Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Israel era foarte sărăcit din cauza lui Madian; și fiii lui Israel au strigat către Domnul … Domnul a trimis pe un profet la fiii lui Israel, care le-a zis: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am făcut să vă suiți din Egipt și v-am scos din casa robilor … Și v-am zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți». Dar n-ați ascultat de glasul Meu”.

Judecători 6.6,8,10


Fiii lui Israel simțeau din plin asuprirea din partea vrăjmașului lor, Madian, și au strigat la Domnul, însă inimile lor împietrite rămăseseră în continuare indiferente cu privire la păcatul lor. În loc să umble în libertate și să se bucure de roadele țării pe care Domnul le-o dăduse, ei trăiau în nesiguranță și în lipsă. Și-au adus totuși aminte să strige la Domnul în suferința lor, iar El i-a auzit. Totuși, înainte de a le trimite un eliberator, conștiințele lor trebuiau atinse, așa că le-a trimis un profet. Nu cunoaștem niciun detaliu despre acest profet, însă ceea ce era important era mesajul său, care a fost asemănător cu cel al lui Ioan Botezătorul, despre care citim în Ioan 1 și care a avut ca scop pregătirea căii pentru venirea Eliberatorului.

Profetul le-a amintit fiilor lui Israel că Dumnezeu îi scosese din Egipt și că le dăduse acea țară bună, potrivit plăcerii Lui și pentru gloria Numelui Său. Apoi însă citim aceste cuvinte triste: „Voi nu ați ascultat de glasul Meu”. Fiindcă nu ascultaseră de El și slujiseră altor dumnezei, El îi dăduse în mâinile madianiților. Dorința lui Dumnezeu era ca, prin această disciplinare, să le fie trezită conștiința și să fie aduși la pocăință.

Orice eșec trebuie măsurat cu standardul sfințeniei lui Dumnezeu. Când conștiința este trezită și adusă în lumină, Dumnezeu poate din nou arăta harul. Falimentul și restabilirea care-i urmează slujesc ca ocazii pentru introducerea resurselor Sale nelimitate, care se găsesc în Hristos. „Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!” (Psalmul 51.17).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.

Luca 23.43



„Astăzi vei fi cu Mine în rai”

Mulți cititori ai Bibliei știu cui i-a spus Domnul Isus Hristos aceste cuvinte de mângâiere. Tâlharul de pe cruce L-a onorat pe Fiul lui Dumnezeu care era lângă el pe cruce și L-a rugat: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”. Tâlharul era convins că Isus Hristos, Cel disprețuit și atârnat pe cruce, era Mântuitorul promis. Mesia, adevăratul Împărat al lui Israel, Își va instaura, fără îndoială, odată Împărăția pe pământ.

Dar cât de măreț este răspunsul pe care îl primește tâlharul! Domnul îl face să înțeleagă că nu trebuie să aștepte până în acea zi viitoare, ci: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. Ce har! Răspunsul întrece așteptările tâlharului!

Sângele Fiului lui Dumnezeu l-a curățit pe tâlhar de păcatele lui. Autoritățile rostiseră sentința asupra lui, fiind un tâlhar. Dar, pentru că și-a recunoscut, în lumina lui Dumnezeu, viața lui păcătoasă și a condamnat-o, el a primit iertare. Sângele Domnului Isus l-a spălat de toată vina lui, încât chiar în acea zi a putut intra în rai. El nu a mai avut ocazia să facă acele fapte bune prin care mulți, făcându-le, cred că ar putea să-și câștige un loc în slavă.

Nici astăzi nimeni nu poate să-și câștige cerul, oricât ar încerca prin fapte bune sau prin participarea la slujbe religioase. Există o singură posibilitate, și anume salvarea prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Domnul Isus Hristos. La El putem veni plini de încredere, ca și acest tâlhar!

Nu amâna împăcarea ta cu Dumnezeu! Astăzi este timpul potrivit!

Citirea Bibliei: Numeri 11.10-23 · Matei 8.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPOTRIVEȘTE-TE DIAVOLULUI! – Fundația S.E.E.R. România

„Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:28)


In extenso, acest pasaj biblic spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, deci, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” (Matei 13:24-28). Cu toții avem nevoie, din când în când, de un apel la trezire spirituală. Dar uneori problema cu care ne confruntăm nu este de origine omenească. Domnul Isus precizează că „pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul… a semănat neghină între grâu, și a plecat.” Da, e o nebunie să-l învinovățești pe diavol pentru toate lucrurile, dar e o nebunie și mai mare să nu ții cont că el este, neobosit și viclean, la lucru.

Apostolul Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:11-13). Iar în continuare adaugă: „Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi (vezi și Iacov 4:7) este acesta: veghează, sesizează când Satan acționează, împotrivește-i-te… și el va fugi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 18:1-21


Copleşinduşi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără săşi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.

„A acuza” este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.1 şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirândui îndoieli: „Nu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu tea părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu teai comporta astfel…!” Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: „De vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi…”.

Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău. În ce fel? Folosindune de „scutul credinţei”, altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).

Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns săşi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El Însuşi de bunăvoie moartea, la făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).

18 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău, ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te fi bucurat de fiii lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să-ți deschizi larg gura în ziua strâmtorării.

Obadia 12


Domnul a rostit aceste cuvinte către Edom, atunci când edomiții se bucurau de nenorocirile care veniseră asupra fiilor lui Iuda. Edomul este poporul lui Esau, fratele lui Iacov. Ei ar fi trebuit să fie întristați din cauza suferințelor pe care Dumnezeu le îngăduise asupra poporului Său. Dumnezeu niciodată nu întristează pe cineva doar dintr-o răzbunare amară, ci întotdeauna dorește să atragă inima înapoi la El Însuși. Acest scop Îl avea și în lucrările Sale față de Israel.

Edomul este o imagine a cărnii, care este deopotrivă egoistă și lipsită de milă. Ea îi doboară pe alții pentru a se înălța pe ea însăși; totuși, egoismul îl va distruge întotdeauna pe cel care-l manifestă. Cel care se înalță pe sine va fi coborât jos de tot în cele din urmă. Putem fi siguri că Domnul ține socoteală de orice acțiune și de orice motivație a inimilor noastre. De aceea Domnul îl atenționează pe Edom în versetul 15: „Pentru că ziua Domnului este aproape asupra tuturor națiunilor: cum ai făcut, ți se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău”.

Toate acestea ne oferă instrucțiuni vitale fiecăruia dintre noi. Proverbe 24.17,18 ne spune: „Nu te bucura când cade vrăjmașul tău și să nu ți se veselească inima când el se împiedică, pentru ca nu cumva Domnul să vadă aceasta și să fie rău în ochii Săi și să-Și întoarcă mânia de la el!”. Iată, de asemenea, ce ne sfătuiește Cuvântul lui Dumnezeu: „Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui” (Romani 12.20,21); „Pentru că, unde este gelozie și duh de partidă, acolo este dezordine și orice lucru rău. Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică” (Iacov 3.16,17).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se sprijine pe Dumnezeul lui.

Isaia 50.10



Câinele Saint-Bernard

Două sănii trase de câini alunecau pe suprafața înghețată a lacului Winnipeg, Canada. Erau misionarul E. R. Young și însoțitorii săi. Ei se îndreptau spre câteva așezări de indieni de-a lungul acestui lac uriaș. Deodată, ninsoarea ușoară s-a transformat într-o furtună de zăpadă puternică. În aceste valuri de zăpadă nu se mai vedea malul. Călătorii sperau că, dacă vor merge contra vântului, vor ajunge la țintă.

În curând, însă, au fost nevoiți să constate cu groază că vântul își schimbase de mai multe ori direcția. Seara se apropia și, dacă nu vor reuși să ajungă la mal, până în zori vor îngheța. Dar în ce direcție să meargă?

Au făcut o scurtă pauză pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu și pentru a mânca repede ceva. Când au pornit din nou la drum, Kuna, câinele polar, a ezitat. El era câinele conducător, dar acum își pierduse orientarea. Câinele Saint-Bernard, Jack, era în schimb nerăbdător. El părea să știe în ce direcție este malul. Atunci misionarul i-a predat conducerea. Hotărât, câinele Saint-Bernard a pornit la drum. Atelajele au pornit în noapte și, după câteva ore de mers, au ajuns la un cort în apropierea malului.

Fiecare dintre noi ajunge cândva într-un punct din care nu mai vede nicio cale de ieșire și nu mai cunoaște direcția. Ce bine este când Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne încredem în El! Dumnezeu a condus odinioară poporul Israel prin pustie „în siguranță, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78.53). Te afli oare chiar acum într-un moment când umbli în întuneric și nu ai lumină? Dumnezeu vrea să te conducă și pe tine astăzi la fel, dacă te încrezi în El.

Citirea Bibliei: Numeri 11.1-9 · Matei 7.24-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass


 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 17:1-16


În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit săi fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţă” (v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şia arătat toată josnicia de care este capabil insultânduL în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta”, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, săl vezi „pe cel drept părăsit” (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele sau năruit,” striga Iov „gândurile dragi ale inimii mele…” (v. 11).

Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună dea curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

17 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.

Evrei 11.4


Abel a avut credință și, prin urmare, I-a adus lui Dumnezeu sânge și grăsime, care simbolizează viața (sângele) și excelența intrinsecă (grăsimea) a Persoanei lui Hristos (Geneza 4.4). Atât sângele cât și grăsimea erau interzise pentru consum în dispensația mozaică. Sângele reprezintă viața, iar omul, sub lege, nu avea niciun drept la viață. Însă, în capitolul 6 din Ioan, ni se spune că, dacă nu bem sângele lui Hristos, nu avem viața. Hristos este viața. Nu există nici măcar o scânteie de viață în afara Lui. „În El era viața” și în nimeni altul.

El Și-a dat viața la cruce, iar la acea viață a fost atașat păcatul, prin imputare, atunci când Cel Binecuvântat a stat pironit pe lemnul blestemat. Prin urmare, dându-Și viața, păcatele pe care le-a purtat în timpul celor trei ceasuri de întuneric au fost complet înlăturate, iar El a înviat triumfător în puterea unei vieți noi, de care este atașată dreptatea. Acest lucru ne va ajuta să înțelegem o expresie folosită de Domnul după învierea Sa: „Un duh nu are carne și oase, cum vedeți că am Eu”. El nu a spus: „carne și sânge”, fiindcă, în înviere, Persoana Sa sacră nu a mai avut acel sânge pe care îl vărsase pe cruce ca ispășire pentru păcat.

Dacă vom înțelege bine acest adevăr, el va avea efectul de a adânci, în sufletul nostru, simțământul îndepărtării complete a păcatului prin moartea lui Hristos; iar noi știm că tot ceea ce adâncește în noi simțământul acestei realități glorioase va lucra negreșit la întărirea păcii de care ne bucurăm și la o mai eficientă promovare a gloriei lui Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El, care n-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți …

Romani 8.32



Dumnezeu L-a dat ca Jertfă

Ce faptă măreață, de necuprins: Dumnezeu Însuși L-a dat pe Fiul Său preaiubit la moarte pentru noi! „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor … A fost voia Domnului să-L zdrobească; L-a supus suferinței” (Isaia 53.6,10).

Niciunul dintre noi nu este nici îndreptățit și nici capabil să-și pună păcatele pe Jertfa de ispășire, adică pe Isus. Dar este bine așa, pentru că noi nici măcar nu cunoaștem toată mulțimea păcatelor noastre și nici adâncimea pierzării noastre. Dacă pacea noastră ar depinde de acest lucru, anume ca noi să ne punem păcatele pe această Jertfă, nu am ajunge la adevărata pace cu Dumnezeu.

Noi L-am dezonorat pe Dumnezeu și am păcătuit împotriva Lui. Cineva trebuia să-L împace pe Dumnezeu. De aceea Dumnezeu Însuși a pus păcatele noastre, așa cum a știut El, pe Jertfa de ispășire divină și desăvârșită.

Tot ce era necesar pentru mântuirea noastră, dar și ca să se mențină dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, s-a făcut prin moartea Fiului Său. Cel curat și fără pată a fost judecat în locul nostru. Dumnezeu L-a tratat așa cum am fi meritat noi, ca să ne poată trata pe noi cum pretinde dragostea Sa. Dumnezeu L-a părăsit pe El, pentru a ne accepta pe noi. Domnul Isus a luat locul nostru în moarte și în judecată, ca noi să avem parte de viață, de dreptate și de slavă veșnică.

Nouă nu ne mai rămâne nimic de făcut, decât să-I mulțumim lui Dumnezeu Tatăl și Fiului pentru dragostea nemărginită care s-a arătat la crucea de pe Golgota.

Citirea Bibliei: Numeri 10.11-36 · Matei 7.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„N-am nimic împotriva mea… Cel ce mă judecă, este Domnul.” (1 Corinteni 4:4)


Daniel a fost forțat să decidă dacă va fi o persoană care se lasă transformată, sau o persoană care transformă.

Care este diferența?

Persoana care se conformează este controlată de presiune. Dacă pui suficientă presiune pe ea, va fuma prima țigară, va bea primul pahar, va face tot ce fac și ceilalți.

Dar persoana care transformă este guvernată de principii. S-ar putea să spui: „E foarte greu să trăiești în felul acesta.” Da, dar și foarte benefic și sigur. Dumnezeu știe mai bine decât noi cum pot fi evitate durerea, frustrarea și distrugerea din viețile noastre. Pentru că vede mai clar decât noi vârful stâncii, El pune parapete ca să nu cădem. Și când Îi ascultăm poruncile, evităm durerile de cap, căderile și pierderea reputației.

Faptul că a refuzat să mănânce mâncarea regelui, nu a fost pentru Daniel o chestiune de dietă sau de orgoliu personal, ci ascultare și dedicare față de Dumnezeu. Noi nu susținem ideea „lasă conștiința să te călăuzească.” Conștiința ta nu este întotdeauna cel mai bun ghid. Doar pentru că nu ți se pare că ceva este greșit, nu înseamnă că sigur nu e greșit. Conștiința ta poate avea de suferit și poate fi redusă la tăcere.

Biblia ne vorbește despre a fi „însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:2). Apostolul Pavel scria corintenilor: „N-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.” Cu toate acestea, conștiința este prima pe care trebuie s-o consulți când te confrunți cu o decizie dificilă. Uneori vei lua hotărârea bună de a nu face ceva doar pentru că știi că, făcând acel lucru, conștiința ta va fi târâtă în mlaștina vinovăției. Așadar, păstrează-ți convingerile intacte și trăiește conform convingerilor tale… luminate de Duhul Sfânt!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22


„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). „Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu întral vostru” (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suportao noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care nu săvârşise nicio violenţă”?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

16 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit.

Ioan 1.10,11


Dacă vom înțelege că scopul măreț al Evangheliei după Ioan este să prezinte gloria Fiului lui Dumnezeu ca Persoană divină, ne va fi ușor să pricepem de ce în această Evanghelie nu găsim genealogia și nici istoria nașterii Domnului și a primilor Săi ani de viață pe acest pământ. Aceste amănunte, atât de prețioase credinței și atât de frumoase și de necesare la locul lor, n-ar fi fost însă potrivite unei Evanghelii care prezintă gloria Persoanei Sale ca Fiu. Ca Persoană divină, El este mai presus de orice genealogie; de asemenea, atunci când este prezentat ca Rob, în Evanghelia după Marcu, El ia o poziție atât de joasă, încât nici de data aceasta nu este necesar să I se prezinte genealogia.

Mai mult, în prezentarea Cuvântului care a devenit trup nu este dat niciun indiciu care să-L pună pe Hristos în legătură cu pământul și cu poporul Israel. Nu face parte din scopul acestei Evanghelii să arate împlinirea promisiunilor date în trecut, să spună mai dinainte despre așezarea Împărăției viitoare sau să ne învețe cu privire la forma pe care o ia Împărăția în prezent. Aceste adevăruri sunt necesare și prețioase la locul lor, dar nu și pentru scopul măreț al Evangheliei după Ioan, care prezintă gloria Fiului lui Dumnezeu. Odată cu venirea Fiului lui Dumnezeu și cu revelarea Persoanelor divine și a unui nou tip de om, are loc punerea deoparte a vechii rânduieli iudaice și este introdus creștinismul.

Încă de la începutul acestei Evanghelii, atât națiunea lui Israel, cât și lumea întreagă sunt văzute ca fiind în întregime prăbușite în ceea ce privește responsabilitatea lor și puse deoparte pentru judecată, lăsând astfel loc creștinismului. Mai departe, Evanghelia arată creștinismul potrivit gândului lui Dumnezeu, nu potrivit corupției creștinătății, pentru că, să nu uităm, această Evanghelie a fost scrisă probabil târziu, când ruina prevăzută de apostolul Pavel se arătase deja în mărturia creștină. De aceea, în Evanghelia după Ioan suntem ridicați deasupra lumii și suntem aduși în afara iudaismului și a creștinătății corupte, ca să descoperim binecuvântarea creștinismului potrivit gândului lui Dumnezeu, binecuvântare bazată pe Persoana Fiului lui Dumnezeu.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi.

Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

Ioan 15.13; 1 Timotei 2.5,6



„Numărul zece”

Turkela, un tânăr credincios, fusese aruncat în închisoare din pricina credinței. Acum împărțea celula în care se afla cu Iwan, un criminal. Iwan era foarte mâhnit; din tinerețe cunoscuse numai nedreptate și ură. Dar acum a întâlnit pe cineva la care a găsit iubire. Încet-încet a prins încredere în Turkela și astfel au devenit prieteni. În serile lungi de iarnă, Turkela îi vorbea noului său prieten despre credința lui în Isus Hristos și îi spunea: „Și tu poți să faci această experiență. Hristos te poate elibera de tot ce te apasă și te robește”.

Într-o zi s-a iscat o revoltă în închisoare. După ce s-a făcut liniște, deținuții au fost aliniați pe un rând și fiecare al zecelea care ieșea la numărătoare trebuia să treacă în față pentru a fi împușcat.

Turkela era chiar lângă prietenul său. În timp ce se număra, Turkela a înțeles că și Iwan va fi un „număr zece”. Turkela l-a prins de mână și i-a șoptit: „Tu trebuie să fii liber!”. Și a schimbat locul cu el. În următorul moment, Turkela a strigat cu voce tare: „Zece!”, și a făcut un pas în față. Turkela a fost împușcat. Dar credința lui a trăit mai departe în prietenul său pentru care murise.

Acum Iwan nu mai putea trăi fără Isus, Fiul lui Dumnezeu, care murise pentru el și care i-a dat și lui Turkela putere să-și dea viața pentru el.

Isus a murit și pentru tine!

Citirea Bibliei: Numeri 9.15-10.10 · Matei 7.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CONFORM CONVINGERILOR TALE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)


Biblia relatează că, evreu în robia babiloniană fiind, „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul.” Mâncarea și vinul acelea erau bucate închinate zeilor păgâni, ca un act de venerație, și pentru Daniel lucrul acesta era inacceptabil. I se cerea să-și compromită caracterul, și n-a consimțit sub nicio formă să facă asta.

Daniel ar fi avut argumente întemeiate să spună da. Era departe de casă și putea face tot ce-și dorea. Nimeni de acasă nu ar fi știut vreodată. În plus, dacă nu mânca, îl insulta pe împărat – și nu ar fi fost o mutare inspirată în perspectiva carierei! Dar Daniel știa că voia lui Dumnezeu era foarte clară cu privire la închinarea la idoli; a ascultat de ea, și Dumnezeu l-a binecuvântat pentru asta. El a ajuns în final să fie protejat, apărat, promovat și prosper la cote nebănuite.

Filosofia sa a fost aceasta: „Când Dumnezeu spune da, și eu spun da. Când Dumnezeu spune nu, și eu spun nu.” În plus, el avea convingeri ferme stabilite încă dinainte să ajungă în Babilon.

Întrebare: Tu știi care sunt convingerile tale cele mai profunde? Te-ai gândit, și ai stabilit în vremuri bune ce vei face (și ce nu vei face) în vremuri grele? Dacă nu, trebuie s-o faci. S-ar putea ca unii să-i fi zis lui Daniel: „Nimeni nu va ști!” Dar Daniel gândea diferit: „Dumnezeu va ști, și la fel și eu. Nu trebuie să trăiesc cu voi, dar trebuie să trăiesc cu El, și cu mine.”

Gândurile și ideile tale trebuie să fie mereu deschise la schimbare și îmbunătățire, însă convingerile tale principale trebuie să se bazeze pe Dumnezeu și pe Cuvântul Său, și nu trebuie să fie negociabile. Așadar, trăiește conform convingerilor tale – în acord cu voia Lui!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16


Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă nai fi vinovat, nu teai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, „Cine se scuză se acuză”, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, „prietenii” lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile… (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru ai ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propriai experienţă (Psalmul 119.99,100).

15 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.

Ioan 20.20


Citim în Scriptură despre unii oameni care L-au văzut pe Domnul și despre felul cum acest lucru a produs o schimbare în viețile lor. În versetul de mai sus, la vederea Domnului, frica și îndoiala ucenicilor s-au schimbat în bucurie. Cei doi ucenici de pe drumul către Emaus au fost transformați atunci când L-au recunoscut pe Domnul (Luca 24.30-32). Saul, omul religios, a devenit un om nou atunci când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 9). Iar astfel de schimbări s-au produs în viața multora.

Să nu uităm însă că privirea la Domnul trebuie să fie un lucru constant. Nu este de ajuns să privim din când în când. Da, Petru a fost influențat de viziunea de pe munte, însă, mai târziu, s-a lepădat de Domnul. Când a privit țintă la Domnul Isus, Petru a putut umbla pe apă, însă, după ce și-a luat privirea de la El, a început să se scufunde. De aici învățăm cât de necesar este să ne ținem privirea asupra Domnului în mod continuu.

Dar cum vom face acest lucru, fiindcă noi nu-L avem astăzi pe Domnul în mod fizic împreună cu noi? Avem însă Cuvântul Său, care vorbește despre El. Putem avea privirile inimii ațintite asupra Lui atunci când citim Cuvântul Său, când ne rugăm sau când medităm la viața Sa minunată, la lucrurile pe care le-a făcut și la cuvintele pe care le-a rostit. Avem privirile inimii ațintite asupra Lui atunci când ne aducem aminte de El în ziua întâi a săptămânii, când luăm din pâine și din vin. Viața noastră este transformată, în măsura în care ne preocupăm cu El.

A. Blok

De a lumii grea orbire sunt vindecat,

Căci Isus mi-a deschis ochii: m-a luminat.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

Proverbe 22.6



Învățăturile unei mame

George Henry Lang s-a născut în anul 1874 în Anglia. Mama sa a murit la opt zile după nașterea lui, dar Dumnezeu i-a purtat de grijă acestui copil. Doi ani mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit. Soția pe care și-a ales-o s-a dovedit a fi o mamă bună pentru copiii săi. Prin exemplul ei de bună creștină și vorbindu-le copiilor despre Mântuitorul, despre dragostea, dar și despre dreptatea lui Dumnezeu, ea a fost cea care l-a condus pe George, încă de la o vârstă fragedă, la Cel care a murit pe cruce la Golgota pentru salvarea noastră.

După terminarea studiilor, George Henry a început să lucreze la o societate de construcții și apoi ca funcționar debutant la câteva societăți de asigurare. La vârsta de 18 ani era responsabilul unui departament al unei mari societăți de asigurări din Bristol. Ne putem lesne imagina conflictele spirituale ale unui creștin în lumea afacerilor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu semănat în inima sa prin Duhul Sfânt a preluat din ce în ce mai mult controlul asupra inimii sale tinere, i-a dat curajul și înțelepciunea de a refuza compromisurile și astfel a fost o mărturie bună pentru cei din jur.

Acest exemplu, alături de multe altele, să fie o încurajare pentru toți părinții de a sădi în sufletul copiilor învățătura curată, instruindu-i cu stăruință pe calea pe care trebuie s-o urmeze, fiind încredințați că Dumnezeu va duce la bun sfârșit o astfel de lucrare bună.

Citirea Bibliei împreună cu toată familia va avea un efect benefic asupra copiilor, aceștia primind învățături bune pentru viața lor.

Citirea Bibliei: Numeri 9.1-14 · Matei 6.24-34

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE CEEA CE CONTEAZĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:14)

Biruința apostolului Pavel s-a datorat faptului că era foarte concentrat. „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” Focalizarea poate aduce energie și putere aproape în orice domeniu, indiferent că este spiritual, mental sau fizic. Sociologul Robert Lynd a constatat următorul lucru: „Cunoașterea înseamnă putere numai dacă știi care sunt faptele care… nu merită deranjul!” Nașterea unei potențiale descoperiri se produce deseori prin împărtășirea mai multor idei bune. Dar pentru a duce ideile la nivelul următor, trebuie să treci de la gândirea expansivă la cea selectivă. O idee bună devine o idee nemaipomenită când i se acordă o perioadă de gestație, un timp de concentrare și rafinare. E adevărat că poate fi frustrant să te concentrezi asupra unei singure idei mai mult timp, dar perseverența îți va aduce câștig.

Mintea nu se va concentra până nu are un țel. Dar intenția țelurilor este aceea de a-ți îndrepta atenția și de a-ți da direcție, nu de a identifica o destinație finală. Pe măsură ce te gândești la țelurile tale, asigură-te că ele sunt:

1) Suficient de clare ca să te gândești la ele;

2) Suficient de apropiate ca să fie duse la îndeplinire;

3) Suficient de utile ca să schimbe viața.

Apostolul Pavel și-a descris țelul ca fiind „chemarea cerească”. Când te gândești numai la tine, gândești „în jos,” însă când te gândești și la alții, gândești „în sus.” Aceste trei idei te vor pune în mișcare. Și nu uita să-ți scrii țelurile. Dacă nu sunt scrise, poți fi aproape sigur că nu sunt suficient de clare. Iar dacă îți dorești cu adevărat să fie clare, urmează sfatul producătorului de teatru David Belasco, care a zis: „Dacă nu poți să-ți scrii ideea pe spatele unei cărți de vizită, ideea ta nu e clară!”

Așadar, focalizează-te pe ceea ce contează cu adevărat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 14:1-22


Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că „El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles”, iar despre om, că „se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)” şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât „să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil”. Acest „fatalism” se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale.

Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu Îşi bate joc de om, dominândul pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă (Isaia 42.3; Matei 12.20).

Cine ar putea să scoată [un om] curat dintrunul necurat?”, întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: Fărădelegea mea este pecetluită
întrun sac”. Este strigătul unui om care nu are conştienţa plinătăţii harului şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).

Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

14 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu necazul tău și sărăcia ta – dar ești bogat.

Apocalipsa 2.9


Cuvântul „bucurie” se găsește de multe ori în Biblie, iar acest lucru nu trebuie să ne surprindă. Mulți credincioși sunt de părere că trebuie să îndure viața creștină și, prin urmare, nu se bucură de ea. Cei care gândesc astfel nu știu cât sunt de bogați în Hristos.

Citim în Scriptură despre bogățiile bunătății lui Dumnezeu și despre faptul că bunătatea Lui îi conduce pe oameni la pocăință (Romani 2.4). Psalmistul ne amintește că „Domnul este bun” (Psalmul 100.5). Apostolul Iacov scrie: „Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1.17). Resursele pentru nevoile noastre zilnice – aerul pe care-l respirăm, soarele care strălucește și capacitatea de a munci – sunt dovezi ale bunătății lui Dumnezeu, de aceea să nu luăm bunătatea lui Dumnezeu ca pe un lucru de apucat! Pavel vorbește despre bogățiile harului lui Dumnezeu în Efeseni 1.7. Fiind Dumnezeul oricărui har, El ne dă un har și mai mare (Iacov 4.6) și ne promite că harul Său ne este de ajuns (2 Corinteni 12.9). Dumnezeu, în harul Său, împlinește orice nevoie spirituală pe care o avem. Mai mult, El ne pune la dispoziție „tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4.16).

Apostolul ne reamintește de asemenea că Dumnezeul nostru va purta de grijă de toate nevoile noastre, potrivit cu bogățiile Sale în glorie, prin Hristos Isus (Filipeni 4.19). Ca Om în glorie la dreapta lui Dumnezeu, Domnul Isus are toate lucrurile în mâna Sa. El poate să ne dea tot ceea ce avem nevoie. Ne trebuie putere pentru ziua de azi? El ne-a promis că ne dă putere „potrivit cu bogățiile gloriei Sale”. Acestea sunt doar câteva dintre minunatele bogății care ne-au fost dăruite în și prin Hristos. Ce abundență de comori avem! Ne bucurăm noi astăzi de bogățiile depline ale vieții creștine?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17



Biblia

„Eu nu am cerut să vin pe lume, și totuși sunt aici!”

„De ce m-am născut?”

„Cine sunt și care este sensul vieții mele?”

„Am de îndeplinit vreo misiune aici?”

Numai ființele înzestrate cu înțelepciune își pun astfel de întrebări. Acestea sunt pe atât de solemne, pe cât avem de trăit doar o singură viață, pe care nu o putem lua de la început.

Fiecare om aleargă după siguranță și după împlinire și totodată se împotrivește absurdului și efemerității, pentru că poartă în el gândul veșniciei: el vrea să trăiască, și nu să moară. El presimte că undeva trebuie să fie un răspuns, o explicație, o soluție. Dar unde este de găsit? În Biblie!

Nouă ne-a fost dată o carte, scrisă pe o perioadă de 16 secole, de aproximativ 40 de autori diferiți, unică prin unicitatea ei, și ale cărei părți se completează armonios și dezvăluie un plan măreț! Ea este descoperirea lui Dumnezeu pentru om, este scrisoarea pe care El ne-a trimis-o, „manualul de utilizare” pentru viața noastră. Mulți dintre cei care au primit mesajul Bibliei regretă că nu au cunoscut-o mai demult și că și-au pierdut timpul căutând în altă parte ceea ce este de găsit doar aici!

Citind Biblia, Îl întâlnești pe Creatorul tău. Întrebările tale capătă răspuns, iar viața ta capătă sens.

Citirea Bibliei: Numeri 8.1-26 · Matei 6.16-23

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMAGINEA DE SINE – Fundația S.E.E.R. România

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)


Iyanla Vanzant, autoare și jurnalistă motivațională americană, spunea: „Tot ceea ce ni se întâmplă este o reflecție a ceea ce credem despre noi. Nu putem atrage spre noi înșine mai mult decât credem că merităm.” Asta înseamnă că felul în care ne vedem pe noi înșine determină relațiile pe care le stabilim. Mulți dintre noi au o stimă de sine scăzută, caz în care îi considerăm pe toți ceilalți ca fiind mai valoroși decât noi și credem că e mai important să le împlinim lor nevoile decât să ni le împlinim pe ale noastre. Ne comparăm cu ceilalți, îi lăsăm pe alții să stabilească cine suntem noi și ajungem să fim dependenți de aprobarea lor ca să ne susțină identitatea. Dar eu cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să ne uităm la altcineva și să spunem: „Aș vrea să fiu ca el!”

Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Sa, ca tu să reflectezi un aspect unic al slavei Sale. În calitate de credincioși în Hristos, am primit o identitate nouă de copii ai lui Dumnezeu. Noi nu am fost creați să fim dependenți de aprobarea vreunei persoane. Mai degrabă Dumnezeu ne reface după imaginea Fiului Său, făcându-ne desăvârșiți (vezi 2 Corinteni 3:18). Fiind în El, noi nu trebuie să ne mai temem vreodată să fim ceea ce suntem.

Psalmistul a scris (Psalmul 139:16-18): „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” E timpul să dezvoltăm o părere realistă și autentică despre noi înșine, pe baza adevărului că Dumnezeu ne-a creat exact, precis, intrinsec, minunat și unic – o făptură unică pentru care nu există termen de comparație. Dacă încă n-ai făcut-o, începe să te vezi așa – de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 12:1-25


Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov iar fi fost inferior în cunoştinţă, nau făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit crucificat, Îl batjocoreau, spunând: „Sa încrezut în Dumnezeu; săL scape acum, dacăL iubeşte! (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: „Dacă Dumnezeu nuL scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui”. Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.

Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: Noi Lam socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I sau clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care na putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte (13.18)!

13 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum a obținut o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât este și mijlocitor al unui legământ mai bun, care este întemeiat pe promisiuni mai bune.

Evrei 8.6


Hristos este mijlocitor al acestui legământ mai bun. Cineva ar putea întreba: «Pe ce temei poate Dumnezeu să toarne binecuvântări asupra oamenilor nevrednici, fără să fie încălcate cerințele dreptății?». Singurul răspuns posibil se găsește în lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Ca Mijlocitor, El S-a dat pe Sine Însuși „ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.6). Și tot ca Mijlocitor, El administrează legământul care a fost întemeiat pe sângele Său.

Domnul Isus ne este prezentat în această epistolă în felurite caractere, însă medităm noi suficient la bogățiile caracterului Său, prezentat aici în toată varietatea sa? Îl putem vedea în această epistolă ca Apostol, ca Mare Preot, ca Înainte-Mergător, ca Garant, ca Jertfă, iar în acest verset ca Mijlocitor. Toate aceste titluri le deține în legătură cu noul legământ și cu cei care intră în binecuvântarea acestui nou legământ. Ca Apostol, El îl vestește. Ca Garant, El Își asumă întreaga responsabilitate pentru el. Ca Jertfă, El Și-a vărsat sângele care îl ratifică. Ca Mare Preot, El îl susține. Ca Mijlocitor, El îl administrează. Ca Înainte-Mergător, El garantează intrarea în glorie a tuturor celor care beneficiază de binecuvântările lui în dispensația prezentă.

Poate fi descoperită vreo fisură aici? Niciuna! Răul sau falimentul nu pot pătrunde pe nicăieri! Toată binecuvântarea noului legământ este înrădăcinată și întemeiată pe Fiul atotputernic al lui Dumnezeu și este la fel de perfectă ca și El. Nu este acest lucru minunat? Nu umple el sufletele noastre cu siguranță și triumf?

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar, înainte de toate, … să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt fel de jurământ, … ca să nu cădeți sub judecată.

Iacov 5.12



Omul care „se ruga blestemând”

Un credincios a trecut într-o seară pe lângă un om care blestema, dar n-a avut curajul să intre în vorbă cu el. Conștiința lui a fost însă neliniștită toată noaptea.

A doua zi dimineața s-a dus în același loc, cu speranța că îl va reîntâlni pe cel care blestemase. Și, într-adevăr, l-a întâlnit. Bărbatul a fost dintr-odată abordat prietenește: „Bună dimineața, prietene! Vă așteptam”. — „Domnule, cred că este o eroare, pentru că eu nu vă cunosc.” — „Nici eu nu vă cunosc, dar v-am văzut aseară când mergeați acasă de la muncă și acum am venit să vă revăd.” — „Trebuie să fie o greșeală; nu știu să vă fi văzut vreodată.” — „Nicidecum, prietene, doar v-am auzit aseară rugându-vă.” — „Acum sunt sigur că este o eroare; eu nu m-am rugat niciodată în viața mea.” — „O”, a spus credinciosul, „dacă Dumnezeu v-ar fi ascultat aseară rugăciunea, în dimineața aceasta n-ați mai fi fost aici. V-am auzit rugându-vă ca Dumnezeu să vă ia ochii și să vă pedepsească sufletul.” Omul a început să tremure și a spus: „Dumneavoastră numiți aceste cuvinte rugăciune? Da, așa am spus.” — „În dimineața aceasta, dorința mea este ca din această clipă să vă rugați pentru mântuirea sufletului dumneavoastră, la fel de fierbinte cum v-ați rugat până acum pentru pedepsirea lui. Și doresc ca Dumnezeu să asculte în har rugăciunile pe care I le veți înălța.”

Conștiința l-a mustrat pe acel om care blestemase și el s-a întors din toată inima la Isus, lăsându-se convins că de atunci are un Mântuitor și un Apărător.

„… binecuvântați, și nu blestemați” (Romani 12.14).

Citirea Bibliei: Numeri 7.66-89 · Matei 6.1-15

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE DUCE ACOLO! – Fundația S.E.E.R. România

„Păcatul odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)


Când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu este exigent – El este protectiv. Biblia ne explică pericolele și subtilitățile păcatului în felul următor: „Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi…” (Iacov 1:14-16).

Astăzi, sunt unii care susțin ideea legalizării unor droguri, cum ar fi marijuana, în scop recreativ sau medical. Ideea a fost deja testată și dat rezultate  dezastruoase. La sfârșitul anilor 1980, elvețienii au rezervat o parte din domeniul orașului Zurich, pentru dependenții de droguri. În acel loc ei puteau consuma droguri în mod legal și li se ofereau ace gratuit, în speranța că vor încetini răspândirea virusului HIV. Zona Platzspitz a devenit cunoscută ca „Parcul acelor.” A funcționat experimentul? În scurt timp, numărul consumatorilor de droguri care au vizitat parcul a crescut de la 200 la 20.000. Au avut loc peste 10.000 de evenimente neplăcute pe zi, deoarece consumatorii din toată Elveția au venit să se alăture distracției. În scurt timp au depășit populația localnicilor. Rata mortalității a crescut vertiginos. Cadrele medicale aveau uneori de resuscitat în același timp peste 50 de cazuri de supradoză. Iar rata criminalității, în loc să scadă, cum se așteptau, a crescut și ea brusc. Oficialitățile orașului au anulat experimentul și au închis parcul. Aproape imediat, rata criminalității a scăzut la nivelul inițial – și programul s-a încheiat într-un eșec total.

Când Dumnezeu îți spune: „Nu te duce acolo!”, El o face pentru că te iubește și dorește doar ce este mai bun pentru tine. Așadar, fii înțelept, ascultă-L – și de azi nu te mai duce… acolo!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 11:1-20


Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin al acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)…! Înclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov săşi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agaţe de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.

Versetele 79 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.1819 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă”.

12 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiii lui Iacov au răspuns cu vicleșug lui Sihem și lui Hamor, tatăl său … Și toți cei care ieșeau la poarta cetății lui au ascultat de Hamor și de Sihem, fiul său; și toată partea bărbătească a fost circumcisă, toți cei care ieșeau la poarta cetății lui. Și a fost așa: a treia zi, pe când erau în durere, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia și s-au năpustit asupra cetății și au ucis toată partea bărbătească. Și au ucis cu ascuțișul săbiei pe Hamor și pe Sihem, fiul său, și au luat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit.

Geneza 34.13,24-26


Leviții (2) – Înșelătorie și crimă

La întoarcerea sa din Padan-Aram, Iacov și-a zidit o casă la Sucot, lângă Sihem, și a cumpărat o bucată de pământ de la Hamor, conducătorul ținutului. Dina, fiica lui, „a ieșit să vadă pe fiicele țării” și i-a căzut pradă lui Sihem, fiul lui Hamor, care a luat-o și a siluit-o. Când părinții creștini își fac locuința în această lume, copiii lor adesea merg mai departe decât ei și ajung să aibă probleme mari.

Tânărul prinț a iubit-o pe Dina, după care el și tatăl lui au venit să stea de vorbă cu Iacov. Fiii lui Iacov au luat parte la discuție și au propus, cu viclenie, ca toți bărbații din cetate să fie circumciși, pentru ca familia lui Iacov să se facă una cu ei. Acești oameni au văzut avantajele unei astfel de propuneri și au fost de acord. Și astăzi lumea, în timp ce încă Îl leapădă pe Hristos ca Mântuitor, vede avantajele mărturisirii creștinismului și folosește multe dintre simbolurile lui exterioare.

Pe când bărbații din cetate încă sufereau efectele circumciziei, Simeon și Levi și-au luat săbiile și au ucis toată partea bărbătească din Sihem, după care le-au prădat averile. Ei au făcut acest lucru ca răzbunare pentru ceea ce Sihem îi făcuse surorii lor, Dina, pe care au luat-o din casa acestuia. Iacov s-a temut, știind că ceea ce fiii săi făcuseră avea să-l facă să fie urât de popoarele țării. Bineînțeles că nici Dumnezeu n-a aprobat deloc fapta acestor fii ai lui Iacov, iar consecințele răzbunării lor sângeroase nu aveau să întârzie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Isus i-a auzit și le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

Și, începând de la Scriptura aceasta, i-a spus vestea bună despre Isus.

Matei 9.12; Fapte 8.35



Să devin religios?

Alexandru discuta cu vecinul lui. Acela se plângea de probleme de sănătate și îi era teamă de operația grea care avea să aibă loc în curând. După câteva cuvinte încurajatoare, Alexandru i-a vorbit despre Isus, care vrea să fie aproape de cei care suferă sau care se simt părăsiți. Alexandru i-a spus cum el însuși, după moartea soției lui, a fost consolat de Domnul Isus Hristos.

— Vă invidiez pentru credința dumneavoastră, l-a întrerupt vecinul, dar, știți, eu nu sunt deloc religios.

Alexandru a încercat să-i explice că nu despre vreo religie este vorba, ci despre o Persoană – despre Acela care S-a jertfit din dragoste pentru el. Isus Hristos a venit pe pământ nu pentru a-i face pe oameni religioși. Problema acestora este că ei se consideră „buni” și sunt mulțumiți cu ei înșiși și cu viața lor. Dar Hristos Se îndreaptă spre toți cei care simt povara păcatelor și doresc o altă viață.

Atunci Alexandru l-a invitat pe vecinul lui acasă la el și conversația a continuat. El a luat Biblia și i-a arătat dragostea lui Isus pentru cei suferinzi. I-a explicat și faptul că vestea bună trebuie primită cu încredere, ca un copilaș.

Vecinul nu a devenit religios, dar și-a încredințat viața Fiului lui Dumnezeu. Aceleași brațe deschise ale Fiului lui Dumnezeu bogat în îndurare și în dragoste ne întâmpină și pe noi, păcătoși care ne recunoaștem vina înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Numeri 7.30-65 · Matei 5.33-48

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONSIDERAT NEPRIHĂNIT – PRIN CREDINȚĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:5)


Există numai două căi prin care poți ajunge „neprihănit”.

Prima este prin strădanie, a doua este prin încredere.

Când încerci să câștigi aprobarea lui Dumnezeu prin eforturile tale, nu vei avea odihnă niciodată, deoarece nu poți fi sigur niciodată că ai făcut destul ca să Îi fii pe plac.

Însă atunci când îți pui încrederea în lucrarea dusă la bun sfârșit a lui Hristos, de la cruce, Biblia spune că intri în „odihna lui Dumnezeu” (vezi Evrei 4:3). Apostolul Pavel scrie: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Nu trebuie să te străduiești să fii văzut ca fiind neprihănit în ochii lui Dumnezeu. În clipa în care ți-ai pus nădejdea în Isus Hristos, Dumnezeu te-a făcut „neprihănirea lui Dumnezeu (în Hristos) (2 Corinteni 5:21). Oare de ce a procedat El în felul acesta?

Pentru că neprihănirea pe care ai putea-o dobândi prin fapte bune și prin respectarea poruncilor, este atât de inferioară, atât de diferită de ceea ce ne cere Dumnezeu, încât El o consideră „ca o haină mânjită” (vezi Isaia 64:6). Așa că Dumnezeu ți-a atribuit neprihănirea Sa (vezi 2 Corinteni 5:18). Apostolul Pavel scrie: „David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” (Romani 4:6-8). Compozitorul Edward Mote a scris aceste versuri: „Îmbrăcat în neprihănirea Lui / Stau fără vină în fața tronului./ Eu stau pe stâncă, pe Hristos / Nicicând pe malul nisipos.” Bucură-te! Pentru că ești, în ochii lui Dumnezeu, „neprihănit prin credință”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 10:1-22


„Îţi place să asupreşti?” este felul în care se pregătea Iov, în amărăciunea sa, săI pună întrebarea lui Dumnezeu (v. 3). Scriptura îi răspunde cu un verset pe care nu trebuie săl uităm niciodată în încercările noastre: „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor” (Plângeri 3.33): sunt cuvinte pe care cu atât mai mult nu trebuie să le piardă din vedere cei care sunt copiii Săi.

Asemeni lui Iov în v. 812, David se minunează şi el (în Psalmul 139.1416) de modul în care a fost conceput. Cei doi ajung la aceeaşi concluzie: Cel care „ma întocmit” în felul acesta şi care „ma ţesut cu oase şi cu nervi” mă cunoaşte până
în străfundul sufletului. Cum Iar putea fi Lui ceva ascuns orice ar fi? Lumina lui Dumnezeu, ochii Săi care scrutează păcatul, iată ce îl făcea pe Iov să nu se simtă deloc în largul său. Se vedea înaintea Domnului ca o pradă urmărită de leu (v. 16). Ca şi autorul Psalmul 139, Iov căuta la început să se ascundă de privirea lui Dumnezeu, dar la sfârşit va dori să fie cercetat şi cunoscut de El. Ce progres!

„Grija Ta mia păstrat duhul”, recunoaşte Iov (v. 12). Fără această grijă, cine ştie până unde sar fi cufundat? Poate până la aL blestema pe Dumnezeu şi la aşi lua viaţa (2.9)… Să înţelegem şi noi cât de multă nevoie de Domnul are duhul nostru, pentru a fi protejat, un duh care cade atât de uşor pradă fie exaltării, fie deprimării!

11 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și nu numai atât, ci și noi înșine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, și noi înșine suspinăm în sinea noastră, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Pentru că am fost mântuiți în speranță; dar o speranță care se vede nu este speranță; pentru că ceea ce vede cineva, de ce să și spere? Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

Romani 8.23-25


Speranța reprezintă un aspect important al creștinismului. Ea stă în legătură cu credința, de vreme ce amândouă au de-a face cu lucrurile care nu se văd. Speranța biblică pune accentul pe încrederea noastră în promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitor. Ea nu este o speranță omenească vagă, de felul celei pe care, de exemplu, un copil o exprimă cam așa: «sper că părinții mei îmi vor cumpăra o bicicletă de ziua mea». Nu, ci ea este o siguranță cu privire la viitor, cu efecte asupra stării noastre prezente.

Fericita speranță a creștinului este venirea Domnului Isus pentru a ne lua la El în cer. Sunt câteva rezultate importante pentru noi, în măsura în care apreciem această speranță. Mai întâi, ea ne va ajuta să îndurăm dificultățile. Încercările de zi cu zi pot fi foarte dureroase (Romani 8.22,23); mai mult, creștinii îndură multe necazuri pentru numele lui Hristos. Speranța ne face să așteptăm răscumpărarea trupurilor noastre, aducându-ne aminte că suferințele vieții acesteia nu pot fi comparate cu „greutatea veșnică de slavă” (2 Corinteni 4.17).

De asemenea, speranța creștină stabilește prioritățile. În loc de a strânge comori pe pământ, ne vom folosi resursele materiale pentru a crea bogății cerești (Matei 6.19-21). Fără speranță, o astfel de atitudine n-ar avea niciun sens, însă speranța cerească ne învață valoarea lucrurilor eterne: a sufletelor oamenilor, a mesajului Domnului Isus, a gloriei lui Dumnezeu.

Speranța creștină este de asemenea o ancoră a sufletului nostru. Ea este sigură și de neclintit, ancorată chiar acum în cer, în prezența sfântă a lui Dumnezeu Însuși, fiindcă Isus Mântuitorul este deja acolo (Evrei 6.18-20). Cine ar putea zdruncina încrederea noastră? Creștinul are o speranță vie, fiindcă Dumnezeu va împlini cu siguranță ceea ce a promis.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și i-a zis: Îndrăznește!

Fapte 23.11



Copleșiți de singurătate

Poate că uneori ne place să fim singuri, de exemplu seara, după o zi plină, în care am avut atât de multe lucruri de făcut. Dar singurătatea care s-a instalat de mult timp este de cele mai multe ori greu de suportat. Din nefericire, astăzi singurătatea interioară este soarta multor oameni. Este foarte greu când nu ai cui să-i spui durerea.

Dar avem o veste bună: există Unul care a suportat cea mai mare singurătate, pentru ca noi să nu mai avem parte de ea: Domnul Isus a devenit Om, a luat parte la împrejurările vieții noastre pământești și, pentru aceasta, El ne înțelege și ne poartă toate poverile.

Invitația Lui ne cuprinde pe fiecare în parte: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). El a experimentat ce înseamnă să fii singur. El a experimentat și singurătatea exterioară, „Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul” (Luca 9.58), dar și singurătatea interioară, care este cu mult mai dureroasă: a fost neînțeles de oamenii cărora dorea să le facă cunoscut dragostea lui Dumnezeu, dar a fost neînțeles chiar și de ucenicii Săi. Când a fost răstignit, a stat singur în fața urii oamenilor.

El a fost singur și în ceasurile de întuneric, când Dumnezeul cel drept Îl pedepsea din cauza păcatelor noastre. Ce sfâșietor răsună strigătul Său de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dar Cel singur atunci este astăzi Răscumpărător și, pe baza lucrării Sale de răscumpărare, El poate să le spună celor ce Îi aparțin: „Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan 14.18). „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Și va ține promisiunea până la capăt!

Citirea Bibliei: Numeri 7.1-29 · Matei 5.21-32

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONSIDERAT NEPRIHĂNIT – PRIN CREDINȚĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21)


Iată un adevăr uimitor care poate schimba vieți: Dumnezeu, care L-a făcut pe Fiul Său Cel fără păcat „să fie păcat”, îi ia pe păcătoși și îi face „neprihăniți.” Cum se întâmplă lucrul acesta? Prin fapte? Nu, prin credință! „Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). Această neprihănire nu vorbește despre un comportament corect, ci despre cum să crezi așa cum trebuie. Nu poți deveni neprihănit în ochii lui Dumnezeu prin eforturi omenești sau păzind legea. Devii neprihănit numai prin credința în Hristos și crezând în lucrarea Sa desăvârșită de la cruce. Poate că spui: „Mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie, este un lucru bun! Însă Hristos ți-a luat toate păcatele; astfel El a luat și toată vinovăția.

Așadar, ce vei simți? Conflict lăuntric! Duhul tău înnoit trăiește într-un trup neînnoit și reacționează în același mod în care reacționează trupul tău natural la ceva dăunător. Păcatul este ceva străin pentru omul tău cel nou, și când îi cedezi, plăcerea este scurtă, iar consecințele grave. În esență, limitele tale spirituale au fost încălcate, iar duhul tău înnoit îți spune să nu te mai complaci în păcat. Tu nu mai poți îngădui păcatul! Poate că omului tău cel vechi i-a făcut plăcere să se bălăcească în păcat, însă omul tău cel nou nu o mai poate face, întrucât este o „zidire nouă în Hristos” (vezi 2 Corinteni 5:17). Așa că, bucură-te! Astăzi, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit”, deci poți apela la El în orice vreme, și (cum scrie la Efeseni 3:12) cu o încredere deplină.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 9:22-35


În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanimă „că viaţa este în realitate o trecere grăbită”. Şi nu avem decât una singură de trăit!

Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna. În schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).

Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. „Să ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul nare niciun port, timpul nare niciun ţărm…” sunt cuvintele unui poet.

Minciună! Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte”), există un port (Psalmul 107.30). Pregătiţivă să vă adăpostiţi acolo!

10 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus pe o prăjină. Și a fost așa: dacă vreun șarpe mușca pe cineva, când el privea la șarpele de aramă, trăia.

Numeri 21.9


Unii creștini se tem de folosirea unor simboluri din Vechiul Testament, ca nu cumva să fie spiritualizate într-o măsură nepermis de mare. Este adevărat că trebuie să fim atenți să nu inventăm lucruri și să nu ne folosim imaginația, însă nu trebuie să ne temem, dacă rămânem dependenți de Duhul Sfânt atunci când citim Scriptura. Când vine vorba de simboluri, Noul Testament ne oferă dreptul de a le folosi. De exemplu, întreaga Epistolă către Evrei este întemeiată pe simboluri din Exod și din Levitic. Apostolul Pavel confirmă acest lucru în alte câteva dintre epistolele sale (1 Corinteni 10.3-11; Galateni 4.21-31).

Textul de astăzi este un exemplu în această privință și ne este oferit de către cea mai înaltă autoritate posibilă: Domnul nostru Isus Hristos (Ioan 3.14). Fiii lui Israel fuseseră mușcați de șerpi, din cauza păcatului lor comis împotriva lui Iahve – o imagine sugestivă a stării de păcat a omului și a puterii lui Satan asupra acestuia (Apocalipsa 12.9; Efeseni 2.1-3). Totuși Dumnezeu a pregătit un remediu – un șarpe de aramă, înălțat pe o prăjină. Acest metal vorbește adesea în Biblie despre judecata necruțătoare a lui Dumnezeu asupra păcatului (Apocalipsa 1.15). Da, Satan a fost judecat la cruce; pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 3.8; Evrei 2.14; Ioan 16.11). Orice israelit care privea la acel șarpe era vindecat și trăia.

Domnul Isus, în aplicația pe care o face cu privire la acest simbol, spune că înălțarea de către Moise a acestui șarpe de aramă era o imagine a Lui Însuși, a Fiului lui Dumnezeu, înălțat pe cruce. Toți cei care cred în El nu vor pieri, ci au viață eternă (Ioan 3.14,15).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără să l beau, facă se voia Ta!

Matei 26.42



„Dacă nu se poate să treacă paharul acesta …”

Exista vreo altă cale prin care păcătosul pierdut să poată fi mântuit? – Răspunsul: Nicio altă cale! Cât de impresionante sunt cuvintele, puține la număr, pe care Domnul și Mântuitorul nostru lea rostit în grădina Ghetsimani! „Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.”

Dar oare nuI erau Tatălui toate lucrurile cu putință? Întradevăr, căci El a adeverit: „Ava, Tată, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință” (Marcu 14.36)! „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta!” (Matei 26.39).

Domnul Isus știa că acest lucru nu era posibil. Căci calea pentru mântuirea păcătosului pe aici trecea! Iar El venise să împlinească planul veșnic al lui Dumnezeu. De aceea, în dependență nemărginită, Domnul adaugă: „Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără săl beau, facăse voia Ta!” Domnul Isus, fiind sfânt și drept, nu putea să dorească să fie făcut păcat și să fie părăsit de Dumnezeu. Dar și aici Sa supus de bunăvoie Tatălui și a fost „ascultat, din pricina evlaviei Lui” (Evrei 5.7).

Și, în timp ce ucenicii, „adormiți de întristare” (Luca 22.45), sunt biruiți de somn, Domnul rămâne singur în rugăciune și, în liniște desăvârșită, pășește pe calea care duce la cruce. Astfel, El ia din mâna Tatălui paharul mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, pentru al goli în întregime la cruce.

Cu siguranță, El este vrednic de toată recunoștința noastră pentru această lucrare!

Citirea Bibliei: Numeri 6.1-27 · Matei 5.13-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COPIII TĂI SUNT CU OCHII PE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32)


Iată povestirea unei mame, pe care însă fiecare părinte ar fi bine s-o citească și s-o țină minte. „Într-o zi, m-am certat cu soțul meu, și am sfârșit prin a striga unul la altul. Eu m-am retras pe terasă și m-am așezat cu capul în mâini, plângând. Fiica noastră de trei ani a auzit cearta. ‚Te iubesc, mami!’ mi-a spus ea și m-a îmbrățișat. ‚Și eu te iubesc, draga mea!’ i-am spus eu. Și-a pus mâna pe umărul meu și capul pe celălalt umăr, și mi-a spus: ‚Aș vrea să-l iubești și pe tati!’ Îmi venea să-mi smulg inima din piept! ‚Dar îl iubesc pe tatăl tău. Am avut doar o neînțelegere!’ La care fiica mea a zâmbit, s-a ridicat și a plecat. ‚Unde te duci?’ am întrebat-o. Ea a răspuns: ‚Merg să-i spun lui tati că îl iubești!'”

Dacă îți expui copiii la mânie și la strigătele aruncate unul altuia, asigură-te că sunt prin preajmă și atunci când vă manifestați bunătatea și iertarea unul față de altul. Învățați-i cum să facă față problemelor, fără să atace persoana. Ajutați-i să înțeleagă că o diferență de opinie poate duce la o decizie care îmbunătățește lucrurile pentru toată lumea. Și că poți greși într-o anumită privință, și cu toate acestea poți fi respectat și iubit în continuare. Deseori lucrul acesta înseamnă să-i înveți ceea ce pe tine nimeni nu te-a învățat.

Dacă te afli într-o asemenea situație, învață din greșelile pe care le-au făcut părinții tăi și transmite această cunoaștere mai departe copiilor tăi. Iartă când ești rănit și nu te duce la culcare plin de resentimente (vezi Efeseni 4:26). Domnul Isus a spus că trebuie să iertăm „pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25). Părinților, nu uitați: copiii voștri sunt cu ochii pe voi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 9:1-21


Bildad scoate în evidenţă fermitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi Iov nu poate face altceva decât să fie de acord cu el. Dar imediat se naşte şi întrebarea: Cum poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? (v. 2). Este marea problemă care a frământat mulţimi de înţelepţi şi de gânditori încă de la începuturile lumii şi al cărei răspuns îl găsim nu în raţionamentele filosofilor sau ale moraliştilor, nici în lucrările de putere ale Creatorului (cu privire la care Iov dă aici câteva exemple), ci în Cuvântul lui Dumnezeu! După ce stabileşte că nu este niciunul drept, niciunul măcar, Cuvântul ne anunţă vestea bună: suntem îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus…
Şi, în acelaşi timp, aflăm că
omul este îndreptăţit prin credinţă…” (Romani 3.10,24,28; vezi şi Tit 3.7; 1 Corinteni 6.11; Galateni 3.24).

Începând cu v. 15, Iov îşi exprimă totala sa neputinţă. Lupta dintre Dumnezeu şi el i se pare inegală. El se consideră zdrobit de un Judecător necruţător, care îi înmulţeşte rănile fără motiv” (v. 15,17). Ce tristă gândire pentru un credincios!

Prin Isus, noi avem un Tată plin de afecţiune. Fie ca nicio împrejurare, oricât de dureroasă ar fi ea, să nu ne facă să uităm acest lucru!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: