Mana Zilnica

15 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mâncați nicio grăsime de bou sau de oaie sau de capră. Și grăsimea animalului mort și grăsimea a ceea ce este sfâșiat de fiare să fie întrebuințată la orice alt lucru, dar nicidecum să n‑o mâncați.

Levitic 7.23,24

Grăsimea este simbolul puterii voinței. Însă din ce rezultă voința noastră? Din sentimentele inimii. «Vreau ceea ce iubesc și de aceea acțiunile mele sunt determinate de cerințele și de dorințele inimii mele.» Cine are drept asupra sentimentelor inimii? Găsim răspuns în Deuteronom 6.5. Creatorul i‑a întocmit pe oameni, El i‑a creat pentru Sine Însuși și cere ca ei să‑L iubească din toată inima. Omul trebuie să‑L iubească pe Dumnezeu din toată inima sa și cu tot sufletul său, iar în Luca 10.27 și în Marcu 12.30, Domnul Isus adaugă: „Din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“.

Dumnezeu are drept asupra voinței oamenilor. Este clar că o creatură trebuie să asculte, nu să fie mânată de propria voință. De aceea Dumnezeu spune despre grăsime că trebuie să fie numai pentru El, iar aceasta în mod deosebit la jertfa de pace, care ne vorbește despre Domnul Isus, despre puterea voinței Sale exprimată prin moartea Sa, despre sentimentele inimii Sale pe când înfăptuia lucrarea de pe cruce. El a fost ascultător până la moarte de cruce. În Ioan 14.31, Domnul ne mărturisește: „Eu Îl iubesc pe Tatăl“.

Dumnezeu ne‑a ilustrat în Exod 21 un frumos tablou al robului evreu. După ce va fi slujit șase ani, robul avea dreptul să fie eliberat. Dar, dacă stăpânul său îi oferise o soție și avea copii, el avea libertatea să aleagă să nu plece: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să plec liber“ (versetul 5); atunci el lăsa să i se străpungă urechea, ca semn că voia să rămână pentru totdeauna rob. În aceasta Îl vedem pe Domnul Isus. De ce S‑a dat pe Sine Însuși? Din iubire! El mă iubește pe mine personal și de aceea, din dragoste pentru mine, a mers la cruce. El îi iubește pe toți ai Săi: „Hristos a iubit Adunarea și S‑a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5.25). El L‑a iubit pe Tatăl și, din dragoste pentru Tatăl, S‑a dat pe Sine, ca să‑L slăvească pe El. Și, pentru că „dragostea lui Hristos întrece orice cunoștință“, după cum ne spune Efeseni 3.19, ea este pentru Dumnezeu mult prea prețioasă, iar pentru noi mult prea mare, așa că n‑o putem pătrunde. De aceea grăsimea trebuia jertfită numai lui Dumnezeu!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferește‑te de miturile profane și băbești; și tu însuți exersează‑te în evlavie, căci exercițiul fizic este de folos pentru puține lucruri, dar evlavia este de folos la toate, având promisiunea vieții, a celei de acum și a celei viitoare.

1 Timotei 4.7,8

Exersarea în evlavie

„Exersarea“ este adesea asociată cu școala, cu muzica sau cu sportul. Dorim să facem progrese și să atingem un scop. Exersăm, de pildă, un element până când ajunge să facă parte din comportamentul nostru; cu alte cuvinte, insistăm până putem efectua o mișcare precisă fără să ne gândim la ea. Facem același lucru în mod repetat, pentru a descoperi erorile și pentru a le evita.

„Evlavia“ înseamnă să Îl includ pe Dumnezeu în toate detaliile vieții și să trăiesc într‑o relație foarte strânsă cu El. Cum pot exersa aceasta? În primul rând, trebuie să fie dorința și scopul meu să trăiesc în relație strânsă cu Dumnezeu. Apoi trebuie să fac în mod conștient și repetat lucruri care să aprofundeze această relație. Să citesc Biblia regulat. Să vorbesc cu Dumnezeu în rugăciune. Să Îi cer sfatul în mod repetat, ca unui Prieten. Să fiu prompt în împlinirea voii Sale. Fie ca Domnul să ne ajute pe toți în realizarea acestora! Este nevoie de energie și dedicare, și nu suntem capabili de nimic fără El.

„Decizia de a ne exersa în evlavie“ trebuie luată cu hotărâre. Domnul Isus nu ne obligă, dar ne arată consecințele binecuvântate ale acestui efort. Evlavia este folositoare în toate lucrurile, iar când este dublată de mulțumire, ea este de mare câștig (1 Timotei 6.6). Ne îmbogățește viața în toate privințele și ne conduce la a‑L glorifica într‑un fel mai înalt pe acest Domn al gloriei.

Citirea Bibliei: Amos 7.1-17 · Proverbe 24.23-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 28

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i‑o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6‑9).

„Domnul este tăria mea“, declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor“. Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să‑l ucidă cu pietre; se află într‑o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I‑o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

CUM SĂ REZOLVI CONFLICTUL RAPID (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” (Matei 18:15)

Puține lucruri în viață provoacă mai mult stres decât conflictele nerezolvate. Acestea îți vor crește tensiunea arterială și îți vor consuma gândurile, până când le vei rezolva… așa că, dacă ești înțelept, te vei ocupa de ele imediat! Dar nu toți oamenii simt și fac asta! Chiar dacă Domnul Isus ne-a poruncit să le rezolvăm, mulți creștini se abțin să spună ceva, de dragul păcii. Nu este bine!

Conflictele nerezolvate îți vor afecta liniștea sufletească, productivitatea și atitudinea față de ceilalți, așa că trebuie rezolvate. În plus, dacă refuzi să rezolvi o problemă sau un conflict, riști ca să tot apară din nou. Așadar, ce trebuie să faci? Un consilier în comunicare interpersonală sugera următoarele trei lucruri:

1) Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea cuvintele pe care să le spui, astfel încât planul Său să fie îndeplinit. Dumnezeu spune: „Cuvântul Meu… va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11)

2) Liniștește-ți emoțiile înainte de a discuta cu persoana care te-a jignit. Emoțiile tind să stea în calea faptelor și pot împiedica gândirea obiectivă. Acest lucru nu este atât de greu pe cât pare, odată ce ai luat hotărârea să depui toate eforturile pentru a rezolva problema într-un mod armonios. Pavel ne sfătuiește: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18).

3) Fii clar în ceea ce privește percepția ta asupra problemei. Evită argumentele vagi, care lasă loc de interpretări greșite. De exemplu, „Trebuie să te descurci mai bine” nu clarifică cu adevărat problema.

Dacă scopul tău este să vindeci relația, Dumnezeu va lucra împreună cu tine. Și chiar acesta este Cuvântul Lui pentru tine astăzi!

14 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3.3

Simțim în acest verset impulsionarea de a renunța la lucrurile care sunt pe pământ și de a ne atașa de cele de sus. Și face acest lucru motivându‑ne din două părți. Prima este că „am murit“ față de această viață în carne, de care se legau vinovăția și condamnarea noastră și unde dominau păcatul și puterea vrăjmașului. Pentru credință și, de asemenea, înaintea lui Dumnezeu, noi am murit față de această viață, în virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi.

A doua parte a impulsionării constă în faptul că noi avem o altă viață, viața lui Hristos Însuși, iar această viață se află acolo unde este El, „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“. Prin urmare, este o viață spirituală, cerească, nepieritoare – viața lui Hristos – ceea ce o separă în mod clar și categoric de lucrurile pământești. Lucrurile care aparțin acestei noi vieți trebuie să corespundă naturii ei noi, de aceea ele nu pot fi decât lucruri de sus. Hristos, după ce Și‑a împlinit lucrarea, a dispărut din lume: „Lumea nu Mă va mai vedea“, ne spune Domnul nostru (Ioan 14.19). El a fost glorificat în Dumnezeu; și, după ce a împlinit planurile lui Dumnezeu, a intrat în gloria divină ca Om, iar acolo El rămâne ascuns ochilor celor din lume, până în ziua manifestării Lui glorioase. Iar viața pe care noi o deținem, care este Hristos Însuși, este ascunsă chiar în locul în care Se află El.

Hristos, viața noastră! Această viață ne aparține! Este viața pe care o avem aici, pe pământ, dar prin care noi suntem legați de cer, de Dumnezeu Însuși. Cât de jalnice par lucrurile de pe pământ în comparație cu această viață ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Iar noi ne putem bucura de această viață savurând Persoana ei cerească și divină! Câtă bucurie, câtă pace, câtă fericire găsește sufletul care are conștiența posesiei acestei vieți în Hristos! Un astfel de suflet este cucerit de contemplarea lucrurilor de sus.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bunule Învățător, ce să fac pentru a moșteni viața eternă?

Marcu 10.17

Doamne, ce să fac?

O doamnă avea o viață fericită. Soțul o iubea mult și avea grijă de ea, iar copiii erau sănătoși și îi aduceau bucurie. Chiar nu‑i lipsea nimic, și totuși, în adâncul inimii, ea tânjea după mai mult. Nu, nu după lucruri materiale, ci după cele ce astâmpără nevoia sufletului. Ea nu avea pace.

Curând, la un eveniment creștin, a auzit pentru prima dată mesajul Mântuitorului și a aflat de dragostea Sa nespusă pentru oamenii pierduți. A fost profund impresionată. Mai târziu, ea avea să relateze despre acel moment: „Mi‑ar fi plăcut să îngenunchez în acel moment și să‑I cer iertare Domnului pentru vina mea. Simțeam în același timp căldură și frig, dar nu puteam să o fac în acel loc și nici nu îndrăzneam încă. În acel moment îmi doream doar să fiu singură cu El. M‑am dus în grabă acasă, m‑am încuiat în baie și I‑am spus Domnului Isus tot ceea ce simțeam, rugându‑L să‑mi ierte vina, pentru a putea deveni un copil al lui Dumnezeu. Am bătut la ușa Lui, și El mi‑a deschis. Dintr‑odată am avut siguranța că Dumnezeu mă auzise și că devenisem, într‑adevăr, copil al Său. Acum nu mă mai tem de moarte, căci știu că, atunci când voi pleca de pe pământ, voi merge să fiu cu Domnul meu. Mă rog și pentru copiii mei, ca ei de asemenea să‑și găsească drumul către Domnul. În acea zi, viața mea a căpătat un fundament. La bunăstarea mea exterioară s‑a adăugat fericirea mea interioară“.

„Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide! Fiindcă oricine cere primește; și cine caută găsește; și celui care bate i se va deschide“ (Matei 7.7,8).

Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 27

În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?

Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit „psalmul crucii“, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să‑i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani‑ului“. Într‑adevăr, v. 2 evocă într‑un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a‑L prinde pe Domnul gloriei. Însă la singura Sa rostire, „Eu sunt“, ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).

„Casa Domnului“ – acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3‑5; comp. cu 2 Împăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru“ (v. 4) pe care se cuvine să‑l cerem şi să‑l urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele“. Comuniunea este şi Ťclimatulť necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă‑L pe Domnul!“

STRATEGIA AȘTEPTĂRII | Fundația S.E.E.R. România

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.” (Psalmul 40:1)

Când te confrunți cu o problemă care pare prea mare pentru tine, sau simți că ești „depășit” și nu știi ce să faci sau încotro să te îndrepți, folosește strategia așteptării.

Aceasta este strategia pe care a folosit-o și David, și dacă a funcționat pentru el va funcționa și pentru tine! Iată ce a scris David: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru… Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul… Tu… mi-ai străpuns urechile…” (Ps. 40: 1-4, 6)

Așteptarea este dificilă când ești neliniștit. Iar așteptarea cu răbdare este și mai dificilă! Oprește-te și gândește-te pe Cine aștepți să-ți vină în ajutor: pe Domnul! El este Stăpânul fiecărei situații, inclusiv al situației tale.

Poate că următoarea ilustrație te va ajuta: Arthur McKinsey, director și cercetător american, scria: „Dacă te gândești la o problemă ca la un oraș medieval fortificat, atunci mulți oameni o vor ataca frontal, ca un berbec. Vor asalta porțile și vor încerca să spargă apărarea cu puterea și strălucirea intelectuală… eu voi sta în tabără în afara orașului. Aștept… Și mă gândesc!… Până într-o zi – când mă gândeam la o problemă complet diferită – când podul mobil se coboară și apărătorii spun: „Ne predăm!” Răspunsul la problemă vine dintr-o dată!”

La fel este și așteptarea ca Dumnezeu să lucreze – în timp ce aștepți, El lucrează în numele tău. Așadar, așteaptă cu răbdare și nădejde ajutorul Domnului.

13 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, eu, care nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Adunarea lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic, ci am lucrat mult mai mult decât ei toți; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

1 Corinteni 15.9,10

În textul acesta identificăm trei piloni ai harului de care Pavel a avut parte în slujba sa: har la început de lucrare, har în timpul lucrării și har la sfârșitul lucrării.

1. Pavel a devenit apostol prin har. El spune: „Nu sunt vrednic să fiu numit apostol“. El s‑a numit pe sine cel mai neînsemnat dintre apostoli și a fost conștient de îndurarea de care a avut parte (1 Timotei 1.13).

2. Pavel s‑a sprijinit în întreaga sa slujbă pe har: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“. În același timp însă își cunoștea și capacitățile și implicarea: „Și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic, ci am lucrat mult mai mult decât ei toți“. El știa de asemenea, cu privire la lucrarea Domnului, că «din nimic nu se face nimic». Se cere muncă rodnică și sârguință multă. Trândavii nu sunt utili.

3. Pavel nu și‑a atribuit sieși rezultatul muncii sale. Dacă exista un rod, o creștere, el spunea: nu eu, „ci harul lui Dumnezeu care este cu mine“.

Apostolul avea la dispoziție harul Domnului într‑o măsură suficientă, astfel ca el, în ciuda impedimentului trupesc, să‑și poată exercita slujba spre onoarea lui Dumnezeu și spre binecuvântarea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toma I‑a spus: Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem ști calea?

Ioan 14.5

Dispozitivul GPS

O femeie voia să meargă cu mașina pe insula daneză Fehmarn, din Marea Baltică, având cu ea copiii. Dar, în loc să introducă pe GPS‑ul ei numele portului de feribot Puttgarden, a tastat din greșeală Putgarten, și astfel a ajuns pe insula germană Rügen, de unde nu a mai avut cum să‑și continue călătoria.

În schimb, un șofer din Republica Cehă și‑a programat corect navigatorul pentru călătoria pe care trebuia să o întreprindă în sud‑vestul Angliei în toamna anului 2007. Dar a avut și el parte de o surpriză, căci, la un moment dat, harta rutieră de navigare l‑a condus pe un drum de țară singuratic, unde creșteau tufișuri, iar în final chiar s‑a împotmolit într‑o curbă. Fenomenul le era cunoscut locuitorilor din satul vecin, căci în mod repetat sistemele GPS indicau ca fiind ruta optimă tocmai acea scurtătură periculoasă dintre cele două autostrăzi.

Și noi ne confruntăm în viață deseori cu probleme similare: La ce destinație vreau să ajung? Ce drum mă va duce acolo? În ce ghid aș putea avea încredere? Aceste întrebări sunt importante. Însă, când este vorba de destinația noastră pentru eternitate, răspunsul este unul exclusiv. Doar Isus Hristos cunoaște drumul: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața“. Este oare această afirmație a lui Isus convingătoare pentru noi? Ne putem încrede în ce ne‑a spus El? Pentru a răspunde, nu trebuie să așteptăm plecarea din această lume. Oricine se încredințează lui Hristos și Cuvântului Său va căpăta siguranță chiar de acum! Fiecare trebuie să încerce aceasta pentru sine!

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu‑mă în adevărul Tău“. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău“ (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s‑a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s‑a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile“ făcute prin har (v. 7).

Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară“, copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr‑o inimă curat㓠(2 Timotei 2.21‑22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul“ (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi‑L binecuvântează pe Domnul „în adunări“ (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

NU TE EPUIZA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

Pentru a nu te epuiza, îți recomandăm să faci următorii pași:

1) Alătură-te unui grup de sprijin. Cum poți alege un asemenea grup? Întreabă-te: cine îndeplinește rolul lui Pavel pentru tine, la fel ca în cazul lui Timotei? Cine te învață să te rogi așa cum Isus și Ioan Botezătorul i-au învățat pe ucenicii lor? Cu cine îți poți împărtăși luptele? Biblia spune: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună…” (Proverbele 12:26) Colegii de slujire îți înțeleg nevoile fizice, emoționale și spirituale, și îți pot sugera practici spirituale noi și revigorante.

2) Folosește fără ezitare cele două litere din alfabet – N… U… învață să spui NU! Cunoaște-ți darurile și limitele. Înfruntă-ți temerile; nu le evita îngropându-le și pretinzând că nu există. Și, mai presus de toate, încearcă să eviți să cazi într-o stare de neputință. Acordă-ți timp pentru a dezvolta strategii benefice de înfruntare a problemelor. Nu-ți imagina că evenimentele obișnuite sunt niște catastrofe! Când spui: „Vor să mă prindă”, acesta este un semn sigur de epuizare! Și nu adera la un anumit punct de vedere doar pentru că întotdeauna ai făcut-o! La fel ca hainele demodate, acesta poate deveni un obicei nepotrivit și absurd.

3) Înțelege că nu este greșit să te bucuri. Râsul crește nivelul de endorfine („hormonii fericirii”) și reduce nivelul hormonilor de stres – și acesta este un lucru bun! Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” El a mai spus și că „dacă nu ne vom face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu vom intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3)!

Copiii nu încearcă să conducă lumea de unii singuri, și nu sunt obsedați de munca ce se tot acumulează; ei trăiesc în prezent. Singurul avantaj al unei vieți pline de stres este că s-ar putea să-L întâlnești mult mai devreme pe Domnul Isus! Mai bine, trăiește toate zilele care-ți sunt rânduite (Psalmul 139:16) ca pe un teren propice pentru oportunități. Pentru că acesta are modul lui de a scoate ce e mai bun din noi, răsplata ta ar putea fi și mai mare!

12 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi, într‑adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor.

Geneza 50.20

Dumnezeu are un plan (2)

Dumnezeu l‑a folosit pe Iosif în chip minunat, pentru a salva și binecuvânta nu numai Egiptul, ci și pe frații lui, care‑l trataseră cu o detestabilă nedreptate. La sfârșit, el le‑a spus acestora: „Voi, într‑adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să păstreze viața unui mare popor“. Frații lui Iosif au avut planul lor josnic pentru Iosif, dar Dumnezeu avea un plan măreț și pe acesta îl ducea la îndeplinire.

Împlinirea istoriei lui Iosif se află în Evanghelii. Oamenii au plănuit să‑L omoare pe Domnul Isus (Matei 26.3,4) și L‑au dat să fie răstignit „prin mâna celor nelegiuiți“. Totuși, aceasta s‑a întâmplat după „planul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu“ (Fapte 2.23). Conducătorii iudei plănuiseră să‑și ducă la îndeplinire planul ucigaș după Paște, ca nu cumva să se stârnească răzvrătire în mijlocul poporului strâns la Ierusalim pentru sărbătoare. Dumnezeu însă a zădărnicit hotărârea lor, fiindcă Hristos era Mielul de Paște, și El trebuia să moară în timpul sărbătorii (Matei 26.5; 1 Corinteni 5.7). Dumnezeu este suveran și planul Său va triumfa chiar și atunci când omul, în ura sa, ticluiește strategii distructive.

Ce mare taină este aceasta, anume că voința rea a omului este folosită în mod suveran de Dumnezeu pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea noastră eternă și, pe de altă parte, că omul este lăsat să acționeze liber, așa cum dorește, fără să fie îngrădit în acțiunile sale rele, căci ultimul cuvânt îl scrie Dumnezeu: „Mânia omului Te va lăuda“ (Psalmul 76.10)! Omul este lăsat să ia propriile decizii, așa cum vedem zilnic în jurul nostru, iar alegerile făcute de capul lui vor fi întotdeauna numai împotriva lui Dumnezeu, căci nu sunt călăuzite de har. Deși frații săi l‑au urât pe Iosif și au plănuit să‑l omoare (Geneza 37.4), totuși nu au putut clinti adevărul că Dumnezeu „a trimis un om înaintea lor“ (Psalmul 105.17), pentru a salva un mare popor. Un astfel de Dumnezeu este vrednic de toată încrederea noastră.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și acum socotesc toate ca o pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să‑L câștig pe Hristos.

Filipeni 3.8

Cinci coli de hârtie

Am participat la o întâlnire de studiu biblic pentru tineret având tema prioritățile în viață. Mesajul a fost unul relevant pentru noi. Cheia era aceasta: „Nu vă irosiți timpul urmărind atingerea unor obiective lipsite de semnificație! Străduiți‑vă să căutați doar ceea ce contează cu adevărat“.

Acolo fiecare dintre noi a primit cinci coli de hârtie. Pe fiecare dintre ele trebuia să scriem câte un țel fundamental al vieții noastre, din orice domeniu, realizări, idealuri, legături, orice devenise important pentru noi. Nu mi‑a fost ușor să stabilesc cinci intenții prioritare. A trebuit să mă gândesc mult înainte de a le putea scrie. Când am terminat, cel care coordona lecția ne‑a spus: „Acum limitați‑vă obiectivele la patru. Luați una dintre coli și aruncați‑o în foc“. Astfel a continuat până când am rămas cu o singură coală de hârtie, pe care scrisesem obiectivul care era cel mai important pentru mine.

Această experiență m‑a răscolit zdravăn. M‑am întrebat cu seriozitate: Sunt eu dispus cu adevărat să‑L recunosc pe Domnul Isus mai presus de orice, chiar dacă trebuie uneori să fac renunțări pentru aceasta? Este El cu adevărat primul meu Obiectiv? Îmi canalizez eu toată energia spre El și „arunc în foc“ tot ce mă îndepărtează de calea Lui? Sunt eu gata să mă înrolez în cursa chemării cerești, imitându‑l pe apostol? Deși Pavel era prizonierul lui Nero, totuși epistola sa e plină de victorie: „Uitându‑le pe cele din urmă și aruncându‑mă spre cele dinainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.13,14)!

Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 25

Psalmii 16‑24 s‑au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25‑39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre „rămăşiţa“ credincioasă şi înspre credincioşi în general.

În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc „“ în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „Y“).

Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „…Condu‑mă în adevărul Tău“ (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul Ioan să găsească, în familia „alesei doamne“ (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 Ioan 4).

Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8‑10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El“ (v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu‑Şi descoperă gândurile şi nu‑Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate… şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.

NU TE EPUIZA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui.” (1 Timotei 1:12)

Știai că persoanele care profesează medicina sunt mai predispuse la probleme legate de adicții? Un raport al Asociației Medicale Britanice estimează că unul din cincisprezece medici poate fi afectat. Un factor major care contribuie la lucrul acesta este faptul că ei aud și văd doar problemele și latura negativă din viața oamenilor.

Așadar, dacă lucrezi în domeniul medical și-ți dorești să fii eficient, trebuie să înveți să faci următoarele lucruri:

1) Cultivă noi discipline. Închide ușa, lasă apelurile telefonice să intre în căsuța vocală, și… relaxează-te! Mai presus de toate, nu fi surprins când apar problemele. Domnul Isus a spus că vor apărea (vezi Ioan 16:33). Autorul și psihiatrul american M. Scott Peck spunea că, atunci când anticipezi că viața va fi grea, de obicei se dovedește a fi mai puțin grea!

2) Ia-ți liber în mod regulat! Și în zilele libere, fă ceva diferit. Nu uita: Creatorul Tău nu a intenționat niciodată să lucrezi mai multe ore decât El! Evanghelistul Charles Spurgeon a spus: „Odihna este la fel de necesară minții precum este somnul pentru corp… Dacă nu ne odihnim, ne vom prăbuși!” Iar Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin!” (Marcu 6:31), asta pentru că oamenii care nu se trag puțin deoparte, ajung să se distrugă!

3) Fă exerciții fizice și dormi suficient! Mergi pe jos, înoată, respiră adânc… Îți face bine! Dr. Arch Hart spunea: „Stimularea glandelor suprarenale reduce nevoia noastră de somn, dar aceasta este o capcană; în cele din urmă, plătim prețul! Majoritatea adulților au nevoie de 8-9 ore de somn pe noapte!”

4) Învață să te relaxezi! Relaxarea este opusul luptei sau al fugii. Biblia spune: „un sol credincios aduce tămăduire.” (Proverbele 13:17), și „limba înțelepților aduce vindecare.” (Proverbele 12:18)

Așa că, stai și relaxează-te în preajma credincioșilor și-a înțelepților. Și încă ceva: doar douăzeci de minute pe zi decuplat de „tirania lucrurilor urgente” pot contracara efectul dăunător al stresului!

10 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când își ridica Moise mâna, învingea Israel, iar când își lăsa mâna în jos, învingea Amalec. Și mâinile lui Moise îi erau grele; și au luat o piatră și au pus‑o sub el, iar el s‑a așezat pe ea. Și Aaron și Hur îi țineau mâinile, unul de o parte și altul de alta, și mâinile lui au stat întinse până la apusul soarelui. Și Iosua a doborât pe Amalec și pe poporul său cu ascuțișul sabiei.

Exod 17.11‑13

Aici ne sunt prezentate două lucruri distincte, anume conflictul și mijlocirea. Hristos este în cer pentru noi, în timp ce Duhul Sfânt îngrijește în noi de puterea pentru luptă. Aceste două lucruri merg împreună. În măsura în care ne însușim, prin credință, mijlocirea lui Hristos pentru noi, putem învinge natura veche!

Sunt unii care pierd din vedere conflictul creștinului cu carnea. Ei consideră nașterea din nou ca fiind o schimbare sau o înnoire a naturii vechi. Pe baza acestui principiu greșit, ei trag concluzii cu totul eronate, potrivit cărora «cel credincios nu mai are de dus nicio luptă; din moment ce natura i‑a fost schimbată în întregime, la ce bun să mai trebuiască să se confrunte cu vechea natură? Câtă vreme natura veche i‑a fost transformată într‑una nouă, ce conflict lăuntric să mai existe? Lumea nu mai are nicio atracție pentru cei a căror carne a fost schimbată în întregime, iar Satan nu mai are niciun instrument prin care să lucreze».

Despre toți cei care susțin o astfel de teorie greșită putem spune că par să fi uitat locul pe care Amalec l‑a avut în istoria poporului lui Dumnezeu. Dacă Israel și‑ar fi imaginat greșit că, din moment ce oștirile lui faraon dispăruseră în valuri, atunci și conflictul trebuia să înceteze, acum, când Amalec se va fi năpustit asupra lor, ei ar fi fost nevoiți să‑și reconstituie cu durere părerea. Adevărul e că lupta lor abia atunci începea. Același lucru este adevărat și în privința noastră, pentru că „toate acestea li s‑au întâmplat ca imagini și au fost scrise pentru avertizarea noastră“ (1 Corinteni 10.11).

Însă aceste lucruri nu pot sluji nici ca „imagini“, nici ca „pilde“, nici ca „exemple“, nici ca „mustrări“ pentru unii care cred că natura lor veche a fost înnoită. De fapt, unii ca aceștia nici nu ar avea nevoie de acele resurse ale harului pe care Dumnezeu le‑a pregătit în Împărăția Lui pentru cei care trec prin astfel de conflicte.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind îndreptățiți pe principiul credinței, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Achitat

Am fost îndreptățit pe principiul credinței! Acest lucru nu se datorează vreunui merit personal, ci doar harului lui Dumnezeu. Pentru faptul că am crezut că Isus Hristos a murit pe cruce ca să îmi ierte vina, Dumnezeu m‑a îndreptățit. Acum stau înaintea Lui ca și cum nu aș fi păcătuit niciodată. De aceea am pace cu Dumnezeu. Știu că toate păcatele mele au fost șterse prin sângele Domnului Isus. Ca rezultat, nu mai există nicio întrebare între Dumnezeu și mine referitoare la păcatele mele. Totul a fost adus în ordine. Această certitudine îmi dă o liniște deplină.

Prin îndreptățirea mea, Dumnezeu nu a acționat doar cu har, ci și cu dreptate. El nu poate pedepsi păcatele de două ori. Deoarece Domnul Isus a purtat deja pedeapsa mea, dreptatea lui Dumnezeu a cerut să fiu achitat prin credința în Mântuitorul. Astfel, pacea conștiinței mele se sprijină pe o temelie dreaptă. Dumnezeu este autoritatea supremă și finală, El este Judecătorul păcatelor mele. Și, pentru că El m‑a achitat de vină și m‑a îndreptățit, nimeni nu mai poate ridica vreo obiecție în acest sens. Prin urmare, orice îndoială care se strecoară în inima mea trebuie să pălească în fața ultimului cuvânt rostit de Dumnezeu în dreptul meu: achitat!

De acum, viața mea să fie o pildă pentru cei din jur, dragostea să fie sinceră, cuvântul să fie adevărul.

Citirea Bibliei: Amos 3.1-15 · Proverbe 23.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 23

Bunul Păstor Şi‑a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: „nu voi duce lipsă de nimic“ (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat – v. 3). Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Îl port.

Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine…“ Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însemi rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi‑a fost pregătit – nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele“ (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într‑adevăr, pentru totdeauna.

DUMNEZEU FOLOSEȘTE OAMENI RĂNIȚI | Fundația S.E.E.R. România

„După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:32)

De multe ori, oamenii sunt subestimați sau respinși din cauza a ceea ce au trăit în viață – fie din cauza a ceea ce au făcut ei altora, fie din cauza a ceea ce alții le-au făcut lor. Dacă ai fost prin magazine cu lucruri de mâna a doua, știi că printre ele există obiecte valoroase la prețuri foarte mici… trebuie doar să știi să le cauți.

La fel este și-n domeniul spiritual, iar Domnul Isus chiar știe „să caute și să găsească”! În ochii Lui, chiar dacă ești „la pământ”, nu ești „terminat”! Durerea lui Petru pentru că s-a lepădat de Domnul Isus era atât de profundă, încât a decis să se întoarcă la vechea sa meserie de pescar. Îți poți imagina bârfele din port? „Ăla e tipul care L-a părăsit pe Isus.”

Dacă Petru ar fi fost pastor, i-am fi cerut să demisioneze, nu? De ce? Deoarece un om care L-a părăsit pe Cel pe care-L predica nu mai are nimic de spus care să ne intereseze. S-ar putea să crezi că pe vremea aceea bârfa și clevetirea nu existau… Ba existau și încă există… dar, ce să vezi?

Petru a fost prima persoană pe care Isus a căutat-o după Înviere. Și când Isus S-a întâlnit cu Petru, nu a menționat nici o dată trădarea lui – nici măcar o dată! Dar ce a făcut, în schimb? L-a întrebat pe Petru de trei ori: „Mă iubești?” Petru a răspuns de fiecare dată „da”, iar Isus i-a spus: „Paște oile Mele”, referindu-Se la viitorul său ca pastor și cap al Bisericii (vezi Ioan 21:15-17). Domnul Isus a privit dincolo de trecutul plin de eșec al lui Petru și i-a văzut viitorul. Eșecul lui Petru nu a fost o surpriză pentru Domnul Isus. El îi spusese deja lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

Slăbiciunea pe care a depășit-o și harul restaurator pe care l-a experimentat Petru, au devenit unele dintre cele mai importante instrumente didactice pe care le-a dobândit pentru a-i ajuta pe alții. Da, Dumnezeu te va mustra, dar o va face pentru a te restaura și a te folosi pentru planurile Sale!

9 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și i‑a zis: „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care‑l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune“. Și Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață […] și a mers la locul despre care îi vorbise Dumnezeu.

Geneza 22.2,3

Avraam primise de la Dumnezeu o misiune grea. Acum credința lui se arată prin faptul că ascultă de glasul lui Dumnezeu și, de asemenea, prin faptul că se trezește dis‑de‑dimineață pentru a împlini ceea ce Domnul așteaptă de la el.

Avraam dă expresie acestei prețioase însușiri a credinței, care este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, o ascultare nemijlocită, necondiționată și fără compromisuri. Dacă ne gândim la ce trebuia să facă atunci Avraam, vedem cât de puternic strălucește frumusețea credinței sale.

Expresia „ascultarea credinței“ este întâlnită în Biblie de două ori, una la începutul și una la sfârșitul Epistolei către Romani. Credința se arată prin ascultare! Întoarcerea la Dumnezeu este de asemenea un act al ascultării. Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Acesta era miezul mesajului vestit de Pavel în Areopagul din Atena (Fapte 17.30).

Oricine dă curs acestei invitații divine și se pocăiește se numără printre cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Și astfel, în timp ce își recunoaște înaintea Lui păcatele și crede în Numele și în lucrarea Domnului Isus (1 Ioan 1.9; Fapte 16.31), împlinește ceea ce așteaptă Dumnezeu. În viața celor răscumpărați, credința în Dumnezeu este de asemenea dovedită prin ascultare.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii.

Isaia 40.31

Vulturul

Era o zi de primăvară cu soare strălucitor. Pescarul își curăța mrejele dimineața pe malul unui râu. Și, în timp ce se adâncea în lucrul lui, a observat că, alături de el, pe o grămadă de pietre, se odihnea un vultur tânăr și viguros. Era o pasăre de o rară frumusețe, cu o înfățișare semeață, pe care pescarul o admira satisfăcut. Deodată vulturul și‑a desfăcut aripile, îndreptându‑se brusc, ca o săgeată, spre cerul albastru, zburând sus, tot mai sus. Ai fi zis că voia să ajungă până la soare. Curând se mai zărea în înălțime doar un punct negru. Dar iată că punctul se tot mărea și pescarul putea vedea de acum cum pasărea se rostogolea spre pământ nu cu zborul maiestuos și liniștit, ci biruit până la neputința de a se mai menține în văzduh. Și, ca un fulger, s‑a prăbușit în apă, la câțiva metri de mal. Pescarul a sărit în barcă și, după câteva vâsle, a ajuns vulturul pe care l‑a și pus în barca lui. Dar regele păsărilor era mort! Când pescarul l‑a cercetat, a putut descoperi mușcătura unei vipere mici, încă agățate de pieptul vulturului. Ce se întâmplase? În timp ce pasărea se odihnise pe grămada de pietre, vipera se târâse să se ghemuiască sub aripile lui calde, iar veninul său pusese capăt vieții pline de vigoare a tânărului vultur. De ce părăsise pasărea aerul curat și limpede al înălțimilor, unde era destinată să stea, și de ce coborâse ea atât de jos, acolo unde vipera își pândea prada? Aceasta i‑a adus moartea.

Veghează asupra gândurilor tale; ele devin cuvinte! Veghează asupra cuvintelor tale; ele devin fapte! Veghează asupra faptelor tale; ele devin obiceiuri! Veghează asupra obiceiurilor tale; ele devin caracter! Veghează asupra caracterului tău; el devine destinul tău!

Citirea Bibliei: Amos 2.1-16 · Proverbe 22.17-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 22:22-31

Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor“ (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite! În dragostea Sa, Domnul Hristos S‑a grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi“ noua relaţie în care i‑a aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl Său care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare“; binecuvântare pentru „toate familiile naţiunilor“ sub Împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase. Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii. Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cu v. 1).

CUM SĂ AI O PERSPECTIVĂ DIVINĂ | Fundația S.E.E.R. România

„De aceea, noi nu cădem de oboseală…” (2 Corinteni 4:16)

Într-o epistolă adresată creștinilor din Corint, apostolul Pavel rememorează prețul pe care l-a plătit în slujirea Domnului Isus…

Auziți: „De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţi mincinoşi, în osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte…” (2 Corinteni 11:24-27)

Ce l-a ajutat să trăiască demn, în pofida problemelor sale, și să nu fie zdrobit de ele? O perspectivă divină!

El ne împărtășește în 2 Corinteni 4:16-18 următoarele: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

Apostolul Pavel procesa lucrurile diferit. Când nu avea nimic din punct de vedere material, el trăia având convingerea că Dumnezeu avea „să îngrijească de toate trebuinţele… după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (cum scrie în Filipeni 4:19) Iar când se afla „cu sabia deasupra capului”, el a putut să afirme convins: „aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:23)

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea perspectiva Lui asupra lucrurilor!

8 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, luând pâine, mulțumind, a frânt și le‑a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!“. Tot astfel și paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi“.

Luca 22.19,20

Instituirea Cinei Domnului este ca un diamant strălucitor în mijlocul întunericului, prețios pentru inimile celor care Îl iubesc pe Domnul în acest timp în care El este lepădat de Israel și de lume.

Pâinea pe care Domnul a frânt‑o simbolizează trupul Său dat pentru noi – o imagine izbitoare a suferinței și a morții Sale. Un bob de grâu este semănat în pământ și moare. După ce răsare și crește, este tăiat, treierat și măcinat, apoi este expus căldurii focului, pentru a le servi oamenilor ca hrană. Deși nu putem înțelege aproape nimic din adâncimile suferințelor Domnului, totuși aducerea‑aminte de ele este de cea mai mare importanță la frângerea pâinii. Dorința Lui este să practicăm cu scumpătate această aducere‑aminte de El.

Paharul vorbește despre sângele Său vărsat, simbolizând jertfa împlinită; vinul semnifică bucuria, rezultatul prețios al lucrării lui Hristos în răscumpărare. El este „paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm“ (1 Corinteni 10.16), căci rezultatul suferinței este bucuria. După cum strugurii sunt zdrobiți mai înainte de a produce vinul, tot astfel, la început sunt suferința și moartea, dar la sfârșit este triumful jertfei împlinite. Bucuria de negrăit este rezultatul suferințelor de negrăit ale binecuvântatului nostru Domn. De aceea ne aducem aminte de El cu simțăminte deopotrivă de bucurie și de întristare.

Domnul nu indică o ordine precisă, nici reguli cu privire la această aducere‑aminte. Când inimile alor Săi sunt supuse Lui și pline de închinare față de El, putem avea deplină încredere că Duhul lui Dumnezeu îi va conduce întotdeauna, în felul Său înțelept și corect, spre a aduce onoare supremă binecuvântatului Fiu al Tatălui.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ieșit [Iuda], Isus a zis: „Acum este glorificat Fiul Omului și Dumnezeu este glorificat în El. Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată“.

Ioan 13.31,32

Dumnezeu glorificat

După ce Iuda pleacă în noapte, în camera de sus se face lumină. Domnul le poate vorbi acum liber ucenicilor Săi despre lucrurile cele mai dragi sufletului Său. Cititorul atent simte lumina și căldura acestui rămas‑bun. Cuvintele de despărțire ale lui Isus sunt profunde și emoționante. Isus le vorbește acum despre propria Sa Persoană, despre moartea și înălțarea Sa.

Fiul Omului este glorificat. Când grecii au venit la Filip, pentru că doreau să‑L vadă pe Isus, Domnul le‑a vorbit despre ceasul în care Fiul Omului urma să fie glorificat. Imediat au înțeles că Se referea la moartea Sa. Gloria Omului Isus Hristos nu a fost niciodată arătată mai luminos ca în moartea Sa la cruce. Ascultarea Sa, dragostea Sa, nevinovăția sa, devotamentul Său – cât de glorios este Isus!

Dumnezeu este glorificat în El. Doriți să contemplați esența Ființei divine? După cum o monedă are două fețe nedespărțite, Dumnezeu este lumină și dragoste în același timp. Priviți la cruce! Acolo L‑a judecat aspru pe Fiul Său pentru păcat – pentru că este lumină – și acolo i‑a cruțat pe oameni, ca să îi aibă cu El pentru totdeauna – pentru că este dragoste. Cât de glorios este Dumnezeu!

Dumnezeu Îl va glorifica îndată. Răspunsul lui Dumnezeu la sacrificiul Fiului Său este că Isus Hristos ca Om ocupă acum o poziție glorioasă la dreapta lui Dumnezeu. Prin aceasta, Dumnezeu L‑a glorificat pe Fiul Său îndată.

Citirea Bibliei: Amos 1.1-15 · Proverbe 22.9-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 22:1-21

Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate“, deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic. Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu‑I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.

La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6‑8,12,13,16‑18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

UITĂ-TE NU LA CREȘTINI, CI LA HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21)

Într-o zi, Petru s-a uitat la Ioan și L-a întrebat pe Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu, vino după Mine!” (Ioan 21:21-22)

Când alții te dezamăgesc, amintește-ți că și tu ai dezamăgit pe mulți. Când alții îți dau sfaturi proaste, amintește-ți că și tu ai dat sfaturi proaste altora! Există o singură persoană care nu te va dezamăgi și care te va îndruma întotdeauna în direcția cea bună: Isus! El nu doar că știe calea, El Însuși este calea! El a spus: „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). Când îi urmezi chiar și pe cei mai buni creștini, uneori te vor face să te poticnești sau să fii confuz. Dar când Îl urmezi pe Isus, El îți va lumina fiecare pas pe care îl faci! Chiar și ucenicii lui Hristos te-ar fi dezamăgit: Petru avea prejudecăți și uneori îi onora pe evrei mai mult decât pe neamuri; Iacov și Ioan au vrut să cheme foc din cer asupra oamenilor dintr-un sat, pentru că au refuzat să-i găzduiască peste noapte, pe Isus cu ucenicii Lui… Toma s-a îndoit de adevărul Învierii: „Dacă nu voi vedea semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor… nu voi crede.” (vezi Ioan 20:25)

Da, oamenii te vor dezamăgi… Dar Domnul Isus n-o va face! De aceea Biblia spune: „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre…” (Evrei 12:1-2) Oamenii care te pot dezamăgi sunt cei pe care te bazezi.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este următorul: bazează-te mai puțin pe oameni și mai mult pe Isus!

7 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmașul lui a venit și a semănat neghină printre grâu și a plecat.

Matei 13.25

Domnul are un dușman, diavolul (versetul 39), și acesta folosește lipsa de veghere a oamenilor pentru a face o lucrare rea. Diavolul vine în urma Celui care a semănat sămânța bună în ogorul Lui și seamănă neghină printre grâu. Cuvântul în limba greacă pentru „a semăna“ este aici subliniat printr‑un prefix, astfel că înțelesul ar fi de „a semăna peste“: dușmanul a semănat peste terenul deja semănat cu grâu. Pentru această acțiune a folosit o buruiană, zizanie (neghină), care în prima fază de creștere se aseamănă foarte mult cu grâul, și ale cărei rădăcini sunt amestecate cu rădăcinile grâului. Doar când apare spicul se poate face diferența între zizanie și grâu (versetele 26 și 27).

Suntem noi conștienți de faptul că Domnul Isus are un dușman permanent în această lume? Acesta este și dușmanul sufletelor noastre, iar el încearcă să distrugă tot ce face Domnul. Lucrarea lui caracteristică este de a denigra Persoana lui Hristos și Cuvântul Său. După cum Hristos este Adevărul și Martorul credincios (Ioan 14.6; Apocalipsa 3.14), tot așa diavolul este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8.44). El înșală tot pământul (Apocalipsa 12.9; 20.3). Cum face aceasta? Îi aduce pe „fiii celui rău“ în mijlocul poporului lui Dumnezeu, pentru a împrăștia poporul. Aceasta este intenția sa perfidă: dacă nu‑i poate smulge pe fiii Împărăției, îi poate măcar risipi.

Acest gând se desprinde foarte ușor și din Ioan 10. Acolo Domnul Isus spune că hoțul vine „să fure și să înjunghie și să omoare“ (versetul 10). Dar Domnul nu spune că hoțul chiar reușește să facă ce și‑a propus, deși aceasta îi este intenția mârșavă; nimeni nu poate să smulgă vreo oaie din mâna Sa și din mâna Tatălui Său (versetele 28 și 29). Dar, când vorbește despre lup, spune că acesta răpește și împrăștie oile (versetul 12).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum mângâie pe cineva mamă‑sa, așa vă voi mângâia Eu; da, veți fi mângâiați în Ierusalim!

Isaia 66.13

Șase pui și‑o biată mamă

Într‑un timp, o rândunică avea‑n cuibu‑i șase pui

Și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui.

De cu zori pornea săgeată, căutând, pe deal și văi,

Hrană pentru puii săi.

Și‑n iubirea‑i, nu o dată s‑a culcat ea nemâncată,

Dar destul de fericită că nu s‑a‑ntâmplat nicicând

Dintre pui s‑adoarmă unul însetat și nici flămând;

Și n‑a fost mai mândră mamă decât ea‑ntre rândunici

Când văzu‑ntr‑o zi că puii se făcuseră voinici.

Și n‑a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare,

Până când pe fiecare pui ea și l‑a‑nvățat să zboare.

Și, când toți puteau să plece încotro doreau sub slavă,

Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă.

Ea, cu ochii plini de lacrimi, țintă‑n ochii fiecărui,

Zise celor șase pui:

„Dragii mamei, eu de‑aseară simt în inimă un cui.

Aripile greu mă dor și nici vorbă să mai zbor.

Dumnezeu mi‑a dat putere, oricât am avut nevoi,

Să găsesc întruna hrană pentru voi;

Dar, ca nimeni dintre pui să nu simtă că mi‑e rob,

Fiecare să‑mi aducă, zilnic, numai câte‑un bob.

Ale voastre șase boabe milostive mă vor ține

Până când o să vrea cerul să mă facă iarăși bine.“

Ascultând cuvântul mamei au plecat cei șase pui

Și‑au adus vreo șapte zile fiecare bobul lui.

Mai departe însă puii, beți de‑al slăvilor înalt,

Fiecare‑avea nădejde că‑i aduce celălalt.

Și n‑a mai adus niciunul bobul; și uitata mucenică

A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică.

Și‑a rămas de‑atunci povestea tristă, neluată‑n seamă

Orișicui ai sta s‑o spui,

Că o mamă își hrănește șase, opt sau zece pui,

Însă zece pui adesea nu pot toți hrăni o mamă.

Citirea Bibliei: Estera 9.23-10.3 · Proverbe 22.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 21

În Psalmul 20 i‑am putut observa pe credincioşi adresându‑se direct Împăratului lor. Acum ei Îi vorbesc Domnului despre acest Împărat (v. 1‑7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a‑L prezenta Tatălui pe Cel care Îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.

„Binecuvântările bunătăţii“, care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmântarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către Însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6‑8); ruşinii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I‑a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându‑I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n‑a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L‑a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

PĂSTORILOR, PĂSTRAȚI-VĂ SABIA ASCUȚITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Luați… sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:17)

Pavel l-a avertizat pe fiul și succesorul său spiritual, Timotei, că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:1-5).

Când citești această listă, îți dai seama că Pavel a descris foarte bine… generația în care trăim noi astăzi! Deci, care este soluția? Bărbații și femeile lui Dumnezeu care știu să mânuiască cu pricepere Cuvântul Său! Dacă ești unul dintre ei, fii sigur că Satana te-a luat în vizor. El vrea să tocească, prin orice mijloace, lama ascuțită a sabiei tale, astfel încât mesajul tău să fie ineficient. De această tactică se foloseau și filistenii, dușmanii de moarte ai lui Israel, pentru a-i boicota și subjuga: au scăpat de toți fierarii din țară (vezi 1 Samuel 13:19). În consecință, israeliții nu aveau cum să-și ascută săbiile, să se apere și să scape de jugul opresiunii.

Înțelegi mesajul? Poporul lui Dumnezeu tinde să devină indolent și are nevoie să fie „ascuțit” din punct de vedere spiritual. Așa că tu, păstorule, ca fierar spiritual, ai sarcina să-i „ascuți”! Dar Satana nu va obosi să încerce să te oprească, pe toate căile cu putință (vezi 1 Petru 5:8).

Așadar, îngenunchează zilnic, cere ajutor de Sus și trăiește Cuvântul pe care-l predici altora! Ora este târzie, iar nevoia este mare. Păstorilor, Dumnezeu se bazează pe voi, așa că păstrați-vă sabia ascuțită!

6 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Vegheați, stați tari în credință, îmbărbătați‑vă, întăriți‑vă!

1 Corinteni 16.13

Domnul are un dușman, diavolul (versetul 39), și acesta folosește lipsa de veghere a oamenilor pentru a face o lucrare rea. Diavolul vine în urma Celui care a semănat sămânța bună în ogorul Lui și seamănă neghină printre grâu. Cuvântul în limba greacă pentru „a semăna“ este aici subliniat printr‑un prefix, astfel că înțelesul ar fi de „a semăna peste“: dușmanul a semănat peste terenul deja semănat cu grâu. Pentru această acțiune a folosit o buruiană, zizanie (neghină), care în prima fază de creștere se aseamănă foarte mult cu grâul, și ale cărei rădăcini sunt amestecate cu rădăcinile grâului. Doar când apare spicul se poate face diferența între zizanie și grâu (versetele 26 și 27).

Suntem noi conștienți de faptul că Domnul Isus are un dușman permanent în această lume? Acesta este și dușmanul sufletelor noastre, iar el încearcă să distrugă tot ce face Domnul. Lucrarea lui caracteristică este de a denigra Persoana lui Hristos și Cuvântul Său. După cum Hristos este Adevărul și Martorul credincios (Ioan 14.6; Apocalipsa 3.14), tot așa diavolul este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8.44). El înșală tot pământul (Apocalipsa 12.9; 20.3). Cum face aceasta? Îi aduce pe „fiii celui rău“ în mijlocul poporului lui Dumnezeu, pentru a împrăștia poporul. Aceasta este intenția sa perfidă: dacă nu‑i poate smulge pe fiii Împărăției, îi poate măcar risipi.

Acest gând se desprinde foarte ușor și din Ioan 10. Acolo Domnul Isus spune că hoțul vine „să fure și să înjunghie și să omoare“ (versetul 10). Dar Domnul nu spune că hoțul chiar reușește să facă ce și‑a propus, deși aceasta îi este intenția mârșavă; nimeni nu poate să smulgă vreo oaie din mâna Sa și din mâna Tatălui Său (versetele 28 și 29). Dar, când vorbește despre lup, spune că acesta răpește și împrăștie oile (versetul 12).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Benaia, fiul lui Iehoiada, […] mare prin faptele lui, […] a coborât în mijlocul unei gropi și a ucis un leu într‑o zi în care căzuse zăpadă.

2 Samuel 23.20

Viteazul Benaia

Benaia a fost unul dintre oamenii care îl însoțiseră pe David pe când fugea de regele Saul. Biblia îl numește om viteaz și ne relatează cum el a luptat cu un leu în mijlocul unei gropi, într‑o zi în care căzuse zăpada. Benaia a îndeplinit o misiune dificilă, într‑un loc dificil, în circumstanțe dificile. Dumnezeu a ținut să consemneze cu lux de amănunte această faptă a lui, în Cuvântul Său. Condițiile exterioare în care a fost nevoit să lupte Benaia evidențiază în special curajul credinței sale.

Domnul este atent, de asemenea, la toate circumstanțele în care credincioșii Lui Îl slujesc și la felul cum ei se dedică pentru Împărăția cerului: El ia aminte la credinciosul care se trudește într‑o zi caniculară pentru a‑i aduce pe alții în contact cu Domnul Isus; ia aminte la o credincioasă care stă ore în șir într‑un blocaj în trafic, pentru a o încuraja pe o soră de credință bolnavă, vizitând‑o; ia aminte la o mamă credincioasă care se îngrijește cu sacrificiu de copiii ei, în ciuda suferinței din trupul ei; ia aminte când un slujitor face un drum lung, în timpul unei ploi torențiale, pentru a vizita un mic grup de credincioși izolați. În cer vom constata cu încântare că Domnul a consemnat toate aceste detalii în cartea Sa. Este o bucurie pentru El să recompenseze credința care a depășit dificultățile.

O viață pe pământ avem și‑un adevăr de înălțat:
Isus, Cuvântul Lui suprem!
Să știm precis și‑nflăcărat, căci numa‑n flacără,
când știm ce‑avem, ce suntem, ce‑am lăsat,
Putem cerește să trăim și să lucrăm cu‑adevărat!

Citirea Bibliei: Estera 9.11-22 · Proverbe 21.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 20

Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L‑a arătat pe Omul desăvârşit găsindu‑Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii“, „aleşii“ de pe pământ. În Psalmul 20 Îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu‑Mi răspunzi“ (Psalmul 22.2), ei Îi spun: „Domnul să‑Ţi răspundă…! Domnul să împlinească toate cererile Tale!“ (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „Îi va răspunde“ (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi‑ai răspuns…“

Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă Împăratul…“ (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi!

„Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru“ (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

BUCURĂ-TE, SE APROPIE ZIUA ELIBERĂRII! | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:2)

 În Scriptură, numărul patruzeci denotă teste, încercări și ispite. Dumnezeu i-a spus lui Noe: „Voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.” (Geneza 7:4)

Moise a petrecut patruzeci de ani în pustie, iar poporul evreu a rătăcit patruzeci de ani în deșert (vezi Numeri 14:34)…

Goliat a sfidat armatele lui Israel timp de patruzeci de zile: „Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.” (1 Samuel 17:16)

La începutul slujirii Sale, tot atâtea zile a fost Isus atacat de Satana: „Isus… a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” (Luca 4:1-2)

Dar ce s-a întâmplat apoi, de fiecare dată? Eliberare și biruință.

După patruzeci de zile de ploaie, Dumnezeu a dat omenirii un nou început. După patruzeci de zile de amenințări din partea lui Goliat, Dumnezeu i-a dat lui David o victorie spectaculoasă. După patruzeci de zile de ispite, „Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.” (Luca 4:14)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este următorul: rezistă – ziua a patruzeci și una se apropie! Nu ceda în fața fricii și disperării. Nu renunța și nu fugi! Dumnezeu ți-a rânduit victoria. Poate că ai primit câteva lovituri și ai câteva cicatrici, dar Dumnezeu te va ajuta să treci peste ele și te va face mai puternic și mai înțelept dacă ai încredere în El și te bazezi pe Cuvântul Său.

Biblia ne asigură: „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.” (1 Ioan 4:4) Deci, puterea care lucrează în tine este mai mare decât circumstanțele care te înconjoară, și decât dușmani tăi! Așa că, bucură-te: ziua eliberării se apropie!