Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, pentru că îmi este folositor pentru slujbă.
2 Timotei 4.11

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Ultima relatare despre Marcu din Fapte este că Barnaba l-a luat cu el și a plecat în Cipru (Fapte 15.39). Au trecut apoi douăzeci de ani de când Marcu părăsise lucrarea misionară. Nu știm ce s-a întâmplat în acești ani, până auzim din nou despre el, dar fără îndoială că Barnaba a căutat să-l încurajeze și să-l îndrume bine.

Marcu își începuse bine viața de credință, fiind convertit la Hristos prin intermediul apostolului Petru (1 Petru 5.13). Dezamăgirea a intervenit însă atunci când el a părăsit lucrarea. Probabil că reputația lui în sfera creștină a avut de suferit din cauza aceasta. Avem o aluzie la acest lucru în îndemnul lui Pavel către coloseni: „Marcu, vărul lui Barnaba, despre care ați primit porunci (dacă va veni la voi, primiți-l!)” (Coloseni 4.10). Pavel le dăduse mai înainte porunci cu privire la Marcu, iar acum ei erau reticenți în a se încrede în el cu privire la slujirea creștină. Avea el să fugă din nou la ivirea unei dificultăți? Cât de minunat este să vedem că apostolul, scriind acum din închisoare, îl recomandă din toată inima pe Marcu pentru lucrare! Cu siguranță, cei care erau cel mai familiarizați cu acest caz au putut vedea schimbarea și creșterea spirituală a lui Marcu.

În 2 Timotei citim că Pavel era închis la Roma și că era posibil să fie executat. Creștinii din Asia îl părăsiseră, însă existau încă unii care rămăseseră alături de el. Despre Marcu, el scrie că îi era de folos pentru lucrare (2 Timotei 4.11). Marcu, cel care fusese un slujitor nefolositor, dar care acum devenise folositor, avea să scrie Evanghelia care Îl descrie pe Slujitorul Perfect. Tânărul care fugise din grădina Ghetsimani stătea acum neclintit de partea apostolului, în fața aprigei persecuții.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”
Isaia 26.4

Alegerea lui Wilfred

Într-un cort, cunoscutul evanghelist Dwight Moody vestea Evanghelia. Tânărul Wilfred se hotărî să intre și el să vadă despre ce era vorba. Un bărbat se ruga în picioare, sus pe platformă, în fața unei mulțimi de oameni. Era o liniște solemnă și toți stăteau cu capetele plecate într-o tăcută reverență. Tocmai când Wilfred se gândea să plece, cineva  de  pe  podium  se  adresă  mulțimii:  „Acum  vom intona o cântare și apoi vom asculta Cuvântul Domnului.” Wilfred se hotărî să mai stea totuși puțin pentru a-l asculta pe vorbitor. În noaptea aceea, el s-a aflat la răscrucea vieții sale. Dacă ar fi ales să meargă înainte pe drumul vieții pe care se afla, fără îndoială avea să devină un doctor vestit în Londra. Ar fi putut să câștige bogăție și faimă în lume, să trăiască o viață de lux și plăceri. Tânărul, însă, era pus în fața altei alegeri. În seara aceea, în cortul de lângă parc, Dumnezeu i-a arătat lui Wilfred o altă cale. La capătul acelei cărări stătea Mântuitorul, zicându-i: „Vino după Mine!” Vorbitorul din acea seară, Dwight Moody, a vorbit despre această cale, numită calea îngustă. Tânărul Wilfred știa că, dacă va alege această cale, nu va fi un doctor obișnuit, ci va face din viața lui o viață de servire asemenea vieții  lui  Isus.  

Wilfred  Grenfell (1865-1940) a ales să-L urmeze pe Mântuitorul Isus Hristos. După absolvirea Universității din Londra, el a devenit doctor misionar pe un vas care servea pescarilor din Marea Nordului.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Top of Form

FII ÎNȚELEPT ȘI BIRUITOR!

„Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbe 11:30)

     Biblia ne învață: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2:15). Unii dintre noi se comportă însă ca și cum a-L iubi mai mult pe Domnul înseamnă a-i iubi mai puțin pe cei din jur. S-ar putea chiar să ne simțim ciudat în prezența lor sau să rupem legătura cu ei, ori să nu mai dorim să comunicăm cu ei și să le dăm semnale că le suntem superiori din punct de vedere spiritual.

O traducere contemporană în limba engleză a Bibliei traduce versetul citit la început (Proverbe 11:30) astfel: „Dacă te comporți cu înțelepciune, alții te vor urma.” Tu ești chemat să le aduci oamenilor bucurie, nu să-i judeci! Dumnezeu a stabilit deja un timp și un loc pentru judecată, și nu tu vei sta pe tron atunci! Domnul Isus este numit „Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11), iar cuvântul grecesc pentru „bun” înseamnă „atrăgător, plăcut, minunat.” Hristos a fost atât de plăcut, încât oamenii au fost atrași de El. Sunt ei atrași de tine?

Domnul Isus a spus că noi am fost chemați să fim sare și lumină. Sarea face ca mâncarea să fie mai bună la gust, iar lumina le arată oamenilor încotro să meargă. Pentru că au fost sare și lumină, proorocul Isaia le-a vorbit împăraților, cei trei tineri iudei au schimbat politica Babilonului, iar Iosif, administratorul credincios, a salvat Egiptul de la foamete. În zilele noastre, lucrarea lui Satan este să-L scoată pe Hristos din viața oamenilor, rugăciunea din școli și pe Dumnezeu din guvern. Însă nu el va câștiga finalmente, și el o știe! (vezi Apocalipsa 12:12) Strategia sa, totuși, este să convingă oamenii că poate câștiga. Așadar, străduiește-te astăzi să fii înțelept și biruitor, așa încât să-i poți conduce pe oameni la Hristos.


 

Bottom of Form

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Iona 1.17-2.10

Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.

Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns”, anunţă profetul pe când se află
încă
în pântecele cetaceului (v. 2).

Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.

Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.


 

17 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrednic ești, … pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune.
Apocalipsa 5.9

Vrednicia Mielului se datorează de asemenea lucrării Lui de răscumpărare. Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1.29). Cei douăzeci și patru de bătrâni cântă: „Vrednic ești, … pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune”.

În acest verset vedem că Mielul este vrednic deoarece ne-a răscumpărat prin sângele Său. 1 Petru 1.18-20 ne amintește că „nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi”. Pe când eram robi vânduți păcatului, El ne-a răscumpărat cu sângele Său prețios. Acum nu ne mai aparținem nouă înșine, ci Celui care ne-a cumpărat (1 Corinteni 6.19,20).

De asemenea, El ne-a scos din orice seminție, popor și națiune și ne-a învățat că suntem împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru. Datorită lucrării împlinite de Mielul lui Dumnezeu am fost împăcați cu Dumnezeu și făcuți potriviți pentru prezența Sa. Pavel detaliază acest aspect în Romani 5.1,2, unde scrie: „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm”.

Versetul 10 ne amintește că El ne-a așezat înaintea Sa ca o împărăție de preoți. Noi putem aduce jertfe spirituale de laudă Mielului și Tatălui (Evrei 13.15; 1 Petru 2.5). Nu este de mirare că putem exclama din toată inima: „Vrednic este Mielul!”.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă
Evrei 9.26

Scopul venirii Sale

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe pământ pentru a rezolva problema păcatului. Când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Isus venind la el, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29).

În Romani 8.3 citim că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său la noi tocmai pentru acest scop: „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Numai prin jertfirea Sa la cruce, Isus Hristos a putut să rezolve problema păcatului. Când s-a făcut acolo întuneric trei ore, Dumnezeul cel sfânt a osândit păcatul prin El, Omul fără păcat. Apoi, Mântuitorul a murit și astfel a luat asupra Sa consecințele păcatului, pentru că în Romani

6.23 se spune: „Plata păcatului este moartea.”

Astfel, Domnul Isus a pus bazele desființării păcatului. Cei care cred au deja acum o conștiință curățită. Ei savurează iertarea desăvârșită a păcatelor lor și știu că au murit față de păcat. Dumnezeu nu îi mai vede în starea de păcat, ci în Hristos.

Rezultatele depline ale desființării păcatului sunt încă viitoare. Când Isus Hristos va veni a doua oară, El va curăți întreg universul de păcat și urmările lui. Ce biruință a harului lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘAZĂ O TEMELIE TRAINICĂ

„…avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25)

     Domnul Isus a zis: „Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:24-25). Când vin furtunile vieții – și acestea vor veni – va fi prea târziu să zidești o temelie trainică. În acele momente, vei descoperi care este de fapt temelia pe care ți-ai clădit viața. Așa că, nu te păcăli singur folosind materiale de slabă calitate sau mergând pe scurtătură. Fii dispus să-ți recunoști slăbiciunile și străduiește-te să le depășești. Cei mai puternici oameni pe care îi știi au avut nevoie la un moment dat de ajutor pentru a-și învinge slăbiciunile.

Pastorul unei biserici își amintea de zilele sale de început, când se ruga ca Dumnezeu să dezvolte lucrarea sa. Iată ce scria pastorul: „După zile întregi de tăcere, Dumnezeu a răspuns: pe tine te preocupă dezvoltarea lucrării, dar pe Mine mă preocupă creșterea în maturitate a oamenilor. Vai de cel a cărui lucrare devine mai mare decât este el însuși!” De atunci, m-am preocupat mai mult cu rugăciunea pentru lucrare, decât cu lucrarea. Încă sunt uimit de ceea ce am devenit de când mi-am pus viața mea zilnică în mâinile Sale. El mă transformă – dar încă nu a terminat. Mai sunt atâtea de făcut! În fiecare zi descopăr în mine mai multă imaturitate. Însă ce contrast puternic există acum între ceea ce sunt și ceea ce am fost. Și mă încred în Dumnezeu mai mult ca niciodată!” Așadar, lucrează la relația ta cu Dumnezeu. Zidește adevărurile Cuvântului Său la temelia vieții tale, iar când vor veni furtunile, nu te vei clătina!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iona 1.1-16

Spre deosebire de alţi profeţi, Iona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Împăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului” (v. 2). Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire! Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3, 5; cap. 2.2,6). Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope”, ebr. „Iafo”), care duce însă la distrugere („Tarsis”). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-l smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?

Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-l arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor (marinarii păgâni; Romani 11.11-15).


16 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu vă temeți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi.
Deuteronom 3.22

Treci prin vreo dificultate? Ești presat de împrejurări? Aștepți cu înfrigurare vreun eveniment neplăcut? Tremură inima ta la gândul că va trebui să treci printr-o anume încercare? Poate că ești în situația apostolului Pavel, în Asia, despre care el spune: „Până la deznădejdea chiar de a mai trăi” (2 Corinteni 1.8). Dacă așa stau lucrurile, primește, te rog, aceste cuvinte de încurajare! Este dorința fierbinte să putem să-ți întărim brațele și să-ți încurajăm inima să se încreadă în Domnul pentru tot ceea ce-ți stă înainte. Nu te teme, ci te încrede! El niciodată nu va dezamăgi o inimă încrezătoare – niciodată! Folosește-te de resursele care îți sunt oferite în El! Pune toate împrejurările, temerile, îngrijorările și pe tine însuți în mâna Sa și lasă totul acolo!

Da, lasă totul acolo! Nu-ți ajută la nimic că pui dificultățile și nevoile tale în mâna Lui, iar apoi, aproape imediat, să le iei din nou în mâna ta. Cu toții procedăm des așa. Când suntem apăsați, în nevoie sau în mijlocul unei încercări, mergem la Dumnezeu în rugăciune, aruncăm povara noastră asupra Lui și căpătăm ușurare. Însă, din nefericire, de îndată ce ne ridicăm de pe genunchi, începem să privim din nou la greutăți, începem să cântărim încercarea și să ne preocupăm cu împrejurările noastre dureroase, până ajungem din nou la disperare.

O astfel de purtare nu ajută la nimic; ea Îl dezonorează pe Dumnezeu și, bineînțeles, ne lasă pe noi apăsați și nefericiți. El dorește ca mintea noastră să fie eliberată de griji, la fel cum conștiința ne este eliberată de vină. Cuvintele Lui pentru noi sunt: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri” (Filipeni 4.6).

Astfel a căutat Moise, slujitorul lui Dumnezeu, să-l încurajeze pe succesorul său, Iosua, cu privire la tot ceea ce avea de întâmpinat. „Nu vă temeți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul vostru Se va lupta pentru voi.”

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima.”
leremia 29.13

Sfaturile lui Fenelon

Creștinul francez, Francois Fenelon, care a trăit în secolul al XVII-lea, a spus următoarele adevăruri despre rugăciune: „Spune-i lui Dumnezeu tot ce este în sufletul tău, ca și cum ți-ai descărca sufletul cu plăcerile și durerile Iui în fața unui prieten. Spune-i despre necazurile tale, ca să te poată mângâia; spune-i despre neplăcerile tale, ca să te ajute să le învingi; spune-i despre ispitele tale, ca să te apere de ele; arată-i rănile sufletului tău, ca să te poată vindeca; recunoaște-ți indiferența față de bine, înclinația depravată pe care o ai față de rău, instabilitatea ta. Spune-i cum iubirea de sine te face nedrept față de altul, cum îngâmfarea te ispitește să fii nesincer, cum mândria te ascunde de tine însuți și de ceilalți.

Dacă îți descarci toate slăbiciunile, nevoile și necazurile, nu vei duce lipsă de idei. Nu vei epuiza niciodată subiectul, pentru că el se înnoiește continuu. Cei ce n-au secrete unii față  de  alții,  nu  duc  niciodată  lipsă  de  subiecte  de  conversație. Ei nu-și cântăresc cuvintele, fiindcă nu este nimic de ascuns. Nici nu caută ceva de spus. Ei discută din belșugul inimii lor. Fără premeditare, ei spun pur și simplu ceea ce gândesc. Când cer, ei cer în credință, încrezători că vor fi ascultați. Ferice de cei ce ajung la o astfel de comunicare familiară și fără rezerve cu Dumnezeu.”

Să luăm aminte la aceste sfaturi despre rugăciune!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂBDARE, DRAGOSTE ȘI ÎNCURAJARE

„…erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2)

     Dacă te-ai fi întâlnit cu Asaf, cel care a scris câțiva dintre Psalmi, probabil te-ai fi gândit că nu are nicio grijă pe lumea asta. Însă te-ai fi înșelat, pentru că iată ce spune el: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!” Apoi, la sfârșitul psalmului, el se întoarce cu o sută optzeci de grade și scrie: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.” (Ps. 73:26). În ciuda problemelor sale, el a ales să rostească cuvinte încurajatoare. Când ai ocazia să încurajezi pe cineva, fă-o! Nu știi prin ce situație trece o persoană – fie că trăiește într-un palat sau într-o cocioabă.

Iată un principiu important pe care nu trebuie să-l pierzi din vedere: Oamenii au tendința să devină ceea ce persoanele cele mai importante din viața lor cred despre ei! Așadar: gândește ce e mai bun, crede ce e mai bun și exprimă cele mai bune lucruri în ceea ce-i privește pe alții. „Dar bine-ar fi să nu mai continue cu aceleași greșeli stupide!” – spui tu. Schimbarea se produce milimetric, nu kilometric! Chiar și când pare simplu, rareori este de fapt ușor. Singura modalitate prin care putem scăpa de vechile obiceiuri este să ne formăm obiceiuri noi, iar lucrul acesta necesită timp și exercițiu – neîncetat. Nu se poate să le spui oamenilor ceva o singură dată și să te aștepți să priceapă; ei trebuie s-o audă neîncetat, până să ajungă să facă schimbarea… Iar modul în care le vorbești poate determina reacția lor: de teamă paralizantă sau de depășire a obstacolelor. Fii perseverent! Nu renunța niciodată la încercarea de a-i ajuta să devină mai buni. Recunoaște și apreciază fiecare pas în progresul pe care îl fac. Modalitatea de a obține rezultate de durată este prin răbdare, dragoste și încurajare.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Obadia 12-21

„Nu trebuia, nici nu trebuia, nici nu trebuia”. De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc” (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „Îşi deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.7; comp. cu sf. v. 12). Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?

Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui.

Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului” pe „muntele lui Esau” (v. 21). În timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!


15 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și toți erau uimiți, încât se întrebau între ei, spunând: „Ce este aceasta?, ce învățătură nouă este aceasta?, pentru că El poruncește cu autoritate și duhurilor necurate și ele Îl ascultă!”.
Marcu 1.27

Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Slujitorul perfect, pe Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Câteva profeții din Vechiul Testament au anunțat venirea Lui. La timpul hotărât de Dumnezeu, El a venit în lume, dând împlinire tuturor acestor profeții într-un fel care nu putea fi contrazis. În timpul vieții Sale, oamenii au fost adesea uimiți de lucrările și de cuvintele Lui. Una dintre caracteristicile Evangheliei după Marcu este că arată de multe ori cum oamenii au fost cu totul uimiți de prezența, de acțiunile și de cuvintele lui Mesia.

Marcu prezintă relatări scurte ale diferitelor evenimente. Prima oară când menționează despre uimirea oamenilor este în împrejurarea cu vindecarea omului posedat de demoni. Această vindecare a avut loc într-o zi de sabat. Conducătorii religioși dezvoltaseră de-a lungul timpului un sistem complex de reguli inventate de ei, pentru a asigura păzirea acestei zile. Totuși, lor le păsa mai mult de poziția lor decât de Dumnezeu. Drept rezultat, Dumnezeu fusese scos afară din acest sistem și se făcuse loc deplin omului. Dar care era starea omului? Avem o imagine a acestei stări în omul aflat sub controlul total al unui duh necurat. Lumea religioasă – atunci, acum și în viitor – este o locuință a duhurilor rele. Dezvoltarea ei viitoare este descrisă în Apocalipsa 17 și 18 și prezentată pe scurt în capitolul 18.2-5. Doar Domnul poate trata o astfel de situație.

Marcu ne spune că toți erau uimiți, după care ne descrie detaliile intervenției Domnului și felul în care El a mustrat duhul necurat și i-a poruncit să iasă afară. Acest lucru i-a făcut pe toți în sinagogă să se întrebe ce fel de învățătură nouă era aceasta și să se minuneze de manifestarea puterii Domnului.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”
Matei 7.18

Cireșul

Ați tăiat complet pomul meu, acum nu va mai fi nicio speranță, ca să facă cireșe…, am spus eu.

Așteaptă, băiete, vei vedea curând; pomul tău va face curând cireșe frumoase, grase și dulci, m-a asigurat omul cu cuțitul.

Apoi a despicat de trei ori scoarța la capătul de sus al tulpinii, a așezat trei mlădițe pentru altoi, pe care le tăiase de la un cireș bun, a legat locul cu cânepă și a uns altoiul. Pomul a făcut ramuri noi și după câțiva ani am putut culege cireșe mari, de un roșu închis.

Dragi cititori, Mântuitorul dorește să facă în mod asemănător cu fiecare om! Așa cum sunt din natura veche, nu pot aduce niciodată roadă pentru Dumnezeu. În natura mea veche, Dumnezeu nu mă poate folosi. Atât timp cât sunt un păcătos pierdut, atât timp cât nu am venit cu păcatele mele la Domnul Isus și nu am primit iertarea, aduc doar roade

„sălbatice”. Viața și preocupările de până acum trebuie să înceteze, căci în mine nu locuiește nimic bun, nimic ce ar putea folosi lui Dumnezeu. Prin credința în Domnul Isus, care a suferit la Golgota pentru păcatele mele, primesc viața veșnică. Dumnezeu vrea ca adevărul Său să strălucească în inimile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să primim de la Dumnezeu ceea ce noi nu putem face pentru noi înșine. Astfel, devenim creaturi noi în Isus Hristos. Primim o natură nouă, care este darul lui Dumnezeu, este chiar natura Domnului Isus Hristos în viețile noastre.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MISIUNEA VIEȚII TALE

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24)

     A nu împlini misiunea vieții tale înseamnă a nu împlini motivul pentru care te-a pus Dumnezeu pe pământ. Tu ai fost înzestrat și chemat de Dumnezeu, și trebuie să iei lucrul acesta în serios. Întrebarea nu este: care sunt lucrurile de care fugi?, ci: care sunt lucrurile înspre care te îndrepți? Pentru a reuși, trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să te concentrezi asupra împlinirii ei. Dacă ai un „de ce” puternic, vei avea și un „cum” necesar.

Scopul, nu banii și talentul, reprezintă cea mai mare avuție. Pentru a reuși să-ți descoperi misiunea vieții, răspunde la aceste întrebări:

1) Ce temperament și ce talent ai? Psihologul Charles Garfield a spus: „Cei care au ajuns cel mai sus sunt aceia care sunt dedicați unei misiuni captivante. Este foarte clar că le pasă enorm de ceea ce fac, iar eforturile, energia și entuziasmul lor sunt legate de acea misiune specială.”

2) De ce faci ceea ce faci? Există o mare diferență între a face un lucru pentru că ai convingerea că Dumnezeu te-a chemat să-l faci, și a face ceea ce doresc părinții, prietenii sau eul tău să faci.

3) Care este lucrul pe care nu-l faci bine? Ca să știi ce ai de făcut, trebuie să știi la ce nu ai fost chemat. Când îți poți accepta limitele, ești pe drumul înțelegerii misiunii pe care o ai în viață. Când pretinzi că ești ceva ce nu ești, trăiești cu un sentiment cronic de inadecvare, și ajungi să fii frustrat. Nu îngădui asta! Fii deschis adevărului despre tine însuți. Descoperă misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dăruiește-te ei întru totul.



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Obadia 111

Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit săi vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunândui că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).

În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nul egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul” (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto („Mă opun”) al Celui Atotputernic, întro prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru aşi face „cuibul printre stele”. „Şi de acolo te voi coborî”, răspunde Domnul.

Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I la oferit Domnului Isus: pe o cruce.


14 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim.
Exod 28.30

În pieptar, alături de numele fiilor lui Israel, se afla ceea ce Scriptura numește Urim și Tumim. Aceste două cuvinte înseamnă: „Luminile și perfecțiunile”. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce era acest lucru, care este menționat de șapte ori în Scriptură; în două dintre pasaje este menționat doar Urim, iar într-altul (Deuteronom 33.8), ordinea cuvintelor este inversată. Poate că era vorba de o piatră prețioasă, care, într-un anume fel, oferea răspunsul Domnului la întrebări care Îi erau puse de către preot.

Astfel, Eleazar trebuia să ceară sfat pentru Iosua „prin judecata lui Urim, înaintea Domnului” (Numeri 27.21); Saul, în disperarea sa, a apelat la Dumnezeu prin intermediul lui Urim (1 Samuel 28.6). Fiindcă pieptarul conținea acest instrument prin care se obțineau răspunsurile divine, el era numit „pieptarul judecății”. Dumnezeu Își găsea plăcerea în a Se face cunoscut și în a-Și revela voia celor care doreau aceasta. Urim și Tumim în pieptarul marelui preot reprezenta garanția că Israel nu avea să fie niciodată în întuneric cu privire la vreo chestiune.

Este creștinul mai puțin favorizat astăzi? Având Duhul Sfânt locuind în noi, deținând Cuvântul complet al lui Dumnezeu și având un Hristos glorificat deplin interesat de noi, n-ar trebui să ducem lipsă de lumină în niciun detaliu al vieții noastre. Totuși nu este un lucru neobișnuit să găsim copii ai lui Dumnezeu care bâjbâie în fiecare zi, făcând o sumedenie de greșeli, spre durerea sufletelor lor și spre dezonoarea Numelui vrednic prin care au fost chemați. Aflați într-o astfel de stare, ei se întreabă cum reușesc alții să cunoască gândul Domnului. Când ochiul este curat și când inima este neîmpărțită, drumul devine clar ca lumina zilei.

W W Fereday


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui.”
Matei 12.33

Cireșul

Totdeauna este o mare bucurie când vezi vara un pom cu cireșe coapte. Direct din pom, cireșele sunt mai bune. Când eram băiat, mi-am dorit un cireș mic în grădină, care să fie al meu personal și să pot mânca cireșe pe săturate și când am eu poftă. Într-o zi am văzut un pomuleț pe un câmp nelucrat. L-am scos cu grijă din pământ cu rădăcină, pentru a-l planta acasă în grădina noastră. A doua zi am văzut că frunzele erau încă verzi; deci, pomul creștea mai departe. Ce bucurie! Adesea îl udam. – După câțiva ani a devenit un pom mare.

În fiecare an vara așteptam cu încordare să văd dacă pomul va face roade. În sfârșit a avut primele flori! Dar ce dezamăgit am fost, pentru că cireșele au rămas mici de tot! „La anul va fi mai bine”, m-am gândit eu. Pomul creștea mai departe și după ce a înflorit din nou, a făcut multe cireșe, dar iarăși foarte mici. În problema mea aveam nevoie de ajutorul tatălui meu. „Acestea sunt cireșe sălbatice, pomul trebuie altoit”, a spus tatăl meu. Cuvintele acestea m-au cam dezamăgit, dar am așteptat până primăvara.

Înainte ca primăvara să urce seva în pom, a fost adus un om, ca să altoiască pomul. Dar spre groaza mea, omul a tăiat cu un cuțit ascuțit toate crengile, astfel că numai tulpina de aproximativ un metru înălțime a mai rămas! M-am supărat în sinea mea și m-am revoltat în tăcere.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE MAI CONDAMNA SINGUR!

„Toţi greşim în multe feluri.” (Iacov 3:2)

Când păcătuim, Duhul lui Dumnezeu ne conștientizează că avem nevoie de pocăință și de schimbarea felului de a trăi. Însă până când nu primim trupul de slavă în ceruri, aici mereu ne vom confrunta cu păcatul.

Apostolul Iacov a scris: „Toţi greşim în multe feluri.”

Totuși, nu „slăbiciunile” ne înving – ci faptul că rămânem căzuți! Ridică-te, scutură-te de murdărie, primește harul lui Dumnezeu, trage învățămintele necesare din această experiență… și mergi mai departe!

Biblia spune: „Acum, deci, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1). Dumnezeu nu te condamnă, așa că nu te mai condamna singur.

În urmă cu niște zeci de ani, unii creștini purtau insigne sau brățări cu literele inițiale ale cuvintelor care înseamnă în traducere: „Dumnezeu nu Și-a încheiat încă lucrarea în viața mea”. El nu a terminat nici lucrarea din viața ta!

Uneori te faci vinovat de un lucru rău, dar făcut poate cu o motivație corectă. De exemplu, în 1975, Ford Motors a descris noul model Edsel ca fiind „mașina deceniului.” Încearcă să spui asta șoferilor de mașini ale căror uși nu se închid, ale căror claxoane s-au blocat și ale căror transmisii s-au stricat! Amintește-ți apoi de Turnul din Pisa, Italia, al cărui arhitect a proiectat o fundație de 3 m adâncime pentru o construcție de 55 m înălțime! Ți-ar plăcea să ai așa ceva în CV? În realitate, cei mai talentați oameni fac deseori cele mai mari greșeli.

Solomon a scris: „pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 7:20). Iar Pavel a adăugat: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc…” (Filipeni 3:12). Așadar, nu te mai condamna singur!



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 9.1-15

„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. Îl zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi. Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. În urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii. Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Îi vor fi supuse lui Hristos.

Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu Îl vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! Îl vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja Îl contemplăm în felul acesta.


13 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deci Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt … Ei deci, trimiși de adunare, străbăteau Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea națiunilor; și făceau mare bucurie tuturor fraților.
Fapte 9.31; 15.3

Samaritenii – Primiți pe deplin în binecuvântare

În aceste versete, Samaria și samaritenii sunt menționați pentru ultima oară în Cuvântul lui Dumnezeu. Când am privit la Fapte 8, am văzut că iudeii credincioși persecutați au mers în Samaria și au predicat Cuvântul acolo. Predicarea lui Hristos de către Filip a adus o mare mulțime de oameni la Domnul. Vizita lui Petru și a lui Ioan a confirmat părtășia lor cu acești noi convertiți, iar Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt prin intermediul celor doi apostoli. Pe drumul de întoarcere la Ierusalim, Petru și Ioan au predicat evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Domnul, Capul Adunării, care este Trupul Său, a binecuvântat predicarea Cuvântului, întorcând pe mulți la El. Trupul este unul singur, la fel cum Capul este unul singur. Rivalitatea și ura din vechime dintre iudei și samariteni – ca și cea dintre iudei și națiuni – a dispărut dintre urmașii Domnului Isus Hristos, care i-a făcut pe cei credincioși să fie un singur om nou, în Sine Însuși (Efeseni 2.15).

Prin urmare, citim că adunările din toată Iudeea, Galileea și Samaria erau în pace, se zideau și se înmulțeau. Regiunile geografice pot fi menționate în Scriptură, însă frații nu mai sunt numiți iudei, samariteni sau dintre națiuni, fiindcă 1 Corinteni 12.13 ne spune: „Printr-un singur Duh noi toți am fost botezați într-un singur trup”. Să ne bucurăm de această unitate minunată în care am fost aduși în Hristos!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”
Evrei 12.1

Dresorul şi tigrul

Un dresor de la circ, în vârstă de 35 de ani, și-a început numărul fără probleme. Cei doi tigri pe care îi avea în arenă l-au ascultat multe minute, până când unul dintre animale s-a repezit la el, l-a apucat de picioare și apoi nu i-a mai dat drumul. Colegii dresorului au sărit în ajutorul bărbatului, dar nu l-au putut scoate din ghearele tigrului. Şocați, oamenii din public s-au grăbit să iasă din arena circului. În cele din urmă, tigrul s-a retras, iar dresorul a fost dus la spital. Medicii însă nu l-au mai putut salva; era prea târziu. Tigrul, care l-a sfâșiat pe dresor, a fost împușcat.

Așa este și cu păcatul, care este o realitate începând de la primii oameni, Adam și Eva, până când Dumnezeu îl va judeca definitiv. Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate îngrozitoare, care distruge viața oamenilor. Păcatul nu este doar un termen urât din Biblie sau pe buzele preotului sau ale predicatorului, ci este o forță universală întunecată, care vatămă lumea cu prezența lui. Problema păcatelor a trebuit să fie tratată conform cu sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, iar dragostea Sa a găsit o cale pentru aceasta, singura cale care exista – să Îl trimită pe Fiul Său. Mântuitorul a fost judecat în locul celor care se încred în El, astfel ca ei să nu mai fie judecați. Numai Mântuitorul ne poate salva din ghearele păcatului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL SMERENIEI

„…Se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.” (Marcu 9:34)

     Când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”… ei au tăcut, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. Atunci Isus… le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” (Marcu 9:33-35). După ce au stat cu Domnul Isus zi și noapte, timp de trei ani, ucenicii au avut de învățat și lecția smereniei.

Asta înseamnă că niciunul dintre noi nu este scutit! Iar Domnul Isus i-a învățat o lecție pe care nu au uitat-o niciodată, și ar fi bine să n-o uităm nici noi. „Isus, fiindcă ştia că… de la Dumnezeu vine și la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” (Ioan 13:3-5). Apoi i-a șocat spunându-le: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15).

Chuck Swindoll scrie: „A-ți pleca genunchiul pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a-ți recunoaște slăbiciunea este considerat un semn al vulnerabilității față de cei care ar putea profita de tine. Prea mulți lideri ajunși în acele poziții cred că merită să fie slujiți, excepție făcând scurtele perioade de timp în care e avantajos să fie văzuți slujindu-i pe alții – dar nu pentru mult timp și nu prea des! Dar nu trebuie să fie la fel pentru urmașii lui Hristos. Pentru ei, smerenia nu reprezintă un concept religios, ci este un fel de a trăi!”

Așadar, de astăzi practică smerenia!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 8.1-14

Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându-l (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu” (v. 10). „Zgomotul” zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!” concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului.

Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă!

Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu-l vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, vor cutreiera încoace şi încolo”, într-o disperare de nedescris. Şi nu-l vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15). Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care-l avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine” spune apostolul, „în gura şi în inima ta” (Romani 10.8).

În nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a-şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!


12 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp sub ceruri: … un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi.
Eclesiastul 3.1,7

Eclesiastul și creștinul

N-am trecut cu toții prin situații în care am spus anumite lucruri, ca după aceea să ne dăm seama că mai bine am fi tăcut? De asemenea, cu toții am irosit ocazii în care am tăcut, când am fi putut da mărturie pentru Domnul. Moise, slujitorul credincios al Domnului, a fost provocat să vorbească atunci când era timpul să tacă; și ce consecințe tragice a avut acest lucru! „I-au întărâtat duhul; și el a vorbit nechibzuit cu buzele lui” (Psalmul 106.33). Putem deci ca și noi să ne unim cu David în rugăciunea lui: „Pune, Doamne, o strajă gurii mele, păzește ușa buzelor mele” (Psalmul 141.3).

Ar fi prea simplist și cu siguranță greșit ca cineva să spună: «De-acum nu voi mai vorbi deloc și astfel nu voi mai spune nimic greșit»; vedem că există de asemenea „un timp pentru a vorbi”. Aceasta este adevărat atât pentru conversațiile noastre cu cei necredincioși, cât și cu cei credincioși. În ce privește evanghelia, avem un frumos exemplu în întâmplarea cu leproșii din 2 Împărați 7.9: „Și au zis unul către altul: «Nu facem bine; ziua aceasta este o zi de veste bună și noi tăcem: dacă vom zăbovi până la lumina dimineții, ne va ajunge pedeapsa; și acum veniți să mergem și să spunem casei împăratului»”. Era „un timp pentru a vorbi”! Când ne gândim la starea poporului lui Dumnezeu, înțelegem că există un timp pentru a vorbi pentru adevărul lui Dumnezeu și pentru binele celor credincioși. Avem un astfel de exemplu în Estera: „Pentru că, dacă tu vei tăcea cu totul în timpul acesta, ajutorul și eliberarea iudeilor vor veni din altă parte, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă n-ai venit la împărăție tocmai pentru un timp ca acesta?” (Estera 4.14).

M Vogelsang


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Ioan 3.15

Siguranța mântuirii

Mântuirea lui Dumnezeu este un lucru sigur. Şi este un lucru sigur, fiindcă este lucrarea lui Dumnezeu. Cum ai putea ști cu siguranță că ești mântuit? Citește 1 Ioan 5.1113: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.” Cine este acela care Îl are pe Fiul? Toți aceia care au crezut în Mântuitorul și L-au acceptat în inima lor (Ioan 1.12). Dacă Îl ai pe Mântuitorul Isus Hristos, ai viața. Viața veșnică! Nu viața temporară, ci viața veșnică!

Dumnezeu dorește, ca noi să avem siguranța mântuirii. Noi nu putem trăi viața creștină întrebându-ne și îngrijorându-ne în fiecare zi dacă suntem sau nu mântuiți. Iată de ce Biblia dezvăluie atât de clar planul mântuirii! Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit (Ioan 3.16; Faptele Apostolilor 16.31). Crezi tu că Isus este Mântuitorul, Cel care a murit pentru a plăti în locul tău pedeapsa pentru păcatele tale (Romani 5.8; 2 Corinteni 5.21)? Te încrezi tu numai în EL pentru mântuire? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este un sincer DA, atunci ești mântuit! Siguranța înseamnă „a renunța la orice îndoială”. Prin prezența Cuvântului lui Dumnezeu în inima ta, poți renunța la orice îndoială în ceea ce privește realitatea mântuirii tale pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

CUM LUCREAZĂ DUMNEZEU

„Dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” (Luca 5:5)

     Biblia spune: „Când a încetat (Isus) să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Luca 5:4-11).

Adevăratul test al credinței tale vine atunci când nimic din ce-ai încercat nu a dat rezultate, iar Dumnezeu îți spune să faci ceva care îți împinge credința până la limită. În acel moment ai de făcut o alegere: să cazi pradă îndoielilor, sau să spui ca Petru: „La cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” Această istorie ne învață că Dumnezeu lucrează atât de diferit și înțelept!

1) El se folosește de lucruri obișnuite pentru a face lucruri neobișnuite. La locul lor de muncă, acolo unde în aparență nimic special nu se întâmpla vreodată, Se arată Isus, îi cheamă și le schimbă viețile. Așadar, caută-L pe Dumnezeu în rutina ta zilnică și nu fi surprins atunci când El te va surprinde!

2) El te îndepărtează de siguranța superficială, înspre zona riscurilor profunde. Cele mai mari capturi și cele mai mari furtuni se află pe aceeași mare. Dacă-ți dorești rezultate impresionante, trebuie să înfrunți furtuni grele. Fără risc, nu poți fi răsplătit. Fără luptă, nu-i cunună!

3) El te implică în ceva, pentru a te învăța altceva! Planul lui Dumnezeu pentru acești oameni a fost să-i implice într-o minune și mai mare: pescuirea sufletelor. Astăzi, El are același plan și pentru tine. Și planul începe să devină realitate, atunci când spui: „Doamne, la cuvântul tău, așa voi face.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 7.1-17

În capitolul 3.7, Domnul promisese că nu va face nimic înainte să-Şi descopere taina robilor Săi, profeţilor. Îl informează deci pe Amos de intenţiile Sale, iar la această marcă a încrederii, profetul răspunde, precum Avraam altădată, printr-o mijlocire stăruitoare (Geneza 18.17-23). Vorbeşte cu libertatea celui care-L cunoaşte îndeaproape pe Dumnezeul său: Pedeapsa Ta nu este prea grea? Nu uita că Iacov este mic (Însuşi Dumnezeu îl numeşte un viermişor în Isaia 41.14). Exact pe dos faţă de lăudăroşia sărmanului popor, care pretindea: „Nu ne-am luat noi putere prin tăria noastră?” (cap. 6.13).

După ce pledase pentru poporul lui într-un fel atât de mişcător, Amos este tratat drept conspirator de către unul dintre şefii religioşi. Cât de mult se aseamănă el cu Isus, Cel pe care preoţii Îl acuzau înaintea lui Pilat: „Pe Acesta L-am găsit pervertind naţiunea noastră” (Luca 23.2)!

Departe de a se mânia sau de a revendica onoarea datorată unui profet, Amos îşi recunoaşte cu plăcere originea umilă. Autoritatea sa îi era conferită nu prin naştere, nici prin educaţie, ci exclusiv printr-o chemare divină (comp. cu Galateni 1.1). Apoi îl anunţă pe preotul necredincios la ce să se aştepte din partea Domnului.


11 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Barnaba își propunea să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu mersese cu ei în lucrare.
Fapte 15.37,38

Tineri din Scriptură – Ioan Marcu

Când Barnaba și Pavel au pornit în prima lor călătorie misionară, l-au luat cu ei pe un tânăr, Ioan Marcu. Însă Marcu, pe neașteptate, s-a întors acasă în timpul acestei prime misiuni. Dorința lui de a-L sluji pe Domnul se poate să fi fost sinceră, însă doar sinceritatea nu este de ajuns pentru greutățile câmpului de misiune. A călători împreună cu apostolul Pavel însemna să te expui multor situații în care viața îți era pusă în pericol. Poate că dorul de casă și de mama lui a jucat un rol în faptul că Marcu a abandonat lucrarea în Pamfilia.

Acum, la începutul celei de-a doua călătorii misionare, Barnaba a propus ca Marcu să fie luat din nou cu ei. Rezultatul trist al acestei sugestii a fost o ceartă aprinsă între Pavel și Barnaba. Apostolul Pavel a insistat ca Marcu să nu meargă împreună cu ei în această nouă călătorie, însă Barnaba era hotărât să-l ia cu ei pe tânăr. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii” – oricând căutând ceea ce era mai bun în oameni și dorind să-i încurajeze – era gata să-i ofere o nouă șansă rudei sale. Pavel însă nu era de acord să riște cu cineva care ar fi putut din nou să fugă la prima dificultate apărută.

Cearta dintre Pavel și Barnaba trebuie să fi apăsat greu asupra tânărului Marcu. El era cauza acestei despărțiri! Câtă tulburare trebuie să-i fi produs această situație! Adesea, o încercare grea dă pe față adevărata stare de suflet și slăbiciunile de caracter. Necazurile nu produc starea de suflet, ci o scot la iveală. Acest moment de criză trebuie să fi marcat viața lui Ioan Marcu, fiind exact ceea ce îi trebuia.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El…”
Romani 1.20

Minunea cascadei

David Livingstone, misionar și explorator în Africa centrală, de la mijlocul secolului al XIX-lea, a plecat să vadă ce niciun alt european nu mai văzuse și care și pentru el era mai presus de tot ce-și imaginase. În jurnalele sale ne vorbește despre o cascadă uriașă, pe care el a numit-o Cascada Victoria, și despre ce a însemnat experiența aceasta pentru el. Auzise el de la băștinași că era ceva pe cursul superior al fluviului, însă ce anume, nu era sigur. Mugetul se auzea de la kilometri distanță și norul de picături se putea vedea de la 10 km. depărtare. Livingstone a scris în jurnalul său despre neputința de a transpune în cuvinte splendoarea ce i-a copleșit sufletul, când a privit pentru prima oară cascada. Deodată, fluviul Zambezi se lățea pe 1,5 km., apoi curgea puțin în pantă, după care se prăvălea de la 121 m. înălțime. Câteva minute a privit înmărmurit la splendoarea care i se înfățișa. Ştiuse că era ceva acolo, însă descoperirea era mai presus de tot ce-și imaginase misionarul.

Măreția creației ne obligă să recunoaștem splendoarea lucrării Creatorului și că, în adevăr, însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă  la  ele.  Şi  această  măreție  a  creației  ne  obligă  la reflecție. Să privim în liniște minunile lui Dumnezeu!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (2)

„Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov 35:14)

Ai încercat vreodată să stai și să privești cum încolțește o sămânță?

E imposibil, nu-i așa?

Sămânța stă în pământ până când vine vremea potrivită ca să încolțească. Cred că putem trage o învățătură de aici: Dumnezeu a plantat anumite lucruri în tine și trebuie să aștepți ca ele să prindă rădăcină și să crească. Problemele nerezolvate din trecut pot submina acest proces. Deseori este nevoie de rugăciune și de sfătuire pentru ca acestea să iasă la iveală, așa încât să le poți confrunta efectiv. La Dumnezeu, amânarea nu înseamnă refuz.

Vorbind cu Iov, Elihu, prietenul său i-a zis: „Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov  35:13-14).

Ce sfat extraordinar! Charles Trumbull a spus: „Dumnezeu știe când să ne dea (sau nu!) semne vizibile de încurajare. E bine atunci când ne trimite o confirmare, însă creștem mai repede atunci când ne-am încrezut în El și fără aceste semne. Și aceștia dintre noi primesc întotdeauna cea mai mare dovadă a dragostei.” Dumnezeu răspunde fiecărei rugăciuni; doar că în dreptul unora dintre ele, El scrie: „Încă nu a sosit vremea potrivită!”

Iov întreabă: „Cât va dura această încercare? De ce nu răspunde Dumnezeu?” Pentru că durează atât cât vrea Dumnezeu să dureze – și de obicei tot acest timp pare neplăcut. Dar iată o veste bună. În cele din urmă, rugăciunile tale nu vor mai fi îndreptate doar spre primirea unui răspuns, ci mai mult pe apropierea de Dumnezeu. Iar când Îl lăsăm pe El să lucreze, se întâmplă următoarele:

1) Începem să  înțelegem că El este cu noi;

2) Dezvoltăm un nivel mai profund al apropierii de El;

3) Descoperim că ne putem încrede în El până la sfârșitul călătoriei!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 6.1-14

Încă din capitolele anterioare, Domnul pusese degetul pe împietrirea inimii poporului Său rătăcit, pe îngâmfare, pe egoism şi pe pasiunea după satisfacţii (cap. 2.6; 4.1; 5.11; comp. cu 1 Corinteni 10.24; 1 Ioan 3.17). Acum vedem cum inteligenţa lor se exersează în vederea propriilor plăceri (v. 5). Ce stare de lucruri care vorbeşte şi conştiinţelor noastre! Nu este necinstit să întrebuinţăm în folosul nostru ceea ce Domnul ne-a încredinţat pentru slujirea Sa? Şi aceasta fără a mai pune la socoteală că drumul poftelor ne conduce, din punct de vedere spiritual, la aservire faţă de Vrăjmaş (comp. cu v. 7)! Putem observa, de asemenea, ce anume se mai alătură pe drumul prosperităţii materiale şi al gusturilor rafinate: „voi nu vă întristaţi de spărtura lui Iosif” (v. 6). Contemporanii lui Amos nu mai sufereau din cauza divizării lui Israel în două regate. Şi astăzi, aceeaşi cauză, anume urmărirea asiduă a satisfacţiilor, a comodităţii şi a propriilor interese, produce acelaşi efect: o indiferenţă vinovată faţă de starea de ruină a Bisericii şi faţă de diviziunile creştinilor între ei.

Versetul 8 afirmă dezgustul lui Dumnezeu pentru mândrie, rădăcina oricărui păcat. Domnul să ne înveţe să o judecăm în noi, atât în manifestările ei evidente, cât şi în cele mai subtile! Să ne amintim că El „Se împotriveşte celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4.6).


10 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ei cântau o cântare nouă, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune și i-ai făcut împărați și preoți pentru Dumnezeul nostru, și vor împărăți pe pământ!”.
Apocalipsa 5.9,10

Vrednicia Mielului se datorează atât Persoanei Sale, cât și lucrării pe care El a împlinit-o. Vrednicia lucrării Sale, așa cum este ea menționată în Apocalipsa 5.9, este în mod direct legată de răscumpărarea împlinită de Mielul înjunghiat. Lucrarea Sa de răscumpărare Îl face vrednic de închinare. Totuși, această lucrare este în mod intim legată de ceea ce El este, fiind dependentă de Persoana Sa. Mielul a fost capabil să răscumpere datorită a ceea ce El este – Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om.

Vrednicia Mielului stă în perfecțiunea Persoanei Sale. Mielul este vrednic, pentru că este divin. El este Dumnezeu; El este Fiul lui Dumnezeu (Apocalipsa 2.18). Dumnezeirea Sa este scoasă în relief de titlurile care Îi sunt acordate în Apocalipsa. El este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este „Cel viu” (Apocalipsa 1.18) sau „Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic” (Apocalipsa 1.8). Aceste titlu atribuie Mielului natura lui Iahve Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3.14; Ioan 8.58). Mielul are aceeași natură cu Iahve. El este Iahve, la fel ca Tatăl și ca Duhul Sfânt. Acest adevăr este confirmat de titlul de „Cel dintâi și Cel de pe urmă”, în Vechiul Testament. „Eu, Domnul, sunt Cel dintâi; și Eu sunt Același cu cei din urmă” (Isaia 41.4). „Eu sunt Cel dintâi și Eu sunt Cel din urmă și în afară de Mine nu este Dumnezeu” (Isaia 44.6). Mielul are această natură divină și primește închinare de la îngeri și de la oameni, acea închinare care Îi aparține doar lui Iahve.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, …s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu națiunile și cu popoarele lui Israel.”
Fapte 4.27

Unirea în împotrivire

Cercetând cu atenție Biblia, găsim tabloul unei coaliții formate din popoarele lumii care se împotrivesc lui Dumnezeu și Fiului Său. Conducătorul acestei uniri în împotrivire față de Dumnezeu și Domnul Isus Hristos este vechiul vrăjmaș: diavolul. Există un duh al răutății, al fărădelegii care se împotrivește lui Dumnezeu, un spirit în care oamenii fac tot ce voiesc fără să țină seama de voința supremă a Dumnezeirii. În toată lumea vedem națiuni răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și a planului Său de salvare a omenirii din păcat și moarte. Tot mai mult sunt date la o parte valorile biblice, valorile morale. Există o adevărată unire în lupta împotrivirii față de Mântuitorul și lucrarea Sa.

Când Domnul Isus Hristos va veni în glorie, va nimici națiunile și pe cei care s-au ridicat împotriva Lui. Judecata lui Dumnezeu este pregătită pentru toți împotrivitorii lui Hristos.

Chemarea noastră este să observăm, de pe acum, această mare împotrivire față de Fiul lui Dumnezeu și să luăm poziția corectă cerută de Scriptură. Mântuitorul merită toată ascultarea noastră. El a suportat marea împotrivire; El a purtat păcatele noastre la crucea de pe  Golgota; El a adus o mare mântuire tuturor care o primesc; El a biruit păcatul, moartea și pe cel ce are puterea morții – diavolul. Să ne supunem Domnului Isus, care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viața pe cruce pentru mântuirea noastră!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DOAMNE, UNDE EȘTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi…” (Iov 30:20)

     Te găsești cumva în situația în care Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciuni? Patriarhul Iov a trecut și el prin aceasta: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:20, 26). Cu toții trecem prin perioade în care avem impresia că Dumnezeu S-a mutat și nu ne-a lăsat adresa unde să-L găsim! Oare ce pune la cale? De ce nu ne răspunde?

Însă anumite lecții se învață numai când Dumnezeu tace:

1) Tăcerea nu înseamnă absență. Un proverb spune: „Cuvintele-s de argint, dar tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu îți spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Ca să stai tăcut lângă cineva, trebuie să cunoști foarte bine acea persoană. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și clădește un grad de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să ai liniște în prezența lui Dumnezeu, învață să intri în meditație și să taci înaintea Lui.

2) Tăcerea îți pune credința la încercare. De câtă credință este nevoie de fapt, atunci când cineva îți veghează fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul său care învață să meargă pe bicicletă. La-nceput, mai ales dacă-i micuț, copilul este lipsit de încredere, dar va părea ciudat dacă și la vârsta de douăzeci de ani părintele va mai alerga pe lângă el! La un moment dat, Dumnezeu Își ia mâinile de pe volan ca să vadă cât ai progresat. O vreme, drumul poate fi nesigur, dar acesta e momentul în care dovedești cât de departe ai ajuns și în ce (ori în CINE) ți-ai pus încrederea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.14-27

Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, ca să trăiţi” (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi” (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să-l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.

Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta”, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase „sărbători, jertfe, adunări solemne” închipuindu-şi că pot să-I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale” (v. 23), răspunde Domnul cu asprime

Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).

Ştefan le va cita mai-marilor iudeilor versetele 25-27, pentru a-i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43). 

9 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru.
1 Tesaloniceni 1.3

Domnul Isus Hristos constituia izvorul și obiectul credinței, al dragostei și al nădejdii tesalonicenilor. „Lucrarea credinței”, „osteneala dragostei” și „răbdarea speranței” se aflau acolo; mărturia divină era lucrătoare în orice fel. De fapt, fără această energie vie, creștinismul nu poate exista. El este compus din adevărurile sale obiective și din puterea care conferă acestor adevăruri expresia lor vie. Aceste adevăruri și această putere rămân și astăzi, deși multe lucruri caracteristice Bisericii primare au dispărut; însă credința, nădejdea și dragostea rămân, iar fără ele creștinismul nu poate exista.

N-ar trebui deci ca o prezentare corectă a adevărului și o primire la fel de corectă a lui să producă și astăzi aceleași efecte? Iar dacă ele nu sunt produse, nu înseamnă oare că evanghelia predicată este una nepotrivită? Bineînțeles că nu trebuie să limităm harul lui Dumnezeu, care lucrează chiar și în astfel de circumstanțe, însă vorbesc aici despre responsabilitatea pe care adevărul o așază asupra sufletului. În cazul tesalonicenilor, efectul evangheliei nu a fost limitat, așa cum adesea se întâmplă astăzi, doar la a căpăta pacea cu Dumnezeu și la a cunoaște că avem viața veșnică. Dacă inima se sprijină cu credință pe adevărurile divine care constituie temelia creștinismului, puterea lucrătoare și transformatoare a acestor adevăruri nu va întârzia să se facă simțită.

Fără să minimalizez în vreun fel lucrarea pe care Dumnezeu o face, cred că în așa-numitele „treziri” vedem două lucruri distincte: pe de o parte, acțiunea lui Dumnezeu: suflete trezite într-o manieră remarcabilă și multe dintre ele aduse la Hristos; de cealaltă parte, lucrarea omului, care caută să acționeze asupra cărnii, prezentând adesea o evanghelie trunchiată, făcând astfel ca mințile oamenilor să se concentreze prea mult asupra propriilor simțăminte. Rezultatul este, în cele mai multe cazuri, chiar și acolo unde lucrarea este reală, asemănător cu ceea ce se întâmplă plantelor de seră, care se usucă imediat ce căldura și celelalte condiții create în mod artificial încetează. Convertirea nu înseamnă totul. Înflăcărarea nu va putea niciodată înlocui adevărul sădit în suflet, iar activitatea nu este singurul semn al vieții și al puterii spirituale.

A H Rule


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»”
Matei 25.11

Prea târziu!

În fiecare an este la fel. Docentul le explică studenților că trebuie să înceapă din timp cu lucrarea lor de diplomă. Dar nu toți îl cred. Unii gândesc că ar putea cu un efort final să compenseze timpul pierdut. La data predării îi trimit docentului un e-mail disperat și îi explică de ce nu au putut preda la timp lucrarea pretinsă. Răspunsul sună totdeauna la fel: „Lucrările predate prea târziu nu au putut fi luate în considerare.”

Este neplăcut dacă trebuie să repeți un an de studii din cauza neglijenței. Mult mai grav și definitiv este însă, dacă noi nu aducem în ordine la timp cu Dumnezeu problema păcatelor noastre . Cine nu și-a pus în timpul vieții sale încrederea în Isus Hristos ca Mântuitorul său, trebuie să petreacă întreaga veșnicie fără El. Acestui om îi merge apoi ca celor cinci fecioare, despre care relatează Biblia. Pentru că nu au avut ulei în lămpile lor, au venit prea târziu la nuntă. Ele au stat în fața ușii închise și Domnul le-a spus:

„Nu vă cunosc!” (Matei 25.12).

Ce îngrozitor când cineva va sta în lumea cealaltă în fața lui Isus Hristos și va trebui să audă cuvintele Sale: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.23).

Astăzi nu este prea târziu să recunoaștem păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu și să credem în Mântuitorul, pentru a fi mântuiți pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

Fundația SEER

 

RELAȚIE ȘI PĂRTĂȘIE

„Dacă zicem că avem părtăşie cu El… avem părtășie unii cu alții.” (1 Ioan 1:6-7)

     Dumnezeu este responsabil pentru relația noastră cu El. În clipa în care îți pui nădejdea în Isus Hristos, Fiul Său, devii un membru al familiei cu drepturi depline. Însă tu ești responsabil pentru părtășia ta cu Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” Oprește-te și gândește-te când ai experimentat ultima dată tensiune în relația ta cu cineva din familie. Încă făceați parte din aceeași familie, însă conversațiile voastre au devenit superficiale și ați descoperit că vă simțiți mai bine dacă nu vă întâlniți. Când intervine ceva între două persoane apropiate, primul lucru care dispare este dovada părtășiei. La fel este și în umblarea cu Dumnezeu. Dintr-odată rugăciunile noastre devin superficiale, lipsite de consistență și sterile, rezumându-se la: „Doamne, te rog să binecuvântezi această mâncare!” Și evităm să mai petrecem timp cu Dumnezeu!

Pur și simplu nu mai ai timp pentru părtășia cu El! Principala condiție pentru a experimenta părtășia cu Domnul Isus este să-L urmezi în fiecare zi și să asculți poruncile Sale. Când Petru și ceilalți ucenici se aflau la pescuit, Domnul le-a spus să arunce năvoadele în partea dreaptă a bărcii. Când L-au ascultat, năvoadele li s-au umplut de pește. În acea zi, însă, ceva mult mai măreț s-a întâmplat. Când s-a apropiat Isus de ei, Ioan a spus: „Este Domnul” (vezi Ioan 21:7). Ceea ce a urmat a fost o masă binecuvântată și un timp extraordinar de părtășie cu Isus. Așadar, dacă simți azi că nu te trage inima spre Domnul, înseamnă că ai încetat să mai ai părtășie cu El, sau ai început să nu-L mai asculți. Dacă e așa, fă tot ce poți și întoarce-te la părtășia cu Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.1-13

„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!“ – invita ironic capitolul 4.4 – „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!…“. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal…“; „căutaţi-Mă şi veţi trăi…, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi“ (v. 4-6).

Pentru a trăi, omul n-are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat-o în dimineaţă, înghiţind-o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într-un timp rău“, el ştie unde să-L găsească pe Mântuitorul său.

„Căutaţi-L“ (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: