Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 feb. 2026

22 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este legea jertfei de pace pe care o va aduce cineva Domnului. Dacă o aduce ca mulțumire, atunci să aducă, pe lângă jertfa de mulțumire, turte fără aluat frământate cu untdelemn, și plăcinte fără aluat unse cu untdelemn, și floarea făinii amestecată cu untdelemn în turte frământate cu untdelemn. El va aduce pentru darul său, împreună cu turte, pâine dospită cu jertfa lui de pace de mulțumire.

Levitic 7.11‑13

Atunci când ne găsim în apropierea Domnului și lăsăm Duhul Sfânt să lucreze în noi, deseori există ceva omenesc în jertfa pe care o aducem. Cine îndrăznește să spună că este curat sută la sută și că Îi aduce lui Dumnezeu jertfa în chip desăvârșit? Deseori, poate fără intenție, spunem ceva care nu este drept sau care nu a fost lucrat doar de Duhul Sfânt. Dumnezeu ne dă aceste prescripții, ca să fim conștienți de această problemă. Dacă ne apropiem de Dumnezeu ca să‑I aducem jertfa noastră, trebuie să fim conștienți de ceea ce a făcut El pentru noi.

În arderea‑de‑tot vedem ce am devenit pe baza lucrării înfăptuite de Domnul Isus. Avem libertate deplină să pășim înaintea lui Dumnezeu, pentru că am fost primiți în Cel Preaiubit. Dumnezeu ne vede acum în toată frumusețea Domnului Isus – chiar dacă știm foarte bine ce suntem în practică prin noi înșine și ce eram, săraci, păcătoși pierduți. Tot astfel, de Paște trebuiau mâncate verdețuri amare, în timp ce la jertfa de pace trebuia adusă pâine dospită.

Cât de frumos este acest lucru! Chiar dacă pâinea, de fapt, nu ajungea pe altar, cu toate acestea, ea Îi era oferită lui Dumnezeu. Despre această pâine se spune în mod expres: „Din toate aceste daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat“ (versetul 14). Când rostim înaintea lui Dumnezeu ceea ce am devenit prin lucrarea Domnului Isus, Dumnezeu privește aceasta ca pe o jertfă ridicată; avem voie să ne aducem pe noi înșine ca o jertfă ridicată. Aceasta este ceea ce facem, de asemenea, duminica dimineața. O jertfă ridicată este ceva ce ridicăm, ca să Îi oferim lui Dumnezeu. Ce slujbă prețioasă!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri […] și în stare să judece gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Cuvântul viu și lucrător

Cuvântul ne judecă pe noi, nu noi judecăm Cuvântul! Mulți cred că își pot forma propria judecată despre Cuvânt, iar rezultatul este că devin împotrivitori ai Bibliei. Alții își fac propria interpretare despre Cuvânt, iar rezultatul este că Biblia nu este lăsată să lucreze asupra lor. Mulți credincioși se expun doar ocazional la judecata Cuvântului lui Dumnezeu, iar rezultatul este că viața lor de credință se ofilește.

Apostolul Pavel face apel la discernământul corintenilor: „Vorbesc ca unora cu judecată; judecați voi ce spun!“ (1 Corinteni 10.15). Nu îi provoacă să pună la îndoială ceea ce spune Dumnezeu. Cuvântul este „viu și lucrător“. Dumnezeu le‑a vorbit oamenilor atunci când le dicta scriitorilor ce să scrie și tot El vorbește și astăzi, când noi îl citim. Cuvântul este „mai ascuțit“ decât orice sabie, pentru că se adresează conștiinței; uneori ne doare, dar consecințele sunt binecuvântate. Este numai spre binele nostru ca, atunci când citim Biblia și ni se arată lucrurile din viață care nu sunt în concordanță cu Dumnezeu, să mergem la fondul atitudinilor greșite și să le schimbăm, cu ajutorul Lui.

Psalmistul a înțeles binecuvântarea de a aplica în propria viață tăișul Cuvântului, așa că Îl roagă pe Dumnezeu să privească în ființa lui:

„Vezi dacă este în mine vreo cale a întristării […]“ (Psalmul 139.24).

Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 8

Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi l‑a putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?“ Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu n‑a putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul S‑a îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii“.

Evrei 2.6‑9, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii pe care a suferit‑o“. Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 5‑8; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

TU EȘTI VASUL, NU COMOARA!| Fundația S.E.E.R. România

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

Trebuie să facem distincția între „vasul de lut” și „comoară”. Apostolul Pavel spune: „Comoara aceasta o purtăm…” El nu spune: „Noi suntem această comoară”! Ori de câte ori le permiți oamenilor să creadă că tu ești comoara, Dumnezeu nu este mulțumit, iar tu te pregătești pentru eșec. Când Dumnezeu ascunde o comoară în tine, înseamnă două lucruri:

1) El Se așteaptă la un câștig al investiției Sale.

2) Ești chemat la un nivel mai înalt de responsabilitate și răspundere.

Uneori, oamenii cred că liderii sunt imuni la testele și încercările vieți. Nu este așa! Faptul că cineva are talent nu înseamnă că nu se luptă în anumite domenii. Luptele lor pot fi nevăzute, dar sunt reale.

Să recunoaștem: Dumnezeu folosește oameni pe care noi i-am fi cenzurat și i-am fi dat la o parte, precum Rahav, care era o prostituată din Ierihon. Dar când ea a crezut și s-a temut de Dumnezeu, El a folosit-o pentru a ajuta pe Israel să cucerească Ierihonul. Și tot Dumnezeu a inclus-o în linia genealogică a lui Hristos (vezi Evrei 11:31).

Sau ce spui despre Iefta? Născut dintr-o mamă necăsătorită, a fost respins ca nelegitim de frații și surorile sale vitrege și a ajuns să trăiască prin peșteri, împreună cu alții… Cu toate acestea, Dumnezeu l-a folosit pentru a elibera Israelul și pentru a deveni unul dintre cei mai tineri conducători ai acestuia (vezi Evrei 11:32).

Dumnezeu este specializat în restaurarea vaselor sparte. El ia lucruri care nu sunt productive, căsnicii care nu funcționează, oameni cu probleme – și îi învață cum să fie victorioși și rodnici în slujba Sa. Faptul că știi asta îți dă puterea și tenacitatea de a înfrunta orice ar veni, pentru că înțelegi că atunci când Dumnezeu Își pune comoara Sa în tine, o protejează, o folosește și o binecuvântează!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
21 feb. 2026

21 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu un om în Hristos, care acum paisprezece ani (fie în trup, nu știu, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit chiar până la al treilea cer. Și știu că un asemenea om (fie în trup, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit în paradis și a auzit lucruri de nerostit, pe care nu‑i este permis omului să le vorbească.

2 Corinteni 12.2‑4

Apostolul relatează aici detaliat un eveniment unic și neobișnuit, care avusese loc în urmă cu paisprezece ani. El fusese răpit în al treilea cer, iar această descoperire a fost așa de minunată și de impresionantă, încât el nu a vorbit nimic despre ea timp îndelungat. Vedem că acest slujitor ascultător ne comunică doar în dependență de Domnul și doar la momentul ales de El.

„Știu un om în Hristos.“ Când vorbește astfel despre sine, el se așază în plan secund. Nu dorește să vorbească despre propria sa persoană, dar dorește să vorbească despre ceea ce este în Hristos prin harul lui Dumnezeu. Această propoziție cuprinde marea temă a apostolului Pavel, anume că cel credincios stă înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Aceasta este poziția creștină măreață a credinciosului în timpul de har. În ea trăia Pavel, despre ea vorbea și despre ea scria.

Când Dumnezeu privește acum din ceruri în jos, înspre cei credincioși, El vede în ei – indiferent cât de slabi și de imperfecți sunt – întreaga frumusețe și desăvârșire a Domnului Isus. Aceasta este poziția lor creștină: ei sunt oameni „în Hristos“.

Cu unul ca acesta se lăuda Pavel. Nu se lăuda cu sine (2 Corinteni 12.5), ci cu un om în Hristos – aceasta devenise el însuși – un om care fusese răpit cu paisprezece ani mai înainte în al treilea cer, unde se află tronul lui Dumnezeu.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 1.1,2

Clopotul Tom

Era în anul 1698. Un soldat aflat în serviciul de santinelă la castelul Windsor este adus în fața Curții Marțiale. Motivul? Se bănuia că dormise la post în timpul nopții precedente. Ca parte a apărării sale, el a spus că orologiul din clădirea Westminster, poreclit Marele Tom, bătuse de 13 ori la miezul acelei nopți. Judecătorii militari resping apărarea soldatului și îl condamnă la moarte. Totuși, înainte de execuție, se fac cercetări și, într‑adevăr, orologiul se defectase și clopotul bătuse cum spusese santinela. Soldatul a fost achitat și, în schimb, a fost „condamnat la moarte“ Marele Tom (Big Tom), un clopot uriaș, care cântărea peste cinci tone. Locul lui avea să‑l ia, circa o sută de ani mai târziu, Marele Ben (Big Ben).

Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos! El este Apărătorul nostru. El intervine la Tatăl în favoarea noastră, atunci când suntem condamnați. Nelegiuirile noastre au făcut despărțire între noi și Dumnezeul nostru. Mâinile ne sunt pătate cu sânge și degetele cu nelegiuire. Buzele noastre spun minciuni, limba șoptește nedreptate (Isaia 59). Degeaba ne cerem iertare unii de la alții, așa cum fac, de pildă, oamenii din Bali în „sfânta“ zi a Anului Nou; aceștia asociază sfânta sărbătoare hindusă, Nyepi, cu un nou început și de aceea, în prima zi a anului, își freacă trupurile cu noroi din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare, pentru a spăla tot ce este negru și rău și pentru a începe anul cât mai curați. Nu! Nimic altceva nu ne curăță de păcat, în afară de sângele prețios al Domnului Isus (1 Ioan 1.7). Isus Hristos a fost condamnat, pentru ca eu să pot fi achitat.

Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 7

Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte‑i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă‑i…“ (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

„MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (2)| Fundația S.E.E.R. România

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?!” (Matei 7:11)

Încearcă să-ți imaginezi bogăția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine (vezi 1 Corinteni 2:9). Apoi decide că limbajul inimii tale va fi „mult mai mult”-ul credinței, și nu „mult mai puțin” al necredinței.

Următoarele afirmații și versete te pot convinge de asta:

1) Mântuirea ta dă la o parte păcatul tău. Indiferent cât de păcătos este trecutul tău, „mult mai mult” este harul și iertarea. Pavel a scris: „Dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu… în Isus Hristos s-a dat din belşug celor mulţi…” (Romani 5:15) Deci, bucură-te: ești „cu mult mai mult” iertat!

2) Viața lui Hristos în tine te mântuie continuu! Dacă El trăiește în tine, mântuirea Lui rămâne în mod activ la lucru în tine. Biblia spune: „Dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” (Romani 5:10)

3) Duhul Sfânt va fi în tine din belșug! Domnul Isus spune: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) El dă Duhul „mult mai mult” copiilor Săi.

4) Poți ieși triumfător în viață prin Isus. Apostolul Pavel a mai scris: „Cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos…” (Romani 5:17) Prin harul lui Dumnezeu, poți umbla în biruință „cu mult mai mult”!

5) Tot ce ai nevoie, El îți va dărui! „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Pe măsură ce dezvolți o mentalitate de tipul „cu mult mai mult”, vei începe să te bucuri de „darurile bune” pe care ți le oferă cu generozitate Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 feb. 2026

20 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] îngâmfat zadarnic de gândirea cărnii sale și neținându‑se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns unit prin încheieturi și legături, crește cu creșterea de la Dumnezeu.

Coloseni 2.18,19

Dacă mă țin strâns de Hristos, dacă am conștiența unirii cu El, dacă mă bucur de comuniunea cu El, atunci nu voi pune nimic între El și mine. Dacă sunt cu El, atunci mă aflu deasupra făpturilor puse în cea mai înaltă poziție. Ce har minunat! Ce privilegii prețioase decurg din poziția noastră în Hristos! Să nu lăsăm nimic să se interpună între gloria Capului și sufletele noastre! Să nu acceptăm nimic care să umbrească ceva din prezența Lui în inimile noastre: Să ne ținem strâns de Căpetenia noastră! Suntem uniți cu El, acolo unde este El – aceasta este o realitate de neclintit. Dumnezeu să ne dea harul să păstrăm vie conștiența acestui fapt și să‑l savurăm fără încetare!

Să observăm câteva consecințe ce rezultă din această unire a mădularelor – care formează Trupul – cu Capul slăvit! În opoziție cu pretențiile falșilor învățători, care voiau să‑i împingă pe creștini spre o dezvoltare pe calea raționamentelor și a imaginației, aici creșterea este de la Dumnezeu. Această creștere, divină în sursa și în natura ei, provine din faptul că mădularele Trupului, unite cu Hristos‑Capul, primesc de la El comorile de viață și de har care se află în El. Ceea ce hrănește astfel Trupul ține mădularele de pe tot pământul strâns unite între ele și, în felul acesta, Trupul își dobândește tăria și creșterea. Părțile Trupului nu se izolează. Ele subzistă împreună, trăiesc din aceeași viață, „strâns unit prin încheieturi și legături“, după cum spune apostolul. Toate părțile sunt hrănite împreună, prin comunicarea pe care o au între ele.

Trupul lui Hristos este unul, deși este alcătuit din mădulare diferite. Adevărații creștini, care posedă viața lui Hristos, sunt uniți cu El în cer. Capul subzistă în ciuda oricărei ruine și de El trebuie să ne ținem strâns. Mădularele alcătuiesc aici, pe pământ, Trupul Său, care crește cu creșterea de la Dumnezeu. Această realitate binecuvântată nu se schimbă! În schimb, conștientizarea și înțelegerea din partea noastră a acestei realități diferă, de aceea trebuie menținută cu atenție.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face.

Ioan 15.7

Rugăciuni ascultate

Dacă doar am vorbit despre rugăciune sau dacă doar am spus rugăciuni, aceasta nu înseamnă că ne‑am rugat. Rugăciunea este o activitate creștină și doar acela care nu vrea să o facă nu găsește niciodată timp pentru a se ruga. În versetul de astăzi, Domnul Isus ne oferă două chei pentru ca, atunci când ne rugăm, rugăciunile să primească răspuns:

  1. „Dacă rămâneți în Mine […]“ El Se referă la o dependență conștientă în rugăciune, la menținerea unui contact constant cu El, întrebându‑L mereu ce așteaptă de la noi. Această apropiere de Domnul Isus în viața de zi cu zi cere să ne judecăm pe noi înșine, astfel încât relația noastră cu El să nu fie tulburată de păcat. Scopul rugăciunii nu este să Îl schimbăm noi pe Dumnezeu, ci El să ne schimbe pe noi. Dacă rămânem aproape de Domnul și trăim în dependență de El, El ne va modela gândurile și afecțiunile. Drept urmare, ne vom ruga conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu va răspunde.
  2. „Dacă cuvintele Mele rămân în voi […]“ Cuvintele Domnului Isus se găsesc în Biblie. Dacă doar citim Cuvântul sau dacă doar îl învățăm, acest lucru nu este suficient. Domnul, de asemenea, vrea să confirmăm cuvintele Sale, să le așezăm în inimă și să le lăsăm să ne influențeze gândirea, vorbirea și purtarea. Efectul acestui lucru este că cererile noastre vor fi conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu de asemenea va răspunde.

Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L‑a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr‑o conştiinţă curată.

Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să‑l lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţi‑am auzit rugăciunea, ţi‑am văzut lacrimile… te voi scăpa“ (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintr‑o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu s‑au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

„MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (1)| Fundația S.E.E.R. România

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20)

Iată o expresie folosită în întreaga Scriptură pentru a descrie providența lui Dumnezeu pentru noi: „mult mai mult”. Ea ne asigură că nu există nicio nevoie cu care ne vom confrunta vreodată care să nu poată fi satisfăcută prin resursele Sale bogate. Tendința noastră este să abordăm nevoile noastre cu atitudinea „mult mai puțin”… care presupune că Dumnezeu este incapabil sau nu dorește să le îndeplinească!

Nu, Dumnezeu vrea ca noi să adoptăm o atitudine de tipul „mult mai mult”! „Mult mai puțin” este limbajul lucrurilor vizibile, care lasă loc circumstanțelor și lipsurilor să ne conducă viața.

„Mult mai mult” este limbajul lucrurilor nevăzute; ne invită să trăim în siguranța abundenței lui Dumnezeu.

În cartea 2 Cronici 32, găsim o ilustrare potrivită a acestui principiu. Armatele regelui asirian Sanherib amenințau Israelul cu nimicirea. După ce i-a îndemnat să se uite în jur și să vadă ce le-au făcut popoarelor din alte țări, emisarul năvălitorilor a adăugat: „Cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” (2 Cronici 32:15)

În schimb, regele Ezechia și-a fixat ochii credinței pe resursele lui Dumnezeu și i-a încurajat pe iudei: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi!” (2 Cronici 32:7-8)

Deși asirienii aveau o armată net superioară, aflăm din versetul 8 că poporul lui Dumnezeu „a avut încredere” (nu și-a mai făcut griji), crezând că mâna lui Dumnezeu era mult mai eficientă decât brațele cărnii!

Așa că este timpul să dezvolți și tu în viața ta o mentalitate de tipul „mult mai mult”, deoarece (Efeseni 3:20) Dumnezeul nostru „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 feb. 2026

19 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

Psalmul 46.1

Psalmul 46 este deosebit de mângâietor, mai ales în timpurile tulburi pe care noi le traversăm, fiindcă el ne dă asigurarea că Dumnezeu Însuși este Adăpostul nostru, orice s‑ar întâmpla în această lume. Peste tot, oamenii necredincioși se ridică împotriva voii lui Dumnezeu, iar credincioșii sunt atacați încontinuu. De asemenea, războaiele și masacrele, bolile cumplite și fenomenele meteorologice dezastruoase, toate acestea cresc în număr și în intensitate zi de zi.

Mai mult, pare că tot ceea ce este drept și adevărat în această lume este pus sub semnul îndoielii, astfel că ordinea este răsturnată și inversată de către prințul lumii acesteia. Cu siguranță, acestea sunt semnele sfârșitului, însă Dumnezeu are un plan minunat de binecuvântare cu cei ai Săi, așa că nu trebuie să ne temem. „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s‑ar răsturna pământul și s‑ar clătina munții în inima mărilor.“ În ciuda tuturor necazurilor și a încercărilor, dragostea lui Dumnezeu și grija Lui pentru cei ai Săi strălucesc cu putere în cele mai întunecate ceasuri.

Poate că astăzi drumul nostru este plin de dificultăți și de nevoi, iar paharul nostru este nespus de amar. Poate că norii suferinței se adună deasupra noastră tot mai mult, fără nicio speranță de schimbare. Să avem curaj! Fiecare credincios se poate odihni în liniște în mijlocul celor mai adânci încercări, știind că scopurile Tatălui sunt sigure și că planul dragostei Sale pentru copilul Său nu eșuează niciodată. „Opriți‑vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu voi fi înălțat printre națiuni, voi fi înălțat pe pământ. Domnul Oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi“ (Psalmul 46.10,11).

S. Faulkner

SĂMÂNȚA BUNĂ

El Și‑a întins mâna din înălțime, m‑a apucat, m‑a scos din ape mari.

Psalmul 18.16

„M‑a scos din ape mari“

Prin imaginea acestor ape mari, din care a fost scos, psalmistul zugrăvește două aspecte ale mântuirii.

Pe de o parte, mântuirea de păcate. David se vedea înecându‑se. Atunci Dumnezeu intervine de sus, apucându‑l și trăgându‑l din apă. Nu este acesta tabloul convertirii noastre? Ne aflam într‑o vâltoare care ne îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Eram trași în adâncuri de păcatele noastre. Ne îndreptam inevitabil spre pieirea eternă. Atunci am auzit evanghelia harului: Dumnezeu nu vrea să fim pierduți. Am ajuns să‑L cunoaștem pe Isus Hristos, care a venit în lume pentru a‑i mântui pe păcătoși. Am strigat la El cu credință, iar El Și‑a întins mâna, ne‑a scos din apă și ne‑a așezat picioarele pe stâncă. Acum nu ne mai așteaptă condamnarea. Suntem mântuiți pentru timp și pentru eternitate.

Pe de altă parte, mântuirea în viața de credință. În mod constant, în viața noastră apar situații care ne copleșesc. Pare că ne înecăm în probleme. Putem fi surprinși de unele întâmplări care ne duc departe de locul în care am fi vrut să ajungem. Când însă Îl chemăm în ajutor pe Domnul, El Își întinde mâna și ne ține strâns, astfel încât să nu ne scufundăm. Putem fi siguri că El ne va duce prin toate dificultățile noastre către căminul nostru ceresc. Nimic din ce ni se întâmplă nu este lăsat la voia întâmplării, dar să ne străduim să înțelegem scopul divin. Scoaterea cu totul din încercare ar putea fi uneori cea mai rea soluție pentru noi.

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 5

La sfârşitul Psalmului 4 l‑am văzut pe cel credincios culcându‑se şi adormind în pace. Aici îl vom privi când se trezeşte. Evlavia trebuie să ne însoţească în orice moment din viaţă, ceea ce înseamnă că şi în clipele pe care le petrecem singuri în camera noastră. Deuteronom 6.7 ne invită să‑I dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul său dimineaţa, ca şi seara; în casă, ca şi pe drum (înăuntru, ca şi afară). La ivirea zorilor, primul lucru pe care‑l făcea psalmistul era să‑şi înalţe rugăciunea către Împăratul său, către Dumnezeul său (Psalmul 63.1). Să‑l imităm, iubiţi prieteni creştini, cu tot mai mult zel şi libertate, cu cât Dumnezeul Căruia ne adresăm este, în Isus, Tatăl nostru.

În Psalmul 4, rugăciunea avea o notă de urgenţă şi se reducea la un simplu strigăt (v. 1,3): acesta era suficient pentru ca Dumnezeu să asculte. Aici, în Psalmul 5, cererea este pregătită, formulată într‑un mod anume, după care credinciosul poate aştepta un posibil răspuns… pe care, de altfel, nu trebuie să încerce să‑l obţină.

Subiectul încrederii în faţa uneltirilor celor răi continuă. Este remarcabil să găsim citat v. 9, cel care se aplică vrăjmaşilor, în Romani 3.13, care‑i califică pe toţi oamenii. Aceasta se explică prin Romani 5.10: noi toţi eram vrăjmaşi lui Dumnezeu în ce priveşte gândirea noastră, în lucrări rele (vezi şi Coloseni 1.21).

O LUCRARE A LACRIMILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126:6)

Dacă plângi ușor, s-ar putea ca Dumnezeu să-ți fi încredințat o lucrare a lacrimilor. Ce înseamnă asta? Iată cum explică autoarea Liz Curtis Higgs: „Plâng ușor și des. Lacrimi fericite, lacrimi triste, lacrimi exagerate… Lacrimi din reclamele Hallmark – spui tu… Plâng la biserică… Când aud rostindu-se un adevăr minunat sau o cântare glorioasă înălțată în laudă, când văd un nou credincios făcând un pas înainte, sau un sfânt în vârstă citind Scripturile, sunt atât de copleșită de prezența lui Dumnezeu încât lacrimile îmi curg pe obraji. Dacă eu m-am împăcat cu asta, multe femei se rușinează de lacrimile lor.

O soră dragă din Missouri credea că lacrimile ei sunt o piedică în slujirea lui Dumnezeu. Spunea ea: „Vreau să ajut oamenii care suferă, dar când le aud poveștile, încep să plâng!” Am îmbrățișat-o și i-am spus: „Ai o lucrare a lacrimilor! Biblia ne spune să „plângem cu cei care plâng” (Romani 12:15) și „prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Corinteni 1:4). Lacrimile tale nu dor, ele ajută!”

Dumnezeu poate folosi orice Îi încredințăm Lui: râsete și lacrimi, bucurii și necazuri, victorii și greșeli, puteri și slăbiciuni… Îi slujim cel mai bine pe ceilalți atunci când ne oferim adevărata noastră persoană, așa cum este, fără să așteptăm până când ne vom curăți faptele sau ne vom usca lacrimile, ci chiar acum, cu lacrimi cu tot…

Într-o zi, El ne „va șterge orice lacrimă din ochi” (Apocalipsa 21:4)… Dar până atunci, lacrimile noastre sunt atât de prețioase pentru El, încât – asemenea vinului fin și parfumului neprețuit – El le păstrează într-un burduf (vezi Psalmul 56:8).

Așadar, crede că plânsul tău de acum se va transforma în veselie!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 feb. 2026

17 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui DUMNEZEU.

1 Petru 3.3-4

Ca femeia să se împodobească stă în natura şi caracterul ei. „Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brâul?” (Ier. 2.32). Dar întrebarea cea mai importantă este CUM se împodobeşte, şi mai presus de toate, cum se împodobeşte o credincioasă în aşa fel ca să-i placă Domnului şi Mântuitorului ei. Dacă se împodobeşte fiindcă este încrezută sau ca să atragă ochii altora, atunci nu face aceste lucruri după gândul lui Dumnezeu. Apostolii Petru şi Pavel ne avertizează, mânaţi de Duhul Sfânt, aproape cu aceeaşi expresie, despre primejdia pe care o prezintă îngâmfarea şi ridicarea în ochii noştri proprii. Petru le îndeamnă pe femei la o umblare în supunere: „A căror podoabă să nu fie cea din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor”, iar Pavel scrie către Timotei: „Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip CUVINCIOS, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (1 Tim. 2.9).
Amândoi apostolii le îmbărbătează pe credincioase în toată liniştea la „fapte bune” adică să facă „binele”; în aceasta să-şi găsească podoaba în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. În secolul trecut prin lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu mulţi s-au trezit la o stare înaltă în Cristos, sute şi chiar mii de oameni pe întreg pământul, au lăsat la o parte podoabele imense ale caselor lor şi au avut dorinţa de a fi modest îmbrăcaţi, ei şi casele lor, ca semn al supunerii totale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. La tine se observă această deosebire între un om din lume şi un copil al lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să‑și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând.

Isaia 55.7

Pereți despărțitori

Pentru că birourile „open space“ de multe ori induc sentimentul de aglomerație, crescând prin aceasta nivelul de stres, se folosesc uneori pereți despărțitori, care separă birourile colegilor unul de celălalt, astfel încât oamenii să se poată concentra cât mai mult la lucrul lor. Acasă, în grădină sau pe balcon, ecranele de separare creează un anumit grad de intimitate. Oare cine ar vrea ca vecinul să se uite la ce se află în farfuria sa?

Gardurile îi despart pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți au construit ziduri între ei și Creator. Încearcă să‑L țină la distanță și să‑L alunge din gândurile lor. Își spun că nu au nevoie de Dumnezeu și caută, în mod conștient și deliberat, să‑și trăiască viața fără El.

Creatorul nostru știe că noi nu putem fi fericiți fără El și că ne pierdem veșnic. De aceea ne roagă să dărâmăm zidul pe care ni l‑am construit, adică să renunțăm la rezistența și împotrivirea noastră, și să intrăm într‑o relație de comuniune cu El. Iată în câteva cuvinte proclamată această Veste Bună:

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ acum 2000 de ani ca Om, pentru ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce; toți cei care cred în Isus nu mai sunt pierduți, ci salvați; această mântuire aduce împăcare perfectă cu Dumnezeu și conduce la o viață fericită cu El!

Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, le‑au inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu S‑a folosit pentru a ni‑l oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel“ (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printr‑o cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut“ protector între aceste „zeci de mii“ şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru că‑L ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi“ (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

SPUNE-LE CÂT ÎNCĂ MAI POȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

Ascultă următoarea relatare și apoi spune acele „cuvinte prietenoase”, cât mai suntem încă în viață: „Îmi amintesc când ți-am luat mașina ta cea nouă și am distrus-o. Am crezut că vei fi livid și că te vei înfuria pe mine, dar nu a fost așa… Îmi amintesc când am mers la plajă, iar tu nu ai vrut să mergi pentru că ai spus că va ploua. Ne-am dus, și a plouat. Eram sigură că o să-mi spui: „Ți-am spus eu!”, dar n-ai făcut-o… Apoi a fost momentul când am vărsat suc de afine pe noul tău smoching alb. Știam că vei fi supărat și că mă vei certa… Dar n-ai făcut-o! Și îți amintești acea serată oficială? Am greșit și ți-am spus că va fi o seară obișnuită. Ai venit în blugi, și te-ai simțit ca un pește pe uscat! Eram sigură că vei pleca furios și mă vei lăsa acolo singură… Dar nu ai făcut asta! Am vrut să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult te-am apreciat pentru toate aceste lucruri, la întoarcerea ta din Afganistan. Dar nu te-ai mai întors viu!”

Nu-ți petrece viitorul regretând cuvintele nespuse pe care cineva trebuie să le audă. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” Puține lucruri sunt mai eficiente decât cuvântul potrivit la momentul potrivit. În același fel, cuvintele de bunătate nespuse sunt o povară grea cu care trebuie să trăiești.

De aceea, Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbele 12:25) Nu lăsa timiditatea sau teama de respingere să te împiedice să spui ceea ce trebuie spus…

Așa că exprimă-te – cât se mai poate!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 feb. 2026

16 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile, botezându‑i pentru Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându‑i să păzească toate câte v‑am poruncit! Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.

Matei 28.19,20

Dumnezeu l‑a chemat pe Moise și i‑a spus că urma să‑l trimită la Faraon cu un mesaj de eliberare pentru poporul Său. Deși Moise a obiectat, căci se simțea incapabil, Dumnezeu i‑a dat o asigurare: „Eu voi fi negreșit cu tine“ (Exod 3.10,12).

Într‑un fel asemănător, Ghedeon a fost chemat de Dumnezeu să‑i înfrângă pe madianiți, însă el s‑a tras înapoi, zicând: „Cum să‑l salvez eu pe Israel?“. El s‑a simțit cel mai slab și mai neînsemnat din poporul Său, însă Dumnezeu l‑a încurajat, spunându‑i: „Negreșit, Eu voi fi cu tine“.

Aceste întâmplări au fost scrise pentru „învățătura noastră“ (1 Corinteni 10.11). Trăim în vremuri diferite de cele ale lui Moise și Ghedeon, însă ne găsim în aceeași perioadă generală, numită „veacul acesta rău“ și „întunericul acesta“ (Galateni 1.4; Efeseni 6.12).

În textul de astăzi vedem cum Domnul înviat, înainte de a Se înălța la cer, le‑a dat ucenicilor Săi o misiune divină: „Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile“. Ce misiune îndrăzneață! Uneori ne este greu să le vorbim celor din familia noastră sau vecinilor noștri, care ne cunosc și ne iubesc; atunci ce să mai zicem de a le vorbi străinilor! Stăpânirile rele ale întunericului acestuia sunt cu totul împotriva noastră și de cele mai multe ori ne simțim slabi și incapabili să vorbim sau să acționăm. Totuși, Domnul nu a menționat nimic din acestea – și cu siguranță că era conștient de existența lor. El Se înălța la cer ca „Domn al tuturor“ (Fapte 10.36), ca Cel Căruia Îi fusese dată toată autoritatea în cer și pe pământ. El avea să le deschidă calea ucenicilor și i‑a asigurat, pe ei și pe noi, cu aceste cuvinte: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într‑o măsură țărâna pământului și a cântărit munții într‑o balanță, și dealurile cu cântarul?

Isaia 40.12

Paharul vărsat

Am dat din greșeală cu mâinile peste paharul cu apă. Acum lichidul se scurge dincolo de marginea mesei. Încurcat, încerc să prind apa cu mâinile goale, dar în zadar! Cea mai mare parte îmi curge printre degete. Doar un strop îmi rămâne în palme. Restul formează o baltă pe podea.

Așa este și în viața mea în unele zile. Încerc să rezolv probleme, să corectez greșeli, să schimb circumstanțe. Dar, oricât mă străduiesc, mâinile mele slabe și ineficiente cu greu pot face vreo diferență. Sunt complet neputincios și neajutorat în fața prea multor provocări…

Însă de ce nu îmi aduc temerile și grijile înaintea Dumnezeului Puternic și Înțelept? El are evidența vieții mele. Chiar nu vreau să învăț să‑mi pun grijile în mâinile Sale? De ce nu aștept liniștit ajutorul Său? Dumnezeul care măsoară apele întregului pământ cu palma Sa este Atotputernic. Mâinile Lui sunt suficient de mari încât să susțină totul. Cât de fericit este Dumnezeu să mă vadă cum îmi pun toată încrederea în El! Tatăl nu a dezamăgit niciodată pe niciunul dintre copiii Săi. Promisiunea Lui nu se schimbă: „Încrede‑te în El, și El va lucra“ (Psalmul 37.5). Și, încă mai minunat, „El vă va întări până la sfârșit“ (1 Corinteni 1.8). Așa cum nu am avut nicio participare în gândurile din eternitate ale lui Dumnezeu de a mă alege și de a mă chema, tot așa nu pot face nimic care să schimbe gândurile Lui de a mă păstra în har; siguranța mea este pusă în legătură cu credincioșia Sa. De ce uit acest adevăr prețios și mă chinui să prind cu mâinile goale apa vărsată?

Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

Psalmul 2 ne ajută să‑L descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său“ (v. 2), „Împăratul Său“ (v. 6), „Fiul Său“ (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel“ s‑au strâns împotriva Lui (Fapte 4.25‑28); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor“ (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut să‑I transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”. Într‑o zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru a‑l încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă“. „Cu bucurie“, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră“, completează 1 Samuel 12.20.

CUM SĂ FIM FOLOSIȚI DE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Scripturile… mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

Pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi două lucruri:

1) Cine este Dumnezeu. O fetiță de la școala duminicală a fost întrebată de învățătoarea ei ce desenează. Ea a răspuns: „O imagine a lui Dumnezeu”. Învățătoarea a spus: „Dar nimeni nu L-a văzut vreodată!” Încrezătoare, fetița a răspuns: „După ce termin eu desenul, Îl vor vedea!” Te rog să înțelegi un lucru: singurul Dumnezeu pe care unii oameni din jurul tău Îl vor vedea vreodată este cel pe care Îl văd în tine în fiecare zi! Și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să petreci timp cu El. Nu timpul rămas, ci timp de calitate, timp zilnic, timp prioritizat!

2) Cine ești tu. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise ca să elibereze poporul Israel din Egipt, acesta L-a întrebat pe Dumnezeu două lucruri:

a) „Când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?… Dumnezeu a zis lui Moise… „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’” (Exodul 3:13-14). Pentru a ști cine ești tu, trebuie mai întâi să știi cine este Dumnezeu – și atunci vei avea credibilitate.

b) „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu…” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe… „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face, ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor…” (Exodul 4:1-3, 5) Moise avea deja ceea ce-i trebuia! La fel, și tu ai!

Concluzie: pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi cine este El și cine ești tu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
15 feb. 2026

15 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește lui Aaron și fiilor săi, zicând: Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă. S‑o mănânce preotul care o aduce pentru păcat; să se mănânce într‑un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii“.

Levitic 6.24‑26

Să observăm că acestea sunt spuse nu celui care aduce jertfa, ci lui Aaron și fiilor săi. Într‑adevăr, cel care aducea jertfa trebuia s‑o înjunghie. Însă Dumnezeu nu așteaptă din partea celui care a păcătuit să aibă o mare înțelegere. De aceea, în grija Sa, El încredințează misiunea lui Aaron (Domnului Isus) și fiilor lui Aaron (credincioșilor duhovnicești) să aibă grijă ca cel care a păcătuit să înjunghie jertfa pentru păcat în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot, „ca nu cumva cineva să fie doborât de prea multă mâhnire“ (2 Corinteni 2.7).

„Preotul care va aduce jertfa pentru păcat, acela s‑o mănânce; să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii“ (versetul 26). Să nu uităm că acestea le‑au fost spuse lui Aaron și fiilor săi. Domnul Isus este deci primul care mănâncă jertfa pentru păcat. A mânca înseamnă a lăsa să pătrundă înăuntrul tău cele care vorbesc despre păcatul însuși și despre jertfa pentru acest păcat. Înseamnă deci a te face una cu păcatul. Aceasta a făcut Domnul Isus pe cruce. El a purtat acolo păcatele mele în trupul Său și a zis: „Sunt fărădelegile Mele“ (comparați cu Psalmul 40.12). El le‑a purtat în trupul Său pe cruce și, la fel ca în Levitic 16.21, pe toate le‑a mărturisit înaintea lui Dumnezeu ca păcate ale Sale, cu toate că erau ale mele. El S‑a făcut pe deplin una cu mine.

Atunci când Domnul Isus a fost făcut păcat și a purtat păcatele mele, la El nu a fost ceva doar în exterior, formal. El S‑a făcut pe deplin una cu mine și a simțit murdăria păcatelor mele, ca și cum ar fi fost păcatele Sale, cu toate că El în Sine este curat și sfânt. Și, pentru că sentimentele Sale nu erau tocite, ca la mine, prin păcatele care locuiesc înăuntru, El a simțit mult mai puternic mizeria și grozăvia păcatelor. El S‑a făcut una cu mine, ca și cum El ar fi înfăptuit acest păcat. Prin aceasta, El este în stare să exercite slujba preoțească.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta? Dacă mă sui în ceruri, Tu ești acolo; dacă mă culc în Locuința morților, iată, Tu ești acolo.

Psalmul 139.7,8

Deghizarea lui Ahab

Regele necredincios Ahab a fost înștiințat de către profet că nu se va întoarce viu din război. Atunci împăratului i‑a venit o idee, prin care spera să scape de această soartă crudă. Deoarece la acea vreme în astfel de bătălii erau vizați în special regii și comandanții de oști, și‑a propus să intre în luptă în uniforma unui soldat obișnuit, pentru a rămâne necunoscut. Și tertipul lui a reușit să provoace confuzie în armata inamică. Dar, când un bărbat și‑a luat arcul și a tras la întâmplare, săgeata l‑a lovit pe regele deghizat chiar prin încheietura armurii. Era săgeata din tolba lui Dumnezeu! Astfel, Ahab a murit în seara aceleiași zile, întocmai cum spusese Domnul.

Această scenă solemnă ne arată că omul nu poate fugi de Dumnezeu. Cu toate acestea, mulți încearcă. Bogatul din parabola relatată de Luca a murit fără să fi fost împăcat cu Dumnezeu. El și‑a dus vinovăția în mormânt, fără iertare. Când s‑a trezit pe tărâmul morții, s‑a aflat deodată într‑un chin de nedescris, într‑un loc departe de Dumnezeu. Noi însă putem fi cruțați de o astfel de soartă, dacă stăm cu fața la El, mărturisindu‑ne vina înaintea Lui și crezând în Mântuitorul și în lucrarea Lui de pe cruce. Iar Dumnezeu ne va face părtași la binecuvântările poporului lui Dumnezeu. Nu ne vom mai teme niciodată de judecata divină. În același timp, primim binecuvântări spirituale: devenim copii ai lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care va locui în noi, aparținem celor răscumpărați, avem viața veșnică, suntem în siguranță pentru totdeauna și ne bucurăm în așteptarea venirii Lui.

Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 1

Psalmii (sau „laudele“) sunt supranumiţi şi „inima Scripturilor“, deoarece, sub forma lor poetică, ei exprimă în special sentimente. Vom găsi astfel redate, pe paginile psalmilor, suferinţa, neliniştea, teama, … dar şi încrederea, bucuria, mulţumirea. Sunt sentimentele israeliţilor credincioşi (pe care aceştia le vor cunoaşteîn timpul şi după domnia lui Antihrist); sunt sentimentele şi afecţiunile Domnului Isus (pe care‑L putem observa încărcându‑Se mai dinainte, din compasiune pentru rămăşiţa credincioasă a iudeilor, cu mâhnirile pe care aceasta le va avea de suportat); sunt şi sentimentele care‑i pot încerca, în împrejurările lor, pe credincioşii din toate timpurile.

Psalmul 1 se deschide cu trei versete care definesc trăsăturile celor care pot cânta aceşti psalmi (ale fericiţilor, despre care poetic se spune: „ferice de cei…“). Mai presus de toate, Dumnezeu o cere pe cea de pus deoparte, de separat de rău. Câtă aplicabilitate are v. 1 în viaţa de toate zilele! Este condiţia indispensabilă pentru a ne putea apoi bucura de Cuvânt (v. 2) şi pentru a aduce rod (v. 3; Ieremia 17.7,8; Ioan 15.5). Pomul sădit lâng㠄pâraie de ap㓠îl reprezintă pe credinciosul înrădăcinat în Hristos, care‑şi primeşte puterea de viaţă din El. Isus, ca Om, a împlinit perfect şi punerea deoparte şi desfătarea în legea Domnului şi plinătatea în rodire, toate spre gloria lui Dumnezeu.

NU RIDICA ZIDURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7)

Un autor necunoscut a scris următoarele cuvinte emoționante:

„Poza lor de la nuntă, de pe masă, își bătea joc de ei, două persoane ale căror minți nu se mai conectau. Se lăsase o barieră atât de grea între ei, încât nici tăvălugul cuvintelor, nici artileria atingerilor n-o mai puteau dărâma. Undeva, între primul dinte al celui mai mare copil și absolvirea celei mai mici fiice, se pierduseră unul de celălalt. De-a lungul anilor, fiecare a descâlcit încet acel ghem de ațe încâlcite numit „sine” și, în timp ce trăgeau de nodurile încăpățânate, fiecare își ascundea față de celălalt căutarea.

Uneori ea plângea noaptea și implora șoptit întunericul să-i spună cine era. El stătea întins lângă ea, sforăind ca un urs care hibernează, neștiind de iarna ei. Ea a urmat chiar un curs de artă modernă, încercând să se regăsească în culorile stropite pe o pânză, plângându-se celorlalte femei despre bărbații insensibili. S-a urcat într-un mormânt numit „birou”, și-a înfășurat mintea într-un giulgiu de figuri de hârtie și s-a îngropat în clienți… Încet-încet, s-a ridicat zidul între ei, cimentat de mortarul indiferenței.

Într-o zi, întinzând mâna unul către celălalt, au dat de o barieră peste sau prin care nu mai puteau trece… și, retrăgându-se din cauza pietrei reci, fiecare s-a îndepărtat de străinul de pe partea cealaltă. Pentru că atunci când dragostea moare, nu se întâmplă într-un moment de luptă furioasă și nici când trupurile aprinse își pierd căldura. Ea zace gâfâind, epuizată, dându-și sfârșitul la picioarele unui zid pe care nu l-a putut escalada!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: nu lăsați niciun fel de zid să se ridice între voi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
14 feb. 2026

14 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul.

Iacov 5.11

Odată ce Dumnezeu a ajuns la capătul țintei cu Iov în încercare, Numele Său a fost glorificat. Aceasta este până astăzi intenția lui Dumnezeu atunci când îi încearcă pe ai Săi. Credincioșii sunt o preoție împărătească. Ei au mandatul de a fi o lumină și o mărturie pentru Dumnezeu în lumea întunecoasă, chiar până la ultima lor suflare! Aceasta nu înseamnă că întotdeauna cântăm și triumfăm, indiferent dacă ne aflăm în boală sau în slăbiciunea bătrâneții. Nu, ci în anumite momente putem să ne retragem din fața oamenilor și să plângem. Dar, cum păcatul este în noi până la sfârșit, știm că, atunci când puterile ne slăbesc și când, îngrădiți de capacitățile noastre trupești tot mai reduse, suntem nevoiți să renunțăm la activități pe care altădată le făceam cu plăcere, există pericolul să‑L dezonorăm pe Domnul prin egoism și încăpățânare.

Un frate era bolnav pe moarte. Ceea ce i‑a spus el unui vizitator este impresionant: «Rugăciunea mea către Domnul este să nu dezonorez Numele Său în această încercare». Și Domnul i‑a ascultat rugăciunea.

Domnul nostru Isus poate și în zilele noastre grele, de necaz și de umilință, să dea strălucire acțiunilor pe care El le așteaptă de la noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, fiindcă Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară“ (Matei 11.29,30).

O poziție spirituală corectă în împrejurările înjositoare și grele de viață Îl onorează pe Domnul și are o mare putere de mărturie. Aceasta dă de fapt sens vieții.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui […]

Iacov 1.8

Diego de Landa

Călugărul spaniol Diego de Landa (1524‑1579), cunoscut mai târziu ca inchizitor și episcop al Yucatanului colonial timpuriu, este recunoscut pentru vehemența cu care întâi a detestat cultura mayașilor yucateci și apoi a elogiat‑o. Intrat în cariera eclesiastică la vârsta de 17 ani, el a decis să‑i urmeze pe franciscani în America. Însoțit de un detașament militar, tânărul a ajuns în Mexic în 1549, unde a devenit curând gardianul unei mânăstiri de pe coasta nordică a regiunii Yucatan. Călare pe cal, cu crucea în mână, Diego a ajuns la o bibliotecă vastă, în care se aflau manuscrisele poporului maya. Zelos în încercarea de a‑i converti la catolicism, le‑a ars mii de manuscrise. Zile întregi, focul transforma în cenușă lucrările atât de prețioase ale mayașilor, printre care Codicele Maya, în care aceștia își consemnaseră istoria și credința. A ordonat procese de inchiziție împotriva acelora care refuzau să renunțe la credință și pe mulți i‑a ucis. În anul 1563 a fost însă forțat să se întoarcă în Spania, pentru a fi judecat cu privire la atrocitățile comise. Dar, în așteptarea procesului, a scris lucrarea „Relația despre incidentele din Yucatan“, o capodoperă etnografică, o sursă de primă mână, în care a consemnat istoria, cultura, viața și obiceiurile poporului, acordând o atenție deosebită asemănărilor dintre religia Maya și creștinism. Tot ce distrusese cândva, acum glorifica. Pentru această operă, devenită o adevărată bijuterie, a fost iertat și numit episcop al Yucatanului.

Când bate vânt favorabil, mulți merg în direcția lui. Dacă se schimbă, călătorii își modifică drumul. Dictează interesele. Psalmistul Îl roagă pe Domnul: Înnoiește în lăuntrul meu un duh statornic (Psalmul 51.10).

Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi‑a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi‑e scârbă de mine şi mă pocăiesc…“ (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i‑a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să‑şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul l‑a numit: „robul Meu Iov“ (v. 7,8); şi i‑a condamnat pe cei trei jalnici mângâ­ietori. I‑a trimis pe alţii la Iov, care i‑au adus o mângâ­iere adevărată. Şi nu S‑a mărginit numai să‑l readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i‑a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei.

Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară.

De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11)

Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 feb. 2026

13 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel a păcătuit; și chiar au încălcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, și chiar au luat din ce era dat nimicirii și au și furat și chiar au ascuns și au pus între lucrurile lor. Și fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor.

Iosua 7.11,12

Dumnezeu este sfânt. Să nu uităm niciodată acest lucru! După biruința măreață de la Ierihon, Israel a trimis trei mii de oameni să cucerească Ai, o cetate mică. Însă, spre nedumerirea și groaza lor, au fost bătuți, și treizeci și șase de oameni au fost uciși în luptă. Iosua și bătrânii au căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul în disperarea sa.

Există momente când rugăciunea nu este potrivită. Aici avem ilustrat unul dintre acestea. Iahve i‑a poruncit lui Iosua să nu mai strige la El. Israel păcătuise și furase din prada luată din Ierihon. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: cetatea trebuia arsă și nimicită complet, cu tot ce era în ea, cu excepția argintului, aurului, aramei și fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Păcatul comis trebuia judecat înainte ca Domnul să poată fi din nou cu poporul Său și să le dea biruința asupra vrăjmașilor lor.

Un om numit Acan luase pentru sine o manta babiloniană, argint și aur și le ascunsese în pământ, sub cortul său. Au fost aruncați sorți, pe seminții, pe familii și pe case, până când cel descoperit a fost Acan. După ce acesta și‑a recunoscut fapta, el și familia lui au fost omorâți cu pietre, iar tot ceea ce le aparținuse a fost ars în foc.

Era cu neputință ca Acan să fi ascuns acele lucruri fără știrea familiei lui. Mai mult, Dumnezeu îl vede pe poporul său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi astăzi suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, în mod individual, ci afectează întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ai salvat sufletul meu de la moarte, ochii mei de lacrimi, picioarele mele de cădere.

Psalmul 116.8

Mântuitor, Mângâietor și Păstrător

Ce adevăruri insondabile sunt cuprinse în acest scurt verset din Psalmi, în care Dumnezeu este deopotrivă Mântuitorul și Mângâietorul nostru!

Mântuitor! Datorită lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu ne‑a mântuit din starea noastră pierdută și ne‑a adus la Sine. Ca răscumpărați, acum suntem copiii Lui preaiubiți. În fiecare zi, El are grijă de noi. „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne copleșește cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră“ (Psalmul 68.19)! Zilnic experimentăm ajutorul asigurat de acest Salvator minunat.

Mângâietor! „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru“ (2 Corinteni 1.3,4). Nu există situație în care El să nu poată mângâia! Uneori suntem excesiv de triști și ne gândim cu durere: „Ah, dacă ar fi fost mai puțin dificil…“, însă, în astfel de cazuri, suntem în pericol să respingem mângâierea Lui.

Păstrătorul! Călătoria credinței nu decurge nicidecum fără probleme. Inamicul pune capcane pentru a ne doborî. Calea este îngustă. Este nevoie de toată atenția pentru a nu face niciun pas greșit și pentru a nu ne rătăci. Dumnezeul și Tatăl nostru știe despre aceste pericole și vrea să ne apere de cădere. De aceea, să stăm aproape de El!

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să‑şi cunoască adversarul, pentru a nu‑l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui“ (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi estetare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26‑29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându‑i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându‑şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a‑i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmeaz㠄cărarea luminoas㓠(v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei“ (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

FII MEREU ÎN ACORD CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este!

Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe.

Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries