Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Pentru că săracii nu vor lipsi în țara ta, de aceea îți poruncesc, zicând: „Deschide-ți mâna larg față de fratele tău, față de cel nevoiaș al tău și față de săracul din țara ta”. Deuteronom 15.11

Ferice de cel care-l înțelege pe sărac! În ziua răului, Domnul îl va scăpa. Domnul îl va păzi și-l va păstra în viață: va fi fericit pe pământ. Psalmul 41.1,2

Peste tot în Scriptură găsim dovezi că Dumnezeu poartă de grijă săracilor și că El dorește ca și cei ai Lui să facă acest lucru. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Pe săraci întotdeauna îi aveți cu voi și, oricând vreți, le puteți face bine” (Marcu 14.7). El S-a făcut sărac, S-a născut în această lume nu într-o familie bogată, ci într-una care nu și-a permis să aducă jertfa obișnuită la curățirea mamei Sale (Luca 2.24). A crescut într-o cetate disprețuită, ca „Fiu al tâmplarului”. „Arătați-Mi un dinar”, le-a spus El celor care Îl întrebaseră despre tributul cezarului.

În versetul citat din Deuteronom, Dumnezeu le spune celor din poporul Său pământesc că aveau să fie mereu săraci în mijlocul lor și le arată felul în care El dorea ca ei să se poarte față de acești săraci. Dreptul Iov, care a trăit mai devreme și care a fost probabil contemporan cu Avraam, a spus: „Scăpam pe întristatul care striga și pe orfanul care n-avea niciun ajutor; … celor nevoiași le eram tată” (Iov 29.12,16). Cei săraci au fost și sunt întotdeauna în pericol de a fi oprimați și disprețuiți de către bogații acestei lumi. Să fim atenți cum ne purtăm cu ei!

Vedem grija lui Dumnezeu cu privire la demnitatea celor săraci din felul cum El a pregătit resurse pentru ei la vremea secerișului. Dumnezeu nu a poruncit ca ei să primească o parte din roadele secerate, ci a pregătit o cale ca ei să-și poată câștiga existența lor și a familiilor lor prin muncă sârguincioasă. Minunatele rezultate ale acestei purtări de grijă ne sunt prezentate în cartea Rut.

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite…”
Romani 12.16

Smerenia

Pe când își ducea trupele sale în războaiele napoleoniene pe un drum anevoios, un general francez îi îmbărbăta mereu pe soldații săi să fie curajoși și să rabde situațiile așa cum vin ele pe cale. Unul dintre ei i-a replicat că el o are bine, deoarece stă pe un cal și nu simte nimic din oboseală. Ca urmare, generalul a coborât de pe cal și i-a oferit locul său celui care murmurase. Acesta a respins propunerea generalului. Dar generalul a stăruit, și soldatul a trebuit să asculte de poruncă. Abia s-a așezat pe cal, când l-a lovit un glonț al dușmanului și a căzut mort de pe cal. Atunci, generalul le-a spus soldaților săi: „După cum vedeți, locul cel mai înalt este și cel mai periculos.” Spunând aceasta a încălecat pe cal și a plecat mai departe.

Dacă năzuim spre lucrurile „înalte”, ajungem de cele mai multe ori în mari pericole. Drumul cel mai de jos, drumul smereniei, este cel mai sigur drum, pe care inima rămâne păzită și fericită. Numai Dumnezeu știe care este cea mai bună poziție pentru noi și de aceea să fim mulțumitori cu ceea ce primim de sus. Citim în Biblie că Avraam i-a lăsat lui Lot posibilitatea să aleagă toată câmpia Iordanului, iar el a primit  în  schimb  de  la  Dumnezeu  întreaga  țară.  Să  dea Domnul și Mântuitorul nostru ca fiecare să înțelegem să ne ocupăm în smerenie și în credincioșie locul care ni l-a indicat Dumnezeu! Acela va fi cel mai bun loc.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SECRETE ALE STĂPÂNIRII DE SINE (1)

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit” (Iacov 1:14)

În următoarele zile vom vorbi despre câteva modalități de îmbunătățire a stăpânirii de sine.

Iată primul pas: Acceptă responsabilitatea pentru lipsa ta de autocontrol. Recunoaște-ți problema. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Principalul motiv pentru care faci ceva este pentru că îți place! Când știi că ceva este rău pentru tine, dar totuși faci lucrul acela, înseamnă că dorești. Uneori încercăm să ignorăm problema stăpânirii de sine sau s-o negăm: „Ce problemă? Eu n-am nici o problemă” sau „Așa sunt eu” sau „Toată lumea face așa.” Uneori dăm vina pe alții: „Dacă aș avea alți părinți” sau „Diavolul m-a făcut s-o fac.” Câtă vreme îți irosești energia căutând scuze, nu poți face progrese.

Iacov arată că ne place să urmăm calea minimei rezistențe și de obicei e cel mai ușor să cedăm în fața ispitei. Începem să ne dezvoltăm stăpânirea de sine atunci când stăm față în față cu ceea ce a spus Dumnezeu deja în Cuvântul Său „oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.” (Ioan 8:34).

Vrei să ai mai multă stăpânire de sine? Atunci recunoaște că ai o problemă și spune-o clar și răspicat „Am această problemă. În acest aspect am nevoie de ajutor.” Poate ai o problemă cu mâncatul, cu băutul, cu drogurile, cu vorbirea, cu pierderea cumpătului, cu banii, cu exercițiile fizice, cu relațiile aventuroase, cu televizorul, cu hainele, cu timpul toate aceste domenii necesită stăpânire de sine.

Așadar, astăzi, pleacă-te pe genunchi și vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, crezând că prin ajutorul Său, vei reuși s-o rezolvi.

Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 12.1-17

Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotul legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor (pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu.

Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi” (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 Împăraţi 11.1; Matei 2.16). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu.

Hristos şi sfinţii Lui cereşti ” copilul înălţat la Dumnezeu” nu mai pot fi atinşi acum. În plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău? Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 Ioan 2.14b).

16 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, și a jertfei pentru păcat, și a jertfei pentru vină … și a jertfei de pace.
Levitic 7.37

Există cinci tipuri diferite de jertfe în Lege, descrise în primele șapte capitole din Levitic. Aceste jertfe pot fi împărțite în două mari categorii: jertfele de un miros plăcut și jertfele pentru păcat.

Arderea-de-tot vorbește despre felul în care Domnul Isus a împlinit voia lui Dumnezeu prin moartea Sa, aducându-Se pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru gloria și plăcerea Lui. Darul de mâncare vorbește despre perfecțiunea Domnului Isus ca Om lipsit de păcat, întotdeauna ascultător de voia Tatălui Său în viața Sa.

Jertfa de pace Îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cel care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, după ce a făcut pace prin sângele Său la cruce, oferind astfel posibilitatea celor păcătoși de a intra în părtășie cu Dumnezeu. Aceasta este singura jertfă din care închinătorul primea o parte.

Prin contrast, jertfa pentru păcat și jertfa pentru vină erau jertfe obligatorii, pentru a se face ispășire pentru cei care păcătuiseră, iar ele Îl prezintă pe Hristos ca fiind Cel care a purtat păcatul (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Ele vorbesc despre suferințele lui Hristos atunci când El a îndurat pedeapsa pentru păcatele noastre și, ca atare, nu sunt jertfe de o mireasmă plăcută pentru Domnul. Jertfa pentru păcat accentuează eliberarea judiciară de pedeapsa pentru păcatele noastre, privită prin prisma naturii sfinte a lui Dumnezeu. Jertfa pentru vină pune accentul pe restituirea făcută pentru paguba cauzată de păcatele noastre, privită din punctul de vedere al guvernării Lui drepte.

În cazul jertfelor de o mireasmă plăcută, atunci când închinătorul își punea mâinile pe capul jertfei, acest lucru însemna că se bucura de aceeași primire (acceptare) ca jertfa însăși. În cazul jertfei pentru păcat, în loc ca închinătorul să fie identificat cu mireasma plăcută a jertfei, jertfa era identificată cu păcatul lui, care era transferat asupra ei. Ce imagini minunate ne oferă aceste jertfe cu privire la lucrarea binecuvântatului nostru Domn Isus!

T Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Poporul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și umbra morții, a răsărit lumina.”
Matei 4.16

O mare lumină

Slujba Domnului și Mântuitorului nostru a început în mijlocul săracilor din poporul Israel și nu în mijlocul orgolioșilor iudei din Ierusalim și Iudeea. Galileea era disprețuită de iudei din cauza amestecului de populație străină, a depărtării ei de centrul religios. Dar tocmai în acel ținut a trebuit să răsară lumina, împlinind astfel o profeție din vechime a profetului Isaia. Acela, pe care ei Îl cunoșteau ca fiul tâmplarului, era Lumina lumii care strălucea peste ei. În acel ținut, Mântuitorul Isus Hristos a săvârșit cea mai mare parte din slujba Sa, dar nu pentru că acești oameni ar fi fost mai buni ca alții. Harul lui Dumnezeu nu privește la ceea ce privește omul. Harul lui Dumnezeu este activ pentru fiecare om. Dumnezeu dorește ca lumina Lui să strălucească în cel mai mare întuneric, pentru a arăta ce este El și de asemenea a arăta că El nu lucrează în felul oamenilor.

Meditând la ceea ce s-a întâmplat în zilele din vechime, să fim mulțumitori că Dumnezeu a permis ca Lumina lumii, Fiul  Său,  să  strălucească  în  întunericul  necunoștinței noastre și să ne aducă mesajul eliberării din starea rea de păcat și moarte. Ești un om fericit, cititorule, dacă L-ai primit pe Cel care este Lumina lumii, pe Domnul și Mântuitorul sufletelor! Astfel, cărarea vieții tale duce în sus, spre cer.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REGULI PENTRU CEI CĂSĂTORIȚI

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

Chiar și în cele mai reușite căsnicii vor apărea din când în când certuri. Cu doi oameni cu temperamente diferite, cu gusturi diferite și cu moduri diferite de a gândi, cum ar putea fi altfel? Așadar, iată câteva reguli pentru cei căsătoriți:

1) Gândește înainte să vorbești! Întreabă-te dacă teama, stresul sau îngrijorarea ar putea fi cauza reacției celuilalt. Te deranjează pentru că te face să te simți nesigur și neapreciat? Nu s-ar putea oare să înțelegi problema greșit sau s-o exagerezi? Stai și încearcă să identifici ce se întâmplă de fapt.

2) Exprimă-ți dorințele! Nu e greșit să recunoști că în unele zile ai mai multe nevoi decât în altele. Dr. Gary Oliver spune „Când o femeie intră în panică, când soțul ei vine târziu acasă, deoarece fostul ei soț a avut o aventură… nu e greșit să spună: „Știu că e nejustificat, dar am fost foarte neliniștită astăzi.” Acest fel de sinceritate întărește relația.”

3) Nu amenința niciodată. Amenințările nu fac decât să-l determine pe celălalt să fie defensiv și nesigur. Drept urmare, el nu aude ce-i spui și nu se rezolvă nimic.

4) Aruncă bagajul din relația anterioară. Biblia spune: „Dragostea … acopere totul, crede totul” (1 Corinteni 13:4-7). E greșit să-l faci mereu pe celălalt să se justifice la nesfârșit. Nu presupune că problemele din relația precedentă au menirea de a se tot repeta. Ele nu se vor repeta dacă există comunicare și creștere.

5) Spune-i ceva drăguț soțului sau soției tale în fiecare zi. De fiecare dată când ai o părere bună despre soțul sau soția ta, oprește-te și spune-i. Când există reciprocitate, răspunde cu blândețe la ceea ce-ți spune. Nu uita, vorbele tăioase pot crea răni, dar „un răspuns blând potolește mânia.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 11.4-19

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

15 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și, când era în Betania, în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, spărgând vasul de alabastru, a turnat mirul pe capul Lui. Și erau unii supărați în ei înșiși.
Marcu 14.3,4

Pe când Domnul stătea la masă, în casa lui Simon Leprosul, o femeie, despre care știm din alte relatări că era Maria, sora Martei, a adus un vas de alabastru cu un mir de nard curat, foarte scump, și l-a turnat pe capul Domnului. Maria și-a exprimat astfel aprecierea față de Hristos, afecțiunea față de El și inteligența spirituală. Această inteligență spirituală a ei a depășit-o pe cea a celorlalți ucenici. Atrasă de harul și de dragostea Domnului, ea șezuse mai înainte la picioarele Sale, pentru a asculta cuvintele Lui. Cineva a spus: «Harul și dragostea lui Isus produseseră în ea dragoste pentru El, iar cuvintele Sale produseseră inteligență spirituală».

Dragostea ei pentru Hristos a făcut-o sensibilă la ura crescândă a iudeilor față de El. Fapta ei a fost o dovadă a aprecierii lui Hristos în chiar momentul când oamenii care complotau își exprimau ura față de El. Din nefericire însă, acest act de închinare al Mariei scoate la iveală avariția unora dintre cei prezenți acolo. Știm, din relatarea acestei întâmplări în Evanghelia după Ioan, că Iuda a fost instigatorul celor care s-au supărat pe Maria. Ceea ce era câștig pentru Hristos era pierdere pentru Iuda. Oamenii pot aprecia faptele bune făcute față de alți oameni, însă nu văd nicio valoare într-o faptă de închinare care Îl are doar pe Hristos ca obiect. Acest pericol ne pândește și pe noi, cei credincioși, anume de a fi activi, în mod corect, în predicare evangheliei și în grija față de sfinți, însă arătând puțină apreciere față de închinare, în care Hristos este totul. Să nu uităm că cei care murmură la devotamentul Mariei în realitate aruncă un dispreț asupra lui Hristos. Dacă fapta Mariei ar fi doar o risipă, atunci Hristos n-ar fi vrednic de închinarea celor ai Săi.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea! El dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui.”
Iov 34.10,11

Răsplătire

La înmormântarea misionarului David Livingstone în catedrala Westminster, unde de obicei se înmormântează regii Angliei, a avut loc una din cele mai mari procesiuni pe care  a  văzut-o  Londra.  Deodată,  un  bețiv  îmbrăcat  în zdrențe a căutat să-și facă loc pentru a ajunge la sicriul misionarului. Mulțimea nu era dispusă să-i facă loc, dar el a zis: „Eu am cel mai mare drept, căci am copilărit cu el și am fost împreună la școala duminicală. El a ales să-i slujească lui Isus Hristos; eu am ales să fiu împotriva lui Hristos.”

Diferența dintre cei doi era vizibilă asemenea diferenței dintre cer și pământ. Marea diferență dintre cei doi provenea din alegerea pe care a făcut-o fiecare în parte. Unul a ales să-i slujească lui Dumnezeu și, prin credința în Fiul Său, a primit viața și binecuvântarea. La rândul său, el însuși a devenit o binecuvântare pentru alții. Prin lucrarea misionarului, mulți africani au ajuns la mântuirea dăruită de Hristos Domnul tuturor celor care Îl primesc. Al doilea a ales neascultarea față de Dumnezeu și Cuvântul Său. Vrăjmașul sufletelor – diavolul – l-a dus pe acel om în mizerie și zdrențe. Iată răsplata celui rău!

Ce alegem, aceea vom fi. De aceea fiecare este chemat la Mântuitorul, care va răsplăti cu viața veșnică alegerea făcută de fiecare om în parte. Nimeni nu poate alege pentru altul.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN LOC SĂ TE ÎNGRIJOREZI, ROAGĂ-TE

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6)

Un învățător scrie: „Greutățile din zilele noastre ne-au prins pe mulți dintre noi în plasa unui păcat dintre cele mai acceptabile și care ne epuizează cel mai tare familiile noastre creștine: îngrijorarea. Este posibil să te trezești dimineața, să cobori din pat și înainte să-ți începi activitatea, să fii legat de bagajul învechit al anxietății. Ți-ai început ziua nu cu o rugăciune în minte, ci încărcat de îngrijorare. Ce obicei îngrozitor!

Domnul Isus i-a provocat pe urmașii Săi cu întrebarea: „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27). Îngrijorarea nu rezolvă nimic. Ea dă naștere la oboseală și la neliniște și dacă scapă de sub control, ea poate crea valuri de anxietate într-o furtună perfectă de emoții. Adăugând imaginație și creativitate peste, vor ieși la iveală cele mai mari frici, în culori terifiante. Stresul cauzat de îngrijorare ne seacă de energie și ne tulbură mintea, furându-ne pacea. Nouă ne este teamă de lucruri mari și de lucruri mărunte. Unii dintre noi avem o listă de îngrijorări care alimentează dependența noastră de îngrijorare. Este o dependență foarte respingătoare și cu toate acestea, reușim să facem din ea o glumă.

Am auzit persoane spunând cu zâmbetul pe buze: „Dacă nu am motive de îngrijorare, mă îngrijorez că nu am de ce să mă îngrijorez.” Îngrijorarea a devenit o activitate preferată de a ne petrece timpul liber și cu toate acestea o detestăm. Mai rău de atât, o transmitem mai departe copiilor noștri. Când văd îngrijorarea de pe chipurile noastre și când o aud din gura noastră, le suntem mentori în arta anxietății.” Așadar, care este răspunsul? „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulțumiri.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 10.1-11; 11.1-13

Capitolele 10 şi 11.1-13 se intercalează între a şasea şi a şaptea trâmbiţă, aşa cum capitolul 7 forma o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Din nou Hristos apare sub înfăţişarea unui „alt înger”, aici de asemenea însoţit de semne de har. Norul în care este învăluit şi stâlpii de foc pe care stă amintesc de grija pe care i-a purtat-o Dumnezeu lui Israel în pustie (Exod 13.21,22). Curcubeul (comp. cu cap. 4.3) vorbeşte despre legământul lui Dumnezeu cu pământul (Geneza 9.13).

Promisiunile Sale sunt în felul acesta amintite indirect. Dar Hristos posedă şi atributele autorităţii: faţa Lui este asemănătoare cu soarele şi El Îşi revendică drepturile de a stăpâni lumea. Într-o mână El are „o carte mică deschisă” (v. 2), reprezentând o scurtă profeţie descoperită deja în Vechiul Testament. Este vorba despre cea de-a doua „jumătate a săptămânii” necazului celui mare (Daniel 9.27), în timpul căreia Dumnezeu mai recunoaşte încă templul, altarul şi pe „cei care se închină acolo”.

Un detaliu remarcabil, aceşti trei ani şi jumătate sunt evaluaţi în luni (42), pentru a vorbi despre asuprire (cap. 11.2), dar de asemenea în zile (1260), pentru a măsura mărturia rămăşiţei credincioase. Dumnezeu a socotit fiecare din aceste zile şi ştie ce reprezintă, ce curaj şi ce suferinţe implică (Psalmul 56.8).

14 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna.
Isaia 32.17

Nu toți credincioșii au această fericită siguranță. Unii, din cauză că nu cunosc adevărul binecuvântat că dreptatea lui Dumnezeu este către toți și peste toți cei care cred; alții, din cauza umblării lor neglijente, care Îl întristează pe Duhul Sfânt și încețoșează ochii priceperii și ai credinței lor. Mai mult, există diferite măsuri de credință. Citim despre „credință mică”, despre „credință mare” și despre „siguranța deplină a credinței”; însă cel mai slab în credință nu este mai puțin socotit îndreptățit decât cel mai puternic în credință.

Nu primim iertarea, îndreptățirea și sfințirea în etape, ci, primindu-L pe Hristos crucificat, înviat și glorificat, pentru mântuire, avem toate acestea dintr-odată. Suntem spălați în sângele Său, îndreptățiți prin sângele Său, sfințiți prin sângele Său. Aceasta este deci partea prezentă a celui mai slab dintre cei care cred în Hristos, însă savurarea personală a acestui minunat har va fi în măsura în care, prin credință, rămânem în Domnul Isus.

Există unii credincioși care sunt atât de slabi în credință și atât de neinstruiți în lucrurile divine (poate pentru că nu citesc zilnic Scriptura și nu meditează la ea cu rugăciune), încât rămân complet uimiți atunci când li se spune că au viața și îndreptățirea în Hristos. Ei se încred în Hristos pentru iertarea păcatelor, însă ezită să accepte realitatea glorioasă că Dumnezeu L-a făcut pe Hristos pentru ei „dreptate, sfințire și răscumpărare”. În consecință, ei duc lipsă de bucurie și de putere în lucrare și sunt adesea plini de gânduri întunecate și tulburi. Ei se îndoiesc și se tem fiindcă nu privesc cu simplitate doar la Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu, și nu cred Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, care îi asigură de poziția lor perfectă în Hristos, Mântuitorul.

H H Snell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dumnezeu… face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem. El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!…»”
Iov 37.5,6

Cristale de zăpadă

„Ninge! Ninge!” Copiii scot săniile, se îmbracă bine și – la drum!

Fulgii de zăpadă l-au fascinat pe Wilson Bentley o viață întreagă. El a încercat să-i observe la microscop. Pentru că se topesc prea repede, a dezvoltat un procedeu cu care putea fotografia mărit cristalele de zăpadă. Colecția sa însumează peste 5.000 de fotografii, care au luat ființă în timp de 40 de ani. Niciodată, cercetătorul zăpezii nu a găsit doi fulgi de zăpadă identici, chiar dacă toți dovedesc aceeași structură: șase brațe dintr-o axă centrală.

Această mică minune a naturii demonstrează atotputernicia Dumnezeului nostru, care a creat toate.

Așa cum nu există două cristale de zăpadă exact la fel, nu există nici două persoane identice. Fiecare dintre noi este un unicat și are o mare valoare pentru Dumnezeu – nu pentru înfățișarea noastră sau capacitățile noastre, ci pentru că El ne iubește.

Așa cum toți fulgii de zăpadă au aceeași structură, tot așa toți oamenii au aceleași nevoi: dragoste, iertare, siguranță. În Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu are un răspuns la acestea:

Dumnezeu ne-a dovedit dragostea Sa, când El L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Dacă recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre, El ni le iartă din toată inima.

Prin credința în Domnul Isus primim un sprijin tare pentru viață.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPĂRȚIREA OILOR DE CAPRE

„El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25:32)

Domnul Isus descrie ziua judecății în felul următor: „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”(Matei 25:32-36)

Cum va despărți Domnul Isus oile de capre și cum vom ști de care parte suntem?

Domnul Isus spune că cei de la dreapta – oile – vor fi aceia care i-au dat să mănânce când i-a fost foame, i-au dat apă când i-a fost sete, i-au oferit găzduire când a fost singur, i-au dat îmbrăcăminte când a fost gol și i-au oferit mângâiere când a fost bolnav sau întemnițat. Semnul celor mântuiți este preocuparea lor pentru cei aflați în nevoie.

Compasiunea nu-i mântuiește – nici pe ei, nici pe noi. Mântuirea este lucrarea lui Hristos. Dar compasiunea este consecința mântuirii. Oile vor reacționa punând o întrebare sinceră: Când? Când ți-am dat să mănânci, când te-am vizitat, când te am îmbrăcat și când te-am mângâiat noi? Atunci Domnul Isus va răspunde: „Ori de câte ori aţi dat dovadă de compasiune, Mie mi-aţi arătat-o.”

Încearcă să nu uiți lucrul acesta niciodată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 9.1-21

Unii comentatori au dat acestor capitole interpretările cele mai fanteziste, străduindu-se în special să facă o corespondenţă între profeţii şi evenimentele contemporane. Dar să ne amintim că toată această a treia parte a profeţiei lui Ioan este cu privire la viitor. Ea cuprinde numai intervalul de câţiva ani dintre venirea Domnului pentru a-Şi lua Biserica şi începutul domniei Lui mileniale.

A cincea trâmbiţă, sau prima nenorocire, dă drumul din adânc unui roi înspăimântător de lăcuste, instrumente directe ale lui Satan, care le produc iudeilor necredincioşi o suferinţă morală mai rea decât moartea. La a şasea trâmbiţă apar cai nemaipomeniţi, scuipând foc, fum şi pucioasă, semănând moartea pe unde trec. Călăreţii lor poartă platoşe (v. 9, 17), imagine a conştiinţelor împietrite (1 Timotei 4.2). În acelaşi timp, acele şi cozile lor, asemănătoare cu cele ale scorpionilor (v. 10) sau cu cele ale şerpilor (v. 19), reprezintă învăţăturile mincinoase şi otrăvitoare, armele perfide de care Satan se va folosi mai mult ca oricând (comp. cu Isaia 9.15).

Folosirea trâmbiţelor pentru a anunţa aceste judecăţi le dă caracterul de avertismente pentru oameni. Inimile lor sunt însă atât de împietrite, încât chiar şi aceste dezastre nemaivăzute nu-i vor conduce la pocăinţă (v. 20, 21).

13 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Isus Hristos … (rânduit Fiu al lui Dumnezeu în putere, după Duhul de sfințenie, prin învierea morților), Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 1.1,4

Întâmplările când Domnul Isus a înviat oameni dintre cei morți sunt pline de învățăminte spirituale. Mai întâi, ele arată biruința Lui asupra morții. Fiica lui Iair murise de puțin timp; fiul văduvei din Nain era dus la groapă, iar Lazăr se afla în mormânt de patru zile.

A doua lecție prețioasă din aceste întâmplări este felul în care cei înviați s-au comportat după ce au fost aduși din moarte. Fiica lui Iair s-a sculat și a început să umble, potrivit cu mărturia în tăcere dată în sfera familiei. Fiul văduvei din Nain s-a sculat și a început să vorbească. Sfera fraților este una publică. Din nefericire, mulți nu-și deschid deloc gura, iar alții vorbesc prea mult, însă în Scriptură avem modelul divin pentru frați, care trebuie să vorbească spre zidire, îndemnare și mângâiere. Pe Lazăr îl vedem, după învierea Sa, stând la masă cu Domnul Isus. El ne oferă o imagine cu privire la purtarea potrivită a celor care au fost aduși la viață dintre morți. El ședea la masă cu Domnul.

A treia lecție este că există o lucrare de făcut. Doar Domnul Isus poate învia pe cineva dintre cei morți, însă El îi cheamă pe cei ai Lui să aibă o parte în lucrarea minunată pe care El a împlinit-o. Domnul a poruncit ca fetiței să i se dea ceva de mâncare. Toți cei care au viață divină au nevoie de hrană spirituală, potrivită vârstei și stării lor. Tânărul a fost încredințat mamei sale. Slujirea publică aduce bucurie, însă și multă presiune, iar Domnul știe că cei angajați în ea au nevoie de mângâiere. Celor din jurul lui Lazăr li s-a spus să-l dezlege pe acesta și să-l lase să meargă. Sufletele au nevoie să fie eliberate de lume, pentru a ședea la masă cu El. Toate acestea și încă multe altele sunt resursele divine pentru suflete. Rezultatele lor aduc glorie Domnului.

D Paterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”
Ioan 5.28,29

Ce va veni după moarte?

Ce va veni după moarte? Cu privire la această întrebare, versetul de astăzi conține cuvinte clare: toți oamenii care deja au murit, vor auzi odată glasul lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Morții încă mai există, căci „pentru El (Dumnezeu) toți sunt vii”, chiar și cei ce au murit (Luca 20.38). De aceea toți vor reacționa când Isus Hristos, care El Însuși este „viața”, îi va chema la înviere. Toți vor învia, indiferent dacă voiesc sau nu. Iar atunci se vor deosebi două grupe de oameni: unii vor fi aceia care „au făcut binele„. Ei vor avea parte de învierea pentru viață. Cine sunt aceia care „au făcut binele”? Ei în ei înșiși nu sunt mai buni decât ceilalți. Dar ei au trăit o viață prin credința în Hristos. Cine Îl primește acum prin credință, aceluia Dumnezeu îi dăruiește o viață total nouă, care nu mai este supusă morții: viața veșnică. Este viața din Dumnezeu Însuși. Este o viață care îl face capabil pe credincios să fie odată la Domnul lui în slava cerului și să nu mai fie despărțit niciodată de El.

Ceilalți, care au trăit o viață fără Dumnezeu, sunt aceia „ce au făcut răul„. Şi acești oameni vor învia. Dar pe ei îi așteaptă mânia lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, și osânda Sa.

Așa ne dă Biblia siguranță asupra a ce va fi după moarte. Rămâne ca noi să hotărâm din care grupă vom face parte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (3)

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

Credința este ca un mușchi; necazul o poate întinde, dar la sfârșit devine mai puternică. David a înțeles acest adevăr. El a fost mereu hăituit de dușmanii săi. Atunci când a fost uns ca rege al Israelului, Saul era încă pe tron, dar în loc să-și piardă credința în promisiunea lui Dumnezeu, David a declarat că „Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.” (Psalmul 4:3). Când l-au prins filistenii, el s-a rugat: „Sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:2-3).

Când a ajuns într-o peșteră, ascunzându-se de mânia geloziei lui Saul, el a spus: „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1).

În secolul al treilea, când fugea de dușmanii săi, Sfântul Felix din Nola s-a ascuns într-o peșteră, iar un păianjen a țesut o pânză la intrare, sigilând-o și făcând-o să pară că nimeni nu a intrat înăuntru de luni de zile. Drept consecință, urmăritorii au trecut pe lângă el, fără să-l vadă. Ieșind la lumina zilei, Felix a declarat: „Acolo unde este Dumnezeu, pânza unui păianjen pare un zid. Iar acolo unde nu este Dumnezeu, un zid este ca pânza unui păianjen.”

Domnul Isus a zis că vei avea probleme în viață; lumea te va dezamăgi și te vei dezamăgi chiar tu însuți. Uneori vei ajunge ca-ntr-o peșteră din cauza lucrurilor pe care le-ai făcut sau din cauza circumstanțelor asupra cărora nu ai nici un control. Dar avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei putea spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 8.1-13

Cea de-a şaptea pecete se deschide cu un scurt răgaz. În timp ce unii îngeri se pregătesc să execute judecăţile, un alt Înger (Hristos în Persoană) îndeplineşte funcţia de Mijlocitor (v. 3). Prin ceea ce El Însuşi a suferit, Domnul Isus simpatizează cu credincioşii aflaţi în încercare (Evrei 2.18; 4.15). În aceste vremuri apocaliptice, El va interveni în favoarea credincioşilor din necazul cel mare (cei din cap. 7). La rândul lor, toţi sfinţii, deja strânşi în glorie, după ce vor fi cunoscut şi ei pe pământ oboseala şi durerea, vor fi interesaţi cu atât mai mult de situaţia credincioşilor care trec prin această perioadă groaznică. Ei vor fi astfel preoţi împreună cu Hristos, prezentându-I lui Dumnezeu aceste cădelniţe de aur pline cu parfumuri care sunt rugăciunile sfinţilor (cap. 5.8b).

Devansaţi prin mijlocire, fiecare din cei şapte îngeri îşi duce la gură trâmbiţa de temut. Şi primul dă semnalul judecăţii neaşteptate asupra puternicilor din vest (copacii) şi a prosperităţii universale. Cel de-al doilea corespunde dezlănţuirii în imperiul pământesc a unei mari anarhii. Al treilea şi al patrulea provoacă prăbuşirea şi apostazia autorităţilor responsabile, cufundându-i pe oameni în cel mai adânc întuneric moral.

12 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dumnezeu să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, să facă să strălucească fața Sa peste noi!
Psalmul 67.1

Acest psalm începe cu o frumoasă rugăciune, ca Dumnezeu să-Și reverse îndurarea și binecuvântările peste poporul Său. Acest lucru ne aduce aminte că „orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de sus, de la Tatăl luminilor” (Iacov 1.17). Domnul nostru Isus Însuși a spus: „Tot ceea ce veți cere de la Tatăl, în numele Meu, vă va da” (Ioan 16.23). Inimile noastre să fie tot mai încurajate să ceară cu credință aceste daruri bune și desăvârșite, de care noi, cei ai Săi, avem atâta nevoie!

Avem nevoie de ajutor pentru a păzi Cuvântul Său, nu numai în mințile noastre, ci în inimile noastre, umblând în conformitate cu el. De asemenea, motivația pentru această umblare trebuie să fie dragostea pentru El; nu o ascultare legalistă, ci una de dragul Lui. Buzele noastre trebuie să vorbească și să cânte despre El, inimile noastre trebuie să fie preocupate cu El, iar acțiunile noastre trebuie să-L glorifice pe El.

Să ne rugăm pentru familiile noastre, ca ele să-L aibă pe Domnul ca centru și să crească în El! Să ne rugăm să fim expresii vii ale Lui față de partenerii noștri, față de copiii noștri sau față de părinții noștri, astfel ca El să fie preamărit prin noi!

Să ne rugăm pentru Adunarea Lui, ca inimile noastre să fie deschise pentru nevoile celor ce o compun, pe care El i-a iubit atât de mult și Și-a dat viața pentru ei! Apoi, să-L rugăm pe Domnul să scoată lucrători la secerișul Său și să ne deschidă ochii să vedem nevoile din mijlocul poporului Său! Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne călăuzească să ne rugăm ca inimile noastre să fie curate și să putem fi vase de cinste curățite, gata de a fi folosite de El în orice lucrare!

Dacă ne rugăm cu credință pentru astfel de binecuvântări, Dumnezeul și Tatăl nostru ni le va dărui, fiindcă El îi răsplătește pe cei care Îl caută. „A Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi, … a Lui fie gloria” (Efeseni 3.20,21).

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus le-a zis: «Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…»”
Ioan 6.35

Religia nu salvează

Moran s-a născut în Israel. Copil fiind a crezut în Creatorul și Dumnezeul legământului lui Israel. Mai târziu, alcoolul, femeile și munca sa ca disc jockey au marcat viața lui.

Când a efectuat stagiul militar, mai mulți dintre prietenii lui au murit într-un atentat sinucigaș. Aceasta a trezit ură amară și mânie în Moran, și el s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu. Apoi a plecat în SUA. Acolo, o familie creștină, cu care se împrietenise, l-a invitat la o slujbă religioasă.

Moran a rămas uimit ce simplu era acolo, fără statui sau cruci mari. El s-a simțit bine și a mers deseori acolo. Predicatorul i-a spus odată: „Dacă vrei să-L cunoști personal pe Dumnezeu, trebuie să crezi în Isus Hristos.” El i-a explicat că majoritatea poporului iudaic Îl onorează pe Dumnezeu, dar nu Îl cunoaște cu adevărat. Numai prin Isus putem să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu. Cu toate că Moran era un iudeu lumesc, l-au supărat aceste observații. Când a schimbat câteva cuvinte cu predicatorul, acesta l-a sfătuit să citească Biblia.

Aceasta a și făcut Moran și citind a fost foarte impresionat mai ales când a asemănat Noul cu Vechiul Testament. La câteva expresii s-a cutremurat, dar ele s-au schimbat pentru el în cuvinte dătătoare de viață. El L-a rugat pe Isus Hristos să vină în viața lui.

Moran a primit iertarea păcatelor sale și inima lui a fost eliberată de ură și amărăciune.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (2)

„Aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.”
(2 Cronici 20:17)

     Când te îndoiești de Dumnezeu, Îl dezamăgești, pentru că El merită mai mult. Deci trebuie să cauți să-ți întărești credința, întrucât credința îl onorează pe Dumnezeu și Dumnezeu onorează credința. El va trimite oportunități deghizate în probleme menite să-ți întărească credința. Când Iov și-a pierdut sănătatea, averea și copiii, Biblia spune că el „s-a aruncat la pământ și s-a închinat” (Iov 1:20). Iov nu s-a închinat lui Dumnezeu datorită circumstanțelor, ci în pofida lor.

Putem observa că el a făcut două lucruri:

1) A privit în sus. El a recunoscut dreptul suveran al lui Dumnezeu de a hotărî toate lucrurile. Iov s-a încrezut în caracterul iubitor al lui Dumnezeu și a crezut că în ultimă instanță, Dumnezeu va face tot ce este mai bine pentru el. Și tu trebuie să faci la fel!

2) A așteptat un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Iov și-a dat seama că această perioadă de încercare era și o perioadă de învățare, așa că a declarat: „El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). La fel ca aurul care este procesat de către aurar, Iov a crezut că Dumnezeu poate scoate la iveală ce e mai bun în el.

A fost ușor? Nu! Noi ne dorim să ne agățăm de lucrurile familiare și să ne întoarcem la siguranța zilei de ieri, deși știm că nu este ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Teama, surpriza și necazul care ne așteaptă după colț ne fac să ne dorim să renunțăm și să fugim. Făcând astfel, însă, scurtcircuităm planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ce ar trebui să facem în schimb? Să umblăm prin credință: „Aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” Indiferent prin ce treci acum, nu uita că Dumnezeu este cu tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 7.1-17

Acest capitol apare ca o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Înainte de a merge mai departe în căile judecăţii Sale, Dumnezeu îi pune deoparte şi îi „ştampilează” pe cei care Îi aparţin.

O primă grupă (v. 4-8) este formată din evrei din seminţii diferite. Ei alcătuiesc această rămăşiţă credincioasă, ale cărei sentimente ne-au fost dezvăluite de Psalmi.

Cea de-a doua categorie de persoane este alcătuită dintr-o mulţime dintre naţiuni care vor fi crezut evanghelia împărăţiei (v. 9). Înfăţişându-ni-i de acum pe aceşti credincioşi, Dumnezeu parcă ne-ar spune: „aceste pedepse nu sunt pentru ei; ei vor traversa încercarea sub protecţia Mea”.

În acelaşi fel, în noaptea de Paşti, israeliţii erau diferenţiaţi şi puşi la adăpost de lovitura îngerului nimicitor prin sângele Mielului (Exod 12.13). Şi tocmai în acest sânge îşi vor fi spălat şi albit hainele credincioşii veniţi din „necazul cel mare” (v. 14). Mântuirea lor nu va fi asigurată prin alt mijloc decât cel al nostru: sângele preţios al lui Hristos. Apoi, acelaşi Miel care îi va fi curăţit îi va paşte, îi va proteja şi îi va adăpa din fântânile vieţii (Isaia 49.10). Însuşi Dumnezeu le va şterge lacrimile. Ce promisiuni! Ele vin mai dinainte, ca să-i mângâie în vederea unui necaz fără precedent!

11 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii cerești, și cei care întorc pe cei mulți spre dreptate, ca stelele, pentru totdeauna și pentru eternitate.
Daniel 12.3

Proverbe 11.30 ne spune că „cel care câștigă suflete este înțelept”. Această înțelepciune este cu mult mai înaltă decât cea a filosofilor, fiindcă este o înțelepciune cu rezultate eterne. A câștiga suflete necesită mai mult decât cunoștință – este nevoie de înțelepciune, pentru a folosi cunoștința în mod corect. Poate fi nevoie de mult timp și de multă răbdare pentru a câștiga chiar și un singur suflet. Este foarte important ca nu numai să-L predicăm pe Hristos, ci să-L și trăim, pentru ca ceilalți să vadă că El înseamnă pentru noi mai mult decât orice altceva.

Dacă trăim astfel, mărturia noastră va străluci puternic înaintea celor din jurul nostru, fiindcă nu gândim la lucrurile de pe pământ, ci la cele de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu (Coloseni 3.1). Dacă umblăm după lucrurile vieții acesteia, trăind ca și cum timpul prezent ne-ar satisface, ceilalți vor vedea limpede că noi nu avem gândurile concentrate asupra lucrurilor cerești și deci nu vor fi atrași la Domnul prin mărturia noastră.

Mamele creștine au minunata oportunitate de a-și câștiga copiii pentru Domnul, dacă în mod constant le arată că gândurile lor nu sunt la lucrurile pământești, ci la cele de sus. Lucrurile pământești își au cu siguranță locul lor, însă doar atunci când Domnului Isus Îi este dat cel dintâi loc putem să ne folosim de ele așa cum trebuie și putem face față în mod corect responsabilităților de familie și slujbelor noastre seculare. Dacă în toate acestea Îl punem pe Domnul pe primul loc, fără să ne rușinăm să mărturisim numele Lui și împlinindu-ne cu credincioșie responsabilitățile, vom putea să-L reprezentăm în așa fel, încât ceilalți vor fi atrași să-și pună încrederea în El. Acesta este felul în care-i putem câștiga, mai degrabă decât forțându-i prin cuvintele noastre.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.”
Luca 11.9

Despre rugăciune

Rugăciunea este o vorbire cu Dumnezeu. Este surprinzător că noi, niște oameni nesemnificativi pe micuța planetă Pământ, putem vorbi cu Dumnezeul cel atotputernic! Rugăciunea este înainte de toate o vorbire a inimii cu Dumnezeu. Așa cum discuțiile pe care le purtăm între noi și interlocutorul nostru nu rămân fără efect, tot așa și discuția cu Dumnezeu. Primul și foarte însemnatul efect este că rugăciunea ne schimbă.

Despre ce se poate vorbi prin rugăciune cu Dumnezeu? Putem să-i spunem totul liber și deschis. El nu ne pune nicio interdicție. Nu există teme pe care să nu le putem aminti înaintea Lui. Atât de bun este Dumnezeu!

Şi cum stau lucrurile cu ascultarea rugăciunilor noastre? Vorbirea noastră cu Dumnezeu constă din rugăminți și dorințe. Noi dorim să primim ceva de la El; dorim ca El să schimbe viața noastră și a altora înspre bine. Aici trebuie să fim pregătiți să primim răspunsuri foarte diferite.

Indiferent ce răspuns dă Dumnezeu, totdeauna răspunsul își are originea în dragostea Lui. Poate este de acord cu ceea ce îi prezentăm noi, se poate chiar să ne dea mai mult „decât cerem sau gândim noi”. Dar poate să fie și ca El să spună un Nu, pentru că ceea ce am cerut de la El ne poate fi spre rău nouă sau altora. Dumnezeu știe ce este bine pentru noi și El ne vrea numai binele. Câteodată ne ascultă rugăciunea într-un mod cu totul diferit decât ne-am imaginat noi. Dar ceva este sigur: Dumnezeu aude și mă înțelege. El nu mă trece cu vederea niciodată!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTĂREȘTE-ȚI CREDINȚA (1)

„Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie” (Evrei 11:2)

Biblia spune: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.” (v. 1-2). Eroii credinței enumerați în Evrei capitolul unsprezece erau departe de a fi perfecți.

Noe L-a crezut pe Dumnezeu, a construit arca și și-a salvat familia, dar când a coborât din arcă, s-a îmbătat.

Avraam a fost cunoscut drept „prietenul lui Dumnezeu” și cu toate acestea, el a mințit pentru a-și salva propria piele și a ajuns să pună în pericol siguranța soției sale. Când Dumnezeu i-a spus Sarei că va da naștere unui copil la vârsta de nouăzeci de ani, ea a râs – și probabil și tu ai fi făcut la fel.

Dar Iosif? El a fost rob și a ajuns să fie al doilea ca rang la cârma Egiptului.

Apoi o avem pe prostituata Rahav; noi nu am lăsa-o să cânte în corul bisericii și cu toate acestea Dumnezeu a inclus-o pe lista titanilor credinței.

Dar Iacov, care și-a înșelat fratele și l-a dezamăgit pe socrul său în domeniul afacerilor pentru a se îmbogăți? Tu ai face afaceri cu el?

Apoi regele David, al cărui comportament afemeiat l-a dus la crimă și la păcat.

Chiar și Ghedeon și Samuel, doi giganți spirituali, au crescut copii care s-au abătut de la cale din punct de vedere spiritual.

Fiecare dintre aceștia a fost la fel de uman precum suntem și noi. Au șovăit, au orbecăit și au avut momentele lor de eșec. Singura justificare a faimei lor este că au crezut în Dumnezeu, iar El le-a onorat credința – și El va face la fel pentru tine de fiecare dată când îți pui încrederea în El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 6.1-17

Dacă uneori suntem uimiţi de severitatea judecăţilor lui Dumnezeu, aceasta este pentru că nu ştim să ne suim prin credinţă în cer. Aşteptând să glorificăm sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu (cap. 4.8), contemplând în Mielul înjunghiat dragostea divină şi, în acelaşi timp, dispreţul omului răzvrătit faţă de această dragoste, putem înţelege cât de dreaptă, de meritată şi de necesară este judecata. Şi putem verifica astfel că nimic nu este făcut la întâmplare. Dumnezeu are sub control tot ceea ce se petrece pe pământ. Căile Lui în judecată sunt nu numai descrise anticipat în această carte simbolică (cap. 5.1), ci şi desfăşurate exact la momentul hotărât, când Mielul rupe pecetea. Deschiderea primelor patru peceţi este însoţită de apariţia a tot atâţia cavaleri. Ei reprezintă, respectiv, cucerirea teritorială, războiul civil, foametea şi calamităţile ucigătoare care se vor succeda pe pământ (comp. v. 8 cu Ezechiel 14.21). După ruperea celei de-a cincea peceţi apar o mulţime de martiri, care-L imploră pe Dumnezeul suveran să le facă dreptate. Iar ruperea celei de-a şasea peceţi este ca un răspuns la strigătul lor, sugerând o revoluţie cumplită; toate autorităţile sunt răsturnate.

Cât de străin sună alăturarea acestor cuvinte: „mânia Mielului” (v. 16; Psalmul 2.12)!

10 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar eu nu consider viața mea scumpă pentru mine, numai să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, de a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. Fapte 20.24

Apostolul Pavel era la o răscruce în slujirea sa pentru Domnul. Călătorea spre Ierusalim, iar Dumnezeu îl înștiințase cu claritate că acolo îl așteptau lanțurile și închisoarea. Ce-am fi făcut noi în locul lui? Ar fi fost ușor să alegem un alt drum. Pavel nu căuta prigoana cu tot dinadinsul, iar cartea Fapte descrie câteva ocazii când, la vederea pericolului, el părăsise cetatea în care se afla sau evitase anumite situații.

Pentru Pavel însă, drumul ducea acum la Ierusalim, atras fiind de o putere mai mare decât teama de consecințe. El dorea să-și încheie alergarea și să-și împlinească lucrarea pe care o primise de la Domnul Isus. Aceasta înseamnă că el știa că exista un traseu marcat pentru el. În 1 Corinteni 9.24 vedem cum el descrie acel parcurs care conduce la o cunună care nu se poate veșteji. Un astfel de parcurs implică multă răbdare și efort, însă Pavel dorea să-l încheie – nu doar să ajungă la sfârșitul vieții sale, ci să treacă linia de sosire într-un fel care să-L onoreze pe Dumnezeu. A rătăci de la traseu, a devia de la slujirea pe care Dumnezeu i-o încredințase, însemna să abandoneze cursa și să disprețuiască premiul ei.

Prin urmare, este minunat să citim ceea ce Pavel a scris cam cu zece ani mai târziu. După ce a suferit temnița, o încercare de a fi asasinat, un naufragiu pe mare, o perioadă de detenție în Roma și după ce fusese pentru un timp eliberat, iar apoi din nou întemnițat, acum fiind sigur că-l aștepta moartea de martir, el poate spune: „Mi-am sfârșit alergarea” (2 Timotei 4.7). Unii își pot declara consacrarea în slujba Domnului la un moment dat, iar mai târziu să-și urmeze propria voință. Pavel însă, la fel ca Stăpânul său mai înainte (Ioan 17.4; 19.30), a putut să privească la parcursul său și să-l declare încheiat.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …făcând pace prin sângele crucii Lui.”
Coloseni 1.20

Crucea

Cu ocazia vizitei mele în Australia am putut să observ într-o noapte senină crucea sudului. Această constelație a emisferei sudice se recunoaște deosebit de bine.

Deja în secolul al XV-lea, marinarii se orientau după această cruce pentru a găsi drumul pe mări. Cu toate că este relativ mică, se vede cel mai mult timp al anului. În acea noapte, crucea sudului a luminat așa de strălucitor, încât chiar eu am putut să o recunosc între toate celelalte stele.

Biblia ne relatează și ea despre o cruce – despre crucea Domnului Isus. Ea ne dă orientare pe calea înapoi spre Dumnezeu. Vestea ei este simplă și pe înțeles: Isus Hristos a murit la crucea de la Golgota, pentru ca oamenii pierduți să poată fi mântuiți și să găsească drumul spre inima de Tată a lui Dumnezeu. Așa citim în Cuvântul lui Dumnezeu: „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

De aceea Fiul lui Dumnezeu ne invită: „Eu sunt Ușa.

Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit” (Ioan 10.9).

În afară de aceasta, El ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

Crucea lui Isus Hristos ne arată calea spre Dumnezeu. Am privit prin credință la această cruce?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I UITA PE CEI CARE TE-AU AJUTAT!

„Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele” (Filipeni 4:16)

Charles Swindoll ne spune povestea copacului darnic: „Când băiatul era mic, obișnuia să se legene de crengile copacului, să mănânce mere din el și să doarmă la umbra lui. Dar pe măsură ce creștea, petrecea tot mai puțin timp cu copacul. „Haide să ne jucăm”, spunea copacul, dar tânărul era preocupat doar de bani. „Atunci ia-mi toate merele și vinde-le, i-a zis copacul. Tânărul așa a făcut și copacul a fost fericit. Bărbatul nu s-a reîntors o lungă perioadă de timp, dar copacul a zâmbit când într-o zi a venit la el. „Haide să ne jucăm!” Dar bărbatul, înaintat în vârstă și sătul de toate, a vrut să scape de toate. „Taie-mă! Ia-mi trunchiul, fă din el o barcă și apoi poți merge departe”, i-a zis copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit. Au trecut multe anotimpuri – și copacul a așteptat. În cele din urmă, omul s-a întors, prea bătrân ca să se mai joace, să mai alerge după avuții sau să mai străbată mările. „Mai am aici un ciot destul de trainic. Vino să te așezi și să-ți tragi sufletul”, a spus copacul. Omul așa a făcut și copacul a fost fericit.”

Swindoll continuă: „M-am uitat îndelung la foc, privind în urmă la viața mea, regăsindu-mă în această poveste a copacului și a băiatului. M-am identificat cu amândoi – și m-a durut. Câți copaci darnici au existat în viața mea? Câți oameni s-au dăruit pe ei înșiși pentru ca eu să pot crește, să-mi pot împlini idealurile și să pot găsi împlinire și mulțumire? Îți mulțumesc, Doamne, pentru fiecare.

În acea noapte m-am rugat, am plâns, am zâmbit, am fost fericit că Domnul m-a ajutat să fiu un om smerit și am fost mulțumitor că am putut reflecta la acest lucru. Pavel și-a adus aminte de cei care l-au ajutat – la fel trebuie să faci și tu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 5.1-14

O întrebare ţine universul în suspensie: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” (v. 2).

Altfel spus, cine va exercita judecata?

Numai Unul poate s-o facă: Acela care este fără păcat (comp. cu Ioan 8.7), învingând prin însăşi perfecţiunea Sa pe Satan şi lumea. Hristos este „Leul din seminţia lui Iuda” (v. 5), desemnat deja în Geneza 49.9, dar imediat după aceea El este văzut ca un Miel care pare înjunghiat. Pentru a triumfa asupra lui Satan şi a umple cerul de o mulţime de făpturi fericite şi recunoscătoare, a fost nevoie de crucea lui Isus. Şi sacrificiul Său este amintit inimilor tuturor sfinţilor în modul cel mai emoţionant.

În acest cer, unde totul vorbeşte despre putere şi despre măreţie, amintirea permanentă a umilinţei scumpului nostru Mântuitor este cel mai izbitor contrast. Smerenia Lui, blândeţea Lui, dependenţa Lui, răbdarea Lui,  toate aceste perfecţiuni morale pe care le-a manifestat aici Isus nu vor înceta niciodată să fie vizibile, dându-ne pentru veşnicie măsura dragostei Lui.

Atunci, cântării celei noi intonate de sfinţii glorificaţi îi va răspunde ecoul universal al tuturor sferelor creaţiei.

Vrednic este Mielul

să primească puterea şi bogăţii

şi înţelepciune şi tărie şi onoare

şi glorie şi binecuvântare!

9 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ocara mi-a frânt inima și sunt copleșit; și am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar n-am găsit niciunul.
Psalmul 69.20

Toți cei care mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap: „Se încrede în Domnul, să-l scape, să-l salveze, pentru că Își găsește plăcerea în el!”.
Psalmul 22.7,8

Satan s-a împotrivit Domnului cu toată ura și puterea sa. După nașterea Lui, Satan a încercat să-L omoare. La începutul slujirii Sale publice, Satan L-a ispitit, după care și-a continuat atacurile atunci când Domnul era pe cruce. Vrăjmașii Lui au spus: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L elibereze acum, dacă Îl vrea pe El”. Domnul însă Și-a menținut încrederea în Dumnezeu. Domnul a fost lepădat de conducătorii religioși, de aceia care ar fi trebuit să fie primii care să-L recunoască și să-L primească. Ei însă au fost cei care au complotat împotriva Lui și L-au respins. Ei au fost cei care L-au batjocorit: „Pe alții i-a mântuit; pe Sine Însuși nu Se poate mântui”. Oamenii din popor, cei pe care îi slujise într-un mod atât de minunat, treceau, își clătinau capetele și spunea: „Tu, care dărâmi templul și îl zidești în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”. Cei puși în cârmuire L-au lepădat și ei. Pilat, Irod și soldații, cu toții L-au batjocorit. Soldații I-au pus o coroană de spini pe cap, au îngenuncheat înaintea Lui și au spus: „Dacă ești Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”. Cei care erau răstigniți împreună cu El I-au zis: „Dacă ești Tu Hristosul, mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!”. În timpul vieții, El nu a avut un loc unde să-Și plece capul, apoi a fost răstignit între cer și pământ. Omul nu L-a vrut. Mai mult însă, Dumnezeu Însuși L-a părăsit acolo – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Prin toate acestea însă, Domnul Isus Și-a menținut încrederea deplină în Dumnezeu. Să nu ne pierdem nici noi încrederea în Dumnezeu, chiar și atunci când alții ne părăsesc sau ne dezamăgesc, fiindcă Dumnezeu este întotdeauna cu noi!

A Blok


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Uitați-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine…”
Evrei 12.3

Marea împotrivire

Când privirea credinței noastre se apleacă asupra scrierilor sfinte, găsește la tot pasul Persoana măreață a Domnului Isus Hristos. Încă de la venirea Sa pe pământ, oamenii necredincioși L-au întâmpinat cu o mare împotrivire. Fiul lui Dumnezeu a venit să salveze creatura Sa, dar nu a fost primit. El a avut parte doar de împotrivire, dispreț, insulte, acuzații, scuipări, lovituri de bici, iar în final a fost pus pe cruce! Oamenii și conducătorii lor i-au întors rău pentru bine. Această primire îngrozitoare a fost o insultă nu numai pentru Domnul și Mântuitorul nostru, dar și pentru Dumnezeu care L-a trimis. În pilda din Marcu 12, proprietarul viei spunea: „Vor primi cu cinste pe fiul meu.”

Din nefericire însă, nu a fost așa. Domnul Isus a fost urât, respins, crucificat. Dar cu toată această împotrivire a oamenilor față de Sine, Mântuitorul nu S-a temut de mânia oamenilor, nici nu a căutat bunăvoința mulțimii. Domnul nu S-a ferit să spună adevărul din pricina vorbirii de rău. Iată pentru ce toate cuvintele și lucrările Domnului au purtat pecetea înălțimii șia tăriei Sale sfinte!

Pe acest adorabil Mântuitor să-L privim în lucrarea Sa de ascultare, de cinstire a Tatălui ceresc, de mântuire a oamenilor  pierduți  în  păcat  și  fărădelege!  Domnul  Isus Hristos este Unic în toată lucrarea Sa și Lui i se cuvine toată lauda și închinarea noastră.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNDE LOCUIEȘTI TU ÎN PREZENT?

„Iar a Celui ce … poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, … să fie
slava … în vecii vecilor!” (Efeseni 3:20-21)

Călătoria poporului Israel din Egipt înspre Țara promisă ilustrează trei locuri în care poți alege să trăiești:

1) Locul unde nu-i îndeajuns sau suficient. Ca robi ai Egiptului, ei au fost obligați să depindă întru totul de faraon. Atunci când trebuie să depinzi de oricine, dar nu de Dumnezeu, nu ești cu adevărat liber. Până nu înțelegi că Dumnezeu este Cel care îți poartă de grijă, vei trăi cu mentalitatea că nu ai destul. Ilie se afla pe malul unui râu în toiul foametei și corbii i-au adus carne în fiecare zi. Apoi, într-o zi, corbii nu au mai venit, iar râulețul a secat. De ce? Dumnezeu a secat un izvor temporar pentru a-l readuce pe Ilie la adevăratul izvor. Să pricepem un lucru: indiferent care este persoana sau lucrul pe care Dumnezeu îl folosește Dumnezeu este sursa ta. El este numit „Iehova Jireh”, care înseamnă „Domnul va purta de grijă.”

2) Locul suficienței. În pustie, Israelul avea mană suficientă pentru o singură zi. Nu e distractiv să te zbați pentru supraviețuire. Dar apreciem lucrul pentru care ne zbatem și învățăm să ne încredem mai mult în Dumnezeu. În plus, după ce treci prin astfel de perioade, în noi se formează tenacitatea de a merge înainte spre lucruri mai bune.

3) Locul abundenței Planul lui Dumnezeu pentru Israel a fost „o ţară … unde nu vei duce lipsă de nimic.” (Deuteronom 8:9). Și scopul Său pentru tine este să duci o viață din abundență în toate domeniile ei (2 Corinteni 9:8). Oare lucrul acesta se întâmplă pentru a agonisi? Nu, ci pentru a-i binecuvânta pe alții și a-ți duce la îndeplinire misiunea vieții. Așa că ia în considerare acest verset: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava.” Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 4.1-11

Aici începe cea de-a treia parte a cărţii, anunţată în capitolul 1.19. Bineînţeles, toate detaliile viziunii sunt de înţeles într-un sens simbolic. În mod sigur, în cer nu vom vedea niciun tron material; acesta este, simplu, marca guvernării imperiale. Totuşi, interpretarea acestor simboluri nu este nicidecum lăsată în seama imaginaţiei noastre; ne este dată chiar în Biblie, în alte pasaje.

Pentru a contempla aceste lucruri care „trebuie să aibă loc” curând (după ce Biserica va fi răpită), apostolul este invitat să se suie în cer. Şi creştinul trebuie întotdeauna să privească evenimentele de pe pământ dintr-o poziţie cerească, pentru a le vedea în adevărata lor perspectivă, avându-L pe Hristos în centru.

Potrivit promisiunii făcute Filadelfiei, răscumpăraţii Domnului vor fi feriţi de ceasul încercării. Atunci când încercarea vine peste lume (cap. 6), pe răscumpăraţi îi vedem deja strânşi în glorie. Ei sunt reprezentaţi prin cei douăzeci şi patru de bătrâni care se prosternează aruncându-şi cununile înaintea tronului. Ei Îl celebrează pe Dumnezeul Creator, iar în capitolul 5 îl vor adora pe Dumnezeul Răscumpărător.

8 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

De trei ori pe an, toată partea bărbătească a ta să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege: la sărbătoarea Azimelor și la sărbătoarea Săptămânilor și la sărbătoarea Corturilor; și ei să nu se înfățișeze înaintea Domnului cu mâna goală: fiecare potrivit darului mâinii sale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău, pe care ți-o va da.
Deuteronom 16.16,17

Fiecare să dea după cum s-a hotărât în inimă, nu cu părere de rău sau de nevoie, pentru că „Dumnezeu îl iubește pe acela care dă bucuros”.
2 Corinteni 9.7

Dăruirea noastră pentru Domnul este intim legată de închinarea noastră și aduce multă binecuvântare. Avraam, în Geneza 14.20, i-a dat zeciuială din prada de război lui Melhisedec, un simbol al Domnului Isus. Israeliții trebuiau să dea zeciuială din bunurile lor pentru sprijinul leviților și al celor săraci. Pe lângă această cerință, Dumnezeu aștepta ca ei să-I dăruiască în timpul sărbătorilor din belșugul cu care El îi binecuvântase.

Cum să nu dorim noi să-I dăruim lui Dumnezeu din ceea ce El ne-a dat din abundență? El L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru noi! Acum, cu credincioșie, ne oferă resursele necesare în fiecare zi. El ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Cu siguranță, singurul răspuns potrivit din partea noastră este să-I mulțumim, să ne închinăm Lui, să-L lăudăm și să-I dăruim, la rândul nostru, din ceea ce El ne dăruiește cu o mână atât de largă. „Nu uitați de binefacere și de dărnicie, pentru că astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu” (Evrei 13.16).

Într-adevăr, El consideră ceea ce Îi dăruim ca „un parfum de bună mireasmă, o jertfă primită, plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4.18). Domnul Isus Însuși a spus: „Este mai ferice să dai decât să primești” (Fapte 20.35). Iar ceea ce Îi dăruim Domnului nu este pierdut, ci este o investiție sigură. „Și Dumnezeu poate să facă să prisosească orice har către voi, pentru ca, având întotdeauna toată îndestularea în orice, să prisosiți în orice lucrare bună” (2 Corinteni 9.8).

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile…”
Coloseni 1.15,16

Pocăința unui ofițer

Tot citind am descoperit un gând nou: Isus Hristos este în final totuși Dumnezeu! Nu știam ce să cred și cum să mă lămuresc. Atunci m-am întrebat: „Oare n-ar trebui să te rogi?” La gândul acesta, ceva a răspuns în mine: „Dar eu nici măcar nu cred în vreun Dumnezeu, cum pot să mă rog?” Am spus în sinea mea: „Totuși, pot să încerc. Nu mă vede nimeni care să poată să râdă de mine!” Şi m-am rugat: „O, Dumnezeule, dacă ești acolo sus, atunci arată-mi adevărul!” Aceasta a fost prima mea rugăciune. Apoi am citit mai departe în Evanghelia după Ioan; Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea și m-a luminat prin razele dragostei Sale la citirea Cuvântului Său. Trebuia să spun întruna: „Niciun om nu poate gândi, simți, vorbi și proceda astfel.” În lumina Mântuitorului am văzut lumina și mărturisirea a venit din inima mea:

„Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel, Tu ești Mielul lui Dumnezeu, care a purtat pe cruce și păcatele mele.” Eram nespus de fericit; deoarece Isus era Dumnezeu, El a plătit și astfel Şi-a răscumpărat din belșug creația prin sângele Lui și în același timp și pe mine; și păcatele mele au fost plătite pe Golgota. Am mulțumit, am iubit, am lăudat și eram fericit în dragostea Domnului și Mântuitorului meu, răscumpărat din teama și groaza morții. Numai aceasta regret, că am găsit așa de târziu singurul lucru vrednic de dorit pe pământ și că nu i-am slujit cu și mai multă credincioșie de când Îl cunosc pe acest Salvator.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ ATACURILOR DE PANICĂ

„Nu te teme nici de spaimă năpraznică” (Proverbe 3:25)

În Biblie, atacurile de panică sunt denumite „spaimă năprasnică.” Nu poți respira, palmele îți transpiră, pieptul ți se umflă și te simți slăbit. Dacă ai experimentat vreodată un atac de panică, vei recunoaște aceste simptome. Doctorii estimează că în lumea noastră contaminată de stres, cam o treime dintre noi experimentează cel puțin un atac de panică pe an.

Dacă te numeri printre ei, iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a te ajuta singur:

1) Respiră adânc. Panica te face să respiri în reprize scurte și superficiale, în timp ce respirația adâncă te ajută să te calmezi și să te relaxezi. Așadar, când începi să te simți copleșit, oprește te și rostește numele lui Isus. Încearcă; funcționează!

2) Vorbește cu tine însuți. Spune: „Harul Meu îţi este de ajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9). Dacă răspunzi cu și mai multă panică, vei ajunge să ai un necaz dublu. Poate la început ți se va părea dificil să îți permiți să simți panica fără să reacționezi, dar lucrul acesta te va ajuta să rupi cercul și să preiei controlul asupra gândirii tale.

3) Fă lucruri care să te calmeze. Poate este ultimul lucru pe care l-ai face, pentru că atacurile de panică te fac să ai fără să vrei gânduri care îți alimentează teama. Așadar, stai o clipă și rostește o rugăciune, spune un verset, ascultă muzică inspirațională sau vorbește cu un prieten.

Dacă atacurile tale de panică continuă, nu este o rușine să primești ajutor profesional. La urma urmelor, Dumnezeu este cel care dă doctorilor competența și abilitatea de a interveni. Iată un verset pe care ar trebui să-l scrii și pe care să-l ai la îndemână: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică … căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.” (Proverbe 3:24-26).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 3.14-22

Un ultim stadiu caracterizează creştinătatea. Trăsăturile sale pot fi recunoscute astăzi: mulţumirea de sine, lipsă de ardoare, indiferenţă, pretenţii religioase de a poseda tot, de a cunoaşte tot (Deuteronom 8.17; Osea 12.9). „N-am nevoie de nimic” (v. 17): este ceea ce par a spune şi creştinii care neglijează rugăciunea. În Laodiceea lipsesc trei lucruri esenţiale: aurul – dreptatea adevărată, după gândul lui Dumnezeu; veşmintele albe – mărturia practică decurgând din cea dinainte; alifie pentru ochi (v. 18) – discernământul pe care-l dă Duhul Sfânt.

Nu este însă prea târziu pentru cel care are urechi de auzit! Domnul dă succesiv: un sfat ca fiecare să se grăbească să cumpere de la El tot ce-i lipseşte (comp. cu Matei 25.3); o încurajare – cei iubiţi de Hristos sunt mustraţi şi pedepsiţi; un îndemn – să fie cu râvnă, să se pocăiască; şi o promisiune de nepreţuit, cea din versetul 20. Pe aceia care Îl vor primi în inima lor, Isus, la rândul Lui, îi va primi în cer, pe tronul Său (v. 21).

Dragi prieteni, acesta este sfârşitul istoriei Bisericii pe pământ. Oricât de mare ar fi însă căderea, prezenţa Domnului încă mai poate fi experimentată. Ea face inima să ardă de o bucurie inexprimabilă, cum au încercat-o doi dintre ucenici într-o seară de neuitat, atunci când Isus intrase să rămână cu ei (Luca 24.29).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: