Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 mai 2024

13 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.

Cântarea Cântărilor 8.7

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dragostea curată este puternică, plină de vitalitate și de nestins. Nicio împrejurare din univers nu poate stinge flacăra ei vie. Cât de nespus mai înaltă este ea decât simpla afecțiune a oamenilor unii pentru alții! Mulțimea divorțurilor arată limpede deșertăciunea rușinoasă a așa-numitei iubiri dintre bărbat și femeie, care stau căsătoriți pentru un timp, după care nu se mai iubesc unul pe altul. O mică încercare, câteva împrejurări spinoase, acestea sunt de ajuns să stingă flacăra pâlpâitoare a unei iubiri care a fost la început afirmată cu putere.

Însă „apele cele mari“, adâncurile suferinței și ale agoniei de nedescris, valurile mari și talazurile, nu numai ale încercărilor generate de împrejurări pământești, ci ale celor generate de judecata cumplită a lui Dumnezeu împotriva păcatului, acea suferință de a fi singur, părăsit, sub șuvoiul vinei păcatelor noastre – toate acestea n-au putut stinge dragostea pură a inimii binecuvântatului nostru Domn Isus, iubire manifestată față de cei păcătoși și lipsiți de orice merit. Ce iubire minunată!

Dragostea este chiar natura Lui, infinit mai înaltă și mai prețioasă decât toate bogățiile acestui univers. Oamenii, în neghiobia lor, încearcă să cumpere dragostea copiilor lor cu averea, cu daruri scumpe sau cu orice alt lucru material, doar pentru a descoperi că aceștia îi tratează cu cel mai profund dispreț. Astfel de daruri nu vor naște dragostea. Domnul ne-ar fi putut da tot ceea ce ar fi fost necesar să împlinească poftele noastre, însă El S-a dat pe Sine Însuși, n-a dat lucruri. Aceasta este dragostea pură, prețioasă și reală! Fiindcă ne-a iubit, El S-a dat pe Sine; și doar această dragoste neprefăcută poate produce un răspuns din partea inimilor noastre – „Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“. Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și a făcut ca fierul să plutească.

2 Împărați 6.6

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Unde a căzut?“

În timpul lucrărilor de construire a unei locuințe mai mari pentru fiii profeților, toporul unuia dintre tineri a căzut în apă și s-a scufundat, părând să se fi pierdut pentru totdeauna. Toporul era împrumutat, iar aceasta făcea ca pierderea să fie și mai mare.

Elisei, omul lui Dumnezeu, a fost rugat să meargă în acel loc. Acolo profetul l-a întrebat pe tânăr „unde a căzut“ toporul, iar el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în acel loc și – împotriva tuturor legilor materiei – fierul a plutit. Toporul a fost recuperat.

Acest tablou poate reprezenta o pagină din viața noastră. Evenimentele schimbătoare, dezamăgirile, înfrângerile, greșelile, păcatele, toate ne apasă și copleșesc. Ele nu pot fi îndepărtate și ne provoacă suferință amară. Când Elisei a întrebat: „Unde a căzut?“, tânărul i-a arătat locul. Care este problema care te frământă? Spune-o pe nume înaintea lui Dumnezeu! El are deja pregătită o rezolvare.

Abia după ce i s-a arătat locul, Elisei a trecut la acțiune și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să facă o minune. Când ne ascundem eșecurile și păcatele, când nu ne recunoaștem dezamăgirile și înfrângerile, când ne reprimăm problemele din viață, suferim pierderi grele. Dumnezeu așteaptă de la noi să Îi arătăm locul. Numai atunci putem experimenta că El „face fierul să plutească“. Ce răspuns minunat din partea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

                                                            Exod 27:9-21

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfințenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model …       (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o aseme­nea măr­turie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute“, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele…” (Proverbele 8:11)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune în loc de putere, faimă sau bogății, Dumnezeu i-a spus: „fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti – înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12). Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Da! Solomon a devenit persoana cea mai faimoasă, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai înțeleaptă de pe planetă! Această descriere îi este atribuită lui Solomon. El a domnit peste cel mai important imperiu din lume. Corăbiile sale comerciale au navigat peste mări, aducându-i comorile pământului. A proiectat și a construit câteva dintre cele mai importante clădiri ale lumii, inclusiv Templul. A construit rezervoare, parcuri, grădini și vii. A fost un maestru al comerțului, științei și literaturii. A devenit un distins scriitor și un muzician talentat. A învățat incredibila valoare a înțelepciunii, s-a bucurat de beneficiile ei și a scris: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:10-11) Cartea Proverbele sau Pildele lui Solomon are 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi a lunii. Așadar, ce s-ar întâmpla dacă ai citi câte un capitol pe zi în următoarele douăsprezece luni? Cu siguranță, vei deveni mai înțelept!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mai 2024

Mai 12 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu dorește ca inimile noastre să fie preocupate cu a pătrunde în înțelegerea slăvilor minunate ale Domnului Isus. De aceea ne-a dat Cuvântul Său. În Vechiul Testament găsim, de exemplu, aceste jertfe și, de asemenea, găsim mulți psalmi, care dau expresie sentimentelor interioare ale Domnului – ce ieșeau din inima Sa în împrejurările pe care le traversa. „Ei M-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea“, citim în Psalmul 109.5. Cuvinte ca acestea nu se găsesc în Evanghelii, unde vedem rezultatele exterioare, dar nu și expresia sentimentelor interioare ale Domnului, felul în care Îi sângera inima. În psalmi însă le găsim: „În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași“ (Psalmul 109.4). Ce trebuie să fi fost pentru El, al Cărui suspin răzbate din Psalmul 102: „Sunt ca vrabia singuratică pe acoperiș … Semăn cu pelicanul din pustie“ (versetele 7 și 6)! Pelicanul este o pasăre de apă, dar acum el se găsește undeva în pustie, unde nu se află niciun strop de apă – cât de îngrozitor trebuie să fie pentru o asemenea pasăre! Așa a fost Domnul aici, pe pământ, ca un pelican în pustie, ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

El Și-a ales doisprezece ucenici și Și-a deschis inima față de ei. În Ioan 15.15, El le spune: „V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut“. Nu este aceasta minunat: un Prieten care ne spune tot ceea ce a auzit de la Tatăl Său? Și ce minunat este acest Tată! Însă ei nu L-au înțeles. El a fost singur, El nu a avut nicio părtășie cu ei.

Când Și-a deschis inima față de ei și le-a explicat că va trebui să fie vândut și crucificat, Petru spune: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva“ (Matei 16.22). Când a instaurat Cina (Luca 22) și a vorbit cu ei despre faptul că trebuia să fie vândut și că trebuia să sufere și apoi să moară, ei s-au certat unii cu alții cine să fie cel mai mare dintre ei. Apoi El i-a pregătit pentru plecarea Sa și le-a spus: «Până acum am îngrijit Eu de voi și trebuie să recunoașteți că nimic nu v-a lipsit». Când însă a spus: „Cine nu are traistă sau pungă să-și vândă haina și să cumpere o sabie“, ei I-au spus: „Doamne, iată, aici sunt două săbii“. Ei n-au înțeles nimic din ce le spunea. Cât de singur a fost El! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Isus Hristos – Dumnezeu și Om în același timp

Evangheliile descriu lucrarea Domnului nostru în timpul vieții Sale pe pământ. Ele pun în lumină adevărul măreț că Isus a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp. Să ne oprim o clipă în fața a două evenimente din viața Sa care ne arată aceste aspecte ale glorioasei Sale Persoane.

Isus a fost luat de ucenicii Săi cu o corabie. Obosit după o zi grea, a dormit în partea din spate a corabiei, pe un căpătâi. În această situație a fost Om adevărat! Dar câteva clipe mai târziu a stat maiestuos în mijlocul furtunii și Și-a arătat atotputernicia divină. „El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: Taci! Fii liniștită! Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare“ (Marcu 4.35-41).

Într-o altă împrejurare, Domnul Isus S-a lăsat tratat ca un cetățean obișnuit, care avea obligația de a plăti taxa de la templu. Aici vedem din nou că El a fost Om adevărat! Dar modul în care a plătit taxa arată divinitatea Sa. Fiind Dumnezeul Creator, El a condus la undița lui Petru un pește având exact moneda necesară în gură. „Du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; și, când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă.“ În această situație Îl vedem fiind Dumnezeu adevărat (Matei 17.24-27)!

Pentru noi este și rămâne o taină faptul că Hristos este Dumnezeu și Om în același timp: „Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl“ (Matei 11.27). Dar ne minunăm de slava Lui și ne închinăm înaintea Lui!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:31-37, 27:1-8

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt – inaccesibil – care cuprinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perdelei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său (Lit: carnea Sa). Firea omenească a lui Hristos este astfel reprezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfecţiuni, despre care ne dau o idee materialele întrebuinţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, perdeaua dinăuntru a fost ruptă, Dumnezeu deschizândui astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.

Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heruvimi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să intre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cor­tului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară – acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împotriva păcatului. Glorie Răscumpărătorului nostru desăvârşit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 mai 2024

11 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2.13,14

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chemarea lui Dumnezeu (9) – Chemați la glorie prin evanghelie

Pavel aducea mulțumiri pentru sfinții din Tesalonic, care erau „frați preaiubiți de Dumnezeu“. Poate nu ne simțim întotdeauna iubiți, însă suntem iubiți de Dumnezeu mai mult decât putem vreodată pricepe.

Ni se spune că Dumnezeu i-a ales pe acești credincioși (și pe noi, de asemenea) de la început pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și prin credința adevărului. Sfințirea este lucrarea Duhului Sfânt, care ne pune deoparte pentru Dumnezeu. Deși există și o sfințire progresivă, prin care cei credincioși devin din ce în ce mai puși deoparte pentru Dumnezeu, crescând prin sfințenia practică în asemănarea cu Hristos, este totuși important să vedem că, de cele mai multe ori, în Cuvântul lui Dumnezeu sfințirea este folosită pentru a semnifica punerea deoparte pentru Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.

De asemenea, mântuirea noastră este prin credința adevărului. Aceasta este partea noastră. Suntem eliberați de inimile noastre înșelătoare și de diavolul, care este un mincinos de la început (Ioan 8.44).

Apoi, Dumnezeu i-a chemat pe tesaloniceni (și pe noi) prin evanghelie: „V-a chemat prin evanghelia noastră“. Dumnezeul nostru folosește evanghelia pentru a-i chema pe oameni la El. Să ne rugăm pentru prilejurile în care evanghelia este predicată!

Care este scopul chemării lui Dumnezeu? Suntem chemați să dobândim gloria Domnului Isus Hristos. Cât de mărețe sunt gândurile Dumnezeului și Tatălui nostru! El ne-a chemat nu pentru a ne lăsa în starea în care eram, ci pentru a împărtăși gloria Domnului Isus Hristos. Acest lucru se va întâmpla în cer. În plus, „când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3.4). Când Domnul va veni din nou, vom împărtăși cu El gloria Sa publică. Uimitor har!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 4.10

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Asta-i tot?

Tatăl unei fetițe de patru ani plecase pentru două săptămâni într-o călătorie de afaceri. În prima seară, când fetița a trebuit să meargă la culcare, a găsit o scrisoare pe pernă. Mama ei i-a citit-o: „Draga mea, te iubesc foarte mult. Cu un sărut mare de la tati“. — „Asta-i tot?“, a întrebat fata. „Nicio jucărie în plic?“ Dezamăgită, a mototolit mica scrisoare și a aruncat-o.

Mama copilei s-a întristat din cauza comportamentului fetei. Dar apoi s-a gândit: Oare nu fac oamenii exact la fel atunci când aud mesajul evangheliei? Ei spun: „Asta-i tot? Hristos, care a murit pentru oameni…? Biblia, un mesaj al dragostei divine? Eu cu ce mă aleg din toate acestea?“.

În seara următoare, când mama a pus-o pe fetiță la culcare, acesteia i-a fost foarte dor de tatăl ei. Mama i-a arătat scrisoarea mototolită, pe care o netezise din nou. Acum ochii copilei au început să se lumineze, când mama i-a spus: „Vezi cât de mult te iubește tati?“. Fetița a pus scrisoarea pe pernă și a căzut într-un somn adânc.

Oamenilor li se întâmplă adesea același lucru. Dintr-un motiv sau altul, ei încep să întrebe de Dumnezeu. O inimă care până acum a fost disprețuitoare și egoistă poate astăzi să fie dornică să audă mesajul evangheliei. Dragostea lui Dumnezeu este tot timpul la lucru și dorește să-i salveze pe oamenii păcătoși.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:15-30

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cele trei laturi ale Cortului erau făcute din scânduri, cu alte cuvinte, din plăci late de salcâm poleit cu aur, aşezate în picioare pe piedestale de argint. Acestea sunt o imagine a sufletelor mântuite, întemeiate pe răscum­părare, despre care ne vorbeşte întotdeauna argintul, şi îmbrăcate în dreptate divină (aurul), cu scopul de a face să strălucească divinul caracter. Dar, pentru ca scândurile să poată sta împreună şi să reziste la vânturile pustiului, erau necesari drugii transversali, care ne fac să ne gândim la ceea ce îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu; de exemplu, legă­turile de dragoste frăţeas­că. Ce sprijin pentru un tânăr credincios, să aibă un frate sau un prieten cu care să poată vorbi despre greutăţile lui şi cu care să îngenuncheze împreună! Mai presus de orice, „un singur Duh“ îi uneşte pe toţi mântuiţii Domnului, astfel încât ei rămân un trup „îmbinat împreună şi strâns legat“, ca să reziste la „orice vânt de învăţătură“ şi la uneltirile vrăjmaşe de a-i răsturna (Efeseni 4.2-4, 14-16; 1 Corinteni 10.12).

În final, să notăm ceea ce caracteriza scândurile de la colţuri: erau „unite împreună la capetele lor într-un inel“ (v. 24; Ioan 17.21; 1 Corinteni 1.10). Relaţia strânsă cu Domnul, iată ceea ce cimentează comuniunea creştinilor între ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA ADEMENIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Feriți-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Apostolul Pavel spune: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27). Mintea noastră este ca un hotel; managerul nu poate opri pe nimeni să intre în hol, dar îl poate opri să intre în camere. La fel este și cu ademenirea. Când se întâmplă acest lucru? Când dorm și nu veghez în post și rugăciune. Când Dumnezeu te-a răscumpărat, tu ai devenit un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Și ai fost „pecetluit pentru ziua răscumpărării” (vezi Efeseni 4:30).

Când sigilezi un plic, conținutul său este protejat până ajunge la destinație. Înțelegi ideea? Satan nu se poate impune în fața duhului tău născut din nou, așa că te atacă prin firea ta căzută. Apostolul Pavel a recunoscut lucrul acesta și spune: „răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Nu vei fi niciodată imun în fața tentației, dar o poți învinge. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că El ne promite în Scriptură că:

1) „Ne veghează.” Asemenea unui păstor care nu-și părăsește niciodată turma, când te piezi, El te va readuce în turmă.

2) Nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre (vezi 1 Corinteni 10:13); ca un bun antrenor care te pregătește, Dumnezeu va lăsa ca greutatea ispitei să te întărească, dar nu să te zdrobească sau să te distrugă.

3) A pregătit mijlocul ca să ieșim din „orice se pare rău.” Dacă îți alegi singur calea, vei fi înfrânt. Mijloacele lui Dumnezeu prin care poți să scapi din „orice se pare rău” sunt: rugăciunea, Cuvântul Său, părtășia creștină și viața umplută de Duhul Sfânt. Doar în felul acesta, poți învinge „orice rău”!

Așadar, nu te lăsa ademenit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 mai 2024

10 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu voi mai fi cu voi, dacă nu veți nimici ce este dat nimicirii din mijlocul vostru.

Iosua 7.12

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest lucru este foarte solemn și de natură să ne cerceteze adânc. El trebuie să aibă un ecou puternic în urechile noastre și să prezinte o lecție sfântă pentru inimile noastre. Așa cum vedem în întâmplarea din Iosua 7, erau sute de mii de oameni în tabăra lui Israel care nu știau nimic, așa cum nu știa nici Iosua, despre păcatul lui Acan. Și totuși, declarația lui Dumnezeu a fost: „Israel a păcătuit … au călcat legământul Meu … au luat din ceea ce era dat nimicirii … au furat … au ascuns … au pus între lucrurile lor“.

De ce Se exprimă Domnul astfel? Fiindcă adunarea lui Israel era una. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul congregației o făcea să fie una, iar aceasta era de o așa manieră, încât păcatul unuia era păcatul tuturor. „Puțin aluat dospește toată plămădeala.“ Rațiunea omenească poate respinge acest adevăr, așa cum face cu oricare alt adevăr care trece dincolo de sfera ei îngustă. Însă, pentru că Dumnezeu l-a rostit, acest lucru este suficient pentru orice credincios. Nu se cuvine deloc să întrebăm «De ce?» sau «Cum?». Mărturia lui Dumnezeu stabilește orice lucru, iar noi nu trebuie decât să credem și să ascultăm. Ne este de ajuns să știm că prezența lui Dumnezeu necesită sfințenie, curăție și judecare a răului. Să nu uităm niciodată acest lucru! Nu este vorba de principiul pe drept respins de către orice inimă smerită: „Dă-te la o parte, căci sunt mai sfânt decât tine!“. Nu, ci totul se bazează doar pe temeiul a ceea ce Dumnezeu este – „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt“. Dumnezeu nu poate aproba, prin prezența Sa, nelegiuirea nejudecată.

Cum ar fi putut da El biruință împotriva cetății Ai, câtă vreme Acan se afla în tabără? Imposibil! O biruință, într-o asemenea împrejurare, ar fi însemnat o dezonoare adusă lui Dumnezeu și totodată cel mai rău lucru care i s-ar fi putut întâmpla lui Israel. Dumnezeu nu putea îngădui așa ceva! Israel trebuia să fie adus sub disciplină, trebuia să fie umilit și zdrobit. Trebuia să fie adus în valea Acor, în locul tulburării, căci doar acolo i se putea deschide „o ușă a speranței“, după ce răul pătrunsese în mijlocul lui.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.10

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Nu costă nimic și totuși sunt atât de prețioase

O față prietenoasă în monotonia vieții de zi cu zi.

O tăcere atentă atunci când vedem greșelile celorlalți.

Un cuvânt de apreciere pentru bunătatea persoanei de lângă noi.

Un mic serviciu pentru cel subordonat nouă.

Un exemplu bun pentru cei pe care Dumnezeu îi iubește – copiii.

O strângere de mână caldă pentru cel întristat.

O discuție răbdătoare cu cei nerăbdători și enervanți.

O privire plină de compasiune pentru cel care poartă o durere ascunsă.

Un salut prietenos pentru cel disprețuit.

O recunoaștere a propriei slăbiciuni.

O mărturisire sinceră a greșelii comise.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.14-7.1 · Efeseni 6.19-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:1-14

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

După aceste trei obiecte – chivotul, masa şi sfeşnicul – urmează descrierea Cortului propriuzis. Acesta era o structură de scânduri care alcătuiau trei pereţi, peste care se întindeau patru învelitori suprapuse, fiecare făcută din mai multe covoare.

Prima învelitoare, numită „cortul“, era aşezată dedesubt şi ţinea loc de acoperiş. Nu o putem admira decât ţinânduse în sanctuar. Era ţesută din fire de diferite culori, pe care le regăsim atât la perdea (v. 31), cât şi în îmbrăcămintea marelui preot (28.5). Fiecare culoare subliniază o anumită glorie a lui Hristos. Inul subţire răsucit ilustrează umanitatea Lui desăvârşită; albastrul, caracterul Lui ceresc; purpuriul, gloria Lui universală; stacojiul, domnia Lui peste Israel. Încheietorile (cheotorile) albastre şi cârligele (copcile) de aur care îmbinau perdelele ne amintesc de legăturile cereşti şi di­vine care-i unesc pe cei răscumpăraţi.

Cea de-a doua învelitoare, din piei de capră, cea de-a treia, din piei de berbec, şi cea de-a patra, din piei de vi­ţel de mare, sugerează, respectiv, despărţirea, consacrarea (29.27) şi vigilenţa. Dumnezeu a găsit aceste virtuţi în viaţa lui Isus aici jos şi doreşte ca ele să se ma­nifeste acum în mod similar în viaţa copiilor Săi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-ȚI ENTUZIASMUL ÎN CĂSNICIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbele 5:19)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă ești o persoană căsătorită, gândește-te la momentul în care te-ai întâlnit prima oară cu soțul sau cu soția ta, și te-ai îndrăgostit. Te gândeai la el sau la ea zi și noapte, nu-i așa? Abia așteptai să fiți împreună; te agățai de fiecare cuvânt rostit de celălalt… Relația era motivatoare și plină de entuziasm, pentru că mințile voastre se antrenau reciproc, emoțiile voastre erau exaltate, și o gamă largă de subiecte ale vieții vă aprindea imaginația. Dar numeroase căsnicii nu supraviețuiesc pentru că mor de plictiseală. Și atunci, unul dintre soți se implică într-o relație extraconjugală, sau celălalt devine dependent de comportamente deviante… pentru că intervine plictiseala în relație. Sigur, asta nu este o scuză pentru fapte deplorabile, dar plictiseala funcționează ca o otravă și percepe o taxă inevitabilă de la fiecare dintre noi. Secretul unei bune căsnicii constă în găsirea unor modalități de a continua să te dezvolți, și apoi de a aduce lucrul acesta pe masa relației. Învață ceva nou despre munca soțului sau soției tale, și fii preocupat de detaliile zilei pe care a petrecut-o. Găsiți un subiect pe care să-l împărtășiți și să discutați despre el. Când ești preocupat de viața persoanei de lângă tine, îi întărești dorința de a-ți împărtăși mai multe despre felul în care și-a petrecut ziua, și despre propria persoană… Și încă un lucru care nu trebuie uitat: e important să ai preocupări și activități personale. Familiile care vor să crească împreună înțeleg că trebuie să se încurajeze unul pe altul, să-și alimenteze prieteniile, hobby-urile și interesele și în mod independent. În familiile-model, soții se încurajează și se motivează unul pe altul! Ei înțeleg cum să-și dezvolte propriile lor vieți fără să desconsidere viața pe care o împărtășesc împreună. La asta se referă Biblia când spune: „fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” Așadar, păstrează-ți entuziasmul în căsnicie! Se poate! Succes!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 mai 2024

9 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Luca 19.10

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fiind vinovați, avem nevoie de iertare. Fiind sub condamnare, avem nevoie de îndreptățire. Fiind în robie, avem nevoie de răscumpărare. Fiind vrăjmași în gândurile noastre prin lucrări rele, complet înstrăinați de Dumnezeu, avem nevoie de împăcare. Fiind pierduți și în drum spre pierzare, avem nevoie de mântuire. Când ne-am considerat vinovați sau condamnați, am avut înaintea minților noastre o imagine clară cu privire la starea gravă în care ne aflam. Ne-am văzut stând înaintea judecății lui Dumnezeu. Am stat, să zicem așa, înaintea unui tribunal, încărcați cu vina păcatelor noastre. Gândul a fost la fel de clar când am realizat că eram sub robia păcatului și a lui Satan, ca fiind înstrăinați de Dumnezeu. Am înțeles că păcatul era, pe de o parte, un stăpân care ne subjuga, iar pe de alta, un nor întunecos, care ne separa de Dumnezeu.

Însă acum trebuie să ne vedem ca fiind pierduți, amenințați de diferite pericole, atât prezente, cât și viitoare, și, în consecință, în pericolul de a pieri. „Mântuirea“ nu poate fi redusă la o noțiune așa de clară și de distinctă precum în cazul celorlalte subiecte de dinainte. Însă ce am pierdut din punct de vedere al distincției am câștigat în ce privește lărgimea și întinderea semnificației mântuirii. Mântuirea lui Dumnezeu reprezintă eliberarea de orice pericol trecut, prezent sau viitor, care ar putea să ne amenințe.

Totuși, deși acest cuvânt are o semnificație atât de cuprinzătoare, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că întotdeauna face referire la eliberarea dintr-un pericol; și, pentru că păcatul stă la baza oricărui pericol care ne amenință, Noul Testament, într-un mod cu totul potrivit, începe cu mântuirea de păcate. Această mântuire nu este doar de vina păcatelor, ci și de puterea păcatelor și chiar de iubirea față de acestea. Evanghelia nu ne oferă doar o dispensă de vina păcatelor, în timp ce ne-ar lăsa să trăim în continuare în mod liber sub puterea păcatului sau în savurarea plăcerilor temporare. Dacă așa ar sta lucrurile, aceasta nu ar reprezenta o mântuire adevărată, pentru că astfel am fi încurajați să continuăm în păcat, lucru care este cu totul incompatibil cu poziția celui mântuit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

Psalmul 19.1

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fragmentele de lut

Un arheolog poate recunoaște cu ușurință cărei culturi îi aparțin fragmentele de lut găsite. În timpul săpăturilor, ochiul său antrenat va putea distinge un topor manual de o piatră neprelucrată. El urmează un principiu simplu, că o operă de artă oferă indicii despre autorul ei. El nu va putea fi deci niciodată convins că cioburile de lut decorate au apărut de la sine.

Dacă astfel de fragmente de lut nu pot lua naștere de la sine, atunci de ce le este atât de greu oamenilor să creadă într-un Creator? Creația depune o mărturie atât de clară despre Autorul ei! De ce nu iau aminte oamenii la glasul ei? Cu cât cercetătorii pătrund cu studiul lor mai adânc în procesele nespus de complexe ale vieții, cu atât imaginea care li se prezintă este mai uimitoare. Concluzia logică ar trebui să fie: Toate acestea sunt opera unui Creator ingenios. Însuși Dumnezeu spune în Biblie că El a creat toate lucrurile: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; … în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui creatoare, pe care o făcuse“ (Geneza 1.31; 2.3).

De ce atunci le este atât de incomod oamenilor gândul că avem un Dumnezeu Creator? Pentru că se tem de consecințe! Ei simt presiunea unor astfel de cuvinte: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27).

Așa că adoptă politica struțului. Evită problema! Dar aceasta este o nebunie! Pentru a scăpa de judecata divină, nu există decât o soluție: să primim – în dar – mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu. El L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.1-13 · Efeseni 6.10-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 25:23-40

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În timp ce chivotul ne înfăţişează un Hristos care apără perfect drepturile lui Dumnezeu, masa Îl ilustrează pe Hristos aducându-i necontenit pe ai Săi în prezenţa lui Dumnezeu. Confecţionată din aceleaşi materiale ca şi chivotul (lemn de salcâm poleit cu aur), având o cunună („o bordură“) şi o margine („un pervaz“) care vorbesc despre glorie şi protecţie, masa avea menirea de a purta atât cele douăsprezece pâini pentru punerea înainte (Levitic 24.5, 6), imagine a poporului lui Dumnezeu în întregul său, cât şi ustensilele menţionate în v. 29, care vorbesc despre sprijinul pe care-l primim de la Hristos pentru slujire (Marcu 16.20). În chip simbolic, tot poporul lui Dumnezeu este în sanctuarul sfânt purtat de Domnul şi ţinut de El în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajungem la sfeşnicul de aur curat, simbol al Celui care a fost aici, jos, „Lumina lumii“. Sfeşnicul are şapte candele de aur, indicând mărturia lui Dumnezeu purtată astăzi de Adunare (Apocalipsa 1.12, 20). Acesta are răspunderea de a lumina în noaptea acestei lumi prin energia Duhului Sfânt (untdelemnul). „Voi sunteţi lumina lumii“, le-a spus Isus alor Săi, având în vedere perioada cât va fi absent (Matei 5.14). Dar, pentru a păstra strălucirea candelelor, sunt necesare „mucări“    (v. 38), imagine a grijii necontenite a Marelui nostru Preot.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCREAZĂ LA CARACTERUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui…” (Proverbele 20:7)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când Biblia vorbește despre neprihănire, ea se referă întotdeauna la a avea un caracter bun. Caracterul bun stabilește limite. Poate nu va determina întotdeauna ce vei face, dar el va stabili întotdeauna ce nu vei face. Caracterul te face să înțelegi cât ești dispus să plătești pentru a obține ce-ți dorești. Când cineva dintr-o relație (soțul, soția, un prieten) este lipsit de caracter, acea persoană este periculoasă. Solomon scria: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” Caracterul nu are nevoie să fie în centrul atenției și nici nu se dă în spectacol. Nu recurge la intimidare sau la calomnie pentru a-și atinge interesul. Cel ce crede că poate obține ce-și dorește prin minciună, înșelătorie sau manipulare – se înșală amarnic. Să înțelegem un lucru: indiferent unde mergi, adevăratul tău „eu” va ieși la iveală! Și dacă nu lucrezi la caracterul tău, nu vei fi în stare să clădești relații sănătoase. Relațiile autentice necesită integritate. Cum este o persoană cu un caracter bun? Ea dă dovadă de un comportament exemplar în toate circumstanțele; este o persoană care respectă regulile și este demnă de încredere; este o persoană care oferă credit acolo unde el este datorat; este o persoană care trăiește prin credință; este o persoană care se încrede în Dumnezeu că El o va ajuta să împlinească toate lucrurile pentru care a fost creată și la care a fost chemată. Biblia ne spune că cei răi vor prospera o vreme, dar nu vor rămâne nepedepsiți. În schimb, cei neprihăniți vor triumfa (vezi Proverbele 11:21). Iar Solomon adaugă: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Lucrează la caracterul tău!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 mai 2024

8 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu … Veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții … Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.

Apocalipsa 2.7,10; 3.5

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Adunările din Apocalipsa 2 și 3 au experimentat împreună multe dificultăți pe drumul credinței. Alături de persecuții severe, ele s-au confruntat cu erori doctrinare, cu motivații și cu afecțiuni nepotrivite, precum și cu pericolul mulțumirii de sine. Totuși, fiecare mesaj către aceste adunări include chemarea către cei credincioși de a fi biruitori. La această chemare trebuie să luăm și noi seama în zilele noastre.

Este instructiv să privim la mesajul vieții pentru cei biruitori. Mai întâi, lor le este dăruit rodul pomului vieții. Cu excepția câtorva apariții în cartea Proverbe, acest pom nu mai fusese menționat în Scriptură de la căderea omului. Aici însă vedem că Dumnezeu a păstrat acest pom, în tot acest timp, pentru credinciosul biruitor. Cununa vieții este de asemenea o promisiune minunată. În zilele împăraților, lui David i-a fost oferită o cunună a morții, ca să zicem așa, anume coroana împăratului Saul, prezentată ca dovadă că Saul murise în bătălie. Domnul Isus însă, marele nostru David, va dărui El Însuși cununa vieții celor care au suferit necazurile cu credincioșie, datorită dragostei pentru El (Iacov 1.12).

Apoi avem menționată cartea vieții. Biruitorilor li se promite nu numai că numele lor vor rămâne scrise în ea, ci și că Domnul le va oferi dovada aprobării Lui. Ce onoare să fii recomandat de un Stăpân atât de glorios! Să luăm seama la ceea ce Duhul spune adunărilor, iar aceste promisiuni să aprindă în noi dorința de a birui toate de dragul Lui!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus.

Ioan 3.2

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Născut din nou (3)

În ciuda evlaviei sale personale, a erudiției și a poziției sale înalte, lui Nicodim îi lipsea ceva esențial. În inima lui s-a trezit o dorință care trecea dincolo de orice întrebare teologică. Cu ea nu se putea duce la niciunul dintre colegii săi. Oare Isus îl va putea ajuta?

Spre deosebire de mulți alții din Ierusalim, Nicodim a simțit o nevoie spirituală profundă. Și s-a simțit atras de Isus. Acesta este întotdeauna un semn al lucrării lui Dumnezeu în inima omului (Ioan 6.44; Romani 2.4).

La ceilalți cărturari, Nicodim ar fi putut merge ziua. La Isus a venit însă noaptea. Nu dorea să fie văzut de nimeni. Își făcea griji pentru demnitatea sa de „învățător al lui Israel“. Cum să vină învățătorul la Isus, pentru a învăța de la El? Nicodim a simțit că lumea era împotriva acelora care voiau să vină la Isus. Așa că a venit noaptea.

Sunt multe obstacole care îi împiedică pe oamenii religioși să vină la Hristos. Nicodim a venit la El noaptea, dar a venit! El a mers la singura Persoană care îl putea ajuta cu adevărat, care putea răspunde la toate întrebările referitoare la veșnicie și care îi putea împlini dorința lui profundă.

Și astăzi, Duhul Sfânt îl conduce pe om nu la un predicator, ci întotdeauna doar la Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El îl primește pe om chiar și în timpul nopții! – El te acceptă atunci când vii la El. Nu vrei și tu să mergi la El cu întrebările și cu poverile tale?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 25:1-22

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În acest capitol încep instrucţiunile cu privire la închinare. Cortul, „imaginea şi umbra celor cereşti“ (Evrei 8.5), ne prezintă, prin detaliile sale, ca o serie de simboluri, condiţiile în care: 1) Dumnezeul Cel Sfânt poate locui în mijlocul alor Săi; 2) cum noi, care suntem păcătoşi, ne putem apropia de acest Dumnezeu sfânt. Aceste chestiuni privesc adevărurile de bază ale mântuirii noastre şi locul lor în ordinea divină.

Când dorim să descriem o casă, nu începem cu mobila. Aici, dimpotrivă, chivotul ocupă primul loc, pentru că Îl reprezintă pe Hristos, centrul planurilor lui Dumnezeu. Era făcut din lemn de salcâm (copac ce creşte în soluri aride, nestricăcios, imagine a umanităţii lui Hristos – Isaia 53.2), poleit cu aur, semn al divinităţii Sale. Capacul ispăşirii, din aur curat, care acope­rea chivotul, spune despre un Dumnezeu binevoitor, împăcat prin sângele care era adus (Romani 3.25) şi care îl poate întâlni acolo pe omul păcătos (v. 22). „Heruvimii gloriei“, ale căror feţe erau întoarse (Evrei 9.5), ne spun că acolo sunt taine divine adânci, în care „îngerii doresc să privească“ (1 Petru 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În rugăciunea „Tatăl nostru”, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm așa: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Să înțelegem un lucru: Satan încearcă mereu să ne ducă în ispită, în timp ce Duhul Sfânt care locuiește în noi încearcă mereu să ne izbăvească de ispită. Ne este de ajutor să știm că diavolul este numit „ispititorul”, și în același timp și „pârâșul”. Biblia adeverește acest lucru: „Pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10). Nu există fair-play la diavol. De îndată ce te face să cazi în ispită, el își va schimba rolul și va încerca să te convingă că din cauză că ai cedat, ai ieșit din sfera harului și răscumpărării lui Dumnezeu. Dar Satan este mincinos și în el nu este adevăr. Numai când îți negi păcatul și respingi mila lui Dumnezeu, ai ieșit de sub răscumpărarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9). Unii oameni sunt izbăviți din ispită pe loc; alții se luptă cu ea vreme îndelungată, înainte să obțină izbăvire și victorie. Nu se pune problema că Dumnezeu nu dorește să-Și extindă harul peste noi, doar că noi nu suntem în stare să-l primim. Așadar, fie că alegi calea simplă, fie calea dificilă, câtă vreme dorința ta este să apelezi la Dumnezeu, El (vezi 1 Corinteni 10:13) „a pregătit şi mijlocul ca să ieși” din ispită!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 mai 2024

7 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cerul gurii lui este plin de dulceață; ființa lui este plină de farmec. Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului!

Cântarea Cântărilor 5.16

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Mirele și Mireasa (9)

„Cerul gurii lui este plin de dulceață.“ Versetul de mai sus încheie portretul Mirelui, început la versetul 10. Mireasa a vorbit în versetul 13 despre buzele Lui, care sunt ca niște „crini picurând smirnă curgătoare“. Acum ea vorbește despre cerul gurii Lui. Tot ceea ce rostește El este spre desfătarea Tatălui, care cunoaște valoarea fiecărui cuvânt al Domnului, fiindcă El a vorbit tot ceea ce Tatăl Său I-a dat să vorbească.

„Ființa Lui este plină de farmec.“ Aceste cuvinte însumează răspunsul Miresei către fiicele Ierusalimului. Da, El este cu totul plin de farmec, fie că privim la capul Lui – la gândurile și la planurile Lui; fie că privim la vigoarea Lui perpetuă, văzută în descrierea părului Său negru, care curge în valuri; fie la ochii Lui, care sunt plini de bunătate, de pace și de dragoste; fie la buzele Lui, de pe care se revarsă harul; fie la mâinile Lui, care au vindecat și au binecuvântat; fie la simțămintele Lui lăuntrice, descrise ca fiind precum fildeșul strălucitor; fie la picioarele Lui, care au fost neclintite în împlinirea misiunii pe care Tatăl I-a dat-o. În orice privință, El este plin de farmec!

„Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.“ Preaiubitul ei este, de asemenea, prietenul ei, Acela cu care ea dorește să petreacă timp. Cât de trist ar fi un bărbat dacă logodnica lui ar prefera să-și petreacă timpul cu alți prieteni! Să ne cercetăm în această privință: Cel pe care-L numim Preaiubitul nostru este El și Prietenul nostru, Căruia să ne destăinuim în orice situație? Este El Acela cu care ne place să petrecem cât de mult timp posibil? Dacă într-adevăr Îl vedem ca fiind plin de farmec, vom dori să învățăm de la El și să-I urmăm exemplul. El este plăcerea inimii Tatălui și ar trebui ca și noi să ne găsim toată plăcerea în El. Cu adevărat, Doamne Isuse, nu este nimeni ca Tine!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Învingător asupra morții

Deasupra cascadei Niagara se află epava unei nave. Pentru că echipajul nu reușise să o scoată la timp din curentul puternic ce se formează înainte de prăvălirea apelor, corabia a fost izbită violent de stânci și s-a răsturnat. Iar stâncile au împiedicat-o să fie măturată în abis. Se spune că un singur membru al echipajului a fost salvat.

Miile de turiști care vin să vadă spectacolul natural oferit de cascadă nu pot să nu observe epava. Ea a fost lăsată între stânci poate ca un memento de avertizare al forțelor distructive care ne târăsc viața în abisul morții. Suntem prea slabi pentru a le face față. Niciun om nu are puterea de a rezista curentului morții care ne trage viața în jos.

Din fericire, este Cineva care a învins moartea: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El Însuși a trebuit să treacă prin moarte. Dar ea nu L-a putut reține. Hristos a înviat dintre morți. Acum, El trăiește pentru totdeauna și vrea să ne elibereze de puterea morții și să ne dea viața veșnică. Prin credința în El, Domnul Isus vrea să ne unească cu Sine și să ne ducă pentru totdeauna acolo unde este învierea.

El i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“. Marta a răspuns: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11.25-27). „Crezi lucrul acesta?“, mă întreabă astăzi și pe mine Isus, Învingătorul asupra morții.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie“ (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui“ ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie“. Hristos nu numai că „a coborât din cer“, „S-a suit în cer“, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer“ (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumne­zeu, ei sunt, într-un fel, „acasă“ în glorie.

Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 mai 2024

6 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În ce privește evanghelia, ei sunt vrăjmași, din cauza voastră; dar, în ce privește alegerea, sunt preaiubiți, datorită părinților.

Romani 11.28

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„În ce privește evanghelia“, iudeii se arătaseră într-adevăr vrăjmași. Ei refuzaseră cu dușmănie vestea bună și prin aceasta deschiseseră o ușă pentru binecuvântarea neamurilor. Ca sămânță a lui Avraam, ei rămâneau obiectul dragostei de neschimbat a lui Dumnezeu, nu pe baza legământului de la Sinai – căci pe temeiul acestuia pierduseră totul – ci datorită părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Pe aceștia, Dumnezeu îi chemase odinioară prin har și le dăduse făgăduințele necondiționate. Această chemare și darurile de har legate de ea „sunt fără părere de rău“ (versetul 29). La sfârșitul zilelor, El Își va aduce aminte de ei, iar dragostea arătată în alegerea părinților se va dovedi credincioasă față de fiii lor. Schimbându-le inimile de piatră cu unele de carne, El îi va pregăti pentru primirea harului Său nemărginit.

Israel avea făgăduințe, deși îi fuseseră dăruite prin har; dacă acum poporul urma să fie readus pe terenul binecuvântărilor datorită acestor făgăduințe, atunci pe bună dreptate ne-am fi putut aștepta la o pretenție îndreptățită. Și totuși, ce s-a întâmplat? Iudeii L-au lepădat pe Singurul în care făgăduințele ar fi putut fi „Da“ și „Amin“ pentru ei, și prin aceasta au ajuns pe un teren pe care doar harul îi mai putea așeza, adică tocmai acolo unde stăteau și neamurile. Nu mai exista nicio deosebire între ei și națiuni. Națiunile trăiau odinioară în întuneric, departe de Dumnezeu. Nu crezuseră în Dumnezeu, dar acum primiseră îndurare, o îndurare prilejuită de necredința iudeilor. Avuseseră parte de un har la care nu aveau niciun drept. Tot așa stăteau lucrurile și cu iudeii: necredincioși ca și păgânii, ei de asemenea respinseseră harul și negaseră cu oroare chiar gândul că acum harul s-ar fi îndreptat către națiuni. Ca urmare, pierduseră toate drepturile cu privire la împlinirea făgăduințelor și, la fel ca națiunile, puteau fi salvați doar prin harul necondiționat. Pentru ambele categorii rămânea doar îndurarea gratuită a lui Dumnezeu. Orice laudă și orice fel de încredere în faptele proprii erau excluse. Toți (iudei și neamuri) stăteau pe același teren, iar Dumnezeu făcuse aceasta pentru ca harul Său să se poată îndrepta către toți (iudei și neamuri).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

A înviat.

Marcu 16.6

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Doar două cuvinte

Un bărbat din Suedia a transmis unei case de pompe funebre că nu dorește să i se publice niciun necrolog în ziar când va muri. Oamenii urmau să fie informați despre moartea lui numai prin două cuvinte: „A murit“. Și exact așa s-a și întâmplat atunci când a murit el, la vârsta respectabilă de 92 de ani. Dar însuși anunțul mortuar atât de scurt și de simplu, transmis prin mass-media, a devenit și mai interesant pentru întreaga lume. Astfel, cele două cuvinte au făcut ca moartea bărbatului să atragă atenția cu mult mai mult decât intenționase el.

După ce Isus Hristos a murit la cruce, s-ar fi putut spune simplu și despre El că „a murit“. Dar, după trei zile, îngerii de la mormântul lui Isus vesteau cu totul altceva: „A înviat“ (Marcu 16.6). Este triumful care exprimă rezultatul lucrării Sale!

    Mântuitorul a plătit, cu moartea Lui, pentru vina tuturor acelora care cred în El. Învierea Sa este dovada că totul este achitat.

    Domnul Isus a învins moartea – acest dușman îngrozitor al omului – când a înviat cu putere divină. Biruința Sa este și biruința celor mântuiți. Prin credința în El, ei au speranța învierii și a vieții veșnice în cer.

    Credincioșii cred într-un Mântuitor viu, care trăiește în cer. Cu toate că ei nu-L văd, sunt în legătură cu El și Îl cunosc tot mai bine prin Biblie.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe Îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El le-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. Îna­inte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.

În mod ase­mănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dândule un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. Îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lui şi as­cultă glasul Lui … pentru că Numele Meu este în El“ poate fi legat cu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătito cu Isus în cer.

Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dar Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care urmăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea…” (1 Corinteni 10:13)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul Isus a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari…” (Luca 10:30) Ierusalimul reprezenta locul harului lui Dumnezeu, pe când Ierihonul era cetatea blestemată de Iosua când Dumnezeu i-a dărâmat zidurile (vezi Iosua 6:26). Drumul care lega cele două cetăți mișuna de tâlhari, așa că ne punem întrebarea: Oare intenția acestui om a fost să călătorească pe acolo doar parțial și apoi s-o ia pe alt drum? Biblia nu ne spune nimic despre asta, dar ceea ce știm sigur este că Dumnezeu merge cu noi ca să ne ofere protecție și să ne împiedice s-o luăm pe calea ispitei, și să avem de suferit… El a venit în ajutorul acelui om prin samariteanul milostiv. Și chiar dacă avem parte de toate măsurile Sale de protecție, noi tot reușim să dăm de necaz. Oare de ce? Mai întâi, pentru că nu mai ascultăm de atenționările Duhului Său cel Sfânt. În al doilea rând, nu mai suntem dispuși să ne rugăm pentru anumite nevoi cu o inimă supusă. În al treilea rând, nu ne interesează și nu vrem să discutăm cu un prieten de încredere care să ne ceară socoteală. În al patrulea rând, nu vrem să știm ce spune Biblia despre acel subiect. Am luat hotărârea unilaterală de a stinge Duhul, ca să putem da frâu liber pornirilor noastre trupești. Dar să nu uităm că întotdeauna găsim mâncare gratuită în cârligul pescarului, iar ispita ne promite privilegii… dar la sfârșit vom avea de plătit! Adevărata libertate nu se referă la libertatea de a ne satisface fiecare poftă, ci înseamnă să refuzăm să devenim robii unor dorințe nesănătoase. Așadar, lupta împotriva ispitei este nobilă, dar dacă nu faci altceva decât să te lupți să-ți reprimi dorințele, în cele din urmă vei ajunge epuizat. Trebuie să-ți păstrezi o imagine mentală clară a ceea ce vrea Dumnezeu să fii, și să cooperezi cu Duhul Său cel Sfânt pentru a deveni acea persoană!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 mai 2024

5 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu Se așteaptă și dorește ca inimile noastre să se preocupe cu această Persoană minunată, care este așa de scumpă pentru inima Sa. Trebuie să cercetăm și să vedem cât de prețioasă a fost această floare a făinii, dar și cum a fost ea caracterizată prin untdelemnul care era vărsat deasupra. Trebuie să recunoaștem că tot ceea ce a făcut Domnul Isus, toate cuvintele, toate faptele și toate sentimentele Sale arătau ungerea Duhului Sfânt. Iar în această jertfă nu era niciun aluat.

Când inima plină de profund respect se preocupă cu El, atunci se vede cum totul era fără aluat. Știm că aluatul vorbește despre păcat, însă într-un fel aparte. Este o imagine a caracterului omului păcătos. Aluatul este plămădeala care s-a învechit și care s-a stricat. El cuprinde totul, astfel că tot ce vine în contact cu el se strică. Aluatul mai are un caracter special: el se umflă și face ca, în aparență, totul să fie mai mare, mai frumos decât este în realitate. Acesta este păcatul care este ascuns în caracterul omenesc.

Însă la Domnul nu era așa. Putem vedea faptele Sale. El nu a făcut niciodată vreun lucru și nu a rostit niciodată vreun cuvânt pentru a fi plăcut înaintea oamenilor sau pentru a căpăta trecere înaintea ochilor lor. El nu a încercat niciodată, prin vorbe, fapte sau purtare, să obțină favoarea oamenilor sau să le câștige prietenia. El a trăit numai pentru Dumnezeu. Dumnezeu era singurul Său scop. El făcea numai ceea ce Dumnezeu voia. Nu a vrut nici măcar să mănânce, dacă Dumnezeu nu I-a spus. El întreba mereu care este voia lui Dumnezeu și, când făcea ceva, chiar când le vorbea oamenilor, El îndrepta atenția doar către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie descoperit și slăvit. Când îi ajuta pe oameni, când îi vindeca pe bolnavi, El nu o făcea mai întâi pentru ei. Oamenii aveau, într-adevăr, binecuvântare din aceasta, însă scopul Său era întotdeauna Dumnezeu. Singura Sa țintă era să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să-L descopere pe Dumnezeu, să fie ascultător de Dumnezeu. El nu a încercat niciodată să fie mai frumos decât era. Niciodată nu a fost ceva în El asemenea aluatului.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

Ioan 20.19

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Pace vouă!“

Duminica, în ziua învierii lui Hristos, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormântul în care fusese pus trupul Lui. Piatra care blocase intrarea fusese rostogolită, iar mormântul era gol. Profund uimită, Maria i-a chemat pe ucenici. Petru și Ioan au venit și s-au convins că într-adevăr trupul Domnului lor nu mai era acolo.

Ucenicii s-au întors acasă. Maria însă a rămas lângă mormântul gol și plângea acolo. Deodată, cineva a venit și a strigat-o pe nume. Era Isus Însuși, Mântuitorul ei! El i-a transmis un mesaj de o importanță fără margini pentru ucenici, pe care i-a numit „frații Săi“: Tatăl Său voia acum să fie Tatăl lor, iar Dumnezeul Său să fie Dumnezeul lor (Ioan 20.17).

În seara aceleiași zile, ucenicii se aflau împreună într-o cameră, cu ușile încuiate, pentru că se temeau că dușmanii care Îl răstigniseră pe Domnul lor vor pune mâna și pe ei. Despre ce vorbeau? Fără îndoială, despre El, pe care Îl văzuseră ultima dată răstignit. Unde era El? – Atunci Isus a venit în mijlocul lor și „le-a zis: Pace vouă! Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul“ (Ioan 20.19,20).

Și astăzi, Hristos dorește să fie prezent în mijlocul celor credincioși „adunați pentru Numele Său“ în fiecare duminică, ziua învierii Sale (Matei 18.20). Când ei citesc din Biblie și Îl găsesc acolo pe Domnul lor, se bucură la fel cum au făcut ucenicii din acea vreme.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:6-19

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept“ (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept“, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragos­te! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin“ (v.9), inima Mântui­torului.

Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pă­mântul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic“. De citit Deuteronom 26.2.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 mai 2024

4 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu … m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său.

Galateni 1.15

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chemarea lui Dumnezeu (8) – Chemat prin har

Chemarea de care avem parte este cu totul prin har, așa cum apostolul Pavel ne spune în Romani 4.4,5: „Celui care lucrează, plata nu i se socotește ca har, ci ca datorie; dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“. Cu alte cuvinte, dacă mântuirea – sau orice altceva – este primită pe baza faptelor și a eforturilor depuse, aceasta nu este har, ci doar primirea unei răsplăți cuvenite pentru faptele noastre. Dar, dacă în mod simplu credem în Dumnezeu, Care îi îndreptățește pe cei nelegiuiți, această îndreptățire nu este răsplata pentru faptele noastre, ci în întregime rodul harului. „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Vedem din nou că mântuirea nu este rezultatul faptelor noastre, nici al meritelor noastre, ci este prin chemarea harului lui Dumnezeu. În versetul citat din Galateni vedem că acest lucru s-a adeverit în cazul apostolului Pavel. Domnul l-a întâlnit în mod direct pe drumul Damascului. Unii dintre noi am avut marele privilegiu de a fi crescuți într-un cămin creștin și de a fi fost mântuiți de la o vârstă fragedă. Alții au trăit o viață de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu, înainte de a fi fost chemați. Iar experiența altora poate că a fost undeva între aceste două puncte. Dumnezeul creator, care face ca fiecare fulg de zăpadă să fie unic, face și ca invitația Sa la mântuire să fie unică pentru fiecare păcătos în parte. Însă, oricare ar fi felul în care fiecare păcătos este chemat, această chemare este întotdeauna doar prin har.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi.

1 Corinteni 15.3,4

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

A murit. A fost îngropat. A înviat

Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu. Ea se bazează pe trei mari realități care au fost anunțate deja în Vechiul Testament:

    Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea lui Isus este, în primul rând, un fapt istoric. Dar El nu a murit doar ca martir. Moartea Lui este de o importanță covârșitoare. El S-a adus ca jertfă pentru păcat. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca să moară pentru noi, oamenii! El era fără păcat, dar a luat asupra Sa pe cruce moartea, plata păcatului. „S-a dat pe Sine Însuși la moarte“ (Isaia 53.12).

    Isus Hristos a fost îngropat. Prin înmormântare, moartea Sa a fost confirmată în mod evident. Nu exista nicio îndoială că El murise. „Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat“ (Isaia 53.9).

    Isus Hristos a înviat a treia zi. Dumnezeu a acceptat lucrarea de răscumpărare a Fiului Său și a dat o dovadă clară prin învierea Sa. „După ce Își va da viața ca jertfă pentru vină, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile“ (Isaia 53.10).

Dumnezeu a fost pe deplin mulțumit prin moartea Domnului Isus, astfel încât acum socotește neprihănit pe oricine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare. Nu este aceasta o „veste bună“?

    Deschis ne este de-acum drumul către cer! Domnu-i viu. —H. Rossier

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 22:21-31, 23:1-5

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Rânduielile care completează Legea continuă din cap. 21 până la sf. cap. 23. Domnul, în înţelepciunea Lui desăvârşită, prevede tot ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi Se ocupă de împrejurările cele mai obişnuite din viaţa copiilor Săi: zălogul dat de un om sărac, întâlnirea cu un bou rătăcit… Îl vedem luând apărarea celui slab şi aducându-l sub protecţia Lui.

Noi, care suntem creştini, avem în inepuizabilul Cuvânt al lui Dumnezeu, alături de adevărurile fundamentale cu privire la Mântuitorul nostru şi la mântuirea noastră, şi învăţături pentru viaţa de zi cu zi. Dar, ca o deosebire importantă faţă de copiii lui Israel, nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El locuieşte în cel credincios şi îl face să cunoască voia lui Dumnezeu în toate detaliile practice din viaţa de zi cu zi. Îl face să înţeleagă, arătându-i ce să facă şi de la ce să se abţină. Biblia este deci altceva decât un set de reguli sau o lungă listă de „să faci“ şi „să nu faci“. Ea dezvăluie un Dumnezeu al iubirii, un Tată Căruia suntem invitaţi să-I repro­ducem caracterul. „Sunt îndurător“, spune El despre Sine la sf. v. 27. „Fiţi dar îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător“, ne învaţă Domnul Isus (Luca 6.36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

S-A FĂCUT PĂCAT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cămaşa… n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)

https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În Evanghelia sa, „apostolul iubirii” scrie: „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus I-au luat hainele și le-au făcut patru părți… I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” (Ioan 19:23-24). Conform tradiției, mamele evreice confecționau astfel de cămăși ca daruri pentru fiii lor care părăseau căminul părintesc. Chiar dacă nu avem certitudinea că Maria a confecționat-o ea însăși, cămașa lui Isus era cu siguranță un obiect prețuit. Lucrul acesta este cu atât mai semnificativ cu cât, de-a lungul Sfintei Scripturi, hainele simbolizează comportamentul și caracterul. Apostolul Petru vorbește despre „împodobirea cu smerenie” (1 Petru 5:5). Iar apostolul Pavel spune: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Galateni 3:27). La fel ca haina Sa, caracterul lui Hristos a fost fără cusur, dintr-o bucată și desăvârșit. Cuvintele „dintr-o singură țesătură de sus până jos” sugerează că el a fost întotdeauna condus de gândirea lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus Însuși a spus că: „El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5:19). Cu toate acestea, când a fost răstignit, Domnul Isus a lăsat la o parte straiul Său fără cusături, S-a făcut blestem pentru noi (vezi Galateni 3:13) și a luat asupra Sa haina păcatului care avea numele noastre pe ea. El a murit ca un criminal de rând pentru păcate pe care nu le-a săvârșit, ca noi să putem îmbrăca hainele neprihănirii Lui. El a murit pentru ca niște păcătoși ca noi, care ne apropiem de cruce, să putem pleca îmbrăcați cu „neprihănirea ca și cu o platoșă” (Isaia 59:17), cu brâul „neprihănirii și a credincioșiei” (Isaia 11:5) și „cu hainele mântuirii” (Isaia 61:10). Domnul Isus ne-a pregătit un loc în ceruri… dar nu numai atât, El S-a asigurat că vom avea și haina potrivită pentru acea ocazie. Slăvit să fie binecuvântatul Lui Nume!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries