Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.

Matei 26.38

Fără îndoială că Satan a apăsat asupra duhului Domnului, arătându‑I consecințele ascultării Sale: moartea, ca judecată a lui Dumnezeu asupra omului, și părăsirea de către Dumnezeu pe cruce. El însă – binecuvântat să fie numele Său! – n‑a putut fi întors din drum. Dacă noi suntem puși înaintea suferinței, încercăm cât putem de mult s‑o evităm. Dacă am ști că mâine ne așteaptă un lucru zdrobitor, oare n‑am face tot ce este posibil ca să‑l evităm? Orice ființă omenească ar încerca asta. Domnul însă a văzut tot ceea ce urma să vină asupra Lui, a cântărit totul, a măsurat totul și apoi I‑a zis Tatălui: „Nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești“.

Îl vedem aici ca fiind Omul desăvârșit de supus. Ce Om minunat! Acest Om este Mântuitorul meu! Acest Om m‑a răscumpărat prin ascultarea Lui până la moarte și prin faptul că a băut acel pahar până la capăt. Cu cât vedem mai bine ce a fost în acel pahar, cu atât Îl adorăm mai mult! A fost paharul judecății, al mâniei, al părăsirii de către Dumnezeu, expresia a tot ceea ce Dumnezeu este împotriva păcatului. Hristos a băut acel pahar în întregime. În grădină însă Îl vedem privind înainte la el și dându‑Se înapoi dinaintea lui; și, fiind în luptă grea, „sudoarea I s‑a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau la pământ“ (Luca 22.44).

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prezicătoarea nu a văzut nimic

Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe cei care cheamă morții și pe cei care spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc“, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?“.

Isaia 8.19

O ghicitoare în cărți își exercita arta de ani de zile cu atât mai mult profit, cu cât ea nu declara niciodată veniturile sale considerabile. Dar iată că, într‑o zi, cărțile și pendula sa au trădat‑o. Ea nu i‑a recunoscut pe cei doi clienți noi care au venit să o consulte; cel dintâi era șeful serviciului de impozite, iar cel de‑al doilea era polițist. Această consultație a costat‑o foarte scump!

De aici desprindem câteva învățături: Aceste practici scot în evidență o escrocherie, iar înșelătorii și escrocii se îmbogățesc mereu pe seama credulității publicului. Și, ceea ce este infinit mai grav, se exploatează o legătură de comunicare între văzător și puterile oculte.

Este foarte trist să gândim că atâtea persoane se adresează pentru a cunoaște viitorul unor astfel de prezicători. Dumnezeu condamnă aceste practici în modul cel mai categoric. Să deschidem cărțile lui Moise (Levitic 19 și 20; Deuteronom 18) și să citim în ele: „Să nu vă duceți la cei care cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu‑i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei“; „dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea“; „să nu fie la tine nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să‑i întrebe pe cei care cheamă duhurile sau care dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți“.

Viitorul aparține numai lui Dumnezeu, iar Biblia ne descoperă tot ce avem nevoie să știm. Vorbele prezicătorilor sunt amăgitoare și sunt periculoase!

Citirea Bibliei: Isaia 63.15-64.12 · Marcu 3.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 51.27‑46

O mare parte din expresiile acestor capitole sunt reluate în cartea Apocalipsa, unde le vom găsi aplicate la Babilonul viitor. Acesta nu mai este o cetate, ci un mare sistem religios, o contrafacere satanică a Bisericii lui Hristos, care îşi va lua întregul avânt după răpirea Bisericii. Pe tot parcursul acestei desfăşurări a răului, chemarea divină se face auzită în repetate rânduri: „Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu!“ (cap. 50.8; 51.6,45; Isaia 48.20; Zaharia 2.7; Apocalipsa 18.4).

A rămâne în Babilon după condamnarea rostită de Dumnezeu înseamnă, în adevăr, pe de o parte a participa la păcatele lui, iar pe de altă parte, a fi părtaş (sau a te expune) urgiilor ce vor veni asupra lui. Şi astăzi Domnul porunceşte alor Săi care sunt încă risipiţi în diferite medii ale creştinătăţii mărturisitoare: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!“ (2 Timotei 2.19).

Chiar văzând în jurul lor această nedreptate, unii credincioşi socotesc totuşi de datoria lor să rămână cu orice preţ într‑un mediu recunoscut ca fiind rău, cu speranţa că, prin influenţa lor bună, pot contribui la îmbunătăţirea lor: prin aceasta, ei se amăgesc cu iluzii şi, în acelaşi timp, se consideră mai înţelepţi decât Cel care i‑a îndemnat să iasă (2 Corinteni 6.14‑18).

CUM SĂ TE ROGI PENTRU COPIII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3:18)

Biblia spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele” – greu de gestionat și de suportat (vezi 2 Timotei 3:1)…

Nu trebuie să căutăm prea departe pentru a vedea că Scriptura se împlinește – de aceea, trebuie să ne rugăm pentru siguranța fizică și spirituală a copiilor noștri, ca ei să „crească în harul și cunoștința Domnului nostru… Isus Hristos”. Scriitoarea creștină Heather Riggleman scria: „În timp ce tu și cu mine urmărim știrile, plângem, strigăm de furie și apoi ne întrebăm: «Cum putem să ne protejăm copiii…?» Ne întrebăm dacă este sigur să-i mai lăsăm să iasă din casă. Ne întrebăm dacă nu cumva lumea se destramă. Și nimic nu este mai înspăimântător decât conștientizarea faptului că nu-i putem proteja de viață. Deși nu ne putem ascunde copiii de lume, îi putem apăra în moduri mult mai bune decât învelindu-i într-o bulă de plastic sau încuiându-i în camerele lor pentru tot restul vieții… Noi putem să mijlocim pentru ei, rugându-ne pentru înțelepciune, protecție, pace și putere!”

Nu uita, oriunde ne adunăm și ne rugăm, Isus este în mijlocul nostru (vezi Matei 18:19-20); apostolul Pavel a spus: „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea… Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:13, 18) Când te rogi astfel, Dumnezeu promite să-Și onoreze Cuvântul. Continuă să-ți acoperi copiii cu rugăciuni – și nu renunța, indiferent cât de mult se vor înrăutăți lucrurile în lume!

DOMNUL ESTE APROAPE

Aveți ungerea de la Cel Sfânt și știți toate. V‑am scris nu pentru că nu știți adevărul, ci pentru că îl știți și pentru că nicio minciună nu este din adevăr.

1 Ioan 2.20,21

Copilașii în Hristos L‑au primit pe Hristos în același fel cum L‑au primit și apostolii, iar toți cei care L‑au primit pe Hristos au adevărul întreg. De asemenea, ei au primit de la Cel Sfânt o ungere (2 Corinteni 1.21,22; 1 Ioan 2.20), căci au Duhul Sfânt care locuiește în ei (a se vedea și 1 Ioan 5.20) și care le conferă putere. Împreună, locuirea Duhului Sfânt (ungerea și priceperea duhovnicească) în inimile celor credincioși și descoperirea desăvârșită a lui Hristos (adevărul primit la început) constituie ocrotirea lor împotriva încercărilor ispititorului. Dacă ungerea Celui Sfânt este în noi, El va judeca totul, va demasca orice învățătură falsă, orice învățătură rătăcită, orice abatere de la adevăr, orice depărtare de la prima descoperire divină a adevărului. Și aceasta este posibil nu pentru că am cunoaște fiecare învățătură rătăcită sau fiecare detaliu al adevărului, ci pentru că recunoaștem glasul Bunului Păstor și auzim dacă este glasul Său cel care vorbește sau nu.

Vedem acest adevăr și la cei care au o pocăință adevărată și vin la lumină. Ei sunt fericiți. Totul este foarte simplu pentru ei. Nu se poticnesc de nimic în Cuvântul lui Dumnezeu. Îl primesc în simplitate și își pun nădejdea în el. Aceasta înseamnă „a ști totul“ și nu are nimic în comun cu cunoașterea. Trebuie numai să avem un ochi curat și, „dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină“ (Matei 6.22). Aceasta înseamnă să privim cu un ochi curat spre Hristos și să vedem acolo adevărul. Această ungere este partea celui mai tânăr copilaș în Hristos, iar noi trebuie să‑l îmbărbătăm să fie conștient de aceasta.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Marea Roșie

Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!

Exod 14.14

Ce tablou unic oferă trecerea poporului Israel prin Marea Roșie! Ajunși în fața mării, ce ar fi putut face israeliții? Ar fi putut ei seca apele? Ar fi putut ei spulbera oștirile Egiptului? S‑au chinuit raționaliștii să argumenteze că locul pe unde au traversat evreii Marea Roșie ajungea doar până la genunchi. „Dar minunea este“, avea să spună o bătrânică în replică la o astfel de afirmație îndrăzneață, „că oștile Egiptului, cu carele și călăreții lor, s‑au înecat într‑o apă așa de mică, doar până la genunchi“.

Pe acest țărm, poporul este înspăimântat, pentru că are în față marea învolburată, iar în spate oștile vuind năvalnic. Ziduri din toate părțile. Firea pământească tremură din toate încheieturile și își simte deplina neputință. Dar, când necredința este izgonită, vine clipa pentru Dumnezeu să lucreze. Pentru a‑L vedea pe Dumnezeu în lucrările Lui, este nevoie să stăm liniștiți. Firea noastră ar vrea să ia parte la lucrările Domnului. Se agită încolo și‑ncoace, dar prin aceasta face un nor și mai mare al zădărniciei. Nu câștigăm nimic prin neliniștea noastră! Credința, dimpotrivă, înalță sufletul deasupra norului de greutăți. Acum israeliții ajung pe celălalt mal. Ei văd rostogolindu‑se valurile între ei și Egipt și Îi aduc Domnului o închinare plăcută. Șase sute de mii de glasuri izbucnesc în cântare, văzând egiptenii morți în apele mării. De‑a lungul secolelor, Dumnezeu a făcut minuni în diferite momente în mijlocul alor Săi. Astăzi, mulți oameni pun la îndoială chiar și posibilitatea ca minunile să fi avut loc. De ce atâta ură și atâta ostilitate față de Cel care a arătat doar dragoste?

Citirea Bibliei: Isaia 59.1-21 · Marcu 1.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 48.1‑27

După un capitol scurt consacrat filistenilor, Domnul, compensând, vorbeşte acum despre Moab mai pe larg. Acest popor îşi pusese încrederea în lucrările lui, în tezaurul lui (v. 7), în dumnezeul său, Chemoş (v. 13), şi în oamenii săi de război (v. 14). Şi nu numai că aceste resurse pe care se bizuia Moab nu i‑au fost de niciun ajutor, dar au constituit şi cauza judecăţii care a căzut asupra sa (v. 7).

Lui Moab îi lipsise ceva esenţial şi, oricât de surprinzător ar părea, acestea erau … încercările. Vinul nou trebuie trecut mai întâi dintr‑un butoi în altul, până ajunge «să‑şi piardă din tărie», să‑şi aibă, puţin câte puţin, toate drojdiile depuse. Dar Moab nu suferise niciodată acest tratament. El fusese „netulburat“ „din tinereţea lui“ (v. 11; Zaharia 1.15); nu învăţase prin împrejurări dificile să se cunoască, la modul de a‑şi pierde din prostul său gust caracteristic (aceasta este ceea ce va căuta Domnul să facă cu Israel, ducându‑l în robie). Domnul ştie ce face atunci când ne scutură şi ne smulge din comoditatea noastră (Psalmul 119.67). Aceste „turnări“ neplăcute dintr‑un vas în altul au scopul de a ne face să pierdem de fiecare dată încă puţin din voinţa proprie, încă puţin din pretenţiile noastre, încă puţin din încrederea în noi înşine.

ÎMPARTE CEEA CE AI! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)

Hudson Taylor, fondatorul Misiunii China Inland, s-a pregătit pentru slujirea misionară lucrând printre săracii din Londra. Într-o noapte, un bărbat l-a rugat să vină să se roage pentru soția lui bolnavă. Bărbatul îl rugase deja pe un preot, dar i s-a spus că va trebui să-i plătească optsprezece pence – bani pe care nu-i avea. Nu avea nici măcar bani să cumpere o pâine.

Taylor a mers cu el, dar conștiința îl mustra. El însuși suferea de foame, dar avea o monedă în buzunar – o jumătate de coroană. S-a gândit: „Dacă aș avea doi șilingi și șase pence în loc de această jumătate de coroană, le-aș da acestor oameni săraci un șiling.” Când a ajuns la casa bărbatului, a fost copleșit la vederea copiilor trași la față, de flămânzi ce erau, și a mamei epuizate care zăcea cu un bebeluș lângă ea. Taylor le-a vorbit, încercând să le aducă mângâiere și încurajare, dar în interiorul său striga: „Ipocritule! Le spui acestor oameni despre un Tată ceresc bun și iubitor, dar nu ești pregătit să te încrezi în El fără o jumătate de coroană!” Așa că i-a dat bărbatului jumătatea de coroană.

Taylor a simțit în acel moment cum bucuria Domnului i-a revenit în inimă. Biblia spune: „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Ce îi place Domnului? Disponibilitatea ta de a împărți cu cei nevoiași ceea ce Dumnezeu ți-a dat din belșug!

Un proverb spune: „Poți da fără să iubești, dar nu poți iubi fără să dai!” – și asta este cât se poate de adevărat! Încearcă, și-ai să vezi!

DOMNUL ESTE APROAPE

 Aceasta este pâinea, pe care v-o dă DOMNUL ca hrană.

Exodul 16.15

Cuvântul mană înseamnă; „Ce este aceasta? (Man hu?). Nu ne aminteşte această întrebare de Domnul Cristos care fiind „cuvântul veşnic”, S-a făcut trup, o enigmă în care omul nu poate intra pentru a o cerceta (Toate încercările de acest gen au dus la mari rătăciri şi la pierderea adevăratei ţinte pe care trebuie să o aibă creştinul. Domnul Isus însuşi spune despre Persoana Sa: „NIMENI NU-L cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl.” DA, „mare este taina evlaviei” (1 Tim. 3.16).

Acest Cristos -„Pâinea din cer” ne este dăruit de Dumnezeu ca mâncare şi bucurie a inimilor noastre. Nu este nimic mai de preţ decât a-L privi prin credinţă, a-i cerceta Persoana, dragostea şi harul Său nemărginit. Prin aceasta va fi întărit sufletul nostru şi prin aceasta avem comuniune cu Tatăl a cărei desfătare din veşnicii era Fiul Său. „Căci Pâinea lui Dumnezeu este Aceea care se coboară din cer şi da lumii viaţa” (Ioan 6.33). Aşa cum Cristos şi Cuvântul Său în multe lucruri sunt una, aşa şi mana nu este numai o pildă despre Cristos ci şi despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat acesta ca mâncare pentru sufletul nostru, dar ce folos dacă avem Cuvântul lui Dumnezeu în casă şi nu ne folosim de El?

Mana înainte de a putea fi mâncată trebuia culeasă (adunată). Câte un credincios se miră şi oftează că sufletul său este atât de uscat şi gol, credinţa sa atât de slabă, nu face progrese în viaţa duhovnicească. Se mai poate mira oare de postura aceasta dacă citeşte Cuvântul lui Dumnezeu numai în grabă şi nici atunci zilnic?

Cât de diferenţiată este poziţia proorocului Ieremia care spune în cap. 15 vers. 16: „Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” Oare nu sunt mulţi între noi care dacă sunt sinceri trebuie să recunoască că sunt delăsători în citirea Cuvântului lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Factura lui Marc

Plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm, […] pentru că ne deveniserăți preaiubiți.

1 Tesaloniceni 2.8

Este cald în această după‑amiază. Marc, așezat la umbră în curte, se gândește la o înghețată bună, care să‑l răcorească. Numai dacă aș avea bani, gândea el! Da, alții au acest noroc. În fiecare săptămână mama lui Horia îi dă 25 de lei, bani de buzunar, iar Alex primește și el 10 lei ori de câte ori face un drum pentru părinți. Ai mei ar putea și ei să‑mi dea ceva pentru treaba de le‑o fac. Dar, stai! Am o idee bună: am să notez totul pe o factură, ca tâmplarul care a venit săptămâna trecută. Și, la masa de seară, mama lui Marc găsește o hârtie împăturită alături de farfuria lui. O deschide surprinsă și iată ce citește: măturatul scărilor, 5 lei; două comisioane, 3 lei; ștersul veselei de trei ori, 4 lei; măturatul garajului, 3 lei; trei drumuri în oraș, 5 lei; curățat mazărea de păstăi, 5 lei. Total 25 de lei.

Marc, neliniștit, se întreba ce vor spune părinții săi. Prețurile erau foarte mici, este adevărat, dar 25 de lei reprezenta totuși o sumă importantă. După ce a citit‑o, mama i‑a dat lista tatălui, zâmbind. Tatăl a aruncat o privire, dar nu s‑a putut citi nimic pe fața lui. El a împăturit hârtia liniștit și a pus‑o în buzunar. A doua zi, Marc a găsit un plic lângă farfuria lui. Când l‑a deschis, a descoperit în el suma de 25 de lei și o foaie de hârtie împăturită în patru. Oh, mulțumesc, a zis Marc foarte vesel, punându‑și banii în buzunar. Apoi a desfăcut hârtia și iată ce a citit: trei mese pe zi, nimic; pat și cameră, nimic; bicicletă și jucării, nimic; o săptămână în vacanță, nimic; spălat și călcat rufe, nimic; curățenie în camera ta, nimic; participare la excursii, nimic; îngrijiri în timp de boală, nimic. Tata și mama. Marc s‑a înroșit la față. Încet a scos din buzunar plicul conținând 25 de lei și l‑a pus lângă farfuria tatălui său.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.11‑23

Alegând de bunăvoie să slujească idolilor, la fel cum făcuseră şi părinţii lor, poporului nici măcar nu îi este ruşine să declare acest fapt: se răzvrăteşte pe faţă împotriva Domnului. Cât de mare este decăderea morală a lui Israel faţă de Iosua 24 când, urcând din Egipt spre Canaan, îşi urma conducătorul, cu angajamentul: „Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei… noi vom sluji Domnului, pentru că El este Dumnezeul nostru“ (Iosua 24.16,18). Plini de rea‑credinţă, aceşti iudei consideră că nenorocirea lor actuală se datora faptului că încetaseră să se închine „împărătesei cerurilor“ (v. 17, comp. cu cap. 7.18). Deşi Domnul îi avertizase că în Egipt erau pândiţi de sabie, de ciumă şi de foamete, ei prind prilejul chiar când survin aceste nenorociri şi le folosesc drept pretext pentru a aduce noi jertfe idolilor. Câţi oameni nu gândesc la fel! «Dumnezeu nu mi‑a dat ceea ce‑mi doream… Deci aceasta nu a ţinut! Atunci mă voi întoarce spre lume (a cărei imagine este dintotdeauna Egiptul): ea nu‑mi va refuza nimic.»

Mizerabilă inimă omenească! Aceste versete ne învaţă totodată că inima poate fi stăpânită în acelaşi timp de cea mai orgolioasă necredinţă, cum şi de cele mai întunecate superstiţii (2 Corinteni 4.4).

ARATĂ-ȚI APRECIEREA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

Apostolul Pavel dedică un întreg capitol din epistola către Romani pentru a-i numi pe mulți dintre cei care l-au ajutat, exprimându-și aprecierea față de ei. Arătând că îți pasă de oameni, dincolo de ceea ce pot face pentru tine, le dai de înțeles că ții cu adevărat la ei! Lauda sinceră îi poate energiza, și îi poate face să înflorească precum florile ofilite care tocmai au fost udate.

O, ce beneficii ar culege un soț sau o soție (sau oricine altcineva) dacă și-ar exprima aprecierea pentru fiecare lucru, chiar și pentru lucrurile mărunte! În cazul în care sentimentului recunoștinței a pălit și iei gesturile frumoase de bunătate, și efortul sau munca depusă pentru tine, ca pe un lucru de apucat, considerând că ți se cuvin în mod natural, atunci citește următoarea listă de sarcini și responsabilități pentru care ar trebui să-ți arăți aprecierea:

Curățenia din casă.

Pregătirea mâncării.

Plata facturilor.

Mersul la serviciu.

Cheltuirea înțeleaptă a banilor.

Cumpărarea produselor alimentare.

Spălarea și împăturirea hainelor.

Îmbăierea copiilor.

Dusul gunoiului.

Alimentarea mașinii cu combustibil.

Punctualitatea.

Udarea gazonului sau a plantelor.

Trimiterea felicitărilor la ocazii speciale.

Alegerea cadourilor de ziua de naștere pentru familie.

Susținerea carierei tale.

Asumarea responsabilității.

Ascultarea…

Și lista ar putea continua la nesfârșit! Ce trebuie să faci? Propune-ți să apreciezi cel puțin un lucru pe zi pentru o anumită persoană din viața ta. Sugerăm celor căsătoriți să înceapă cu soția sau soțul…

Dacă ești bărbat, nu fi atât de nesigur încât să te temi că vei părea slab dacă începi să observi lucrurile mărunte. E nevoie de un bărbat adevărat pentru a privi dincolo de propriile nevoi și pentru a recunoaște eforturile altuia. Când ești sigur de propria identitate, ești capabil să le dai oamenilor mai multă putere, ținându-i la curent cu informațiile, având încredere în ei, îngrijindu-te de ei și apreciindu-i.

Așadar, arată-ți recunoștința!