Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Petru … a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau … Și Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit slujba, s-au întors de la Ierusalim, luând cu ei și pe Ioan, care era numit Marcu.

Fapte 12.11,12,25


Ioan Marcu (2)

În aceste trei versete vedem trei oameni care au exercitat o influență majoră asupra vieții de om credincios a lui Ioan Marcu: Petru, Barnaba și Saul (Pavel). Acest lucru ne amintește că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, credincioșii mai tineri privesc la noi și învață din felul în care acționăm și vorbim.

Numele lui Ioan Marcu, menționat de două ori în pasajele citate mai sus, ne oferă lecții importante. Ioan înseamnă „Iahve este un Dăruitor plin de har”, iar Marcu înseamnă „întăritură de apărare”. Tot ceea ce suntem și avem în Hristos este prin harul lui Dumnezeu, iar noi înșine suntem „păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.5).

Trebuie de asemenea să ținem bine minte că, fie bătrâni, fie tineri, toți suntem responsabili să umblăm cu Domnul și să ascultăm de Cuvântul Său. Când Barnaba a sosit la Antiohia, nu numai că s-a bucurat văzând harul lui Dumnezeu între cei credincioși, ci de asemenea i-a îndemnat „pe toți, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul” (Fapte 11.23).

Dumnezeu ne pune la dispoziție resurse din belșug. Experiența, modelul, cunoștința și învățătura din partea credincioșilor în vârstă, precum și părtășia și rugăciunile tuturor sfinților sunt deosebit de prețioase. Maria, mama lui Ioan Marcu, își pusese casa la dispoziția credincioșilor în Ierusalim, pentru strângeri laolaltă și pentru rugăciuni. Cu siguranță, rugăciunile ei și ale celorlalți l-au însoțit pe Marcu atunci când a călătorit cu Pavel și cu Barnaba. Este încurajator să citim despre o altă casă, marcată de o altă resursă spirituală. Pavel îi scrie lui Timotei: „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.15). Fie ca aceste resurse să caracterizeze și căminele noastre!

S. Attwood


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă bine, vă rog, la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi.

Hagai 2.18


Ce valoare ai tu?

Iată o întrebare de mare solemnitate care ni se adresează fiecăruia! Întrebarea a fost sugerată de evocarea unui eveniment sinistru: catastrofa navetei spațiale Challenger, pe 28 ianuarie 1986. La ora stabilită, la Centrul spațial din Florida s-a dat comanda: „Lansați rachetele cu nava Challenger!”. O mulțime de spectatori au văzut cum „pasărea cosmică”, atașată de mai multe rachete, s-a ridicat pe cerul de azur al Floridei. După 73 de secunde de la momentul lansării în spațiu s-a auzit o explozie. Spectatorii, emoționați, s-au bucurat, crezând că s-a produs separarea de rachetele purtătoare. Dar, din nefericire, imediat după aceasta s-a văzut că n-a fost ce se credea. Șapte oameni, care călătoreau în nava considerată a fi cel mai avansat produs al științei și al tehnologiei, au fost spulberați în fața ochilor mulțimii. O națiune îngrozită a văzut cum naveta spațială Challenger, a cărei valoare se ridica la 1,2 miliarde de dolari, s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic.

Marea catastrofă a fost pierderea a șapte suflete – toți oameni de valoare pentru acest pământ. Dar cine poate măsura valoarea unui suflet veșnic? Mântuitorul a spus: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26). Dacă americanii ar fi putut, ar fi dat tot ce ar fi fost posibil, numai să-i aducă înapoi pe cei șapte cosmonauți. În timpul unei tragedii dăm o deosebită valoare vieții umane, dar, în viața zilnică, oamenii își vând sufletele pe bani. Cine își pierde sufletul este pierdut pentru totdeauna. De aceea îndemnul de a veni astăzi cu păcatele noastre la Dumnezeu și de a crede în jertfa Domnului Isus este atât de presant și de actual.

Citirea Bibliei: Exod 16.1-12 · Luca 7.11-17


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI COPIII ÎN MÂNA DOMNULUI! – Fundația S.E.E.R. România

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa…” (Efeseni 5:31).


Când copiii noștri sunt mici, suntem atât de preocupați să le oferim lucruri precum dragoste, protecție, disciplină, pregătire și siguranță, încât avem impresia că aceste responsabilități vor dăinui pentru totdeauna. Dar nu e așa! Când copiii ajung la sfârșitul adolescenței și împlinesc 20 de ani, trebuie să le deschidem ușa spre lumea de afară. Dacă treci prin toate acestea chiar acum și te simți neliniștit, încearcă să înțelegi că te afli într-una dintre cele mai dificile etape ale calității de părinte. Tendința ta de a deține frâiele controlului pentru a-i împiedica pe copii să facă greșeli este firească. Însă copiii vor face alegeri bune, dacă nu sunt forțați să se revolte pentru a-și obține libertatea.

Adevărul este că responsabilitatea și maturitatea înfloresc cel mai mult și mai bine într-o atmosferă de libertate. Secretul succesului stă în faptul că le asiguri copiilor autonomia la momentul potrivit, atât cât trebuie, și cu atitudinea potrivită. Scopul tău trebuie să fie acela de a acorda independența puțin câte puțin, de-a lungul anilor, pe măsură ce copiii sunt capabili să-și asume noi responsabilități.

Eliberarea finală ar trebui să reprezinte un pas mic în direcția libertății și nu o cădere în anarhie. În cele din urmă, cu toții învățăm din experiențe și din greșeli. Așa ai făcut tu, și oricât ai încerca s-o eviți, și copiii tăi vor face la fel. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, lasă-i în grija lui Dumnezeu și transmite-le că îi vei iubi mereu și vei fi alături de ei, întotdeauna. Așadar, pune-ți copiii în mâna Domnului!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 116


Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului:”„Eram doborât şi El m-a salvat, Tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte” (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?”. „Iubesc pe Domnul”, răspunde psalmist,l acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi: „Voi înălţa paharul mântuirii, Îţi voi aduce jertfe de mulţumire, da, înaintea întregului Său popor” (v. 13, 14, 17). Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15)!

27 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Ioram] a umblat în calea împăraților lui Israel.

Și Edomul s-a răsculat de sub mâna lui Iuda până în ziua aceasta. Și Libna s-a răsculat în același timp de sub mâna lui, pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.

2 Cronici 21.6; 21.10


Lecții din viața lui Ioram (2) – Disciplinarea din partea lui Dumnezeu

 

La puțin timp după ce Ioram a devenit împărat, Edomul – care fusese învins de împăratul David și care apoi fusese guvernat de Solomon și de ceilalți împărați ai lui Iuda – s-a răsculat și și-a stabilit un împărat. Ioram a mers la luptă împotriva edomiților, însă fără niciun rezultat, fiindcă revolta a continuat „până în ziua aceasta”.

Citim de asemenea că, în același timp, Libna, o cetate de scăpare, s-a răsculat împotriva autorității împăratului. Putem înțelege că vrăjmașii se pot răscula împotriva unei puteri străine, însă este de neînțeles cum o cetate din țară, și încă una preoțească, a putut să se revolte împotriva autorității împăratului. Dar de ce a avut loc un asemenea lucru? „Pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.” Vedem cât de aspru a fost pedepsită atitudinea lui.

Aceste două revolte împotriva lui Ioram au constituit disciplinarea lui Dumnezeu asupra lui, pentru a-l face să-și vadă căile rele. Din nefericire însă, el nu s-a lăsat cercetat și nu s-a întors de la căile lui. Prin urmare, o judecată cumplită a căzut în cele din urmă asupra lui.

Este foarte important să ne lăsăm cercetați și exersați de disciplinarea lui Dumnezeu, atunci când avem parte de ea. Uneori, disciplinarea Sa vine pentru a corecta sau pentru a preveni un lucru care ne-ar împiedica în umblarea noastră cu Dumnezeu. „Orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății” (Evrei 12.11). Disciplinarea nu este niciodată o simplă pedeapsă din partea lui Dumnezeu, căci El ne iubește și este pentru noi. Ea vine pentru a ne forma și este „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfințenia Lui” (Evrei 12.10). Dacă disciplinarea lui Dumnezeu vine asupra noastră, să ne lăsăm exersați de ea, fiindcă vine dintr-o inimă plină de dragoste față de noi!

A. Leclerc


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.

Marcu 2.17


Avem nevoie de un Doctor

Ieri am înțeles cât de mult depindem de ajutor, deoarece păcatele noastre ne-au „rănit” foarte grav. Avem nevoie de un Doctor care ne vindecă rănile lăuntrice, avem nevoie de Isus Hristos, Mântuitorul lumii.

Dar cui îi place să meargă la medic? Cât timp suntem în putere și nu simțim prea mult „rănile”, trăim mai departe ca până acum. Strângem din dinți pentru a suporta mai bine durerile și sperăm că în curând lucrurile se vor schimba în bine. Dar fără ajutor din partea Doctorului divin nu ne va fi mai bine. Păcatele noastre rămân cu toate urmările lor și ne împovărează tot mai mult viața.

De aceea, să mergem la Domnul Isus și să ne lăsăm tratați de El! Să mergem la El în rugăciune și să-I spunem Lui tot „istoricul nostru medical”, cum am „căzut” în viața noastră, cum am făcut greșeli și am păcătuit. El ne ascultă cu atenție și ia în serios tot ceea ce Îi mărturisim, pentru că are un remediu pentru rănile noastre lăuntrice: El dorește să ne dea iertarea vinei și viața veșnică.

Pentru ca acest tratament să-și facă efectul în viața noastră, trebuie să ne încredem pe deplin în Isus Hristos. În Biblie citim că El a murit pe cruce, ca să ne vindece și să ne salveze. Să-L credem pe cuvânt și atunci vom vedea cum El ne ia povara păcatelor și ne vindecă inimile!

„El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103.3).

Citirea Bibliei: Exod 15.17-27 · Luca 7.1-10


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ BINE ACOLO UNDE LOCUIEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Urmăriți binele cetății… și rugați-vă pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7).


Te afli într-un anumit loc, sau într-o situație, în care ai prefera să nu fii? Ei bine, Dumnezeu dorește să-ți vorbească, dar s-ar putea să nu fie ceea ce vrei să auzi. Este același mesaj pe care Ieremia l-a transmis poporului când erau robi în Babilon, departe de casă și de cei dragi: „Nu vă veți întoarce curând acasă, așa că schimbați-vă atitudinea! Lucrați, cercetați, învățați și profitați la maximum de tot! Cumpărați-vă case, sădiți grădini, căsătoriți-vă copiii… și pe lângă toate acestea, rugați-vă pentru pacea și prosperitatea cetății în care trăiți, pentru că dacă cetatea prosperă, și voi veți prospera!” (cam așa aș parafraza Ieremia 29:5-7).

Iudeii se aflau în exil pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie luați robi, din cauza neascultării lor. Prin urmare, este posibil să te afli în locul în care ești astăzi, pentru că Dumnezeu te-a pus acolo ca să-i poți binecuvânta pe cei din jurul tău! În loc să-ți pui viața „în așteptare” – până se schimbă împrejurările, mai bine seamănă în viețile oamenilor ceea ce dorești să se întoarcă precum un seceriș bogat în propria ta viață. De ce? Pentru că atunci când ei sunt binecuvântați, și tu vei fi binecuvântat! De unde știm asta? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da… Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Martha Washington a spus: „Sunt hotărâtă să fiu bucuroasă în orice situație m-aș afla. Am învățat că cea mai mare parte a fericirii sau a nefericirii depinde de dispozițiile noastre, și nu de circumstanțe!” Cuvintele acestea sunt la fel cu cele scrise de Pavel: „m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12). Dacă vrei să treci de la stadiul de supraviețuire la cel de prosperitate, învață cât poți de mult din locul în care te-a pus Dumnezeu!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 115


Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1, 2; Exod 32.12; Iosua 7.9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care ia întristat atâta pe ai Săi: „Unde este dar Dumnezeul lor?” (v. 2; Psalmul 42.3; Ioel 2.17b; comp. cu Matei 27.43).

„Dumnezeul nostru este în ceruri”, răspund cei credincioşi, „şi înspre El este inima noastră”. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, săL proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16, 17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.

26 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie.

Coloseni 3.4


Acest verset nu vorbește despre venirea Domnului pentru a-i răpi pe cei ai Săi (1 Tesaloniceni 4.17), ci despre acea venire când „orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7). Când Domnul va veni să-Și răpească Adunarea, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dumnezeu ne-a unit încă de pe acum, prin Duhul, cu Hristos în cer, potrivit cu întreaga eficacitate a morții și a învierii Sale. În ce privește duhurile noastre, acest lucru este adevărat încă de pe acum și urmează să fie împlinit și în ce privește trupurile noastre, la venirea lui Hristos.

Învierea lui Hristos mă cheamă la a trăi cu totul pentru Dumnezeu, la fel cum moartea lui Hristos mă face mort în principiu cu privire la lume, ca și cum aș fi deja îngropat. În practică însă, din nefericire, trebuie să ne recunoaștem falimentul în această privință. Viața lui Hristos este cea pe care am primit-o. Câtă vreme Hristos este ascuns, suntem și noi ascunși (Coloseni 3.3). Va veni însă timpul când lucrurile nu vor mai sta așa. Când Hristos va veni să-Și ia Adunarea, niciun alt ochi nu-L va vedea, decât al acelora pe care El îi va răpi. Lumea Îl va vedea pe Hristos atunci când va veni în glorie, aducându-i pe sfinții Săi împreună cu El.

Dacă lumea L-ar vedea pe Hristos venind în glorie înainte ca Adunarea să fie răpită la El, atunci asocierea inseparabilă, pe care Pavel a accentuat-o înaintea colosenilor, ar înceta să mai fie adevărată. Lumea nu-L va putea vedea pe Hristos venind să-Și răpească sfinții, fiindcă L-ar vedea astfel fără ei și înaintea lor. Momentul arătării Sale înaintea lumii va fi același cu momentul arătării noastre împreună cu El. El va veni să ne ia, după care vom veni împreună cu El. Iar acest adevăr se sprijină pe doctrina acestui întreg pasaj și este confirmat de multe altele în Noul Testament.

W. Kelly


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus.

Romani 6.23


Coborâre periculoasă

Vremea era frumoasă și pârtia în cele mai bune condiții. Aveam un singur gând: să ajung cât mai repede posibil pe pârtie. Motoul meu era clar: primul în vârf și ultimul care părăsește pârtia.

Dar, după puțin timp, dintr-o mică neatenție am scăpat de sub control placa de snowboard și am căzut. Mă durea stomacul și mi s-a făcut rău. Dar m-am gândit că va trece. După câteva minute eram din nou la teleschi.

A urmat cea mai dificilă coborâre din viața mea. Mă țineam cu greu pe placa de snowboard și am căzut de câteva ori. Când am ajuns în ​​cele din urmă la baza pârtiei, a trebuit să recunosc faptul că aveam nevoie de ajutor. Apoi totul s-a derulat foarte repede. După o scurtă vizită la medic am fost dus imediat la spital cu un elicopter de salvare. Diagnosticul: sângerări interne severe. Doctorii mi-au spus direct că, dacă aș mai fi coborât încă o dată, acea coborâre s-ar fi încheiat fatal. Am fost șocat!

În spital am avut timp să cuget, chiar am putut face o paralelă la accidentul meu: păcatele pot fi comparate cu o cădere. Așa cum cel care practică snowboardingul a căzut cel puțin o dată, tot așa fiecare om a păcătuit cel puțin o dată. Astfel ne-am rănit de moarte. Versetul de astăzi ne spune care este consecința nedreptăților noastre: moartea!

Astăzi încă putem fi vindecați de Isus Hristos, Doctorul divin!

Citirea Bibliei: Exod 15.1-16 · Luca 6.39-49

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUPĂ MOARTE VINE GLORIA! – Fundația S.E.E.R. România

„Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată…” (Ioan 11:26).


La mormântul prietenului Său, Lazăr, Domnul Isus i-a spus Martei două lucruri extrem de importante:

1) „Fratele tău va învia.” (Ioan 11:23);

2) „Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:26).

Așadar, care este lucrul pe care te bazezi că te va duce în rai? Caracterul fără pată? Dărnicia? Mersul la biserică? Nu. Deși toate acestea sunt lăudabile, numai dacă L-ai primit pe Hristos în viața ta și ți-ai pus încrederea în El poți avea siguranța învierii și a vieții veșnice. Ia aminte! Domnul Isus a învins moartea și mormântul – pentru tine. S-ar putea să citești aceste rânduri, astăzi, cu lacrimile regretelor și durerii pentru că ți-ai pierdut soțul sau soția de mulți ani, sau copilul tău a avut un accident tragic, ori cineva drag a murit în urma unei boli înfricoșătoare. Domnul Isus îți înțelege durerea ca nimeni altcineva. El are cunoștință de toate acestea, pentru că înaintea Lui „totul este gol și descoperit.” (vezi Evrei 4:15). Dacă simți că moartea se apropie și nu ți-ai pus încrederea în Hristos, trebuie să te ocupi de acest aspect numaidecât. Nu aștepta să vină un moment mai convenabil! Fă-o astăzi, ca să fii mântuit; asta înseamnă că în clipa în care îți vei da duhul, vei trece din moarte la viață – la viață cerească și veșnică.

Când te încrezi în Hristos, nu ai niciun motiv să te temi de ceea ce te așteaptă dincolo de mormânt. El este deja acolo! Și El ți-a pregătit un loc. E gata! O bucurie inexplicabilă și fără sfârșit va fi a ta pe vecie, mulțumită lui Hristos. Poți exclama precum apostolul Pavel (1 Corinteni 15:55): „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”?! Așadar, încurajează-te cu aceste cuvinte: după moarte vine gloria!


 

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 113, 114


Câte motive au „slujitorii Domnului” să laude „Numele Domnului” (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă Sa plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de marear fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune. Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22.10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2.8 şi cu Luca 1.52,53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113.6; Exod 3.7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere. La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; „Iordanul s-a întors înapoi”, pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ.

25 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi, fiți tari, și să nu vă slăbească mâinile, pentru că este o răsplătire pentru lucrul vostru.

Și fiți tari … și lucrați, pentru că Eu sunt cu voi, zice Domnul oștirilor.

2 Cronici 15.7; Hagai 2.4


Doresc să fac o legătură între aceste două versete care vorbesc despre a fi tari și a lucra pentru Domnul. Mai întâi, în versetul din 2 Cronici vedem că împăratul Asa tocmai câștigase o mare biruință asupra unei armate etiopiene de un milion de oameni. Uneori, după o mare biruință pe care Domnul, în harul Său, ne-o oferă, există tendința de a ne relaxa. Putem fi recunoscători pentru perioadele de odihnă pe care Domnul ni le dă (vedeți 2 Cronici 14.6). Totuși, profetul îi reamintește lui Asa că trebuia să se întărească și să nu-i slăbească mâinile, chiar și după o asemenea biruință. Îi mulțumim Domnului pentru biruințele și pentru perioadele de odihnă pe care ni le oferă, însă trebuie să continuăm să ne întărim și să lucrăm pentru El. Vom căpăta cu siguranță o răsplată pentru tot ceea ce am făcut de dragul Lui.

Vedem apoi, în Hagai, încurajarea pe care Domnul o adresează rămășiței. Doar un mic număr de iudei se întorseseră la Ierusalim, centrul lui Dumnezeu (Ezra 2). Domnul recunoaște că acea casă a Sa, pe care ei o zideau, era nimic pe lângă gloria templului lui Solomon (Hagai 2.3). Totuși, El îi încurajează pe Zorobabel, pe Iosua și pe tot poporul să continue să zidească. El îi asigură că este cu ei (Hagai 2.4). La fel și noi astăzi, să nu ne descurajăm dacă lucrarea pe care o facem pare nesemnificativă sau dacă doar câțiva dintre cei ai Domnului doresc să se întoarcă la centrul Său de strângere laolaltă (Matei 18.20). Să ne întărim și să facem lucrarea pe care El ne-a încredințat-o, fie în evanghelie, fie în zidirea poporului Său. El este cu noi!

 

K. Quartell


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă, și veți trăi!”.

Amos 5.4


Există viață după moarte?

Exprimându-și gândurile cu privire la această crucială întrebare, Wolf Biermann, născut în 1936, cântăreț și compozitor german, a spus: „Aceasta nu poate să fie totul. Trebuie să mai urmeze ceva”.

Biblia ne vorbește despre un împărat, de asemenea preocupat de sensul vieții. Este vorba despre Solomon, care, la o vârstă înaintată, a scris cartea „Eclesiastul”. Deși atinsese culmile înțelepciunii, ale faimei și ale bogăției, el era încă în căutarea fericirii. A investit în construcții impresionante, a plantat grădini monumentale, a avut servitori și averi greu de numărat, a primit tributul multor țări, a promovat muzica și a fost căsătorit cu nenumărate femei (citiți Eclesiastul 2.1-12).

Dar la sfârșit, trezit la realitate, Solomon a trebuit să constate că nimic din toate acestea nu-i dăduseră sens vieții. Iată cum formulează el concluzia: „Să ascultăm încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12.13).

Ce țeluri urmăriți în viață? În ce căutați împlinire și fericire? Dumnezeu vă invită să căutați și să găsiți sensul vieții la El: „Plecați urechea și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi” (Isaia 55.3). Putem trăi cu Dumnezeu, într-adevăr, înainte de moarte și, de asemenea, după moarte – în toată veșnicia.

Citirea Bibliei: Exod 14.15-31 · Luca 6.31-38

 


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU TREBUIE SĂ TE RIDICI! – Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16).


Ai văzut un copil care învață să umble? El cade mereu… dar căzăturile fac parte din proces. Faptul de a se ridica din nou și din nou este crucial pentru dezvoltarea echilibrului unui copil și pentru dezvoltarea musculaturii. Tot astfel, un boxer nu este descalificat pentru că este pus la pământ; el este descalificat pentru că nu se ridică. Boxerii știu că e posibil să fie trântiți, așa că se concentrează pe abilitatea de a cădea în siguranță și de a se ridica rapid. Copiii și pugiliștii învață următorul lucru: totul se reduce la a se ridica. Biblia ne spune că atât neprihăniții, cât și păcătoșii cad. Faptul de a se ridica din nou este ceea ce-i diferențiază! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire” (Proverbele 24:16). Cei răi rămân jos, dar cei neprihăniți se ridică iarăși! În Sfânta Scriptură, observăm că unii dintre cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu au avut parte de cădere. Avram l-a mințit pe Faraon cu privire la soția sa Sarai (vezi Geneza 12:17-18). Iacov și-a înșelat tatăl și a furat dreptul de întâi-născut al fratelui său (vezi Geneza 27:17-29). În mânia sa, Moise nu a ascultat de Dumnezeu atunci când i-a zis să vorbească stâncii (vezi Numeri 20:7-12). Dar, în loc să fie descalificați, aceștia „au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Cum a fost posibil? Pentru că și-au recunoscut păcatul și au primit iertarea lui Dumnezeu! Cu alte cuvinte, au căzut, dar s-au ridicat iarăși. Iar dacă vei cădea, și tu te poți ridica. De fapt, aici intervine credința în călătoria ta. Dacă rămâi jos, îți accepți eșecul; dar dacă te ridici, îți activezi credința!


 

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 112


Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111.3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: „este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta” (Psalmul 40.8; vezi de asemenea Ioan 4.34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1.33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14.1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). „Este plin de îndurare şi milos”, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111.4b şi cu Iacov 5.11b).

24 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Începutul evangheliei lui Isus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu.

Marcu 1.1


Ioan Marcu (1)

 

Evanghelia după Matei începe cu genealogia și cu nașterea Domnului Isus, așa cum se potrivește titlului Său de Împărat. Luca își începe relatarea menționându-i pe credincioșii evlavioși care erau în așteptarea Mântuitorului, atunci când El S-a născut. Ioan merge înapoi până la începutul de dinaintea creației, pentru a-L prezenta în divinitatea Sa: Cuvântul, Singurul născut din Tatăl. Marcu însă Îl introduce în mod abrupt, ca Slujitor-Profet, deși Fiu al lui Dumnezeu, plăcerea Tatălui (Marcu 1.1,11).

 

După botezul Său, în Matei citim că a fost dus în pustie de Duhul (Matei 4.1), iar în Luca citim că a fost condus de Duhul în pustie (Luca 4.1), însă Marcu spune că Duhul L-a mânat în pustie (Marcu 1.12). Toate aceste expresii se potrivesc caracterului fiecărei Evanghelii, arătând încă o dată că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Marcu folosește frecvent cuvântul „îndată”, pentru a descrie activitatea Domnului, iar caracterul ei stringent este peste tot accentuat: El lucrează până seara târziu (Marcu 1.32) și dimineața foarte devreme Se trezește pentru a Se ruga (versetul 35). Totuși, El niciodată nu face lucrarea Tatălui Său în grabă.

 

Chiar și în ziua învierii Sale, cu trei ani și jumătate mai târziu, după ce Își dăduse viața pentru a ne mântui, Îl vedem preocupat cu strângerea laolaltă a ucenicilor Săi deznădăjduiți. Apoi îi pune în mișcare, slujindu-le în caracterul în care o făcuse mereu până atunci: „Și ei, plecând, au predicat pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau” (Marcu 16.20).

 

Chiar dacă Marcu a falimentat mai târziu ca slujitor, la începutul vieții sale (Fapte 13.1-5,13; 15.36-38), Dumnezeu l-a folosit pentru a-L descrie pe Fiul Său ca Slujitorul perfect. Acest lucru trebuie să ne încurajeze. Harul care l-a restabilit pe Marcu în slujire (2 Timotei 4.11) este la dispoziția noastră, dacă eșuăm.

S. Attwood


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu.

Ioan 12.26


Cine locuiește în casa aceasta?

Într-o comună a venit un nou preot, un om cu frică de Dumnezeu, care, după ce și-a luat slujba în primire, a început să îi viziteze pe locuitorii comunei. Într-o zi, intrând în curtea unui gospodar și negăsind-o decât pe soție, după ce a salutat-o respectuos, i-a pus numai această întrebare: „Stimată doamnă, locuiește Domnul Isus în casa aceasta?”.

Femeia, surprinsă de acea întrebare ciudată, n-a dat niciun răspuns. Preotul a plecat. Seara, venind acasă soțul, soția i-a spus despre vizita noului preot.

„Noul nostru preot a fost astăzi la noi și…” — „De ce a fost?”, a întrebat nerăbdător soțul să afle scopul vizitei preotului. „Nu știu care a fost motivul vizitei sale. M-a întrebat doar dacă locuiește Domnul Isus în casa noastră!” — „Și ce i-ai răspuns?” — „Nimic! N-am știut ce să-i răspund!” — „Dar bine, draga mea, trebuia să-i spui că noi suntem buni creștini, că suntem religioși, că…” — „Dar el nu m-a întrebat dacă suntem creștini sau religioși.” Soțul a continuat: „Trebuia să-i fi spus că mergem la biserică”. — „Dar nu m-a întrebat nici dacă mergem la biserică.” — „Atunci trebuia să-i fi spus că îi ajutăm pe săraci și căutăm să facem fapte bune.” — „Dar nici despre săraci sau despre fapte bune nu m-a întrebat. El m-a întrebat clar și răspicat: Locuiește Domnul Isus în casa aceasta?”

Cine locuiește în casele noastre?

Citirea Bibliei: Exod 14.1-14 · Luca 6.20-30


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROPOVĂDUIEȘTE ÎMPĂCAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19).


Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de părtășie neîntreruptă cu El și unii cu alții. De aceea scopul diavolului a fost și este să ne separe, de Dumnezeu și unii de alții. Folosindu-se de mândrie, încăpățânare, confuzie, resentiment, egoism, el produce zâzanie și dezbină relații. De multe ori, ceea ce începe ca o simplă neînțelegere se transformă într-o despărțire plină de mânie sau într-o tăcere toxică care durează ore, zile și uneori chiar ani întregi. În plus, ne amăgim singuri crezând că nu e treaba nimănui.

Căderea nu mai poate fi stopată. Ea afectează toate relațiile din viețile noastre – și toate acestea se întâmplă pentru că suntem hotărâți să dovedim că am avut dreptate, și că celălalt a greșit. Nu e doar o problemă psihologică; e o chestiune de păcat care are nevoie de o soluție divină!

Dar ce face Dumnezeu cu relațiile destrămate? Apostolul Pavel spune: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor.” Păcatul ne-a distrus relația pe care o aveam cu Dumnezeu. Cu toate acestea, El a luat inițiativa, dându-L pe Hristos ca „răscumpărare (preț plătit) pentru mulţi” (Marcu 10:45) – pentru a ne împăca cu El. Împăcarea înseamnă a aduce împreună ceea ce este menit să fie împreună!

Să observăm un lucru: Dumnezeu „nu ține în socoteală păcatele omenirii.” Dar nici nu mai aduce în discuție datoria păcatului nostru. El a anulat-o pe crucea Golgotei, și a încetat să o mai ia în considerare. Și lucrurile nu s-au oprit aici. Dumnezeu „ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări” (2 Corinteni 5:19), poruncindu-ne să „propovăduim această împăcare.” Uneori acest lucru înseamnă să-ți pui cenușă în cap. Dar tu trebuie să fii cel care caută împăcarea, să iei inițiativa și să pui capăt impasului în care te găsești. Ești gata să faci lucrul acesta – astăzi?!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 111


Mari sunt „lucrările” Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre „lucrarea Sa” unică (v. 3), cea a răscumpărării (v. 9)? Cât de „glorioasă şi măreaţă” este ea! Îl adorăm pe Cel care a împlinito şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: „El, care, în adevăr, nu La cruţat pe propriul Său Fiu, ci La dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El”? (Romani 8.32). Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. 5). În adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: „plin de îndurare şi milos” (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi „o bună înţelegere” (v. 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume ~ însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului „rămâne pentru totdeauna” (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!

22 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aș vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul.

Psalmul 139.17,18


Vedem unul dintre gândurile scumpe ale lui Dumnezeu în Ioan 3.16: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă”. Aceasta este ceea ce a fost numit de cineva ca fiind «un ocean de gânduri într-o picătură de limbaj». Cine poate pătrunde adâncimile acestui gând al lui Dumnezeu? El va constitui tema și misterul întregii veșnicii; va fi centrul în jurul căruia totul va gravita.

 

Această dragoste nu poate fi măsurată; ea sfidează orice etalon de măsură omenesc. Scriptura deci nu încearcă să o definească, ci spune doar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu”. Adunarea Sa răscumpărată va contempla pentru totdeauna în cer profunzimea acestei iubiri și va exclama: „Gândurile Tale sunt foarte adânci!” (Psalmul 92.5).

 

Să ne gândim la acea iubire care a culminat în biruință la cruce, când „gândurile scumpe” ale lui Dumnezeu și-au avut exponentul și interpretarea în sângele scump al lui Hristos. Să ne gândim la acel moment când Dumnezeu L-a așezat pe Isaac al Său, pe care Îl iubea infinit de mult, pe acel altar și L-a jertfit pentru Sine! Și să ne gândim că acest lucru a fost un act al dragostei pentru niște păcătoși răzvrătiți: „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, fiind noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

 

Crucea a fost modul în care Dumnezeu Și-a revelat inima. Dacă n-ar fi fost crucea, oceanul infinit al dragostei ar fi rămas pentru totdeauna închis și ascuns în inima lui Dumnezeu. Acum însă el și-a găsit un canal pentru a se revărsa. Dumnezeu Și-a arătat dragostea prin faptul că L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să trăim prin El, fiindcă Dumnezeu este dragoste.

J. R. MacDuff


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

La asfințitul soarelui, toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.

Luca 4.40


Mântuitorul – odinioară și astăzi

 

Când a trăit în Israel, Isus Hristos îi ajuta pe toți cei care veneau la El cu problemele lor, îi vindeca pe bolnavi, îi elibera pe cei împovărați și le dădea de mâncare flămânzilor. – Și astăzi, chiar dacă nu mai trăiește pe pământ, ci în cer, El este gata să ajute pe orice om. Chemarea Lui este aceeași ca odinioară: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). A veni la El înseamnă a crede în El și a lua contact cu El prin rugăciune.

 

Mântuitorul a însănătoșit odinioară mulți bolnavi, acesta fiind unul dintre motivele venirii Sale: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință” (Luca 5.31,32). – Și astăzi, Fiul lui Dumnezeu este interesat de mântuirea veșnică a oamenilor pierduți. El îi cheamă să se întoarcă de pe calea vieții lor păcătoase și să creadă în El. Toți cei păcătoși pot veni cu povara păcatelor la El și să le mărturisească. Astfel, conștiința lor primește odihna. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

 

Prin moartea Sa, Isus Hristos a realizat premisa pentru această mântuire. El Și-a dat viața la cruce pentru a șterge dinaintea lui Dumnezeu vina tuturor acelora care vor crede cândva în El. – Cât de fericiți sunt toți aceia care pot spune astăzi: „Pedeapsa care ne dă pacea era peste El” (Isaia 53.5)!

Citirea Bibliei: Exod 12.43-13.10 · Luca 6.1-11

 


    

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPONSABILITATEA UNUI SLUJITOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou… al Duhului…” (2 Corinteni 3:5-6).


David era „pe val” – câștiga luptă după luptă. El părea să aibă capacitatea lui Midas (rege din mitologia greacă, cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma în aur orice atingea). Dar succesul ți se poate urca la cap… și David nu a făcut excepție. El a început să se întrebe: „Cam cât de puternici suntem?” În acel moment a cerut insistent un recensământ, și a descoperit că are un milion „şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia” în Israel, iar în Iuda „patru sute șaptezeci de mii de bărbați.” (1 Cronici 21:5). Cifrele acestea ne-ar fi putut tenta pe fiecare dintre noi să ne gândim: „cu o armată așa de mare și de puternică și ținând cont de istoricul succesului nostru, cine mai are nevoie de rugăciuni pentru ajutorul lui Dumnezeu sau de un plan de la El?” Acesta a fost momentul în care Dumnezeu a intervenit, a „lovit pe Israel” și au murit șaptezeci de mii de oameni în mod inutil (vezi 1 Cronici 21:14). Așadar, există încă o responsabilitate de care trebuie să fii conștient în calitate de slujitor al lui Dumnezeu: greșelile tale au potențialul de a le face rău celorlalți. Tu nu ești răspunzător de cei ce se află deasupra ta; ești responsabil pentru cei pe care îi slujești. La urma urmelor, dacă deciziile tale bune au abilitatea de a-i binecuvânta și de a-i călăuzi pe oameni, deciziile tale greșite au potențialul de a le face rău. Cum și-a îndreptat David greșeala?

„David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie, dar, peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu piardă pe poporul Tău!” (1 Cronici 21:17). Dumnezeul harului a răspuns la rugăciunea lui David și judecata a fost ridicată de peste popor. Așadar, ai nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu pentru binele tău propriu, pentru binele celor de lângă tine și pentru a primi harul de a-ți asuma responsabilitatea atunci când greșești. Nu încerca să-ți ascunzi eșecurile, să dai vina pe alții sau să fugi de Dumnezeu. Recunoaște-le, maturizează-te și continuă să devii mai înțelept.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 109:1-20


Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe „Dumnezeul laudei Mele” (v. 1).

Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură” (v. 3)?

„Dar Eu” spune El „Mă rog” (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică” atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure „aşa mare împotrivire” (Evrei 12.3).

Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război „fără temei”, dar strigă Isus „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea” (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

21 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat … „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate” … „Iată, acesta s-a atins de buzele tale, și nelegiuirea ta este îndepărtată”.

Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos”.

Isaia 6.1,5,7; Luca 5.8


Pot fi atras de har sau tulburat de frica de Domnul. Primul lucru înseamnă pătrunderea dragostei în inimă, celălalt, pătrunderea luminii în conștiință; iar Dumnezeu este deopotrivă lumină și dragoste. Lucrarea prin care Domnul Isus a purtat păcatele mele și le-a înlăturat este împlinită în mod perfect și, în virtutea ei, Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa. Lucrarea este încheiată, eu am primit-o și mă bucur de ea, însă lucrul care îmi dă pace este că Dumnezeu a primit-o, fiindcă L-a înviat pe Hristos dintre cei morți.

 

Gloria lui Dumnezeu care strălucește acum pe fața lui Isus Hristos este mărturia că păcatele celui credincios sunt aruncate în marea uitării. Mai înainte, gloria lui Dumnezeu ne tulbura și ne înfricoșa, dar acum Dumnezeu L-a așezat pe Hristos la dreapta Sa, ca să pot privi această glorie cu o pace perfectă. Cum aș putea să umblu cu Dumnezeu fără să știu dacă El mă va condamna sau nu la sfârșit? Nu poți umbla cu adevărat cu Dumnezeu, dacă ești înspăimântat de El! Acum însă sunt făcut dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, care este așezat în glorie ca Mântuitor.

 

Ce gând minunat! El a devenit Om, pentru ca Dumnezeu să fie revelat, și a venit în această lume cu o dragoste nețărmurită, făcând ca ziua judecății să fie una de triumf pentru cel credincios. Da, de triumf! Cel credincios va fi în mod perfect ca Hristos, „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3.21). Suntem lăsați încă pe acest pământ, pentru ca inimile noastre să fie exersate.

J. N. Darby


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Pilat] le-a zis: „… nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L acuzați. Și nici Irod … El n-a făcut nimic vrednic de moarte”.

Luca 23.14,15


Grațiat după 35 de ani

 

Acum câțiva ani, în presă a apărut o imagine cu James Bain, care în anul 1974, la vârsta de 19 ani, fusese condamnat pe nedrept la închisoare pe viață pentru crimă. James Bain a stat nevinovat în închisoare timp de 35 de ani. Un test genetic a adus în sfârșit la lumină adevărul că nu el a fost făptașul în atacul care avusese loc asupra unui băiat de nouă ani.

 

La fel ca acest om, au fost achitați pe baza testelor ADN peste două sute de condamnați: unii după ani lungi de detenție au ieșit liberi, alții fuseseră între timp executați pe nedrept. Dar nimeni nu a stat nevinovat după gratii o perioadă atât de lungă ca James Bain. Deținutul nevinovat nu simțea însă nici amărăciune, nici resentimente. Când a fost eliberat, a spus: „Nu sunt mânios. Îl am pe Dumnezeu. Am pus totul în mâinile Lui”.

 

În Biblie citim că și Fiul lui Dumnezeu a fost condamnat nevinovat. El a fost chiar și răstignit pe cruce, cu toate că nici guvernatorul roman Pilat și nici Irod, tetrarhul Galileii, nu au găsit nicio vină în El.

 

Spre deosebire de James Bain, Isus Se putea elibera într-o clipită din acea situație dificilă. Dar nu a făcut aceasta, ci a murit din dragoste pentru noi, dorind să ne salveze. De aceea, acum putem să primim, prin credință, iertarea vinei și viața veșnică. Să ne punem toată încrederea în El – chiar și atunci când suferim pe nedrept.

Citirea Bibliei: Exod 12.29-42 · Luca 5.27-39

 


    

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPONSABILITATEA UNUI SLUJITOR (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Satana… a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” (1 Cronici 21:1)


La scurt timp după o mare victorie repurtată în fața filistenilor, împăratul David a făcut o greșeală majoră. În loc să se încreadă în Dumnezeu cu privire la următoarea luptă, el a poruncit să se facă un recensământ – ca să știe de ce putere militară dispune și deci ce șanse de câștig va avea în continuare. Drept consecință, au pierit 70.000 de oameni din Israel! Această întâmplare ne învață trei lecții, extrem de importante, despre responsabilitatea unui slujitor:

1) Slujitorii Domnului sunt ținta specială a lui Satan. El știe că pentru a ajunge la alții, trebuie să treacă mai întâi de tine, așa că se va folosi de orice strategie pe care o are ca să te doboare. „Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” Probabil majoritatea comitetelor de conducere ar fi considerat recensământul o idee bună, însă Dumnezeu l-a văzut ca pe un act de aroganță și mai ales ca pe o lipsă de credință.

2) Slujitorii Domnului nu trebuie să fie îngâmfați! Dacă faci o lucrare de slujire, nu lăsa ca ultima biruință pe care ai avut-o să te facă exagerat de încrezător cu privire la următoarea ta bătălie. Nu va exista nicio clipă în care să nu ai nevoie de Dumnezeu! Faptul că Dumnezeu îi facilitase o victorie așa de importantă, ar fi trebuit să-l facă pe David și mai dependent de Dumnezeu, nu mai independent. Apostolul Pavel ne avertizează cu privire la lucrul acesta: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori…” (2 Corinteni 3:5-6).

3) Slujitorii Domnului ascultă sfaturile înțelepte. Ioab, unul dintre generalii lui David, l-a avertizat că face o mare greșeală, dar „împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab” (1 Cronici 21:4). Se poate să ai daruri importante, dar nu le ai pe toate! Unde tu nu vezi nimic, alții văd noi oportunități. Biblia ne spune că „biruința vine prin marele număr de sfetnici” (Proverbele 11:14), așa că ascultă sfaturile înțelepte ale oamenilor pe care Dumnezeu i-a pus în viața ta ca să te îndrume și să te sfătuiască.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 108


„Mă voi trezi în zori de zi” (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63.1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

 

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm „mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: „pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi”, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11.3).

 

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. „El a vorbit în sfinţenia Sa” (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: „Mă voi bucura”. Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.

20 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și tatăl său nu-l mustrase niciodată, zicând: „Pentru ce ai făcut așa?”.

1 Împărați 1.6


Este o lecție plină de învățăminte, la care toți tații ar trebui să ia aminte, în scurtul comentariu pe care Duhul lui Dumnezeu îl face despre falimentul lui David cu privire la disciplinarea fiului său Adonia. Acest eșec al lui David, care a constat în faptul că nu l-a mustrat pe fiul său, este prezentat de Dumnezeu în legătură cu îngâmfarea lui Adonia împotriva gândului și a voii revelate a lui Dumnezeu, atunci când, cu puțin înainte de moartea tatălui său, a spus: „Eu voi fi împărat” (1 Împărați 1.5). Dumnezeu deja declarase planul Său, că Solomon trebuia să-i succeadă lui David ca împărat. Încercarea lui Adonia de a se impune ca împărat a reprezentat un act grav de răzvrătire împotriva lui Iahve și a voii Lui revelate.

 

Dumnezeu ne prezintă aceste două lucruri ca fiind în legătură unul cu altul – îngâmfarea și răzvrătirea lui Adonia împotriva scopului lui Iahve și falimentul lui David cu privire la disciplinarea lui Adonia, în timpul copilăriei și tinereții acestuia. Nu înseamnă oare acest lucru că Dumnezeu vrea să ne arate că acesta a fost rezultatul superficialității lui David față de fiul său? Răzvrătirea lui Adonia a fost urmarea falimentului lui David ca tată.

 

Acest fiu pare să fi fost favoritul casei – acesta este un lucru rău, atât pentru tată, cât și pentru fiu (mărturie pentru aceasta stă și necazul pricinuit în casa lui Isaac, din același motiv; Geneza 25.28 și capitolul 27). David a fost foarte blând și îngăduitor cu el, permițându-i să-și cultive voința proprie. El nu îl întristase niciodată pe fiul său Adonia, iar acum el trebuie să secere roadele amare ale acestei fapte și să se întristeze el însuși. Fiul își va întrista în mod sigur tatăl, dacă tatăl nu și-a întristat niciodată fiul. A fost un mare eșec din partea lui David că și-a manifestat astfel de sentimente față de fiul său. Pentru că, în cele din urmă, dacă și-ar fi întristat fiul, spre bine, ar fi arătat o mai profundă dragoste față de el decât să arate întotdeauna bunătate și tandrețe, lăsându-l să facă ce vrea. Eșecul care avusese loc cu mult timp înainte, în cadrul căminului, se arată acum în mod izbitor și capătă aspect public. Toate acestea ne sunt spuse spre învățătura și spre folosul nostru.

R. K. Campbell


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

Marcu 1.15


Dumnezeu stabilește condițiile

 

Un om de afaceri ia prânzul împreună cu un specialist în finanțe.

 

Specialistul în finanțe nu vrea să accepte că doar regretând păcatele și crezând în Isus Hristos poate veni la Dumnezeu. El crede că ar exista și alte căi spre mântuire.

 

Omul de afaceri îi spune: „Să considerăm că aș ajunge la faliment financiar și aș veni la dumneavoastră cu rugămintea să-mi împrumutați bani. Cine ar avea în acest caz dreptul de a stabili condiții? Dumneavoastră sau eu?”.

 

„Bineînțeles că eu! Iar dumneavoastră trebuie să îndepliniți condițiile mele, înainte ca eu să vă pot da un credit”, a explicat specialistul în finanțe.

 

„Tot așa este și la Dumnezeu”, a spus celălalt. „Noi venim ca datornici la El și nu avem niciun drept să stabilim condiții, ci suntem la dispoziția îndurării Sale. Și mai mult! Trebuie să acceptăm condițiile Lui, dacă vrem să fim mântuiți. Ele nu sunt greu de îndeplinit, însă ating mândria noastră, pentru că El ne cere să ne recunoaștem nedreptatea și să o mărturisim cu sinceritate înaintea Lui. Și atunci El ne iartă toate păcatele, pentru că Fiul Său Isus Hristos a purtat la cruce pedeapsa pentru ele.”

 

Specialistul în finanțe a spus gânditor: „Aveți dreptate. Dumnezeu să mă ajute să-mi înving mândria și, pe calea aceasta, să vin la El”.

Citirea Bibliei: Exod 12.17-28 · Luca 5.17-26

 


    

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ ÎNȚELEGEM PUTEREA VOINȚEI! – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3).


Nu-i așa că adesea avem idei exagerate despre aptitudinile noastre? Ne place să credem că putem face totul! Dar indiferent cât ești de disciplinat sau cât de mult te străduiești, fără simțiri cumpătate despre tine vei fi sortit eșecului. John Ortberg spunea: „Puterea voinței este limitată. Nu ai parte de stocuri în funcție de domeniu.” De aceea o listă lungă de hotărâri, luate de Anul Nou, este aproape sigur sortită eșecului. Este nevoie de multă voință pentru a începe o lucrare sau o dietă. Și dacă mai pui pe listă: respectă bugetul, păstrează-ți biroul curat, citește o carte în fiecare săptămână – simți deja că te paște falimentul. Pentru majoritatea dintre noi, voința noastră se epuizează mai rapid decât trupurile noastre. Ortberg sugerează următoarele:

1) Programează-ți cele mai importante sarcini atunci când puterea voinței tale este cea mai puternică. Pentru mulți, asta este dimineața. Un studiu arată că deținuții au șanse mai mari să fie eliberați condiționat în situația în care cazul lor este audiat dimineața, când judecătorul are o rezervă mai mare de putere a voinței și este mai înclinat să-și asume riscuri.

2) Cheltuiește-ți cu înțelepciune puterea voinței. Nu-ți asuma prea multe sarcini odată, chiar dacă te-ai rugat pentru ele. În general, Dumnezeu lucrează prin voința ta, și rareori îți acordă cale liberă pentru a trece cu vederea legile finitudinii pe care El le-a creat.

3) Stabilește-ți obiective – însă, nu prea multe! Dacă nu-ți stabilești câteva vei fi la mâna sorții, dar dacă ai prea multe vei începe să te îngrijorezi pentru ele, vei realiza puține și vei suferi emoțional și fizic.

4) Nu uita că singura acțiune ce reface puterea voinței în loc s-o epuizeze este „predarea”. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție rugăciunea, solitudinea, meditația, închinarea ca să fie făcute în așa fel încât să ne restaureze!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 107:23-43


Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în momentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8.23). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108.12). Cu ce scop? Ca să-i determine să strige către El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să-I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

 

Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 Împăraţi 17.7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15.2225). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. „Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bunătăţile Domnului” (v. 43). Să fim siguri că toate împrejurările noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt distribuite prin „bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna” (comp. cu v. 1).

19 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne; ia aminte la suspinul meu. Ascultă glasul strigătului meu, Împăratul meu și Dumnezeul meu, pentru că Ție mă rog. Doamne, dimineața vei auzi glasul meu; dimineața mă voi îndrepta spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.1-3


Pentru cel credincios, rugăciunea este la fel de necesară ca aerul și, uneori, ea se desfășoară la fel de natural precum respirația. Totuși, de multe ori avem probleme cu consecvența și cu regularitatea în a ne ruga, iar în Psalmul 5.1-3 vedem o îndrumare foarte simplă în această privință: „dimineața”.

 

Domnul Isus este nu doar Mântuitorul nostru, ci și Exemplul nostru (1 Petru 2.21; 1 Ioan 2.6), iar El ne-a lăsat un model în ce privește timpul și frecvența rugăciunii: „Și, trezindu-Se dis-de-dimineață, pe când era încă noapte, a ieșit și a mers într-un loc pustiu și Se ruga acolo” (Marcu 1.35). Era dimineața devreme. Cred că acest lucru ne spune că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu primul loc în fiecare zi. Era un loc pustiu. Rugăciunea în familie este importantă, însă avem nevoie de rugăciune personală, în care să nu fim tulburați de nimic. Acest lucru înseamnă că nu ar trebui să ne deschidem dispozitivele electronice decât după aceea. Vedem de asemenea că Domnul Se ruga cu regularitate: „Și, ieșind, a mers, după obiceiul Său, la Muntele Măslinilor” (Luca 22.39). El era atât de obișnuit să Se roage acolo, încât Iuda a știut unde să-L găsească.

 

„Dimineața vei auzi glasul meu” – iată un gând minunat! Dumnezeu dorește să audă glasul nostru! Rugăciunea nu trebuie să fie lungă, nici complicată, ci o revărsare a inimii înaintea Tatălui nostru. Nu doresc să pun asupra nimănui un jug al legii, fiindcă împrejurările diferă de la persoană la persoană, însă vreau să încurajez pe orice credincios să se roage fierbinte și cu regularitate.

B. Reynolds


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este alt Dumnezeu alături de Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, altul afară de Mine nu este.

Isaia 45.21


Ce spune Biblia despre Dumnezeu?

El este singurul Dumnezeu adevărat: „Eu sunt Domnul, și nu este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu” (Isaia 45.5).

El este Creatorul universului: „Eu sunt Cel care am făcut pământul și am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor” (Isaia 45.12).

El este invizibil pentru noi, oamenii. El i-a explicat robului Său Moise: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod 33.20).

El este sfânt și detestă păcatul. Profetul Habacuc știa aceasta: „Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul și nu poți să privești răutatea” (Habacuc 1.13).

El este un Dumnezeu îndurător. Neemia s-a rugat: „Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu al iertării, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate” (Neemia 9.17).

El este un Dumnezeu salvator: „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința deplină a adevărului” (1 Timotei 2.3,4).

El este un Dumnezeu al dragostei: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

 

Prin Fiul Său, Isus Hristos, care a murit la cruce pentru păcătoși, fiecare om poate astăzi să ajungă într-o relație personală de credință cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Exod 12.1-16 · Luca 5.12-16


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIA FRĂȚEASCĂ ȘI PURTAREA DE GRIJĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2).


Ai spus vreodată ceva ce ai fi vrut să poți lua înapoi? Ai spus, nu-i așa? Chuck Swindoll scria: „Noi acționăm din impuls și ne dăm seama, după ce s-au petrecut lucrurile, cât de nebuni am fost. Peste toate, îi rănim pe cei pe care îi iubim cel mai mult! Toate aceste lucruri se prăbușesc apoi peste noi, și ne întrebăm cum mai poate cineva să ne iubească, mai ales Dumnezeu. Când începem să gândim în felul acesta, trebuie să ne întoarcem spre acel „unii pe alții” din Noul Testament: iubiți-vă unii pe alții, ridicați-vă unii pe alții, trăiți în pace unii cu alții, mărturisiți-vă păcatele unii altora, vorbiți unii cu alții, mustrați-vă unii pe alții, mângâiați-vă unii pe alții, rugați-vă unii pentru alții. „Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2).

Imaginează-ți lucrul acesta având în minte doi drumeți: unul are un rucsac ușor, pe când celălalt, bietul de el, este încărcat. Poate fi un resentiment care de multă vreme îl otrăvește pe dinăuntru, sau o relație frântă – cu soția ori cu unul dintre copii. Acel rucsac poate fi plin de facturi neplătite.

Întrebarea este: „Unde poate el să meargă să se elibereze de povară?” La biserică, alături de zeci sau sute de persoane? Cam greu… El are nevoie de un loc în care există grijă reciprocă și părtășie autentică. Un loc în care să se simtă liber, fără să fie jenat să-și spună secretul sau starea luptei sale; un loc în care cineva îl ascultă, îl ajută să se descarce și îi oferă o putere proaspătă. Întrajutorarea frățească nu este un serviciu religios în miniatură. Este o mână de oameni care Îl iubesc pe Hristos și care cred în ajutorarea reciprocă. Ei nu arată cu degetul, nu țin predici și nu fac comparații. Ei sunt frații și surorile tale în Hristos.

Ești implicat într-un grup de părtășie? Dacă nu, gândește-te să te alături unui astfel de grup, sau vorbește cu pastorul tău ca să inițiezi tu unul!” După ce-ți împărtășești stările prin care treci, vei descoperi cât de ușoară pare călătoria.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 107:1-22


Cea dea cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei” mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

 

Întro manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 49, 10-16, 17-22 şi 23-32 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

 

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21.14). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci la săturat, la satisfăcut şi la condus la odihna divină (v. 9, 7).

 

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui SatanAsupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, la eliberat şi ia rupt legăturile (v. 14, 16).

 

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şil vindecă (v. 20).

 

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum nea găsit şi nea mântuit Domnul sufletul?

18 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

1 Petru 2.24


Toate păcatele noastre au fost iertate (2)

 

Ce har minunat! Când Domnul Isus a murit pe cruce, El a purtat păcatele mele și le-a purtat nu ca pe o mare mulțime de păcate, ci a purtat pedeapsa pentru fiecare în parte; El a simțit fiecare păcat în parte. Când spune, în Psalmul 40: „M-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele … Sunt mai numeroase decât perii capului meu”, acolo nu a fost o masă mare de păcate adunate la un loc. El le-a văzut pe fiecare în parte; pentru că El este Dumnezeu atotștiutor, El putea face aceasta. El a mărturisit fiecare păcat înaintea lui Dumnezeu – toate miile de păcate pe care eu le-am făcut înainte să fiu credincios și pe care le-am făcut după ce m-am întors la Dumnezeu; căci Domnul Isus a purtat nu numai păcatele pe care le-am făcut înainte de întoarcerea mea la Dumnezeu, ci și pe cele pe care le-am făcut după aceea; ba mai mult, El a purtat și păcatele pe care eu, dacă Domnul nu vine chiar acum, le voi mai face, din nefericire. El a purtat judecata pentru ele și le-a mărturisit înaintea lui Dumnezeu, pe fiecare în parte, așa că, încă de atunci, El a făcut ispășire pentru mine. El a știut că Îl voi primi.

Astfel știu că, din momentul în care am venit la Dumnezeu, El a putut să fie îndurător față de mine și față de păcatele mele, căci cu aproape două mii de ani înainte, Domnul a purtat judecata pentru ele și le-a mărturisit pe toate înaintea lui Dumnezeu.

Nu este aceasta o realitate minunată? Dacă un păcătos vine acum la Dumnezeu și el a uitat multe dintre păcatele comise, Dumnezeu i le iartă totuși pe toate, căci Dumnezeu vede în conștiința lui că el este pregătit să le mărturisească pe toate, pentru că Domnul Isus le-a mărturisit deja, și astfel dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută.

H. L. Heijkoop


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos Cel drept. El este ispășirea pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2


Nyepi Day

Ziua Tăcerii – Nyepi Day este cea mai mare sărbătoare hindusă pentru locuitorii din insula Bali. Ea reprezintă prima zi a unui an nou, care trebuie să marcheze un nou început, în cea mai mare puritate. A doua zi, balinezii se vizitează unii pe alții și își cer reciproc iertare, pentru a începe noul an curați. Mulți își freacă în această zi trupurile cu nămol din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare pentru a spăla nămolul, simbolizând tot ce este rău, tot ce este negativ, orice nenorocire. O distracție grozavă – cu un context serios!

 

Este oare suficient să cerem iertare altor oameni pentru a fi curați? Cum rămâne cu vina care s-a adunat împotriva lui Dumnezeu? „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să vă asculte! Căci mâinile vă sunt pătate de sânge și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni și limba voastră spune nedreptăți” (Isaia 59.2,3). Din aceste versete înțelegem că orice faptă rea se îndreaptă întâi împotriva Dumnezeului sfânt. Această vină o poate șterge numai Dumnezeu. Fiul Său, Isus Hristos, a plătit pentru vina noastră. El a murit, pentru ca noi să putem fi acceptați de Dumnezeu.

 

Nimeni nu poate șterge gândurile, vorbele și faptele noastre rele și nici nu le poate face să dispară. Dar, dacă le mărturisim înaintea lui Dumnezeu și ne căim sincer pentru că le-am săvârșit, El ne iartă. Cum de poate să facă aceasta? Pentru că este „credincios și drept”: credincios – El a spus și Își ține cuvântul dat; drept – Fiul Său Isus, Hristos este ispășirea pentru păcatele noastre.

Citirea Bibliei: Exod 10.24-11.10 · Luca 5.1-11


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂNĂTATEA LIMBII – Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12:34)


Odată, când autoarea Mary Southerland a făcut febră foarte mare, doctorul a suspectat-o că are meningită virală. „De cât timp este limba ta acoperită cu acest strat alb?” a întrebat el. Mary a fost uimită. „De ce este important lucrul acesta?” Doctorul a continuat: „Sănătatea limbii este un indicator foarte puternic al sănătății întregului corp.”

Ei bine, același principiu se aplică și din punct de vedere spiritual. „Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:34-35). Se naște o întrebare: problema este limba însăși? Nu! Este ceva mult mai serios. Problema se află în inima ta, în atitudinea ta, în perspectiva ta și în temperamentul tău.

Southerland a adaugat: „Limba este un termometru spiritual care reflectă starea inimii. Cuvintele sunt instrumente ale puterii care pot zidi și încuraja, sau distruge și crea confuzie… Toți am fost răniți și chiar înfrânți de cuvinte rostite la mânie sau de cuvinte care au ieșit dintr-o inimă rănită. Dacă vorbele mele sunt lăudăroase, inima mea este nesigură; dacă vorbele mele sunt murdare, inima mea este necurată; dacă vorbele mele sunt critice, inima mea este plină de mândrie și de ură.

Înțeleptul Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ de argint.” (Proverbele 25:11). Cuvântul potrivit, rostit la vremea potrivită și în felul potrivit, poate aduce ordine în mijlocul confuziei și lumină pe o cărare foarte întunecoasă. „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbele 10:32). Dumnezeu ne oferă un „radar” spiritual ca să putem evalua o situație și să rostim cuvintele potrivite pentru acea împrejurare. Noi trebuie doar să verificăm „ecranul radarului” înainte de a vorbi.”

Așadar, astăzi nu uita că limba „clădește și dărâmă lumea!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 106:24-48


În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43)”. Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „n-au crezut, au murmurat, s-au amestecat cu naţiunile, au slujit idolilor lor, au vărsat sânge nevinovat, s-au întinat” (v. 2439). Ce istorie dezolantă a acestui popor care sa scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Neam fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când lea auzit strigătele, Şi-a amintit, I-a părut rău, a făcut să găsească milă” (v. 4446). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).

 

Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu „Au dispreţuit ţara cea plăcută”. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: