Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să nu gândiți că am venit să desființez legea sau profeții: n-am venit să desființez, ci să împlinesc.
Matei 5.17


Venirea Domnului Isus în această lume a fost cel mai uimitor eveniment care avusese vreodată loc. Creația însăși era uimită; multe minuni au avut loc în Vechiul Testament, însă faptul că Însuși Creatorul a venit și S-a născut în Betleem este o minune care provoacă cea mai profundă uimire în orice om sincer. Sunt mulți care neagă acest eveniment, însă o cercetare onestă și serioasă îi va convinge de veridicitatea lui.

De ce a coborât El din cea mai înaltă glorie, ca să Se nască în împrejurări atât de umile? A venit să împlinească ceea ce legea și profeții prevestiseră. Există multe profeții în Vechiul Testament cu referire directă la Domnul Isus. Isaia 53.5,6 ne spune: „Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați. Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”. Îi mulțumim lui Dumnezeu că El a împlinit această profeție în mod perfect, prin jertfa Sa măreață de la Golgota!

Dar ce înseamnă că El a împlinit legea? Cu siguranță, nu înseamnă doar că a păzit legea, fiindcă legea cerea pedeapsa cu moartea pentru cei care o încălcau, iar El, în loc să aplice această pedeapsă împotriva celor vinovați, a împlinit cerințele legii pentru ei, prin faptul că a acceptat să primească El pedeapsa morții pentru ei. El Însuși a suferit judecata pe care noi o meritam. Prin urmare, El nu a desființat legea, ci a onorat-o, împlinind toate cerințele ei, astfel ca cei credincioși să nu mai fie sub lege, ci sub har. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

L. M. Grant

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacov 1.17


Ce Prieten bun! (2)

După mai mulți ani, un vecin care l-a vizitat a găsit pe o măsuță de lângă patul lui Joseph poezia: „What a friend we have in Jesus!”. Textul l-a fascinat pe vizitator și acesta a întrebat: „Dumneavoastră sunteți autorul?”. „Domnul și cu mine”, a fost răspunsul simplu a lui Joseph. El scrisese poezia pentru mama sa rămasă înlăcrimată și bolnavă în Irlanda, pentru că fiul ei a trebuit să sufere atât de mult. Joseph dorea să-și consoleze mama și să-i arate Cine devenise Prietenul lui cel mai bun.

Melodia pentru această poezie a fost compusă de asemenea într-un mod uimitor. Un învățător al școlii duminicale, făcând o vizită juristului Charles C. Converse (1834-1918), a găsit o hârtie pe care era scrisă această poezie. „O, aceasta este poezia pe care am dat-o să fie tipărită pentru școala duminicală! Păcat că nu există o melodie pentru ea!”, a spus învățătorul. După ce Converse a recitit versurile, a spus: „Mai puteți aștepta 15 minute?”, și a luat imediat o foaie de hârtie pe care în câteva minute a scris melodia. Niciodată Joseph Scriven nu s-ar fi putut gândi că această melodie va deveni așa de iubită de milioane de creștini din toată lumea. În spatele acelei lucrări a fost Dumnezeu, care a dorit să aducă prin această melodie alinare multor suflete. Joseph Scriven a plecat la Domnul pe 10 august 1886. Cântecul a fost tradus în diferite limbi. De asemenea, el a apărut și în limba română în diferite variante, dar cu același subiect: Ce Prieten bun e Domnul!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FURNICILE (3) – Fundația SEER

„Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” (Proverbele 10:4)


Furnicile tăietoare-de-frunze pot transporta până la cincizeci de ori greutatea proprie pe o distanță de peste 90 de metri. Asta înseamnă echivalentul unui om de 90 de kg care duce în spate cinci tone, pe o distanță de aproximativ 27 de kilometri! Într-o singură vară, o colonie mare de furnici poate excava între 13 și 20 de tone de pământ pentru a-și face mușuroiul și pot aduce înapoi în mușuroi în jur de 2 tone de material pe post de mâncare. Ele pot face patru călătorii dus-întors pe zi, spre surse de hrană, care se poate afla la o depărtare de peste 120 de metri față de mușuroi. Este aproximativ echivalentul a 100 de kilometri parcurși de un om. Dacă furnica ar avea pasul unui om, ea ar fi capabilă să alerge cu peste 100 km/h și ar merge normal cu viteza de 32 km/h.

Și mai ai impresia că îți este greu! Iată încă un lucru despre furnică demn de luat în seamă: întotdeauna dă ce are mai bun, și întotdeauna își face partea.

Invață-i pe copiii tăi că reputația lor nu va fi niciodată peste etica lor despre muncă și peste felul în care se desfășoară și este apreciată munca lor. Succesul imperiului Walt Disney s-a bazat pe filosofia fondatorului său: „Indiferent ce faci, fă-o atât de bine, încât oamenii care te vor vedea cum faci să-și dorească să învețe de la tine, și să aducă și pe alții ca să le arate cât de bine faci ceea ce faci.” Învață-i pe copiii tăi să muncească, să termine întotdeauna ce au de făcut și să dea totdeauna ce au ei mai bun. Dacă învață bine această lecție, nu trebuie să-i înveți multe despre succes; el va fi tovarășul lor constant.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 16:13-31


„Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu …”, I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răspuns că El Însuşi este „adevărata pâine … care coboară din cer” (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importanţă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care Îl dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine. Hristos trebuie să-mi fie susţinătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. În sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, înainte să se topească sub dogoarea zilei. Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineaţa, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindu-ne ocazia de a o face. Nu trece o zi fără să ne hrănim trupul. Tot astfel, nici sufletul să nu   ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

23 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!
Psalmul 19.14


Psalmul 19 (3) – Dumnezeu revelat în Răscumpărătorul

Dumnezeu S-a revelat prin cartea creației. Gloria Sa este văzută în stelele cerului – lucrarea mâinilor Sale (Psalmul 19.1-6). El S-a revelat de asemenea prin Scriptură, iar Psalmul 19 face referire în mod specific la Lege (Psalmul 19.7-11). Însă niciuna dintre aceste cărți ale revelației Sale nu putea mântui sufletul nostru. Gloria cerurilor ne descoperă puterea lui Dumnezeu și divinitatea Sa, însă nu și dragostea Sa; Legea, deși „sfântă și dreaptă și bună” (Romani 7.12), nu ne poate mântui. De fapt, prin Lege vine „cunoașterea păcatului” (Romani 3.20).

Cea de-a treia parte a psalmului tratează chestiunea păcatului (versetele 12-14). Avem aici rugăciunea psalmistului pentru a fi curățit de păcate ascunse și, de asemenea, pentru a fi păzit de păcate ale mândriei. Noi am fost îndreptățiți prin sângele scump al lui Hristos. El ne-a curățit de orice păcat, iar această lucrare nu mai trebuie vreodată repetată. Însă mărturisirea zilnică este o parte importantă a unei vieți creștine sănătoase și roditoare. Comuniunea cu Dumnezeu trebuie menținută. Versetul 12 vorbește despre păcatele comise din neștiință, însă psalmistul se roagă de asemenea să fie păzit de păcatele mândriei. Dacă acești pași ai vegherii și ai mărturisirii sunt urmați, vom fi păziți de păcate grave; nu există cădere bruscă în păcat, ci o alunecare gradată. Să luăm seama la acest lucru!

În ultimul verset al acestui psalm minunat, David Îl numește pe Iahve „Stânca mea” și „Răscumpărătorul meu”. Această expresie din urmă este folosită de doar două ori în Biblie – David și Iov sunt singurii credincioși care spun: „Răscumpărătorul meu” (Iov 19.25). Acest psalm începe cu Creatorul și se încheie cu Răscumpărătorul (vedeți, de asemenea, Apocalipsa 4.11 și 5.9). Fie ca meditația inimii noastre și cuvintele gurii noastre să fie plăcute Lui!

B. Reynolds

 

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nimeni nu este ca Dumnezeu … El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, și peste nori, în măreția Lui. Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost.
Deuteronom 33.26, 27


Ce Prieten bun! (1)

Joseph Medlicott Scriven s-a născut la 10 septembrie 1819 în Dublin (Irlanda). Copilăria și tinerețea nu au fost grele pentru el. A frecventat o școală bună, apoi a urmat studii superioare în Dublin. Joseph avea idealuri înalte. Curând s-a logodit cu o tânără care era de acord cu ideile lui. Urma să aibă loc căsătoria, dar a urmat tragedia. Cu o zi înaintea nunții, mireasa a traversat un pod pe un cal. Tocmai atunci s-a iscat un vânt puternic și viitoarea mireasă a căzut în apă și s-a înecat. A fost o mare tragedie pentru Joseph. Dar acel șoc nu l-a putut înfrânge pe tânărul Joseph. El s-a rugat insistent lui Dumnezeu pentru ajutor și sprijin.

Cu toate că avea mari perspective în țara natală, la vârsta de 25 de ani a plecat în Canada. Acolo dorea să uite de tot necazul său. La început a locuit în Port Hope (Portul nădejdii) unde a predat ore pentru copiii unei familii din Anglia. Acolo a cunoscut o tânără pe nume Elza Roche și s-au logodit. Cu câteva săptămâni înaintea nunții, tânăra s-a îmbolnăvit și a murit. Viața lui Joseph Scriven s-a transformat în durere. Dar a găsit adăpost la cel mai bun Prieten: Isus Hristos. De atunci gândurile lui Joseph s-au schimbat, el devenind speranța multor oameni aflați în suferință. Săracii, văduvele și bolnavii au găsit ajutor la acest om smerit. El a dorit ca dragostea lui Dumnezeu să ajungă la cât mai mulți oameni. Toate ajutoarele sale erau făcute cu multă smerenie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FURNICILE (2) – Fundația SEER

„Oriunde se munceşte este şi câştig” (Proverbele 14:23)


Furnica nu consideră munca drept slugărnicie sau activitate sub demnitatea ei. Fie că trebuie să curețe noroiul sau să ducă în spate poveri grele, ea nu face decât să-și ducă sarcina la bun sfârșit. Ce deosebire există între furnici și unii oameni din ziua de astăzi! Cineva a făcut următoarea glumă: „Dacă dorești să-ți ferești adolescentul de apă fierbinte, pune niște vase murdare în ea!” Orice sarcină poate (și trebuie) să fie făcută spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 10:31).

Esența acestei chestiuni se găsește în această simplă afirmație biblică: „Oriunde se muncește este și câștig.” Învață-i pe copii modalitatea demodată de a primi bani – muncind pentru ei! Cuvântul „vocație” vine din latinescul vocare, care înseamnă „a chema.” Așadar, fiecare muncă sau vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu.

Dr. Martin Luther King Jr. a afirmat pe bună dreptate: „Nu toții oamenii sunt chemați să aibă locuri de muncă specializate sau profesionale; chiar mai puțini sunt chemați la înălțimile geniului în arte sau științe; mulți sunt chemați să fie muncitori în fabrici, pe ogoare și pe străzi. Dar nicio muncă nu este lipsită de semnificație!”

Ca părinte, îți pregătești copilul pentru perioada când va munci, așa că pregătește-l bine. Dacă nu o faci, va avea o viață de suferință și va crea o viață de suferință pentru alții. În plus, s-ar putea să se întoarcă și să-ți bată la ușă! Șefii nu-i plătesc pe angajații care nu lucrează.

Așadar, înainte de a-i da copilului tău niște bani, dă-i niște sarcini, cum ar fi: să-și facă patul, să-și facă ordine în cameră, să ajute la treburile din casă, să ducă gunoiul, să ia note bune la școală și să-și facă temele la timp. Răsplata fără responsabilitate înseamnă răsfăț. Și dacă îți iubești copilul, nu vei face asta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 16:1-12


Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleşugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încrederea, răspunsul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

22 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Fericit este oricine nu se va poticni de Mine.
Luca 7.23


Ioan avea, fără îndoială, să înțeleagă aceste cuvinte. Ele fuseseră menite să-l atingă până în străfundurile sufletului. Acest iubit slujitor spusese, cu referire la Isus: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez”, iar acum era chemat să intre în mod practic în adevărul acestor cuvinte, nu doar în ce privea slujba sa, ci și în privința persoanei sale. Trebuia să accepte că viața sa avea să se încheie în acea temniță, sub ascuțișul sabiei. Cât de greu este de acceptat așa ceva de către carne și sânge! Cât de necesar era ca Ioan să audă acele cuvinte, pe care Petru le-a auzit mai târziu: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după acestea” (Ioan 13.7).

Ce cuvinte pline de greutate! „Acum” și „după acestea”! Câtă nevoie avem să ne aducem aminte de ele! Adesea ni se întâmplă că „acum” este învăluit într-un întuneric adânc și impenetrabil. Nori grei acoperă calea noastră. Lucrările Tatălui față de noi ne sunt cu totul inexplicabile. Gândurile ne sunt confuze. Există împrejurări în viața noastră pe care nu le putem înțelege deloc. Suntem cu totul cuprinși în acest „acum”, iar mințile noastre sunt pline de întuneric și de raționamente ale necredinței, până când la urechea noastră sună aceste cuvinte, ca un susur blând și subțire: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după acestea”.

Atunci primim răspunsuri, iar întunecatul și deprimantul „acum” este luminat de razele strălucitoare și glorioase ale lui „după acestea”, după care inima poate spune: „Facă-se voia Ta, Doamne!”. Facă Domnul să cunoaștem mai mult din această stare! Poate nu vom fi chemați, ca Ioan Botezătorul, la temniță și la moarte, însă fiecare dintre noi își are propriul „acum”, care trebuie interpretat în lumina lui „după acestea”. Trebuie să privim la „cele văzute și pentru un timp” în lumina clară și binecuvântată a „celor nevăzute și eterne”.

C. H. Mackintosh

 

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cu șase zile înainte de Paști, Isus a venit în Betania … Acolo I-au pregătit o cină. Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă.
Ioan 12.1,2


Casa din Betania

Biblia, cartea pentru fiecare om în parte și pentru toate împrejurările vieții noastre, ne redă și această istorisire. Ce scenă plăcută! Este unică în felul ei. Multe femei I-au slujit Domnului cu ceea ce aveau; mulți ucenici L-au urmat; mulți bolnavi, mulți necăjiți și mulți neștiutori au venit la El; unii L-au invitat la masă, dar niciunde nu S-a oprit așa cum S-a oprit în casa din Betania. Acolo Domnul a fost invitat nu numai să mănânce, ci și să rămână în casă. Acolo a fost primit cu o dragoste neprefăcută, a fost slujit cu cinste și a fost tratat într-un mod așa de deosebit, cum nu mai găsim un alt exemplu. Cele trei persoane care compuneau acea familie se deosebeau, desigur, foarte mult în caracterul și în viața lor spirituală, dar toate Îl iubeau din inimă pe Domnul Isus și au fost iubite cordial de Domnul și Mântuitorul lor. Acolo Domnul locuia cu plăcere, Se simțea bine. Acolo Se simțea acasă. Fericită familie! Ce onoare, ce privilegiu să găzduiești un astfel de Oaspete ceresc! Ce mult s-au bucurat aceste trei persoane! Neuitate au fost pentru ele acele ore și acele zile! Ele au făcut cunoștință cu Domnul Isus într-un mod cu totul deosebit. El era nu numai Salvatorul și Învățătorul lor, ci și Prietenul casei lor.

Și acest Salvator și Învățător ceresc dorește să intre și în casa inimii tale. Îl primești? Nu mai zăbovi, primește-L chiar acum, când încă este har!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FURNICILE (1) – Fundația SEER

„Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!” (Proverbele 6:6)


Solomon dezvoltă ideea în Proverbe 6: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.” (v. 6-8). Deși regina-furnică se află în centrul atenției și este mama întregii colonii, nu ea este conducătorul șef. Munca și supraviețuirea coloniei este asigurată de furnicile „soldați.” Acești lideri-slujitori sunt furnici mai în vârstă, care încep fiecare activitate nouă din mușuroi făcând munca ele singure. Furnicile mai tinere imită apoi liderii-slujitori și li se alătură la treabă. Nu există supraveghetori, șefi sau ofițeri printre furnici.

Așa că atunci când Solomon spune că furnicile nu au „nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregătesc hrana vara”, înseamnă că furnicile demarează activitatea automat; aceasta este imaginea omului harnic din Proverbe 10:4: „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.”

Când vezi o furnică ducând în spate o firimitură sau un bob de câteva ori mai mare decât ea, pe o pantă abruptă, asta este imaginea hărniciei! Indiferent de câte ori scapă încărcătura, se întoarce, o ridică și începe să urce din nou, până când reușește s-o ducă acolo unde trebuie. Ce o determină să facă asta? Foamea – forța motivatoare pusă în noi de Dumnezeu ca să muncim.

„Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru” (Proverbe 16:26). Zgomotul stomacului unui om flămând e deseori calea prin care ne învață Dumnezeu valoarea și importanța faptului de a fi dispuși să muncim.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 15:17-27


Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în viitor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit: 1) o moştenire; 2) o locuinţă; 3) un sanctuar; 4) o împărăţie. În prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. În acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Domnul permite să întâlnim pe calea noastră împrejurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste necazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3 …; 2 Corinteni 12.9). Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

21 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță.
Isaia 53.10


Iată Robul Meu (13)

Unele traduceri spun: a fost voia Domnului să-L zdrobească, fiindcă este dificil să înțelegem cum unui Dumnezeu drept I-ar fi plăcut să-L zdrobească. Trebuie însă precizat că voia lui Dumnezeu și plăcerea Lui sunt același lucru. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu L-ar fi zdrobit cu plăcere pe Fiul Său, ci doar că voia lui Dumnezeu și buna Sa plăcere sunt același lucru. Nu a existat nicio altă cale pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu de a aduce pe mulți fii la glorie. Doar aceasta era calea și doar prin acest proces dificil și dureros, jertfirea Fiului Său Preaiubit, a putut fi Dumnezeu onorat.

Fiul cel veșnic a avut același gând și Și-a adus sufletul ca jertfă pentru vină. Cu alte cuvinte, El S-a supus planului lui Dumnezeu de a fi Jertfa supremă prin care Dumnezeu să fie onorat. Aceasta era singura cale prin care noi puteam fi mântuiți și prin care putem intra în familia lui Dumnezeu. Când Petru a scris despre „sângele scump al lui Hristos”, a descris jertfa Lui unică drept jertfirea unui Miel fără cusur și fără pată. Jertfirea Lui a fost cunoscută mai înainte de întemeierea lumii (1 Petru 1.19,20). Ce lucru uimitor! Tatăl L-a dat pe Fiul – care S-a dat pe Sine Însuși – astfel ca acest plan să fie împlinit la vremea potrivită. El a implicat suferință, durere și zdrobire pentru Domnul Isus.

Expresia „sufletul Său” apare de trei ori în acest pasaj uimitor din Isaia. Mai întâi, Iahve avea să facă sufletul Său o jertfă pentru păcat și pentru vină, după cum Domnul Însuși S-a dat în vederea acestui lucru (versetul 10); apoi, „El va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut” (versetul 11); în al treilea rând, El Și-a dat sufletul la moarte (versetul 12), El, care era Prințul vieții – ce adevăr de nepătruns! Prin toate acestea, El L-a glorificat pe Dumnezeu și a așezat temelia pentru binecuvântările noastre.

A. E. Bouter

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.
Zaharia 9.9


Smerit și biruitor

Profeția din versetul de astăzi a fost împlinită în ziua pe care lumea o numește Duminica Floriilor. Domnul Isus Hristos a plecat spre Ierusalim, cetatea care-i omora pe proroci și în care El Se ducea să moară. Dar Dumnezeu a dorit ca Isus Hristos să intre în cetate ca Împărat, pentru împlinirea Scripturilor, ca mărturie pentru iudei că El era într-adevăr Mesia. Pentru împlinirea Scripturii cu privire la El, Domnul a intrat în cetate călare pe un măgar: „Nu te teme, fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe” (Ioan 12.15).

Domnul Isus a fost aclamat de mulțime ca Împăratul care venea în Numele lui Dumnezeu și care împlinea cu strictețe profeția biblică cu privire la El. În acel timp, Domnul Isus Hristos a venit în smerenie, dar va veni vremea când Se va arăta pe norii cerului, și nu pe un măgăruș. Dacă iudeii n-ar fi fost orbiți de ura și de necredința lor, ei ar fi înțeles că profețiile se împlineau prin intrarea Domnului Isus în Ierusalim și L-ar fi primit. La început, nici ucenicii nu au înțeles aceste adevăruri, dar, după ce a fost proslăvit Mântuitorul Isus Hristos, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El. Însă mărturia frumoasă a mulțimii la adresa Domnului a făcut să crească ura fariseilor, care vedeau prăbușindu-se influența, autoritatea și slava lor. Ce tablou real al inimilor omenești pline de ură împotriva Domnului Isus – atunci și acum, în vremea noastră!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM ÎMPĂCIUITOR! – Fundația SEER

„Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)


Un om care iubește pacea se îngrijește de propriile sale interese. Un om împăciuitor, se pune la dispoziție ca să-i ajute pe ceilalți. Nu e ușor să faci pace. Când vrei să fii un mediator, descoperi că „cel ce stă în mijlocul drumului este lovit din ambele părți”! Să fim cinstiți: uneori este mai ușor să trăiești într-un climat de teamă și animozitate, decât cu iminența schimbării care vine prin reconciliere!

„Întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). Asta înseamnă că trebuie să înveți să vorbești și să interacționezi cu oameni care gândesc altfel decât tine. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să-ți schimbi viziunea sau mesajul, ci înseamnă că trebuie să-ți schimbi abordarea. A face pace înseamnă a te angaja într-un dialog real cu doi oameni, și nu în „mușcături crâncene” cu o singură persoană.

Nimănui nu-i este ușor să-și accepte respingerea. De aceea puterea persoanelor împăciuitoare este atât de crucială în rezolvarea conflictelor. E un obiectiv prea înalt pentru a te aștepta ca toate diferențele să se omogenizeze ca într-un creuzet. Un scop realist este ca o salată: o combinație de ingrediente, în care fiecare își păstrează aroma și textura unică. Adevărata pace începe în inimă, nu în minte. Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8).

Când oamenii se simt iubiți și înțeleși, ei dau la o parte barierele și încep să aibă legături unii cu alții. Și când se întâmplă asta, problemele se rezolvă, și inimile și mințile se vindecă. De aceea a spus Domnul Isus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 15:1-16


Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul? În mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! În timp ce Paştele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi Îl arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi Îl arată pe Dumnezeu pentru păcătos. Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău”, înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).

„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare” (v.1). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptenilor? (cf. Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor. Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel – iar pentru noi în toată eternitatea – va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi” (Isaia 51.10).

20 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, ce are lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este printre copacii pădurii? Se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă?”.
Ezechiel 15.1-3


Acest pasaj explică motivul pentru care judecata lui Dumnezeu venise asupra lui Israel. Lemnul viței nu poate fi de folos la nimic altceva decât la foc (versetele 4 și 5). În același fel, Domnul Își îndreptase fața împotriva locuitorilor Ierusalimului și avea să-i judece prin foc, fiindcă „au lucrat cu necredincioșie” (versetul 8).

Imaginea folosită aici oferă însă și o lecție utilă pentru noi astăzi. Este accentuat faptul că din lemnul viței nu se poate face aproape nimic. Este prea subțire pentru a se construi cu el și prea moale pentru a se face din el cozi pentru diferite unelte. Atunci de ce plantează oamenii viță-de-vie? Doar pentru rodul ei! Rodul viței înveselește inima lui Dumnezeu și a omului (Judecători 9.13), iar acest lucru îl face unic între roadele tuturor pomilor.

Aceste detalii aruncă lumină asupra cuvintelor Domnului Isus către ucenicii Săi, în Ioan 15. Acolo, El spune: „Eu sunt vița; voi, mlădițele … Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit ca voi să mergeți și să aduceți rod, și rodul vostru să rămână” (versetele 5 și 16). Ca mlădițe ale Adevăratei Vițe, scopul nostru este să aducem rod spiritual care să rămână. Nimic nu poate fi făcut cu ceea ce noi suntem din punct de vedere natural, însă, dacă vom rodi spiritual, Îl vom glorifica atât pe Hristos, cât și pe Tatăl, care este Viticultorul.

S. Campbell

 

    

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul … judecă gândurile.
Evrei 4.12


Comoara noastră: Biblia

O familie olandeză era foarte săracă. Cu greu își câștiga pâinea zilnică. Acea familie nu știa că în casă se găsea o mare comoară. Într-o zi, mama a început să facă ordine într-un dulap neluat în seamă până atunci. În dulap a dat de un tablou vechi, fără ramă. Fiind curioasă, mama a chemat un expert să vadă tabloul. Așa a aflat că tabloul fusese făcut de marele pictor Vermeer, care a trăit în secolul al XVII-lea. Acel tablou a fost evaluat și vândut cu două milioane de dolari. Astfel, acea familie a devenit dintr-o dată una dintre cele mai bogate din țară.

Mulți oameni se aseamănă cu această familie sărmană. Ei trăiesc o viață săracă și nefericită, în timp ce comoara este în casa lor. Această comoară este Biblia. În ea se află marea veste a mântuirii prin credința în Isus Hristos. Valoarea unui suflet este așa de mare, încât Biblia afirmă: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26).

Să citim Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! În ea sunt cuprinse comori foarte mari pentru sufletul nostru. Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație strânsă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PAISPREZECE ÎNTREBĂRI DESPRE MISIUNEA TA – Fundația SEER

„Eu pentru aceasta M-am născut ” (Ioan 18:37)


Când știi care este misiunea pe care ți-a trasat-o Dumnezeu în viață și când știi că Dumnezeu este de partea ta, vei deveni de neoprit. Vei face greșeli? Desigur, dar Dumnezeu te iubește suficient de mult pentru a te mustra, pentru a te călăuzi și pentru a te aduce înapoi pe cale. Dacă vrei să știi ce poți face pentru a-ți descoperi chemarea și misiunea, iată niște întrebări ajutătoare pe care e bine să ți le pui:

1) Care au fost dorințele cu care m-am confruntat în cea mai mare parte a vieții mele?

2) Ce mă motivează să lucrez și să fiu productiv?

3) Ce mă face să merg înainte când sunt epuizat?

4) Ce mă face să nu renunț atunci când mă confrunt cu împotriviri?

5) Ce fac eu acum și pare să nu funcționeze?

6) Ce fac eu și aduce reacții pozitive și susținere din partea oamenilor?

7) Ce fac sau ce se petrece în viața mea când ușile par să se deschidă automat, fără efort?

8) Ce cred liderii înțelepți și consilierii evlavioși despre munca mea?

9) Ce mă face să mă simt bine pentru că sunt ceea ce sunt?

10) Ce-mi motivează creativitatea ca să se reverse în afară?

11) Ce sunt gata să sacrific pentru a realiza acest lucru?

12) Ce fac eu și I-aș oferi cu drag lui Dumnezeu spre aprobare?

13) Ce aș face fără să fiu plătit, dacă mi-aș permite?

14) Ce aș fi dispus să fac, în ciuda împotrivirilor, pentru a-mi duce la îndeplinire scopul dat de Dumnezeu?

Gândește-te, roagă-te și răspunde la aceste întrebări, și ele își vor răspândi lumina asupra misiunii vieții tale.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 14:15-31


Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. În timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!” (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor.

Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.14-15).

19 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.12,13


Toți cei care se află în poziția creștină sunt așezați în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, și acolo ei privesc cu fața descoperită slava Domnului. Hristos în glorie reprezintă obiectul care le captează privirea. Acest lucru s-a văzut, deși într-un fel neobișnuit, în episodul morții lui Ștefan. „Dar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Această scenă își are importanța prin faptul că acum cerurile sunt deschise oricărui credincios și că fiecare copil al lui Dumnezeu poate privi, fără vreun văl sau vreo altă piedică, un Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Căci la moartea lui Hristos perdeaua dinăuntru a fost ruptă, semnificând faptul că ispășirea făcută de El prin moartea Sa a fost acceptată de Dumnezeu, ca răspuns deplin și perfect la toate cerințele sfințeniei Sale, așa încât El poate să-Și manifeste harul și dragostea față de păcătoși, aducându-i, prin credința în Hristos, la Sine Însuși pentru a locui în prezența Sa, în Locul Preasfânt. Acesta este locul oricărui sfânt al lui Dumnezeu.

Mai trebuie adăugat însă ceva. Fără îndoială că acesta constituie locul oricărui credincios, dar este cu totul altă chestiune dacă fiecare îl ocupă în mod practic. Suntem aduși în acest loc pe baza lucrării lui Hristos, pe baza morții și învierii Sale; astfel, este privilegiul nostru binecuvântat să fim mereu preocupați cu Hristos ca obiect al nostru. Dumnezeu dorește să fim astfel preocupați, căci vrea ca să împărțim cu El plăcerea pe care Și-o găsește în Cel care Și-a ascuns slava, devenind ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Ocupăm noi deci în mod practic locul în care am fost aduși prin harul Dumnezeului nostru, și avem noi părtășie cu El în ce privește obiectul inimii Sale? Probabil că nu este mai mare pericol în timpurile acestea ca a cunoaște întregul adevăr al poziției noastre, fără însă a căuta să-l exprimăm în mod practic. Căci dacă ne lăudăm cu poziția noastră și neglijăm starea în care ne aflăm, ne facem vinovați de același păcat care i-a caracterizat pe iudei în timpul Domnului Isus. Ar trebui deci să ne cercetăm dacă avem sau nu atitudinea lui Ștefan, dacă fața noastră este la fel de îndreptată în sus către gloria Domnului.

E. Dennett

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satan! Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu”.
Matei 16.23


O piatră de poticnire

Oricât de binecuvântat și de onorat a fost Petru prin descoperirea pe care Tatăl ceresc i-o făcuse, inima lui încă ținea într-un mod firesc la gloria omenească a Stăpânului său (și, de fapt, la a sa proprie) și era departe de a se ridica la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu. Și, ce trist, el nu este singurul! Una este să fii convins de adevărurile cele mai înalte și chiar să te bucuri în mod sincer de ele ca adevăruri, și alta este să ai inima formată pentru sentimente și pentru un mers aici pe pământ care să fie potrivite cu aceste adevăruri. Ceea ce lipsește nu este sinceritatea în a te bucura de adevăr, ci atitudinea de a ține firea, eul, în poziția de mort față de lume. Ne putem bucura cu sinceritate de adevăr, așa cum ne este el prezentat din partea lui Dumnezeu, și totuși să nu dăm morții mădularele firii pământești, și astfel să nu avem o inimă într-o stare potrivită acestui adevăr.

Lumea ne tolerează când încercăm să vorbim despre evenimentele viitoare sau de acele adevăruri care nu ating fondul creștinismului, dar, dacă vorbim de cruce și de sângele Mântuitorului Isus Hristos, atunci lumea ne disprețuiește și nu ne ascultă. Petru gândea la lucrurile omului, nu la cele ale lui Dumnezeu. Dar Domnul, în credincioșia Sa, l-a mustrat pe Petru în privința aceasta și i-a învățat pe ucenicii Săi că singura cale, rânduită și necesară, este crucea; și cine voia să-L urmeze pe Domnul trebuia să intre pe această cale pe care a mers El.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS ADUCE PROGRES TUTUROR – Fundația SEER

„Cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:34)


Ateul Madalyn Murray O’Hair a spus odată: „Nimic bun nu a ieșit vreodată din creștinism. Și dacă acest creștinism nu a făcut de fapt niciun bine și nu a produs binele, noi trebuie să-l respingem.” Hristos a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). Fiecare cuvânt predicat despre Hristos a transformat vieți, și un bine extraordinar a fost făcut pentru societate. Să luăm de exemplu știința. Așa cum sublinia un expert, știința nu ar fi putut porni din nicio altă sursă. Nu se poate să își fi avut originea în cultura musulmană, pentru că datorită credinței sale în fatalism, ea ar fi împiedicat absolut orice progres sțiințific.

Și nici din sânul budismului sau a hinduismului din Asia nu a pornit, din cauza convingerii lor că lumea fizică nu este reală, că nimic nu există decât Dumnezeu, și că toate celelalte sunt simple închipuiri. Numai prin creștinism a luat ființă știința! Să ne gândim la cei care au intrat în mahalale pentru a-i salva pe cei abandonați, cum ar fi Armata Salvării, City Mission sau YMCA. Creștinii s-au dăruit unor oameni ca aceștia. Astăzi, odată cu excluderea Scripturii dintr-o bună parte a culturii noastre, vedem cum se instalează decăderea și corupția.

Care este răspunsul? Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5:13). Așa că ia-ți solnița și începe să împrăștii adevărul Cuvântului lui Dumnezeu care schimbă vieți! Domnul Isus a zis: „Voi sunteţi lumina lumii” (v. 14). Nu există întuneric suficient de profund în această lume pentru a putea stinge lumina unei lumânări. Așa că, lasă-ți lumina să strălucească!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 14:1-14


Israel era încredinţat că terminase cu vrăjmaşii lui, egiptenii. Totuşi aceştia, mânaţi de un zel ce şi-a greşit ţinta, s-au strâns şi au pornit în urmărirea poporului. Israeliţii păreau să fie prinşi în cursă. În faţă: Marea Roşie; înapoi: Faraon, carele, căpeteniile lui. O, ce groază, ce strigăte disperate! Poporul a trebuit să înveţe că nu există greutate prea mare pentru Domnul. Dimpotrivă, cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mult Dumnezeu are posibilitatea să-Şi arate puterea minunată.

Ce lecţie şi pentru noi! Când apare o dificultate, o încercare aparent fără ieşire, cum reacţionăm? Prea ades ne îngrijorăm şi suntem agitaţi. Dar ce-i spune Moise lui Israel? El începe prin a-i încuraja: „nu vă temeţi …”, apoi le spune că vor fi eliberaţi: „Domnul va lupta pentru voi…”. În final le dă instrucţiuni uşor de urmat, dar care deseori ne par foarte dificile: „staţi liniştiţi” (v.13, 14). A sta liniştit înseamnă deopotrivă «a nu face nimic» şi «a-ţi păstra duhul departe de orice frământare». Această bătălie nu angaja poporul: ea se purta între Domnul şi egipteni. Cel care i-a păzit pe ai Săi de îngerul nimicitor nu va putea, cu atât mai mult, să-i scape din mâinile oamenilor?

18 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări, și te voi ajuta și te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.
Isaia 41.10


În acest verset minunat, Domnul ne spune cinci lucruri, care ne oferă siguranța iubirii Sale.

1. Nu te teme.” Există uneori în viața noastră împrejurări, probleme, încercări, care ne umplu de temeri. Domnul știe acest lucru, de aceea El spune: „Nu te teme”. Ce pace ne oferă aceste cuvinte! El ne însoțește întotdeauna și, avându-L alături, orice teamă se împrăștie!

2. Nu te uita cu îngrijorare.” Când vine teama, ea aduce de obicei un simțământ al neputinței, care ne face să ne oprim. Ne simțim slabi, neajutorați și neputincioși. Domnul ne spune că trebuie să alungăm astfel de simțăminte, fiindcă El este, de fapt, Dumnezeul nostru. Avem nevoie să ascultăm glasul Lui și să înțelegem că El este partea noastră.

3. Eu te voi întări.” Cum avem nevoie de hrană și de putere fizică, tot așa avem nevoie de hrană și de putere spirituală. Ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu și căpătăm energie spirituală.

4. Te voi ajuta.” Când lucrăm singuri ne putem simți incapabili să terminăm lucrarea. În astfel de momente, Domnul spune: „Te voi ajuta”. Dacă El ne ajută, poate exista vreun lucru pe care să nu-l putem face?

5. Te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății Mele.” Când simțim că nu mai putem înainta, vedem cum El este gata să ne dea putere, să ne ajute și să ne sprijine cu însăși mâna Lui dreaptă.

Toate aceste expresii rezumă într-un fel minunat dragostea plină de bunătate a lui Dumnezeu și grija Lui necontenită pentru fiecare dintre noi.

B. Prigge

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Seara vine plânsul, iar dimineața vine veselia.
Psalmul 30.5


Plânsul și veselia

Viața pe pământ aduce cu sine multe lacrimi. Plângem pentru că suntem în necaz, pentru că ne lipsește puterea sau pentru că suferim cu alții, din empatie. Este, într-adevăr, așa cum remarcă psalmistul: noi mergem aici prin „Valea-Plângerii” (Psalmul 84.6). Uneori, calea noastră duce și prin valea întunecoasă a umbrei morții. Plângem la mormântul unui om iubit și vărsăm lacrimi din cauza golului pe care îl lasă în urmă în viața noastră.

Și Domnul Isus a mers pe această cale. În Psalmul 126.6 se spune despre El: „Cel care umblă plângând, purtând sămânța de semănat, se întoarce cu cântec de veselie, purtând snopii”. Și Mântuitorul a vărsat în viața Sa lacrimi. În grădina Ghetsimani, când Se gândea la lucrarea grea de mântuire care stătea înaintea Lui, El S-a rugat cu strigăte mari și cu lacrimi către Dumnezeul Său (Evrei 5.7). Plângând, El ducea sămânța să o semene, când avea să-și dea viața la cruce pentru noi.

Dar El a înviat după trei zile. În curând, El îi va duce cu bucurie acasă pe ai Săi, pe aceia pentru care a murit. Cât de mult Se va bucura El să-i aibă pe toți răscumpărații la Sine! Apoi va veni și pentru noi, cei răscumpărați, timpul bucuriei. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri, pentru ca în cer să putem fi fericiți pe deplin. Eliberați de orice slăbiciune trupească, eliberați de îngrijorări și de greutăți, ne vom bucura veșnic de slava Domnului nostru Isus Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARMELE PE CARE NI LE DĂ DUMNEZEU – Fundația SEER

„Şamgar… a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel” (Judecători 3:31)


Pentru că israeliții nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au ajuns să fie robii filistenilor, care i-au stăpânit prin frică și teroare. Dar Șamgar a refuzat să se lase intimidat. El s-a hotărât să folosească ceea ce avea la îndemână, un otig de plug, și să se lupte cu ei. El a refuzat să lase ca aparentul imposibil să-l împiedice să facă ceea ce era capabil. La urma urmelor, un om singur cu Dumnezeu formează majoritatea! Și dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? (vezi Romani 8:31). Așa că Șamgar și-a luat otigul… și a ucis șase sute de soldați filisteni. Probabil dușmanul a izbucnit în râs când a văzut această armă artizanală improvizată, dar asta numai până când el a început s-o mânuiască. Atunci, privirea din ochii săi a inspirat teamă în inima lor.

Curajul nu așteaptă ca situația să îți fie favorabilă, ca planul să fie perfect pus la punct sau ca opinia generală să se schimbe. Curajul așteaptă un singur lucru: undă verde de la Dumnezeu. La semnalul de plecare dat de Dumnezeu, mergi cu toate motoarele pornite, fără să pui întrebări. Asta înseamnă să ataci problema cu orice armă improvizată îți va da Dumnezeu. Este un asalt în scopul evacuării forțelor întunericului, prin decizia ta de a fi „sare și lumină” acolo unde te-a pus Dumnezeu.

E mai mult decât să subliniezi problema: e angajamentul tău de a face parte din soluție.

E mai mult decât să ai o inimă pentru Hristos: înseamnă să treci la fapte și să devii mâinile și picioarele Lui.

În loc să stai deoparte pentru că ești de părere că alții sunt mai calificați decât tine, implică-te cu ce ți-a dat Dumnezeu, și roagă-L să binecuvânteze ceea ce faci. După cum a spus odată cineva: „Puțin este mult, când Dumnezeu e în acel puțin!”  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 13:11-22


Să istoriseşti fiului tău”, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe   care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi (2 Corinteni 4.10)!

Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ieremia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dumnezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28.20).

17 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră, nici nu dați loc diavolului.
Efeseni 4.26,27


Uneori se spune că este greșit ca un creștin să fie mânios, însă acest loc din Scriptură, ca și altele, de fapt, arată că mânia uneori poate fi bună. Trebuie să avem însă grijă la caracterul mâniei, ca și la sursa ei. Dacă este generată de ceva care doar afectează eul nostru și, prin urmare, ia forma unei răzbunări, ea este, fără îndoială, contrară cu tot ceea ce înseamnă Hristos. Îl vedem pe Domnul cum Și-a rotit privirile cu mânie asupra unor oameni, arătând astfel simțămintele puternice pe care le avea cu privire la tot ceea ce era împotriva lui Dumnezeu (Marcu 3.5).

Oamenii ne vor cataloga ca fiind lipsiți de dragoste, dacă vom condamna cu tărie un lucru greșit, însă trebuie să știm că adevărata dragoste denunță răul și nu-l trece cu vederea. Adevărata dragoste înseamnă să ai simțămintele lui Dumnezeu cu privire la un lucru sau altul. Dacă Dumnezeu are părtășie cu ceva, atunci putem avea și noi, iar ceea ce urăște El, noi nu trebuie să iubim.

„Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Când ne mâniem, există cel mai mare pericol să păcătuim, de aceea este adăugată această atenționare. Mânia față de cineva care a păcătuit trebuie să fie un simțământ sfânt și să rămână așa. În felul acesta, mânia este simțită în prezența lui Dumnezeu. Cum însă pot ști dacă, în mânia mea, am mers mai departe și am păcătuit? „Să nu apună soarele peste mânia voastră.” Dacă iritarea persistă în duh, împreună cu resentimentele sau cu disprețul, oricine poate vedea că toate acestea nu sunt de la Dumnezeu. Când soarele apune, este fie un moment de comuniune plină de pace cu Dumnezeu, fie de complacere în resentimente, departe de El. Prin urmare este adăugat: „Nici nu dați loc diavolului”. Unde mânia și amărăciunea sunt întreținute în inimă, Satan își poate face ușor loc, ceea ce poate avea consecințe devastatoare.

W. Kelly

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1.20


Pacea

Generalul explică: „Pace putem obține numai dacă echipăm armata, pentru ca dușmanul să nu îndrăznească să ne atace”.

„Nu”, spune pacifistul, „pacea există numai atunci când noi toți distrugem armele. Atunci nimeni nu trebuie să se mai teamă”.

„Este greșit”, spune sociologul, „pace există numai când toți oamenii au suficientă mâncare”.

„Vă înșelați puternic, domnilor”, răspunde filozoful, „pace vom avea doar atunci când am obținut un nivel spiritual mai înalt”.

Citind aceste opinii diferite, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce spune El cu privire la tema „păcii”:

„Cei răi n-au pace, zice Domnul” (Isaia 48.22). Atât timp cât omul nu întreabă de Dumnezeu și nu se pune sub autoritatea Sa, nu există pace.

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Prin credința în Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre și a fost înviat spre îndreptățirea noastră, primim personal pace cu Dumnezeu.

„Lucrarea dreptății va fi pacea, roada dreptății: odihna și siguranța pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Acest cuvânt biblic indică spre un timp viitor, când Isus Hristos va crea pe pământ pace statornică printr-o domnie dreaptă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIE, NU FAIMĂ – Fundația SEER

„Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi…” (Coloseni 3:17)


Când vorbim despre slujirea lui Dumnezeu și a altora, trebuie să luăm hotărârea de a fi credincioși și de-a nu încerca să ieșim în evidență. Biblia spune: „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie, nu vine înălţarea. Ci (de la) Dumnezeu…” (Psalmul 75:6).

Așadar, nu încerca să te promovezi singur. Puține lucruri în viață sunt mai rele decât să fii într-un loc în care nu ai fost chemat niciodată și pentru care ești slab echipat.

Josh McDowell, care a vorbit în fața a milioane de studenți din lumea întreagă și a scris o sumedenie de cărți, și-a început viața de slujire a lui Hristos într-un mod mai smerit. Prima sa misiune la sediul organizației Campus Crusade for Christ a fost să curețe podeaua de la intrarea principală. El nu s-a întâlnit cu lideri din lucrare; sarcina lui a fost să le curețe noroiul de pe încălțăminte. Introducerea lui Josh în lucrare a semănat cu situația celui care ducea țărușii, când cortul era mutat din loc în loc, în vremea Vechiului Testament. Nu era tocmai o funcție ce necesita un profil înalt!

Fără o perspectivă corectă asupra motivației de-a ne implica în lucrare, e ușor să devenim iritați atunci când ni se dă o misiune care avem impresia că este sub demnitatea noastră. Așadar, cum ne putem păstra motivația de a-I sluji lui Dumnezeu? Aducându-ne aminte de promisiunea că într-o zi vom culege ce am semănat (vezi Galateni 6:7). Dumnezeu a promis că la tronul de judecată al lui Hristos, El va răsplăti slujirea credincioasă.

Așadar, dacă te-a chemat să-L slujești slujindu-i pe ceilalți, stai concentrat asupra credincioșiei, nu asupra mândriei. Trăiește urmând acest verset (Coloseni 3:17): „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:40-51, 13:1-10


Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua răscumpărării (12.2; 1 Regi 6.1). El instituie paştele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele” (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul” proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta” (13.3). Înlocuind Paştele cu Cina comemorativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?

În cap. 13, Domnul Îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap.12). Unii credincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi” (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut … este al Meu” (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor. Învăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile (de citit şi Tit 2.14).

16 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul. Mărturia Domnului este sigură, făcând înțelept pe cel simplu.
Psalmul 19.7


Psalmul 19 (2) – Dumnezeu revelat în Scriptură

În prima parte a acestui psalm, care constituie cartea descoperirii lui Dumnezeu prin creație, este folosit numele divin „El” („Puternic”). „El” este Dumnezeul puternic văzut în creație și observat de către națiunile păgâne. Împăratul David însă folosește numele de Iahve în restul psalmului (versetele 7-14). Folosirea acestui nume aici este semnificativă, fiindcă acesta este numele lui Dumnezeu în relația Sa cu poporul Său.

Immanuel Kant, cunoscutul filosof german, a scris odată, ca o concluzie la una dintre lucrările sale filosofice bine cunoscute: «Două lucruri mă umplu de uimire și de admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală dinăuntrul meu». Prima parte a afirmației este corectă, așa cum o vedem în primele șase versete ale Psalmului 19. Cea de-a doua parte a afirmației sale demonstrează însă limitele filosofiei omului. Fiindcă teologia liberală îmbrățișată de Kant nu acorda importanță inspirației Scripturii, el s-a întors de la Biblie către conștiința omului pentru călăuzire – o sărmană călăuză, într-adevăr. În Biblie, Dumnezeu ne-a oferit o călăuză vrednică de încredere, spre deosebire de legea morală aflată în interiorul omului căzut sau în cuprinsul filosofiei sale.

Cuvântul lui Dumnezeu restabilește sufletul, îi instruiește pe cei simpli, bucură inima, luminează mintea și curățește viața (versetele 7-9). Valoarea Cuvântului lui Dumnezeu nu poate fi estimată! El prețuiește mai mult decât aurul, decât aurul curat, și este mai dulce decât mierea. Orice cititor al Bibliei poate da mărturie despre acest lucru. David spune că, prin Scriptură, slujitorul lui Dumnezeu este atenționat, ceea ce este similar cu cuvintele lui Pavel către Timotei, anume că Scriptura este de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin pregătit (2 Timotei 3.16,17). În Psalmul 19, slujitorul lui Dumnezeu este atenționat prin Cuvânt, iar în 2 Timotei 3, omul lui Dumnezeu este instruit și echipat prin acest Cuvânt. Mesajul este clar: trebuie să prețuim și să cunoaștem Scriptura!

B. Reynolds

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.
Coloseni 3.13


Iertați-vă! (2)

Gândirea familiei victimei are ceva de transmis inimilor noastre. Iată ce a declarat fratele victimei: „În acel moment vom fi la egalitate”, a spus Art Julian, fratele lui Karen. „Dacă Ichsan va sta după gratii timp de zece ani, nu o va aduce pe sora noastră înapoi. Și atunci, care este beneficiul? De aceea am luat această decizie.” Au iertat. Rudele lui Karen i-au îmbrățișat pe Ichsan și pe fiul său, în vârstă de 11 Luni, la data aceea, și le-au oferit un album, cu poze din viața lui Karen, de când era mică și până când accidentul i-a luat viața.

Iertarea nu este doar o afirmație, doar un cuvânt rostit cu gura, pentru ca inima și mintea să rămână pline de venin. Iertarea este un proces, este o insistență în bunătate, este o luptă continuă a credinței de a înțelege comportamentul și reacțiile omenești, este acceptarea faptului simplu că orice poate fi iertat, dar – mai ales – că orice trebuie iertat. Pentru binele nostru, pentru liniștea noastră, trebuie să iertăm orice, oricât de imposibil ar părea. Iertarea aproapelui, chiar și a celui care a greșit, este porunca Mântuitorului, iar El ne dăruiește atât voința, cât și înfăptuirea. Din voința noastră proprie, netransformată prin credință și prin pocăință, nu putem să iertăm. Natura noastră veche nu poate să facă binele; ea este tot timpul revoltată împotriva celorlalți. De aceea trebuie să venim așa cum suntem la Mântuitorul, care ne dăruiește o inimă nouă, o gândire nouă, potrivită cu cerința Sa de a ierta.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA PRIETENIEI (2) – Fundația SEER

„Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi…” (Psalmul 68:6) Biblia mai spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24).


O femeie, recent divorțată, se mutase într-un oraș în care nu cunoștea pe nimeni. În cele din urmă, când s-a încumetat să meargă la biserică, ea s-a rugat: „Doamne, ajută-mă să mă integrez și înconjoară-mă cu prieteni.” Ajunsă acolo, a întrebat două femei dacă se poate așeza lângă ele, iar la terminare au luat prânzul împreună. S-a dovedit că toate cele trei femei locuiau singure și se simțeau izolate. Așa că au început un grup de studiu biblic, numindu-l: „Dragostea uimitoare a lui Dumnezeu ne susține.”

Ruth Senter a spus: „Când suntem cu adevărat uniți în Duhul, lucrăm spre binele fiecăruia dintre noi.” Câțiva ani mai târziu, această mică „familie” a devenit tot mai puternică, împărtășindu-și victoriile și înfrângerile, rugându-se și având grijă una de cealaltă.

Thomas Blackaby a remarcat: „Unul din lucrurile bune pe care le face Dumnezeu pentru noi este să ne dea prieteni credincioși. Aceasta este una din modalitățile prin care El ne oferă încurajare, sprijin, sfaturi și părtășie. Pavel nu ar fi supraviețuit din punct de vedere fizic în numeroasele încercări și persecuții, fără frați și surori în Hristos (vezi 2 Corinteni 7:6-7).

E trist când oamenii lui Dumnezeu nu dezvoltă prietenii, și în consecință pornesc singuri în lucrare. Nu e de mirare că ajung repede la epuizare, sau se-ntorc deziluzionați sau plini de amărăciune, pentru că n-au avut parte de sprijinul și încurajarea pe care le necesita lucrarea.” Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei pe care i-a ales ca să ne încurajeze și să ne susțină.

În momentul acesta, cui îi ești prieten? Ți-e clar care este persoana pe care ți-a indicat Dumnezeu s-o întărești și alături de care să pășești o vreme? Cere-i lui Dumnezeu să te ajute să fii un prieten credincios, întrucât împreună vă puteți bucura de ceea ce face El prin eforturile voastre combinate.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:28-39


În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici”, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

15 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.
Matei 6.32


Acest verset este de căpătâi pentru orice copil al lui Dumnezeu, în mijlocul împrejurărilor schimbătoare ale vieții. Aplicarea lui în viețile noastre înlătură orice nemulțumire, orice murmur și ne conduce la supunere deplină. Unde poate fi mai bine pentru cel credincios, decât în brațele Dumnezeului său? Noi nu știm deloc ce este mai bine pentru noi, de aceea ar trebui să ne bazăm întotdeauna pe înțelepciunea și pe dragostea Lui de Tată, căci El cunoaște toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie.

De multe ori El îngăduie ca pacea să ne fie tulburată și ca proptelele pe care le avem în această lume să dispară. Scopul Lui însă este ca astfel să ne putem bucura mai mult de binecuvântările spirituale, de „binecuvântările bunătății” (Psalmul 21.3). Să căutăm deci să ne punem încrederea în voia Tatălui nostru ceresc. El nu ne va călăuzi niciodată către ceva defavorabil nouă, fiindcă bunătatea și credincioșia sunt caracteristicile căilor Lui.

Dacă privim la viața Domnului Isus, vedem că de la iesle și până la cruce n-a existat nicio suferință inutilă pe care El să o fi îndurat. Orice picătură din cupa Sa amară a fost turnată acolo cu grijă de către Tatăl Său. Știind bine acest lucru, El a putut spune: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Să nu punem la îndoială dragostea Tatălui! El L-a dat pe Fiul Său pentru noi! Oricare ar fi încercarea sub care suferim, exemplul Domnului nostru să ne fie mângâiere și tărie!

J. R. MacDuff

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4.32


Iertați-vă! (1)

La data de 4 martie 2013, Rendy Andre Ichsan s-ar fi putut afla după gratii. Probabil ar fi fost condamnat la șase ani de închisoare, cu executare. În schimb, a primit o condamnare de cinci ani, fără executare. De ce? Aceasta s-a întâmplat doar pentru că familia femeii pe care a omorât-o a cerut expres această sentință. Accidentul a avut loc pe 1 iulie 2011. Ichsan își petrecuse noaptea sărbătorind. Karen Julian conducea mașina spre casă. Până la acel moment, Ichsan era cel mai fericit bărbat din lume, era proaspăt căsătorit, soția sa aștepta un copil și tocmai fusese promovat la serviciu. Un accident urma să încheie o viață și pe cealaltă urma să o schimbe radical. Karen Julian a murit la impactul celor două mașini. Ichsan avea o alcoolemie de două ori mai mare decât limita legală. Prin urmare, a fost arestat pentru că a condus sub influența băuturilor alcoolice și a fost condamnat pentru omorârea doamnei Karen Julian.

La proces, Ichsan a întâlnit rudele femeii pe care o ucisese. Cei doi frați, o soră și mama lor i-au spus judecătorului că vor ca Ichsan să plătească pentru ce a făcut, dar nu după gratii. Ar fi vrut ca el să facă o schimbare prin lucrul în folosul comunității. Ar fi dorit ca el să vorbească și altora despre ce a făcut, despre consecințele conducerii autoturismului sub influența alcoolului. Au cerut aceasta în speranța că măcar o persoană ar putea fi cruțată prin mesajul lui Ichsan.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPLATA PRIETENIEI (1) – Fundația SEER

„Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24)


Biblia spune: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Gloria Gaither subliniază acest lucru: „Prietenii adevărați sunt preocupați de ceea ce vei deveni. Ei se uită dincolo de prezent și țin profund la tine ca persoană.” Solomon a scris: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui” (v. 24). Și pentru că formarea și păstrarea unei prietenii îți ia timp și energie, răsplata depășește cu mult investiția.

Prietenul adevărat:

1) Îți dă o mână de ajutor când ești căzut. „Mai bine doi decât unul… căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade” (Eclesiastul 4:9-10).

2) Îți dă viziune. Indiferent cât de mult te iubesc și doresc să te ajute, cei din familie sunt uneori prea aproape ca să fie obiectivi, și e mai util să te deschizi în fața unei persoane care nu îți este rudă. Biblia spune: „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbe 27:9).

3) Îți dă bună dispoziție. Cineva spunea: „Dacă nu ai riduri înseamnă că nu ai râs destul!” Când râsul este ceea ce ți-a prescris doctorul, prietenii te ajută să descoperi umorul din situația ta – de obicei pentru că și ei au trecut pe acolo! Hazel C. Lee o spune în felul următor: „Când râdem de noi înșine, dar și unii cu alții, se creează sentimentul plăcut că suntem împreună.”

4) Te trage la răspundere. Ai observat vreodată că atunci când ai un comportament opus Cuvântului lui Dumnezeu, e ușor să te păcălești singur? Într-un astfel de moment, „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui” (v. 6). Așa că, astăzi, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru prietenii tăi buni, care te iubesc suficient de mult ca să fie cinstiți cu tine chiar și când lucrul acesta doare.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:17-27


Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?” (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele” spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptată de Dumnezeu (1 Ioan 1.7).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: