Mana Zilnica

28 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos nu m‑a trimis să botez, ci să vestesc evanghelia; nu în înțelepciunea cuvântului, ca să nu fie făcută zadarnică crucea lui Hristos. Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.17,18

Crucea lui Hristos înseamnă mult mai mult decât mijlocul prin care păcătosul poate fi iertat. A considera crucea doar ca un remediu pentru nevoia omului – deși, într‑adevăr, ea este acest remediu – înseamnă să‑i minimalizezi importanța și să ignori adevărul despre gloria lui Dumnezeu, care strălucește în ea.

Ce vedem la cruce? Vedem ura sfântă a lui Dumnezeu față de păcat, dar și judecata asupra acestui păcat! Vedem dragostea Lui față de păcătos și harul Său infinit, dar și ticăloșia odioasă a omului aflat în cele mai bune împrejurări posibile! Vedem umilința și suferința Mântuitorului, dar și răutatea și viclenia lui Satan! Pe toate acestea le vedem, ca nicăieri în altă parte, la cruce.

Acolo pretențiile omului au fost năruite; păcatul a fost condamnat și înlăturat; Satan a fost biruit; judecata a fost purtată; Dumnezeu a fost glorificat în Hristos; Cel care n‑a cunoscut păcatul a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El. Doar la cruce au fost reconciliate atributele și căile divine, pe care păcatele noastre le făcuseră să fie îndreptate împotriva noastră. Astfel a fost așezată o temelie prin care starea noastră ruinată să fie schimbată cu una nouă, care va străluci etern, spre gloria lui Dumnezeu.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți tari și curajoși, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor; căci Domnul Dumnezeul tău, El Însuși va merge cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi.

Deuteronom 31.6

Fiți tari și curajoși!

Dumnezeu, prin Moise, transmite poporului Israel cuvinte încurajatoare: „Nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor“. Tânjim mult astăzi după o astfel de îmbărbătare. Dar de ce ne este atât de greu să acceptăm că ea este actuală pentru noi? Frica se strecoară abil și apoi ne învăluie cu totul. O presimțire rea pentru ce ne‑ar putea aduce viitorul. Examenul acela… Oamenii aceia răi din calea mea… Boala se abate asupra mea. Mi‑e teamă că pierd bătălia cu atacurile acestea furioase. Ah, ce e‑mail neplăcut… Într‑adevăr, ne iau prin surprindere evenimentele negative. Suntem nepregătiți în fața veștilor rele. De ce oare ne sună îndepărtat aceste încurajări: „Nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor“? Pentru că nu cunoaștem Persoana care ni le transmite!

Dumnezeu nu ne va lăsa singuri. El ne însoțește până când vom ajunge la destinație. Ne‑am putea imagina un însoțitor mai bun? Dumnezeu nu ne lasă niciodată din mâna Sa. El are grijă de noi neîntrerupt, nu doar din când în când, lăsându‑ne singuri în perioadele tumultoase. El este întotdeauna cu noi, luptând pentru noi. Are urechea deschisă pentru orice suspin al nostru.

Dumnezeu nu ne va părăsi. David, care a trăit această experiență, mărturisește în Psalmul 37.25:

„Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n‑am văzut pe cel drept părăsit, nici sămânța lui cerșind pâine“.

Citirea Bibliei: Mica 5.1-15 · Proverbe 29.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 38

Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i‑a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3‑5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi‑l pedepseşte (v. 1); şi pe El Îl aşteaptă (v. 15). Nu‑i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!“ (v. 15).

Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău…, nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; … Eu voi răsplăti, zice Domnul“ (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să‑l dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi“ (v. 19) sau „adversari“ care „răsplătesc cu rău pentru bine“ (v. 20).

Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia. Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („…pentru că eu urmăresc ce este bine“), subliniază propria lor răutate – iată îngrozitorul mobil care i‑a condus pe oameni la a‑L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!

NU TE LĂSA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Unul dintre cele mai importante lucruri care prezic succesul, în orice activitate, este perseverența. Nu contează doar cât de mult încerci, ci și cât timp încerci. Noi avem tendința de a supraestima câte putem realiza pe termen scurt. Și, potrivit unui pastor și autor american, „subestimăm cât putem realiza pe termen lung.” De ce? Pentru că energia este exponențială. Cu cât muncești mai mult și mai mult timp, cu atât mai mult lucrul acesta te răsplătește.

Într-un studiu care a implicat elevi japonezi și americani din clasa întâi, copiilor li s-a dat un puzzle dificil de rezolvat, în timp ce observatorii au fost atenți să măsoare cât timp va trece până când unii sau alții vor renunța. În medie, copiii americani au rezistat 9,47 minute; copiii japonezi au rezistat 13,93 minute. Aceasta înseamnă o diferență de 47%. Acum înțelegem de ce japonezii obțin note mai mari la testele de matematică…

Succesul în orice facem este un produs secundar al eforturilor mai mari și mai îndelungate. Nu există substitute. Nu există scurtături. Nu contează dacă este vorba de atletism, studii academice, muzică, matematică sau slujire… Studiu după studiu arată că este nevoie de aproximativ zece ani sau zece mii de ore pentru a deveni excelent în orice domeniu. Trebuie să muncești din greu și mult timp!

În opinia lui Malcolm Gladwell (autor, jurnalist și conferențiar canadian), „Zece mii de ore este numărul magic al măreției!” El a mai afirmat: „Există vreo idee divină la care ai renunțat? Vreo pasiune inspirată de Dumnezeu pentru care ai încetat să lupți? Vreun vis măreț peste care s-a așezat praful neascultării? Nu renunța la ele! Trebuie să încerci. Apoi trebuie să încerci mai mult. Și apoi trebuie să încerci timp îndelungat!”

Așadar, nu te lăsa și „nu cădea de oboseală în facerea binelui!”

24 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Leviticul 11.9

Dumnezeu nu ia din lume pe omul care se pocăieşte, ci îl lasă aici şi îl pune deoparte. Domnul spune despre ucenicii Săi: „nu sunt din lume” şi-L roagă pe Tatăl: „Nu te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.14-15). Aşa sunt credincioşii, orice poziţie socială şi orice vârstă ar avea – sunt în lume dar nu ai lumii. Dar acest fapt nu este de mică însemnătate, dacă ne gândim că potrivnicul caută să distrugă fericirea copiilor lui Dumnezeu şi să destrame mărturia lor. Cum să ne păzim de toate acestea? Legea cu privire la animalele curate ne dă o învăţătură de preţ. Animalele curate trebuia să fie înzestrate cu solzi şi înotătoare. Cu ajutorul înotătoarelor peştele putea să înoate contra curenţilor; un peşte bolnav sau mort este dus de curenţii apei.
La fel este cu credinciosul. El trebuie să se împotrivească duhului vremii pentru a înota contra curenţilor; cu nimic nu are voie să părăsească temelia credinţei şi să se încline către ceea ce cere temeiurile lumii. Inima credinciosului trebuie să fie aţintită spre Isus. Trebuie să se despartă şi să se deosebească de cele pământeşti. Iată ce vrea să ne înveţe nevoia solzilor care apără partea lăuntrică de ceea ce este în exterior. Peştii aveau posibilitatea de apărare de ce venea din afară. Dacă ne lipseşte energia credinţei pentru a lupta împotriva răului înconjurător, atunci cu mare uşurinţă ne ia duhul vremii cu curenţii lui. De aceea rugăciunea noastră sa fie ca Domnul să ne păzească de duhul vremii pentru ca acesta să nu intre în inimile noastre, nici în casele noastre şi nici în strângerile noastre laolaltă.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Simon Petru I‑a zis: „Doamne, unde Te duci? […] Eu îmi voi da viața pentru Tine“. Isus i‑a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că nu va cânta cocoșul până când nu Mă vei tăgădui de trei ori!“.

Ioan 13.36‑38

Erori fatale

Auzim de unele persoane care, fiind în necaz, vorbesc de calvarul lor și de crucea pe care trebuie să o poarte. Și mulți chiar sunt convinși că, pentru un echilibru just al lucrurilor, cei care își acceptă suferința cu resemnare merită un loc în cer și astfel dreptul la fericirea în lumea cealaltă. Iată o greșeală fatală! Nu suferințele noastre ne dau dreptul la mântuire, ci suferințele Domnului Isus! El singur a urcat dealul Calvarului deplin conștient de ceea ce‑L aștepta ca Victimă pentru păcat. Și niciun om nu L‑a putut urma pe acest drum. A fost doar al Său.

Petru era un om credincios. Însă, pierzând din vedere dragostea Domnului pentru el, se gândește doar la iubirea sa pentru Domnul, pe care o consideră nemărginită, permanentă și gata de sacrificiu. Așa că îndrăznește să‑L întrebe: „Doamne, unde Te duci?“ – nu de alta, dar el chiar voia să‑L urmeze pe Domnul oriunde. Câteva ore mai târziu va fi însă nevoit să afle cu amărăciune cât de puțin se cunoștea pe sine. Eșuează de îndată ce o slujnică îl recunoaște ca discipol al lui Isus. La început neagă doar faptul că L‑ar fi cunoscut pe Isus, însă la a treia confruntare, deoarece se teme pentru viața sa, el neagă chiar și Persoana Domnului, cu jurământ și cu blesteme. Încrederea în sine duce la înfrângere! Este o mare eroare să credem că, purtându‑ne povara vieții cu resemnare, vom echilibra cumva balanța și vom avea acces în cer! Și tot mare eroare este să contăm pe noi și pe sacrificiul nostru, pe care, cu orbire, îl punem în balanță cu Jertfa supremă a Domnului Isus!

Citirea Bibliei: Mica 1.1-16 · Proverbe 27.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 35:17-28

Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de‑a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?

În Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) Se referă la această ură fără temei căreia El i‑a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei…! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13). Este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care l‑a învins pe el. Ne putem imagina sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26? Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat … care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut“ – strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi Îl va vedea, şi cei care L‑au străpuns“, anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi.” (3 Ioan vers. 9)

Multora nu ne place să lucrăm împreună, sau în echipă, din cauza nesiguranței. Filozoful florentin Machiaveli a spus: „Prima metodă prin care evaluezi inteligența unui conducător este să-i privești pe oamenii din jurul lui.” Liderii nesiguri se simt amenințați de persoanele talentate, așa că se înconjoară de oameni slabi. Drept urmare, munca are de suferit, iar toți cei implicați suferă și ei.

Când un lider îți răspunde la o întrebare sinceră în felul următor: „Îndrăznești să-mi contești autoritatea?”, acesta este un om periculos și nu merită să fie urmat. Liderii nesiguri eșuează de obicei din două motive: vor să mențină controlul asupra tuturor lucrurilor sau se tem că vor fi înlocuiți de cineva mai competent. În orice caz, liderii care nu încurajează munca în echipă își slăbesc propriul potențial și îi descurajează pe cei din jurul lor.

Președintele Woodrow Wilson a spus: „Nu ar trebui să folosim doar mintea pe care o avem, ci și pe aceea pe care o putem împrumuta!”

„Apostolul iubirii” ne-a lăsat scris despre Diotref, un lider al bisericii, că „îi place să aibă întâietate”. Care era problema acestui om? Voia să stingă lumina tuturor celorlalți, pentru ca doar propria lumină să strălucească! Așa că, Ioan scrie mai departe (3 Ioan vers. 10-11): „De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.”

Așadar, dacă faci parte dintr-o echipă, lasă ca aprobarea lui Dumnezeu – pe care o ai deja – să fie cea care îți dă siguranță!

23 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

A omorât pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână; s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna Egipteanului, şi l-a omorât cu ea. 2 Samuel 23.21

Ultimele cuvinte ale lui David sunt o arătare a faptelor de vitejie, care-l apărau întotdeauna în război în perioada când el era lepădat şi părăsit. Devotamentul şi ataşamentul faţă de împărat arată cum omul după voia lui Dumnezeu rămâne totdeauna lângă Stăpânul său şi luminează ca o făclie aprinsă. Iar la marea judecată se va vedea cum am lucrat noi în vremea când Domnul Isus a fost părăsit, alungat, neprimit de lume. Benaia a acţionat fără teamă faţă de duşmanul poporului. De aceea îngrozitoarea figură a egipteanului nu l-a înfricoşat şi nu a trecut cu vederea răul, văzând în acest om un duşman al poporului.

Acestea sunt avertismente serioase şi pentru vremurile noastre, deoarece şi azi egipteanul – lumea – caută adesea să ne înfricoşeze, alteori vrea să ne atragă prin amăgire.

Îl recunoaştem şi noi în el pe marele duşman al poporului lui Dumnezeu, sau ne lăsăm orbiţi de frumuseţea lui sau speriaţi de ameninţarea lui în casele noastre sau în Adunare? Benaia a acţionat imediat; l-a omorât.

In această situaţie reţinerea de la o acţiune de nimicire imediată, în dorinţa unei rezolvări printr-o influenţă duhovnicească, nu este indicată. „Prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu.”

Aşa cum vedem la Benaia, devotamentul şi acţiunea hotărâtă împotriva răului poate să ne ocrotească de suliţa egipteanului (lumii) care are numai intenţii rele.
Chiar dacă lumea se arată mai frumoasă, are totdeauna suliţa în mână ca să ne omoare sau să ne facă prizonieri. Numai când stăm de partea Domnului Isus putem recunoaşte lumea în TOATĂ profunzimea grozăviei ei.

„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării… Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri…” (Col. 3.5-10).

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Selecții

În perioada premergătoare marilor evenimente sportive se desfășoară selecțiile. Sportivii sunt desemnați pentru Campionatele Mondiale pe baza performanțelor și a rezultatelor obținute. Există dezamăgiri amare în rândul concurenților, atunci când aceștia nu ating criteriile de selecție și nu sunt admiși. De asemenea, pentru ocuparea unui loc de muncă, procesul de selectare poate avea loc în mai multe etape, pentru a putea fi angajat omul cel mai potrivit. Cei care pierd cursa pentru ocuparea postului sunt anunțați că sunt respinși printr‑o scrisoare politicoasă. Persoanele descalificate se simt complet excluse.

Cu Isus Hristos, lucrurile stau total diferit. El nu emite criterii de selecție sau standarde de performanță; nu cere bani, nu pretinde nici măcar o viață bună. Ca Mântuitor, El îi invită pe toți să vină la El – bogați sau săraci, de la vârful societății sau dintre cei disprețuiți de societate. Fiul lui Dumnezeu nu respinge pe nimeni: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară“. El dorește să ne ofere iertarea și pacea, iar ceea ce ne dă El este absolut gratuit. Fiecare are posibilitatea de a veni la El pentru a primi viața veșnică prin credință.

Afla‑vei tu vreodată, sărmane călător, în lung pustiul lumii al Vieții Scump Izvor?
— Vin din căile pustii la Izvorul Apei Vii. Acest scump Izvor gustos e Hristos, e Hristos, e Hristos!

Citirea Bibliei: Iona 4.1-11 · Proverbe 27.10-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 35:1-16

Îngerul Domnului, Cel pe care L‑am văzut în Psalmul 34 cum „Îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi‑i scap㓠(Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să‑i alunge şi să‑i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5‑6). ŤDupă un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberareať (J.N.D.).

Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce‑i priveşte pe creştini, ştim că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, ci prin însăşi răpirea lor, pentru a‑L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării“… (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34‑36).

Ce nerecunoştinţă din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i‑a fost dat atât de des să o sufere din partea acelora de lângă el (v. 12‑15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţă într‑un mod cu mult mai profund: „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea“ (v. 12; Psalmul 109.5).

CUM SĂ ȘTII CÂND TREBUIE SĂ TACI? | Fundația S.E.E.R. România

„Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23)

Nevoia cuiva de a ști nu ar trebui să determine nevoia ta de a vorbi. Când unul dintre ucenici a încercat să se opună, la arestarea Domnului Isus, Acesta a spus: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53).

Când Domnul Isus a stat în sala de judecată a lui Pilat, nu Pilat avea puterea – Isus o avea! Cu toate acestea, Biblia spune că Isus „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). El a stat acolo și nu a spus nimic. De ce? Pentru că nu El era judecat, ci Pilat. Isus Își cunoștea destinul și, mai important, Îl cunoștea îndeaproape pe Tatăl Său ceresc! Și când Îl cunoști pe Dumnezeu și Te încrezi în El, poți înfrunta orice cu încredere – și te poți simți liber să nu spui nimic.

Uneori, cel mai înțelept lucru este să spui: „Nu am răspunsul în acest moment. Dar mă voi gândi la asta, mă voi ruga și voi reveni cu un răspuns.” Biblia spune că: „Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.” (Proverbele 12:23)

Când oamenii sunt nerăbdători să primească răspunsuri, vor încerca să te preseze să vorbești înainte de a avea toate informațile sau înainte de a avea ocazia să te rogi și să analizezi cu atenție situația. Dacă Îl întrebi pe Dumnezeu, El îți va spune ce să spui, cum și când să spui!

Promisiunea Lui este aceasta: „Eu pun cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr cu umbra mâinii Mele.” (Isaia 51:16) Vedeți, mândria spune: „Nu sta acolo, spune ceva!” Înțelepciunea spune: „Nu spune nimic, stai acolo!”

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune ca să știi când trebuie să taci și când să vorbești. Un singur gând de la Dumnezeu poate rezolva problema în cel mai scurt timp!

22 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă. Psalmul 23.2

Recunoaşterea Domnului Isus ca Păstorul cel Bun al turmei Lui, îi dă credinciosului liniştea sufletească, încrederea în El, sorbirea dragostei şi a harului Său. Recunoaşterea Lui este însăşi viaţa veşnică iar cunoaşterea lucrării Lui desăvârşite de la cruce este pentru credincios pacea desăvârşită.
EL MĂ PAŞTE. În aceste cuvinte este pricina de linişte profundă, de odihnă plăcută sub ocrotirea Lui. Iată ce a pregătit Bunul Păstor pentru oiţele Lui pe care vrea să le ducă la păşune. Dar vor ele să fie conduse de El? Uneori oiţele umblă pe izlazuri cu păşune rea, nesănătoasă şi se îndreaptă spre ape repezi şi tulburi. De unde vine starea aceasta?
Cauzele din exterior pot fi diferite, dar cauzele din interior sunt mai dăunătoare (cum ar fi preocuparea pentru „eul”, privirea la împrejurări, şi altele).
Domnul nostru, Păstorul cel Bun vrea ca toate oiţele Lui, bizuindu-se pe El, să fie eliberate de povara îngrijorărilor şi neliniştii de pe pământ. El în dragostea Lui cea mare se îngrijeşte de fiecare credincios şi se gândeşte la fiecare din ei în parte, chiar şi la cea mai slabă oiţă. Să ne uităm deci ţintă la Cel ce este credincios Cuvântului Său, să ne bizuim pe Cel care a spus: „Te voi sfătui şi judeca cu ochii îndreptaţi asupra ta.” În altă parte Cuvântul Domnului spune: „Nicidecum nu te voi părăsi.” De aceea putem spune că turmei Lui nu-i lipseşte nimic. Când turma mică trece prin pustiul lumii acesteia Domnul Isus îi spune: „Nu te teme turmă mică.” Şi chiar dacă de multe ori calea este anevoioasă şi adesea datorită răutăţilor oiţele sunt ostenite, toţi care se bizuiesc pe făgăduinţele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu că sunt ocrotiţi de mâinile puternice ale Lui, iar toiagul şi nuiaua Lui le mângâie.
Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privește lucrarea lui Dumnezeu!

Eclesiastul 7.13

Cascada Victoria

Misionarul explorator scoțian David Livingstone numește cascada pe care o descoperă după monarhul britanic din vremea lui, regina Victoria. El scrie în jurnalul său despre neputința de a transpune în cuvinte cât de copleșit îi este sufletul când are în față pentru prima dată o asemenea splendoare. Fluviul Zambezi din inima Africii se lățește pe 1,7 km și apoi se prăvălește de la 121 de metri. Această cădere de apă este una dintre cele mai impresionante de pe Pământ. Produce un zgomot care se aude până la 40 de km distanță, iar stropii de apă se simt până la 50 de km depărtare. Cascada Victoria face parte dintre cele șapte minuni ale lumii, alături de Aurora Borealis, Portul Rio de Janeiro, Marele Canion, Marea Barieră de Corali, Muntele Everest și Vulcanul Paricutin.

Puterea creatoare a lui Dumnezeu se vede lămurit când privim lucrurile create de El. Însă măreția mântuirii împlinite de Dumnezeul Mântuitor este de necuprins! Nu‑i putem măsura lățimea sau adâncimea. El a lucrat mântuire pentru noi, în noi și cu noi. „În aceasta s‑a arătat dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.9). Isus a murit pe cruce pentru a aduce jertfa prin care noi puteam fi salvați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu pentru noi! „După marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie“ (1 Petru 1.3). Viața veșnică primită de cei credincioși este lucrarea lui Dumnezeu în noi! „Ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“ (Coloseni 1.13). Ne‑a scos din sfera de putere a lui Satan și ne‑a adus în poziția perfectă de răscumpărați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu cu noi!

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 34

Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a‑L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S‑a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi‑a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a‑i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să‑l imităm pe „acest întristat“. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.

În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându‑ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi‑Mă…“ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să‑L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi – ne spune El – cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).

Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte‑ţi limba de rău, … depărtează‑te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte‑o“ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10‑12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

PENTRU A IUBI, TREBUIE SĂ IERȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

Ar trebui să-ți fie imposibil să iubești pe cineva pe deplin, și în același timp să porți pică altcuiva! Nu poți oferi iubire totală când inima ta este împărțită! Iar o inimă plină de amărăciune este o inimă împărțită!

Poate că spui: „Soțul meu/soția mea este o persoană minunată, dar pur și simplu nu pot să-l/s-o iubesc!” Privește dincolo de aparențe. Poate că încă reacționezi la trecutul tău și nutrești resentimente față de cineva care te-a rănit – și asta te împiedică să-ți iubești soțul/soția… Și nu este corect față de el/ea! Mulți oameni au motive întemeiate pentru furia lor.

Centrul Național pentru Violența Domestică afirmă că una din patru femei și unul din șase până la șapte bărbați sunt victime ale abuzului în timpul vieții lor. Dar trebuie să renunți la trecut pentru a putea merge mai departe în prezent. Pentru a începe să iubești oamenii, trebuie să închizi ușa trecutului. Și asta nu se poate întâmpla fără iertare! Așadar, iartă-i pe cei care te-au rănit – pentru binele tău, nu pentru că o merită! Fă-o pentru ca inima ta să fie din nou întreagă!

Oamenii din trecutul tău nu te mai pot răni, dar resentimentele pe care le nutrești față de ei o pot face! De fiecare dată când simți resentimente față de cineva, îi dai o parte din inima ta, o parte din atenția ta, o parte din mintea ta… Vrei ca acea persoană să aibă asta? Nu? Atunci ia-ți-le înapoi – iertând! În loc să retrăiești durerea iar și iar, eliberează-te de ea. Și nu poți fi selectiv în ceea ce ierți: „Voi ierta asta, dar nu voi ierta cealaltă…” Biblia ne învață (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”

Așadar, pentru a iubi trebuie să ierți!

21 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Ioan 1.5

Poporul ales de Dumnezeu, poporul Israel a decăzut, a intrat în umbra morţii. Dar prin harul lui Dumnezeu are posibilitatea să vadă o mare lumină (Isa. 9.2). Domnul Isus a venit pe pământ ca lumina adevărată pentru ca fiecare om să fie luminat. Cine vine la lumină se recunoaşte păcătos, îşi mărturiseşte starea de păcat şi se pocăieşte de faptele făcute în întuneric, devine prin „lumina lumii” care este Domnul Cristos, o „lumină” pentru cei din lume. Sunt puţini, care au ieşit din întuneric şi au devenit lumini, cei mai mulţi au rămas în întunecimea păcatului şi în umbra morţii. Păcatele lor cele multe şi grele (egoismul, păcatele în ascuns, ura, neadevărul) fac imposibilă pătrunderea luminii.

Aşa cum într-o noapte cu ceaţă deasă milioanele de particule de apă nu lasă să treacă lumina cea puternică, la fel este inima omului plină de tot felul de păcate. În inima aceasta nu este loc pentru lumina adevărului. Dar prin harul Lui, Dumnezeu îşi îndreaptă lumina adevărului Evangheliei spre oameni, aşa cum era de exemplu în Fapte 24.25 cazul lui Felix. Acest om a fost cuprins de frică, dar înainte de a primi lumina adevărului a vrut să îndepărteze el singur răul, să se judece singur, dar n-a putut cu propria-i putere să facă ceva. El era înfăşurat de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” şi lumina lui Dumnezeu nu a putut pătrunde în el.
Noi suntem în vremea harului dumnezeiesc. El ne dă TOTUL, fără bani şi fără plată. Vrei să pierzi vremea harului? Nu întotdeauna va lumina Lumina. Primeşte-o prin credinţă şi ascultare şi va fi a ta.

Ceea ce îţi dă viaţa veşnică e CREDINŢA în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, asta înseamnă a-L primi ca pe Domnul vieţii tale. Credinţa în El îţi dă viaţa veşnică, iar necredinţa în El, tăgăduirea Lui, sfidarea Lui, dispreţuirea Lui atrăgând asupra ta mânia lui Dumnezeu.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.55

Martirul Ștefan

Persecuția celor credincioși – care și astăzi face victime în întreaga lume – este consemnată pentru prima dată în cartea Faptele Apostolilor. Prin predica ucenicului Ștefan, Dumnezeu face un ultim apel către conducerea spirituală și politică a evreilor din acea vreme, să se trezească. Ei Îl condamnaseră la moarte pe Isus Hristos, complet nevinovat, iar acum Ștefan le transmite acest lucru prin cuvinte simple. Iritați, ei taie vârfurile acestor sulițe de nesuportat pentru conștiința lor.

„Plin de Duh Sfânt“, el privește spre ceruri. Nu poate tăcea în legătură cu perspectiva pe care o are, și spune: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu“. Prea mult pentru acești ascultători. Ei își astupă urechile, strigă, se năpustesc într‑un gând asupra lui și îl lovesc cu pietre. Astfel, el devine primul martir credincios. Trebuie să remarcăm că adevărații creștini, care devin martiri apărând credința lor, întotdeauna seamănă dragoste și culeg ură. Ei nicidecum nu se sacrifică pentru a face rău altora; și nu trebuie să se jertfească niciodată pentru a‑I face o favoare specială lui Dumnezeu, căci, la urma urmei, Dumnezeu i‑a acceptat deja ca fiind copii ai Săi, prin credința în Isus Hristos. În ploaia de pietre care lovea în el, cu ultimele scântei de viață, Ștefan se roagă: „Doamne Isuse, primește duhul meu“. Apoi îngenunchează și strigă: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta“. Ce atitudine față de călăii săi! Și ce paralelă cu ce a rostit Isus pe cruce: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul“ și „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“ (Luca 23.46,34)!

Citirea Bibliei: Iona 2.1-10 · Proverbe 26.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 33

Primul verset al Psalmului 33 reia gândul din finalul Psalmului 32. Cel îndreptăţit prin iertarea păcatelor este invitat să se bucure şi să‑L laude pe Domnul: este partea şi datoria fiecărui credincios.

În acelaşi timp, acest psalm se aplică direct Israelului viitor, când păcatul respingerii lui Mesia al lui îi va fi iertat. Lauda sa va avea trei mari subiecte:

• Credincioşia lui Dumnezeu (v. 4‑9): El este Creatorul tuturor lucrurilor;

• Înţelepciunea lui Dumnezeu (v. 10‑17): El cunoaşte totul şi guvernează naţiunile;

• Bunătatea lui Dumnezeu (v. 18‑22): această bunătate se manifestă faţă de toţi cei care se încred în El.

Cântarea nouă (v. 3) este aici în legătură cu un pământ nou, căruia Dumnezeu îi va şterge nedreptatea şi pe care îl va umple de bunătatea Sa. Sfaturile naţiunilor (intenţiile popoarelor) vor fi fost nimicite, pentru a putea fi împlinite planurile eterne ale lui Dumnezeu şi intenţiile inimii Sale (v. 10‑11). Acelaşi Cuvânt al Său, care a creat cerurile (comp. v. 6 cu Evrei 11.3), acum ne dă o viaţă nouă şi lucrează în noi, aşteptând să şi desăvârşească lucrarea într‑o lume restaurată. Dumnezeu priveşte din ceruri şi ia aminte la toţi locuitorii pământului (v. 13,14). Dar, potrivit promisiunii din Psalmul 32.8, sunt urmăriţi de ochiul Său veghetor în special cei care Îl ascultă şi gustă iubirea Sa (v. 18; Psalmul 34.15).

EȘTI PREGĂTIT PENTRU BINECUVÂNTĂRI? | Fundația S.E.E.R. România

„Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” (Luca 5:4)

După ce Petru a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic, Domnul Isus i-a spus: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Petru a încercat să-I explice lui Isus că peștii nu trăgeau, dar a fost suficient de inspirat să spună: „Totuși, la cuvântul tău, voi arunca mrejele.” (vers. 5)

Să observăm aici un detaliu important: când Domnul a spus: „Aruncă mreaja”, Petru a răspuns: „Voi arunca mreaja”…

Se pare că Isus avea în minte o captură mai mare decât a avut Petru! De fapt, în acea noapte au prins atât de mulți pești, încât aproape că li s-au rupt mrejele. Când gândești la scară mică, te pregătești în consecință. Sfânta Scriptură Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind „Cel ce… poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20) Ca fiu al lui Dumnezeu, tu ai în tine puterea de a depăși ceea ce ai realizat deja, și de a face mai mult decât ai visat vreodată că este posibil.

Care este problema? Iat-o: poți avea puterea necesară, dar să nu fii pregătit! Pentru a face față presiunilor care însoțesc succesul, trebuie să fii pregătit; altfel, succesul poate fi pierzania ta. Dumnezeu spune că este pregătit să deschidă zăgazurile cerului și să reverse binecuvântări atât de mari, încât nu vei avea loc suficient pentru a le primi (vezi Maleahi 3:10).

Întrebarea este: te pregătești pentru binecuvântări mai mari, sau te mulțumești pur și simplu cu starea de fapt? Vrei să ai succes la locul de muncă? Dar pentru asta, îți perfecționezi abilitățile, îți intensifici etica muncii, cauți moduri noi de a face lucrurile? Ești dispus să înveți, ești deschis să lucrezi cu alții? Cu alte cuvinte, te pregătești? Este întrebarea și cuvântul lui Dumnezeu pentru tine – acum!

20 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „Ce am Eu a face cu tine, femeie? N‑a sosit încă ceasul Meu“.

Ioan 2.4

Evanghelia după Ioan ni‑L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl și ca trăind într‑o dependență constantă de El. Această dependență a fost manifestată nu doar prin felul în care a acționat, ci și prin faptul că a acționat la timpul hotărât de Tatăl.

În capitolul 2, mama Sa i‑a spus că vinul de la nuntă se terminase. Sugestia ei ca Domnul să rezolve cumva această problemă a fost respinsă de El, fiindcă timpul Său nu venise încă. El nu a dat ascultare acestei sugestii, pentru că a așteptat călăuzirea Tatălui Său. Când a venit timpul potrivit, a făcut o minune și a oferit un vin nou.

În capitolul 7, frații Săi I‑au cerut să Se suie la Ierusalim, ca să Se arate pe Sine lumii. Domnul a respins această gândire carnală, fiindcă, din nou, timpul Lui nu venise încă. Peste câteva zile, El S‑a suit la sărbătoarea Corturilor, fiindcă atunci venise timpul Tatălui Său. Însă nu S‑a suit „pe față, ci ca pe ascuns“ (Ioan 7.10).

În capitolul 11, Marta și Maria I‑au transmis Domnului că fratele lor era bolnav. Din nou El a așteptat și n‑a acționat îndată. Abia la două zile după ce Lazăr murise a plecat în Betania pentru a‑l învia dintre morți, pentru că atunci sosise timpul pentru aceasta.

Avem privilegiul ca, în timp ce contemplăm purtarea Domnului nostru, să învățăm de la El. Să fim treji și să așteptăm întotdeauna călăuzirea cerească, chiar dacă Dumnezeu poate folosi uneori remarcile oamenilor pentru a ne descoperi voia Sa!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

În dragoste nu este frică.

1 Ioan 4.18

S‑a ascuns de Tito timp de 32 de ani

La începutul anului 1978, poliția din Belgrad a descoperit un fost soldat care se ascundea în podul casei sale, de frică să nu fie pedepsit. Și făcea acest lucru încă din 1945!

În 1943 el se alăturase partizanilor aflați sub comanda revoluționarului comunist Tito. Trei luni mai târziu fusese capturat de nemți. Ulterior se înrolase însă în lupta împotriva comuniștilor, iar când Iosip Broz Tito a devenit președinte, fostul soldat se temea să nu fie pedepsit pentru acțiunile sale din cel de‑Al Doilea Război Mondial. Și așa a ajuns să se ascundă. În timpul războiului avea 32 de ani, iar acum, când a fost descoperit, avea 64 de ani. Jumătate din viață și‑o petrecuse ascunzându‑se, pentru că nu voia să fie pedepsit. Apoi a aflat că nu exista nicio condamnare împotriva sa; și nici nu fusese vreodată acuzat. Se pedepsise singur timp de 32 de ani. „Frica“ lui l‑a „chinuit“ timp de o jumătate de viață!

Mă întreb dacă există și astăzi oameni care se ascund de Dumnezeu pentru că se tem de El, oameni care nu știu cât de eliberatoare este evanghelia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu urăște păcatul, fără‑ndoială, dar El iubește fiecare ființă umană. Și a demonstrat acest fapt prin trimiterea Fiului Său în această lume (Ioan 3.16). Dacă frica de Dumnezeu vă împinge să vă ascundeți de El, vă îndemnăm să prindeți curaj și, ieșind din ascunzătoare, să veniți la Dumnezeul îndurător care dorește să vă ierte. El dorește să vă alunge frica și să vă ofere, în schimb, o pace care nu va înceta niciodată. Dumnezeu Însuși a promis: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7).

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 32

„Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi‑am acoperit…“ (v. 5); altfel spus, Ťmărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meuť (v. 1). Dacă încerc să‑l ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să‑l pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într‑un om este trezirea conştiinţei acestuia. Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă. După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei). Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil“, învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!

NU FI CÂRCOTAȘ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli…” (Filipeni 2:14)

Apostolul Pavel a scris: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.” (Filipeni 2:14-15) Care era atitudinea pe care o viza apostolul Pavel? Cârtirea! Care era soluția? A indicat-o multora, de exemplu credincioșilor din Tesalonic: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

În loc să cauți lucruri de care să te plângi, mai bine caută lucruri pentru care să fii recunoscător, pentru că ele sunt peste tot în jurul tău! Când cârtești la fel de ușor precum respiri, iată câteva aspecte la care trebuie să fii atent:

1) Nu-ți asuma mai mult decât poți duce! Spune „da” cererilor de favoruri personale numai când vrei sau te simți îndemnat de Dumnezeu! Acest lucru te va împiedica să devii suprasolicitat și să ai resentimente față de responsabilitățile pe care ți le-au aruncat alții în cârcă.

 2) Limitează-ți timpul petrecut în preajma persoanelor negativiste. Biblia spune că: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33) Așa că, nu te molipsi!

3) Concentrează-te pe nevoile altora! Pavel ne-a îndemnat (în Efeseni 6:7-8) să slujim „cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” Ce faci tu pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

Dar și mai importantă decât aceste trei strategii pentru a nu fi un cârcotaș – este rugăciunea! Așa că, roagă-te: „Tată, izbăvește-mă și ajută-mă să nu mai fiu un cârcotaș! Descoperă-mi cauza cârtirii și dă-mi curaj să iau măsurile necesare pentru a o ține departe de viața mea. În numele Domnului Isus. Amin.”

Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

19 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvintele lui Ieremia […] către care a fost cuvântul Domnului în zilele lui Iosia, […] până când Ierusalimul a fost deportat.

Ieremia 1.1‑3

Ieremia a fost chemat de tânăr în slujba Domnului, ca profet. În acea vreme domnea împăratul Iosia, iar în curând urma să aibă loc o trezire. Iosia începuse să curețe țara de idolatrie, supraveghind el personal la distrugerea altarelor lui Baal (2 Cronici 34.3‑5). La cinci ani după chemarea lui Ieremia a fost ținută o sărbătoare de Paște, așa cum nu mai avusese loc din zilele lui Samuel. Cu siguranță că Ieremia a fost mult încurajat în acele zile.

Cu toate acestea, după nici patruzeci de ani, Ierusalimul zăcea în ruină. Casa lui Dumnezeu fusese arsă, zidurile cetății erau dărâmate, lucrurile prețioase fuseseră luate, mulți oameni pieriseră, iar cei rămași erau duși la Babilon în robie. Ce tragedie! Cât de repede se schimbaseră lucrurile!

Se pare că trezirea din timpul lui Iosia fusese doar un lucru exterior. Împăratul ceruse ca fiecare om să ia poziție pentru Domnul, însă verdictul lui Dumnezeu, prin Ieremia, a fost acesta: „Vicleana Iuda nu s‑a întors la Mine cu toată inima ei, ci cu prefăcătorie“ (Ieremia 3.10). Mai mult, reformele făcute de Iosia se pare că n‑au avut niciun efect asupra familiei lui. Ultimii patru împărați ai lui Iuda au fost trei fii ai lui Iosia și un nepot al său, iar fiecare dintre aceștia a făcut ce era rău în ochii Domnului. Ieremia a continuat să‑i cheme la pocăință, însă eforturile lui au fost în zadar.

Avem multe de învățat de aici. Este ușor să ne impunem anumite standarde exterioare, însă, când inima nu ne este atinsă și când ignorăm cuvântul profetic, căderea este lucru cert. Dacă detectăm degradarea mărturiei în familia sau în adunarea noastră, prima tendință este să forțăm o schimbare exterioară, însă este nevoie mai întâi de o realitate interioară. Să luăm bine seama la acest lucru!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine mă găsește, găsește viața și va obține bunăvoința Domnului.

Proverbe 8.35

„Cafeneaua de la capătul lumii“

Bestsellerul „Cafeneaua de la capătul lumii“, de John Strelecky, oferă o lectură plină de imaginație despre oportunitățile ivite la momentul unor răscruci emoționale. Lucrarea aduce în prim‑plan tema sensului vieții. Acțiunea este simplă: un manager de publicitate, John, rătăcit în drumul său grăbit, ajunge într‑o cafenea atât de izolată, încât pare că se află la capătul lumii. În timp ce își aruncă un ochi pe meniul cafenelei, dă peste trei întrebări, la care toți clienții sunt încurajați să răspundă: De ce ești aici? Îți este teamă de moarte? Ești un om împlinit? La început, John este sceptic, dar ulterior este absorbit de fondul acestor întrebări și le discută cu chelnerița, cu bucătarul și cu un vizitator. Ca urmare, se naște o discuție despre sensul vieții, care se dezvoltă treptat. Răspunsurile lui Strelecky sunt: „Fă orice dorești să faci și orice te ajută să‑ți atingi scopul“, „cu toții ne determinăm propriul destin“. Prin urmare, autorul consideră că împlinirea de sine este singurul lucru care are sens. Este regretabil, de asemenea, și cât de pripit abordează frica de moarte; potrivit lui, teama de moarte poate fi eliminată prin realizarea a tot ceea ce ne dorim în viață.

Ce spune însă Biblia despre acestea? Omul are un destin plin de semnificație, deoarece este creație a lui Dumnezeu. Cel mai înalt, mai bun și mai frumos sens al vieții este să trăiești în acord cu voia Lui, într‑o comuniune fericită cu El! „Descoperirea vieții“ nu înseamnă realizarea noastră, așa cum crede Strelecky, ci, din contră, viața o găsim numai în Dumnezeu. Atunci când găsim viața, frica de moarte dispare.

Citirea Bibliei: Obadia 12-21 · Proverbe 26.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 31:15-24

„Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…“ (Eclesiastul 3.1‑8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!

Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată).

Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: „Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!“ Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi“ a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru c㠄a înţelege bunătatea Domnului“ înseamnă chiar „a‑L iubi pe Domnul“. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). ŤPrin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea meať – ne aminteşte o cântare.

NU FI CÂRCOTAȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu cârtiți…” (1 Corinteni 10:10-11)

Dacă nu crezi că Dumnezeu ia în serios cârtirea, citește ceea ce scria apostolul Pavel corintenilor: „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10:10-11) Cârtirea și plângerile nu numai că împiedică răspunsul la rugăciunile tale, dar afectează și sănătatea ta, și fericirea celor din jurul tău…

Așadar:

1) Roagă-te înainte de a începe ziua. Cere mai întâi ajutorul lui Dumnezeu. Nu aștepta până când ești copleșit de probleme. Cere-I să te umple de pacea și bucuria Lui, și să te ajute să răspunzi în felul Lui pe parcursul întregii zile! Scriptura spune că: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

2) Dormi îndeajuns. Multe procese metabolice și alte procese de refacere au loc în timpul diferitelor stadii ale somnului. Dacă nu dormi suficient, pentru ca organismul tău să se regenereze, probabil că te vei simți iritat de cele mai mici lucruri. Psalmistul David a putut să declare: „Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.” (Psalmul 3:5)

3) Vorbește cu medicul tău. Când oamenii și situațiile din jurul tău îți par constant „o pacoste”, sau simți că ai „un nod în gât”, este posibil ca acest lucru să se datoreze unei suferințe, fizice sau sufletești.

Dezechilibrele chimice pot provoca depresie clinică, dar ajutorul medical adecvat îți poate restabili perspectiva! Și ai grijă la alimentație: prea multe cafele și dulciuri îți vor afecta starea de spirit și vor provoca o creștere a insulinei. Concluzie: fizicul afectează mentalul, emoționalul și spiritualul. Așadar, nu fi un cârtitor!