Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă fratele tău … sau fiul tău, sau fiica ta, sau soția sânului tău, sau prietenul tău … te va îndemna în taină, zicând: „Să mergem și să slujim altor dumnezei”, … să nu te învoiești cu el și să nu-l asculți.

Deuteronom 13.6,8


Aplicația morală a acestui pasaj se găsește în Noul Testament. Ce s-ar întâmpla dacă un prieten apropiat, sau chiar un membru al familiei ar încerca să ne depărteze de Dumnezeu? Acest lucru poate avea loc nu doar în vederea părăsirii căii lui Dumnezeu, ci și în vederea unor detalii subtile care țin de umblarea noastră după voia Lui, ca de exemplu șubrezirea râvnei noastre sau a dragostei și a devotamentului nostru pentru El (vedeți versetul 4), ori introducerea unui gând care să slăbească autoritatea Domnului asupra sufletului nostru, pentru a fi conduși pe un drum care nu este exact ceea ce Scriptura spune că ar trebui să fie (versetul 5). Deci ce trebuie să facem, mai ales atunci când astfel de influențe vin din partea cuiva pentru care avem o adâncă afecțiune?

Cuvintele Domnului din Matei 10.37,38 vorbesc cu putere inimilor noastre: „Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Și cine nu-și ia crucea sa și vine după Mine nu este vrednic de Mine”. Adevărata dragoste pentru Domnul ne va face să păzim Cuvântul Său și să-L urmăm, adăugând, rând pe rând, fapta, cunoștința, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și dragostea față de Dumnezeu, în har și în adevăr, prin puterea Duhului Sfânt. Într-adevăr, atitudinea de inimă pe care Domnul o dorește de la noi trebuie bine înțeleasă. Ea nu trebuie să fie una de legalism, nici de iritare sau de ceartă, nici aceea de a face ce este plăcut în ochii noștri, ci o atitudine de acceptare a suferinței pentru numele Său, fiindcă dorim să-L urmăm cu credincioși, cu blândețe și cu smerenie, luând jugul Său. Pe o astfel de cale va fi suferință.

Am fost cumpărați cu un preț mare și Îi aparținem lui Hristos. El ne dorește în întregime pentru Sine Însuși. Nimic, nici măcar cele mai sacre afecțiuni de familie, nu trebuie să fie un obstacol în calea acestui lucru. Domnul mă cheamă să-L urmez cu credincioșie, timp în care să-i iubesc și să le port de grijă celor din jurul meu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși.

1 Timotei 2.5,6


Pentru doamna X, evanghelia Mântuitorului Isus Hristos avea toată prospețimea; era, într-adevăr, o veste bună, care i se adresa și ei personal. Duhul Sfânt i-a deschis inima și mintea, și Cuvântul dumnezeiesc i-a pătruns adânc în suflet. A început să înțeleagă faptul că evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1.16). Terminându-se reuniunea, s-a apropiat de predicator și l-a întrebat: „Cum aș putea să fiu sigură că tot ce ați spus este adevărat?” — „Aveți o Biblie?”, a întrebat domnul M. N. „Nu.” — „Vă rog să citiți în a mea.” Și, deschizând Biblia la Ioan 5, a rugat-o pe doamnă să citească versetul 24, care era subliniat: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”.

Predicatorul i-a indicat doamnei un alt verset, de asemenea subliniat: „V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică” (1 Ioan 5.13). Doamna X nu avea încă o Biblie, dar un creștin care participase la reuniune și asistase la discuție i-a oferit Biblia lui și a rugat-o să citească și să recitească versetele subliniate, spunând: „Dumnezeu să binecuvânteze citirea Cuvântului Său pentru sufletul dumneavoastră!”. Și Cel care face mai mult decât cerem sau gândim noi a răspuns acestei cereri.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ DE LA MOISE! – Fundația SEER

„Dumnezeu l-a chemat… şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” (Exodul 3:4)


 Moise a avut tot potențialul din lume la patruzeci de ani, dar s-a simțit a fi o cauză pierdută la optzeci. În loc să facă voia lui Dumnezeu așa cum dorea Dumnezeu, el a încercat s-o grăbească… și a amânat-o timp de patruzeci de ani! La un moment dat din viața noastră, majoritatea dintre noi avem sentimentul că viața a trecut pe lângă noi, iar visul nostru pare o cauză pierdută. Această criză ne oferă o alternativă: să renunțăm la luptă sau să intrăm în competiție. Mulți dintre noi renunță la visele lor pentru că au impresia că Dumnezeu a renunțat la ei. Dar noi slujim Dumnezeului restaurării (vezi Ioel 2:25).

Viața lui Moise dovedește că indiferent pe ce căi am umbla, sau am fi umblat, harul lui Dumnezeu este cel care ne readuce pe calea dreaptă. Moise a crezut că trecutul l-a descalificat, dar Dumnezeu l-a folosit pentru a-l pregăti pentru întâlnirea lui cu destinul. Nimeni nu cunoștea protocolul de la palat la fel de bine ca prințul Egiptului. La urma urmelor, crescuse acolo! Și după ce a păstorit oile timp de patruzeci de ani, el a făcut cunoștință cu drumurile pustiului – cu sălbăticia, cu ochiurile de apă, cu condițiile climatice. Mai întâi, Moise a înțeles greșit, și apoi a înțeles corect… și s-ar putea ca și cu tine să fie la fel.

Iată vestea cea bună: Dumnezeu îți poate folosi eșecurile din trecut pentru a-ți hrăni caracterul și pentru a te echipa cu puterea și înțelepciunea necesare pentru a-ți împlini destinul pe pământul acesta.

E adevărată, și e pentru tine astăzi, afirmația: „E minunat ce poate face Dumnezeu cu o viață zdrobită, atunci când Îi dai toate piesele!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:34-46


Într-un fel sau în altul va trebui ca drepturile lui Dumnezeu să fie respectate. Dacă poporul nu ţine anii sabatici prescrişi în cap. 25, Domnul îl va constrânge, scoţându-l cu forţa din ţara care este a Lui. Israel «nu-şi va îndeplini obligaţiile de chiriaş faţă de proprietarul său», am putea spune. Şi acesta va fi unul din motivele plecării lui în Babilon. Cei 70 de ani ai captivităţii vor corespunde celor 70 de ani sabatici nerespectaţi în timpul întregii perioade a împăraţilor (2 Cronici 36.20-21).

Teribile vor fi consecinţele păcatului lui Israel. Dumnezeu este mai sever cu acest popor decât cu alte naţiuni. Responsabilitatea acestuia este într-adevăr cu mult mai mare. Oracolele divine lor le-au fost încredinţate. Ei sunt în relaţie cu Dumnezeul cel adevărat, al Cărui Nume, din cauza lor, nu va fi lipsit de a fi hulit printre naţiuni (Romani 3.2; 2.24). Dar, dacă Dumnezeu a fost mai exigent cu Israel decât cu naţiunile păgâne, nu credeţi că trebuie să fie şi mai exigent faţă de cei care, ca şi noi, au în mâini Cuvântul Său? „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12.48).

Să reţinem de asemenea că a-şi mărturisi păcatul     (v. 40) şi a accepta pedepsa pentru aceasta (v. 43) sunt condiţiile restaurării.

22 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Adam, Set, Enoș, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metușala, Lemec, Noe, Sem …

1 Cronici 1.1


Cartea Cronici începe cu genealogiile fiilor lui Israel, firul poporului ales mergând înapoi până la Adam. Relatarea începe cu numele lui și, în ce privește starea naturală, orice nume care urmează nu este decât o altă adăugire a primului om. „Omul al doilea este Domnul din cer”. Venirea Acestuia lumea încă o aștepta. Omul potrivit lui Dumnezeu nu fusese vreodată văzut pe pământ de-a lungul veacurilor acoperite de istoria și de genealogiile acestor cărți și, de fapt, de-a lungul întregului Vechi Testament.

Dumnezeu a adus într-adevăr suflete la viață încă de la început, nu poate fi nicio îndoială cu privire la acest lucru, tot așa cum nu poate fi nicio îndoială că Adam însuși a obținut în felul acesta viața divină atunci când L-a luat pe Dumnezeu pe cuvânt; și, primind declarația făcută șarpelui cu privire la Sămânța femeii, ca pe o primă evanghelie (veste bună) propovăduită, el a numit-o pe soția sa Eva, „viață”, crezând că Dumnezeu găsise o cale să dea la o parte cumplita consecință pe care păcatul lor o merita pe drept. Credința acționa; și, unde este credință, este în mod necesar viață veșnică și, astfel, o natură nouă. Prin urmare, în mulți dintre urmașii lui s-a manifestat același adevăr binecuvântat. Astfel că de-a lungul acestor liste de persoane, liste pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să le păstreze (și care vor fi păstrate pentru totdeauna în cer), vedem când într-unul, când într-altul, rodul vieții noi manifestate spre slava Celui care a dat-o.

Există o solemnitate deosebită pentru sufletul căruia i se permite să străbată o astfel de relatare de nume demult uitate de om, însă de care Dumnezeu Și-a adus aminte, împreună cu orice detaliu al drumului lor prin această lume. Într-o zi, și numele noastre se vor pierde pentru omenire, însă Dumnezeu nu ne va uita nici pe noi, nici căile noastre.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat și ne învață ca, tăgăduind nelegiuirea …, să trăim în veacul de acum cu … evlavie.

Tit 2.11,12


O minune a harului (2)

„Nu pot asista la o astfel de reuniune, trebuie să plec imediat”, și-a zis doamna în sinea ei. S-a ridicat în grabă, dorind să părăsească sala înainte ca predicatorul, care urcase în acel moment pe scenă, să înceapă să vorbească. În graba sa, a lovit mai multe umbrele din spatele scaunului, care au căzut cu zgomot. Contrariată de această stângăcie și de teamă să nu se facă de rușine, a luat iarăși loc pe scaun. „Ce necaz”, și-a spus doamna, „dar ce să fac? Acum este prea târziu să mai plec; în definitiv, nu este nicio nenorocire dacă trebuie să stau aici o oră. Mă voi concentra să nu ascult”. Dar, surpriză! Într-o clipă, tot interesul i-a fost trezit. Asculta cu o atenție din ce în ce mai mare cuvintele predicatorului, care vestea ascultătorilor săi evanghelia harului și dragostea lui Dumnezeu. Textul ales de predicator era acesta: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36). Erau la această reuniune multe urechi închise, multe inimi pe care mesajul păcii le lăsa indiferente. Istoria atât de prețioasă și de asemenea atât de serioasă a dragostei lui Dumnezeu a fost repetată de mii de ori, și pentru mulți dintre cei care erau strânși în această sală, această istorie era atât de cunoscută, încât nu-i mai dădeau importanța cuvenită. Vrăjmașul sufletelor, diavolul, întreținea neobosit o astfel de indiferență.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARUL ȘI DĂRNICIA – Fundația SEER

„Dați, și vi se va da…” (Luca 6:38)


Mulți dintre noi vrem să dăruim celor dragi ai noștri și cauzelor în care credem, însă teama ne oprește. Ne este teamă că dacă dăruim, s-ar putea să nu ne rămână atât cât (credem că) avem nevoie. Așa că în loc să semănăm, păstrăm sămânța… și pierdem secerișul pe care ni l-a promis Dumnezeu! Cauza? Necredința, îndoiala: „Oare Dumnezeu binecuvântează într-adevăr pe cineva ca noi?” Domnul Isus a zis: „Dați , și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.”

Dacă o bancă ți-ar promite o asemenea dobândă pentru investiția ta, ai alerga cât te-ar ține picioarele până acolo, nu-i așa? Dar băncile pot da faliment, iar bancherii nu sunt întotdeauna demni de încredere… pe când Dumnezeu nu Și-a încălcat niciodată promisiunile! Iată un adevăr biblic important: când îți deschizi mâna pentru lucrarea lui Dumnezeu, El și-o deschide pe a Lui spre tine. Și Dumnezeu are o mână mai mare! Dar la fel cum înveți să dăruiești, tu trebuie să înveți și să primești.

Domnul Isus a zis: „o măsură bună… care se va vărsa pe deasupra.” Când Dumnezeu te răsplătește pentru ceva, El o face adesea prin oameni. Prin tot felul de oameni! Așa că nu lăsa mândria sau prejudecata să te împiedice să primești de la alții, deoarece Dumnezeu dorește să le dea lor un seceriș pentru sămânța pe care o seamănă în viața ta. Nu ocoli secerișul – nici pe al tău, nici pe al lor! Nu ezita niciodată să dăruiești unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu! „Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți; încredeți-vă în proorocii Lui, și veți izbuti.” (2 Cronici 20:20). Când Dumnezeu îți spune să pui o sămânță, El o face pentru că ți-a pregătit un seceriș ca să-l culegi. Nu-l rata!

Deci, „dați – și vi se va da!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33


Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac”.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

21 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și ești frământat înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, pentru că iarăși Îl voi lăuda: fața Sa este mântuirea.

Psalmul 42.5


Acesta este un psalm al fiilor lui Core. Ei fuseseră cruțați atunci când Dumnezeu, acționând în judecată, a deschis pământul, iar cei care se răzvrătiseră împotriva Lui au fost înghițiți (Numeri 16). Ce zi tristă! Mai târziu, câțiva psalmi minunați au fost scriși de urmașii lui Core, psalmi care exprimă exercițiile spirituale adânci prin care ei trecuseră. Ca rezultat al unei experiențe amare, ei învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să-și pună nădejdea în El. Dumnezeul care trebuie să judece păcatul, fiindcă El este sfânt, este același Dumnezeu care iartă și îi restabilește pe cei ai Săi care strigă la El.

Faptul că există atât de mulți creștini aflați într-o stare de tulburare și de suferință produce tristețe inimii celor care sunt interesați de onoarea Domnului și de binele spiritual al celor ai Săi. În 2 Corinteni 11.28 găsim acest lucru exprimat de către apostolul Pavel: „Pe lângă cele de afară, este ceea ce mă apasă zilnic, preocuparea pentru toate adunările”. Pavel își găsea însă mângâierea în Domnul, iar acolo o putem găsi și noi.

În mod profetic, Psalmul 42 privește poporul lui Dumnezeu ca fiind în exil, dus departe de țara binecuvântării, din cauza neascultării. Vrăjmașul dobândise o victorie, iar poporul lui Dumnezeu se afla în mare suferință. Dumnezeu însă nu-i uitase, iar El nu ne uită nici pe noi. Să avem nădejde în El! Astfel putem fi încurajați în împrejurări dificile, în care nedreptatea și păcatul par să meargă înainte, fără să fie ținute sub control. El însă Își va duce lucrarea la bun sfârșit, către un țel glorios. El Se îngrijește de Adunarea Sa și, de asemenea, de Israel. „Pe cine am eu în ceruri? Și n-am avut plăcere pe pământ decât în Tine. Carnea mea și inima mea se topesc; Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea pentru totdeauna” (Psalmul 73.25,26).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2


O minune a harului (1)

În salonul frumos mobilat dintr-o elegantă casă din Londra, două persoane purtau o discuție. Una dintre aceste persoane era o doamnă cu fața tristă și descurajată, iar cealaltă persoană era un preot care se străduia să o îmbărbăteze. „Sunteți demoralizată, stimată doamnă”, a spus el. „Suferiți de un fel de depresie spirituală și trebuie să acționați pentru a o îndepărta. Folosiți-vă întreaga dumneavoastră tărie și voință pentru a lupta împotriva acestei slăbiciuni trecătoare.” Fața interlocutoarei sale s-a luminat puțin și preotului nu i-a scăpat această ușoară schimbare și a continuat pe un ton convingător: „Da, într-adevăr, aveți nevoie de o schimbare; astăzi se ține un concert la sala Saint James; mergeți și distrați-vă!”. Înțeleptul Solomon ar fi spus: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”.

Doamna X, urmând sfatul vizitatorului său, s-a dus în după-amiaza acelei zile la sala unde urma să se țină concertul. După ce s-a așezat pe scaun a observat cu mirare că în sală nu era niciun instrument muzical și niciun muzician. Foarte surprinsă, i-a cerut explicații unei doamne așezate lângă ea. „Oh”, a răspuns aceasta, „concertul nu va avea loc în această după-amiază! În această după-amiază M. N. va ține o evanghelizare”.— „Am făcut o greșeală”, a spus doamna X, tare încurcată. Greșise ora, sau Altcineva o urmărea pentru binele ei veșnic?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGE VIAȚA DE BIRUINȚĂ! – Fundația SEER

 

„Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)


Biblia ne asigură că: „…oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.” Ca să ai o viață de biruință, trebuie să faci aceste trei lucruri:

1) Limitează accesul diavolului în viața ta! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20). Satan nu dorește să știi că Dumnezeu ți-a dat puterea de a restricționa intervenția lui în viața ta, dar tu ai această putere. Folosește-o!

2) Îndrăznește să crezi și aleargă spre ceea ce ți-a promis Dumnezeu! Pavel spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Sămânța este ceea ce plantezi pentru a obține rodul dorit, iar secerișul este ceea ce dorești să primești înapoi de la Dumnezeu. Și ambele necesită un act de credință! Nu numai că Dumnezeu este sursa ta, dar El este nelimitat, imparțial și generos.

3) Trezește visătorul din tine! Biblia spune: „bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Anotimpul vieții în care te găsești și faptul că ești bărbat sau femeie nu sunt o problemă pentru Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu să-ți reaprindă credința, să te ajute să te refocalizezi asupra viziunii… și alege viața de biruință!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:1-13


Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran – l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină poporul asupra consecinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gândeşte întotdeauna bine, El începe nu cu ameninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, descriind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pământesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corintenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu”.

Aceasta implică aceeaşi responsabilitate atât pentru creştin cât şi pentru Israel: aceea de a fi complet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.1: comp. cu 2 Cor. 6.16).

20 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și ești frământat înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, pentru că iarăși Îl voi lăuda: fața Sa este mântuirea.

Psalmul 42.5


Acesta este un psalm al fiilor lui Core. Ei fuseseră cruțați atunci când Dumnezeu, acționând în judecată, a deschis pământul, iar cei care se răzvrătiseră împotriva Lui au fost înghițiți (Numeri 16). Ce zi tristă! Mai târziu, câțiva psalmi minunați au fost scriși de urmașii lui Core, psalmi care exprimă exercițiile spirituale adânci prin care ei trecuseră. Ca rezultat al unei experiențe amare, ei învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să-și pună nădejdea în El. Dumnezeul care trebuie să judece păcatul, fiindcă El este sfânt, este același Dumnezeu care iartă și îi restabilește pe cei ai Săi care strigă la El.

Faptul că există atât de mulți creștini aflați într-o stare de tulburare și de suferință produce tristețe inimii celor care sunt interesați de onoarea Domnului și de binele spiritual al celor ai Săi. În 2 Corinteni 11.28 găsim acest lucru exprimat de către apostolul Pavel: „Pe lângă cele de afară, este ceea ce mă apasă zilnic, preocuparea pentru toate adunările”. Pavel își găsea însă mângâierea în Domnul, iar acolo o putem găsi și noi.

În mod profetic, Psalmul 42 privește poporul lui Dumnezeu ca fiind în exil, dus departe de țara binecuvântării, din cauza neascultării. Vrăjmașul dobândise o victorie, iar poporul lui Dumnezeu se afla în mare suferință. Dumnezeu însă nu-i uitase, iar El nu ne uită nici pe noi. Să avem nădejde în El! Astfel putem fi încurajați în împrejurări dificile, în care nedreptatea și păcatul par să meargă înainte, fără să fie ținute sub control. El însă Își va duce lucrarea la bun sfârșit, către un țel glorios. El Se îngrijește de Adunarea Sa și, de asemenea, de Israel. „Pe cine am eu în ceruri? Și n-am avut plăcere pe pământ decât în Tine. Carnea mea și inima mea se topesc; Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea pentru totdeauna” (Psalmul 73.25,26).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2


O minune a harului (1)

În salonul frumos mobilat dintr-o elegantă casă din Londra, două persoane purtau o discuție. Una dintre aceste persoane era o doamnă cu fața tristă și descurajată, iar cealaltă persoană era un preot care se străduia să o îmbărbăteze. „Sunteți demoralizată, stimată doamnă”, a spus el. „Suferiți de un fel de depresie spirituală și trebuie să acționați pentru a o îndepărta. Folosiți-vă întreaga dumneavoastră tărie și voință pentru a lupta împotriva acestei slăbiciuni trecătoare.” Fața interlocutoarei sale s-a luminat puțin și preotului nu i-a scăpat această ușoară schimbare și a continuat pe un ton convingător: „Da, într-adevăr, aveți nevoie de o schimbare; astăzi se ține un concert la sala Saint James; mergeți și distrați-vă!”. Înțeleptul Solomon ar fi spus: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare”.

Doamna X, urmând sfatul vizitatorului său, s-a dus în după-amiaza acelei zile la sala unde urma să se țină concertul. După ce s-a așezat pe scaun a observat cu mirare că în sală nu era niciun instrument muzical și niciun muzician. Foarte surprinsă, i-a cerut explicații unei doamne așezate lângă ea. „Oh”, a răspuns aceasta, „concertul nu va avea loc în această după-amiază! În această după-amiază M. N. va ține o evanghelizare”.— „Am făcut o greșeală”, a spus doamna X, tare încurcată. Greșise ora, sau Altcineva o urmărea pentru binele ei veșnic?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGE VIAȚA DE BIRUINȚĂ! – Fundația SEER

 

„Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5:4)


Biblia ne asigură că: „…oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.” Ca să ai o viață de biruință, trebuie să faci aceste trei lucruri:

1) Limitează accesul diavolului în viața ta! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:18-20). Satan nu dorește să știi că Dumnezeu ți-a dat puterea de a restricționa intervenția lui în viața ta, dar tu ai această putere. Folosește-o!

2) Îndrăznește să crezi și aleargă spre ceea ce ți-a promis Dumnezeu! Pavel spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). Sămânța este ceea ce plantezi pentru a obține rodul dorit, iar secerișul este ceea ce dorești să primești înapoi de la Dumnezeu. Și ambele necesită un act de credință! Nu numai că Dumnezeu este sursa ta, dar El este nelimitat, imparțial și generos.

3) Trezește visătorul din tine! Biblia spune: „bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.” (Ioel 2:28-29). Anotimpul vieții în care te găsești și faptul că ești bărbat sau femeie nu sunt o problemă pentru Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu să-ți reaprindă credința, să te ajute să te refocalizezi asupra viziunii… și alege viața de biruință!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:1-13


Două principii divine merg mereu împreună: Unul este harul suveran – l-am admirat în lucrare în cap. 25. Celălalt este guvernarea, subiectul cap. 26. În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu dă fără a pune condiţii, pe de altă parte are grijă ca fiecare să secere ceea ce a semănat. Domnul Se îngrijeşte să prevină poporul asupra consecinţelor comportării lor, în bine sau în rău, după faptele lor bune sau rele. Şi cum gândeşte întotdeauna bine, El începe nu cu ameninţări, ci cu promisiuni încurajatoare, descriind binecuvântările care vor izvorî pentru Israel ca urmare a umblării în ascultare. Desigur, acestea sunt binecuvântări pământeşti, spre deosebire de cele cereşti ale creştinului, care este „binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3). Dar una dintre aceste promisiuni ale Domnului, de o valoare cu totul deosebită, este comună atât pentru poporul pământesc, cât şi pentru cel ceresc: cea din v. 12, pe care Pavel o citează corintenilor: „Eu voi umbla între voi şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu”.

Aceasta implică aceeaşi responsabilitate atât pentru creştin cât şi pentru Israel: aceea de a fi complet despărţiţi de orice formă de idolatrie (v.1: comp. cu 2 Cor. 6.16).

19 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă fratele tău … sau fiul tău, sau fiica ta, sau soția sânului tău, sau prietenul tău, care îți este ca sufletul tău, te va îndemna în taină, zicând: „Să mergem și să slujim altor dumnezei” … să nu te învoiești cu el și să nu-l asculți; și ochiul tău să nu-l cruțe, nici să nu-ți fie milă de el … ci să-l omori … pentru că a căutat să te îndepărteze de la Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robilor.

Deuteronom 13.6,8-10


Acest pasaj arată cât de grav este în ochii lui Dumnezeu când cineva încearcă să-i abată de la El pe cei ai Lui. La începutul capitolului vedem cum trebuia Israel să procedeze față de un profet fals, însă aici dificultatea este mai mare, fiindcă intervin cele mai sacre afecțiuni naturale. Aici este vorba de un frate, de un fiu, de o fiică, de soție sau de un prieten, care ar încerca să abată pe cineva de la Dumnezeu.

Înțelegem foarte clar ceea ce îi era cerut israelitului să facă într-o astfel de împrejurare: el trebuia să-I rămână credincios lui Dumnezeu și să execute judecata dreaptă a Lui peste o astfel de persoană. Dacă simțim dificultatea imensă pentru un israelit să procedeze astfel față de fiul, soția sau prietenul său – dacă simțim repulsie la un astfel de gând – simțim oare și cât de cumplit este în ochii lui Dumnezeu ca cineva să încerce să abată un suflet de la El, un suflet pe care El l-a scos „din țara Egiptului, din casa robilor”? Cei ai Săi sunt extrem de prețioși în ochii Lui.

Nu găsim un exemplu în Scriptură că o astfel de acțiune ar fi avut vreodată loc, ci găsim exemple contrare, precum cel al lui Mica și al mamei lui, în Judecători 17. Din această cauză, întreg poporul s-a îndepărtat, încet-încet, de Dumnezeu. Rezultatul a fost judecata Lui asupra Israelului idolatru. Neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu produce întotdeauna suferințe mai mari decât ascultarea de el.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Matei 16.26


O viață fără Dumnezeu

Un cunoscut publicist englez, pe nume Bottomley, care s-a remarcat în timpul primului Război Mondial prin scrieri politice, a fost condamnat la închisoare din pricina acestor activități. În acel timp a fost vizitat de un evanghelist. Pentru a intra mai ușor în discuție, acesta i-a relatat istoria întoarcerii sale la Dumnezeu. „Atunci eram într-o adunare de evanghelizare din Bristol. Acolo s-a ținut o predică despre subiectul: «Trebuie să ne naștem din nou». În acea seară m-am întors la Dumnezeu, iar de atunci Hristos este Domnul și Prietenul meu fidel.” Bottomley asculta. „S-a întâmplat aceasta în anul…?”, a întrebat el. „Da, exact în acel an.” — „Era într-o Vineri, seara?” — „Da”, a răspuns evanghelistul. „Ce ciudat!”, a exclamat Bottomley. „Și eu am fost în acea seară acolo și am auzit îndemnul de a-mi recunoaște păcatele. Dar mi-am spus că așa ceva nu este pentru mine. Am vrut să trăiesc cum doream eu. Astfel am ieșit din acea sală și I-am întors spatele lui Dumnezeu. Permiteți-mi să adaug: O viață fără Dumnezeu este o viață ratată!” — „Puteți să-mi scrieți aceste cuvinte?”, l-a rugat evanghelistul. Întemnițatul a scris: „O viață fără Dumnezeu este o viață ratată. – Bottomley”.

Dacă te afli printre cei care până acum I-au întors spatele lui Dumnezeu, atunci și viața ta este ratată. Unii au luat hotărâri bune, dar au devenit prada dușmanului sufletului lor care le-a șoptit: „Mai este timp”. Nu știi dacă vei ajunge la sfârșitul zilei și nici dacă vei mai trăi până mâine. De aceea, vino acum la Mântuitorul!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘTIE EXACT UNDE TE AFLI – Fundația SEER

„M-a scos din groapa pieirii…” (Psalmul 40:2)


Când insula Haiti a fost lovită de un cutremur, un voluntar pentru ajutor umanitar, blocat sub dărâmăturile unui hotel care s-a prăbușit s-a rugat: „Doamne, nu am mai ținut legătura cu Tine în ultima vreme. Acum am nevoie de Tine mai mult ca niciodată.” El scrie: „Am auzit un zgomot. „Cine e acolo?” am strigat. „Jim, mi-a răspuns cineva. Un bărbat și alte cinci persoane erau prinși sub dărâmături de asemenea. „Ai vrea să ne rugăm împreună?” am întrebat eu. „Da,” a răspuns el. Așa că m-am rugat: „Doamne, te implor să faci o minune și să ne salvezi.” Eram pe punctul de a adormi, când am fost trezit de un zgomot ritmic. Elicoptere! Am așteptat, dar nu a apărut nimeni. Eram fără vlagă, fără apă și hrană de douăzeci și patru de ore și aveam nevoie și de doctor. Am închis ochii, convins că nu-i voi mai deschide niciodată pe pământ. Am auzit un strigăt și am tresărit. Un supraviețuitor contactase o echipă de salvare printr-o gaură. A trecut o oră, apoi două… Am izbit peretele. Niciun răspuns! „O să mor aici și nu pot face nimic…” Apoi mi-a venit acest gând: Adu-Mi laudă! Am început să rostesc: „Mare este credincioșia ta; bunătățile tale se înnoiesc în fiecare dimineață.” Am cântat: „Stai liniștit, suflete al meu…” Cântări de laudă închinate Celui care știa exact unde mă aflam. Am simțit prezența lui Dumnezeu și L-am auzit șoptind: „Ai încredere deplină în Mine, și nu te mai agita!” „Facă-se voia Ta!” După mai multe ore, o echipă de salvare a coborât prin puțul liftului, m-au scos afară în siguranță și m-au dus la spital. Soția mea aștepta: „Am crezut că ai murit,” a zis ea. „Și eu,” am șoptit. Și chiar așa ar fi fost dacă nu ar fi existat ceea ce aveam cu mine în acel loc întunecat – credința mea, care acum este mai vie ca niciodată!”

Concluzie: Dumnezeu știe exact unde te afli!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 25:20-38


„Pământul este al Meu”, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei” (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pământ, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).

18 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

În El era viața și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o.

Ioan 1.4,5


Hristos S-a coborât în această scenă a întunericului și dintr-o dată putem vedea două sfere morale distincte. În jurul Lui era întuneric – întunericul morții; în El era viața și această viață era lumina oamenilor. Lumina și întunericul au ajuns astfel în contact; lumina a luminat în întuneric și întunericul n-a putut s-o cuprindă. Îl vedem deci pe Hristos, având viața în Sine Însuși, prin urmare fiind „adevărata Lumină care, venind în lume, luminează pe orice om” (Ioan 1.9). Este adevărat că unii, puțini la număr, au primit (cuprins) această lumină, însă ea a strălucit pentru toți oamenii, așa că, dacă cineva rămânea în întuneric, era pentru că nu-și întorcea fața către lumină. „El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.10-13). Doar aceștia – toți cei care L-au primit – fiind iluminați, au primit viața, căci erau născuți din Dumnezeu.

În timpul călătoriei Sale pe pământ, Hristos avea viața în El Însuși ca Fiu al lui Dumnezeu; prin urmare, „după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea” (Ioan 5.21). Căci, într-adevăr, după cum apostolul Ioan ne spune, „viața s-a arătat; și noi am văzut, și mărturisim și vă vestim viața eternă, care era la Tatăl și ni s-a arătat” (1 Ioan 1.2). Domnul Însuși a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10.10). Deci toți care au crezut în El în acea vreme erau aduși la viață, așa cum s-a întâmplat cu sfinții din vechea dispensație – erau născuți din nou. Însă „viața din belșug” a putut fi primită doar după moartea și învierea Sa; prin urmare, în dispensația prezentă, acordarea vieții veșnice celor ce cred se face ca rod și consecință a lucrării Sale încheiate. El Însuși afirmă acest lucru: „Tată, a venit ceasul! Glorifică-L pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să Te glorifice pe Tine, după cum I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață eternă tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui” (Ioan 17.1,2).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”.

Ioan 21.15


Întrebarea Domnului

Aceasta a fost o întrebare care l-a tăiat la inimă și care l-a cutremurat pe Petru. El a crezut că dragostea sa pentru Învățătorul său este mai mare decât a celorlalți ucenici; și totuși Petru s-a lepădat de Domnul. Deci această întrebare era necesară. Ce frumos a fost răspunsul lui Petru: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc!”. Ochii lor s-au întâlnit din nou.

Dar Domnul Isus nu a fost mulțumit numai cu atât; El l-a întrebat pentru a doua oară: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubești?”. Acum nu a mai spus: Mai mult decât aceștia. Cu această întrebare, tăietura în sufletul lui Petru s-a făcut mai adâncă. Se îndoia Domnul de dragostea lui Petru, pentru că spusese: „Nu-L cunosc”? Cât de mult l-a străpuns această întrebare pe Petru! Petru a răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc!” Totuși Petru trebuia să privească mai adânc în ființa sa.

Pentru a treia oară a răsunat întrebarea: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubești?”. Petru vorbea despre dragoste, Domnul însă despre dragostea adevărată, adâncă, a lui Dumnezeu față de oameni și invers. Această ultimă întrebare a fost prea mult pentru Petru. El s-a întristat. Poate chiar a plâns. Se îndoia Învățătorul său de faptul că Îl iubea? Domnul Isus însă dorea să-l facă pe ucenicul Său să se întristeze. Astfel a ajuns la rădăcina răului. Petru a descoperit cine era și cum a ajuns la căderea sa gravă. Petru a trebuit să fie vindecat complet de îngâmfarea sa. Prin aceasta a fost în stare să facă o slujbă de păstor în folosul altora.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNNOIREA MINȚII – Fundația SEER

„V-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10)


Schimbarea lăuntrică are loc treptat, deseori înainte ca vreo dovadă exterioară să fie vizibilă. Pastorul Jim Penner spune: „Un prieten de-al meu a trecut recent printr-o artoplastie de șold (înlocuire totală a șoldului); articulația se degradase așa de tare, încât umbla șchiopătând și trebuia să se ajute de cârjă. Mulțumită priceperii unui chirurg, a fost pus pe picioare rapid. Cu toate acestea, câteva luni după operație a continuat să șchiopăteze. M-am întâlnit întâmplător cu el într-o dimineață și nu mai șchiopăta. Oare cum a reușit? Cu o zi înainte șchiopăta. S-a refăcut peste noapte? „Mergi foarte bine,” am spus eu. „Cum așa?”

Răspunsul lui a fost nemaipomenit. „Terapeutul meu mi-a spus că trebuie să-mi reeduc creierul.” Creierul său fusese obișnuit să se aștepte la durere, așa că el șchiopăta… anticipat. Chiar și când nu a mai simțit durere, creierul îi spunea: „Fii atent! Vine durerea!”

Scriptura ne spune că în Hristos devenim „o făptură nouă: cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Deci, trebuie să-ți schimbi gândirea prin credință, și să acționezi conform credinței. Hristos a săvârșit deja „operația” de restaurare. La fel cum prietenul meu a primit un șold nou, Dumnezeu ți-a dăruit o viață nouă. Omul vechi s-a dus, împreună cu toate lucrurile rele pe care obișnuia să le facă, gândurile, vorbele și faptele tale. Ești o făptură complet nouă. Dar trebuie să-ți reeduci creierul să accepte iertarea lui Dumnezeu și lucrarea de înnoire pe care a făcut-o Domnul Isus în viața ta!”

Așadar, pe scurt: înnoiește-ți mintea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 25:1-19


Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare. Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52).

Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18). Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

17 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

În El era viața și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o.

Ioan 1.4,5


Hristos S-a coborât în această scenă a întunericului și dintr-o dată putem vedea două sfere morale distincte. În jurul Lui era întuneric – întunericul morții; în El era viața și această viață era lumina oamenilor. Lumina și întunericul au ajuns astfel în contact; lumina a luminat în întuneric și întunericul n-a putut s-o cuprindă. Îl vedem deci pe Hristos, având viața în Sine Însuși, prin urmare fiind „adevărata Lumină care, venind în lume, luminează pe orice om” (Ioan 1.9). Este adevărat că unii, puțini la număr, au primit (cuprins) această lumină, însă ea a strălucit pentru toți oamenii, așa că, dacă cineva rămânea în întuneric, era pentru că nu-și întorcea fața către lumină. „El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.10-13). Doar aceștia – toți cei care L-au primit – fiind iluminați, au primit viața, căci erau născuți din Dumnezeu.

În timpul călătoriei Sale pe pământ, Hristos avea viața în El Însuși ca Fiu al lui Dumnezeu; prin urmare, „după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea” (Ioan 5.21). Căci, într-adevăr, după cum apostolul Ioan ne spune, „viața s-a arătat; și noi am văzut, și mărturisim și vă vestim viața eternă, care era la Tatăl și ni s-a arătat” (1 Ioan 1.2). Domnul Însuși a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10.10). Deci toți care au crezut în El în acea vreme erau aduși la viață, așa cum s-a întâmplat cu sfinții din vechea dispensație – erau născuți din nou. Însă „viața din belșug” a putut fi primită doar după moartea și învierea Sa; prin urmare, în dispensația prezentă, acordarea vieții veșnice celor ce cred se face ca rod și consecință a lucrării Sale încheiate. El Însuși afirmă acest lucru: „Tată, a venit ceasul! Glorifică-L pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să Te glorifice pe Tine, după cum I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață eternă tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui” (Ioan 17.1,2).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.

Fapte 15.9


Inima noastră

Într-un spital de copii, o soră medicală îi ținea pacientului ei mic stetoscopul, lăsându-l să asculte. Mirat, acesta asculta bătaia permanentă și regulată. Când ea l-a întrebat dacă știe ce aude, el a răspuns: „Este inima mea”. După lungi ezitări, copilul a adăugat, zâmbind: „Domnul Isus bate acolo?”.

Inima este organul cel mai important al omului. Fără inimă nu există viața. Inima începe să bată cu șapte Luni, înainte de naștere și încetează să bată la moarte.

Biblia numește inima centrul ființei noastre. Este scris: „Dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, fapte de adulter, desfrânări, ucideri, furturi, lăcomii, răutăți, înșelăciuni, fapte de rușine, ochi rău, hulă, orgoliu, nebunie” (Marcu 7.21,22). Răul pe care îl facem vine din inima noastră. De aceea trebuie să fie curățată, dacă vrem ca viața noastră să fie altfel.

Numai Domnul Isus poate schimba inima noastră. De aceea, El spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat” (Apocalipsa 3.20). Auzim bătaia Sa la ușa inimii noastre? Dacă Îi deschidem, El intră în viața noastră și ne spală de toate păcatele.

Cu ajutorul Său putem trăi spre onoarea lui Dumnezeu. De aceea să urmăm sfatul Lui: „Păzește-ți inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4.23).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRIETENI DEGHIZAȚI – Fundația SEER

„Simt plăcere… în defăimări… pentru Hristos…” (2 Corinteni 12:10)


 Când ești jignit, te poți răzbuna printr-o replică usturătoare… sau poți vedea această situație ca pe o ocazie de a crește. David a zis: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71). Iată opinia psihologului Brenda Shoshanna: „Persoana care ne insultă este un profesor venit să ne ajute să ne micșorăm eul, să ne dezvoltăm capacitatea de a ierta și să ne învețe despre viață și relații. Dacă percepi afrontul nu ca pe o insultă, ci ca pe o învățătură sau ca pe un dar, își pierde puterea de a te răni.

La nivel practic, dacă ești insultat, nu spune nimic. Acordă-ți timp, deoarece se creează mult rău când vei spune lucruri pe care nu vrei să le spui. Toate acestea vor duce la agravarea situației. Recunoaște că este eul tău la mijloc – acel fals sentiment al mândriei care se activează – și nu-l accepta!”

Pavel a ajuns în punctul în care chiar a simțit „plăcere în defăimări”. Cei mai mulți nu am ajuns până acolo încă, dar în timp și prin exercițiu vom reuși. Vorbind despre Iuda, un autor scria: „Dumnezeu mânuiește uneori faptele dușmanilor noștri, făcându-i să se comporte ca prieteni, pentru a-Și împlini voia în viața noastră. El ne poate binecuvânta prin cele mai rele relații, care pot fi dureroase sau negative. Timpul, strădania și durerea pe care le investim în ele nu sunt pierdute, deoarece Dumnezeu știe cum să facă astfel ca adversitățile să ne alimenteze destinul vieții. Nu putem opri suferințele să apară și nu-ți pot promite că toți care stau la masă cu noi ne vor fi loiali. Dar suferințele ne dau direcție, ne formează caracterul, și în final avem parte de harul de a ne reevalua dușmanii și de a înțelege că ei sunt, de fapt, niște prieteni deghizați.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 24:1-23


După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.

Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume” a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii”, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu”. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2. 8).

16 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Un om oarecare avea doi fii. Și cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: „Tată, dă-mi partea de avere care îmi revine”. Și el le-a împărțit averea.

Luca 15.11,12


Când ne gândim la pilda fiului risipitor, atenția ne este atrasă de fiul mai tânăr, care și-a cerut partea de avere și care a risipit-o trăind în destrăbălare. Acest lucru explică în mod evident numele dat acestei pilde. Este adevărat că mare parte din pildă vorbește despre călătoria acestui fiu în „țara depărtată”, unde și-a risipit partea de avere, însă aceasta nu constituie punctul principal al pildei, ci doar cadrul ei.

Lucrul important asupra căruia Domnul Isus a dorit să atragă atenția nu este viața dezmățată a acestui fiu, ci iubirea neasemuită a tatălui său, în ciuda răzvrătirii și a nebuniei sale. Un al doilea lucru apare de asemenea: atitudinea dură și lipsită de iertare a fiului mai mare. Deci scopul acestei pilde este de a prezenta lărgimea inimii lui Dumnezeu și dispoziția Lui de a acorda har, în contrast cu împietrirea legalistă și cu ipocrizia fariseilor, ilustrați prin fiul mai în vârstă. Putem fi siguri că pilda a avut un impact puternic asupra adversarilor religioși ai lui Hristos, dar și asupra păcătoșilor care Îl ascultau în acea zi.

Când fiul mai tânăr și-a cerut partea de moștenire, a fost ca și cum ar fi zis că tatăl său nu mai exista pentru el. În mod normal, moștenirea se împărțea doar la moartea tatălui. Acest egoism împietrit este șocant, însă reprezintă o imagine fidelă a oricărui păcătos. Fiul risipitor era la fel de vinovat când a pășit în afara casei tatălui său, ca atunci când se destrăbăla în țara depărtată. Omul nu este păcătos din cauză că păcătuiește, ci păcătuiește din cauză că este păcătos. Și nu Dumnezeu S-a înstrăinat de om, ci omul s-a depărtat și s-a înstrăinat de Dumnezeu – „Toți au păcătuit”.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.

Geneza 15.5


Lumea stelelor

Cu ajutorul telescoapelor cosmice putem vedea imagini uimitoare din îndepărtatul cer înstelat, care ne transmite ceva din mărimea universului. Să luăm de exemplu sistemul de stele Eta Carinae – o stea dublă foarte luminoasă și mare. Ea strălucește cu o luminozitate de aproximativ patru până la cinci milioane de ori mai mare decât a soarelui nostru. Rezultă de aici că ea se află la 7.000 până la 10.000 ani-lumină depărtare de noi.

Doar aceste câteva informații ne pun în uimire și stârnesc venerație. Nu este universul o dovadă impresionantă despre mărimea și atotputernicia lui Dumnezeu? El a creat multe stele. Nouă ni se par a fi nenumărate, dar fiecăreia i-a dat un nume (Psalmul 147.4). Așa de puternic este Dumnezeu!

Privind spre cerul înstelat vedem cât de mare este Dumnezeu și cât de mici suntem noi, oamenii. Cu atât mai uimitor este faptul că El Se interesează totuși de fiecare dintre noi și vrea să aibă o legătură personală cu noi. Pentru că noi ne-am distanțat de El prin viața noastră păcătoasă, El ni L-a trimis pe unicul Său Fiu. Acesta a devenit Om și a murit la cruce, pentru a ne conduce înapoi la Creatorul nostru.

Citim în Biblie: „Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Cine Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor al său personal ajunge într-o legătură fericită cu marele și atotputernicul Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTĂ ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII! – Fundația SEER

„Văduvele lor erau trecute cu vederea…” (Faptele Apostolilor 6:1)


Întreg versetul menționat sună așa: „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele.”

De ce? Pentru că aceste văduve veneau din afară. Ele nu crescuseră în Iudea sau în Galileea, ci sosiseră din ținuturile îndepărtate ale Greciei, Romei și Siriei. Și dacă unele vorbeau aramaica, aveau un oarecare accent. Prin urmare, ele erau „trecute cu vederea”. Administratorii bunurilor respective le împărțeau mai întâi femeilor evreice. Directorul băncii de alimente separa cererile pe două categorii: localnici și imigranți. Cum a reacționat biserica? „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor” (vers. 2).

Ai participat vreodată la o adunare a „ucenicilor” întruniți ca să rezolve problema celor „trecuți cu vederea”? De ce au organizat apostolii o astfel de întâlnire? Datorită exemplului Domnului Isus, pe care l-a dat chiar de la începutul lucrării Sale în Nazaret: „să vestesc săracilor” (Luca 4:17). În acea zi, El enunțase cele șase lucruri pe care Dumnezeu L-a trimis să le facă:

1) Să predice Evanghelia celor săraci.

2) Să-i vindece pe cei cu inima zdrobită.

3) Să proclame libertatea celor aflați în robie.

4) Să redea vederea celor orbi.

5) Să-i elibereze pe cei oprimați.

6) Să proclame anul de îndurare al Domnului. E vorba de anul jubiliar, când toți prinșii de război erau eliberați, când toate datoriile erau șterse și când tot ce li se luase le era dat înapoi.

Domnul Isus împlinește toate nevoile: ale trupului, ale sufletului și ale duhului. Acesta este mesajul la care ai fost chemat… și cu care ești trimis să-l împărtășești lumii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44


Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi” (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor” (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16.

Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat”), pentru eliberarea sa. Şi astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul.

Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă”. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă” (Psalmul 111.3).

15 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, amintind de voi în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 1.2,3


Presupunând că adevărul a fost atât predicat cum trebuie, cât și primit cum trebuie, care va fi efectul lui normal? Găsim răspunsul în versetele de mai sus, unde apostolul oferă un sumar al efectelor evangheliei în sufletul acestor noi-convertiți. El vorbește despre lucrarea credinței lor, despre munca dragostei lor și despre tăria nădejdii lor în Domnul Isus Hristos. Toate acestea corespund expresiei folosite tot de el, în epistola către Corinteni: „Acum dar rămân aceste trei lucruri: credință, speranță și dragoste” (1 Corinteni 13.13).

Când ne supunem adevărului, puterea lui Dumnezeu lucrează în sufletul nostru potrivit cu revelațiile de ordin ceresc ale acestui adevăr. „Lucrarea credinței” se vedea în faptul că inimile lor se întorseseră la Dumnezeu de la idoli; este subliniată intensitatea contrastului dintre deșertăciunea totală și plinătatea vie, divină. „Osteneala dragostei” se exprimă prin energia vieții de slujire a Celui care ne-a legat de Sine Însuși cu legăturile puternice ale unei iubiri infinite și neîntrerupte. „Răbdarea speranței” se definește prin așteptarea împlinirii promisiunii Celui care a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi”. Speranța își demonstrează puterea în suflet prin faptul că ne întărește răbdarea pentru a-L aștepta „din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine”.

Toate aceste lucruri sunt prezentate nu ca fiind roadele unei lungi experiențe în trăirea adevărului, ci ca fiind primele rezultate ale primirii evangheliei harului, primele efecte ale lucrării lui Dumnezeu în suflet, primele sunete armonioase ale sufletului atins în cele mai profunde coarde ale sale de către mâna măiastră a dragostei infinite.

A. H. Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cerurile vor lăuda minunea Ta, Doamne, și credincioșia Ta! … Doamne, Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne?

Psalmul 89.5,8


Credincioșia lui Dumnezeu

Credincioșia lui Dumnezeu și totala încredere pe care o putem avea în Cuvântul Său sunt subiecte care apar frecvent în Biblie. Vedem credincioșia Lui atunci când întâmpinăm ispite, căci Dumnezeu „nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta” (1 Corinteni 10.13). Credincioșia lui Dumnezeu este de asemenea temelia pentru siguranța mântuirii celui care crede în Domnul Isus. Dumnezeu nu este ca oamenii, care fac promisiuni și apoi se răzgândesc sau care spun că ne vor da ceva și apoi nu-și împlinesc promisiunea. Putem vedea credincioșia lui Dumnezeu și din faptul că ne-a dat Scriptura, Cuvântul Său. Fără acest Cuvânt prețios, cum am putea ști că Dumnezeu nu încetează să răscumpere omul din păcat și să-l scoată din întuneric? Și tot în Cuvântul Său descoperim că Dumnezeu deține soluțiile pentru rezolvarea tuturor problemelor noastre și, prin urmare, n-ar trebui să ne îndoim și să renunțăm la orice speranță de îndată ce apare primul semn de împotrivire și de necaz.

Deoarece cunoaștem că puterea și credincioșia lui Dumnezeu sunt fără margini, putem merge înainte cu încredere, chiar și atunci când lucrurile par să meargă din rău în mai rău. Le dorim tuturor cititorilor această cunoștință a credincioșiei lui Dumnezeu. Iar cunoașterea credincioșiei lui Dumnezeu le va schimba totul în viață!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VERIFICĂ PĂMÂNTUL INIMII TALE! – Fundația SEER

„Semănătorul seamănă Cuvântul.” (Marcu 4:14)


 În Pilda semănătorului, rostită de Domnul Isus, sămânța cade pe patru tipuri de pământ, producând patru rezultate diferite. „Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. Tot așa, cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme, și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. Alții apoi sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” (v. 15-20). Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu poate rămâne fără rod: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11).

Așadar, dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în viața ta, întreabă-te: „Ce fel de pământ sunt eu?” Ești o persoană de suprafață – sensibilă și care se supără ușor? O persoană fără niciun sistem de rădăcini spirituale? Ești un pământ plin de spini? Nu cumva „grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri” sufocă viața spirituală care este în tine, și o elimină? Sau ești pământul mănos și fertil care produce roade? Astăzi, verifică-ți pământul inimii tale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22


Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini”. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9).

Astfel sunt „cele dintâi roade” ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu” care trebuia să cadă „în pământ” şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bogat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va rămâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

14 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său.
Hiram îl iubise pe David în toate zilele.

1 Samuel 18.1; 1 Împărați 5.1


Cei care l-au iubit pe David (4) – Ionatan și Hiram

Aici citim despre dragostea lui Ionatan pentru David. Ionatan îl iubea pe David cu o dragoste atât de adâncă și de intensă, încât a fost gata să-i dăruiască totul. El îl iubea pe David pentru ceea ce el era și a renunțat cu bucurie la toate lucrurile care-i aparțineau, punându-le la picioarele lui David. În 2 Samuel 1.25,26 vedem cum a perceput David însuși dragostea lui Ionatan. După ce aude vestea despre moartea lui Ionatan, David plânge cu amărăciune și spune: „Cum au căzut cei puternici în mijlocul luptei! Ionatan este omorât pe înălțimile tale! Mă doare după tine, fratele meu Ionatan! Foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine: întrecea iubirea femeilor!”. Îl putem critica pe Ionatan și putem spune că dragostea lui pentru David n-a fost îndeajuns de mare (fiindcă nu s-a separat de tatăl său, Saul), însă aici avem evaluarea lui David însuși cu privire la dragostea lui Ionatan – „Minunată a fost iubirea ta pentru mine”. Va putea Domnul Isus să spună același lucru despre noi, atunci când vom sta înaintea Lui la scaunul de judecată?

În mod similar, împăratul Hiram l-a iubit pe David „în toate zilele”. Dragostea lui, ca și cea a lui Ionatan, a fost dovedită prin faptele și prin sacrificiile lui. Hiram era un împărat dintre națiuni, însă îl iubea și-l aprecia mult pe David, lucru arătat prin faptul că a oferit materiale și lucrători iscusiți pentru construirea templului lui Solomon (1 Împărați 5). Adevărata dragoste se va vedea din faptele și din sacrificiile noastre. Domnul Isus a prezentat acest adevăr astfel: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele” (Ioan 14.15). Adevărata dragoste pentru Hristos va fi dovedită prin ascultare și prin dorința de a-I sluji și de a urmări interesele Lui în această lume.

D. van Duyn

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Petru și Ioan se suiau împreună la templu, la ceasul rugăciunii; era ceasul al nouălea.

Fapte 3.1


Un ceas ciudat

— Bună dimineața, domnule Besoiu! Este interesant că ne vizitați astăzi. Chiar ieri am vorbit despre dumneavoastră.

— Da? Cum așa?

— Da, a răspuns ezitând Ana, de fapt numai ne-am certat, fratele meu și cu mine.

— Ei, acum încep să devin curios. Am dat eu vreun motiv de ceartă? a vrut să știe domnul Besoiu.

— Nu, a râs Ana și a dat din cap, nu ați dat niciun motiv de ceartă; dar ați avut totuși ceva de-a face cu cearta noastră. Știți, a continuat Ana, s-a întâmplat așa; ieri dimineață l-am întrebat pe fratele meu cât este ora. El mi-a spus că este ora nouă și un sfert. Și pentru că a afirmat așa de ferm, eu l-am contrazis și i-am spus: „Nu poate fi adevărat, pentru că cei din familia Besoiu nu au plecat, iar ei trec în fiecare Duminică, dimineața, când merg la biserică, exact la ora 09:15, prin dreptul casei noastre”. Și, cu acest argument, fratele meu a fost învins.

Se orientează vecinii noștri după ora exactă la care plecăm spre adunare? Ce bine ar fi dacă am fi exemple de punctualitate pentru ei, dar și de participare regulată la strângerile laolaltă ale celor credincioși! Prin acest exemplu vor fi poate îndemnați să vină și ei cu noi la adunare!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTĂRILE ASCULTĂRII – Fundația SEER

„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului…” (Deuteronomul 28:2)


O sută de oameni au fost întrebați în cadrul unui sondaj de opinie: „Care este cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat în ultimii cinci ani?” În mod surprinzător, mulți au răspuns: „Niciunul.” Cuvântul lui Dumnezeu ne promite pâinea de fiecare zi, beneficii și binecuvântări zilnice… și cu toate acestea oamenii nu s-au putut gândi la niciun lucru bun care li s-a întâmplat în ultimii cinci ani. Ce mod trist de a trăi! Autorul John Mason scrie: „În mod tipic, noi vedem lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. După cum ne poziționăm, vedem dovada existenței lui Dumnezeu peste tot sau nicăieri. Prea des mințile noastre sunt blocate într-o singură direcție. Căutăm o anumită culoare, așa că trecem cu vederea peste celelalte; ne gândim la ziua de mâine și Dumnezeu spune azi. Căutăm peste tot și răspunsul este chiar sub nasul nostru. Când o persoană este poziționată corect, e pregătită să primească tot ce are Dumnezeu pentru ea.” Biblia spune: „Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine… dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate, și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău… toate acestea vor fi binecuvântate… Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta… Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieși împotriva ta, dar pe șapte drumuri vor fugi dinaintea ta… Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale… Domnul te va face să fii cap, nu coadă…” (am spicuit din vers. 2-13).

Și tu poți fi beneficia e toate astea, dar cu o condiție: „dacă vei asculta de glasul Domnului.” Dragostea lui Dumnezeu este garantată și necondiționată. Dar binecuvântările Lui necesită cooperarea ta. Așadar, umblă în ascultare pentru a te bucura de binecuvântările ei!<


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 23:1-14


Acest capitol este un calendar al «zilelor solemne» ale Domnului, numite „sărbătorile rânduite” (sau: timpurile stabilite), care aveau loc în fiecare an. Erau în număr de şapte, în afară de Sabat, ziua de odihnă săptămânală, care este tratată cea dintâi. S-a remarcat că aceste sărbători, în succesiunea lor, dezvăluie în afara ochilor noştri istoria lui Israel începând de la cruce, planurile lui Dumnezeu cu privire la această naţiune, planurile Lui în privinţa Bisericii (deşi întrucâtva în chip ascuns), în sfârşit, planurile Lui privindu-L pe Fiul Său. Totul a început la Paşti: Punctul de pornire al binecuvântării lui Israel, al binecuvântării Bisericii, ca şi al fericirii fiecărui om este crucea. Imediat după aceasta, sărbătoarea Azimelor (a pâinii nedospite) Îl evoca pe „Cel care n-a cunoscut păcat” (2 Corinteni 5.21), a Cărui despărţire de rău trebuie să se reproducă în mersul Adunării, ceea ce înseamnă în fiecare răscumpărat. „Aluatul vechi” trebuie scos afară, căci noi suntem „fără aluat” (1 Corinteni 5.7).

Urma apoi sărbătoarea celor dintâi roade. Primul snop legănat este tot Hristos, triumfător în învierea Sa, întâiul născut dintre morţi, prezentat lui Dumnezeu în multiplele aspecte ale gloriilor Sale: „ca să vă fie primit” (v.11).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: