7 Iunie 2023
Domnul m-a luat dinapoia turmei.
Amos 7.15
Amos era păstor și culegător de fructe de sicomor (Amos 1.1; 7.14,15). El era deci un om simplu, familiarizat cu viața de la țară – o persoană despre care am fi crezut că nu era potrivită să facă o lucrare puternică. Dumnezeu însă nu gândește așa cum gândim noi.
În deplin acord cu stilul său de viață simplu, el își descrie meseria în termeni asemănători: „Domnul m-a luat dinapoia turmei”. Aceasta pare să fi fost ocupația lui până când a fost numit de Dumnezeu, care l-a chemat să fie profet atunci când el era preocupat cu munca sa (Amos 7.15). Dumnezeu îi cheamă la lucrarea Sa pe aceia care sunt ocupați cu slujba lor seculară: Moise păștea turma socrului său, Elisei lucra pământul, iar Simon Petru pescuia (Exod 3.1-14; 1 Împărați 19.19-21; Marcu 1.16,17). El nu-i cheamă pe cei leneși sau indiferenți în lucrarea Sa.
Amos era un om smerit, care nu făcea parte din pătura religioasă sau politică a vremii. El era unul dintre „fiii profeților” (2 Împărați 2.3), însă a fost ridicat în mod suveran și independent de către Domnul, care Îi folosește pe cei smeriți, pentru ca niciun om să nu se laude înaintea Sa. Nu a fost pentru prima oară când El a chemat un păstor smerit pentru a-i da de rușine pe oamenii puternici. Amos nu a fost doar un om de la țară, ci a fost un profet al Domnului, chemat și uns în mod divin. Putem învăța lecții prețioase din viețile celor ca Amos. Dumnezeu nu va îngădui ca omul să primească glorie, nici credit, ci îi folosește pe aceia care, în smerenie, sunt ocupați și credincioși în activitățile de zi cu zi. Oricare ar fi slujba noastră pentru Domnul Isus – mare sau mică – să fim găsiți ca Amos: smeriți, credincioși și sârguincioși pentru El!
B. Reynolds
Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.
Evrei 11.6
Pașaport valabil
„Nu de mult am vrut să călătoresc în Brazilia”, îmi povestea cineva. „Aveam biletul pentru zborul de la Frankfurt la São Paulo. Sigur pe mine, am dat biletul și pașaportul la ghișeu, pentru a primi cardul de îmbarcare. Domnul de la ghișeu însă mi-a spus: «Pașaportul dumneavoastră nu mai este valabil». — «Cum este posibil? Am crezut că este în regulă». Bărbatul a spus: «Fără pașaport valabil nu puteți zbura în Brazilia». Am încercat să-l conving cu toate argumentele posibile, deoarece voiam neapărat să merg cu acel avion la São Paulo. Totul a fost în zadar! Așadar, nu conta dacă aveam un pașaport, ci important era să am un pașaport valabil.”
Tot așa este și cu credința. Mulți oameni spun că nu contează ce credință ai, ci important este să crezi în cineva sau în ceva – indiferent dacă este Hristos, Buddha sau „o ființă superioară”. Ce mare rătăcire!
Dumnezeu așteaptă de la oameni o credință care este valabilă înaintea Lui. Trebuie să avem credință în Dumnezeul cel viu, așa cum S-a descoperit El oamenilor prin creație și prin Biblie. Trebuie să credem ceea ce ne spune Dumnezeu nouă, oamenilor. Prin Cuvântul Său, El ne spune că suntem vinovați, dar tot prin Cuvânt ne aduce și cea mai măreață veste, că putem scăpa de pedeapsă. Acest „pașaport” valabil este credința în Răscumpărătorul Isus Hristos!
Citirea Bibliei: Levitic 1.1-17 · Psalmul 47.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU NU-I POȚI SCHIMBA PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România
„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima…” (Proverbele 13:12)
Ești cumva de părere că: „O femeie sau un bărbat aproape sigur se va schimba, dacă și când întâlnește partenerul potrivit”?! Nu e așa! Numai Dumnezeu poate schimba oamenii – și tu nu ești Dumnezeu! În plus, când vrei să fii dorit, lucrul acesta poate produce alegeri dezastruoase în materie de relații în viața ta. Probabil că ai auzit mărturiile unor persoane care au experimentat cu adevărat o schimbare majoră prin căsătorie. Dar adevărul este că puterea de schimbare trebuie să vină din interiorul acelei persoane, nu de la tine. Când încerci să-ți schimbi soțul sau soția, lucrul acesta nu funcționează și în cele din urmă, „speranța” ta că se va schimba te face să devii „sătul.”
Un autor parafraza astfel cuvintele lui Solomon din Proverbele 13:12: „Dezamăgirea severă te duce la disperare.” Când tânjești după ceva, și-ți imaginezi ceva ce nu se materializează niciodată, devii trist. Apoi începi să cauți scuze pentru care acea relație nu merge, până când asta va deveni evident pentru cei din jurul tău. Deciziile sănătoase în materie de relații nu se bazează pe speranță.
Să mai adăugăm și faptul că unii oameni ai credinței încearcă adesea să spiritualizeze orice problemă. În numele credinței, ei își minimalizează instinctele și își ignoră simțurile. Nu asta înseamnă să ai credință în Dumnezeu! Credința în Dumnezeu trebuie să fie doar atât: credință în Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în persoane schimbătoare, pentru că ele ne vor dezamăgi. Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu voință, însă El nu ne obligă să ne schimbăm. Schimbarea trebuie să vină din interiorul fiecăruia dintre noi pe măsură ce acceptăm harul pe care ni-l arată Dumnezeu în fiecare zi.
Biblia spune (în Faptele apostolilor 16:14) că (Lidiei): „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” Așa că cea mai bună variantă este să te rogi pentru acea persoană ca Dumnezeu să-i deschidă inima și să-L lași pe El s-o schimbe!
de Jean Koechlin
Amos 3:1-15
Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi–o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea, spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20–24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu.
Dumnezeu este gata să–Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se audă, Ascultaţi”, strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a–l scutura pe Israel din somnolenţă şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu (cap. 1.1b; 2.13‑16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).
Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze.