Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

[Rut] a intrat într‑un ogor și culegea spice în urma secerătorilor.

Rut 2.3

O vedem aici pe Rut culegând spice. Care este semnificația spirituală a acestei culegeri? Trebuie să ne amintim că primul capitol s‑a încheiat cu aceste cuvinte: „Au ajuns în Betleem la începutul secerișului orzului“. Naomi și Rut s‑au întors în țară într‑un timp de belșug, însă, oricât de îmbelșugat era rodul, dacă nu era secerat, el nu putea potoli foamea. Trebuia ca secerătorii și culegătorii să‑și facă lucrarea, altfel ar fi murit de foame în mijlocul belșugului. Prin faptul că a cules, Rut a obținut hrana necesară pentru ea și pentru Naomi – un belșug oferit lor de către stăpânul ogorului.

Putem deci spune că, din punct de vedere spiritual, culesul semnifică însușirea de către cel credincios a binecuvântărilor spirituale pe care Dumnezeu ni le‑a dăruit. Dumnezeu i‑a dăruit lui Israel dreptul asupra țării, însă i‑a spus: „Orice loc pe care‑l va călca talpa piciorului vostru vi l‑am dat vouă“ (Iosua 1.3). Ei au fost nevoiți să lupte pentru a lua în stăpânire. La fel, Pavel le spune celor credincioși că sunt binecuvântați cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, însă totodată se roagă ca Duhul Sfânt să‑Și facă lucrarea specială în omul lor dinăuntru, pentru ca ei să înțeleagă lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea acestor binecuvântări spirituale.

A fost o zi minunată în viața fiecăruia dintre noi, atunci când Domnul Isus ne‑a chemat, când am înțeles că păcatele ne‑au fost iertate, când am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt și când am fost făcuți astfel părtași moștenirii sfinților în lumină. Deși nu putem fi mai potriviți decât suntem deja făcuți pentru glorie, putem și trebuie să creștem spiritual, prin cunoașterea lui Dumnezeu (Coloseni 1.10). Totuși, ce sărmani culegători suntem fiecare dintre noi, și cât de puțin cunoaștem din bogățiile nepătrunse ale lui Hristos!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ultima trompetă

Domnul Însuși, cu strigăt, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer.

1 Tesaloniceni 4.16

Generalul și istoricul evreu Flavius Josephus (30‑100 d.H.), fost guvernator al Galileii și participant la revolta împotriva romanilor, a descris în amănunt ordinea și funcționarea armatei romane: Atunci când o tabără militară trebuia să se mute, trompetele sunau de trei ori. La prima trompetă, corturile erau demontate și încărcate în care. Când a doua trompetă suna, trupele se aliniau în pozițiile indicate. Apoi un crainic striga: „Sunteți gata?“; și armata răspundea: „Suntem gata!“. Dar din nou crainicul striga: „Sunteți gata?“; și ei răspundeau: „Suntem gata!“. Încă o dată întreba: „Sunteți gata?“. Și, în timp ce vocile ostașilor adunați pe formații și unități militare răspundeau: „Suntem gata!“, a treia trompetă răsuna, și atunci armata pleca în direcția stabilită.

Ești tu gata? Domnul Isus vine iarăși! Prima trompetă a sunat. Te‑a trezit ea din somnul tău de păcat și de nechibzuință? A doua trompetă a sunat! Te‑ai aliniat tu cu cei care sunt gata? Te numeri și tu printre cei a căror fericită speranță este așteptarea venirii lui Isus Hristos? Te‑ai împăcat cu Dumnezeu? În curând, ultima trompetă îi va chema pe toți răscumpărații Săi în prezența Lui: „Și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesaloniceni 4.16,17). Dar ce se va întâmpla cu cei care mor în păcatele lor, fără Isus? Iată răspunsul: „Cei morți, mari și mici, stând în picioare înaintea tronului, […] au fost judecați după cele scrise în cărți, potrivit faptelor lor. Iar dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc“ (Apocalipsa 20.12,15).

Citirea Bibliei: Iov 22.1-30 · Fapte 13.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 21.33‑46

O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i‑au recunoscut, dar i‑au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să‑L înlăture – şi încă în ce fel – pe Însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15).

Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să‑şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El Însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă“, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale“, Adunarea, şi „o stâncă de cădere“ pentru cei neascultători (1 Petru 2.4‑8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire“ pentru cei necredincioşi.

VERSETE BIBLICE PENTRU A ÎNVINGE ÎNGRIJORĂRILE | Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

Dacă mintea ta este asaltată de frică și îngrijorare, citește sau ascultă următoarele șapte texte din Sfânta Scriptură, cu atenție și în rugăciune, și folosește-le pentru a învinge îngrijorările:

1. „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7);
2. „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” (Psalmul 29:11);
3. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22);
4. „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3);
5. „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27);
6. „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” (Ieremia 17:7-8);
7. „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24) Nu-i așa că parcă nu mai ai motive să fii îngrijorat?!

Nu-i așa că parcă nu mai ai motive să fii îngrijorat?!

DOMNUL ESTE APROAPE

El le‑a zis: „Cum de se zice că Hristosul este fiu al lui David, căci David însuși spune în cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale»? David deci Îl numește Domn; și cum este El fiu al lui?“.

Luca 20.41‑44

Cu simplitate și cu o înțelepciune desăvârșită, Domnul Isus îi adusese la tăcere pe cărturari, pe farisei și pe saduchei. Acum El Însuși le pune o întrebare de importanță vitală, la care ei nu pot să‑I răspundă, deși ar fi trebuit să cunoască răspunsul din scrierile Vechiului Testament. De ce spuneau cărturarii că Hristosul, Mesia, era fiul lui David, deși acesta, în Psalmul 110.1, L‑a numit „Domnul meu“? Locul din Scriptură era foarte clar, iar cărturarii nu‑l puteau nega; totuși, ei n‑au putut da niciun răspuns.

Adevărul prețios este că ambele aspecte sunt adevărate: Domnul este atât Vlăstarul lui David, cât și Rădăcina lui David (Apocalipsa 22.16). Ca Om, El este fiu al lui David, dar ca Dumnezeu, El este Domnul lui David. Deși, ca Om, El este descendent al lui David, totuși, fiindcă El este Dumnezeu, este la fel de adevărat că David a venit din El. În mod cert, gloria Lui eternă de Dumnezeu este de departe cea mai importantă, și totuși ea a fost ignorată de către cărturari. Aceeași ignoranță detestabilă există și astăzi, chiar și în cazul multora care pretind a fi creștini. Ei afirmă că Isus a fost un mare om, însă uită – iar în unele cazuri chiar tăgăduiesc – că El este Dumnezeu arătat în trup. Întrebarea Domnului trebuie să ne cerceteze pe toți, ca să realizăm că avem nevoie să învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu adevărurile cu privire la Persoana Sa binecuvântată.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hrană pentru doi ani

Aceasta îți va fi semnul: anul acesta se va mânca orice crește singur de la sine și în al doilea an orice va răsări din aceasta; dar în al treilea an, semănați și secerați și plantați vii și mâncați rodul lor.

Isaia 37.30

Erau anunțate timpuri grele pentru poporul lui Dumnezeu. Anul acesta ei aveau să trăiască din ceea ce mai lăsase vrăjmașul, pentru că era prea târziu să mai semene ceva. În anul al doilea, secerișul avea să fie și mai prost, numai din ceea ce avea să răsară de la sine din rădăcinile care mai aveau viață sau din sămânța care se împrăștiase de la sine. Dar, în al treilea an, teama va dispărea și ei vor fi în stare să se bucure de roadele celor semănate sau plantate.

În înțelepciunea lui Dumnezeu, înseși încercările care ar fi putut zdruncina credința devin un semn care să o confirme și să o încurajeze.

Să presupunem că Biblia nu ne‑ar fi spus mai dinainte nimic altceva decât despre creșterea continuă a dragostei și a sfințeniei, în orice loc unde a fost mărturisit Numele Domnului Isus. Atunci am avea de ce să fim dezamăgiți, după două mii de ani de războaie, de înșelătorii, de pofte și de dușmănii care s‑au înmulțit în toate domeniile… Dar noi nu disperăm, pentru că ni se spune că avem de așteptat exact astfel de situații. Atunci chiar aceste condiții, oricât de dureroase și de umilitoare ar fi, totuși devin un semn pentru noi și ne întăresc credința. Și, oricât de greu ar fi pentru noi să strângem ceva hrană spirituală pentru doi ani, în al treilea va veni bucuria strângerii recoltei! Aceasta va îndreptăți așteptările credinței noastre întemeiate pe Cuvântul care nu trece.

Citirea Bibliei: Iov 21.1-34 · Fapte 12.12-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 21.18‑32

În drum spre Ierusalim, Domnul Isus înfăptuieşte o minune care, în mod cu totul excepţional, nu este o minune a dragostei, ci un semn de avertizare asupra judecăţii care urma să se abată asupra poporului. Să privim spre acest smochin: Nimic altceva decât frunze! Sunt prezente toate formele exterioare ale evlaviei, dar niciun fruct! Aceasta era starea lui Israel … şi la fel este a tuturor aşa‑zişilor creştini!

Această minune Îi dă Domnului Isus ocazia să le reamintească ucenicilor de atotputernicia rugăciunii credinţei. Apoi El intră din nou în Templu, unde mai‑marii poporului urmează să‑I conteste autoritatea. Prin întrebarea Sa, Domnul îi face să înţeleagă că ei nu‑I pot recunoaşte această autoritate, pentru că nu recunoscuseră mai întâi misiunea lui Ioan Botezătorul. Asemeni celui de‑al doilea fiu dintr‑o altă parabolă (Luca 15.29), preoţii de seamă şi bătrânii poporului declarau cu tot dinadinsul că împlineau voia lui Dumnezeu, însă, în realitate, aceasta era pentru ei literă moartă (Tit 1.16). Alţii, dimpotrivă, odinioară răzvrătiţi, păcătoşi recunoscuţi, s‑au pocăit la glasul lui Ioan şi apoi au împlinit această voie.

Copii care proveniţi din familii creştine, pentru noi există cel puţin riscul de a fi întrecuţi, în drumul nostru spre cer, de către aceia pe care acum îi privim poate cu dispreţ sau cu superioritate (vezi 20.16)! Să ne gândim la responsabilitatea care ne revine!

RÂZI MAI DES! | Fundația S.E.E.R. România

„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22)

Înțeleptul Solomon a scris: „Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce… și să se veselească.” (Eclesiastul 8:15) Dacă ești înțelept, vei lua aminte la cuvintele citite mai devreme: „o inimă veselă este un bun leac”; impactul râsului este bine documentat. Studiile arată că acesta scade tensiunea arterială deci reduce hipertensiunea. Reduce hormonii de stres și curăță plămânii și țesuturile corpului de aerul acumulat, deoarece prin râs eliminăm mai mult aer decât inspirăm. Râsul întărește de asemenea funcțiile imunitare ale organismului. Pe lângă toate aceste beneficii, râsul declanșează eliberarea de endorfine – acele substanțe chimice din creier care te fac să te simți bine și fericit. Acestea sunt aceleași substanțe chimice eliberate atunci când unele persoane, după o perioadă îndelungată de alergare, experimentează starea de euforie a alergătorului.

Vedeți de ce afirmă Biblia că „O inimă veselă este un bun leac…”?! Așadar, profită de fiecare ocazie pentru a râde din toată inima. Râzi de greșelile tale – mai ales la locul de muncă. Renunță la imaginea de super-femeie sau super-bărbat, și începe să zâmbești. Acest lucru nu înseamnă că ai renunțat la standardele tale de excelență; înseamnă doar că ești conștient de faptul că tu și cei din jurul tău sunteți oameni. Așadar, fii vesel; fii o persoană de ispravă. Nu lăsa ca presiunile vieții și circumstanțele negative să-ți distrugă simțul umorului. Râsul reflectă emoții pozitive și te face mult mai plăcut în preajma celorlalți.

Nimănui nu-i plac persoanele morocănoase; râsul îți poate distrage atenția de la ceea ce te stresează. Așadar, râzi des, oricând este cazul… și nu uita că Biblia ne asigură și că „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10) – ceea ce mi se pare un Cuvânt de la Dumnezeu potrivit azi pentru oricine!

DOMNUL ESTE APROAPE

Țara în care intri ca s‑o stăpânești nu este ca țara Egiptului, din care ați ieșit, unde îți semănai sămânță și o udai cu piciorul, ca pe o grădină de zarzavaturi. Ci țara în care treceți ca s‑o stăpâniți este o țară cu munți și văi, care se adapă din ploaia cerurilor.

Deuteronom 11.10,11

Aceste cuvinte sunt parte din îndemnurile date israeliților de către Domnul, de a fi tari și de a intra în țară ca s‑o ia în stăpânire. Canaanul era o țară foarte diferită de cea din care ieșiseră. Egiptul era o țară de șes, în care ogoarele erau irigate cu apă din Nil, cu ajutorul canalelor. Ochii egiptenilor era îndreptați către pământ pentru apa necesară, nu către cer. Țara Canaanului era însă udată de ploaia care venea din cer. Era o țară cu „lapte și miere“ din abundență, „o țară bună“, care simbolizează locurile cerești în care se află toate binecuvântările spirituale ale creștinilor astăzi (Efeseni 1.3).

Pavel își pleacă genunchii înaintea Tatălui și iată cererea lui: „Ca să vă dea, după bogățiile gloriei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, ca Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți, împreună cu toți sfinții, care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“ (Efeseni 3.16‑19).

Pavel se bucura nespus de aceste minunate binecuvântări creștine, în ciuda faptului că era prizonier în Roma, și dorea mult ca și ceilalți credincioși să se bucure la fel. Aceste binecuvântări depășesc nespus tot ceea ce această lume ar putea oferi. Fie ca rugăciunea lui Pavel din Efeseni să ne încurajeze pe toți să cercetăm, să experimentăm și să savurăm din plin patria noastră cerească!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orbul Bartimeu

Bartimeu, orbul, a început să strige: Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine! […] Isus i‑a zis: Ce vrei să‑ți fac? Și orbul I‑a zis: Rabuni, să‑mi capăt vederea!

Marcu 10.47,51

În Marcu 10, Domnul Isus întâlnește persoane care, deși consideră că au ochii deschiși, totuși au vederea defectuoasă: fariseii nu înțeleg gândul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie; ucenicii le alungă pe mamele care vin cu copiii la Domnul; tânărul bogat se îndepărtează trist; Iacov și Ioan pretind un loc de cinste tocmai când Domnul le vorbește despre moartea Sa apropiată. Așa este cu orice om care contează pe inteligența lui naturală, pe planurile pe care și le‑a fixat singur, pe propria opinie, într‑un cuvânt, care se conduce după capul lui. Nu își supune gândurile lui voinței Domnului.

Bartimeu este orb. El suferă că nu are vedere, că se află în Ierihon, orașul blestemat, că este dependent de alții pentru a‑și duce viața. Dar el, orb cum este, are o vedere mai bună cu privire la Domnul Isus care trece pe acolo. Îl numește „Fiu al lui David“, un titlu care nu I se recunoștea Domnului de către clasa religioasă de atunci. El strigă cu speranță. Nimic nu‑l poate opri, nici oamenii cu zgomotele lor, nici haina care‑i flutură incomod pe trup. Așa că strigă și, aruncându‑și haina, merge la Isus, contând pe puterea pe care El o are de a‑l scoate din starea de mizerie. Domnul îl întreabă ce anume cere de la El și apoi îi dă vederea.

Biblia, citită și meditată în prezența Domnului, ne dă vederea clară. Să primim, prin credință, învățăturile ei divine, și vom fi vindecați de orbirea noastră. De asemenea, vom fi eliberați de tot ce întunecă vederea primită atunci când am crezut. Ca Bartimeu, să mergem la Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 21.1‑17

În fiecare dintre primele trei evanghelii, trecerea prin Ierihon şi intrarea în Ierusalim marchează începutul ultimei părţi a călătoriei Mântuitorului nostru pe pământ. Împlinirea versetului din Zaharia 9.9 era pentru Israel încă o dovadă că Cel care venise să‑l viziteze era chiar Mesia al său. Imposibil să‑L confundăm cu vreun altul: „El este drept şi aduce mântuire, este smerit şi călare pe un măgar…“ (Zaharia 9.9)! De obicei, un rege se prezintă mândru şi impunător, intrând triumfător în capitala lui, călare pe un cal de luptă, în fruntea oştilor sale; un împărat umil şi blând este însă ceva străin de gândirea omenească.

Aceste trăsături ale harului şi ale blândeţii nu‑L împiedică nicidecum pe Domnul să acţioneze cu cea mai mare severitate atunci când vede drepturile lui Dumnezeu călcate în picioare (v. 12…). La fel trebuie să fie şi trăsăturile celor care sunt ucenicii Săi: blândeţea care trebuie să‑i caracterizeze să nu excludă nimic din cea mai mare fermitate a lor (1 Corinteni 15.58).

Prezenţa lui Isus în Templu are efecte diferite: în primul rând, o curăţire imediată, în acelaşi timp cu vindecarea prin har a infirmilor care vin la El; apoi lauda din partea copiilor, deopotrivă cu indignarea şi cu împotrivirea din partea vrăjmaşilor adevărului.

CREEAZĂ O ATMOSFERĂ PLINĂ DE PACE! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15)

Oare de câtă pace dai dovadă în mod obișnuit, și câți pot spune despre tine că ești un om al păcii? Cât de bine răspunzi la dificultățile de la locul de muncă? Ești mereu tensionat și te plângi mai tot timpul? Biroul tău este ordonat și organizat, sau este plin cu de toate claie peste grămadă?! Dezordinea poate fi deranjantă din punct de vedere mental, poate provoca stres și îți poate afecta pacea – plus că nu e deloc o bună „carte de vizită”! Dar comportamentul tău general?

Te enervezi mereu din cauza greșelilor colegilor? Ai învățat să nu te mai stresezi pentru lucruri mărunte? Te mai gândești la faptul că ai o mărturie slabă dacă nu reflecți pacea, care este un efect/rod al prezenței Duhului Sfânt? Îți reamintesc ce spune Biblia: „Roada Duhului… este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

Cum este drumul tău zilnic spre serviciu? În mașină, pe stradă, în mijloacele de transport în comun ești animat de gândul de a fi liniștit, de a păstra o atmosferă pașnică, indiferent de circumstanțele pe care le întâlnești pe drum? Când te-ai rugat ultima dată lui Dumnezeu pentru un șofer slab sau nepoliticos? Asculți muzică liniștitoare? Muzica potrivită poate fi o sursă excelentă de pace. Când împăratul Saul era chinuit de un duh rău, slujitorii lui i-au spus că: „vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna şi vei fi uşurat.” (1 Samuel 16:16). Iar Domnul Isus a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27).

Asta înseamnă că, oriunde te-ai duce, tu poți lua cu tine pacea lui Dumnezeu! Fie ca ea să te îmbogățească, azi!

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, doresc ca aceia pe care Mi i‑ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu.

Ioan 17.24

Este încurajator pentru noi să‑l auzim pe David cum își exprimă dorința de a locui în casa Domnului toate zilele vieții sale (Psalmul 27.4)! Ce lucru minunat ar fi să avem și noi inima îndreptată cu totul către Domnul! O asemenea dorință este însă posibilă doar pentru că întâi Hristos a dorit ca noi să fim cu El. Vom înțelege mai bine acest adevăr dacă vom privi versetul de astăzi din Ioan 17 alături de cel din 1 Ioan 4.19: „Noi iubim fiindcă El ne‑a iubit întâi“.

Cât de inestimabilă este rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17! Dar de cine putea fi înconjurat acest Domn al gloriei? De îngeri puternici, care să își acopere fața în prezența Sa? De oameni măreți, precum Moise și Ilie, care au fost folosiți cu putere de către El? Da, îngerii vor fi acolo, la fel și Moise și Ilie, însă acum, la momentul când Domnul Îi vorbește Tatălui, cei la care El Se referă sunt oameni simpli: pescari, un colector de taxe. Aceștia sunt cei cu privire la care El Îi cere Tatălui să fie cu Sine, iar în rândurile lor suntem incluși și noi (Ioan 17.20).

Domnul Isus a dovedit la cruce cât de mult ne‑a iubit. Nu există iubire mai mare decât a Lui. Iubirea Lui nu numai că a rezolvat problema păcatelor noastre, ci ne‑a făcut și potriviți pentru a sta în prezența Sa. El dorește ca noi să fim cu El.

Un părinte iubitor caută să‑i ofere copilului său tot ceea ce‑i trebuie, însă ce poate fi mai prețios pentru un părinte decât să petreacă timp cu copilul său? Domnul Isus poate să ne ofere tot ceea ce ne trebuie și ne poate binecuvânta din belșug, însă există ceva mai mult decât atât. El știe că ceea ce noi avem nevoie cel mai mult este să fim în prezența Lui, de aceea promisiunea Lui este: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adăpost

Spun despre Domnul: „Adăpostul meu și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred“.

Psalmul 91.2

În anii ‘40, când se dădea alarma pentru bombardamente, toți se adăposteau rapid în subsoluri: unii în pivniță, alții în metrou, alții în adăposturi antiaeriene. Alarmă nocturnă! Fugiți în pivniță! Cartofi cruzi… Privațiune și bombardamente! Aceste elemente au dispărut de atunci în majoritatea țărilor, dar nevoia de un adăpost adevărat se face simțită acum mai mult ca niciodată. Nenorocirea este că nu‑i suficient să fugi, căci un inamic tot trebuie să înfrunți. Adversarul produce curse la scară industrială. Dar Psalmul 91 ne promite că „cel care locuiește în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic“. „Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și te vei adăposti sub aripile Sale; adevărul Său este scut și pavăză“ (Psalmul 91.1,3,4). Ce siguranță! Urbanizarea prevede pentru casele individuale chiar adăposturi antiatomice. Dar adăpostirea trupului nu este cel mai important lucru, pentru că trupul este prin el însuși un adăpost: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; temeți‑vă mai degrabă de Acela care poate să omoare și sufletul și trupul în gheenă“ (Matei 10.28).

Sângele Domnului Hristos este cel mai bun adăpost. El era simbolizat prin sângele mielului înjunghiat de care se folosea poporul Israel în țara Egiptului, pentru a se pune la adăpost de îngerul devastator. Sub semnul sângelui aplicat pe pragul ușii, întreaga familie se odihnea la adăpost și în pace. Așa este sângele Domnului Isus. Credința ta să mărturisească cu îndrăzneală atunci când vrăjmașul îți amenință pacea și bucuria, iar tu vei rămâne la adăpost, sub aripile Celui Atotputernic.

Citirea Bibliei: Iov 19.1-20 · Fapte 11.19-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 20.17‑34

Este o problemă intimă şi deosebit de solemnă, cu privire la care Domnul Isus caută înţelegerea ucenicilor Săi: este vorba de suferinţele şi de moartea care‑L aşteptau la Ierusalim. Mama lui Iacov şi a lui Ioan alege însă tocmai acest moment pentru a‑I cere Domnului să‑i satisfacă interesele: ea ar fi fost mândră să‑şi vadă fiii ocupând locurile de cinste în Împărăţia lui Mesia; iar ceilalţi zece aleg tot acest moment pentru a‑şi arăta indignarea. Nemulţumirea lor se născuse, probabil, nu din faptul că cererea acelei mame era egoistă şi inoportună, ci pentru că, în taină, fiecare avea ambiţia de a ocupa acel loc (Luca 22.24). Ce trist că, după tot ce le spusese Domnul şi după ce aşezase un copilaş în mijlocul lor, ei nu înţeleseseră şi nu reţinuseră nimic! Dar să nu‑i judecăm! Cât de greu ne este şi nouă să ne însuşim lecţiile: aceleaşi lecţii! Cât de mult semănăm cu ei!

Atunci Învăţătorul, fără niciun reproş, cu o răbdare nesfârşită, Îşi reia învăţăturile, recurgând, de astă dată, la propriul Său exemplu, cel din v. 28, tema eternă a adorării celor răscumpăraţi.

Urmându‑Şi calea care suia spre Ierusalim, Isus vindecă doi orbi la porţile Ierihonului. Subliniem la aceştia frumoasa stăruinţă a credinţei lor, iar la Domnul, compasiunea Sa fără margini.

FII PREGĂTIT PENTRU SCHIMBARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Proverbele 16:9)

Când urmează să te muți într-o altă casă, stabilești o dată pe care le-o comunici celor care se ocupă de mutare; trebuie să-ți schimbi și să-ți actualizezi funcționalitățile: alimentarea cu apă și curent electric, internet, telefon, dispozitive de siguranță ș.a.m.d.; îți aranjezi lucrurile în cutii pe care ai scris: dormitor, bucătărie, sufragerie etc. Pregătirea pentru următoarea etapă a vieții tale este similară. Iată câteva sfaturi pe care să le urmezi, astfel încât să fii pregătit pentru orice ușă îți deschide Dumnezeu:

1) Elaborează un plan pentru o oarecare independență financiară. Acest lucru implică lichidarea creditelor, asigurări, pensie, planificare succesorală… Polițele de asigurare ar trebui să acopere și ipoteca, în cazul în care devii inapt și nu poți munci.

2) Acordă-ți întotdeauna flexibilitate. După ce ai parcurs prima jumătate a cursei vieții, poți decide să schimbi direcția. Ceea ce dorești să faci acum se poate schimba peste douăzeci de ani sau poate fi diferit de ceea ce doreai să faci acum douăzeci de ani. Ce este minunat la viață este că, indiferent de vârsta pe care o ai, poți începe întotdeauna din nou, iar în viitor pot exista oportunități pe care nu le poți prevedea acum!

3) Ține-te la curent cu tehnologia, o parte importantă a societății moderne. Cei care nu pot sau nu vor să utilizeze cele mai noi instrumente tehnologice vor avea dificultăți în a se descurca. Pe lângă tehnologie, este important să te ții la curent cu evoluțiile în materie de competențe suplimentare în afaceri; comunicarea, negocierea și eticheta sunt esențiale pentru a o scoate la capăt într-o lume în continuă schimbare. Înțeleptul Solomon a scris: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” Și chiar în sensul acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii pregătit pentru schimbare!