Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar.

Geneza 8.20


Acesta este primul altar menționat în Biblie. Noe a luat din toate viețuitoarele curate și a adus o ardere-de-tot. Avem un lucru minunat aici, la care trebuie să privim îndeaproape. Noe nu I-a adus această jertfă lui Dumnezeu pentru a fi salvat, ci pentru că fusese salvat. Inima lui era plină de recunoștință. Acesta este motivul pentru care jertfa lui a fost o ardere-de-tot. El a adus-o pe un altar pe care îl zidise special pentru ea. În general, noi credem că lucrul pe care îl oferim pe altar este cel important. Socotim altarul mai puțin important decât jertfa de pe el. Însă, în Matei 23.19, Domnul Isus întreabă: „Ce este mai mare, darul, sau altarul care sfințește darul?”. Cu alte cuvinte, jertfa este sfințită de către altar. Acesta este un lucru la care merită să medităm în rândurile care urmează.

Când citim despre cort în Exod 28 și 29, vedem că atât altarul, cât și jertfa de pe el vorbesc despre Domnul Isus. Altarul este un simbol al Domnului Isus, ca Om adevărat. Era făcut din lemn și era acoperit cu bronz. Din Numeri 16.38 învățăm că bronzul este un simbol al acelei dreptăți care poate trece prin focul judecății, fără să fie consumată. Acest lucru se aplică într-un mod evident la altar. Când privim la Domnul Isus pe cruce, nu putem să nu fim marcați de valoarea lucrării pe care El a împlinit-o. Atunci când încercăm să evaluăm orice lucrare de pe pământ, este important să vedem cine este cel care a făcut-o. La fel este cu lucrarea de la cruce – ea este o lucrare minunată, însă ce îi oferă această excelență inegalabilă? Fără îndoială, faptul că a fost făcută de Fiul binecuvântat al lui Dumnezeu! El, Cel Sfânt și Adevărat, a purtat la cruce toată judecata pentru păcat, fiind făcut păcat. Acesta era Cel despre care Dumnezeu mărturisise că în El Își găsea toată plăcerea. El Însuși a putut spune pe drept că făcea întotdeauna ceea ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Da, lucrarea de la cruce este glorioasă în ea însăși, însă are o valoare specială pentru inima lui Dumnezeu fiindcă a fost făcută de Cel care nu a cunoscut păcatul și care întotdeauna Îl glorificase ca Om pe pământ. El S-a supus judecății lui Dumnezeu printr-o ascultare perfectă, fiind „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic.

Isaia 40.29



Timp pentru alimentarea bateriei!

Telefoanele mobile au un volum limitat de date transmise și o autonomie destul de redusă a bateriei reîncărcabile. Adesea, atât disponibilul de date, cât și bateria sunt epuizate mai repede decât ne-am fi așteptat. La mașina electrică se întâmplă același lucru: energia acumulată este fixă și, drept urmare, distanța parcursă cu mașina este limitată.

Cu siguranță, cunoaștem acest lucru din practică. „Volumul” acțiunilor noastre are un prag. Iar „bateria” energiei acestor acțiuni ajunge surprinzător de repede în zona roșie, după care nu mai avem absolut nicio putere să mai facem ceva. Când avem ceva dificil de rezolvat și capul ne vâjâie de durere, simțim că energia noastră s-a consumat. Dar, după o pauză relaxantă, suntem iarăși în formă și putem trece să rezolvăm problema. De aceea este foarte important să ne alimentăm, pentru că altfel în curând nu mai funcționează nimic. Când ne oprim ca să alimentăm, nu risipim timpul. Acest timp este necesar. Doar după aceea putem continua lucrul cu o nouă „energie”.

Cunoașteți aceste „opriri pentru alimentare” în viețile voastre? Avem nevoie nu doar de odihnă și de somn pentru corpul nostru, ci și de o alimentare pentru interiorul nostru, pentru sufletul nostru.

Prin Biblie, Dumnezeu dorește să ne dea putere nouă. Din acest izvor divin de putere, creștinii pot să se alimenteze întotdeauna și oriunde. Desigur, aceasta presupune să ne luăm timp, la fel ca la pompa de alimentare, dar se merită! Luați-vă și astăzi timp pentru alimentarea omului din interior! Luați-vă timp să stați de vorbă cu Dumnezeu! Luați-vă timp să citiți prețiosul Său Cuvânt, Biblia!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI CHEMAT SĂ FII UN ÎNVINGĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Celui ce va birui” (Apocalipsa 2:7)


Niciun lucru nu devine măreț până nu le depășește pe celelalte. Apostolul Pavel scrie: „căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Ușile deschise ale marilor ocazii vin la pachet cu mari provocări, care îți vor pune la încercare credința. Dacă succesul extraordinar ar apărea cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Iar dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes extraordinar. Cum se transformă omida într-un fluture? Învingând coconul. Ar fi mai ușor să stea la adăpostul acelui înveliș? În unele zile, lupta e atât de mare, încât omida se gândește la asta. Însă prețul libertății, al zborului și al descoperirii este lupta, dezvoltarea și izbânda. Nu există altă cale!

De ce Domnul Isus Și-a trimis ucenicii pe Marea Galileii pe timp de furtună? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în orice împrejurare a vieții. În scurt timp avea să-i părăsească, așa că a folosit metode diferite pentru a-i echipa pentru viitor. Ce încerci să biruiești astăzi? În loc să te plângi sau să-L rogi pe Dumnezeu să ia acel lucru de la tine, încearcă să-l vezi ca pe o pregătire pentru chemarea pe care ți-a făcut-o.

Meditează la următoarele versete: „Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12). „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii.” „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Nu uita: azi, ești chemat să fii un învingător!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 19:1-25


Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3), iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.

Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li Sa descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).

11 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.

Ieremia 17.7,8


Aveți credință în Dumnezeu (2)

Remarcați contrastul dintre aceste versete și cele precedente! Cât de minunat este să-ți pui încrederea într-un așa Dumnezeu! Ce plăcut este să te încredințezi complet în brațele Lui, să-L ai doar pe El înaintea ochilor și să-ți găsește toate izvoarele în El!

Să luăm seama la acest mic cuvânt, «doar», care este de natură să ne cerceteze adânc pe toți. N-are niciun rost să spunem că ne încredem în Dumnezeu, în timp ce ochii noștri sunt ațintiți asupra făpturii. Mă tem de faptul că de multe ori vorbim despre încrederea în Domnul, în timp ce, în realitate, așteptăm ajutor de la semenii noștri.

Câtă nevoie avem să ne judecăm cele mai adânci motivații ale inimii în prezența lui Dumnezeu! Ne înșelăm atât de ușor pe noi înșine prin folosirea unui limbaj care, în ce ne privește, nu are nicio forță, nicio valoare și niciun adevăr. Limbajul credinței este pe buzele noastre, însă inima ne este plină de încrederea în oameni. Le vorbim oamenilor despre încrederea noastră în Dumnezeu pentru ca ei să ne ajute să ieșim din dificultățile în care suntem.

Să fim cinstiți cu noi înșine și să umblăm în lumina clară a prezenței lui Dumnezeu, unde totul este văzut exact așa cum este! Să nu-L lipsim pe Dumnezeu de gloria Sa și sufletele noastre de binecuvântări îmbelșugate printr-o mărturisire goală a dependenței de El, în timp ce inima noastră caută în taină ajutorul omului! Să nu ne privăm de bucuria, de pacea, de binecuvântarea, de tăria, de stabilitatea și de biruința pe care credința le va găsi întotdeauna în Dumnezeul cel viu, în Hristosul viu al lui Dumnezeu și în Cuvântul viu al lui Dumnezeu! Să avem „credință în Dumnezeu”!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și-a ridicat ochii …

Luca 16.23



Există viață după moarte!

Gândul că există viață după moarte nu se potrivește în mentalitatea multor oameni ai timpului nostru. Ei alungă ideea că în lumea cealaltă ar fi un loc de condamnare. Unii numesc aceasta o „formă de presiune morală”, iar alții cred că pot chiar să se amuze pe această temă.

Cu toate acestea, în testamentele unor materialiști și ale unor atei iluștri se găsesc dispoziții testamentare care ne determină să le ascultăm cu atenție. Un revoluționar vorbește despre revederea cu tovarășii săi, iar un materialist recunoscut cere ca, după incinerarea sa, cenușa să-i fie aruncată în mare.

De ce toate acestea? Oare nu se termină totuși totul odată cu moartea? O teamă ascunsă îi chinuie pe cei mai mulți. Dumnezeu „a pus în inima lor și veșnicia” (Eclesiastul 3.11). Fiecare om are o presimțire că cele văzute nu pot fi totul și că după moarte urmează ceva. Dar ne-am obișnuit așa de mult cu astfel de presimțiri, încât le îngropăm în vârtejul preocupărilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care omul modern nu poate suporta liniștea.

Dar de Dumnezeul cel viu nu poate să scape niciunul, fie că este țărână, fie că este cenușă presărată peste valuri. Există viață după moarte! Cerul și iadul sunt realități! De aceea Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, în lume: „Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16). Glasul Domnului se aude – poate de data asta și pentru tine – cu invitația făcută cu atâta insistență: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE DA DUBLU! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)


În cartea sa: „Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, Patrick Kavanaugh scrie și despre oratoriul „Mesia” capodopera muzicală a lui George Frideric Handel. Compozitor imprevizibil, cu un puternic spirit de independență, Handel și-a petrecut o mare parte a carierei sale oscilante trecând de la un eșec la altul. În acele vremuri, falimentul nu era o opțiune, așa că pe la 1740 Handel se îneca în datorii. Fără o minune, închisoarea era inevitabilă. S-a hotărât să dea un concert de adio și să se retragă, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Însă un prieten i-a înmânat o carte despre viața lui Isus, bazată pe o selecție de versete din Biblie… și totul s-a schimbat!

Handel s-a așternut pe scris și compus, și printr-o sforțare uluitoare a terminat partea întâi în șase zile, partea a doua în nouă zile, și partea a treia după alte șase zile. A lucrat cu înfrigurare, mânat de un scop măreț. Servitorii îi lăsau mâncarea la ușă, temându-se să-l deranjeze. Odată, când un servitor a găsit curajul de a deschide ușa, compozitorul i-a strigat înfiorat cu lacrimile șiroindu-i pe obraz: „Cred că am văzut cerul deschis înaintea mea, și pe mărețul Dumnezeu Însuși!” Tocmai terminase mult apreciatul cor „Aleluia!” Ce poveste de viață extraordinară!

Dar și Biblia este plină de astfel de istorisiri! Primele patruzeci și unu de capitole din cartea lui Iov descriu tot ce-a pierdut acesta: sănătate, avere, familie, prieteni… Apoi, în ultimul capitol citim: „Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese… În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” (Iov 42:10-12). Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru George Frideric Handel și pentru Iov poate să facă și pentru tine – dacă îți încredințezi viața în mâinile Sale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 17:1-14; 18:1-7


În cap. 7.1 l-am văzut pe împăratul Siriei, Reţin, atacând Iuda cu complicitatea lui Pecah, fiul lui Remalia. Cartea 2 Împăraţi (16.5-9) ne ajută să vedem deznodământul acestei istorii: Damascul a fost luat (de către Ţiglat-Pileser), iar Reţin, omorât. Profeţia despre Damasc… ne permite să privim în viitor, aşa cum au făcut şi toate oracolele sau profeţiile precedente; şi vedem cum Siria modernă va face parte din acel „torent de popoare (v. 12; Apocalipsa 17.15) care, asemeni unei mări agitate, va încerca să-l înece (aparent) pe Israel, … însă, „înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt (v. 14; Psalmul 37.36).

Cu totul diferită este tema cap. 18. Aici găsim prezentată o ţară maritimă care-şi întinde puterea protectoare (umbra aripilor) pentru a-i veni în ajutor poporului ales. Dumnezeu distinge între naţiunile lumii pe cele care-i sunt favorabile lui Israel de cele care nu-i sunt favorabile. Înţelegem de aici cu ce gând se îndreaptă El spre sărmanul Său popor pământesc, atunci când acesta este dispreţuit şi călcat în picioare de lume: în ochii Săi, Israel este „minunat” şi-n prezent şi-n viitor. Nu este el poporul Celui care se numeşte Minunat…? (cap. 9.6) un popor care aşteaptă, „tot aşteaptă…” (18.2,7). Cât despre noi, prieteni credincioşi, Îl aşteptăm oare cum se cuvine pe Cel care este nu numai Împăratul nostru, ci şi Mirele ceresc al Bisericii?

10 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. Și va fi ca un tufiș în pustie și nu va vedea când va veni binele; ci va trăi în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și nelocuit.

Ieremia 17.5,6


Aveți credință în Dumnezeu (1)

Cât de tentați suntem, în momentele dificile, să ne ațintim privirea către ajutorul din partea vreunei făpturi! Inimile noastre sunt pline de încrederea în făptură, de speranțe omenești și de așteptări pământești. Puțin cunoaștem profunda binecuvântare de a privi doar la Creator, la Dumnezeul nostru. Suntem gata să privim oriunde în altă parte, decât la El. Alergăm la fântâni crăpate și ne sprijinim pe orice trestie frântă, deși avem aproape de noi Izvorul nesecat și Stânca veacurilor.

Am experimentat totuși de nenumărate ori că pâraiele omenești sunt secate și că omul ne va dezamăgi de fiecare dată când vom privi la el după ajutor. Acesta este rezultatul trist al sprijinirii pe făptură: uscăciunea, pustiirea, dezamăgirea – la fel ca un tufiș în pustie: fără ploaie, fără rouă, fără nimic altceva decât secetă și uscăciune. Și cum poate fi altfel, dacă inima se întoarce de la Domnul, singurul Izvor de binecuvântare? Nu stă în putința făpturii să satisfacă inima omenească. Doar Dumnezeu poate face acest lucru. Doar El poate împlini orice nevoie și satisface orice dorință. Iar Dumnezeu nu va dezamăgi niciodată o inimă care se încrede în El.

Trebuie însă ca încrederea în El să fie reală. „Frații mei, ce folos dacă cineva zice” că se încrede în Dumnezeu (Iacov 2.14), dacă nu face așa în realitate? O încredere falsă, cu cuvântul sau cu limba, nu folosește la nimic, ci trebuie să fie o încredere cu fapta și cu adevărul. La ce folosește o credință care cu un ochi privește la Creator, iar cu celălalt, la făptură? Se poate ca Dumnezeu și făptura să fie așezați pe același taler? Imposibil! Trebuie să fie ori Dumnezeu, ori făptura; și blestemul urmează întotdeauna încrederii în făptură.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.
Eu sunt cu voi în toate zilele.

Ioan 20.20; Matei 28.20



Isus este mereu aproape

Deși astăzi, cu ajutorul mass-mediei, știrile ajung la fiecare cu repeziciune și deși tehnica abundă în mijloace de comunicare directă, totuși foarte mulți suferă de singurătate.

Cine însă este conștient de faptul că Isus este mereu aproape de el, acela știe că este susținut întotdeauna de Domnul și poate afirma: „Isus este Singurul cu care mă consult în orice situație. El mă înțelege pe deplin. Deși uneori am ezitat să-I încredințez cele mai neînsemnate amănunte din viață, am experimentat apoi că El Se preocupă în orice detaliu de mine”.

Un bolnav care trebuia să stea doar la pat scria: „Hristos mi-a dat putere să primesc suferința. El mi-a luat toată împotrivirea sau amărăciunea și, în schimb, mi-a oferit răbdarea. De atunci, eu am pace și bucurie în inimă și recunoștință față de Cel care a făcut aceasta în viața mea. Nu mă mai preocup cu mine și cu ceea ce este în jurul meu, căci, chiar dacă trebuie să stau numai pe spate, sunt atâtea de făcut pentru El și cu El”.

Domnul Isus Hristos nu a promis celor care se încred în El o viață fără greutăți. Dar prezența Lui umple golul și împlinește nevoia omului după comuniune. Această bucurie și pacea în Hristos se arată adesea tocmai la creștinii care sunt privați de sănătate sau de posesiunile lor. Ei caută și își găsesc fericirea doar în Isus Hristos!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.14-7.1 · Efeseni 6.19-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEUL ȘI MIELUL – Fundația S.E.E.R. România

„Să vă purtați cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:1-2)


Într-o zi, un leu s-a întâlnit în junglă cu un tigru. Leul l-a apucat pe tigru de coadă și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Tigrul a răspuns umil: „Tu ești, puternicul leu!” După aceea, leul a prins o maimuță și a întrebat-o: „Cine spui tu că este regele junglei?” Maimuța a răspuns cu frică: „Tu ești, mărite leu!” Apoi leul s-a întâlnit cu un elefant și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Elefantul l-a apucat cu trompa, l-a învârtit și l-a aruncat într-un copac, producându-i răni și suferință. Leul s-a dezmeticit și lingându-și rănile, i-a spus elefantului: „Dacă nu știi răspunsul corect, nu înseamnă că trebuie să te înfurii așa de tare!”

Învățătura din această fabulă este următoarea: Cu cât ai o autoritate mai mare, cu atât mai blândă trebuie să fie atitudinea ta față de ceilalți. În Sfânta Scriptură, Domnul Isus este numit leu și miel; El este Leul din seminția lui Iuda și Mielul lui Dumnezeu. Prin aceasta El ne arată esența adevăratei puteri și a calității de lider.

Când vorbim despre apărarea adevărului, trebuie să ragi ca un leu… și când vorbim de raportarea la oameni, trebuie să fii blând ca un miel. Apostolul Pavel o spune clar în Efeseni 4:1-2: „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” Și tot el spune (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Doamne, ajută-ne!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 14:28-32; 15:1-9; 16:1-14


După judecata împotriva Babilonului şi a Asiriei urmează cea a naţiunilor vecine lui Israel. Asemenea unor inculpaţi care se perindă în boxa acuzaţilor, aceşti vrăjmaşi dintotdeauna ai poporului evreu vor auzi, unul după altul, solemna profeţie.

Filistia, subjugată de Ozia, tatăl lui Ahaz (2 Cronici 26.6), nu avusese deloc răgaz să se bucure de moartea lui Ahaz (v. 28,29), pentru că Ezechia, fiul acestuia, avea să-i lovească şi el pe filisteni (2 Împăraţi 18.8).

Moabul este numit „prea arogant” (16.6). Caracteristica acestui popor era mândria, cu privire la care Domnul declară: „urăsc mândria şi îngâmfarea”; şi tot Domnul mărturiseşte că
mândria merge înaintea pieirii, iar un duh îngâmfat, înaintea căderii (Proverbe 8.13; 16.18). Asistăm la ruina Moabului; dezolarea sa este de nedescris. Urletele sale de groază şi de deznădejde umplu cap. 15 şi 16.

Versetele 3 şi 4 din cap. 16 ne ajută să înţelegem că cei credincioşi, fugind de persecuţia lui Antihrist (asupra lui Iuda), vor găsi adăpost pe teritoriul Moabului, iar v. 5 ne spune că, după împlinirea acestor judecăţi, va fi Unul care va domni în bunătate, în adevăr, în dreptate şi în nepărtinire. Psalmul 72.1-4 vesteşte vremea fericită când Hristos, adevăratul Solomon, va judeca poporul cu dreptate şi cu nepărtinire.”

9 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să ia din sânge și să pună pe amândoi ușorii ușii și pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca. Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.

Exod 12.7,8


După ce mielul de Paște era înjunghiat, sângele lui trebuia pus pe pragul de sus și pe ușorii ușii caselor israeliților. Sângele îi proteja de judecata lui Dumnezeu, când El avea să treacă prin țară în acea noapte. „Când voi vedea sângele, voi trece peste voi” (versetul 13). Credința în sângele lui Hristos vărsat la cruce este singurul mijloc pentru a fi puși la adăpost de judecata lui Dumnezeu.

Înăuntrul acestor case puse la adăpost urmau ei să mănânce mielul. Trei lucruri trebuia să însoțească acest lucru, pe care le vedem în pasajul citat și la care vom privi pe rând.

În primul rând, carnea trebuia friptă la foc, nu mâncată crudă sau fiartă, ci expusă direct la căldura flăcărilor. Acest lucru ne vorbește despre faptul că Domnul Isus a îndurat focul arzător al judecății directe a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, așa cum ne arată cuvintele Lui Însuși: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46). Hristos a suferit pentru noi judecata din partea unui Dumnezeu sfânt și drept.

În al doilea rând, carnea trebuia mâncată cu azime. Aluatul vorbește despre păcat, iar azimele vorbesc despre absența păcatului. Acest lucru arată că păcatul a fost judecat la cruce și, mai mult, nu numai că păcatele noastre au fost iertate prin jertfa lui Hristos, ci și că rădăcina cumplită a păcatului a fost pentru totdeauna judecată și condamnată prin aceeași lucrare.

În al treilea rând, paștele trebuia mâncat cu ierburi amare. Semnificația acestor ierburi amare trebuie cu siguranță să atingă inima fiecărui copil al lui Dumnezeu. Moartea lui Hristos pe cruce a fost cea mai amară moarte experimentată vreodată. De asemenea, ierburile amare ne amintesc că, prin jertfa Sa, eul a fost în întregime judecat. „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sunt pus în rândul celor care se coboară în groapă; sunt ca un om care nu mai are putere.
Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba.

Psalmul 88.4; Psalmul 102.4



Suferințele Lui de nespus

Niciun om nu a suferit ca Domnul Isus. Dacă încă din timpul vieții a fost Omul suferinței, cu cât mai mult la cruce! Acolo, dușmănia omului a ajuns la culme. Oamenii au luat în râs încrederea Sa în Dumnezeu. L-au batjocorit, pentru că a spus că este Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lui Israel. L-au rănit profund; inima Sa sensibilă exprimă profetic această durere în Psalmul 69.20: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare”.

În ziua răstignirii, când s-a făcut întuneric la amiază timp de trei ore, El a suferit judecata divină din cauza păcatelor noastre. Noi nu putem înțelege această durere. Nu putem pricepe ce a însemnat ea pentru Cel care n-a făcut niciodată păcat. El, Cel curat și fără păcat, a fost încărcat cu murdăria nedreptăților noastre și a trebuit să suporte pedeapsa pentru greșelile noastre. Durerea Sa redată profetic în Psalmul 88.16 – „Mânia Ta aprinsă a trecut peste mine, spaimele Tale m-au distrus” – abia dacă poate fi percepută de inimile noastre.

În cele trei ore de întuneric, Dumnezeu Și-a întors privirea de la El, pentru că Dumnezeu nu poate vedea păcatul. Ce durere a fost aceasta pentru Domnul Isus, care în timpul întregii Sale vieți S-a încrezut în Dumnezeu, iar acum era părăsit de El! Această durere adâncă a sufletului Său răzbate din rugăciunea Sa din Psalmul 22.1: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?”.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.1-13 · Efeseni 6.10-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UN CUVÂNT PENTRU CEI SENSIBILI – Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii…” (Matei 5:10)


Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12).

Dacă ești o persoană supărăcioasă, vei fi o pradă ușoară. Suferința, nu popularitatea, este secretul succesului pe termen lung. Apostolul Pavel a suferit când prietenii l-au părăsit pe el și lucrarea lui… a suferit din cauza comportamentului urât al corintenilor, a dezamăgirii produse de galateni, a tratamentului urât din Filipi, a batjocurii din partea atenienilor… și în final de condamnarea la moarte care s-a soldat cu decapitarea sa la Roma. El scrie: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13).

Haideți să analizăm împreună acest verset:

1) Vegheați. Diavolul stă gata să te prindă. Ce urmărește el? Valoarea pe care o ai pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața ta este o sămânță care are capacitatea de a produce o recoltă pentru Dumnezeu pe pământ, așa că protejează-te.

2) Fiți tari în credință. Nu te poți baza pe circumstanțe sau pe opinia altora, deoarece aceste lucruri se schimbă constant. Te poți baza numai pe Cuvântul lui Dumnezeu.

3) Fiți oameni. Imaturitatea te va răni când vine atacul. Biblia ne spune că trebuie „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Dacă faci aceleași greșeli și după douăzeci și cinci de ani, nu ai învățat suficient, și trebuie să te întorci înapoi la Scriptură.

4) Întăriți-vă. Slăbiciunea ta este o invitație pentru dușman. Ea precedă întotdeauna abandonul, predarea, iar renunțarea nu este o opțiune. Dumnezeu a spus poporului Israel că Țara Promisă este a lor, dar că trebuie să lupte pentru ea. Și numai cei care au fost dispuși să lupte au ajuns să intre în ea.

Același lucru este valabil și pentru tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 14:1-27


Din compasiune pentru rămăşiţa poporului Său, Dumnezeu va răsturna chiar şi cele mai mari imperii (43.3-5). Nimic nu este prea greu pentru El când este vorba să-i elibereze pe cei pe care-i iubeşte. Să nu ne temem! El are în mâini toate mijloacele pentru a-i ocroti pe copiii Săi, şi aceasta nu în virtutea credincioşiei noastre, ci a Sa.

După Babilon ne este adus în atenţie împăratul Babilonului. Devenim martorii unei scene deosebit de cumplite, pentru că Isaia ne conduce până la locuinţa morţilor, pentru a ne zugrăvi acolo tremurul cauzat de apariţia acestui personaj impunător. „Iată! Şi tu ai ajuns…” (v. 10) se miră cei care îl cunoscuseră
în culmea puterii lui! În acest împărat al Babilonului îl recunoaştem pe conducătorul celui de-al patrulea imperiu (cel roman), numit şi Fiara.

Totuşi, gândul Duhului trece mai departe de acest agent al lui Satan, pentru a ni-l evoca (începând cu v. 12) pe însuşi Satan. „Cum ai căzut din ceruri…?” Felul cum a pătruns mândria în Lucifer (numit şi Luceafărul, Steaua strălucitoare, Fiul zorilor, Heruvimul de lumină) rămâne o taină prea adâncă. Şi, deşi a devenit prinţ al întunericului, el încă ştie să se deghizeze în înger de lumină, pentru a înşela (2 Corinteni 11.14); el face şi astăzi pământul să tremure sub puterea întunericului şi nu-şi eliberează nicidecum prizonierii (v. 17; 49.24,25).

Dar, potrivit promisiunii divine, Dumnezeu îl va zdrobi în curând sub picioarele noastre (Romani 16.20; Ezechiel 28.16-19).

8 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare și celor care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumină.

Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

Matei 4.16; Ioan 12.46


Întunericul din lumea aceasta este foarte gros, iar Domnul Isus a venit pentru ca noi, prin credință, să avem lumina și să nu mai stăm în bezna care acoperă întreaga umanitate.

Cuvântul „oricine” este foarte cuprinzător; el ne include și pe mine și pe tine. Dacă ne punem încrederea în Isus, nu vom mai sta în umbra neagră a morții, ci vom intra în lumina caldă a zilei fără de sfârșit. Iar această trecere de la întuneric la lumină se va face dintr-odată.

Uneori ne mai poate umbri vreun nor, însă, dacă am crezut în Isus, nu mai suntem în întuneric, fiindcă El a venit pentru a ne dărui lumina strălucitoare a zilei. Dacă avem credință, avem privilegiul să ne bucurăm de lumina soarelui veșnic. Domnul a venit să ne scoată din noaptea depravării, a ignoranței, a îndoielii, a disperării, a păcatului și a morții. El a venit ca să ne elibereze de toate acestea, iar cei care și-au pus încrederea în El știu cu siguranță că venirea Lui n-a fost în zadar.

Alungă deprimarea, nu sta în întuneric, ci rămâi în lumină! În Domnul Isus este nădejdea, bucuria și întreg cerul tău! Privește la El, numai la El, și te vei bucura așa cum păsărelele se bucură de răsăritul soarelui și cum îngerii se bucură înaintea tronului ceresc!

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul, Domnul Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr; El, care Își ține îndurarea până în mii de generații, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.

Exod 34.6,7



Să nu înțelegem greșit bunătatea lui Dumnezeu

Unii oameni îndrăznesc să afirme: „Dumnezeu este atât de bun, încât până la urmă îi va mântui pe toți oamenii”.

Dar bunătatea nu este slăbiciune! În Biblie citim că Dumnezeu este sfânt și drept; El este și dragoste. El rămâne credincios, de aceea va împlini tot ce gura Sa a vorbit, atât cele referitoare la judecată, cât și cele referitoare la har.

Bunătatea nu este nici uitare! Păcatele noastre rămân lipite de noi până le vom recunoaște. Atunci Dumnezeu ne va ierta. El dăruiește iertarea Sa celor care cred că Fiul Său, Isus Hristos, a ispășit păcatele lor pe crucea de la Golgota. Pe această bază primim iertarea. Dumnezeu îi declară drepți, adică îi vede de parcă n-ar fi păcătuit niciodată, pe cei care cred.

Bunătatea nu înseamnă nici că poți face compromis! Să nu ne lăsăm orbiți de gânduri precum cel că Dumnezeu va închide un ochi în cazul nostru. El nu poate scuza nici măcar cea mai mică minciună cusută cu ață albă pe care am rostit-o cu cele mai bune intenții. El nu ne va trage la răspundere numai pentru păcatele mari, ci va scoate la lumină chiar și cele mai ascunse greșeli.

Dumnezeu este lumină și dragoste. El nu va fi nici tolerant, nici îngăduitor. Dar toți cei care astăzi își recunosc înaintea Lui păcatele și primesc mâna Lui întinsă de împăcare vor fi acceptați de Dumnezeu. Iar ceilalți? Cum vom putea scăpa de judecata și de pedeapsa unui Dumnezeu drept?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUFERINȚA – Fundația S.E.E.R. România

„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit…” (Evrei 12:2)


Apostolul Iacov scrie: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Te gândești să renunți? Viața e plină de momente de renunțare, dar dacă renunți la lupta pentru căsnicia ta, pentru cariera ta sau pentru visul tău, poate vei regreta toată viața ta. Numai dacă rămâi în cursă te poate întări Dumnezeu și te poate face câștigător.

F.B. Meyer spunea: „Nu testezi niciodată resursele lui Dumnezeu, până nu încerci imposibilul!” Renunțarea nu formează caracterul, suferința, însă – da! Suferința dezvoltă în tine ceva ce nimic altceva nu o poate face; de aceea Dumnezeu îi numește „fericiți pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11). Suferința susține curajul, produce răbdarea, oferă biruință și transformă visele în realitate. Nimeni nu a cunoscut mai multă suferință decât Domnul Isus. El a suferit în tot timpul vieții, și cel mai mult – pe drumul spre Calvar: când I-au smuls hainele de pe El și I-au pus coroana de spini… când biciul I-a sfărâmat carnea, și cuiele L-au pironit pe cruce… când prietenii Săi L-au părăsit și privitorii și-au bătut joc de El… când Dumnezeu Și-a întors fața de la El și când iadul s-a ridicat în picioare și a strigat: „Renunță!”…

Biblia ne spune clar că Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit.” Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință (vezi Evrei 11:6). El promite că atunci când Îl cauți cu toată inima ta, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13). Sunt promisiuni care ți se aplică și ție. Așa că spune-I lui Dumnezeu: „Planul meu este să merg înainte și să mă încred în Tine, iar Tu îmi vei da tăria de a merge până la capăt.” Când rostești o astfel de rugăciune, vei descoperi că ai primit o putere de a răbda mult mai mare decât ai fi crezut!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 13:1-22


De aici şi până la cap. 27, Dumnezeu ne va pune înainte judecăţile asupra naţiunilor, numite oracole sau profeţii: Profeţia despre…” (v. 1: lit. „Povara despre…). Acest cuvânt (povara) are o mare putere de sugestie, deoarece omul lui Dumnezeu, când este constrâns să anunţe judecata viitoare, astăzi ca şi atunci, nu o poate face altfel decât cu o inimă profund împovărată.

Din punct de vedere istoric, popoarele amintite aici erau contemporane cu Isaia şi, în această privinţă, profeţiile pe care le vom citi s-au împlinit deja ad-litteram. Relatările pelerinilor confirmă că locul în care a fost amplasat Babilonul este şi astăzi de-a dreptul dezolant şi înspăimântător, în el adăpostindu-se numai fiarele pustiului (v. 1722). Totuşi, după cum nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură” (2 Petru 1.20), nici aceasta nu poate fi explicată izolat, chiar dacă aruncăm un ochi în oglinda istoriei. Întotdeauna trebuie să căutăm în ea, însoţită de priceperea pe care ne=o dă Duhul Sfânt, o raportare la centrul şi scopul profeţiilor, Hristos şi împărăţia Sa viitoare.

Va fi un Babilon profetic: falsa Biserică apostată (vezi Apocalipsa 17.5; 18.1-24). Acest Babilon va cădea înainte de întemeierea împărăţiei, spre încântarea sfinţilor, a celor care se bucură de măreţia lui Dumnezeu (v. 3; Apocalipsa 18.20; comp. cu Psalmul 35.15,26).

7 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosif a căpătat favoare în ochii lui și-i slujea. Și l-a pus peste casa lui și a dat în mâna lui tot ce avea.

Geneza 39.4


Ne putem gândi la Iosif ca la un tânăr care purta o haină multicoloră și care a fost aruncat într-o groapă. Ne putem de asemenea gândi la el ca la un interpret de vise sau ca la un mare conducător, însă viața lui Iosif ne oferă una dintre cele mai complete imagini ale slujirii evlavioase. Viața lui este o frumoasă ilustrare a vieții Slujitorului perfect – Domnul Isus. Iosif a trecut de la fiu al tatălui său la slujitor al altora, iar apoi la suveran al țării. El n-a trecut de la fiu la suveran fără să fie mai întâi un slujitor. Ce imagine minunată a Celui care a părăsit tronul din ceruri, a devenit slujitorul tuturor, după care a suferit și a murit în locul nostru pe cruce. Ca rezultat al unei asemenea lucrări, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult.

Iosif a fost scos din groapă pentru a fi vândut ca rob, însă citim că a găsit favoare înaintea căpeteniei gărzii lui faraon. Iosif avea o adevărată inimă de slujitor, iar Dumnezeu l-a făcut să prospere. A fost supus la multe teste și încercări, însă nu s-a oprit din a-i sluji pe ceilalți. Cum a putut el să păstreze această linie? Privind doar la Cel pe care, dincolo de oameni, Îl slujea cu adevărat. Chiar și atunci când soția lui Potifar a încercat să-l ademenească, Iosif a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”. Iosif L-a onorat pe Dumnezeu în orice împrejurare.

A-i sluji pe alții nu a însemnat pentru Iosif nici o corvoadă și nici doar o simplă datorie, ci el și-a găsit plăcerea să o facă. Acest lucru nu poate fi posibil decât în măsura în care ne dedicăm principiilor sacrificiului în slujire și în care lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să ne transforme în slujitori care-L onorează pe Hristos. O lecție importantă din viața lui Iosif – și, cu mult mai mult, din viața Domnului nostru Însuși – este că a fi slujitori nu este ceva ce facem, ci ceva ce suntem.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El.

Psalmul 103.13



Cum se îndură un tată

Un tată trebuie să le interzică copiilor săi anumite lucruri care sunt periculoase pentru ei. Copiii nu înțeleg adesea de ce nu se pot cățăra în acel copac… sau de ce nu pot sări de pe acel zid… Deseori ei încalcă, în secret, interdicția și se rănesc.

Cum se comportă un tată bun? În inima sa, el este plin de îndurare față de copilul neascultător. Totuși, își va disciplina copilul, pentru ca acesta să învețe să respecte limitele stabilite.

Tatăl ceresc procedează la fel cu noi. El ne dă în Cuvântul Său indicatoare de avertizare, pentru că dorește să ne binecuvânteze și să ne protejeze de pericole. Totuși, câteodată avem impresia că noi știm mai bine și nu dăm ascultare poruncilor Lui. Atunci nu este de mirare că avem parte de pagube spirituale.

Dumnezeul și Tatăl nostru vede necazul în care ajungem din cauza voinței proprii și este plin de îndurare față de noi. Deși nu L-am ascultat, El nu ne părăsește, ci ne ajută să revenim pe cale. El nu ne va scuti de urmările unui pas greșit sau ale unei căi greșite, dar, în harul Său, ne ajută să le suportăm.

S-ar putea să ajungem în dificultăți fără să fim vinovați. Dumnezeul și Tatăl nostru știe cât de mult suferim din cauza acestor dificultăți. El are milă de noi și ne poartă de grijă cu îndurare, ca să putem suporta situația dificilă.

„Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea și adevărul Tău mă vor păzi totdeauna” (Psalmul 40.11).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele” (Proverbele 20:5)


Cei ce-l cunoșteau pe Simon Petru știau că era un om impulsiv și tentat să „dea cu bâta-n baltă”. Dar Domnul Isus a văzut altceva la Simon; de aceea i-a schimbat numele în Petru, ceea ce însemna că el era o piatră potrivită pentru o temelie. Oare îți poți imagina uimirea de pe fețele ucenicilor când Isus i-a zis (Matei 16:18): „tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”? Dar Petru a devenit într-adevăr un stâlp, un lider respectat și un fondator al bisericii. Și toate astea, datorită capacității și disponibilității Domnului Hristos de a privi dincolo de suprafață și de a vedea ce se află înăuntru. Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu ne dă un potențial imens, însă uneori e nevoie ca „un om cu pricepere” să recunoască acest fapt și să-l pună în valoare. Prea mulți dintre noi vedem numai ce se află la suprafață. Așa că ne grăbim să etichetăm pe cineva ca fiind arogant, iute la mânie, slab etc. Însă când ai o perspectivă spirituală, vezi dincolo de toate acestea, vezi speranțele și fricile din spatele comportamentului unei persoane.

Noi nu avem nevoie de critici autodeclarați, ci avem nevoie de:

1) Părinți care se roagă pentru copiii lor, care văd dincolo de slăbiciunile lor și care scot la iveală unicitatea lor;

2) Soți și soții care caută comorile ascunse în partenerii lor;

3) Oameni de afaceri care își tratează angajații cu respect și care știu să combine responsabilitățile lor cu talentele lor.

4) Credincioși care îi iartă pe creștinii imaturi, și care trudesc și lucrează să-i ajute pe aceștia să se dezvolte.

5) Câștigători de suflete care îi văd pe cei pierduți prin ochii Domnului Isus, și care sunt conștienți de ceea ce poate face puterea Sa transformatoare. Așadar, roagă-te pentru a avea o perspectivă spirituală asupra lucrurilor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 11:1-16; 12:1-6


Versetele 18, 19, 33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr-un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai” (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: o Odraslă”, care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).

Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care încă suspină”
şi este în „dureri de naştere”, aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.1922). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

6 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.

Matei 28.18


Cât de mare este puterea Lui! La glasul Său, valurile se potoleau, demonii se îngrozeau, iar mormintele dădeau înapoi pe morții lor. Prințul întunericului are și el putere, însă nu are „toată puterea”; este puternic, dar nu atotputernic; și nu poate face ce vrea. I s-a îngăduit să aducă necazul asupra lui Iov (Iov 1.12; 2.7); agenții săi, demonii, au trebuit să ceară voie să intre în turma de porci (Marcu 5.12,13); iar el însuși n-a putut decât să ceară ca Petru să fie cernut ca grâul (Luca 22.31), însă Domnul a intervenit pentru ucenicul Său.

Iubit credincios, cât de des, între tine și Satan nu există altceva decât harul Domnului Isus! Cheia lui Satan se potrivește în încuietoarea inimii tale nestatornice, însă Unul mai tare decât el îl împiedică să intre. Puterea vrăjmașului întețește flacăra, însă atotputernicia Domnului o stinge. Treci prin ispite dinăuntru și din afară? Privește la Cel al cărui har este îndeajuns pentru tine! Cel care are o putere infinită este și plin de bunătate, iar El îi călăuzește cu grijă pe cei slabi, osteniți și împovărați. Niciun lucru nu este prea mare sau prea neînsemnat pentru El.

Interesele noastre, prezente și viitoare, nu se pot afla într-un loc mai bun și mai sigur decât în mâinile Sale. Ne putem bucura de toată compasiunea firii Sale omenești și ne putem baza pe „toată puterea” Dumnezeirii Sale. Ne putem sprijini pe înțelepciunea sigură a căilor Sale, chiar dacă ele nu sunt așa cum am crede noi. Căile Lui vor fi întotdeauna cele mai bune! Infinita Lui dragoste, putere și înțelepciune sunt garanții sigure că planurile Sale se vor împlini. Promisiunile Lui nu vor eșua niciodată!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum mângâie pe cineva mama sa, așa vă voi mângâia Eu.

Isaia 66.13



Cum consolează o mamă

Astăzi vom spicui câteva gânduri despre cum mângâie o mamă; mâine, despre cum se îndură un tată.

Dumnezeu ne poate mângâia și ne poate ridica din starea de tristețe în care ne aflăm! În versetul de astăzi, El Se compară cu o mamă. De ce cu o mamă?

Pentru că o mamă își cunoaște și își iubește copilul; ea știe să consoleze chiar și atunci când copiii sunt maturi. Un bebeluș simte mângâierea mamei când se află la sânul ei și este alăptat. El primește nu numai hrană, ci se liniștește și se încrede în mama lui. Când copilașul se rănește sau este obosit, mama îl ia în brațe și îl poartă. Ea îi dăruiește copilului ei dragostea sa gingașă. Îl strânge la pieptul ei, de parcă ar vrea să ia în inima ei tot necazul lui.

Dumnezeu vrea să ne consoleze ca o mamă. Să mergem cu necazul și cu îngrijorările noastre la El! Să nu ne rușinăm de lacrimile noastre! Să ne vărsăm inimile înaintea Sa! El ne poate consola mai bine decât mamele noastre. Nu va trece cu vederea greșelile și păcatele, ci le va rezolva în mod divin. Când suntem la El, ne liniștim. Pacea Sa inundă inimile noastre.

Înconjurându-ne cu dragostea și cu îndurarea Sa, Dumnezeu dorește să trezească afecțiunea și încrederea noastră în El. Dumnezeu este prezent pentru a ne ajuta și pentru a ne consola. Să îndrăznim să venim la El cu toate greutățile noastre!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1.3,4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARUL CELIBATULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare are de la Dumnezeu darul lui” (1 Corinteni 7:7)


Nu e nimic greșit să fii necăsătorit. Uneori, când vedem o femeie frumoasă sau un bărbat prezentabil, care nu este căsătorit, ne gândim: „Oare ce cusur au?” Niciunul! Firește, un defect ar putea avea dacă ar fi căsătorit(ă), întrucât e mai bine să fii singur decât să te căsătorești cu persoana nepotrivită. O istorie despre doi prieteni spune că la un moment dat, unul dintre ei a observat că celălalt poartă verigheta pe degetul arătător de la mâna dreaptă. Așa că l-a întrebat: „E verigheta ta?” Prietenul său i-a răspuns: „Da!” Primul a întrebat: „De ce o porți pe degetul nepotrivit de la mâna nepotrivită?” Prietenul i-a răspuns: „Pentru că m-am căsătorit cu femeia nepotrivită!” Zâmbim amar…

Biblia ne învață însă că celibatul nu este doar o viață frumoasă, ci este un dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Asta nu înseamnă că a fi necăsătorit te face mai spiritual decât dacă ai fi căsătorit. Dar adevărul este că unii au fost aleși de Domnul și li s-a dat harul să rămână celibatari. Pavel a fost unul dintre aceștia. El scrie: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel a petrecut anii misiunii sale, în afară de șapte, în închisoare, unde a scris epistolele. Misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu era mai potrivită pentru cineva necăsătorit.

Așadar nimeni nu trebuie să se rușineze vreodată, sau să se simtă stânjenit, pentru că este necăsătorit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 10:1-23


Ultimele trei paragrafe din cap. 9 (v. 8-21) şi primul din cap. 10 (v. 1-4) sintetizează toate motivele pentru care mânia lui Dumnezeu nu se abate de la Israel şi „mâna Sa este tot întinsă” (9.12,17,21; 10.4). Însă această mână ţine o nuia înfricoşătoare, pentru a pedepsi poporul vinovat: este Asiria, amintită deja. A existat un asirian istoric (Sanherib şi armatele sale: vezi cap. 36.1), dar el nu a fost decât o palidă imagine a groaznicului asirian profetic care va invada ţara lui Israel puţin înainte de domnia lui Hristos. Dumnezeu, în indignarea Sa, va ordona acest atac împotriva poporului Său, atac de care agresorul va profita pentru a-şi atribui succesul şi chiar pentru a se ridica împotriva lui Dumnezeu (v. 13,15; comp. cu 2 Împăraţi 19.23…).

Ce nebunie! Unealta nu este nimic fără mâna care o mânuieşte! Din acest motiv, Dumnezeu, de îndată ce Îşi va încheia lucrul în care S-a folosit de această nuia, o va pune pe foc, cum se arde un simplu toiag (v. 16; 30.31-33).

Fie ca exemplul acestui act atât de drastic să ne aducă şi nouă aminte de ceea ce suntem, chiar în calitate de creştini, şi anume: instrumente fără putere şi fără înţelepciune proprie (comp. cu v. 13), pe care Domnul le poate pune deoparte sau înlocui, după cum găseşte El cu cale.

Gândul final al lui Dumnezeu nu este judecata, ci harul: …o rămăşiţă … se va întoarce (v. 21,22, citate în Romani 9.27).

5 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și despre Levi a zis: „Tumim al tău și Urim al tău sunt pentru bărbatul evlavios al tău, pe care l-ai încercat la Masa, cu care Te-ai certat la apele Meriba, care a zis despre tatăl său și despre mama sa: «Nu i-am văzut!». Și n-a recunoscut pe frații săi și n-a cunoscut pe fiii săi; pentru că ei au păzit cuvântul Tău și au ținut legământul Tău. Ei vor învăța pe Iacov judecățile Tale și pe Israel legea Ta; ei vor pune tămâie înaintea nărilor Tale și arderea-de-tot pe altarul Tău. Binecuvântează, Doamne, tăria lui și să-Ți fie plăcută lucrarea mâinilor lui. Zdrobește coapsele potrivnicilor lui și ale celor care-l urăsc, ca să nu se mai ridice”.

Deuteronom 33.8-11


Leviții (13) – Binecuvântarea lui Moise pentru Levi

La sfârșitul vieții sale, Moise, la fel ca Iacov, îl binecuvântează pe Israel. Sunt totuși câteva diferențe notabile între aceste două binecuvântări. Iacov blestemase cruzimea lui Simeon și a lui Levi, care îi uciseseră pe oamenii din Sihem. Acum lui Levi îi este dat un loc de apropiere de Dumnezeu, fiindcă leviții luaseră o poziție pentru El chiar cu prețul de a executa judecata Sa asupra celor din familiile lor. Simeon însă nu primește nicio binecuvântare – această seminție ocupase cu trufie un loc proeminent în imoralitatea de la Peor.

Domnul răsplătește și astăzi dragostea manifestată față de El. În Luca 14.26, El spune: „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, și mama, și soția, și copiii, și frații, și surorile, și chiar propria sa viață, nu poate fi ucenic al Meu”. Alte locuri din Scriptură arată clar că El nu dorește să lepădăm dragostea naturală pentru familiile noastre, însă această dragoste naturală trebuie să pară ură în comparație cu devotamentul nostru față de El. Domnul dorește – și merită – locul întâi în viața fiecăruia dintre cei care-L urmează.

Dragostea pentru El trebuie să fie motivația vieții și a slujirii noastre. Când Petru a auzit că Domnul era Cel care le vorbise de pe mal, s-a aruncat în apă și a înotat până la El. Când Domnul a dorit din peștii pe care tocmai îi prinseseră, Petru a tras năvodul cu pești la mal. Când a fost întrebat de Domnul, Petru și-a afirmat cu tărie dragostea pentru El. Slujirea lui Petru și moartea prin care el L-a glorificat pe Dumnezeu ne sunt prezentate în restul Noului Testament.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.

Iacov 1.17



Reformatorul Pierre Viret (2)

Pierre Viret a căutat să ducă Biblia oamenilor din popor; de aici s-au stârnit luptele care i-au agitat viața. Primul adversar, considera el, era păcatul. Viret combătea indiferența, ușurătatea, profanările de orice fel și suferea profund din cauza lipsei de evlavie a celor care mărturiseau că sunt creștini. El afirma cu putere: „Numai Biblia are autoritatea suficientă pentru a înlătura tradiția … Nu există siguranță cu privire la lucrurile divine și cerești, în nicio problemă legată de mântuirea noastră, decât în învățătura cerească, descoperită Bisericii prin Duhul Sfânt. Sensul Scripturii este ușor de găsit; pentru a-l stabili, nu este nevoie să recurgi la tradițiile părinților. Când rămâne ceva neclar, este de ajuns să ceri Scripturii să te lămurească ea însăși …”.

Reformatorul elvețian nu a încetat să repete că „omul, lăsat în voia lui, nu poate face nimic ca să fie mântuit”, că numai credința mântuiește, că „în nimeni altul nu este mântuire”, decât în Domnul Isus, „căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12).

Pierre Viret, un frumos exemplu creștin, se ferea să fie în prim-plan. Caracterizat de o modestie constantă și sinceră, el a lucrat întotdeauna cu râvnă și cu credincioșie în slujba pe care Domnul i-a pus-o înainte, potrivit celor spuse în 1 Corinteni 4.2: „Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios”.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LIMBA MATERNĂ A LUI SATAN – Fundația S.E.E.R. România

„Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui” (Ioan 8:44)


Domnul Isus a spus despre Satan: „Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui.”

Iată trei moduri în care ne minte Satan:

1) Prin îndoială. Strategia sa este să te descurajeze, să te facă să-ți freci mâinile a neputință și să spui: „Ce folos? Nimic nu se schimbă!” Când spui asta, semnezi „factura” și accepți „pachetul”. N-o face! Biblia spune: „eşti prins de cuvintele gurii tale” (Proverbele 6:2). Ceea ce spui îți formează o perspectivă asupra lucrurilor și creează mediul în care îți duci viața. Nu spune niciodată nimic care să-l facă pe Satan să creadă că este învingător.

2) Prin șoc. Dacă nu te aștepți la un atac din partea lui Satan, te vei alarma și te vei gândi: „Probabil nu avansez deloc. Din ce altă cauză aș duce în continuare aceleași lupte?!” De ce? Pentru că Satan nu renunță fără luptă, iar atacul său este dovada faptului că nu ai fost cucerit.

3) Prin sentimente. Satan va încerca să te convingă de faptul că nu meriți să fii iertat. El îți va spune că dacă nu te simți iertat, nu ești iertat. Dar nu uita: el este un mincinos. Aici e locul în care se decide victoria. Rămâi neclintit. În tine s-a făcut deja lucrarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune așa! Acum trebuie să începi să spui și tu la fel. Timpul îți va consolida apoi poziția. Satan îți va aduce în minte toate lucrurile de care te-a eliberat Dumnezeu, și confruntându-te din nou cu ele, vei experimenta câteva dintre emoțiile pe care le încercai când ai trecut prin ele. Strategia sa este să te facă să crezi că nimic nu s-a schimbat.

Nu te lăsa păcălit! Domnul Isus a zis (Ioan 8:31-32): „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu… veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 9:1-21


În timp ce cap. 8 se încheie cu „întunericul greu” în care Israel umblă ca un orb, bâjbâind, cap. 9 se deschide cu o mare lumină” (v. 2) strălucind înaintea paşilor săi. Citarea acestui pasaj în Matei 4.15,16 ne poartă înspre perioada Evangheliei, pentru a-L putea vedea strălucind acolo pe Cel care este Lumina lumii (Ioan 9.5). Galileea cea dispreţuită (dar atât de privilegiată) este tocmai locul în care Domnul Isus Îşi împlineşte cea mai mare parte a slujbei Sale: Îl putem vedea pe malul lacului cu ucenicii şi cu mulţimile; Capernaumul, datorită prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul său, va fi înălţat în mod deosebit: până la cer” (Matei 11.23).

Însă adevărata lumină nu este rezervată unei regiuni sau unui popor, ci ea „luminează pe orice om; cu toate acestea, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele (Ioan 1.9; 3.19).

Versetele noastre trec şi peste timpul respingerii Domnului şi peste întreaga perioadă actuală a Bisericii, care nu reprezintă niciodată tema profeţiilor, pentru a ne duce dintr-o dată în bucuria lui Israel (v. 3) când, după secole de întuneric, va răsări gloriosul Soare al dreptăţii (comp. cu 60.1,19,20). Frumosul v. 6 dezvăluie câteva dintre numele şi titlurile atribuite Fiului, care constituie tot atâtea binecuvântate subiecte de meditaţie pentru sufletele noastre.

4 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, întorcându-Se și văzându-i că-L urmează, le-a spus: „Ce căutați?”. Și ei I-au spus: „Rabi (care, tradus, înseamnă: Învățătorule), unde locuiești?”.

Ioan 1.38


Domnul îi testează pe cei doi ucenici cu întrebarea: „Ce căutați?”. Dacă noi, la fel ca acești doi ucenici, ne-am luat locul afară din sistemele religioase ale lumii, vom fi ca și ei puși la probă în ce privește motivațiile noastre. Dificultățile care apar în mijlocul celor credincioși ridică adesea această întrebare în inimile noastre: «De ce suntem aici?». Am luat acest loc doar pentru a scăpa de relele unei lumi religioase, sau doar pentru a dobândi mai multă lumină și o învățătură mai bună sau doar pentru că părinții noștri au fost aici înaintea noastră? Dacă așa stau lucrurile, vom fi cu siguranță testați în ce privește motivațiile noastre, ca nu cumva, dacă am acționat dintr-o motivație falsă sau amestecată, să obosim și să abandonăm locul ocării, în cele din urmă.

În cazul celor doi ucenici, întrebarea Domnului scoate la iveală adevăratul motiv prin întrebarea pe care aceștia, la rândul lor, o adresează Domnului: „Învățătorule, unde locuiești?”. Devine limpede faptul că ei nu luaseră locul în afara iudaismului doar pentru a scăpa de relele lui, nici pentru a obține beneficii pentru ei înșiși, ci fiindcă tânjeau să fie împreună cu Acela către care fuseseră atrași cu afecțiune. Motivația lor nu era eul, ci Domnul Însuși. Ei doreau să-L cunoască pe Acela la care fuseseră atrași, de aceea au spus: „Unde locuiești?”. Nu reușim să cunoaștem un om doar după o scurtă întâlnire cu el, ci trebuie să petrecem ceva timp în prezența lui, în propria lui casă. Dacă dorim să devenim mai familiarizați cu Hristos, trebuie să căutăm să-L cunoaștem în propria Lui casă – în casa Tatălui. Prin urmare, îndemnul Scripturii este: „Căutați lucrurile de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3.1). Și unde vom putea dobândi un simțământ mai adânc al lucrurilor de sus, decât fiind strânși, chiar dacă doar doi sau trei, pentru Numele Său și avându-L pe El în mijloc?

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Amintirea celui drept este binecuvântată … Cine are o inimă înțeleaptă primește poruncile …

Proverbe 10.7,8



Reformatorul Pierre Viret (1)

În această zi se împlinesc ٤٥٠ de ani de la plecarea în veșnicie a reformatorului protestant, elvețianul Pierre Viret. Aflând de moartea acestuia, un cancelar din Berna a mărturisit: „Am plâns, dar nu pe acest frate eliberat acum de mizeriile acestei lumi, ci am plâns biserica lipsită de un astfel de slujitor. Aș fi peste măsură de mâhnit dacă n-aș ști că el este acum lângă Domnul, unde nădăjduiesc să-l întâlnesc în curând”.

Pierre Viret a fost nu un inițiator, ci un continuator al lucrării pe care alții o începuseră. A dat dovadă de caracterul unui adevărat evanghelist, al unui ascultător fidel de îndemnul adresat lui Timotei: „Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui, la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4.2).

El vestea adevărul oriunde se afla: în hale, în piețe publice, în cimitirele orașelor, în capele, în catedrale, pentru că deviza lui era: „Viața mea nu-mi este atât de scumpă, cum îmi este gloria lui Dumnezeu … Pentru a mă achita cu credincioșie de slujba mea, trebuie să uit de tot ce aș putea avea mai scump pe lume, chiar și de propria-mi viață”.

Pierre Viret insista mereu asupra valorii principiilor de căpătâi: „Ce ați auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce ați auzit de la început, și voi veți rămâne în Fiul și în Tatăl” (1 Ioan 2.24). El afirma deseori că „prin învățătură, în mod deosebit, se pot corecta erorile și abuzurile”. Scriptura era considerată de el ca fiind unica regulă pentru viața de credință.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.27-36 · Efeseni 4.25-32

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE SE LUPTĂ DUMNEZEU CU TINE? – Fundația S.E.E.R. România

„Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24)


De ce ar permite Dumnezeu ca cineva să se lupte cu El? Pentru că lupta necesită contact apropiat. Iacov era un om care căuta să se realizeze prin propriile sale forțe, a cărui atitudine independentă spunea: „Nu am nevoie decât de mine însumi.” Cât timp se va lupta Dumnezeu cu tine? Numai o perioadă limitată. În cazul lui Iacov, a fost „până în revărsatul zorilor.” Dumnezeu știa că, dacă Iacov nu avea să I se supună în acea noapte, tot restul vieții sale va merge în direcția greșită.

Fiecare dintre noi poate învăța o lecție de aici. Nu amâna, s-ar putea să-ți expire timpul. Înainte de a renunța la integritatea ta, la familia ta și la viitorul tău, oprește-te și înțelege că Dumnezeu cunoaște lucruri pe care tu nu le știi. El știe când dușmanul plănuiește să lanseze următorul atac sau când moartea își va cere dreptul asupra ta. Când El Se luptă cu tine, o face pentru ca tu să înțelegi că-ți irosești viața sau că-ți neglijezi familia, ori vrea să-ți arate că nu
tu ești centrul universului!

Poate Se luptă cu tine pentru a te determina să-ți păstrezi locul de muncă fără să renunți, sau să rămâi implicat în biserică, ori să investești în căsătoria ta în loc să divorțezi. Dumnezeu Se va lupta cu tine până când nu vei mai căuta scuze și vei înfrunta realitatea și adevărul.

Domnul nu îndulcește situația. El ți-o prezintă așa cum e… și nu te va lăsa să scapi, scuzându-te! Chiar faptul că Dumnezeu este dispus să lupte cu tine, ca să devii supus, înseamnă că El are un plan măreț pentru tine! Firește, ceea ce a pregătit El este mai măreț decât orice ai putea concepe tu vreodată sau ți-ai putea imagina. De aceea Se luptă Dumnezeu cu tine… El luptă de fapt pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 8:1-22


Două mari personaje şi totodată două subiecte importante domină
întreaga profeţie a lui Isaia: Unul, nespus de preţios şi de mângâietor, este Mesia Însuşi. Celălalt, aflat la polul opus, este înspăimântătorul Asirian, puternicul vrăjmaş al lui Israel în zilele din urmă. Pentru că poporul L-a refuzat pe Cel dintâi, va avea de-a face cu cel de-al doilea; pentru că au respins apele harului Celui care le-a fost trimis (Siloam sau Siloe semnificând „Trimis”: Ioan 9.7), le rămâne ca, în judecată, să fie potopiţi de apele puternice şi multe” ale temutului împărat al Asiriei (v. 6,7). Cu toate acestea, pentru că este vorba de ţara lui Emanuel, Dumnezeu îi va zdrobi în final pe cei care se unesc pentru a o invada. Versetul 9 ne descrie care va fi în curând soarta acestor naţiuni aliate, temă astăzi la ordinea zilei (Isaia 54.15).

Pentru a păstra firul călăuzitor al acestor cuvinte profetice, să nu uităm că ele privesc atât poporul răzvrătit şi apostat, luat în întregime (v. 11,14,15,19…), cât şi rămăşiţa credincioasă, căreia Duhul i Se adresează deopotrivă aici.

Citarea v. 18 în Evrei 2.13 ne ajută să-L vedem, în profet şi în fiii acestuia (7.3; 8.18), pe Hristos, prezentându-Se înaintea lui Dumnezeu împreună cu ucenicii Săi (v. 16): Lui nu-I este ruşine să-i recunoască şi să-i numească fraţii” Săi (vezi Ioan 17.6; 20.17).

3 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței.

Evrei 12.2


S-a spus că Evrei 11 este ca o galerie de artă a credinței și că versetul 2 din capitolul 12 ne prezintă marea Capodoperă. Pe măsură ce vizităm această galerie, putem admira portretele prezentate, însă Capodopera le pune pe toate în umbră. Doar Isus este Căpetenia (Originea) și Desăvârșitorul credinței. Toți ceilalți au manifestat diferite trăsături ale credinței; sclipiri ale ei au fost văzute în diverse etape ale vieții lor. În El însă, întreaga întindere a credinței a fost văzută, în tot timpul, de la început și până la sfârșit.

Cel care a fost exemplificarea perfectă a credinței ne este prezentat ca Țintă a noastră, ca Obiect al credinței noastre. În aceasta noi avem un imens avantaj față de toți eroii credinței menționați în Evrei 11, fiindcă ei au trăit într-o perioadă când un astfel de Obiect nu putea fi cunoscut. Credința este un fel de ochi sau de telescop al sufletului, de aceea credința vede. În pasajul nostru, credința privește la Isus. Dacă Domnul umple întreaga perspectivă a sufletelor noastre, vom găsi în El motivația și energia pentru a alerga cu răbdare în alergarea care ne stă înainte.

Mai mult, El este Exemplul nostru. El S-a confruntat cu orice fel de obstacol pe drumul credinței pe care l-a străbătut. N-a avut de îndurat doar împotrivire din partea păcătoșilor, ci și crucea, cu toată rușinea pe care ea a implicat-o. Rușinea crucii a fost însă disprețuită de El, însă cine poate spune toate suferințele pe care le-a implicat ea? Deși nu vom putea înțelege vreodată pe deplin ce a însemnat crucea pentru El, avem totuși cunoștința deplină a faptului că El a răbdat-o.

În ce privește suferințele pentru păcat, Domnul Isus este absolut singur și în acestea este cu neputință ca El să fie Exemplul nostru.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus Hristos spune:] „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”.

Apocalipsa 1.17,18



„Am fost mort și, iată, sunt viu!”

La ora de limba română, elevii au învățat să conjuge verbul „a fi” la timpul prezent și la timpul perfect compus: „Eu sunt, tu ești…” și „eu am fost, tu ai fost…”. Profesoara le-a explicat: „Prezentul arată că acțiunea este săvârșită în momentul vorbirii, iar perfectul compus arată o acțiune realizată și terminată în trecut”.

Elevii au început să dea exemple: „Eu am fost tânăr – eu sunt bătrân. Eu am fost trist – eu sunt bucuros. Eu am fost mort – eu sunt viu”. Robert a intervenit imediat: „Eu am fost mort – eu sunt viu nu merge. Dacă ai murit, atunci ești și rămâi mort!”.

Robert avea dreptate. Nimeni nu poate spune la trecut „am fost mort” și apoi la prezent „sunt viu”.

Să ne gândim însă la cuvintele rostite de Însuși Domnul Isus: „Am fost mort și, iată, sunt viu!”. Ce realitate pătrunzătoare exprimă aceste puține cuvinte: Domnul Isus a fost mort, dar El nu mai este mort! Da, Isus a murit la cruce și apoi a fost înmormântat. Dar a treia zi a înviat. Martori oculari fără număr L-au văzut pe Domnul după învierea Sa.

În lucrarea Sa de răscumpărare la cruce, Domnul Isus a câștigat, prin propria Sa moarte, biruința asupra morții și asupra întregii puteri a diavolului. Toți cei care cred în Isus Mântuitorul au parte de biruința Lui asupra morții. El ne promite: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25). Și ce a promis Domnul Isus se va împlini, pentru că El Își respectă cuvântul.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.12-26 · Efeseni 4.17-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLÂNGI ȘI MERGI MAI DEPARTE – Fundația S.E.E.R. România

„Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare…” (Psalmul 84:6)


Dacă ai fost crescut într-o cultură în care manifestarea emoțiilor era considerată un semn de slăbiciune, atunci tu trebuie să înveți că plânsul în urma unei pierderi este un proces sănătos – și biblic. Sfânta Scriptură ne spune: „Când străbat aceştia (adică, cei ce se încred în Dumnezeu) Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:6-7). Atunci când puterea ta vine de la Domnul, poți umbla prin „Valea Plângerii” și poți să ieși din ea mai puternic. Durata de timp pe care o petrece fiecare dintre noi în acea vale poate fi diferită, dar vine o vreme în care trebuie să acceptăm voia lui Dumnezeu și să mergem mai departe. Așadar, de multe ori suntem șocați de moartea cuiva drag, însă Dumnezeu nu este.

Împăratul David a zis: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Și oricât ai încerca, tu nu poți face nimic ca să schimbi acest lucru. Adevărul este că noi nu plângem „ca ceilalţi, care n-au nădejde.” (1 Tesaloniceni 4:13). Într-o zi, ne vom reîntâlni cu persoanele dragi nouă în prezența Domnului și nu ne vom mai despărți niciodată. Pentru noi nu există „Adio”, ci doar „La revedere!” Între timp, dacă ai nevoie de ajutor, nu te jena să-l ceri! Nu uita: „Prietenul adevărat… în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17).

Roagă-L pe Dumnezeu să te conducă la o persoană, un consilier sau un grup de sprijin care te poate ajuta să identifici sentimentul care te ține blocat în ciclul durerii. Prețuiește amintirea celui drag, dar mergi mai departe… și împlinește-ți menirea pentru care ai venit pe pământ!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 7:1-25


După ce a răspuns chemării lui Dumnezeu, se pare că Isaia a trebuit să mai aştepte timp lung până să-şi înceapă slujba în public (cel puţin şaisprezece ani, cât a durat domnia lui Iotam). Dacă şi noi avem de trecut printr-o astfel de şcoală a răbdării, să nu ne descurajăm. Să-L lăsăm pe Domnul să aleagă El momentul potrivit şi modul în care doreşte să ne folosească. Singura noastră responsabilitate este să fim disponibili şi ascultători (comp. cu Matei 8.9).

Cel dintâi împărat la care este trimis Isaia este cel al lui Iuda, răutăciosul Ahaz, într-un ceas de cumpănă pentru micul regat. Acesta era ameninţat nu numai de Reţin, împăratul Siriei, ci, mai trist, şi de Pecah, împăratul lui Israel. Folosindu-se de aceştia, Satan căuta să răstoarne tronul lui David şi astfel să se împotrivească domniei lui Mesia cel promis. Însă profetul este purtătorul unor veşti bune: cei doi asediatori nu-şi vor putea împlini planurile lor rele. Apoi Ahaz este invitat să audă o revelaţie pe cât de măreaţă, pe atât de glorioasă: este cea a naşterii lui Emanuel. Acesta va aduce mântuire casei lui David, lui Israel şi întregii lumi. Ce frumoasă semnificaţie are numele Emanuel: Dumnezeu cu noi (Matei 1.23)! Îl întâlnim aici ca pe cea dintâi rază de lumină proiectată de făclia profetică în mijlocul adâncului întuneric moral (2 Petru 1.19).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: