Mana Zilnica

7 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul m-a luat dinapoia turmei.

Amos 7.15

Amos era păstor și culegător de fructe de sicomor (Amos 1.1; 7.14,15). El era deci un om simplu, familiarizat cu viața de la țară – o persoană despre care am fi crezut că nu era potrivită să facă o lucrare puternică. Dumnezeu însă nu gândește așa cum gândim noi.

În deplin acord cu stilul său de viață simplu, el își descrie meseria în termeni asemănători: „Domnul m-a luat dinapoia turmei”. Aceasta pare să fi fost ocupația lui până când a fost numit de Dumnezeu, care l-a chemat să fie profet atunci când el era preocupat cu munca sa (Amos 7.15). Dumnezeu îi cheamă la lucrarea Sa pe aceia care sunt ocupați cu slujba lor seculară: Moise păștea turma socrului său, Elisei lucra pământul, iar Simon Petru pescuia (Exod 3.1-14; 1 Împărați 19.19-21; Marcu 1.16,17). El nu-i cheamă pe cei leneși sau indiferenți în lucrarea Sa.

Amos era un om smerit, care nu făcea parte din pătura religioasă sau politică a vremii. El era unul dintre „fiii profeților” (2 Împărați 2.3), însă a fost ridicat în mod suveran și independent de către Domnul, care Îi folosește pe cei smeriți, pentru ca niciun om să nu se laude înaintea Sa. Nu a fost pentru prima oară când El a chemat un păstor smerit pentru a-i da de rușine pe oamenii puternici. Amos nu a fost doar un om de la țară, ci a fost un profet al Domnului, chemat și uns în mod divin. Putem învăța lecții prețioase din viețile celor ca Amos. Dumnezeu nu va îngădui ca omul să primească glorie, nici credit, ci îi folosește pe aceia care, în smerenie, sunt ocupați și credincioși în activitățile de zi cu zi. Oricare ar fi slujba noastră pentru Domnul Isus – mare sau mică – să fim găsiți ca Amos: smeriți, credincioși și sârguincioși pentru El!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

Evrei 11.6

Pașaport valabil

„Nu de mult am vrut să călătoresc în Brazilia”, îmi povestea cineva. „Aveam biletul pentru zborul de la Frankfurt la São Paulo. Sigur pe mine, am dat biletul și pașaportul la ghișeu, pentru a primi cardul de îmbarcare. Domnul de la ghișeu însă mi-a spus: «Pașaportul dumneavoastră nu mai este valabil». — «Cum este posibil? Am crezut că este în regulă». Bărbatul a spus: «Fără pașaport valabil nu puteți zbura în Brazilia». Am încercat să-l conving cu toate argumentele posibile, deoarece voiam neapărat să merg cu acel avion la São Paulo. Totul a fost în zadar! Așadar, nu conta dacă aveam un pașaport, ci important era să am un pașaport valabil.”

Tot așa este și cu credința. Mulți oameni spun că nu contează ce credință ai, ci important este să crezi în cineva sau în ceva – indiferent dacă este Hristos, Buddha sau „o ființă superioară”. Ce mare rătăcire!

Dumnezeu așteaptă de la oameni o credință care este valabilă înaintea Lui. Trebuie să avem credință în Dumnezeul cel viu, așa cum S-a descoperit El oamenilor prin creație și prin Biblie. Trebuie să credem ceea ce ne spune Dumnezeu nouă, oamenilor. Prin Cuvântul Său, El ne spune că suntem vinovați, dar tot prin Cuvânt ne aduce și cea mai măreață veste, că putem scăpa de pedeapsă. Acest „pașaport” valabil este credința în Răscumpărătorul Isus Hristos!

Citirea Bibliei: Levitic 1.1-17 · Psalmul 47.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU NU-I POȚI SCHIMBA PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima…” (Proverbele 13:12)

Ești cumva de părere că: „O femeie sau un bărbat aproape sigur se va schimba, dacă și când întâlnește partenerul potrivit”?! Nu e așa! Numai Dumnezeu poate schimba oamenii – și tu nu ești Dumnezeu! În plus, când vrei să fii dorit, lucrul acesta poate produce alegeri dezastruoase în materie de relații în viața ta. Probabil că ai auzit mărturiile unor persoane care au experimentat cu adevărat o schimbare majoră prin căsătorie. Dar adevărul este că puterea de schimbare trebuie să vină din interiorul acelei persoane, nu de la tine. Când încerci să-ți schimbi soțul sau soția, lucrul acesta nu funcționează și în cele din urmă, „speranța” ta că se va schimba te face să devii „sătul.”

Un autor parafraza astfel cuvintele lui Solomon din Proverbele 13:12: „Dezamăgirea severă te duce la disperare.” Când tânjești după ceva, și-ți imaginezi ceva ce nu se materializează niciodată, devii trist. Apoi începi să cauți scuze pentru care acea relație nu merge, până când asta va deveni evident pentru cei din jurul tău. Deciziile sănătoase în materie de relații nu se bazează pe speranță.

Să mai adăugăm și faptul că unii oameni ai credinței încearcă adesea să spiritualizeze orice problemă. În numele credinței, ei își minimalizează instinctele și își ignoră simțurile. Nu asta înseamnă să ai credință în Dumnezeu! Credința în Dumnezeu trebuie să fie doar atât: credință în Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în persoane schimbătoare, pentru că ele ne vor dezamăgi. Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu voință, însă El nu ne obligă să ne schimbăm. Schimbarea trebuie să vină din interiorul fiecăruia dintre noi pe măsură ce acceptăm harul pe care ni-l arată Dumnezeu în fiecare zi.

Biblia spune (în Faptele apostolilor 16:14) că (Lidiei): „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” Așa că cea mai bună variantă este să te rogi pentru acea persoană ca Dumnezeu să-i deschidă inima și să-L lași pe El s-o schimbe!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 3:1-15

Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi–o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea, spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20–24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu.

Dumnezeu este gata să–Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se audă, Ascultaţi”, strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a–l scutura pe Israel din somnolenţă şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu (cap. 1.1b; 2.13‑16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).

Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze.

6 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.

Romani 8.1

Cu aceste cuvinte triumfătoare își începe apostolul capitolul 8 al epistolei sale. Este tocmai concluzia la care ajunge cu inima plină de bucurie în urma explicațiilor sale, rezultatul uimitor care decurge din învățăturile prezentate în cele trei capitole precedente. Nicio condamnare pentru toți care sunt în Hristos Isus! Ce cuvânt! Apostolul nu vorbește despre ceva care poate fi obținut doar pas cu pas, despre un lucru pe care îl pot pretinde doar creștinii credincioși sau maturi, ci despre un fapt care se aplică tuturor celor care au fost aduși „în Hristos Isus”.

Acest fapt, în forma lui necondiționată, li s-a părut de neconceput câtorva dintre cei care au copiat manuscrisele Noului Testament, astfel că unul dintre ei a detașat sfârșitul versetului 4: „Care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului”, cuvinte foarte potrivite în locul lor de acolo, și l-a scris lângă text, în dreptul versetului 1; apoi alți copiști de mai târziu l-au introdus în textul propriu-zis. Dar slavă Domnului! Mântuirea Sa este necondiționată, eliberarea de orice fel de condamnare sau judecată este valabilă pentru toți cei care „sunt în Hristos Isus”.

Nu mai este nevoie să adaug faptul că prin aceasta nu este atinsă în niciun fel obligația fiecărui credincios de a umbla în veghere neobosită și în cea mai serioasă judecată de sine; dar este o greșeală fatală, bazată pe o mare aroganță, să faci ca siguranța acestei poziții în Hristos să depindă de umblarea și de gândirea celui credincios.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui.

Romani 5.10

Glasgow Cross

Un băiețel s-a rătăcit în orașul Glasgow (Scoția). Se simțea cu totul neajutorat și, oprindu-se într-un colț, a izbucnit în lacrimi. Un polițist l-a văzut, a venit spre el și l-a întrebat de ce plânge. „M-am rătăcit”, suspina băiatul, „vă rog să mă duceți la cruce. De acolo știu drumul spre casă”. Băiatul se referea la intersecția din oraș care se numește Glasgow Cross (crucea din Glasgow).

Această întâmplare nu poate să nu ne îndrepte gândurile spre acel singur loc de unde putem afla drumul către casă: crucea de la Golgota! Ea le oferă oamenilor pierduți orientare, pentru că acolo Îl pot cunoaște pe Dumnezeu. El este drept, dar totodată gata să ierte. Numai prin cruce ajungem în părtășie cu Dumnezeul nostru Mântuitor.

La cruce, Isus Și-a dat viața ca jertfă de ispășire pentru păcătoși. La cruce, păcătosul care se întoarce la Dumnezeu și crede în Domnul Isus este eliberat de povara păcatelor sale și împăcat cu Dumnezeu. Acolo, sufletul găsește pace și ajunge la odihnă, pentru că El ne primește plin de dragoste.

Ce trebuie să facem pentru a avea parte de acestea? La fel ca acel băiețel, să acceptăm că suntem lipsiți de ajutor, pierduți și că avem nevoie de salvare! Să ne îndreptăm inimile în rugăciune spre Dumnezeu și, prin cuvinte simple, să-I spunem Lui cât de mult ne-am rătăcit pe căi de neascultare și de voință proprie!

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 5.1-22 · Psalmul 46.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA TA PENTRU DUMNEZEU S-A RĂCIT? – Fundația S.E.E.R. România

„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

Una dintre epistolele apostolului Pavel a fost adresată bisericii din Efes. Efesenii erau spirituali, aveau o doctrină sănătoasă și erau un exemplu de urmat în dragostea lor pentru Hristos. Apoi Domnul Isus spune aceleiași biserici, ani mai târziu: „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:4-5).

Oare nu cumva și dragostea ta pentru Dumnezeu s-a răcit? În acest caz, tu trebuie să te întorci acolo unde L-ai întâlnit prima dată, și să-L cauți din nou așa cum ai făcut-o, înainte să auzi prea multe și să vezi prea multe, înainte ca presiunile vieții să te doboare… „Dar sunt extrem de implicat în lucrarea Domnului” spui tu. Ai grijă: programul aglomerat și goliciunea sufletească merg mână-n mână! De trei ori L-a întrebat Domnul Isus pe Petru: „Mă iubești?” În cele din urmă, Petru a răspus: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:17).

Oswald Chambers a spus: „Ferește-te de orice lucru care concurează cu loialitatea ta pentru Isus Hristos. Cel mai mare rival al devotamentului față de Isus este slujirea Lui.” Când Petru s-a hotărât să meargă în acea noapte la pescuit, probabil că el își dorea să scape de toate și să se întoarcă acolo unde-L întâlnise prima oară pe Domnul. Și pentru tine este o mișcare bună dacă Îl cauți acolo pe Domnul! Când devii descurajat, fie te întorci la Cel care poate mântui, poate îngriji și poate da satisfacție… fie te întorci la situația în care erai înainte de a-L cunoaște. Iar asta nu e o mișcare bună! De ce? Pentru că Biblia ne spune că Petru a pescuit toată noaptea și… nu a prins nimic.

Așadar, întoarce-te la dragostea dintâi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 2:1-16

Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi. Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12). „Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12).

Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept” (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac” (Psalmul 40.17; 41.1). El n-a încetat să fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I-a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); l–a eliberat din Egipt şi l–a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii! Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţă. Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

5 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

„Eu v-am iubit”, zice Domnul, „dar voi ziceți: «În ce ne-ai iubit?»”.

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu.

A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său.

Maleahi 1.2; Ioan 3.16; Apocalipsa 1.5

Maleahi le scria celor din rămășița din Iuda care se întorseseră în țara făgăduinței; când Domnul le-a transmis aceste cuvinte: „V-am iubit”, ei imediat au pus la îndoială dragostea Lui: „În ce ne-ai iubit?”. Uitaseră ei oare în ce fel fuseseră eliberați din Egipt? sau în ce fel Dumnezeul lor îi eliberase din Babilon și îi adusese din nou în țara Sa?

Cât de repede punem și noi la îndoială dragostea lui Dumnezeu și a Domnului Isus! Să privim la două locuri din Noul Testament care vorbesc despre dragostea divină manifestată față de noi.

Dragostea lui Dumnezeu: „Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Dragostea lui Hristos: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).

În aceste versete citate se pune accentul pe faptul că această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru noi a fost manifestată prin suferințele și prin moartea lui Hristos la cruce. Dacă vrem să știm cât de mult suntem iubiți, trebuie să medităm asupra darului de nespus al lui Dumnezeu – Fiul Său preaiubit – și asupra faptului că El S-a dat pe Sine pentru noi la Golgota.

Suntem noi iubiți în continuare? Bineînțeles că da, fiindcă acum „cine ne va despărți de dragostea lui Hristos” (Romani 8.35)? Nimic și nimeni! Putem fi convinși, după cum Pavel ne spune, că „nimic nu ne va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.39). Orice am simți – și cât de schimbătoare sunt simțămintele noastre – trebuie să știm că suntem iubiți în mod desăvârșit.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17

Autorul ei este Dumnezeu

Mulți copii au ținut în mână ori s-au jucat la un moment dat în viață cu figurine Playmobil. În 2017, când a fost comemorată Reforma, a fost lansată o figurină care îl reprezenta pe Martin Luther. În mass-media s-a raportat că acest produs a atins cele mai mari cifre de vânzări dintre toate figurinele Playmobil. Personajul ține în mână o carte pe care scrie „Noul Testament”.

Voi ce știți despre Biblie? Ați citit-o vreodată? Poate gândiți că este o carte doar pentru oamenii învățați sau pentru cei interesați de istoria vremurilor trecute.

Să ascultăm ce spune Biblia despre ea însăși. Din versetul de astăzi aflăm că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu. Prin urmare, Autorul ei este Dumnezeu, iar ceea ce transmite această carte este foarte important.

Poate totuși cineva se întreabă dacă există Dumnezeu. Dacă nu ar exista, Biblia ar fi doar o operă a omului. Aceluia care gândește astfel, îi recomand să citească Biblia. Foarte repede își va da seama că ea nu este opera omului. În schimb, va descoperi cum îi vorbește Dumnezeu. Eu am citit-o de mai multe ori și pot mărturisi tuturor că, oriunde aș citi din Biblie, nu pot ajunge decât la concluzia că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 4.7-22 · Psalmul 45.11-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27)

Avraam este cunoscut ca „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23).

Ce onoare! Dar secretul acestui fapt nu trebuie trecut cu vederea: „Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” Adică Avraam își începea ziua cu Dumnezeu! Dar tu? Felul în care te trezești dimineața dă tonul zilei tale. Așadar, încearcă următoarele: la prima oră a dimineții, stai singur cu Dumnezeu câteva minute și parcurge planurile pe care le ai pentru ziua respectivă. Pe măsură ce faci lucrul acesta, vor apărea anumite îngrijorări. Pune-le în mâna Domnului! Poate vei constata o anumită problemă care te preocupă – roagă-L să-ți dea înțelepciune. Biblia spune că El ți-o va dărui bucuros (vezi Iacov 1:5). Dacă nu primești un răspuns imediat, trebuie să înțelegi că este datorită faptului că Dumnezeu dorește să te încrezi în El. Dumnezeu are pentru tine un plan la care tu nu te-ai gândit încă!

Mulți dintre noi încep ziua îngrijorați, în grabă, plini de temeri și cu multe lucruri de făcut. Dar nu trebuie să fie așa! Ziua începe oricum; de ce să n-o începi cu Dumnezeu? Oricum te vei gândi la ceva, de ce să nu aparțină primul gând al zilei – lui Dumnezeu, în fața Căruia toate îngrijorările pălesc? Când ai o zi proastă, oprește-te și întreabă-te: „Am început ziua aceasta cu Dumnezeu, sau am uitat să-L includ și pe El?”

Iată două versete din Scriptură la care trebuie să iei aminte și să cugeți la ele în fiecare zi: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept!” (Psalmul 5:3). „Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.” (Psalmul 90:14) Așadar, începe-ți fiecare zi, toate zilele – cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Amos 1:1-15

Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă. Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându–se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil.

Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni, fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui. Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi.

Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă l-a situat printre acei „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu” care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele lor.

4 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt lumină a lumii.

Ioan 9.4,5

Atât timp cât Hristos era în lume, El era Lumina lumii; iar în timp ce Se afla aici, El trebuia să lucreze, pentru că dragostea nu se poate odihni în locul în care există întristare; lumina nu se poate odihni în prezența păcatului. Când Hristos avea să Se depărteze, totul era încheiat cu lumea, până la momentul întoarcerii Sale. Acest lucru nu înlătură faptul că, datorită morții și învierii Sale, urma să existe o mărturie în această lume, mărturie care este o revelație a harului lui Dumnezeu. Ea se adresează unui popor chemat afară din lume pentru a avea parte de binecuvântări cerești; ea nu înseamnă în niciun caz ameliorarea stării lumii sau a necazurilor ei. Aceasta va fi o lucrare milenială; „nimeni nu poate lucra” în timpul nopții lepădării lui Hristos.

După ce a explicat adevăratul caracter al momentului și, de asemenea, propria Sa poziție și lucrare în lume, Domnul deschide ochii orbului. El împlinește această lucrare într-un fel care scoate la lumină gloria Persoanei Sale. Saliva vorbește despre eficacitatea care vine de la El; tina este un simbol al umanității pe care El a luat-o. A unge ochii cuiva cu tină și salivă, aceasta în mod natural ar distruge vederea. Astfel că umanitatea pe care Domnul Și-a asumat-o a fost folosită de omul căzut pentru a tăgădui divinitatea Lui, ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei s-au poticnit de harul umil al umanității Lui. Această dificultate a fost depășită de credință, care a putut discerne faptul că acest Om smerit a fost Cel trimis de Tatăl. În momentul în care acest adevăr este conectat cu Persoana Sa, totul devine clar. Acesta este motivul pentru care i s-a spus omului, „Du-te și spală-te în scăldătoarea Siloamului”, care înseamnă: „Trimis”. Crezând în cuvintele Domnului, el a mers, s-a spălat și „a venit văzând”. De fapt, omul a primit lumină naturală, dar într-un fel care descoperă lucrarea Domnului ca Fiul trimis de Tatăl pentru a da lumină spirituală. Când, ca păcătoși în nevoie, vedem prin credință că acest Binecuvântat Om smerit este o Persoană divină, când vedem că este trimis de Tatăl să mântuiască și să-i binecuvânteze pe păcătoșii vinovați, totul devine clar. Ochii ne sunt deschiși, iar noi vedem harul care a venit în întâmpinarea nevoilor noastre.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna.

Ioan 14.16

Venirea Duhului Sfânt

Înainte ca Domnul Isus să-i părăsească pe ucenicii Săi și să Se întoarcă în cer, El le-a vestit venirea Duhului Sfânt, pe care L-a numit un alt Mângâietor (Ajutor, Susținător).

Cât timp ucenicii au fost împreună cu Isus Hristos, El Însuși Se îngrijea de ei. Când fariseii îi încolțeau pe ucenici cu întrebări provocatoare, Domnul, ca Mângâietor sau ca Protector al lor, dădea răspunsul în locul lor. Pentru ca Petru să poată plăti impozitul la templu, Fiul lui Dumnezeu S-a îngrijit ca ucenicul Său să prindă un pește în gura căruia se afla banul necesar. În grădina Ghetsimani, Domnul S-a așezat în fața alor Săi și le-a spus celor care veniseră cu săbii și ciomege: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18.8).

La Cincizecime (Rusalii), ucenicii au primit un alt Mângâietor, Duhul lui Dumnezeu. Cei care cred în Domnul Isus și în lucrarea Lui de răscumpărare sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt (Efeseni 1.13). Această Persoană divină locuiește în cei credincioși și Se îngrijește de binele lor spiritual. Pentru aceasta, folosește înainte de toate Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt ne învață prin Biblie cum putem trăi spre onoarea lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt ne mângâie prin Cuvânt când suntem prăbușiți și când ne străduim din răsputeri să-L urmăm pe Domnul Isus.

Duhul Sfânt ni-L prezintă pe Hristos în Biblie, ca să ne bucurăm de El.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.52-4.6 · Psalmul 45.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE-ȚI UN MENTOR ȘI FII TU ÎNSUȚI UN MENTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14:12)

Domnul Isus a fost mentorul desăvârșit. El le-a spus ucenicilor Săi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Dacă dorești să ajungi la plinătatea potențialului pus în tine de Dumnezeu, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea mentorii potriviți. Întotdeauna vei ajunge mai departe, dacă ai un mentor bun care să te pregătească și să te împingă înainte. Unii mentori ne sunt oferiți pentru o scurtă perioadă de timp, alții pe viață, dar trebuie să-ți dai seama de diferență. Cum recunoști un mentor? După vreo opt indicii.

Iată crezul unui mentor adevărat:

1) Este dispus să aloce timp pentru a zidi o relație apropiată cu un ucenic;

2) Își ia angajamentul să creadă în potențialul ucenicului, să-i spună despre viitorul palpitant care îl așteaptă, să vizualizeze și să verbalizeze posibilitățile pentru viața sa;

3) Este dispus să fie vulnerabil și transparent înaintea ucenicului, și să împărtășească nu doar calitățile și reușitele sale, ci și slăbiciunile, eșecurile, frângerile și păcatele sale;

4) Este dispus să fie onest și totuși categoric cu privire la confruntarea greșelilor, păcatelor și domeniilor de imaturitate ale ucenicului;

5) Își ia angajamentul să fie alături de ucenicul său în încercări – chiar și în încercările care vin ca urmare a ignoranței sau păcatului;

6) Își ia angajamentul să ajute ucenicul să-și stabilească scopuri pentru viața sa spirituală, pentru carieră sau pentru lucrare, și să-și împlinească visul;

7) Este dispus să evalueze în mod obiectiv progresul ucenicului în atingerea scopului său;

8) Și peste toate, își ia angajamentul de a trăi tot ceea ce-i învață pe alții.

Așadar, vrei să fii un mentor? Dacă da, ține cont de aceste sfaturi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 3:1-21

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?” este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata” lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9‑12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!” (v. 14). Acest sinistru „cules de vie” va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18–20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

3 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Harul ne învață (4) – Sa traim cu evlavie

Există o a treia lecție pe care harul o predă elevilor săi mântuiți. El îi învață să trăiască o viață de evlavie. Aici este vorba de relațiile noastre cu lumea de deasupra noastră. Aceste cuvinte folosite de apostolul inspirat au o mare putere și frumusețe. Ele ne prezintă trei mari cercuri în care suntem chemați să acționăm: cercul din interiorul nostru, cercul din jurul nostru și cercul de deasupra noastră. Toate trebuie luate împreună pentru a vedea frumusețea lor divină. Nimic nu este lăsat afară; tot ceea ce avem nevoie să învățăm este predat în școala harului – trebuie doar să învățăm aceste lecții. Să ne aducem întotdeauna aminte că cea mai puternică dovadă a faptului că am primit mântuirea pe care harul o aduce este că învățăm lecțiile pe care harul ni le predă – acele lecții sfinte cu privire la cumpătare, la dreptatea practică și la adevărata evlavie.

Fie ca Duhul Sfânt să ne facă să înțelegem plinătatea mântuirii pe care am primit-o, precum și cât de pure și de înalte sunt lecțiile pe care harul ni le predă, pentru ca astfel să pătrundem mai bine semnificația speranței pe care același har ne-o prezintă! Apostolul o numește „speranța fericită” și, cu siguranță, nimic nu poate fi mai fericit decât „arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”. Aceasta este adevărata speranță a celui credincios. Iar harul care îl învață să o aștepte este același har care i-a adus mântuirea și care îl învață cum să se poarte cu privire la ceea ce este înăuntrul lui, în afara lui și deasupra lui.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneți deci tari și nu vă supuneți iarăși sub jugul robiei!

Galateni 5.1

Libertatea creștină

Într-o piață din India, un țăran vindea prepelițe. Ca să nu zboare, țăranul legase o sfoară de piciorul fiecărei păsări. Sforile erau prinse pe un inel metalic care era pus într-un țăruș înfipt în pământ. Prepelițele „mărșăluiau” nefericite în cerc.

Trecând pe acolo și văzând prepelițele, un preot indian s-a interesat de preț și i-a spus țăranului: „Vreau să le cumpăr pe toate”. Țăranul s-a bucurat, bineînțeles. Cumpărătorul a plătit prețul și a spus: „Acum vreau să le redau păsărilor libertatea. Tăiați sforile și lăsați-le libere”. Țăranul a luat un cuțit și a tăiat sforile. Dar ce s-a întâmplat? Prepelițele au alergat în continuare în jurul țărușului! Când țăranul le-a alungat în libertate, ele au zburat doar o mică distanță și au început să se rotească în perimetrul obișnuit. Cu toate că erau libere, prepelițele se învârteau în cerc, ca niște păsări legate.

Nu se aseamănă unii creștini cu aceste păsări? Cu toate că au venit prin pocăință și credință la Domnul Isus, vechile obiceiuri le provoacă mult rău.

Prin crucea de la Golgota, credinciosul este totuși eliberat de orice legătură. Cu această certitudine, el poate trăi liber pentru Domnul Isus și poate găsi de asemenea putere să ocolească orice ispită.

Liber în Domnul, liber spre ceruri,

Nu știu în urmă să mai privesc;

Crucea străpunge chinul și norii,

Liber în Domnul vreau să trăiesc! —Haldor Lillenas

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.25-51 · Psalmul 44.18-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI GÂNDEȘTE-TE ÎN LINIȘTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie”. (Oprire) (Psalmul 48:8)

În cartea Psalmilor, cuvântul „Selah” apare de 71 de ori în Biblia ebraică, la sfârșitul versetelor.

(În versiunea Cornilescu, termenul este tradus cu „oprire”; n. tr.). Ce înseamnă? „Oprește-te și gândește-te în liniște la aceste lucruri,” sau „Fă o pauză și reflectează.” Noi nu trebuie să ne pripim cu revelația Scripturii. Nu putem să frunzărim superficial, și să descoperim comoara ascunsă în ea! De aceea psalmistul a scris: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:10-11).

Când strângi Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, prin meditație și memorare, poți să te bazezi pe el când ai o anumită nevoie. Meditația înseamnă să-ți faci timp să reflectezi, „să te oprești și să te gândești în liniște la el.” E o metodă care a trecut testul timpului și pe care Dumnezeu a pus-o la punct pentru tine. El dorește ca tu să înveți să te rogi prin Scriptură și să meditezi la ea, pentru că aceste practici te vor ajuta să experimentezi tot ce are El pentru tine.

Cea mai importantă întrebare pe care ți-o poți pune, când te confrunți cu provocările vieții, este aceasta: „Ce spune Dumnezeu despre asta în Cuvântul Său?” De ce este atât de important să întrebi asta? Citește următoarele două versete și vei găsi răspunsul: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89). Și „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu este voia Sa! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia în lucrare, Ieremia a avut rezerve în privința abilităților sale. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9). Și „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (vers. 12). Lucrul sigur pe care poți conta este că Dumnezeu Își va respecta Cuvântul! (Selah-Oprire)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 2:18-32

„Întoarceţi–vă la Domnul! ~ invita versetul 14 ~ Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi va lăsa după El o binecuvântare?”

Cine ştie?

În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui” este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).

„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva ~ şi salvează acum ~ pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-vă şi veţi primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

2 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Tit 2.11,12

Harul ne învață (3) – Introducere

A doua lecție importantă pe care harul ne-o predă pentru viața noastră practică este trăirea cu dreptate. Această lecție are aplicație nu doar la sfera interioară a ființei mele morale, ci la toate împrejurările și relațiile în care mă aflu, în sfera publică în care sunt chemat să trăiesc și să umblu zi de zi. Învățătorul meu divin mă instruiește nu numai cu privire la felul în care trebuie să mă guvernez pe mine însumi, ci și la felul în care trebuie să guvernez toate legăturile cu semenii mei.

Și aici trebuie să ne amintim că cel care ne învață este harul care ne-a mântuit. Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Deși resursele filosofiei și ale energiei unei voințe puternice ar putea să mă facă să fiu cumpătat, iar principiile unei moralități înalte m-ar putea conduce să caut și să mențin o reputație nepătată în legăturile mele cu oamenii, totuși, toate acestea mă lasă nemântuit. Filosofia nu mă poate mântui, de aceea nici nu mă poate învăța. Moralitatea de asemenea nu mă poate mântui, de aceea nici ea nu mă poate învăța.

Doar „harul lui Dumnezeu” mă poate mântui, și tot el este singurul care mă poate învăța. Prin urmare, dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care dă frâu liber unor porniri nepotrivite, sau se complace în diverse pofte, voi deduce că această persoană nu a învățat în mod practic cea dintâi lecție a Învățătorului său divin. Iar dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care nu se comportă cu integritate în relațiile sale cu ceilalți, deduc că el nu a învățat cea de-a doua lecție importantă a Învățătorului său divin. Aceste două lecții sunt cumpătarea sfântă și dreptatea practică.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi.

1 Ioan 4.14,16

Pierdut?

„Vreau să-mi trăiesc viața la maxim! De ce să mă chinui pentru o viață într-o lume putredă și brutală?” De doi ani de zile, tânăra aceasta merge din treaptă-n treaptă tot mai în jos. Ar vrea să evadeze din acest mediu pe care îl urăște și, din pură apatie, din dezinteres total față de ce o înconjoară, ajunge să consume și droguri.

Iat-o într-un grup de tineri cărora li se vestește despre Hristos! Stând acolo, ea se gândește la studiile pe care le-a întrerupt, la oboseala acestei vieți care o chinuie. Deodată prinde din zbor cuvintele:

„Dumnezeu vă cunoaște neputința. El a văzut că nu aveți nicio putere, că nu aveți nici cea mai mică speranță de a ieși cu propriile puteri din starea în care vă aflați. Isus Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Ea se alarmează: „Pierdut? Eu chiar sunt pierdută! Fără speranță! Oare poate face Isus ceva pentru mine?”.

În timp ce unii visează să îmbunătățească lumea și eșuează, Isus ne schimbă inima, căci „din inimă ies gânduri rele” (Matei 15.19) care duc la fapte rele, din cauza cărora suferim.

Tânăra aceasta înțelege că întreaga lume este ca un vapor naufragiat. Cuvintele lui Isus sunt mâna salvatoare pe care El ne-o întinde. Avem nevoie de brațul Său! Să-l apucăm, ca să ajungem la malul salvator! Acesta este punctul de plecare pentru o viață nouă, plină de speranță, cu Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.1-24 · Psalmul 44.9-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURIA LĂUNTRICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu vin la Tine, și spun aceste lucruri… ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13)

Astăzi vom învăța alte două modalități prin care nivelul bucuriei tale poate crește:

1) Începe să-i slujești pe alții. Câtă vreme trăiești cu un sentiment al îndreptățirii, având impresia că ceilalți trebuie să te slujească, aparatul de măsură al bucuriei tale va indica nivelul „zero.” Domnul Isus a spus că atunci când îți dăruiești viața pentru El și în slujba altora, vei primi viață. (vezi Matei 10:39). Iar apostolul Pavel ne spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:7-8). Cei mai bucuroși oameni sunt atât de preocupați să-i ajute pe alții, încât nu mai au timp să se îngrijoreze. Găsește o cauză dincolo de propriul interes și dedică-ți viața acelei slujiri. Făcând astfel, moștenirea ta se va extinde dincolo de durata propriei tale vieți.

2) Împărtășește-ți credința. Biblia spune că: „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). Cea mai mare bucurie din viața ta va fi dată de încrederea ta în Hristos, ca Mântuitor al tău. Și a doua cea mai mare bucurie a ta va fi atunci când Îl vei prezenta pe Hristos altora. Imaginează-ți că-ți împărtășești credința cu altcineva. Poate nu va răspunde atunci, dar cu toate acestea ai aruncat sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și este posibil ca, mai târziu, acea persoană să își dedice viața lui Hristos. Probabil că nu vei afla lucrul acesta, dar imaginează-ți că te întâlnești cu acea persoană în cer și ea îți va spune: „Vreau să-ți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru mine. Sunt aici pentru că ți-a păsat și mi-ai spus despre Isus.”

Întrebare: Ți-ai împărtășit cuiva credința sau ai condus pe cineva la Hristos? Da? Slavă Domnului! Nu? Fă lucrul acesta chiar azi, și vei experimenta o bucurie fără margini!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 2:1-17

Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei” Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus–o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident ~ vin de la Domnul.

Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată” (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte” (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa?

„Chiar şi acum” este timp pentru el ~ este timp pentru toţi ~ pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, ~ pentru că El este milos şi plin de îndurare” (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion”, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.

1 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Tit 2.11,12

Harul ne învață (2) – Introducere

Aceste instrucțiuni ale harului pot fi grupate în trei mari categorii, sugerate de cuvintele „cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie”.

Cumpătarea face referire la ceea ce este în interiorul inimii. Ea înseamnă stăpânire de sine interioară, o expresie deosebit de cuprinzătoare. Harul care m-a mântuit mă învață să exercit o cârmuire sfântă asupra persoanei mele. Trebuie să-mi guvernez gândurile, limba și temperamentul, nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit. Cel care mă învață să exercit această guvernare m-a mântuit înainte de a începe să mă instruiască. Fiind mântuit, îmi supun întreaga ființă morală controlului binecuvântat al Învățătorului meu ceresc. Legea nu mă poate învăța să-mi guvernez propria natură, ci mă condamnă, mă aruncă deoparte ca nefolositor și mă lasă acolo. Harul mă caută, mă mântuiește, mă înzestrează cu o natură nouă și mă pecetluiește cu Duhul Sfânt, ca astfel să pot învăța să fiu cumpătat.

Aceste lucruri m-ar putea face capabil să înlătur unele roade ale eului, în timp ce tulpina lui ar rămâne neatinsă. Harul lui Dumnezeu însă, care aduce mântuire, îmi oferă biruința asupra eului în tot ceea ce cuprinde el. Biruința deplină asupra întregului rău care locuiește în mine este la fel de mult parte a mântuirii ca izbăvirea de iad. Din nefericire însă, de multe ori eșuăm în a ne folosi de această biruință. Din cauza indiferenței spirituale și a necredinței, eșuăm în a ne folosi în mod practic de întreaga mântuire pe care harul ne-a adus-o. Acest eșec al nostru nu alterează însă în niciun fel adevărul cu privire la mântuirea noastră completă. Dacă sunt mântuit, trebuie să trăiesc ca un om mântuit în orice aspect al vieții mele.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Elisei a trimis un sol la el, spunând: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat”.

2 Împărați 5.10

Să credem ca un copil

Naaman era lepros. El spera să fie vindecat de boala sa de profetul Elisei. Dar, când s-a dus la acesta, profetul i-a transmis: „Scaldă-te de șapte ori în Iordan … și vei fi curat”.

Această întâmplare ne ilustrează cum poate fi curățit un om de păcatele lui. Apa Iordanului vorbește despre moartea pe care Isus Hristos a suportat-o, pentru a-i mântui pe păcătoși. Cuvintele: „Scaldă-te în Iordan” sunt echivalente cu: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31). Aceasta este credința personală în Mântuitorul, care a murit pentru mine la cruce. Chiar și un copil poate înțelege acest lucru.

Pentru marele general Naaman a fost umilitor să acționeze ca un copil și să se scalde de șapte ori în Iordan. Totuși, s-a scăldat și s-a însănătoșit. Tot așa de greu li se pare astăzi multor oameni să-și recunoască neputința și să-și pună încrederea în Isus Hristos. Însă cine face acest pas al credinței primește iertarea păcatelor.

Care a fost rezultatul credinței lui Naaman? „Și carnea lui a devenit iarăși cum este carnea unui copilaș” (2 Împărați 5.14). Pielea lui a devenit ca a unui copil nou-născut. Aceasta este o frumoasă ilustrare a ceea ce ne spune Domnul Isus în Ioan 3.7: „Trebuie să fiți născuți din nou”. În cel care crede în Isus Hristos, Dumnezeu lucrează nașterea din nou! El îi dăruiește viață nouă, viața veșnică.

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 2.11-22 · Psalmul 44.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURIA LĂUNTRICĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este tăria mea… de aceea îmi este plină de veselie inima…” (Psalmul 28:7)

Bucuria seamănă și ea cu un mușchi; cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Dacă vei pune în practică următoarele îndemnuri, ele te vor ajuta să-ți dezvolți bucuria lăuntrică:

1) Încearcă să fii mai mulțumitor. „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” (1 Tesaloniceni 5:18). Să observăm că nu ni se spune să mulțumim doar pentru anumite lucruri, ci pentru toate lucrurile. Hans Seyle, părintele studiilor moderne asupra stresului, afirmă că mulțumirea produce mai multă energie emoțională decât oricare altă atitudine. Așadar, caută mai multe căi prin care să-ți exprimi mulțumirea. Trimite un e-mail sau dă un telefon cuiva și spune-i cât de mult înseamnă în viața ta. Și nu uita: în primul rând, exprimă-ți mulțumirea față de Dumnezeu. David adaugă (în Psalmul 28:7): „Îl laud prin cântările mele”. Dacă nu ești în mod natural o persoană veselă, încearcă și cântă laude la adresa lui Dumnezeu, și vei vedea cum ți se va schimba atitudinea.

2) Caută modalități de a dărui. De ce? Pentru că: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” (Faptele apostolilor 20:35). Cineva a făcut următoarea remarcă: „Când vine vorba despre dărnicie, mulți oameni preferă să-și păstreze banii în buzunar.” Dar ce ne spune Biblia despre acest subiect? „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7). De ce? Pentru că cel mai mult ne asemănăm cu Dumnezeu atunci când dăruim, iar El nu dăruiește cu zgârcenie. Dărnicia ta determină de fapt cât de mult primești de la Dumnezeu! Biblia spune că atunci când îi dăruiești 10% din venitul tău, El va „deschide zăgazurile cerurilor, şi… va turna… belşug de binecuvântare” peste tine (Maleahi 3:10). Pe Dumnezeu nu-L putem întrece în dărnicie. După cum a spus un bătrân fermier: „Eu arunc cu lopata în hambarul lui Dumnezeu și El aruncă cu lopata în al meu – doar că Dumnezeu are o lopată mult mai mare!” Așadar, pune în practică aceste îndemnuri, și vei experimenta bucuria lăuntrică!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioel 1:1-20

„Ziua Domnului” (Ziua lui Iahve sau Ziua lui Dumnezeu) este titlul pe care l–ar putea purta profeţia lui Ioel. Nu este vorba, evident, de o zi având douăzeci şi patru de ore, ci de o perioadă, încă viitoare, când voia lui Dumnezeu se va împlini pe pământ, aşa cum ea este împlinită în ceruri (Matei 6.10). De la căderea omului, acesta, mânat de patimile lui, n-a încetat să facă ce-i place. Am putea deci spune că noi trăim ziua omului. De aceea, când Domnul va interveni pentru a-Şi impune voia, această intervenţie va fi întâi prin lovituri care vor pune capăt mândriei omului. Din punct de vedere moral, în viaţa fiecăruia dintre noi, Ziua Domnului îşi ia startul în momentul în care recunoaştem deplina Sa autoritate asupra noastră.

Spre deosebire de Osea, profet al lui Israel, Ioel se adresează lui Iuda. El nu pierde ocazia unei suite de calamităţi, în cazul de faţă a acestor distrugeri succesive produse de diferite specii de lăcuste. Puţine spectacole sunt atât de impresionante ca invazia lăcustelor-de-fâneţe, migratoare în Orient. Să ne imaginăm această armată considerabilă, de miliarde de insecte, abătându-se asupra unui ţinut fertil şi transformându-l brusc într‑un deşert

Pornind de la acest dezastru din timpul său, Ioel trece la o calamitate încă viitoare: invazia Asirianului.

31 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Tit 2.11,12

Harul ne învață (1) – Introducere

Harul nu-i învață pe aceia care sunt morți în păcatele lor, ci mai întâi le dă viață. Nu-i învață pe cei vinovați, ci mai întâi îi curățește. Nu-i învață pe cei aflați sub condamnare, ci mai întâi îi îndreptățește. Doar ca adus la viață, curățit și îndreptățit devin un elev al harului. Cel dintâi lucru pe care harul îl face pentru păcătosul pierdut este să-i aducă mântuire, iar după ce el primește mântuirea, harul îl învață ca, după ce a tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăiască cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Doresc ca cititorul să fie lămurit cu privire la acest lucru. Dacă este încă nemântuit, el trebuie să înțeleagă faptul că harul lui Dumnezeu îi aduce mântuirea ca posesiune prezentă. Mai mult, până va accepta acest dar, el este cu totul incapabil să înțeleagă sau să-și însușească lecțiile pe care harul le predă. Pentru ca harul să-i fie învățător, el trebuie să fie mântuit. Acest adevăr simplu dă o lovitură de moarte legalismului, pretențiilor și dreptății omenești. Dacă doar cei care au primit mântuirea pe care harul o aduce pot înțelege lecțiile pe care el le predă, atunci, cu siguranță, cuvintele noastre trebuie să fie: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă-i glorie” (Psalmul 115.1).

Legea ne spune cum ar trebui să trăim, însă nu ne învață cum s-o facem. Ea nu ne oferă nici lecția de învățat și nici capacitatea de a o învăța. Legea nu ne aduce mântuire. Legea n-ar putea avea niciodată elevi mântuiți, fiindcă ea nu-i mântuiește pe cei pierduți, ci îi condamnă fiindcă sunt pierduți. Să stăm la picioarele Domnului în liniște și să sorbim învățăturile Sale minunate!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere. Căci câștigul pe care l aduce ea este mai bun decât al argintului și venitul ei este mai de preț decât aurul.

Proverbe 3.13,14

Ferice de omul care găsește înțelepciune…

Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuși!

Când îți vine să plângi, adu-ți aminte de clipele în care zâmbeai!

Dacă vrei să nu te mai rătăcești căutând calea de ieșire, privește în sus!

Nu-ți stabili obiectivele după ceea ce susțin alții că este important. Roagă-te lui Dumnezeu să-ți lumineze calea către obiectivul spre care trebuie să mergi tu însuți!

Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea prudență, pentru a-i evita pe oamenii care te laudă, și răbdare față de cei care te contrazic!

Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viață, iartă!

Dacă vrei să învingi o slăbiciune, nu o hrăni!

Vorbește cel din urmă și taci cel dintâi!

Să rămânem mici chiar și atunci când facem lucruri mari.

În tot ce faci, gândește-te unde vei ajunge!

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 2.1-10 · Psalmul 43.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc…” (Proverbele 10:2)

Pentru a fi binecuvântat la locul de muncă, tu trebuie să practici onestitatea. Nu este înțelept să furi, chiar dacă nu vei fi prins niciodată.

Biblia ne avertizează: „Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc.” Poți fura fără să fii prins, însă nu vei avea folos de pe urma lucrurilor furate. De ce? Pentru că Biblia spune că „Bogăţia câştigată fără trudă scade.” (Proverbele 13:11)

Nu poți să faci ceva greșit și să ajungi să ai parte de rezultate bune. Nu numai că vei avea probleme, dar vei aduce necazuri și celor care te iubesc și depind de tine. Tot Biblia ne spune că „Cel lacom de câştig îşi tulbură casa…” (Proverbele 15:27). Gândește-te la lucrul acesta în felul următor: ai putea să-ți pierzi locul de muncă, să-ți strici reputația, să fii umilit, să faci față costurilor și consecințelor legale, să ajungi în rușine – și pentru toate acestea va plăti și familia ta… îți vor afecta în mod negativ și copiii. Soțul tău sau soția ta merită un partener cinstit! Copiii tăi au nevoie de un model onest, ca să aibă încredere că drumul pe care mergi tu este sigur de urmat și pentru ei.

Jurnalistul radio Paul Harvey a declarat că 40% dintre muncitorii americani au recunoscut că au furat de la locul de muncă, iar 25% dintre ei s-au simțit îndreptățiți să facă acest lucru. Ei au justificat acest lucru spunând: „Toată lumea o face, eu de ce să n-o fac? Șeful își poate permite, nu va simți lipsa lucrului pe care îl iau… Sunt doar lucruri mici, nu vor face nicio diferență… Compania îmi este datoare, eu doar iau ceea ce este al meu… Merit, am muncit din greu și nu am fost niciodată recunoscut!”

Dar să vedem ce are Dumnezeu de spus: „Cel rău dobândește un câştig înşelător.” (Proverbele 11:18) Când îți înșeli angajatorul, Biblia te numește rău! Dintre toți oamenii, angajatorii și clienții trebuie să aibă deplină încredere într-un ucenic al lui Hristos că este cinstit, că-și câștigă pâinea într-un mod onest și că oferă servicii de calitate. Așa să ne ajute Dumnezeu și azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 14:1-9

Ca o concluzie a lungii dezbateri dintre Domnul şi poporul Său găsim angajat acest minunat dialog. Duhul îi dictează lui Israel cuvintele pocăinţei: versetele 2 şi 3. Dumnezeu, care este atent la cea dintâi mişcare de întoarcere (comp. cu Luca 15.20), promite numaidecât: „Voi vindeca necredinţa lor” (v. 4). Părăsirea Domnului este, în adevăr, cea mai gravă boală: ea atinge sufletul. „Îi voi iubi nestingherit”, adaugă Domnul. Afecţiunile Sale se vor putea atunci exprima, fără piedică, prin cele mai bogate binecuvântări (v. 5‑7). Şi cum va răspunde Efraim la acestea? Rupând orice relaţie cu idolii (v. 8). Dragostea Dumnezeului său îi va fi de ajuns de atunci înainte.

Este Isus în acelaşi fel şi pentru noi? „El vrea să-L iubim cu o inimă neîmpărţită şi neabătută, iar aceasta pentru că întâi de toate El Însuşi este neclintit în iubirea faţă de noi” ~ este tema unui imn creştin. Iar dacă vom rămâne în dragostea Lui, El va găsi plăcere să aducă roade prin intermediul nostru (v. 8b; Ioan 15.8-10).

Aşa se încheie această profeţie a lui Osea, al cărui nume era o promisiune, de vreme ce semnifică eliberare. Dacă ne-am putut recunoaşte mai mult decât o dată sub trăsăturile lui Efraim, să luăm pentru noi şi serioasele avertismentele pe care el le primeşte.

„Cine este înţelept?” Oare nu acela care, în orice vreme, înţelege gândurile lui Dumnezeu şi merge pe căile Lui (v. 9)?

29 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vestea despre El se răspândea și mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-L asculte și să fie vindecate de neputințele lor. Și El Se retrăgea în pustiuri și Se ruga.

Luca 5.15,16

Cât de binecuvântată a fost lucrarea Domnului Isus! În acest capitol din Luca citim că Domnul, cu o singură atingere, l-a vindecat pe un om plin de lepră (versetele 12-14). Deși acest om a fost atenționat să nu spună nimănui nimic, totuși vestea s-a răspândit și mulțimile veneau de peste tot la El pentru a-L asculta și pentru a fi vindecate. Însă binecuvântatul Domn al gloriei n-a fost afectat de toată această efervescență, așa cum adesea stau lucrurile cu predicatorii populari de astăzi. Unii ar fi văzut în toată această situație nenumărate și minunate oportunități, însă Domnul Se retrăgea din mijlocul activității și Se ruga. El nu venise pentru a deveni celebru, ci pentru a face voia lui Dumnezeu. Marile mulțimi au tendința de a distrage de la realitate și de la adevărul mesajului harului, iar Domnul Se retrăgea în locuri pustii și liniștite pentru a Se ruga.

Rugăciunea Sa arată că El cântărea toate lucrurile în prezența lui Dumnezeu. Poate unii credeau că atunci era momentul potrivit pentru introducerea unei noi ere de binecuvântare și de alinare a multor suferințe ale omenirii, însă El nu venise să schimbe starea lumii, ci să mântuiască suflete din lume.

Dacă așa au stat lucrurile cu Stăpânul, cu cât mai mult ele trebuie să stea în același fel cu slujitorul! Cât de ușor este să cădem în capcana de a atrage atenția asupra noastră înșine, dacă prosperăm în lucrare și dacă mulți oameni sunt atrași prin ea! Facă Dumnezeu să știm cum să ne ferim de orice aclamare publică și să căutăm să stăm în prezența Lui, în rugăciune! „Ajunge ucenicului să devină ca învățătorul său, și robului ca stăpânul său” (Matei 10.25). Avem aici exemplul perfect al Domnului nostru Isus: El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine.

Isaia 54.10

Zi de zi (1)

Cântecul „Day by day” (Zi de zi) a fost compus de o tânără suedeză, Karolina Wilhelmina Sandell-Berg, care a trăit între anii 1832-1903. Prin harul lui Dumnezeu, ea a avut o importantă contribuție la îmbogățirea tezaurului de cântece creștine din țara sa, scriind circa 650 de imnuri, care au influențat puternic mișcarea de trezire spirituală din țările scandinave în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cântecul „Zi de zi” a fost scris în urma unei experiențe dramatice din viața Karolinei. Ea avea 26 de ani când tatăl ei a murit. Se afla într-o după-amiază în port, pentru că vaporul pe care tatăl ei tocmai se îmbarcase avea să plece spre Göteborg, traversând lacul Vättern. Vasul, înțesat de lume, s-a înclinat deodată și mulți călători, printre care și tatăl Karolinei, un devotat pastor luteran, s-au înecat sub privirile îngrozite și neputincioase ale rudelor de pe mal. În urma tragicului accident, din inima frântă a sărmanei orfane, prin harul lui Dumnezeu, au izvorât multe cântece, printre care și acesta, „Zi de zi”. Imnul nu exprimă nici supărarea pe Dumnezeu, nici deznădejdea; dimpotrivă, ne dezvăluie o tânără deplin încrezătoare în Domnul Isus Hristos, un suflet în care domnește pacea, în ciuda celei mai adânci dureri.

Pe acordurile lui, oricine este copleșit de necazuri se va simți îndemnat să se încredințeze cu totul în mâna tare a lui Dumnezeu, care poate salva! Dumnezeu pătrunde în situațiile noastre zilnice, pentru a ne fi alături cu ajutorul și cu sprijinul Său!

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 1.1-11 · Psalmul 42.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

După iscusință, o altă cheie pentru a avea succes în meseria ta este munca susținută. Biblia afirmă că „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4) Întreabă orice angajator și îți va spune că cea mai mare provocare a lor este să găsească și să păstreze oameni pricepuți. Solomon ne mai spune că „Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbele 10:4).

A fi harnic înseamnă a fi disciplinat, motivat, atent, vrednic de încredere și capabil să duci la bun sfârșit ceea ce ai început. Și hărnicia este de neprețuit, pentru că este greu de găsit (vezi Proverbele 12:27). Biblia ne învață că șeful este responsabil să ofere un salariu corect pentru o zi de muncă, iar tu ești responsabil să-i oferi o muncă cinstită timp de o zi. Se spune că cineva s-a dus la un interviu pentru a se angaja și a fost întrebat dacă este o persoană responsabilă. El a răspuns: „Da, pentru că de fiecare dată când ceva se strica la locul meu de muncă precedent, șeful meu spunea că eu sunt responsabil!”

Serios vorbind, îți dorești să prosperi? Atunci, ai grijă ca angajatorul tău să prospere! Munca susținută, nu politica și manipularea, reprezintă calea spre succes. Biblia afirmă că „Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.” (Proverbele 12:24) În loc să caute modalități pentru a deveni mai buni, angajații leneși încearcă să dea vina pe șefi, pe metodele pe care trebuie să le folosească și pe colegii lor mai harnici. Acești oameni își doresc privilegiile de care se bucură alții, dar nu sunt dispuși să muncească pentru a le obține. Am aflat deja că „cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

Cei harnici dobândesc totul: satisfacția lucrului bine făcut, sentimentul propriei valori, reputația integrității, încrederea celorlalți, siguranța locului de muncă, profitul și promovarea. Iar dacă nu le primesc din partea șefului, ei vor auzi din partea lui Dumnezeu cel mai important mesaj: „Bine, rob bun și credincios…” (Matei 25:23)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 11:12-12:14

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat” (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume.

Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care–i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L–a întâlnit într-o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere”, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare.

Mai târziu, la Betel, după ce şi‑a curăţat casa, a învăţat să-L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24; 35). A strigat către Domnul, s-a smerit, a înlăturat dumnezeii străini ~ iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce–te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!” (comp. cu Isaia 31.6).

 

28 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu.

1 Ioan 3.1

În Cuvântul lui Dumnezeu citim că noi, cei care am găsit pacea cu Dumnezeu prin faptul că am primit, prin credință, lucrarea Domnului Isus, avem parte de numeroase binecuvântări. Aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că ni s-au iertat păcatele, ci și că am devenit copii ai lui Dumnezeu și că am primit o viață nouă. Această viață nouă este numită „viață veșnică” și este viața Domnului Isus Însuși; aici El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică (1 Ioan 5.20). Coloseni 3.4 ne spune clar că Hristos este viața noastră. Din Efeseni 1.3 aflăm, pe de altă parte, că noi suntem binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos. Domnul Isus ne numește, în Ioan 20, frați ai Săi și ne spune: „Mă duc la Tatăl Meu și Tatăl vostru”. Iar în Ioan 14, El ne spune că Se va întoarce în casa Tatălui Său. Aceasta este casa unde El a locuit veșnic. Tatăl este Tatăl cel veșnic, iar Fiul este Fiul cel veșnic. Casa Tatălui nu este deci cerul creat și nici cerul veșnic. Și El a mers înapoi acolo unde n-a fost niciodată vreo creatură, căci creaturile își au casa în creație. El spune în continuare: „Mă duc să vă pregătesc un loc”. Cu alte cuvinte, El spune: «Mă duc înapoi, acolo unde Eu am fost dintotdeauna, în acel cer care este umplut cu dragostea Tatălui față de Fiul Său. Și Eu merg acolo să vă pregătesc un loc și, după ce fac aceasta, revin ca să vă iau și pe voi acolo – în acel loc în care n-a fost niciodată vreo creatură sau vreun înger, în care locuiesc din veșnicie numai Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt». Acolo vom fi noi conduși, pentru ca acolo să ne bucurăm de tot ce a fost partea Fiului și pentru ca acolo să ne găsim plăcerea în tot ce a fost partea Tatălui, așa cum găsim ca principiu în 1 Ioan 1.3: „Și părtășia noastră” – și aceasta înseamnă că avem ceva în comun – „este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos”. Vedem deci că ceea ce Domnul ne-a câștigat este mult mai mult decât faptul că judecata a fost îndepărtată de la noi și că nu vom fi aruncați în iad.

Înțelegem apoi că, pentru ca Dumnezeu să ne poată da toate acestea, trebuie să fie un motiv bine întemeiat. Acest motiv ne este prezentat foarte clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Este ceea ce Domnul Isus a înfăptuit la cruce.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și a stat lângă mare.

Matei 13.1

Domnul Isus a stat jos

În timpul slujbei Sale pentru oameni, Domnul Isus a străbătut kilometri fără număr prin țara Israel. Totuși, în câteva locuri ni se spune despre El că „a stat”.

În Matei 13.1, Isus a ieșit din casă și a stat lângă lacul Ghenezaret. Fiindcă oamenii din Israel Îl respinseseră, El S-a îndepărtat de acest popor și Și-a îndreptat mesajul Său către toți oamenii, indiferent de naționalitate. Cu un calm desăvârșit, El le-a spus mulțimilor câteva pilde despre Împărăția cerului și Și-a luat timp special pentru a-i învăța pe ucenicii Săi acest nou adevăr.

Altă dată, Domnul a urcat pe munte și a stat jos acolo (Matei 15.29). Au venit mulți oameni la El și au adus cu ei paralizați, orbi și muți, pe care i-au așezat la picioarele Lui. El S-a îngrijit de ei și i-a vindecat. Fiecare a avut parte de ajutorul Mântuitorului.

În Marcu 12.41 citim că Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri din templu. De acolo, El a privit cât puneau oamenii și a evaluat darul lor. Cât de mult S-a bucurat când o sărmană văduvă a venit și I-a dat lui Dumnezeu tot câștigul ei, arătând astfel că ea aștepta totul de la El!

În tot ce făcea Domnul Isus strălucea gloria Sa. Indiferent că S-a ridicat sau că a stat jos, El a acționat întotdeauna în mod desăvârșit.

Ce Domn vrednic de adorare!

Citirea Bibliei: Ieremia 52.17-34 · Romani 16.17-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi…” (Proverbele 22:29)

Înțeleptul Solomon scrie: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dar iscusința nu se transmite genetic, ci trebuie să depui eforturi ca s-o dobândești. Uneori lucrul acesta înseamnă să lucrezi până târziu, să-ți împingi limitele și să refuzi să te mulțumești cu puțin. Când te uiți la adevărații artizani, simți stimă față de ei, nu-i așa?

Observă atenția lor la detalii, refuzul lor de a face „lucru de mântuială”, răbdarea lor, dedicarea lor și mândria lor la locul de muncă. Ei inspiră încredere și respect. Nu există o demonstrație mai practică a creștinismului adevărat! Când ei vorbesc, lumea ascultă. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, încearcă să-ți împărtășești credința celor care te consideră necinstit, nepoliticos și indiferent. Trebuie să păstrezi tăcere, până îți câștigi dreptul de a fi ascultat!

Biblia spune că indiferent care ar fi meseria ta, trebuie „să faci totul în Numele Domnului Isus, și să mulțumești, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17) Pentru că Îl reprezinți pe Hristos, iar Duhul Sfânt locuiește în tine, tu trebuie să ridici la nivel de excelență standardul în domeniul tău de activitate. Dacă ești patronul unei companii, angajații și clienții tăi trebuie să aibă încredere că nu vor obține de la tine nimic altceva decât ce este mai bun!

Un lucrător iscusit nu poate să piardă pentru că Dumnezeu promite că munca sa va atrage inevitabil atenția celor care îl vor promova și îl vor recompensa (vezi Proverbele 22:29). Poate va începe de jos, dar la fel ca frișca, locul lui va fi în vârf. Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au început ca robi în Babilon. Dar au ajuns să fie consilierii cei mai apropiați ai împăraților. De ce? „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele.” (Daniel 1:20)

Dacă rămâi dependent de Dumnezeu, și tu poți fi ca ei!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 11:1-11

Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.

După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s-o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându-l în braţe, dându‑i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să‑l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N–au cunoscut că Eu îi vindecam” (v. 3).

Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te–ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă–te atras, adus de corzile dragostei Sale.