aceea nu se potrivește întotdeauna cu calculatoarele noastre umane.

Îndemnurile Duhului Sfânt nu vor avea întotdeauna sens pentru emisfera stângă a creierului tău, responsabilă cu logica. De fapt, ideile lui Dumnezeu par adesea idei ciudate. Dar atunci trebuie să îngădui Duhului Sfânt să aibă întâietate asupra intelectului tău!”

Ucenicii chemați de Domnul Isus au făcut două lucruri: au făcut minuni, și au făcut greșeli. Dacă nu ar fi fost dispuși să greșească, nu ar fi experimentat niciodată bucuria de a face o minune!

Așadar, pornește la drum și nu mai aștepta – semaforul este verde!