Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am devenit mare și i-am întrecut pe toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim; totuși înțelepciunea mea a rămas cu mine. Și orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie; pentru că inima mea s-a bucurat de toată truda mea și aceasta mi-a fost partea din toată truda mea. Apoi am privit la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat și la truda cu care m-am trudit ca să le fac; și, iată, totul era deșertăciune și goană după vânt și nu am avut niciun folos sub soare.
Eclesiastul 2.9-11

Eclesiastul și creștinul

Cartea Eclesiastul are o trăsătură oarecum deprimantă, repetată de câteva ori în cuprinsul ei: deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune și goană după vânt. Acesta este rezultatul constant al tuturor eforturilor făcute de scriitor pentru a găsi sensul vieții, pentru a găsi satisfacție „sub soare”. Solomon a avut poziția și mijloacele necesare pentru a încerca aproape orice pe pământ: plăcerea (2.1); alcoolul (2.3); o viață de lux (2.4-6); succesul în afaceri (2.7,8); cultura; muzica (2.8); cercetarea prin intermediul intelectului și al înțelepciunii (2.12-17).

Rezultatul a fost întotdeauna aceeași concluzie deprimantă de mai sus, căci citim mai târziu în capitol: „Și am urât viața, … pentru că totul este deșertăciune și goană după vânt” (2.17). „Atunci am ajuns până acolo că inima mi s-a abătut spre disperare pentru lucrarea cu care m-am trudit sub soare” (2.20).

Ce folos are creștinul din studierea unei cărți ca aceasta? Dați-mi voie să menționez doar trei feluri în care putem beneficia de această carte.

În primul rând, ea ne ajută pe noi, cei credincioși, să înțelegem mai bine că sensul vieții și satisfacția reală nu pot fi găsite „sub soare” – în această lume.

În al doilea rând, Domnul a spus că toată Scriptura vorbește despre El (Ioan 5.39). Putem deci să căutăm aluzii la Persoana Sa chiar și în această carte (putem începe cu aceste versete: 4.12; 7.28; 9.14,15).

În al treilea rând, văzute în lumina Noului Testament, versetele acestei cărți au un mesaj pentru cel credincios. Vom privi la acest mesaj în meditațiile următoare.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Astfel, jugul lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.”
Isaia 14.25

Datoria iertată

Ema, zise cu tristețe bătrânul Fritz, tu ai așa puțină încredere în moșierul nostru? Cu siguranță, nu și-a permis o glumă cu noi. Îl cunosc prea bine. Cred că își va ține cuvântul.

Multe gânduri trec prin mintea omului în astfel de situații; în  mod  deosebit  necredința  își  spune  cuvântul.  Totuși, Ema a început să caute toate facturile care nu au fost plătite, iar Fritz s-a așezat la masa mare și veche și le-a notat pe o foaie de hârtie. A durat mult până le-a terminat. Fiecare datorie trebuia notată exact cu suma și ziua în care a fost făcută. Lista a devenit tot mai lungă. Încetul cu încetul, bătrânul Fritz a început să se îndoiască de cele scrise pe poarta moșierului. Oare nu era prea mare povara datoriilor lor? Poate ar fi mai bine dacă n-ar aminti câteva din datorii…!? Dar pe anunțul de la poarta moșiei era scris că trebuie notate toate datoriile. Deci, nu trebuia să lase niciuna, nici chiar dacă povara părea să fie copleșitor de mare. A scris mai departe cu curaj. Moșierul își va ține cuvântul; în această privință nu trebuia să-și facă griji. La urmă, oricum se va vedea adevărul sau neadevărul înștiințării moșierului.

Când termină de scris, era deja târziu. Împătură hârtia și se duse la culcare liniștit, cu gândul că în adevăr povara lui va fi luată de pe umeri așa cum se spunea în cele scrise de moșier pe poartă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ESTE ÎN TINE (2)

„Bogăţia slavei tainei acesteia… şi anume: Hristos în voi” (Coloseni 1:27)

     Pavel scria galatenilor (Galateni 2:20): „Hristos trăieşte în mine”. Nicio altă religie nu mai pretinde acest lucru. Nicio altă mișcare nu implică prezența vie a fondatorului ei în urmași. Nu e de mirare că Pavel se referă la el ca la „o taină”.

Noi pricepem ideea de Hristos în felul următor: pentru mine, cu mine sau în fața mea. Dar Pavel a spus că e mai bine de atât – Hristos în mine! În scrierile sale, Pavel se referă la această unire cu Hristos de 216 ori! Ioan o amintește de 26 de ori. Ei descriu un Hristos care ne dorește cu tot dinadinsul pentru Sine, și care de fapt „ne face una cu El.” Ioan scrie: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15).

Așa cum ești proprietarul casei în care locuiești, la fel Hristos care locuiește în tine este proprietarul tău. Atunci când ai o casă o aranjezi după cum dorești. Tot astfel, Hristos se mută în inima ta și îți comandă mâinile și picioarele, îți revendică mintea și inima.

Astăzi ai impresia că lucrurile sunt rearanjate în viața ta? Acest lucru se datorează lui „Hristos care este în tine”.

Eugene Peterson parafrazează astfel cuvintele lui Pavel (Romani 8:29): „El a hotărât ca de la început să modeleze viețile celor care îl iubesc în același fel cu viața Fiului Său”. Ai auzit vreodată acest proverb: „Fă o poșetă de mătase din urechea unui porc”? Asta face Domnul Isus când locuiește în inima ta. El are un plan pentru viața ta și El îți dă și puterea de a-l împlini. Dar care este contribuția ta? Să te predai și să cooperezi în întregime cu El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 109:21-31 şi 110

Lucrează pentru Mine, din pricina Numelui Tău, cere Acela care a fost deja numit în versetul 16 Cel Întristat şi Sărac (v. 21, 22; comp. cu Ioan 12:28).

Să ştie că aici este mâna Ta (v. 27). Dumnezeu trebuia, pentru gloria Numelui Său, să-L izbăvească pe Cel care Îl chema. Şi aceasta este tema Psalmului 110! Ce contur prinde el după tabloul umilinţei Omului durerii! Domnul stătuse la dreapta Celui Sărac pentru a-L salva (Psalmul 109:31); acesta a fost trecutul. Pentru prezent, L-a pus să şadă la dreapta Sa, proclamându-Şi întreaga satisfacţie cu privire la lucrarea încheiată (v. 1; Efeseni 1:20). Şi din nou mai târziu promite versetul 5 Domnul, (de) la dreapta Ta, îi va zdrobi pe împăraţi în ziua mâniei Sale. Vrăjmaşii Lui din Psalmul 109 vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Sale: aservirea acestora va face parte din gloria Sa.

Acest psalm este citat nu mai puţin de opt ori în Noul Testament; practic, el serveşte ca fir călăuzitor întregii Epistole către Evrei (cap. 1:13; 7:17; 10:13).

Acestor promisiuni făcute lui Mesia i se adaugă una care se referă la drumul Său pe pământ (v. 7). Hristos, Om, trebuia să găsească pe pământ câteva clipe, rare, de înviorare, care să-L încurajeze şi să-I întărească inima (de exemplu, Luca 7:9,44; 9:20; 10:21,39; 23:42)


22 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1.9

Dumnezeul slavei l-a chemat pe Avraam din țara sa și din rudenia sa, în țara promisiunii (Fapte 7.2,3); el a fost chemat să iasă dintr-un loc și să intre în altul și astfel a devenit prietenul lui Dumnezeu. Ieșirea l-a costat cu siguranță multe exerciții de inimă, însă ele nu sunt vrednice să fie comparate cu binecuvântarea, cu onoarea și cu favoarea pe care le-a dobândit. Credința lui s-a ancorat de o moștenire bogată, de o cetate cerească (Evrei 11.10), de făgăduința sigură a lui Dumnezeu. În contrast cu Avraam, nepotul său Lot a renunțat la calea separării, cu consecințe dezastruoase pentru el și pentru familia lui.

Același Dumnezeu S-a descoperit lui Moise ca „Eu sunt” și l-a chemat pe Israel afară din Egipt, afară din casa robiei, pentru a intra în moștenirea promisă. El S-a revelat lor ca Iahve, într-o relație bazată pe legământ. Israel era onorat între popoare, ca și cap al lor, fiind chemat să slujească Domnului într-o relație de apropiere specială și să facă cunoscut Numele Său pe tot pământul. Însă, la fel ca mulți care pretind astăzi că sunt poporul Lui, Israel a întors spatele Domnului. În consecință, ziua binecuvântării lui depline a fost amânată, până când Îl va accepta pe Isus – Iahve Mântuitorul – ca adevăratul lui Mesia.

Același Dumnezeu cheamă acum Adunarea dintre națiuni. Scoși din legături lumești și păcătoase, cei care o compun sunt chemați la legături și nădejdi care îl au ca centru pe Hristos, Cel care a fost respins pe pământ, dar care acum este înălțat în cer. Ei sunt chemați la cea mai măreață, mai glorioasă și mai onorantă părtășie pe care Dumnezeu o poate face cunoscut oamenilor.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.”
Proverbe 22.9

Datoria iertată

Cu mulți ani în urmă, un moșier german bogat a poruncit să fie prinsă pe poarta mare a conacului său următoarea înștiințare: „Fiecărui arendaș de-al meu îi vor fi anulate datoriile, dacă îndeplinește următoarele condiții: notează pe o hârtie toate datoriile și se prezintă personal în biroul meu până mâine la amiază, la ora 12. Moșier, Henrich Müller”.

Ce eveniment! Ce frământare în sat! Câte vorbe în sus și în jos! În scurt timp s-a strâns aproape tot satul în fața porții conacului. Fiecare voia să se convingă personal de această milostenie unică. Așa ceva nu mai auziseră până acum. Venise acolo și bătrânul Fritz. „O”, gândi el, „trebuie să povestesc neapărat soției mele despre această înștiințare. Cât de mult se va bucura să scăpăm așa de repede și de ușor de datoriile noastre!” Şchiopătând, plecase cât a putut de repede spre casă sprijinindu-se în bastonul său.

Ema! strigă el gâfâind. Ema, ai auzit? Moșierul vrea să anuleze toate datoriile! Noi trebuie numai să le notăm peo foaie de hârtie pe care s-o ducem în biroul lui. Ema, ce spui?

Mda, Fritz, spuse Ema, totul este bine și frumos. Dar crezi că moșierul este sincer? zise soția bătrânului Fritz cu o umbră de necredință în glas auzind de înștiințarea moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ESTE ÎN TINE (1)

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     Când Dumnezeu a zis: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou”, lucrul acesta s-ar putea numi „transplant de inimă spirituală.” Tara Storch a trăit un asemenea miracol. În 2010, fetița ei Taylor și-a pierdut viața într-un accident de schi, la vârsta de treisprezece ani. Ceea ce a urmat pentru Tara și pentru soțul ei Todd a fost coșmarul fiecărui părinte: priveghiul, înmormântarea și un potop de întrebări și de lacrimi. S-au hotărât să doneze organele fiicei lor pacienților în nevoie. Și cea mai mare nevoie de-a primi o inimă nouă a fost Patricia Winners. De cinci ani, inima ei era așa de bolnavă, slăbind-o atât de tare, încât nu putea face altceva decât să doarmă. Inima lui Taylor i-a dat Patriciei un nou început în viață. Mama lui Taylor a avut o singură dorință: să audă bătând din nou inima fiicei ei. Împreună cu soțul ei a mers cu avionul din Dallas la Phoenix, până acasă la Patricia, unde cele două mame s-au îmbrățișat îndelung. Apoi Patricia i-a oferit Tarei și lui Todd un stetoscop. Întrebarea care se ridică este următoarea: Oare a cui inimă o auzeau? Nu cumva auzeau inima fiicei lor care mai bătea? Inima aceea sălășluia acum într-un alt trup, dar era tot a fiicei lor. Când Dumnezeu îți ascultă inima, nu cumva El aude inima care încă mai bate – a Fiului Său?! Pavel a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Pavel a simțit înlăuntrul său nu doar învățătura, idealurile și influența lui Hristos, ci persoana lui Hristos Însuși. Hristos S-a mutat în inima lui – și El încă mai face lucrul acesta.

Cum scrie în Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 109:1-20

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe Dumnezeul laudei Mele (v. 1). Nici o ameninţare, nici un subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era înconjurat cu cuvinte de ură (v. 3)? Dar Eu spune El Mă rog (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră replică atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem, sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu, nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12:19).

Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure aşa mare împotrivire (Evrei 12:3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război fără temei, dar strigă Isus Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1:20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!


21 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină, un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată. Deci, din cauza Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Ioan 19.41,42

A pus trupul în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat.
Matei 27.60

Iosif din Arimateea

Vedem în aceste versete o împlinire a profeției scrise de Isaia cu multe secole mai devreme. Oamenii ar fi vrut, fără îndoială, să-L înmormânteze pe Domnul la groapa comună, însă Dumnezeu a avut grijă ca, după ce lucrarea fusese împlinită, trupul Fiului Său să nu mai fie atins de mâini nelegiuite. El a fost „cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui” (Isaia 53.9).

Ziua era pe sfârșite atunci când Iosif din Arimateea și Nicodim au terminat de înfășurat trupul lui Isus cu pânza de in curat și cu miresme. Aproape de locul răstignirii era un mormânt nou, săpat în stâncă, mormânt care îi aparținea lui Iosif din Arimateea. Presați de timp, au pus acolo trupul Domnului. Unele dintre femeile care Îl urmaseră pe Domnul stăteau aproape și priveau locul unde era pus.

Citind relatările din cele patru Evanghelii, putem înțelege cât de atent a vegheat Dumnezeu asupra trupului Fiului Său. Trupul Său sfânt în care a suferit pentru păcate – ale noastre, căci El nu a avut niciunul – a fost pregătit pentru înmormântare de către doi oameni care Îl iubeau. Trupul nu a fost pus într-o groapă săpată în pământ, nici într-un mormânt întinat de vreun trup mort. Nu, ci Dumnezeu a vegheat ca mormântul Lui să fie unul nou, săpat în stâncă, mormântul unui om bogat, iar intrarea lui să fie blocată de o piatră mare. Dumnezeu a dorit ca trupul Fiului Său să fie onorat!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.»”
Marcu 9.7

Contraste

Să ne ocupăm astăzi cu persoana Mântuitorului în două descrieri contrastante: pe muntele schimbării la față și pe crucea de pe Golgota! Pe munte, fața Domnului strălucea ca soarele; pe cruce era ca unul de la care „îți întorceai fața”. Pe munte, hainele Domnului „s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da”; la cruce însă, soldații și-au împărțit hainele între ei și au aruncat sorț pentru cămașa Mântuitorului. Pe munte, Domnul Isus a fost înconjurat de doi dintre cei mai mari bărbați din istoria poporului Israel, iar pe cruce a fost răstignit între doi tâlhari. Acolo, pe munte, a apărut norul prezenței lui Dumnezeu; la cruce s-a făcut întuneric și Mântuitorul a fost singur. Pe munte auzim vocea Tatălui ceresc: „Acesta este Fiul Meu preaiubit!”, iar la cruce auzim strigătul Domnului: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Ce contraste! În ambele situații a fost același Domn și Mântuitor! Cititorule! Te rog privește împreună cu mine, prin credință, prin Sfânta Scriptură la acest măreț Mântuitor! Dumnezeu ne spune să ascultăm de Fiul Său. Iar Mântuitorul ne spune: „Veniți la Mine toți!” Când Îl primim pe Mântuitorul Isus Hristos în viața noastră ca Mântuitor, totul se schimbă. Atunci se vor vedea contrastele dintre viața noastră veche și viața cea nouă care o aduce Mântuitorul în sufletele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE BUNĂTATE

„Ca să arate… nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7)

     Biblia ne spune (Efeseni 2:6-7) că Dumnezeu „ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Isus jos pe pământ pentru ca într-o zi noi să putem pleca de pe pământ sus în cer. Aceasta e o dovadă a bunătății lui Dumnezeu, chiar și față de cei ce nu sunt încă credincioși. Pe lângă asta, când ne vom bucura de prezența lui Hristos în ceruri ne vom aduce aminte de marea bunătate a lui Dumnezeu toată veșnicia. Pentru că a pus un premiu atât de mare ca miză pentru bunătate, Dumnezeu dorește să nu uităm de ea niciodată. Așadar, dacă vrei să semeni cu Hristos, trebuie să te străduiești să fii bun. Uneori, creștinii sunt atât de adânciți în doctrinele lor, încât par niște persoane dure și ajung să-i îndepărteze pe oameni. Ai grijă; poate ai doctrina potrivită – dar duhul nepotrivit! Harul lui Dumnezeu atrage oameni, nu-i respinge. Prin fabula „Leul și șoricelul”, Esop ne-a transmis o lecție: „Nicio faptă bună, indiferent cât de mică, nu este vreodată în zadar.” Te costă să fii lipsit de bunătate, dar ești răsplătit când ești bun. Așadar, profită astăzi de ocazia de a fi bun cu ceilalți. Sau, ia aminte la cuvintele lui Ralph Waldo Emerson: „Nu poți da dovadă de bunătate ‘în curând’, pentru că nu știi niciodată dacă ‘în curând’ nu va fi ‘prea târziu’!” Apostolul Pavel o spune astfel: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Astăzi, nu uita că bunătatea te aseamănă cu Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 108

Mă voi trezi în zori de zi (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63:1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6:33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11:3).

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. El a vorbit în sfinţenia Sa (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: Mă voi bucura. Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.


20 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor și să trăim?
Evrei 12.9

Adevărata viață creștină decurge dintr-o înțelegere corectă a poziției noastre în raport cu Dumnezeu. Mai întâi, trebuie să învățăm să ascultăm. Termenul folosit în Noul Testament pentru „a asculta” înseamnă „a asculta de sub”. Dacă acceptăm că suntem sub Dumnezeu, atunci cu siguranță înțelegem că directivele Lui trebuie ascultate. După ce mai întâi L-am ascultat pe Hristos ca Mântuitor al nostru (Evrei 5.9), trebuie de asemenea să răspundem învățăturii creștine, „așa cum este, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2.13). Cei care cu bună-știință nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu trebuie corectați (2 Tesaloniceni 3.14).

Apoi trebuie să învățăm să ne supunem. Acest cuvânt înseamnă „a te situa sub”. Supunerea este mai întâi în relație cu Dumnezeu, Tatăl nostru (Evrei 12.9). Dacă ne supunem Lui, vom fi gata să primim orice ne dă El. Vom înțelege că momentele dificile sunt ocazii pentru exercitarea disciplinei Sale, care ne ajută să creștem spiritual. Supunerea înseamnă de asemenea recunoașterea influențelor care vin de la Dumnezeu în viețile noastre. Pavel i-a îndemnat pe corinteni să se supună casei lui Ștefana, care era un slujitor devotat al Domnului (1 Corinteni 16.15,16). Cel mai clar mod de a arăta că Îi suntem supuși lui Dumnezeu este de a ne supune angajatorilor noștri, autorităților guvernamentale și celor cu autoritate spirituală în adunare. De două ori ni se spune să ne supunem altor credincioși, fără specificarea unor poziții de relație anume (Efeseni 5.21; 1 Petru 5.5).

În al treilea rând, trebuie să învățăm să fim răbdători sau „să rămânem sub”. Aici avem ideea de a îndura greutățile și de a nu încerca să ieșim de sub ele. Răbdarea este învățată cu adevărat doar prin necazuri (Romani 12.12). În mod natural, aceasta nu este o lecție plăcută, însă, din punct de vedere spiritual, ea este una extrem de profitabilă, fiindcă întotdeauna produce maturitate creștină (Iacov 1.4). Dorim să fim creștin mai puternici? Atunci să-L rugăm pe Domnul să ne ajute „să rămânem sub”.

S Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare… la vremea cuvenită.”
1 Timotei 2.5,6

Mărturia tailandezului

Un tailandez a povestit din viața de dinainte de a fi un creștin mântuit prin credința în Domnul Isus Hristos: „Când eram în religia budistă, mă simțeam parcă în mijlocul unui lac mare, cu apă adâncă, în care mă înecam fără să știu înota. Am ieșit a doua oară pentru a trage o gură de aer, când l-am văzut pe însuși Buddha stând pe malul apei. De departe l-am auzit strigând: Înoată, dă din mâini și din picioare, hai, vino la mal! Ajută-te singur! Disperat, am încercat să-l ascult, dar m-am cufundat pentru a treia oară. Când am ieșit la suprafață, L-am văzut pe Isus Hristos fugind către apă. Domnul nu S-a oprit pe mal, ci a sărit în apă, a venit până la mine și m-a salvat.”

Povestirea tailandezului ne poate ajuta să înțelegem că religia este o încercare omenească de îndreptare a vieții omului. Religia învață pe omul care se îneacă în mijlocul lacului că el trebuie să înoate, ca să se salveze. Lacul reprezintă marea de păcate; și marea este așa de întinsă și adâncă, încât nicio religie și niciun om nu se poate mântui pe sine. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că în marea Sa dragoste ne-a dăruit un Salvator unic și atotputernic, care prin jertfa Sa de pe cruce ne poate salva! „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE IMPACTUL TĂU ASUPRA CELORLALȚI?

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”     (Romani 1:12)

     Avem tendința de a adopta atitudinile persoanelor care ne sunt cele mai apropiate. De aceea și apostolul Pavel a scris: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”. Persoanele îndoielnice primesc ceea ce așteaptă – la fel și credincioșii! Nu doar că e biblic să cauți planul lui Dumnezeu în fiecare situație, dar astfel reușești și să identifici oportunități pe care altfel le-ai rata. Când te uiți la oameni prin ochii lui Dumnezeu, ei se vor simți atrași de tine și vor fi deschiși în modul lor de a reacționa. E important acest lucru? Categoric! De ce? Pentru că deseori atitudinea ta îi va atinge înainte ca mesajul tău să facă lucrul acesta.

Consultantul pe probleme de management, Fred Smith, subliniază faptul că există două categorii de oameni în orice organizație: poluatorii și purificatorii. Cei ce poluează sunt precum coșurile care emană fum nociv tot timpul. Urăsc cerul senin și indiferent cât de clar este, ei găsesc o cale să-l întunece. Când cei din jurul lor le aspiră toxinele, se simt din ce în ce mai rău şi se îmbolnăvesc. Purificatorii, pe de altă parte, fac ca totul în jurul lor să fie mai bun. Nu contează cât de fetidă este atmosfera pe care o găsesc. Ei absorb vorbele toxice rostite de poluatori, la fel ca toți ceilalți, dar le filtrează înainte de a le transmite mai departe. Ceea ce este întunecat și negativ, devine proaspăt și limpede.

Din care categorie faci parte? După ce petreci timp cu oamenii, ei pleacă de lângă tine simțindu-se mai bine sau mai rău? Limpezești atmosfera, prin faptul că le oferi încurajare și o perspectivă nouă? Sau pleacă simțindu-se deprimați și descurajați? Uită-te atent azi cum reacționează oamenii când eşti prin preajmă și vei ști din care categorie faci parte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 107:23-43

Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în momentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23-28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8:23). Dumnezeu vrea prin acestea să-i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108:12). Cu ce scop? Ca să-i determine să strige către El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să-I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 Împăraţi 17:7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15:22-25). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bunătăţile Domnului (v. 43). Să fim siguri că toate împrejurările noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt distribuite prin bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna (comp. cu v. 1).


19 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.
Rut 1.1

Cartea Judecători și primele capitole ale cărții 1 Samuel sunt aproape contemporane cu cartea Rut. Însă cartea Rut este o istorie despre iubire și despre seceriș, o istorie care ne reamintește că, deși poate exista foamete spirituală și decădere morală în jurul nostru, Dumnezeu este credincios față de inima care se întoarce către El.

Istoria începe cu Elimelec, care face ceea ce era drept în ochii săi, părăsind Betleemul, „casa pâinii”, din cauza unei foamete. Dumnezeu însă a folosit greșelile lui Elimelec pentru a ne prezenta propria Lui credincioșie, iar după ce Elimelec și cei doi fii ai săi mor, soția lui, Naomi, și una dintre nurorile ei, Rut, se întorc în țară. Pe măsură ce citim această relatare frumoasă, gândurile ni se îndreaptă către zilele în care trăim și la felul cum Dumnezeu dorește să ne binecuvânteze, atrăgându-ne inimile către Persoana lui Hristos. Rut este adusă de departe (capitolul 1) și este pusă în legătură cu Boaz, cel care dorește și poate să îngrijească de orice nevoie a ei (capitolul 2). El este o imagine a Domnului Isus. În capitolul 3 vedem cum Rut găsește odihnă la picioarele lui Boaz. Aceasta este ceea ce Domnul Isus ne dăruiește fiecăruia dintre noi (Matei 11.28,29). La sfârșitul capitolului 3 citim că Rut aștepta liniștită ca Boaz să ducă la bun sfârșit ceea ce începuse pentru ea, iar în capitolul 4 vedem cum s-a întâmplat aceasta. Și noi așteptăm ca Domnul Isus să Se întoarcă să ne ia, ca să fim pentru totdeauna cu El.

Cărțile Judecători și 1 Samuel ne învață că există faliment și întuneric moral în jurul nostru, însă cartea Rut ne amintește că avem un Răscumpărător credincios, care va purta de grijă de orice nevoie a noastră, dacă ne întoarcem către El.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului.”
Psalmul 107.1,2

Îndurarea lui Dumnezeu

Dumnezeu lucrează în viața unui om deseori surprinzător, în adevăratul sens al cuvântului „minunat”, pentru a ne salva în ultimul minut de la căderea în adânc.

O tânără urcă în tren. Ducea o chitară. Un tânăr se îndreptă spre ea: „Oh, o chitară? Cânți cumva într-o trupă?”

– „Nu, eu nu sunt profesionistă, eu cânt numai la o adunare pentru Domnul meu. Eu am avut o viață grea, dar Domnul Isus Hristos mi-a schimbat viața. Desigur, El vrea să schimbe și viața ta.”

O altă tânără ascultă conversația și intră în vorbă. Şi ea era o credincioasă. Bucuroase vorbeau amândouă acum despre credința lor. Fata cu chitara își spunea povestea ei:

„Părinții mei au fost musulmani. Tatăl meu ne-a părăsit. Eu am venit mai târziu în Germania și am cunoscut aici un irakian. Acesta și-a bătut joc de mine; n-am mai văzut nicio scăpare decât a-mi pune capăt zilelor.

În deznădejdea mea am vrut să mă arunc înaintea trenului. Când am ajuns la gară, trenul plecase deja și așteptam pe următorul. Atunci în fața mea pe pământ am zărit o foaie, am ridicat-o și am început să o citesc.

Era o broșură despre vestea bună a lui Dumnezeu; am citit-o imediat în întregime. Dragostea lui Hristos a cuprins inima mea. Înainte de a veni următorul tren, m-am predat Lui și L-am primit ca Domnul și Salvatorul meu. Am părăsit gara ca om născut din nou.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAME ÎN RUGĂCIUNE

„Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19)

Max Lucado scrie: „Unele lucruri pot fi făcute numai de către mame. De exemplu, să schimbe un bebeluș cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține telefonul, să petreacă o zi întreagă ștergând nasuri, spălând șosete, făcând bugetul și mulțumindu-I sincer lui Dumnezeu pentru copii. Unele lucruri pot fi reparate numai de către mame… cum ar fi ușile de la dulapuri pe care soții lor nu le-au putut repara, și eul lor rănit atunci când ei descoperă că ele au reușit! Șireturi desfăcute, inimi zdrobite, despărțirile de prieteni. Unele lucruri pot fi știute numai de către mame… cum ar fi cât durează drumul cu mașina de la lecțiile de pian la antrenamentele de fotbal, câte pizza îți trebuie când ai musafiri, câte zile mai sunt până se termină semestrul. Ceilalți nu putem decât să ne întrebăm: „Mamelor, cum a fost când plânsul acelui nou-născut a umplut încăperea pentru prima oară? Sau ziua în care autobuzul s-a oprit în stație, ai sărutat obrazul odraslei tale de cinci ani, i-ai făcut cu mâna și apoi ai văzut tricicleta – nemișcată și tăcută? Cum te-ai simțit? Ai plâns? Ai zâmbit?” Ai fost și tu ca Maria, care „păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei”? O mamă care își iubește copiii și care se roagă pentru ei este o forță care trebuie să fie înțeleasă. Când un predicator s-a oprit în fața unei case și a cerut să vorbească cu mama, băiețelul a zis: „Nu poate veni chiar acum, pentru că se roagă.” Aceasta era Susanna Wesley, care petrecea minimum un ceas pe zi rugându-se pentru cei șaptesprezece copii ai ei. În cele din urmă, doi dintre ei, John și Charles, au fost folosiți de Dumnezeu pentru a aduce o trezire spirituală în Marea Britanie și America, și pentru a întemeia Biserica Metodistă. Așa se manifestă influența unei mame care se roagă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul
107.122

Cea dea cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei“ mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

Întro manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 49, 1016, 1722 şi 2332 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21:14…). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci la săturat, la satisfăcut şi la condus la odihna divină (v. 9, 7).

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui SatanAsupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului… (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, la eliberat şi ia rupt legăturile (v. 14, 16).

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) – până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şil vindecă (v. 20).

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum nea găsit şi nea mântuit Domnul sufletul?


18 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În zilele acelea nu era împărat în Israel: fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
Judecători 21.25

Aceasta este cea de-a patra și ultima oară când această afirmație apare în cartea Judecători. În capitolul 17.6, afirmația este în legătură cu faptul că ei L-au neglijat pe Dumnezeu. În capitolul 18.1, ea este în legătură cu faptul că și-au neglijat aproapele. În capitolul 19.1 este folosită în legătură cu starea lor de corupție morală. Aici, în capitolul de care ne ocupăm, expresia este folosită în legătură cu starea lor morală generală.

Să privim cu atenție la acest verset. Mai întâi se spune că „nu era împărat în Israel”. Acest lucru ne aduce aminte că nu exista nicio autoritate față de care să dea socoteală. Auzim adesea acest lucru și astăzi, anume că nu există absoluturi și nicio autoritate supremă. Așa se întâmplă atunci când oamenii dau la o parte Cuvântul lui Dumnezeu și îi ignoră învățăturile. Proverbe 29.18 ne amintește că, atunci „când nu este nicio viziune, poporul este fără frâu; dar ferice de cel care respectă legea”. Acesta este rezultatul ignorării Cuvântului lui Dumnezeu – curând nu mai există nicio viziune, nicio întrebare de felul acesta: «Oare ce spune Biblia despre acest lucru?». Apoi orice frâu este înlăturat. Vedem o situație similară în 1 Samuel 3.1-4, care a avut loc în timpul sau imediat după perioada judecătorilor. Vedem care era starea morală acolo: Cuvântul Domnului era rar în acele zile; nu existau descoperiri; marele preot ședea; ochii lui erau încețoșați; candela lui Dumnezeu era aproape să se stingă.

Chiar dacă starea morală este întunecată astăzi și chiar dacă mulți ignoră Biblia, Dumnezeu nu Se va lăsa fără martori. El nu va lăsa ca lampa mărturiei să se stingă, ci îi caută pe aceia care să se întoarcă la dragostea dintâi. „Amintește-ți deci de unde ai căzut și pocăiește-te și fă lucrările dintâi; dar, dacă nu, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești” (Apocalipsa 2.4,5).

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Încrede-te în Domnul… și umblă în credincioșie. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra.”
Psalmul 37.3,5

Deşteptătorul oprit

Un credincios a cumpărat un bilet de avion pentru zborul de a doua zi dimineața. Seara a luat masa împreună cu un coleg, care avea plecarea o dată cu el și care l-a rugat să-i dea un telefon când se trezește, ca să nu întârzie. Însă ceasul său deșteptător s-a oprit, astfel că s-a trezit puțin după plecarea avionului. Aproape disperat l-a sunat pe colegul său la telefon și a constatat că amândoi pierduseră avionul. Deodată muzica ce se auzea de la un radio a fost întreruptă:

„Un groaznic accident s-a petrecut în urmă cu câteva minute.Avionul liniilor aeriene…, zborul către… s-a prăbușit. Nu s-a găsit niciun supraviețuitor.” Atunci au înțeles de ce s-a oprit ceasul deșteptător. Unii oameni vor spune: au avut noroc, alții șansă, alții că a fost o simplă întâmplare. Dar peste toate aceste păreri omenești trebuie să fim sinceri și să recunoaștem mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu.

Toți, fără excepție, ar fi bine să recunoaștem că deasupra tuturor împrejurărilor stă Dumnezeu care ocrotește pe cei care se încred în El. Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în gloria cerească,a Cărui inimă este cu noi în toate încercările și durerile noastre pe acest pământ? Ce realitate divină să-ți încredințezi viața acestui Dumnezeu atotputernic! Insistăm ca cititorul să nu amâne această încredințare a vieții sale în mâinile lui Dumnezeu. Acum este momentul potrivit să ne încredințăm ocrotirii dumnezeiești.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ETAPĂ A VIEȚII!

„Care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

     Viața este trăită în etape, așadar pentru a fi roditor, trebuie să știi în ce anotimp te găsești și să profiți la maxim. „Cum îmi dau seama când se termină o etapă?” poate că întrebi. Harul care însoțește o etapă va dispărea, și ceea ce a adus odată satisfacții va începe să nu-ți mai aducă. Biblia spune că bărbatul sau femeia de succes este ca un copac plantat lângă un râu, „care îşi dă rodul la vremea lui.” Nu poți fi roditor decât atunci când ți-a venit vremea. Atunci apar binecuvântarea și succesul! Nu le poți avea atunci când vrei tu, ci la vremea hotărâtă. Când vine vremea potrivită, copacul produce fără efort ceea ce s-a înmagazinat în el. În lăuntrul tău există un rod care va ieși la iveală la timpul său, de aceea trebuie să înțelegi în ce etapă te afli. Și există reguli pentru fiecare etapă. Să ne uităm la ele. Primăvara este pentru pregătire și disciplinare. Atunci începi să vezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta și te pregătești pentru el. Vara este pentru coacerea celor concepute primăvara. Semințele pe care le-ai semănat și le-ai hrănit atunci vor crește și se vor înmulți acum. Toamna este atunci când nu mai ai pasiunea tinereții, ci calmul statornic al unui veteran trecut prin viață. Dacă ești înțelept, lucrezi cu multă pricepere și dibăcie. E vremea tranziției și pregătirii pentru iarna care vine. Iar iarna este perioada de evaluare a realizărilor, când te bucuri de răsplată, când dai sfaturi și când ți se recunosc meritele. Te-ai luptat lupta cea bună, ai păzit credința și ai sfârșit alergarea (vezi 2 Timotei 4:7)! Dacă îl trăiești cum trebuie, fiecare anotimp poate deveni cea mai bună etapă din viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 106.2448

În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43)…“. Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „nau crezut, … au murmurat, … sau amestecat cu naţiunile, … au slujit idolilor lor, … au vărsat sânge nevinovat, … sau întinat…“ (v. 2439). Ce istorie dezolantă a acestui popor care sa scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Neam fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când lea auzit strigătele, … Şia amintit, … Ia părut rău, … a făcut să găsească mil㓠(v. 4446). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).

Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu – „Au dispreţuit ţara cea plăcută“. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, … sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.


17 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11.29

Acesta a fost jugul lui Hristos și acesta este jugul pe care El, în harul Său infinit, ne invită și pe noi să-l luăm asupra noastră, ca să găsim astfel odihnă pentru sufletele noastre. Să încercăm să înțelegem aceste cuvinte: „Veți găsi odihnă”. Nu trebuie să confundăm odihna pe care El ne-o dă cu odihna pe care noi o găsim. Când sufletul trudit și împovărat vine la Isus cu o credință simplă, El îi dăruiește o odihnă solidă, acea odihnă care decurge din siguranța deplină că totul a fost rezolvat: păcatele au fost înlăturate pentru totdeauna; dreptatea perfectă a fost împlinită; Dumnezeu a fost glorificat, iar Satan a fost redus la tăcere.

Aceasta este odihna pe care Isus ne-o dă atunci când venim la El. După aceea însă trebuie să străbatem această lume și împrejurările vieții de zi cu zi. Sunt încercări, dificultăți, probleme, dezamăgiri și nevoi de tot felul. Niciuna dintre acestea nu pot, nici măcar în cea mai mică măsură, afecta odihna pe care Isus o ; însă ele pot afecta în mod serios odihna pe care noi trebuie să o găsim. Ele nu tulbură conștiința, însă pot tulbura inima; ne pot face să ne pierdem răbdarea și liniștea.

Cum putem face față acestor lucruri? Cum ne putem liniști inimile și mințile tulburate? Prin a ne aplica și a lua asupra noastră jugul prețios al lui Hristos, acel jug pe care El Însuși l-a purtat mereu în viața Sa pe acest pământ – jugul supunerii complete față de voia lui Dumnezeu. Avem nevoie să spunem, fără nicio rezervă, din adâncul inimilor noastre: «Facă-se voia Ta, Doamne!». Avem nevoie de un simțământ profund al dragostei Sale perfecte pentru noi și al înțelepciunii Lui infinite în toate căile Sale față de noi, astfel încât să nu dorim să schimbăm nimic din ele, nici dacă am putea; astfel încât să nu dorim să mișcăm un deget pentru a ne schimba poziția și împrejurările.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
1 Ioan 5.13

Pentru că Dumnezeu a spus

Am crescut într-o familie creștină. Copil fiind mă gândeam că sunt pierdut. Peste zi nu mă ocupam cu astfel de gânduri, dar când venea noaptea și mă culcam, mă întrebam deseori: „Dacă mor în noaptea aceasta sau dacă vine Domnul Isus pentru a-i răpi pe credincioși la El – atunci nu voi fi eu pierdut pe veci?”

Ştiam ce așteaptă Dumnezeu de la noi. De aceea recunoșteam tot mereu păcatele mele înaintea Lui și Îl rugam pentru iertare. Dar nu eram niciodată sigur că El m-a iertat cu adevărat. Într-o noapte când aveam doar 17 ani, mă gândeam fără speranță: „Rugăciunea nu mă ajută la nimic, deseori L-am rugat pe Dumnezeu ca să mă salveze, dar nimic nu s-a schimbat.”

În acel moment, Dumnezeu mi-a îndreptat gândul spre versetul: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Putea fi promisiunea Lui mai clară?

Atunci am înțeles că păcatele mele au fost iertate la prima cerere, când le-am recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu. Deci greșeala nu era la Dumnezeu, ci la mine. Eu nu am crezut promisiunea Lui. Din acel moment am avut pace, și conștiința  a  încetat a mă învinovăți. Păcatele mele erau iertate! Aceasta știam acum sigur, pentru că Dumnezeu a spus.

Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre, atunci El ne iartă. Atunci suntem socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (3)

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36)

     Pentru a-i învăța pe copii răbdarea, mai trebuie ținut cont de următoarele:

1) Nu fi domnul sau doamna „repară tot”. Copiii tăi trebuie să învețe să reacționeze potrivit la condițiile dificile. Asta înseamnă să-i lași să se confrunte cu problema sau frustrarea, fără a interveni. Protecția excesivă produce în ei un sentiment de inadecvare și de neputință. Când repari totul, îl vei ține pe copilul tău pe loc și nu va putea face față vieții. Ei se vor aștepta să fie salvați din toate necazurile și vor fi extrem de dependenți de alții. Biblia spune: „căci ştim că necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3). Lasă-i pe copiii tăi să se confrunte cu provocările specifice vârstei lor și mai târziu îți vor mulțumi pentru calitățile și competențele pe care și le-au dezvoltat.

2) Pregătește-i pentru așteptare. Când știi dinainte că pruncii tăi vor trebui să aștepte (de exemplu, la cabinetul doctorului sau la aeroport) ajută-i să se pregătească. „Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:16). Lasă-i să împacheteze lucrurile care le plac. Pentru că ei au ales obiectele, ei simt că au investit în proces.

3) Păstrează o atitudine pozitivă. Dacă te plângi mereu atunci când aștepți în trafic sau când cineva întârzie, copilul tău va face la fel. În schimb, încearcă să spui: „Dacă tot trebuie să așteptăm, ce-ar fi să ne gândim și să povestim despre ziua care ne așteaptă.” Sau „Chiar dacă nu ne place că trebuie să așteptăm, Dumnezeu controlează întotdeauna totul!” Învață-i perspectiva lui Dumnezeu asupra răbdării: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile…” (Iacov 5:7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 106.123

Lucrarea lui Dumnezeu era singura avută în vedere în Psalmul 105; acolo nu era pusă problema păcatelor lui Israel. Acum Psalmul 106 reia aceeaşi istorie, începând cu ieşirea din Egipt, subliniind însă responsabilitatea poporului (comp. de exemplu episodul cu prepeliţele din Psalmul 105.40 cu cel din Psalmul 106.14,15). Istoria noastră are şi ea un dublu aspect: pe de o parte, lucrarea perfectă a harului care ne mântuieşte şi care apoi se îngrijeşte să ne conducă în siguranţă până la capăt, în ciuda tuturor obstacolelor şi a dificultăţilor (Filipeni 1.6), iar pe de altă parte, mersul nostru, adesea încetinit de întoarceri şi paşi greşiţi. Avem atâta nevoie de Acela care, mai mult decât Moise, stă fără încetare „la spărtură“, mijlocind pentru ai Săi (v. 23; Romani 8.34).

„Nu uita niciuna din binefacerile Lui“, ne îndemna Psalmul 103.2. Întradevăr, uitarea este poarta deschisă spre poftă, iar pofta conduce la răzvrătire (v. 7, 13, 14, 21). Întro inimă nerecunoscătoare, Satan se află în condiţii favorabile pentru a sădi dorinţe vinovate. Celui care a încetat să preţuiască darurile lui Dumnezeu va şti săi prezinte în chip atrăgător lucrurile lumii şi, prin acestea, săşi ademenească puţin câte puţin victima pe calea revoltei deschise împotriva lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute aşadar să fim în fiecare zi „atenţi la lucrările Sale minunate“ (v. 7)!


16 Ianuarie 2018

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Atunci am dorit să cunosc adevărul despre fiara a patra … despre celălalt corn care a ieșit … despre cornul acela care avea ochi și o gură care vorbea lucruri mari.
Daniel 7.19,20

Această profeție i-a fost oferită lui Daniel prin intermediul unui vis. El a văzut patru mari imperii care aveau să se ridice și să cârmuiască lumea până la venirea Fiului Omului. Cel de-al patrulea imperiu, cel Roman, va lua o formă monstruoasă în zilele din urmă și va fi de fapt animat în mod direct de puterea lui Satan. Din el se va ridica un corn mic, care va avea întâietatea peste celelalte patru coarne care formează cea de-a patra fiară.

Daniel descrie acest corn mic ca rostind cuvinte mari (vedeți și Apocalipsa 13.5) și ca având ochi. Acești ochi simbolizează clarviziunea și inteligența pătrunzătoare. Prin intermediul unei inteligențe imense, el va avea o putere și o influență asupra maselor fără precedent. Probabil că va fi folosită tehnologia în vederea acestui lucru. De exemplu, astăzi există o organizație numită „Five eyes” („Cinci ochi”). Ea este compusă din cinci națiuni: SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Ele împart unele cu altele (și cu nicio altă națiune) informațiile dobândite prin intermediul spionajului electronic. Nu sugerez că aceasta ar fi o împlinire directă a profeției de mai sus, însă ea ne ajută să înțelegem cum vor fi posibile aceste lucruri și să vedem mai clar direcția în care această lume se îndreaptă.

În contrast cu ochii Fiarei, apostolul Ioan a avut o viziune cu privire la un „Miel … având … șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul” (Apocalipsa 5.6). Cei șapte ochi ai Mielului reprezintă atotcunoașterea lui Hristos, în special în legătură cu guvernarea pământului. Este un lucru foarte mângâietor pentru cel credincios să știe că „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El” (2 Cronici 16.9).

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul… Atunci, El le dă înștiințări…, ca să abată pe om de la rău…”
Iov 33.14,16,17

Intervenţie divină

Era în ziua de 16 ianuarie 2013. La Londra, un elicopter care a zburat prea jos a atins macaraua de la un bloc în construcție șia dărâmat-o. Cei doi angajați de pe macara trebuiau  să  fie  la  muncă  la  ora  șapte  dimineața,  însă amândoi au dormit mai mult decât trebuia în ziua aceea. A fost pentru prima dată când au întârziat la locul de muncă. Richard Moule și colegul lui Nicki Biagioni au fost la un pas de moarte. În momentul în care elicopterul s-a lovit de macara, aceștia erau la baza șantierului și se pregăteau să urce. „Cred că aici este vorba despre intervenția divină. Am ajuns acolo la 7:45. Eram la baza șantierului, când s-a întâmplat accidentul. Nu am auzit explozia, dar mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva, când alarma de evacuare a pornit”, a declarat Moule, în vârstă de 31 de ani, tată a doi copii. „A fost intervenția divină”, a fost concluzia celor doi muncitori care trebuiau să fie în macaraua din Londra, unde a avut loc nefericitul accident, în urma căruia două persoane și-au pierdut viața și alte câteva au fost rănite.

Să luăm seama la astfel de vorbiri ale lui Dumnezeu către oameni, care nu sunt simple întâmplări! Să ne punem încrederea în Dumnezeu, care ne poate ocroti în orice împrejurare! Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul cu dorința de a ne abate de la rău și de a ne pune încrederea în Mântuitorul nostru.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (2)

„Fac roadă în răbdare” (Luca 8:15)

     Iată alte câteva sfaturi despre cum să-i înveți pe copii răbdarea:

1) Învață-i prin experiment. De la cei mici și până la adolescenți, copiii pot aprecia cât de mult îi trebuie unei plante să crească, așa că implică-i în plantarea unei semințe și uitați-vă împreună cum crește. Explică-le cum totul în viață necesită timp pentru a se modifica și a se dezvolta. Învață-i semnificația cuvintelor Eclesiastului (3:1): „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”.

2) Folosește imaginile vizuale. Mai ales copiii mai mici au nevoie de imagini atunci când așteaptă să se întâmple ceva. Dacă este ora 16:30, iar cina este la ora 17:00, folosește un cronometru. Dacă mai sunt optsprezece zile până la vacanța familiei, pune-i să bifeze zilele într-un calendar. De multe ori ei au o problemă cu așteptarea pentru că nu știu când se va sfârși.

3) Nu întrerupe, și nu tolera întreruperile. De la copiii mici și până la adolescenți – copiii întrerup! La fel și adulții. Întreruperile sunt de obicei o manifestare nepoliticoasă și frustrantă a nerăbdării. Dacă nu este o urgență, spune-le clar: Copiii – la fel și adulții – trebuie să-și aștepte rândul să vorbească. Înseamnă mai mult decât să ai bune maniere – înseamnă să asculți de Cuvântul lui Dumnezeu. „Toate îşi au vremea lor… tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:1, 7).

4) Folosește jocurile de echipă. Majoritatea jocurilor de echipă presupun să-ți aștepți rândul, ceea ce înseamnă răbdare. Copiii nici nu-și vor da seama că despre așa ceva este vorba. Șahul și tablele sunt bune pentru adolescenți. Scrabble îi educă pe adolescenți și îi învață răbdarea.

5) Răsplătește-le răbdarea. Când copilașul tău mai mare așteaptă să-i umpli cănița cu apă în timp ce hrănești bebelușul, mulțumește-i că a așteptat atât de frumos. Dacă copilul tău adolescent își economisește bani pentru a-și cumpăra un telefon nou, laudă-i înțelepciunea și răsplătește-l dându-i restul de bani pentru a-l cumpăra. Și în aceste feluri îi poți învăța pe copii răbdarea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Psalmul 105.2345

Puterea Domnului se desfăşoară pe tot parcursul cărţii Exod. Găsim acolo întâi minunile Sale în judecată asupra egiptenilor (v. 2736), iar apoi minunile Sale în har în favoarea lui Israel (v. 3741). Urgiile cumplite care lovesc Egiptul nau avut numai scopul de al înspăimânta şi de al pedepsi pe Faraon. Domnul dorea în primul rând să Se descopere poporului Său prin semne şi prin minuni (v. 27; Exod 14.31).

„El a vorbit şi lucrul a sosit (v. 31, 34). Ca în zilele creaţiei, Lui Ia fost suficient un cuvânt pentru a pune în mişcare nenumăraţi agenţi mărunţi ai mâniei Sale: muşte veninoase (tăuni), ţânţari, lăcuste, omizi (comp. cu Evrei 11.3). Şi câtă umilinţă pentru om să fie învins de insecte!

Israel părăseşte Egiptul după Paşti, schimbând mizeria în mari bogăţii (v. 37). A gemut sub asuprire; Dumnezeu îl face să iasă cu bucurie şi în cântec de triumf (v. 43). Cel care a muncit din greu acum va poseda munca popoarelor (v. 44; Deuteronom 6.10,11). Şi toată această lucrare răscumpărătoare a fost urmarea angajamentului pe care Dumnezeu Şil luase faţă de Avraam (v. 42; Geneza 15.13,14). Nimic nuL poate împiedica pe Dumnezeul cel credincios săŞi împlinească Cuvântul Lui cel sfânt“ (v. 42; Luca 1.72,73).

 

 

 

15 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare.
Marcu 9.34

Domnul, printr-o simplă întrebare, atinge conștiința ucenicilor Săi și dă pe față motivul multor slăbiciuni ale lor. Pe drum discutaseră care dintre ei să fie mai mare. Cât de des, de atunci încoace, s-a întâmplat ca, dorința de a fi cel mai mare să producă multe lupte și tulburare în poporul lui Dumnezeu! Oricât de camuflată ar fi o astfel de dorință, în spatele ei poate fi văzut eul, care întotdeauna dorește să fie nu numai mare, ci și cel mai mare. Dacă un credincios dorește să fie cel mai mare, mai devreme sau mai târziu va ajunge să speculeze micile greșeli ale vreunui frate, pentru a-l denigra și pentru a se înălța pe sine însuși. Acest gând, de a fi cel mai mare, arată cât de puțin înțelegeau ucenicii adevărul Împărăției. La fel și noi, în zilele noastre, putem cădea în capcana de a folosi adunarea ca pe o sferă în care să ne înălțăm pe noi înșine. Corintenii făceau acest lucru prin intermediul darurilor și al metodelor carnale.

Deși se întâmplă ca cei credincioși să se certe între ei cu privire la acest lucru, totuși, în prezența Domnului, ei nu pot face altceva decât să tacă. Putem fi siguri că, atunci când cei credincioși încep să discute între ei cu privire la cine este cel mai mare, ei nu mai sunt în mod conștient în prezența Lui. Deși ucenicii, căutând să afle cine era cel mai mare, au dat dovadă de lipsă de considerație față de El tocmai atunci când le reamintise de faptul că avea să fie omorât, totuși Domnul nu a fost cuprins de indignare și nu i-a abandonat, ci a continuat să-i învețe cu blândețe și cu răbdare, arătându-le adevărata cale către măreție. Dacă cineva dorește să fie mare în Împărăție, să fie ultimul pe drumul care conduce către glorie și să devină „slujitorul tuturor”. Câteodată suntem gata să slujim pe cineva important sau pe un frate devotat și cunoscut, pentru ca astfel să ne înălțăm pe noi înșine, însă suntem gata să fim „slujitorul tuturor„?

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”
Psalmul 121.1,2

Ajutorul

Un crescător de reni din Laponia împreună cu fiul lui de 6 ani se afla pe drum pe o sanie cu motor, pentru ca să repare câteva colibe. O pană de motor i-a obligat să se oprească la o colibă. Dar pentru că proviziile erau pe terminate, plecară curând spre următoarea colibă. Obosiți, pe drum se scufundară tot mai tare în zăpadă, încât aproape nu se mai vedeau.

Înainte de a se face noapte, un elicopter zbura deasupra zonei înzăpezite pentru a descoperi vreo urmă de viață. Dar tata și copilul erau acoperiți aproape total de zăpadă.

Dar copilul se trezi deodată de zgomotul motorului. Se ridică, făcu cu mâna și strigă: „Tată, suntem salvați.” Salvatorii s-au apropiat de ei și i-au luat cu ei în siguranță.

Cât de departe suntem și noi de Dumnezeu! Nu ne asemănăm cu acest tată și fiul său? Înțepeniți de frig și de epuizare, nefiind în stare a ne salva! Biblia spune că suntem morți în greșeli și păcate (Efeseni 2.1). Dar Fiul lui Dumnezeu din cer a văzut necazul nostru. Isus Hristos a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10).

Hristos a murit pentru noi, ca să ne elibereze de tot ce ne ținea departe de Dumnezeu. El nu ne lasă în seama sorții. El este în căutare după noi. Ce ne aduce în siguranță?O recunoaștere sinceră a slăbiciunii noastre, o rugăciune pentru salvare, da, o singură privire a încrederii în Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (1)

„Dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.” (Romani 8:25)

     Dumnezeu, viața și succesul cer de la noi să așteptăm cu răbdare. Chiar și atunci când am făcut ceea ce trebuie, Dumnezeu ne cere să așteptăm răbdători rezultatele. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Cum putem să-i ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte această calitate de mare importanță în viață?

Scriitoarea și mama Tammy Darling ne dă câteva sfaturi:

1) Stabilește limite clare. De exemplu, spune: „Vei primi lucrul cutare când voi vedea că aștepți cu răbdare.” Nu te lăsa impresionat de cererile lor!

2) Îndreaptă-le atenția spre ceva folositor. Statul la rând într-un magazin poate fi un motiv de nerăbdare. Așa că ai putea încerca jocul „de-a ghicitul” cu cei mai mici – cum ar fi „eu mă uit acum la ceva ce începe cu litera…” sau poți discuta cu cei mai mari despre planurile de vacanță ale familiei.

3) Învață-i prin puterea exemplului. În trafic, îi depășești pe alții numai ca să fii cu o mașină mai în față? Cumperi pe credit din impuls, în loc să aștepți până când ai banii necesari? Fie că au trei sau treisprezece ani, copiii tăi învață din ceea ce văd la tine.

4) Evită să spui mereu: „Grăbește-te!” Copiii mici au obiceiul de-a se mișca foarte încet. Ei nu știu cât de mult timp le ia să se pregătească. Așa că în loc să le spui mereu să se grăbească, ajută-i să învețe procesul și ritmul cu care trebuie să se îmbrace. „E timpul să lași jucăriile… e timpul să-ți iei șosetele și să te încalți… acum trebuie să-ți iei jacheta.” În loc să-i frustrezi manevrându-i și zorindu-i, mai bine implică-i în acțiuni pe care le înțeleg și la care pot face față. Aceasta îi va învăța și ajuta să-și gestioneze timpul în mod practic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 105:1-22

Versetele 115 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit întâiul, înmânat de împăratul David lui Asaf după întoarcerea chivotului (1 Cronici 16:8-22). Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult. Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: aduceţivă aminte de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: El Şia adus aminte Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şia adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2:13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. În ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: erau foarte puţini şi străini în ţară (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31:24).

Apoi El trimite un om care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de stăpânitorul popoarelor, care l-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 1721). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2:36).


14 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, după acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus; și Pilat i-a dat voie. A venit deci și a luat trupul lui Isus. Și a venit și Nicodim, care venise la Isus întâi noaptea, și a adus un amestec de smirnă și aloe, cam o sută de măsuri. Au luat deci trupul lui Isus și l-au legat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare.
Ioan 19.38-40

Iosif din Arimateea

Apostolul Ioan a scris această Evanghelie la mai mult de o generație distanță de scriitorii celorlalte Evanghelii și ne oferă câteva detalii în plus. El menționează că Iosif din Arimateea era un ucenic al Domnului Isus în ascuns, de teama iudeilor. Compatrioții lui Iosif, în mod evident, nu au știut de atașamentul lui față de Domnul, înainte de moartea Acestuia.

Dumnezeu a ținut ascunsă această informație stânjenitoare mulți ani după moartea lui Iosif. Narațiunea divină ne prezintă mai degrabă curajul lui de a merge la Pilat și de a-i cere trupul Domnului Isus, care fusese crucificat – pedeapsă rezervată condamnaților care nu erau romani. Conform legii date de Dumnezeu lui Israel, cel spânzurat pe lemn era blestemat.

Acest proeminent membru al sinedriului ia acum poziție și își arată dragostea și considerația față de Isus, indiferent de ce ar putea crede ceilalți. Ce exemplu mișcător este el pentru noi!

Îl vedem pe un alt bărbat care, cu îndrăzneală și generozitate, s-a poziționat de partea Domnului Isus: Nicodim. Acesta la început a venit la Isus noaptea, dar mai târziu s-a opus condamnării lui Isus fără ca mai întâi sinedriul să audă ceea ce Acuzatul avea de spus. Acum a adus o sută de măsuri de smirnă și aloe, un amestec scump, pentru a pregăti trupul Domnului în vederea înmormântării. Fără să țină cont de faptul că atingerea unui trup mort era de natură să-i întineze, iar sărbătoarea stătea să înceapă, cei doi ucenici „au luat deci trupul lui Isus și l-au legat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare”.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine șivindecapetoți…”
Fapte 10.38

Uşa Domnului deschisă

Cercetând viața Domnului și Mântuitorul nostru, așa cum o prezintă Scriptura, aflăm că El nu a murmurat niciodată din pricina solicitărilor permanente ale oamenilor aflați în nevoi. Domnul Isus umbla din loc în loc ducând cu El  mireasma  măreției  dragostei  dumnezeiești  și  astfel făcea mult bine oamenilor aflați în diferitele nevoi. Mâncarea și băutura Sa erau să facă voia Celui care L-a trimis și să-Şi sfârșească lucrarea pentru care a venit pe pământ. Niciodată nu Şi-a folosit puterea divină și înțelepciunea pentru El, ci doar în folosul celorlalți, umblând pe cale ca singurul Om desăvârșit. În toate conflictele omenești, Domnul a folosit doar mijlocul pus de Dumnezeu la dispoziția omului pentru a ieși biruitor: Cuvântul lui Dumnezeu.

Ușa Domnului a fost și încă mai este deschisă, astfel că toți sunt bineveniți, chiar și cei mai vinovați și cei mai josnici păcătoși. Ca un dar gratuit al harului Său divin, toți pot avea parte de iertare și de pace, de vindecarea sufletului, de dreptate și de viață veșnică, de cer și de gloria veșnică. Cititorule, Mântuitorul vrea să-ți facă cel mai mare bine, vrea să devină viața ta! Nu este vorba de un set de reguli, ci de decizia ta, liber consimțită, de a-L primi pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al vieții tale și de a te încrede în El pentru toate problemele tale. Primește mesajul harului și dragostei dumnezeiești a Mântuitorului și vei deveni un om fericit pentru viața de pe pământ, dar și pentru veșnicie!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII BUN CU CEI RĂI!

„Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:28)

În Predica de pe Munte, Domnul Isus ne-a învățat: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Apoi El a adăugat (v. 35): „…răsplata voastră va fi mare.” Dumnezeu vede, notează și răsplătește fiecare faptă bună pe care o faci. E ușor să fii bun cu cei care sunt buni cu tine, dar trebuie să crești în bunătate pentru a fi bun cu cei ce se poartă urât cu tine. În benzile desenate intitulate Nancy, personajul Sluggo i-a spus lui Nancy: „Colegul acela nou de la școală nu e decât un tăntălău.” Nancy a răspuns: „Nu ar trebui să vorbești așa despre oameni. Eu nu-i fac niciodată pe oameni în nici un fel.” Sluggo a răspuns: „Păi, m-am enervat când a spus despre tine că ești urâtă!” Șocată, Nancy a întrebat: „Și ce mai zicea tăntălăul acela?” Hm! E ușor să dai dovadă de bunătate ca o reacție la bunătate.

Adevărata provocare este să arăți bunătate celor care nu o arată.

În 2009, obosit de atâtea atacuri răutăcioase pe care și le adresau politicienii unii altora, și de liderii mass-media care îi etichetau pe oameni drept „ignoranți, inculți și proști” pentru că nu le împărtășeau filozofia politică, Mark DeMoss a lansat o mișcare cunoscută drept Proiectul Civilității. Deviza lui sună astfel: „Voi fi civilizat în discursul și în comportamentul meu public. Voi fi respectuos cu ceilalți, fie că sunt de acord cu ei sau nu. Voi sta împotriva lipsei de civilitate atunci când o voi vedea.” E un lucru bun să adopți o astfel de politică! Fiecare dintre noi are o „trusă a bunătății”, pe care o purtăm cu noi peste tot pe unde mergem – și aceasta este limba noastră. Nu subestima niciodată puterea unei vorbe bune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 104:19-35

Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27, 28; Matei 7:11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său!

Da, pământul este plin de bogăţiile Lui (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a făcut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară! A contempla natura nu-l instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-l cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari fără jenă poate le-au devastat!); trebuie să-l fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale

Să nu uităm însă că nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu, ci că El Însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (Ioan 4:24), ci sufletului nostru! Nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: