Mana Zilnica

23 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

A omorât pe un Egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână; s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna Egipteanului, şi l-a omorât cu ea. 2 Samuel 23.21

Ultimele cuvinte ale lui David sunt o arătare a faptelor de vitejie, care-l apărau întotdeauna în război în perioada când el era lepădat şi părăsit. Devotamentul şi ataşamentul faţă de împărat arată cum omul după voia lui Dumnezeu rămâne totdeauna lângă Stăpânul său şi luminează ca o făclie aprinsă. Iar la marea judecată se va vedea cum am lucrat noi în vremea când Domnul Isus a fost părăsit, alungat, neprimit de lume. Benaia a acţionat fără teamă faţă de duşmanul poporului. De aceea îngrozitoarea figură a egipteanului nu l-a înfricoşat şi nu a trecut cu vederea răul, văzând în acest om un duşman al poporului.

Acestea sunt avertismente serioase şi pentru vremurile noastre, deoarece şi azi egipteanul – lumea – caută adesea să ne înfricoşeze, alteori vrea să ne atragă prin amăgire.

Îl recunoaştem şi noi în el pe marele duşman al poporului lui Dumnezeu, sau ne lăsăm orbiţi de frumuseţea lui sau speriaţi de ameninţarea lui în casele noastre sau în Adunare? Benaia a acţionat imediat; l-a omorât.

In această situaţie reţinerea de la o acţiune de nimicire imediată, în dorinţa unei rezolvări printr-o influenţă duhovnicească, nu este indicată. „Prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu.”

Aşa cum vedem la Benaia, devotamentul şi acţiunea hotărâtă împotriva răului poate să ne ocrotească de suliţa egipteanului (lumii) care are numai intenţii rele.
Chiar dacă lumea se arată mai frumoasă, are totdeauna suliţa în mână ca să ne omoare sau să ne facă prizonieri. Numai când stăm de partea Domnului Isus putem recunoaşte lumea în TOATĂ profunzimea grozăviei ei.

„De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării… Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri…” (Col. 3.5-10).

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Selecții

În perioada premergătoare marilor evenimente sportive se desfășoară selecțiile. Sportivii sunt desemnați pentru Campionatele Mondiale pe baza performanțelor și a rezultatelor obținute. Există dezamăgiri amare în rândul concurenților, atunci când aceștia nu ating criteriile de selecție și nu sunt admiși. De asemenea, pentru ocuparea unui loc de muncă, procesul de selectare poate avea loc în mai multe etape, pentru a putea fi angajat omul cel mai potrivit. Cei care pierd cursa pentru ocuparea postului sunt anunțați că sunt respinși printr‑o scrisoare politicoasă. Persoanele descalificate se simt complet excluse.

Cu Isus Hristos, lucrurile stau total diferit. El nu emite criterii de selecție sau standarde de performanță; nu cere bani, nu pretinde nici măcar o viață bună. Ca Mântuitor, El îi invită pe toți să vină la El – bogați sau săraci, de la vârful societății sau dintre cei disprețuiți de societate. Fiul lui Dumnezeu nu respinge pe nimeni: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară“. El dorește să ne ofere iertarea și pacea, iar ceea ce ne dă El este absolut gratuit. Fiecare are posibilitatea de a veni la El pentru a primi viața veșnică prin credință.

Afla‑vei tu vreodată, sărmane călător, în lung pustiul lumii al Vieții Scump Izvor?
— Vin din căile pustii la Izvorul Apei Vii. Acest scump Izvor gustos e Hristos, e Hristos, e Hristos!

Citirea Bibliei: Iona 4.1-11 · Proverbe 27.10-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 35:1-16

Îngerul Domnului, Cel pe care L‑am văzut în Psalmul 34 cum „Îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi‑i scap㓠(Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să‑i alunge şi să‑i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5‑6). ŤDupă un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberareať (J.N.D.).

Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce‑i priveşte pe creştini, ştim că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, ci prin însăşi răpirea lor, pentru a‑L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării“… (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34‑36).

Ce nerecunoştinţă din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i‑a fost dat atât de des să o sufere din partea acelora de lângă el (v. 12‑15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţă într‑un mod cu mult mai profund: „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea“ (v. 12; Psalmul 109.5).

CUM SĂ ȘTII CÂND TREBUIE SĂ TACI? | Fundația S.E.E.R. România

„Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23)

Nevoia cuiva de a ști nu ar trebui să determine nevoia ta de a vorbi. Când unul dintre ucenici a încercat să se opună, la arestarea Domnului Isus, Acesta a spus: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53).

Când Domnul Isus a stat în sala de judecată a lui Pilat, nu Pilat avea puterea – Isus o avea! Cu toate acestea, Biblia spune că Isus „n-a deschis gura deloc” (Isaia 53:7). El a stat acolo și nu a spus nimic. De ce? Pentru că nu El era judecat, ci Pilat. Isus Își cunoștea destinul și, mai important, Îl cunoștea îndeaproape pe Tatăl Său ceresc! Și când Îl cunoști pe Dumnezeu și Te încrezi în El, poți înfrunta orice cu încredere – și te poți simți liber să nu spui nimic.

Uneori, cel mai înțelept lucru este să spui: „Nu am răspunsul în acest moment. Dar mă voi gândi la asta, mă voi ruga și voi reveni cu un răspuns.” Biblia spune că: „Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.” (Proverbele 12:23)

Când oamenii sunt nerăbdători să primească răspunsuri, vor încerca să te preseze să vorbești înainte de a avea toate informațile sau înainte de a avea ocazia să te rogi și să analizezi cu atenție situația. Dacă Îl întrebi pe Dumnezeu, El îți va spune ce să spui, cum și când să spui!

Promisiunea Lui este aceasta: „Eu pun cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr cu umbra mâinii Mele.” (Isaia 51:16) Vedeți, mândria spune: „Nu sta acolo, spune ceva!” Înțelepciunea spune: „Nu spune nimic, stai acolo!”

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune ca să știi când trebuie să taci și când să vorbești. Un singur gând de la Dumnezeu poate rezolva problema în cel mai scurt timp!

22 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă. Psalmul 23.2

Recunoaşterea Domnului Isus ca Păstorul cel Bun al turmei Lui, îi dă credinciosului liniştea sufletească, încrederea în El, sorbirea dragostei şi a harului Său. Recunoaşterea Lui este însăşi viaţa veşnică iar cunoaşterea lucrării Lui desăvârşite de la cruce este pentru credincios pacea desăvârşită.
EL MĂ PAŞTE. În aceste cuvinte este pricina de linişte profundă, de odihnă plăcută sub ocrotirea Lui. Iată ce a pregătit Bunul Păstor pentru oiţele Lui pe care vrea să le ducă la păşune. Dar vor ele să fie conduse de El? Uneori oiţele umblă pe izlazuri cu păşune rea, nesănătoasă şi se îndreaptă spre ape repezi şi tulburi. De unde vine starea aceasta?
Cauzele din exterior pot fi diferite, dar cauzele din interior sunt mai dăunătoare (cum ar fi preocuparea pentru „eul”, privirea la împrejurări, şi altele).
Domnul nostru, Păstorul cel Bun vrea ca toate oiţele Lui, bizuindu-se pe El, să fie eliberate de povara îngrijorărilor şi neliniştii de pe pământ. El în dragostea Lui cea mare se îngrijeşte de fiecare credincios şi se gândeşte la fiecare din ei în parte, chiar şi la cea mai slabă oiţă. Să ne uităm deci ţintă la Cel ce este credincios Cuvântului Său, să ne bizuim pe Cel care a spus: „Te voi sfătui şi judeca cu ochii îndreptaţi asupra ta.” În altă parte Cuvântul Domnului spune: „Nicidecum nu te voi părăsi.” De aceea putem spune că turmei Lui nu-i lipseşte nimic. Când turma mică trece prin pustiul lumii acesteia Domnul Isus îi spune: „Nu te teme turmă mică.” Şi chiar dacă de multe ori calea este anevoioasă şi adesea datorită răutăţilor oiţele sunt ostenite, toţi care se bizuiesc pe făgăduinţele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu că sunt ocrotiţi de mâinile puternice ale Lui, iar toiagul şi nuiaua Lui le mângâie.
Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privește lucrarea lui Dumnezeu!

Eclesiastul 7.13

Cascada Victoria

Misionarul explorator scoțian David Livingstone numește cascada pe care o descoperă după monarhul britanic din vremea lui, regina Victoria. El scrie în jurnalul său despre neputința de a transpune în cuvinte cât de copleșit îi este sufletul când are în față pentru prima dată o asemenea splendoare. Fluviul Zambezi din inima Africii se lățește pe 1,7 km și apoi se prăvălește de la 121 de metri. Această cădere de apă este una dintre cele mai impresionante de pe Pământ. Produce un zgomot care se aude până la 40 de km distanță, iar stropii de apă se simt până la 50 de km depărtare. Cascada Victoria face parte dintre cele șapte minuni ale lumii, alături de Aurora Borealis, Portul Rio de Janeiro, Marele Canion, Marea Barieră de Corali, Muntele Everest și Vulcanul Paricutin.

Puterea creatoare a lui Dumnezeu se vede lămurit când privim lucrurile create de El. Însă măreția mântuirii împlinite de Dumnezeul Mântuitor este de necuprins! Nu‑i putem măsura lățimea sau adâncimea. El a lucrat mântuire pentru noi, în noi și cu noi. „În aceasta s‑a arătat dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.9). Isus a murit pe cruce pentru a aduce jertfa prin care noi puteam fi salvați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu pentru noi! „După marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie“ (1 Petru 1.3). Viața veșnică primită de cei credincioși este lucrarea lui Dumnezeu în noi! „Ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“ (Coloseni 1.13). Ne‑a scos din sfera de putere a lui Satan și ne‑a adus în poziția perfectă de răscumpărați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu cu noi!

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 34

Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a‑L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S‑a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi‑a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a‑i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să‑l imităm pe „acest întristat“. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.

În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându‑ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi‑Mă…“ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să‑L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi – ne spune El – cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).

Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte‑ţi limba de rău, … depărtează‑te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte‑o“ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10‑12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

PENTRU A IUBI, TREBUIE SĂ IERȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

Ar trebui să-ți fie imposibil să iubești pe cineva pe deplin, și în același timp să porți pică altcuiva! Nu poți oferi iubire totală când inima ta este împărțită! Iar o inimă plină de amărăciune este o inimă împărțită!

Poate că spui: „Soțul meu/soția mea este o persoană minunată, dar pur și simplu nu pot să-l/s-o iubesc!” Privește dincolo de aparențe. Poate că încă reacționezi la trecutul tău și nutrești resentimente față de cineva care te-a rănit – și asta te împiedică să-ți iubești soțul/soția… Și nu este corect față de el/ea! Mulți oameni au motive întemeiate pentru furia lor.

Centrul Național pentru Violența Domestică afirmă că una din patru femei și unul din șase până la șapte bărbați sunt victime ale abuzului în timpul vieții lor. Dar trebuie să renunți la trecut pentru a putea merge mai departe în prezent. Pentru a începe să iubești oamenii, trebuie să închizi ușa trecutului. Și asta nu se poate întâmpla fără iertare! Așadar, iartă-i pe cei care te-au rănit – pentru binele tău, nu pentru că o merită! Fă-o pentru ca inima ta să fie din nou întreagă!

Oamenii din trecutul tău nu te mai pot răni, dar resentimentele pe care le nutrești față de ei o pot face! De fiecare dată când simți resentimente față de cineva, îi dai o parte din inima ta, o parte din atenția ta, o parte din mintea ta… Vrei ca acea persoană să aibă asta? Nu? Atunci ia-ți-le înapoi – iertând! În loc să retrăiești durerea iar și iar, eliberează-te de ea. Și nu poți fi selectiv în ceea ce ierți: „Voi ierta asta, dar nu voi ierta cealaltă…” Biblia ne învață (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”

Așadar, pentru a iubi trebuie să ierți!

21 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Ioan 1.5

Poporul ales de Dumnezeu, poporul Israel a decăzut, a intrat în umbra morţii. Dar prin harul lui Dumnezeu are posibilitatea să vadă o mare lumină (Isa. 9.2). Domnul Isus a venit pe pământ ca lumina adevărată pentru ca fiecare om să fie luminat. Cine vine la lumină se recunoaşte păcătos, îşi mărturiseşte starea de păcat şi se pocăieşte de faptele făcute în întuneric, devine prin „lumina lumii” care este Domnul Cristos, o „lumină” pentru cei din lume. Sunt puţini, care au ieşit din întuneric şi au devenit lumini, cei mai mulţi au rămas în întunecimea păcatului şi în umbra morţii. Păcatele lor cele multe şi grele (egoismul, păcatele în ascuns, ura, neadevărul) fac imposibilă pătrunderea luminii.

Aşa cum într-o noapte cu ceaţă deasă milioanele de particule de apă nu lasă să treacă lumina cea puternică, la fel este inima omului plină de tot felul de păcate. În inima aceasta nu este loc pentru lumina adevărului. Dar prin harul Lui, Dumnezeu îşi îndreaptă lumina adevărului Evangheliei spre oameni, aşa cum era de exemplu în Fapte 24.25 cazul lui Felix. Acest om a fost cuprins de frică, dar înainte de a primi lumina adevărului a vrut să îndepărteze el singur răul, să se judece singur, dar n-a putut cu propria-i putere să facă ceva. El era înfăşurat de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” şi lumina lui Dumnezeu nu a putut pătrunde în el.
Noi suntem în vremea harului dumnezeiesc. El ne dă TOTUL, fără bani şi fără plată. Vrei să pierzi vremea harului? Nu întotdeauna va lumina Lumina. Primeşte-o prin credinţă şi ascultare şi va fi a ta.

Ceea ce îţi dă viaţa veşnică e CREDINŢA în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, asta înseamnă a-L primi ca pe Domnul vieţii tale. Credinţa în El îţi dă viaţa veşnică, iar necredinţa în El, tăgăduirea Lui, sfidarea Lui, dispreţuirea Lui atrăgând asupra ta mânia lui Dumnezeu.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.55

Martirul Ștefan

Persecuția celor credincioși – care și astăzi face victime în întreaga lume – este consemnată pentru prima dată în cartea Faptele Apostolilor. Prin predica ucenicului Ștefan, Dumnezeu face un ultim apel către conducerea spirituală și politică a evreilor din acea vreme, să se trezească. Ei Îl condamnaseră la moarte pe Isus Hristos, complet nevinovat, iar acum Ștefan le transmite acest lucru prin cuvinte simple. Iritați, ei taie vârfurile acestor sulițe de nesuportat pentru conștiința lor.

„Plin de Duh Sfânt“, el privește spre ceruri. Nu poate tăcea în legătură cu perspectiva pe care o are, și spune: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu“. Prea mult pentru acești ascultători. Ei își astupă urechile, strigă, se năpustesc într‑un gând asupra lui și îl lovesc cu pietre. Astfel, el devine primul martir credincios. Trebuie să remarcăm că adevărații creștini, care devin martiri apărând credința lor, întotdeauna seamănă dragoste și culeg ură. Ei nicidecum nu se sacrifică pentru a face rău altora; și nu trebuie să se jertfească niciodată pentru a‑I face o favoare specială lui Dumnezeu, căci, la urma urmei, Dumnezeu i‑a acceptat deja ca fiind copii ai Săi, prin credința în Isus Hristos. În ploaia de pietre care lovea în el, cu ultimele scântei de viață, Ștefan se roagă: „Doamne Isuse, primește duhul meu“. Apoi îngenunchează și strigă: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta“. Ce atitudine față de călăii săi! Și ce paralelă cu ce a rostit Isus pe cruce: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul“ și „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“ (Luca 23.46,34)!

Citirea Bibliei: Iona 2.1-10 · Proverbe 26.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 33

Primul verset al Psalmului 33 reia gândul din finalul Psalmului 32. Cel îndreptăţit prin iertarea păcatelor este invitat să se bucure şi să‑L laude pe Domnul: este partea şi datoria fiecărui credincios.

În acelaşi timp, acest psalm se aplică direct Israelului viitor, când păcatul respingerii lui Mesia al lui îi va fi iertat. Lauda sa va avea trei mari subiecte:

• Credincioşia lui Dumnezeu (v. 4‑9): El este Creatorul tuturor lucrurilor;

• Înţelepciunea lui Dumnezeu (v. 10‑17): El cunoaşte totul şi guvernează naţiunile;

• Bunătatea lui Dumnezeu (v. 18‑22): această bunătate se manifestă faţă de toţi cei care se încred în El.

Cântarea nouă (v. 3) este aici în legătură cu un pământ nou, căruia Dumnezeu îi va şterge nedreptatea şi pe care îl va umple de bunătatea Sa. Sfaturile naţiunilor (intenţiile popoarelor) vor fi fost nimicite, pentru a putea fi împlinite planurile eterne ale lui Dumnezeu şi intenţiile inimii Sale (v. 10‑11). Acelaşi Cuvânt al Său, care a creat cerurile (comp. v. 6 cu Evrei 11.3), acum ne dă o viaţă nouă şi lucrează în noi, aşteptând să şi desăvârşească lucrarea într‑o lume restaurată. Dumnezeu priveşte din ceruri şi ia aminte la toţi locuitorii pământului (v. 13,14). Dar, potrivit promisiunii din Psalmul 32.8, sunt urmăriţi de ochiul Său veghetor în special cei care Îl ascultă şi gustă iubirea Sa (v. 18; Psalmul 34.15).

EȘTI PREGĂTIT PENTRU BINECUVÂNTĂRI? | Fundația S.E.E.R. România

„Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” (Luca 5:4)

După ce Petru a pescuit toată noaptea și nu a prins nimic, Domnul Isus i-a spus: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Petru a încercat să-I explice lui Isus că peștii nu trăgeau, dar a fost suficient de inspirat să spună: „Totuși, la cuvântul tău, voi arunca mrejele.” (vers. 5)

Să observăm aici un detaliu important: când Domnul a spus: „Aruncă mreaja”, Petru a răspuns: „Voi arunca mreaja”…

Se pare că Isus avea în minte o captură mai mare decât a avut Petru! De fapt, în acea noapte au prins atât de mulți pești, încât aproape că li s-au rupt mrejele. Când gândești la scară mică, te pregătești în consecință. Sfânta Scriptură Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind „Cel ce… poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20) Ca fiu al lui Dumnezeu, tu ai în tine puterea de a depăși ceea ce ai realizat deja, și de a face mai mult decât ai visat vreodată că este posibil.

Care este problema? Iat-o: poți avea puterea necesară, dar să nu fii pregătit! Pentru a face față presiunilor care însoțesc succesul, trebuie să fii pregătit; altfel, succesul poate fi pierzania ta. Dumnezeu spune că este pregătit să deschidă zăgazurile cerului și să reverse binecuvântări atât de mari, încât nu vei avea loc suficient pentru a le primi (vezi Maleahi 3:10).

Întrebarea este: te pregătești pentru binecuvântări mai mari, sau te mulțumești pur și simplu cu starea de fapt? Vrei să ai succes la locul de muncă? Dar pentru asta, îți perfecționezi abilitățile, îți intensifici etica muncii, cauți moduri noi de a face lucrurile? Ești dispus să înveți, ești deschis să lucrezi cu alții? Cu alte cuvinte, te pregătești? Este întrebarea și cuvântul lui Dumnezeu pentru tine – acum!

20 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „Ce am Eu a face cu tine, femeie? N‑a sosit încă ceasul Meu“.

Ioan 2.4

Evanghelia după Ioan ni‑L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl și ca trăind într‑o dependență constantă de El. Această dependență a fost manifestată nu doar prin felul în care a acționat, ci și prin faptul că a acționat la timpul hotărât de Tatăl.

În capitolul 2, mama Sa i‑a spus că vinul de la nuntă se terminase. Sugestia ei ca Domnul să rezolve cumva această problemă a fost respinsă de El, fiindcă timpul Său nu venise încă. El nu a dat ascultare acestei sugestii, pentru că a așteptat călăuzirea Tatălui Său. Când a venit timpul potrivit, a făcut o minune și a oferit un vin nou.

În capitolul 7, frații Săi I‑au cerut să Se suie la Ierusalim, ca să Se arate pe Sine lumii. Domnul a respins această gândire carnală, fiindcă, din nou, timpul Lui nu venise încă. Peste câteva zile, El S‑a suit la sărbătoarea Corturilor, fiindcă atunci venise timpul Tatălui Său. Însă nu S‑a suit „pe față, ci ca pe ascuns“ (Ioan 7.10).

În capitolul 11, Marta și Maria I‑au transmis Domnului că fratele lor era bolnav. Din nou El a așteptat și n‑a acționat îndată. Abia la două zile după ce Lazăr murise a plecat în Betania pentru a‑l învia dintre morți, pentru că atunci sosise timpul pentru aceasta.

Avem privilegiul ca, în timp ce contemplăm purtarea Domnului nostru, să învățăm de la El. Să fim treji și să așteptăm întotdeauna călăuzirea cerească, chiar dacă Dumnezeu poate folosi uneori remarcile oamenilor pentru a ne descoperi voia Sa!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

În dragoste nu este frică.

1 Ioan 4.18

S‑a ascuns de Tito timp de 32 de ani

La începutul anului 1978, poliția din Belgrad a descoperit un fost soldat care se ascundea în podul casei sale, de frică să nu fie pedepsit. Și făcea acest lucru încă din 1945!

În 1943 el se alăturase partizanilor aflați sub comanda revoluționarului comunist Tito. Trei luni mai târziu fusese capturat de nemți. Ulterior se înrolase însă în lupta împotriva comuniștilor, iar când Iosip Broz Tito a devenit președinte, fostul soldat se temea să nu fie pedepsit pentru acțiunile sale din cel de‑Al Doilea Război Mondial. Și așa a ajuns să se ascundă. În timpul războiului avea 32 de ani, iar acum, când a fost descoperit, avea 64 de ani. Jumătate din viață și‑o petrecuse ascunzându‑se, pentru că nu voia să fie pedepsit. Apoi a aflat că nu exista nicio condamnare împotriva sa; și nici nu fusese vreodată acuzat. Se pedepsise singur timp de 32 de ani. „Frica“ lui l‑a „chinuit“ timp de o jumătate de viață!

Mă întreb dacă există și astăzi oameni care se ascund de Dumnezeu pentru că se tem de El, oameni care nu știu cât de eliberatoare este evanghelia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu urăște păcatul, fără‑ndoială, dar El iubește fiecare ființă umană. Și a demonstrat acest fapt prin trimiterea Fiului Său în această lume (Ioan 3.16). Dacă frica de Dumnezeu vă împinge să vă ascundeți de El, vă îndemnăm să prindeți curaj și, ieșind din ascunzătoare, să veniți la Dumnezeul îndurător care dorește să vă ierte. El dorește să vă alunge frica și să vă ofere, în schimb, o pace care nu va înceta niciodată. Dumnezeu Însuși a promis: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7).

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 32

„Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi‑am acoperit…“ (v. 5); altfel spus, Ťmărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meuť (v. 1). Dacă încerc să‑l ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să‑l pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într‑un om este trezirea conştiinţei acestuia. Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă. După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei). Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil“, învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!

NU FI CÂRCOTAȘ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli…” (Filipeni 2:14)

Apostolul Pavel a scris: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.” (Filipeni 2:14-15) Care era atitudinea pe care o viza apostolul Pavel? Cârtirea! Care era soluția? A indicat-o multora, de exemplu credincioșilor din Tesalonic: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

În loc să cauți lucruri de care să te plângi, mai bine caută lucruri pentru care să fii recunoscător, pentru că ele sunt peste tot în jurul tău! Când cârtești la fel de ușor precum respiri, iată câteva aspecte la care trebuie să fii atent:

1) Nu-ți asuma mai mult decât poți duce! Spune „da” cererilor de favoruri personale numai când vrei sau te simți îndemnat de Dumnezeu! Acest lucru te va împiedica să devii suprasolicitat și să ai resentimente față de responsabilitățile pe care ți le-au aruncat alții în cârcă.

 2) Limitează-ți timpul petrecut în preajma persoanelor negativiste. Biblia spune că: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33) Așa că, nu te molipsi!

3) Concentrează-te pe nevoile altora! Pavel ne-a îndemnat (în Efeseni 6:7-8) să slujim „cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” Ce faci tu pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

Dar și mai importantă decât aceste trei strategii pentru a nu fi un cârcotaș – este rugăciunea! Așa că, roagă-te: „Tată, izbăvește-mă și ajută-mă să nu mai fiu un cârcotaș! Descoperă-mi cauza cârtirii și dă-mi curaj să iau măsurile necesare pentru a o ține departe de viața mea. În numele Domnului Isus. Amin.”

Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

19 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvintele lui Ieremia […] către care a fost cuvântul Domnului în zilele lui Iosia, […] până când Ierusalimul a fost deportat.

Ieremia 1.1‑3

Ieremia a fost chemat de tânăr în slujba Domnului, ca profet. În acea vreme domnea împăratul Iosia, iar în curând urma să aibă loc o trezire. Iosia începuse să curețe țara de idolatrie, supraveghind el personal la distrugerea altarelor lui Baal (2 Cronici 34.3‑5). La cinci ani după chemarea lui Ieremia a fost ținută o sărbătoare de Paște, așa cum nu mai avusese loc din zilele lui Samuel. Cu siguranță că Ieremia a fost mult încurajat în acele zile.

Cu toate acestea, după nici patruzeci de ani, Ierusalimul zăcea în ruină. Casa lui Dumnezeu fusese arsă, zidurile cetății erau dărâmate, lucrurile prețioase fuseseră luate, mulți oameni pieriseră, iar cei rămași erau duși la Babilon în robie. Ce tragedie! Cât de repede se schimbaseră lucrurile!

Se pare că trezirea din timpul lui Iosia fusese doar un lucru exterior. Împăratul ceruse ca fiecare om să ia poziție pentru Domnul, însă verdictul lui Dumnezeu, prin Ieremia, a fost acesta: „Vicleana Iuda nu s‑a întors la Mine cu toată inima ei, ci cu prefăcătorie“ (Ieremia 3.10). Mai mult, reformele făcute de Iosia se pare că n‑au avut niciun efect asupra familiei lui. Ultimii patru împărați ai lui Iuda au fost trei fii ai lui Iosia și un nepot al său, iar fiecare dintre aceștia a făcut ce era rău în ochii Domnului. Ieremia a continuat să‑i cheme la pocăință, însă eforturile lui au fost în zadar.

Avem multe de învățat de aici. Este ușor să ne impunem anumite standarde exterioare, însă, când inima nu ne este atinsă și când ignorăm cuvântul profetic, căderea este lucru cert. Dacă detectăm degradarea mărturiei în familia sau în adunarea noastră, prima tendință este să forțăm o schimbare exterioară, însă este nevoie mai întâi de o realitate interioară. Să luăm bine seama la acest lucru!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine mă găsește, găsește viața și va obține bunăvoința Domnului.

Proverbe 8.35

„Cafeneaua de la capătul lumii“

Bestsellerul „Cafeneaua de la capătul lumii“, de John Strelecky, oferă o lectură plină de imaginație despre oportunitățile ivite la momentul unor răscruci emoționale. Lucrarea aduce în prim‑plan tema sensului vieții. Acțiunea este simplă: un manager de publicitate, John, rătăcit în drumul său grăbit, ajunge într‑o cafenea atât de izolată, încât pare că se află la capătul lumii. În timp ce își aruncă un ochi pe meniul cafenelei, dă peste trei întrebări, la care toți clienții sunt încurajați să răspundă: De ce ești aici? Îți este teamă de moarte? Ești un om împlinit? La început, John este sceptic, dar ulterior este absorbit de fondul acestor întrebări și le discută cu chelnerița, cu bucătarul și cu un vizitator. Ca urmare, se naște o discuție despre sensul vieții, care se dezvoltă treptat. Răspunsurile lui Strelecky sunt: „Fă orice dorești să faci și orice te ajută să‑ți atingi scopul“, „cu toții ne determinăm propriul destin“. Prin urmare, autorul consideră că împlinirea de sine este singurul lucru care are sens. Este regretabil, de asemenea, și cât de pripit abordează frica de moarte; potrivit lui, teama de moarte poate fi eliminată prin realizarea a tot ceea ce ne dorim în viață.

Ce spune însă Biblia despre acestea? Omul are un destin plin de semnificație, deoarece este creație a lui Dumnezeu. Cel mai înalt, mai bun și mai frumos sens al vieții este să trăiești în acord cu voia Lui, într‑o comuniune fericită cu El! „Descoperirea vieții“ nu înseamnă realizarea noastră, așa cum crede Strelecky, ci, din contră, viața o găsim numai în Dumnezeu. Atunci când găsim viața, frica de moarte dispare.

Citirea Bibliei: Obadia 12-21 · Proverbe 26.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 31:15-24

„Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…“ (Eclesiastul 3.1‑8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!

Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată).

Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: „Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!“ Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi“ a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru c㠄a înţelege bunătatea Domnului“ înseamnă chiar „a‑L iubi pe Domnul“. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). ŤPrin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea meať – ne aminteşte o cântare.

NU FI CÂRCOTAȘ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu cârtiți…” (1 Corinteni 10:10-11)

Dacă nu crezi că Dumnezeu ia în serios cârtirea, citește ceea ce scria apostolul Pavel corintenilor: „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10:10-11) Cârtirea și plângerile nu numai că împiedică răspunsul la rugăciunile tale, dar afectează și sănătatea ta, și fericirea celor din jurul tău…

Așadar:

1) Roagă-te înainte de a începe ziua. Cere mai întâi ajutorul lui Dumnezeu. Nu aștepta până când ești copleșit de probleme. Cere-I să te umple de pacea și bucuria Lui, și să te ajute să răspunzi în felul Lui pe parcursul întregii zile! Scriptura spune că: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

2) Dormi îndeajuns. Multe procese metabolice și alte procese de refacere au loc în timpul diferitelor stadii ale somnului. Dacă nu dormi suficient, pentru ca organismul tău să se regenereze, probabil că te vei simți iritat de cele mai mici lucruri. Psalmistul David a putut să declare: „Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.” (Psalmul 3:5)

3) Vorbește cu medicul tău. Când oamenii și situațiile din jurul tău îți par constant „o pacoste”, sau simți că ai „un nod în gât”, este posibil ca acest lucru să se datoreze unei suferințe, fizice sau sufletești.

Dezechilibrele chimice pot provoca depresie clinică, dar ajutorul medical adecvat îți poate restabili perspectiva! Și ai grijă la alimentație: prea multe cafele și dulciuri îți vor afecta starea de spirit și vor provoca o creștere a insulinei. Concluzie: fizicul afectează mentalul, emoționalul și spiritualul. Așadar, nu fi un cârtitor!

18 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui; dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmașul lui a venit și a semănat neghină printre grâu și a plecat.

Matei 13.24,25

Neghina nu se referă la oameni neîntorși la Dumnezeu. Mai degrabă sunt persoane pe care Satan le‑a adus în Împărăția cerurilor pentru a distruge recolta lui Dumnezeu de pe pământ. Astfel, acești fii ai celui rău sunt în creștinătate (nu în Adunare!), lângă fiii Împărăției. Prezența lor cauzează încercări serioase și o grea suferință interioară fiilor Împărăției. Câmpul creștin este atât de plin de neghină, încât aproape nu se mai vede grâul. Ogorul este caracterizat de neghină, nu de grâu. De aceea și ucenicii, când I‑au cerut Domnului să le explice parabola, nu au spus: «Explică‑ne parabola grâului din ogor», ci: „Explică‑ne parabola neghinei din ogor“ (Matei 13.36).

Din marea asemănare dintre grâu și neghină putem deduce gândul că diavolul încearcă să distrugă astăzi domeniul creștin nu atât prin prigoană, cât mai ales prin imitare. În 2 Timotei 3.8 ne este amintit un exemplu din Vechiul Testament, când Iane și Iambre au imitat prin puterea celui rău ceea ce Moise făcuse prin puterea lui Dumnezeu.

În limba greacă, cuvântul pentru „neghină“ este „zizánion“, care provine din termenul care înseamnă „a deschide prin efracție“. Se spune că zizania este singura specie de iarbă care este otrăvitoare atât pentru om, cât și pentru animal, ducând la somnolență, la o severă stare de rău și chiar la moarte. Paralela spirituală este vizibilă și ne îndeamnă la o mai mare veghere.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.18,19

Prețul pentru eliberarea ostaticilor

Mai înainte de a avea loc o eliberare, trebuie plătit prețul impus. În cazul răpirilor, se cereau adesea bani în schimbul eliberării ostaticilor. Astfel de răscumpărări au fost plătite scump în istorie: 20 de talanți de argint au fost ceruți de pirați, în antichitate, pentru eliberarea generalului roman Iulius Cezar; 6000 de găleți de argint au fost cerute în anul 1194 pentru regele englez Richard Inimă‑de‑Leu; 25 de tone de aur au fost cerute de către cuceritorul spaniol Francisco Pizarro, în anul 1533, pentru eliberarea unui șef incaș. În istoria Germaniei, printre cele mai spectaculoase răscumpărări se numără: 7 milioane mărci germane pentru Theo Albrecht (1971), 21 de milioane mărci germane pentru Richard Oetker (1976) și 30 de milioane mărci germane pentru Jan Philipp Reemtsma (1996).

Inimaginabil de mare a fost însă prețul plătit pentru ca toți cei păcătoși să poată fi salvați! Nu cu bani de aur sau de argint, ci cu viața, cu „sângele prețios al lui Hristos“! Orice om poate fi acum salvat, pentru că răscumpărarea este suficientă pentru toți! Când Dumnezeu a cerut prețul pentru eliberarea ostaticilor din lagărul lui Satan, Isus Hristos a mediat între Dumnezeu și om: „S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți“. Dar, pentru că nu toți acceptă să fie răscumpărați, prețul de răscumpărare este dat „pentru mulți“ (1 Timotei 2.5,6; Marcu 10.45). Depinde de mine dacă accept acest preț. Numai atunci pot spune că sunt „răscumpărat […] cu sângele prețios al lui Hristos“!

Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 31:1-14

„În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea“ – în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: „Cât despre mine, mă încred în Domnul“. Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: „Dar eu mă încred în Tine“ (v. 14). În mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi l‑a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit. „Fii pentru mine o stâncă…“, cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: „Tu eşti stânca mea“. Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25). Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă?

Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. În această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne‑am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).

Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: În momentul morţii Sale, Hristos Îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul“ (Luca 23.46; vezi şi v. 15).

RĂMÂI DESCHIS ȘI ACCESIBIL! | Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi…” (Luca 8:18)

Unii oameni par să treacă prin viață cu semnul „acces interzis” afișat pe frunte; din teamă sau egoism, din cauza sarcinilor, agitației sau insensibilității – ei nu sunt deschiși față de cei din jur…

Dacă faci parte din această categorie, ai grijă: acest lucru te poate costa scump! Oprește-te o clipă și meditează la aceste versete din Scriptură: „Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.” (Proverbele 15:32); „M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” (Proverbele 24:32); „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbele 9:9)

Oamenii receptivi și abordabili prezintă, în general, trei calități:

1) Sunt empatici, sensibili la sentimentele oamenilor. Și încă ceva interesant: deși ei înșiși sunt stabili din punct de vedere emoțional, asta nu înseamnă că se așteaptă ca și ceilalți să fie mereu așa. Ei recunosc că oamenii buni au uneori zile proaste, așa că își adaptează abordarea la sentimentele celorlalți și își ajustează modul în care se raportează la ei.

2) Ei înțeleg slăbiciunile altora, pentru că sunt conștienți de ale lor. Romancierul Edgar Howe a spus: „Exprimă ocazional o opinie negativă despre tine; asta le va arăta prietenilor tăi că știi să spui adevărul!” Oamenii deschiși și receptivi sunt sinceri în privința abilităților lor, dar și a defectelor lor!

3) Au capacitatea de a ierta pe ceilalți, și de a cere iertare. Pentru asta, este nevoie de smerenie. Scriitorul David Augsburger a scris: „Deoarece nimic din ceea ce intenționăm nu este vreodată fără cusur, nimic din ceea ce încercăm nu este vreodată fără erori și nimic din ceea ce realizăm nu este vreodată fără o măsură de finitudine și decădere (pe care o numim umanitate) – suntem salvați prin iertare!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: rămâi deschis și accesibil!

17 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

El știe din ce suntem făcuți: Își amintește că suntem țărână.

Psalmul 103.14

Ce lucru minunat că Dumnezeu ne înțelege nevoile pe care le avem! El știe că ne temem adesea și, pentru că dorește să ne încredem în El, ne încurajează să nu ne fie frică. Cineva a remarcat că expresia „nu te teme“ se găsește de trei sute șaizeci și cinci de ori în Scriptură, câte una pentru fiecare zi a anului. Dumnezeu știe cât de mult ne înfricoșăm, de câte ori panica aproape că ne paralizează, și de aceea ne‑a pregătit resurse și în această privință. Un exemplu ni‑l oferă instrucțiunile pe care El i le‑a dat lui Israel în privința războiului: cei care se temeau nu erau obligați să lupte (Deuteronom 20.8). Vedem, de asemenea, ce răbdare a avut Dumnezeu cu Ghedeon și cum i‑a răspuns cererilor lui cu privire la lâna așezată în arie, după care l‑a încurajat cu interpretarea visului avut de un soldat vrăjmaș (Judecători 6 și 7). Ce minunate sunt lucrările lui Dumnezeu cu privire la noi, răbdarea cu care El Se poartă și felul cum înțelege slăbiciunile noastre!

Avem noi însă aceeași înțelegere, aceeași îndurare și aceeași grijă față de frații și surorile noastre, atunci când ei manifestă frică sau slăbiciune? Pavel a spus: „Dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să se poticnească“ (1 Corinteni 8.13). În Romani 15.1,2 suntem îndemnați „să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire“. De asemenea, trebuie să ridicăm „mâinile obosite și genunchii slăbiți“ (Evrei 12.12). Cu siguranță că nu avem toți aceeași măsură de credință, însă cel care are credință trebuie s‑o exercite potrivit cu măsura primită de el de la Domnul, recunoscând că ea este primită de la El. Alături de aceasta, trebuie să existe atitudinea de „smerenie, unul considerându‑l pe altul mai presus de sine însuși, […] ca acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus“ (Filipeni 2.3‑5).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Copilașilor, […] vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii față de alții.

Ioan 13.33‑35

Rugăciunea din textul spaniol

„O, Dumnezeul meu, ceea ce mă îndeamnă să Te iubesc nu este paradisul pe care Tu mi l‑ai promis, nici frica de infern, ci faptul că Te văd răstignit pe cruce, cu trupul sfâșiat pentru mine și murind. Într‑un cuvânt, Doamne, este iubirea Ta.“

Găsită într‑un text spaniol din secolul al XVI‑lea, această rugăciune impresionează prin felul în care descrie „funia“ care ne atrage spre Domnul. Da, ceea ce exercită atracția noastră spre Dumnezeu este dragostea Sa!

Cu foarte puțin timp înainte de momentul crucii, vedem cum Domnul, aflat împreună cu ucenicii Săi, îi numește pentru prima dată „copilași“. Îi privește pe de o parte ca pe unii care au fost aduși în familia lui Dumnezeu, iar pe de altă parte ca pe unii care au nevoie de atenția Lui iubitoare. În curând avea să înceapă o altă dispensație. Iar dispensația cea nouă venea cu o poruncă nouă: credincioșii de pe pământ trebuie să se iubească unii pe alții. Este mai mult decât iubirea aproapelui ca pe sine însuși. „Cum v‑am iubit Eu“ este standardul iubirii în familia lui Dumnezeu. Este dragostea revelată de Isus Însuși în viața Sa pământească. Ea dezvăluie natura lui Dumnezeu, puterea Sa neobosită, mereu activă pentru alții. Adevărații ucenicii ai lui Isus au în ei înșiși viață divină; și ei arată prin dragoste reciprocă faptul că aparțin unei lumi diferite, cerești. Ce atracție puternică: „Cum v‑am iubit Eu“!

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 30

Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1‑5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu‑le că, dacă trebuie să treacă printr‑o „întristare uşoară de o clipă“, aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie“ (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor – care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi – le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care Îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24‑25).

Descurajarea în încercare este un lucru periculos! Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu“ – spune psalmistul), obligându‑L pe Dumnezeu să‑i zdruncine aceste temelii, pentru a‑l determina să‑L caute pe El (v. 6‑8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? Privind mai departe de noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru“, cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

PENTRU PURTĂTORII DE POVERI  | Fundația S.E.E.R. România

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)

Dacă faci parte dintre „purtătorii de poveri”, dacă trebuie să ai grijă de o persoană dragă, care este bolnavă sau este în vârstă, gândurile de astăzi sunt pentru tine. Dar pentru a fi un „purtător de poveri” eficient, trebuie să înveți să ai grijă de tine însuți. După moartea părinților ei, la cinci săptămâni unul după celălalt, într-un azil de bătrâni situat la vreo 2000 de km. distanță, Beth Witrogen McLeod a căzut pradă depresiei clinice – și mărturisea: „Ignorându-mi sănătatea fizică și mentală, m-am expus unui colaps, din care mi-a luat doi ani să-mi revin! În ciuda satisfacțiilor pe care le oferă, îngrijirea altora poate fi copleșitoare!”

David afirma (Psalmul 142:3): „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Așadar, dacă ești o persoană care are grijă de alții, urmează aceste sfaturi:

1) Stabilește-ți limite. Învață să spui „nu” acolo unde de obicei spui „da”! Nu este nimic egoist în a avea grijă de tine însuți, astfel încât să poți oferi cea mai bună îngrijire posibilă altcuiva.

2) Ferește-te de modelele de comportament dăunătoare: abuzul de medicamente, mâncatul în exces, sau consumul de alcool „pentru a te relaxa”… Ești om și se poate întâmpla, dar cere ajutor prietenilor sau bisericii, și nu te lăsa biruit de adicții!

3) Nu te izola! Invită la tine prietenii care s-au oferit să te ajute… Ei pot găti sau pot avea grijă de persoana de care te ocupi, cât timp ieși la o plimbare de relaxare.

4) Cere ajutor! Dacă membrii familiei nu își fac treaba, convoacă o ședință și deleagă responsabilități. Nu le refuza altora binecuvântarea care vine din „îmbărbătarea celor deznădăjduiţi și sprijinirea celor slabi” (vezi 1 Tesaloniceni 5:14).

5) Protejează-ți timpul personal! Este ușor să-ți programezi fiecare minut, fără să-ți rămână timp pentru tine însuți; nu face asta! Găsește ceva care te hrănește: citește, roagă-te, fă exerciții fizice, bucură-te de singurătate. Și mai mult, programează-ți timpul – altfel, toate acestea nu se vor mai întâmpla!

Așadar, Domnul Dumnezeu să-i binecuvânteze cu înțelepciune pe toți „purtătorii de poveri”!

16 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă.

1 Petru 1.5

Adresându‑se credincioșilor care fuseseră împrăștiați din cauza persecuției din Ierusalim și din împrejurimi, Petru nu le spune că dificultățile lor se încheiaseră, ci îi încurajează că erau păziți prin puterea lui Dumnezeu. Cât de infinit mai bine era pentru ei să treacă prin greutăți păziți de un Dumnezeu plin de dragoste, în care își puseseră încrederea, decât să se bucure de falsul simțământ al unei siguranțe oferite de împrejurări favorabile!

Lumea este ușor de impresionat prin manifestări false de putere, pe care ea le numește, precum samaritenii impresionați de magia lui Simon, „puterea cea mare a lui Dumnezeu“. Adevărata putere a lui Dumnezeu însă nu se găsește în așa ceva, ci în adevărul despre lucrarea Sa măreață de mântuire prin Hristos.

Această putere a lucrat în fiecare dintre noi, cei care am crezut (Romani 1.16). Și, spre deosebire de orice fel de putere naturală, ea nu slăbește, nici nu scade odată cu trecerea timpului. Ea își are sursa în Dumnezeul care nu Se schimbă, și aceeași putere care ne‑a mântuit este cea care ne păzește astăzi. Mai mult, pe măsură ce ne predăm lucrării Duhului Sfânt în noi, putem, prin harul lui Dumnezeu, să manifestăm această putere prin trăirea pentru El. În 2 Corinteni 4.7 ni se spune că „avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca nespusa mărime a puterii să fie a lui Dumnezeu, și nu de la noi“.

Fie ca toți să recunoaștem măreția puterii lui Dumnezeu prin care am fost mântuiți! De asemenea, să fim încurajați de faptul că aceeași putere ne păzește astăzi și, pășind cu credință înainte, să‑I dăm glorie prin umblarea noastră!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.

Matei 28.20

„Eu sunt cu voi“

Domnul a fost cu Iosif. Vândut ca sclav în Egipt, Iosif a fost trimis să îi slujească lui Potifar. Trebuie să fi fost dificil pentru el, ca tânăr, să fie atât de departe de casă, dar „Domnul era cu Iosif“ (Geneza 39.2). El l‑a sprijinit și l‑a făcut să prospere în munca sa.

Domnul a fost cu cei trei prieteni ai lui Daniel. Aceștia au fost aruncați în cuptorul cu foc din pricina credincioșiei lor față de Dumnezeu. Însă, în acele momente, Dumnezeu era cu ei, după cum însuși împăratul Nebucadnețar a spus: „Iată, văd patru bărbați dezlegați umblând în mijlocul focului și n‑au nicio vătămare; și înfățișarea celui de‑al patrulea este ca a unui fiu de dumnezei“ (Daniel 3.25).

Domnul a fost cu ucenicii Săi. În timpul vieții Sale pe acest pământ, ucenicii au experimentat prezența Domnului lor. Dar, după înviere, El le‑a făcut ucenicilor Săi o promisiune cu mult mai îmbelșugată, anume că va fi cu ei în toate zilele.

Domnul este cu toți cei care cred în El. Această promisiune este partea noastră astăzi. „Deși zici că nu‑L vezi, […] așteaptă‑L“ (Iov 35.14). Chiar dacă nu‑L vedem pe Domnul nostru, El este aproape de noi în orice moment. Este prezent la locul nostru de muncă, când avem de rezolvat o problemă dificilă sau o întâlnire delicată. Este cu noi în orele apăsătoare de singurătate și ne ajută să le depășim și să le trăim pentru bucuria Sa. Este cu noi ca să ne susțină credința, când ne răvășesc probleme legate de sănătate. Este cu noi și în zilele ușoare, pentru a‑I împărtăși bucuria noastră.

Citirea Bibliei: Amos 8.1-14 · Proverbe 25.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 29

Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea Îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să‑Şi înalţe glasul, pentru a‑Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici“ – v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca Împărat pentru totdeauna (v. 10‑11)va fi chiar poporul Său.

Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să‑l audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul (Ťde‑a curmezişulť) prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ… care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază… în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari“ (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoapt㓠(1 Împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să‑l ascultăm!

CUM SĂ REZOLVI CONFLICTUL RAPID (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Urmăriţi pacea cu toţi…” (Evrei 12:14)

Dacă-ți dorești cu adevărat să ai pace, și nu conflicte nerezolvate, în viață, asigură-te că faci și acești pași:

1) Concentrează-te pe comportamentul persoanei, dar evită comentariile despre caracterul ei. Este mai bine să spui: „Nu a fost corect să-mi deschizi corespondența” decât „Nu-mi vine să cred că ai fost atât de indiscret!”

2) Încearcă să înțelegi comportamentul celeilalte persoane, în loc să-ți justifici propriul comportament. Acest lucru va necesita ascultare activă. Ascultarea validează sentimentele celeilalte persoane și îi oferă motivația de a te asculta. Iată cuvintele profetului Isaia: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă… urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea…” (Isaia 50:4-5) Așadar înviorează, nu doborî!

3) Rezolvă doar o problemă odată! Nu complica conversația cu chestiuni care nu au legătură cu tine, sau cu situația… Discută-le mai târziu!

4) Puneți-vă de acord asupra comportamentului viitor, în cazul în care situația se repetă. Conflictele sunt stresante și este în interesul tău să le limitezi. Nu poți elimina complet conflictele, deoarece fiecare persoană este unică, având educație, moduri de comunicare și dorințe diferite. Dar poți face față problemelor, le poți rezolva și, ca rezultat, poți deveni mai matur.

David exclama: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.” (Psalmul 133:1-3)

Dacă dorești să ai pace și să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, lucrează în direcția împăcării!

15 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mâncați nicio grăsime de bou sau de oaie sau de capră. Și grăsimea animalului mort și grăsimea a ceea ce este sfâșiat de fiare să fie întrebuințată la orice alt lucru, dar nicidecum să n‑o mâncați.

Levitic 7.23,24

Grăsimea este simbolul puterii voinței. Însă din ce rezultă voința noastră? Din sentimentele inimii. «Vreau ceea ce iubesc și de aceea acțiunile mele sunt determinate de cerințele și de dorințele inimii mele.» Cine are drept asupra sentimentelor inimii? Găsim răspuns în Deuteronom 6.5. Creatorul i‑a întocmit pe oameni, El i‑a creat pentru Sine Însuși și cere ca ei să‑L iubească din toată inima. Omul trebuie să‑L iubească pe Dumnezeu din toată inima sa și cu tot sufletul său, iar în Luca 10.27 și în Marcu 12.30, Domnul Isus adaugă: „Din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“.

Dumnezeu are drept asupra voinței oamenilor. Este clar că o creatură trebuie să asculte, nu să fie mânată de propria voință. De aceea Dumnezeu spune despre grăsime că trebuie să fie numai pentru El, iar aceasta în mod deosebit la jertfa de pace, care ne vorbește despre Domnul Isus, despre puterea voinței Sale exprimată prin moartea Sa, despre sentimentele inimii Sale pe când înfăptuia lucrarea de pe cruce. El a fost ascultător până la moarte de cruce. În Ioan 14.31, Domnul ne mărturisește: „Eu Îl iubesc pe Tatăl“.

Dumnezeu ne‑a ilustrat în Exod 21 un frumos tablou al robului evreu. După ce va fi slujit șase ani, robul avea dreptul să fie eliberat. Dar, dacă stăpânul său îi oferise o soție și avea copii, el avea libertatea să aleagă să nu plece: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să plec liber“ (versetul 5); atunci el lăsa să i se străpungă urechea, ca semn că voia să rămână pentru totdeauna rob. În aceasta Îl vedem pe Domnul Isus. De ce S‑a dat pe Sine Însuși? Din iubire! El mă iubește pe mine personal și de aceea, din dragoste pentru mine, a mers la cruce. El îi iubește pe toți ai Săi: „Hristos a iubit Adunarea și S‑a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5.25). El L‑a iubit pe Tatăl și, din dragoste pentru Tatăl, S‑a dat pe Sine, ca să‑L slăvească pe El. Și, pentru că „dragostea lui Hristos întrece orice cunoștință“, după cum ne spune Efeseni 3.19, ea este pentru Dumnezeu mult prea prețioasă, iar pentru noi mult prea mare, așa că n‑o putem pătrunde. De aceea grăsimea trebuia jertfită numai lui Dumnezeu!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferește‑te de miturile profane și băbești; și tu însuți exersează‑te în evlavie, căci exercițiul fizic este de folos pentru puține lucruri, dar evlavia este de folos la toate, având promisiunea vieții, a celei de acum și a celei viitoare.

1 Timotei 4.7,8

Exersarea în evlavie

„Exersarea“ este adesea asociată cu școala, cu muzica sau cu sportul. Dorim să facem progrese și să atingem un scop. Exersăm, de pildă, un element până când ajunge să facă parte din comportamentul nostru; cu alte cuvinte, insistăm până putem efectua o mișcare precisă fără să ne gândim la ea. Facem același lucru în mod repetat, pentru a descoperi erorile și pentru a le evita.

„Evlavia“ înseamnă să Îl includ pe Dumnezeu în toate detaliile vieții și să trăiesc într‑o relație foarte strânsă cu El. Cum pot exersa aceasta? În primul rând, trebuie să fie dorința și scopul meu să trăiesc în relație strânsă cu Dumnezeu. Apoi trebuie să fac în mod conștient și repetat lucruri care să aprofundeze această relație. Să citesc Biblia regulat. Să vorbesc cu Dumnezeu în rugăciune. Să Îi cer sfatul în mod repetat, ca unui Prieten. Să fiu prompt în împlinirea voii Sale. Fie ca Domnul să ne ajute pe toți în realizarea acestora! Este nevoie de energie și dedicare, și nu suntem capabili de nimic fără El.

„Decizia de a ne exersa în evlavie“ trebuie luată cu hotărâre. Domnul Isus nu ne obligă, dar ne arată consecințele binecuvântate ale acestui efort. Evlavia este folositoare în toate lucrurile, iar când este dublată de mulțumire, ea este de mare câștig (1 Timotei 6.6). Ne îmbogățește viața în toate privințele și ne conduce la a‑L glorifica într‑un fel mai înalt pe acest Domn al gloriei.

Citirea Bibliei: Amos 7.1-17 · Proverbe 24.23-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 28

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i‑o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6‑9).

„Domnul este tăria mea“, declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor“. Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să‑l ucidă cu pietre; se află într‑o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I‑o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

CUM SĂ REZOLVI CONFLICTUL RAPID (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” (Matei 18:15)

Puține lucruri în viață provoacă mai mult stres decât conflictele nerezolvate. Acestea îți vor crește tensiunea arterială și îți vor consuma gândurile, până când le vei rezolva… așa că, dacă ești înțelept, te vei ocupa de ele imediat! Dar nu toți oamenii simt și fac asta! Chiar dacă Domnul Isus ne-a poruncit să le rezolvăm, mulți creștini se abțin să spună ceva, de dragul păcii. Nu este bine!

Conflictele nerezolvate îți vor afecta liniștea sufletească, productivitatea și atitudinea față de ceilalți, așa că trebuie rezolvate. În plus, dacă refuzi să rezolvi o problemă sau un conflict, riști ca să tot apară din nou. Așadar, ce trebuie să faci? Un consilier în comunicare interpersonală sugera următoarele trei lucruri:

1) Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea cuvintele pe care să le spui, astfel încât planul Său să fie îndeplinit. Dumnezeu spune: „Cuvântul Meu… va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11)

2) Liniștește-ți emoțiile înainte de a discuta cu persoana care te-a jignit. Emoțiile tind să stea în calea faptelor și pot împiedica gândirea obiectivă. Acest lucru nu este atât de greu pe cât pare, odată ce ai luat hotărârea să depui toate eforturile pentru a rezolva problema într-un mod armonios. Pavel ne sfătuiește: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18).

3) Fii clar în ceea ce privește percepția ta asupra problemei. Evită argumentele vagi, care lasă loc de interpretări greșite. De exemplu, „Trebuie să te descurci mai bine” nu clarifică cu adevărat problema.

Dacă scopul tău este să vindeci relația, Dumnezeu va lucra împreună cu tine. Și chiar acesta este Cuvântul Lui pentru tine astăzi!

14 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3.3

Simțim în acest verset impulsionarea de a renunța la lucrurile care sunt pe pământ și de a ne atașa de cele de sus. Și face acest lucru motivându‑ne din două părți. Prima este că „am murit“ față de această viață în carne, de care se legau vinovăția și condamnarea noastră și unde dominau păcatul și puterea vrăjmașului. Pentru credință și, de asemenea, înaintea lui Dumnezeu, noi am murit față de această viață, în virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi.

A doua parte a impulsionării constă în faptul că noi avem o altă viață, viața lui Hristos Însuși, iar această viață se află acolo unde este El, „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“. Prin urmare, este o viață spirituală, cerească, nepieritoare – viața lui Hristos – ceea ce o separă în mod clar și categoric de lucrurile pământești. Lucrurile care aparțin acestei noi vieți trebuie să corespundă naturii ei noi, de aceea ele nu pot fi decât lucruri de sus. Hristos, după ce Și‑a împlinit lucrarea, a dispărut din lume: „Lumea nu Mă va mai vedea“, ne spune Domnul nostru (Ioan 14.19). El a fost glorificat în Dumnezeu; și, după ce a împlinit planurile lui Dumnezeu, a intrat în gloria divină ca Om, iar acolo El rămâne ascuns ochilor celor din lume, până în ziua manifestării Lui glorioase. Iar viața pe care noi o deținem, care este Hristos Însuși, este ascunsă chiar în locul în care Se află El.

Hristos, viața noastră! Această viață ne aparține! Este viața pe care o avem aici, pe pământ, dar prin care noi suntem legați de cer, de Dumnezeu Însuși. Cât de jalnice par lucrurile de pe pământ în comparație cu această viață ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Iar noi ne putem bucura de această viață savurând Persoana ei cerească și divină! Câtă bucurie, câtă pace, câtă fericire găsește sufletul care are conștiența posesiei acestei vieți în Hristos! Un astfel de suflet este cucerit de contemplarea lucrurilor de sus.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bunule Învățător, ce să fac pentru a moșteni viața eternă?

Marcu 10.17

Doamne, ce să fac?

O doamnă avea o viață fericită. Soțul o iubea mult și avea grijă de ea, iar copiii erau sănătoși și îi aduceau bucurie. Chiar nu‑i lipsea nimic, și totuși, în adâncul inimii, ea tânjea după mai mult. Nu, nu după lucruri materiale, ci după cele ce astâmpără nevoia sufletului. Ea nu avea pace.

Curând, la un eveniment creștin, a auzit pentru prima dată mesajul Mântuitorului și a aflat de dragostea Sa nespusă pentru oamenii pierduți. A fost profund impresionată. Mai târziu, ea avea să relateze despre acel moment: „Mi‑ar fi plăcut să îngenunchez în acel moment și să‑I cer iertare Domnului pentru vina mea. Simțeam în același timp căldură și frig, dar nu puteam să o fac în acel loc și nici nu îndrăzneam încă. În acel moment îmi doream doar să fiu singură cu El. M‑am dus în grabă acasă, m‑am încuiat în baie și I‑am spus Domnului Isus tot ceea ce simțeam, rugându‑L să‑mi ierte vina, pentru a putea deveni un copil al lui Dumnezeu. Am bătut la ușa Lui, și El mi‑a deschis. Dintr‑odată am avut siguranța că Dumnezeu mă auzise și că devenisem, într‑adevăr, copil al Său. Acum nu mă mai tem de moarte, căci știu că, atunci când voi pleca de pe pământ, voi merge să fiu cu Domnul meu. Mă rog și pentru copiii mei, ca ei de asemenea să‑și găsească drumul către Domnul. În acea zi, viața mea a căpătat un fundament. La bunăstarea mea exterioară s‑a adăugat fericirea mea interioară“.

„Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide! Fiindcă oricine cere primește; și cine caută găsește; și celui care bate i se va deschide“ (Matei 7.7,8).

Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 27

În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?

Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit „psalmul crucii“, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să‑i dăm titlul de „psalmul Ghetsimani‑ului“. Într‑adevăr, v. 2 evocă într‑un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a‑L prinde pe Domnul gloriei. Însă la singura Sa rostire, „Eu sunt“, ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).

„Casa Domnului“ – acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3‑5; comp. cu 2 Împăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui „un lucru“ (v. 4) pe care se cuvine să‑l cerem şi să‑l urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru „toate zilele vieţii mele“. Comuniunea este şi Ťclimatulť necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: „Da, aşteaptă‑L pe Domnul!“

STRATEGIA AȘTEPTĂRII | Fundația S.E.E.R. România

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.” (Psalmul 40:1)

Când te confrunți cu o problemă care pare prea mare pentru tine, sau simți că ești „depășit” și nu știi ce să faci sau încotro să te îndrepți, folosește strategia așteptării.

Aceasta este strategia pe care a folosit-o și David, și dacă a funcționat pentru el va funcționa și pentru tine! Iată ce a scris David: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru… Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul… Tu… mi-ai străpuns urechile…” (Ps. 40: 1-4, 6)

Așteptarea este dificilă când ești neliniștit. Iar așteptarea cu răbdare este și mai dificilă! Oprește-te și gândește-te pe Cine aștepți să-ți vină în ajutor: pe Domnul! El este Stăpânul fiecărei situații, inclusiv al situației tale.

Poate că următoarea ilustrație te va ajuta: Arthur McKinsey, director și cercetător american, scria: „Dacă te gândești la o problemă ca la un oraș medieval fortificat, atunci mulți oameni o vor ataca frontal, ca un berbec. Vor asalta porțile și vor încerca să spargă apărarea cu puterea și strălucirea intelectuală… eu voi sta în tabără în afara orașului. Aștept… Și mă gândesc!… Până într-o zi – când mă gândeam la o problemă complet diferită – când podul mobil se coboară și apărătorii spun: „Ne predăm!” Răspunsul la problemă vine dintr-o dată!”

La fel este și așteptarea ca Dumnezeu să lucreze – în timp ce aștepți, El lucrează în numele tău. Așadar, așteaptă cu răbdare și nădejde ajutorul Domnului.