Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 feb. 2026

20 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] îngâmfat zadarnic de gândirea cărnii sale și neținându‑se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns unit prin încheieturi și legături, crește cu creșterea de la Dumnezeu.

Coloseni 2.18,19

Dacă mă țin strâns de Hristos, dacă am conștiența unirii cu El, dacă mă bucur de comuniunea cu El, atunci nu voi pune nimic între El și mine. Dacă sunt cu El, atunci mă aflu deasupra făpturilor puse în cea mai înaltă poziție. Ce har minunat! Ce privilegii prețioase decurg din poziția noastră în Hristos! Să nu lăsăm nimic să se interpună între gloria Capului și sufletele noastre! Să nu acceptăm nimic care să umbrească ceva din prezența Lui în inimile noastre: Să ne ținem strâns de Căpetenia noastră! Suntem uniți cu El, acolo unde este El – aceasta este o realitate de neclintit. Dumnezeu să ne dea harul să păstrăm vie conștiența acestui fapt și să‑l savurăm fără încetare!

Să observăm câteva consecințe ce rezultă din această unire a mădularelor – care formează Trupul – cu Capul slăvit! În opoziție cu pretențiile falșilor învățători, care voiau să‑i împingă pe creștini spre o dezvoltare pe calea raționamentelor și a imaginației, aici creșterea este de la Dumnezeu. Această creștere, divină în sursa și în natura ei, provine din faptul că mădularele Trupului, unite cu Hristos‑Capul, primesc de la El comorile de viață și de har care se află în El. Ceea ce hrănește astfel Trupul ține mădularele de pe tot pământul strâns unite între ele și, în felul acesta, Trupul își dobândește tăria și creșterea. Părțile Trupului nu se izolează. Ele subzistă împreună, trăiesc din aceeași viață, „strâns unit prin încheieturi și legături“, după cum spune apostolul. Toate părțile sunt hrănite împreună, prin comunicarea pe care o au între ele.

Trupul lui Hristos este unul, deși este alcătuit din mădulare diferite. Adevărații creștini, care posedă viața lui Hristos, sunt uniți cu El în cer. Capul subzistă în ciuda oricărei ruine și de El trebuie să ne ținem strâns. Mădularele alcătuiesc aici, pe pământ, Trupul Său, care crește cu creșterea de la Dumnezeu. Această realitate binecuvântată nu se schimbă! În schimb, conștientizarea și înțelegerea din partea noastră a acestei realități diferă, de aceea trebuie menținută cu atenție.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face.

Ioan 15.7

Rugăciuni ascultate

Dacă doar am vorbit despre rugăciune sau dacă doar am spus rugăciuni, aceasta nu înseamnă că ne‑am rugat. Rugăciunea este o activitate creștină și doar acela care nu vrea să o facă nu găsește niciodată timp pentru a se ruga. În versetul de astăzi, Domnul Isus ne oferă două chei pentru ca, atunci când ne rugăm, rugăciunile să primească răspuns:

  1. „Dacă rămâneți în Mine […]“ El Se referă la o dependență conștientă în rugăciune, la menținerea unui contact constant cu El, întrebându‑L mereu ce așteaptă de la noi. Această apropiere de Domnul Isus în viața de zi cu zi cere să ne judecăm pe noi înșine, astfel încât relația noastră cu El să nu fie tulburată de păcat. Scopul rugăciunii nu este să Îl schimbăm noi pe Dumnezeu, ci El să ne schimbe pe noi. Dacă rămânem aproape de Domnul și trăim în dependență de El, El ne va modela gândurile și afecțiunile. Drept urmare, ne vom ruga conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu va răspunde.
  2. „Dacă cuvintele Mele rămân în voi […]“ Cuvintele Domnului Isus se găsesc în Biblie. Dacă doar citim Cuvântul sau dacă doar îl învățăm, acest lucru nu este suficient. Domnul, de asemenea, vrea să confirmăm cuvintele Sale, să le așezăm în inimă și să le lăsăm să ne influențeze gândirea, vorbirea și purtarea. Efectul acestui lucru este că cererile noastre vor fi conform voii Lui. La astfel de rugăciuni, Dumnezeu de asemenea va răspunde.

Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L‑a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr‑o conştiinţă curată.

Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să‑l lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţi‑am auzit rugăciunea, ţi‑am văzut lacrimile… te voi scăpa“ (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintr‑o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu s‑au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

„MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (1)| Fundația S.E.E.R. România

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20)

Iată o expresie folosită în întreaga Scriptură pentru a descrie providența lui Dumnezeu pentru noi: „mult mai mult”. Ea ne asigură că nu există nicio nevoie cu care ne vom confrunta vreodată care să nu poată fi satisfăcută prin resursele Sale bogate. Tendința noastră este să abordăm nevoile noastre cu atitudinea „mult mai puțin”… care presupune că Dumnezeu este incapabil sau nu dorește să le îndeplinească!

Nu, Dumnezeu vrea ca noi să adoptăm o atitudine de tipul „mult mai mult”! „Mult mai puțin” este limbajul lucrurilor vizibile, care lasă loc circumstanțelor și lipsurilor să ne conducă viața.

„Mult mai mult” este limbajul lucrurilor nevăzute; ne invită să trăim în siguranța abundenței lui Dumnezeu.

În cartea 2 Cronici 32, găsim o ilustrare potrivită a acestui principiu. Armatele regelui asirian Sanherib amenințau Israelul cu nimicirea. După ce i-a îndemnat să se uite în jur și să vadă ce le-au făcut popoarelor din alte țări, emisarul năvălitorilor a adăugat: „Cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” (2 Cronici 32:15)

În schimb, regele Ezechia și-a fixat ochii credinței pe resursele lui Dumnezeu și i-a încurajat pe iudei: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi!” (2 Cronici 32:7-8)

Deși asirienii aveau o armată net superioară, aflăm din versetul 8 că poporul lui Dumnezeu „a avut încredere” (nu și-a mai făcut griji), crezând că mâna lui Dumnezeu era mult mai eficientă decât brațele cărnii!

Așa că este timpul să dezvolți și tu în viața ta o mentalitate de tipul „mult mai mult”, deoarece (Efeseni 3:20) Dumnezeul nostru „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 feb. 2026

19 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

Psalmul 46.1

Psalmul 46 este deosebit de mângâietor, mai ales în timpurile tulburi pe care noi le traversăm, fiindcă el ne dă asigurarea că Dumnezeu Însuși este Adăpostul nostru, orice s‑ar întâmpla în această lume. Peste tot, oamenii necredincioși se ridică împotriva voii lui Dumnezeu, iar credincioșii sunt atacați încontinuu. De asemenea, războaiele și masacrele, bolile cumplite și fenomenele meteorologice dezastruoase, toate acestea cresc în număr și în intensitate zi de zi.

Mai mult, pare că tot ceea ce este drept și adevărat în această lume este pus sub semnul îndoielii, astfel că ordinea este răsturnată și inversată de către prințul lumii acesteia. Cu siguranță, acestea sunt semnele sfârșitului, însă Dumnezeu are un plan minunat de binecuvântare cu cei ai Săi, așa că nu trebuie să ne temem. „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s‑ar răsturna pământul și s‑ar clătina munții în inima mărilor.“ În ciuda tuturor necazurilor și a încercărilor, dragostea lui Dumnezeu și grija Lui pentru cei ai Săi strălucesc cu putere în cele mai întunecate ceasuri.

Poate că astăzi drumul nostru este plin de dificultăți și de nevoi, iar paharul nostru este nespus de amar. Poate că norii suferinței se adună deasupra noastră tot mai mult, fără nicio speranță de schimbare. Să avem curaj! Fiecare credincios se poate odihni în liniște în mijlocul celor mai adânci încercări, știind că scopurile Tatălui sunt sigure și că planul dragostei Sale pentru copilul Său nu eșuează niciodată. „Opriți‑vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu voi fi înălțat printre națiuni, voi fi înălțat pe pământ. Domnul Oștirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi“ (Psalmul 46.10,11).

S. Faulkner

SĂMÂNȚA BUNĂ

El Și‑a întins mâna din înălțime, m‑a apucat, m‑a scos din ape mari.

Psalmul 18.16

„M‑a scos din ape mari“

Prin imaginea acestor ape mari, din care a fost scos, psalmistul zugrăvește două aspecte ale mântuirii.

Pe de o parte, mântuirea de păcate. David se vedea înecându‑se. Atunci Dumnezeu intervine de sus, apucându‑l și trăgându‑l din apă. Nu este acesta tabloul convertirii noastre? Ne aflam într‑o vâltoare care ne îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Eram trași în adâncuri de păcatele noastre. Ne îndreptam inevitabil spre pieirea eternă. Atunci am auzit evanghelia harului: Dumnezeu nu vrea să fim pierduți. Am ajuns să‑L cunoaștem pe Isus Hristos, care a venit în lume pentru a‑i mântui pe păcătoși. Am strigat la El cu credință, iar El Și‑a întins mâna, ne‑a scos din apă și ne‑a așezat picioarele pe stâncă. Acum nu ne mai așteaptă condamnarea. Suntem mântuiți pentru timp și pentru eternitate.

Pe de altă parte, mântuirea în viața de credință. În mod constant, în viața noastră apar situații care ne copleșesc. Pare că ne înecăm în probleme. Putem fi surprinși de unele întâmplări care ne duc departe de locul în care am fi vrut să ajungem. Când însă Îl chemăm în ajutor pe Domnul, El Își întinde mâna și ne ține strâns, astfel încât să nu ne scufundăm. Putem fi siguri că El ne va duce prin toate dificultățile noastre către căminul nostru ceresc. Nimic din ce ni se întâmplă nu este lăsat la voia întâmplării, dar să ne străduim să înțelegem scopul divin. Scoaterea cu totul din încercare ar putea fi uneori cea mai rea soluție pentru noi.

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 5

La sfârşitul Psalmului 4 l‑am văzut pe cel credincios culcându‑se şi adormind în pace. Aici îl vom privi când se trezeşte. Evlavia trebuie să ne însoţească în orice moment din viaţă, ceea ce înseamnă că şi în clipele pe care le petrecem singuri în camera noastră. Deuteronom 6.7 ne invită să‑I dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul său dimineaţa, ca şi seara; în casă, ca şi pe drum (înăuntru, ca şi afară). La ivirea zorilor, primul lucru pe care‑l făcea psalmistul era să‑şi înalţe rugăciunea către Împăratul său, către Dumnezeul său (Psalmul 63.1). Să‑l imităm, iubiţi prieteni creştini, cu tot mai mult zel şi libertate, cu cât Dumnezeul Căruia ne adresăm este, în Isus, Tatăl nostru.

În Psalmul 4, rugăciunea avea o notă de urgenţă şi se reducea la un simplu strigăt (v. 1,3): acesta era suficient pentru ca Dumnezeu să asculte. Aici, în Psalmul 5, cererea este pregătită, formulată într‑un mod anume, după care credinciosul poate aştepta un posibil răspuns… pe care, de altfel, nu trebuie să încerce să‑l obţină.

Subiectul încrederii în faţa uneltirilor celor răi continuă. Este remarcabil să găsim citat v. 9, cel care se aplică vrăjmaşilor, în Romani 3.13, care‑i califică pe toţi oamenii. Aceasta se explică prin Romani 5.10: noi toţi eram vrăjmaşi lui Dumnezeu în ce priveşte gândirea noastră, în lucrări rele (vezi şi Coloseni 1.21).

O LUCRARE A LACRIMILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126:6)

Dacă plângi ușor, s-ar putea ca Dumnezeu să-ți fi încredințat o lucrare a lacrimilor. Ce înseamnă asta? Iată cum explică autoarea Liz Curtis Higgs: „Plâng ușor și des. Lacrimi fericite, lacrimi triste, lacrimi exagerate… Lacrimi din reclamele Hallmark – spui tu… Plâng la biserică… Când aud rostindu-se un adevăr minunat sau o cântare glorioasă înălțată în laudă, când văd un nou credincios făcând un pas înainte, sau un sfânt în vârstă citind Scripturile, sunt atât de copleșită de prezența lui Dumnezeu încât lacrimile îmi curg pe obraji. Dacă eu m-am împăcat cu asta, multe femei se rușinează de lacrimile lor.

O soră dragă din Missouri credea că lacrimile ei sunt o piedică în slujirea lui Dumnezeu. Spunea ea: „Vreau să ajut oamenii care suferă, dar când le aud poveștile, încep să plâng!” Am îmbrățișat-o și i-am spus: „Ai o lucrare a lacrimilor! Biblia ne spune să „plângem cu cei care plâng” (Romani 12:15) și „prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Corinteni 1:4). Lacrimile tale nu dor, ele ajută!”

Dumnezeu poate folosi orice Îi încredințăm Lui: râsete și lacrimi, bucurii și necazuri, victorii și greșeli, puteri și slăbiciuni… Îi slujim cel mai bine pe ceilalți atunci când ne oferim adevărata noastră persoană, așa cum este, fără să așteptăm până când ne vom curăți faptele sau ne vom usca lacrimile, ci chiar acum, cu lacrimi cu tot…

Într-o zi, El ne „va șterge orice lacrimă din ochi” (Apocalipsa 21:4)… Dar până atunci, lacrimile noastre sunt atât de prețioase pentru El, încât – asemenea vinului fin și parfumului neprețuit – El le păstrează într-un burduf (vezi Psalmul 56:8).

Așadar, crede că plânsul tău de acum se va transforma în veselie!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 feb. 2026

17 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui DUMNEZEU.

1 Petru 3.3-4

Ca femeia să se împodobească stă în natura şi caracterul ei. „Îşi uită fata podoabele, sau mireasa brâul?” (Ier. 2.32). Dar întrebarea cea mai importantă este CUM se împodobeşte, şi mai presus de toate, cum se împodobeşte o credincioasă în aşa fel ca să-i placă Domnului şi Mântuitorului ei. Dacă se împodobeşte fiindcă este încrezută sau ca să atragă ochii altora, atunci nu face aceste lucruri după gândul lui Dumnezeu. Apostolii Petru şi Pavel ne avertizează, mânaţi de Duhul Sfânt, aproape cu aceeaşi expresie, despre primejdia pe care o prezintă îngâmfarea şi ridicarea în ochii noştri proprii. Petru le îndeamnă pe femei la o umblare în supunere: „A căror podoabă să nu fie cea din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor”, iar Pavel scrie către Timotei: „Vreau de asemenea ca femeile să se îmbrace în chip CUVINCIOS, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” (1 Tim. 2.9).
Amândoi apostolii le îmbărbătează pe credincioase în toată liniştea la „fapte bune” adică să facă „binele”; în aceasta să-şi găsească podoaba în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. În secolul trecut prin lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu mulţi s-au trezit la o stare înaltă în Cristos, sute şi chiar mii de oameni pe întreg pământul, au lăsat la o parte podoabele imense ale caselor lor şi au avut dorinţa de a fi modest îmbrăcaţi, ei şi casele lor, ca semn al supunerii totale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. La tine se observă această deosebire între un om din lume şi un copil al lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să‑și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând.

Isaia 55.7

Pereți despărțitori

Pentru că birourile „open space“ de multe ori induc sentimentul de aglomerație, crescând prin aceasta nivelul de stres, se folosesc uneori pereți despărțitori, care separă birourile colegilor unul de celălalt, astfel încât oamenii să se poată concentra cât mai mult la lucrul lor. Acasă, în grădină sau pe balcon, ecranele de separare creează un anumit grad de intimitate. Oare cine ar vrea ca vecinul să se uite la ce se află în farfuria sa?

Gardurile îi despart pe oameni de oameni, dar și pe oameni de Dumnezeu. Mulți au construit ziduri între ei și Creator. Încearcă să‑L țină la distanță și să‑L alunge din gândurile lor. Își spun că nu au nevoie de Dumnezeu și caută, în mod conștient și deliberat, să‑și trăiască viața fără El.

Creatorul nostru știe că noi nu putem fi fericiți fără El și că ne pierdem veșnic. De aceea ne roagă să dărâmăm zidul pe care ni l‑am construit, adică să renunțăm la rezistența și împotrivirea noastră, și să intrăm într‑o relație de comuniune cu El. Iată în câteva cuvinte proclamată această Veste Bună:

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ acum 2000 de ani ca Om, pentru ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu prin moartea Lui pe cruce; toți cei care cred în Isus nu mai sunt pierduți, ci salvați; această mântuire aduce împăcare perfectă cu Dumnezeu și conduce la o viață fericită cu El!

Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, le‑au inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu S‑a folosit pentru a ni‑l oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel“ (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printr‑o cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut“ protector între aceste „zeci de mii“ şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru că‑L ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi“ (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

SPUNE-LE CÂT ÎNCĂ MAI POȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:24)

Ascultă următoarea relatare și apoi spune acele „cuvinte prietenoase”, cât mai suntem încă în viață: „Îmi amintesc când ți-am luat mașina ta cea nouă și am distrus-o. Am crezut că vei fi livid și că te vei înfuria pe mine, dar nu a fost așa… Îmi amintesc când am mers la plajă, iar tu nu ai vrut să mergi pentru că ai spus că va ploua. Ne-am dus, și a plouat. Eram sigură că o să-mi spui: „Ți-am spus eu!”, dar n-ai făcut-o… Apoi a fost momentul când am vărsat suc de afine pe noul tău smoching alb. Știam că vei fi supărat și că mă vei certa… Dar n-ai făcut-o! Și îți amintești acea serată oficială? Am greșit și ți-am spus că va fi o seară obișnuită. Ai venit în blugi, și te-ai simțit ca un pește pe uscat! Eram sigură că vei pleca furios și mă vei lăsa acolo singură… Dar nu ai făcut asta! Am vrut să-ți spun cât de mult te-am iubit și cât de mult te-am apreciat pentru toate aceste lucruri, la întoarcerea ta din Afganistan. Dar nu te-ai mai întors viu!”

Nu-ți petrece viitorul regretând cuvintele nespuse pe care cineva trebuie să le audă. „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” Puține lucruri sunt mai eficiente decât cuvântul potrivit la momentul potrivit. În același fel, cuvintele de bunătate nespuse sunt o povară grea cu care trebuie să trăiești.

De aceea, Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbele 12:25) Nu lăsa timiditatea sau teama de respingere să te împiedice să spui ceea ce trebuie spus…

Așa că exprimă-te – cât se mai poate!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 feb. 2026

16 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile, botezându‑i pentru Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându‑i să păzească toate câte v‑am poruncit! Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.

Matei 28.19,20

Dumnezeu l‑a chemat pe Moise și i‑a spus că urma să‑l trimită la Faraon cu un mesaj de eliberare pentru poporul Său. Deși Moise a obiectat, căci se simțea incapabil, Dumnezeu i‑a dat o asigurare: „Eu voi fi negreșit cu tine“ (Exod 3.10,12).

Într‑un fel asemănător, Ghedeon a fost chemat de Dumnezeu să‑i înfrângă pe madianiți, însă el s‑a tras înapoi, zicând: „Cum să‑l salvez eu pe Israel?“. El s‑a simțit cel mai slab și mai neînsemnat din poporul Său, însă Dumnezeu l‑a încurajat, spunându‑i: „Negreșit, Eu voi fi cu tine“.

Aceste întâmplări au fost scrise pentru „învățătura noastră“ (1 Corinteni 10.11). Trăim în vremuri diferite de cele ale lui Moise și Ghedeon, însă ne găsim în aceeași perioadă generală, numită „veacul acesta rău“ și „întunericul acesta“ (Galateni 1.4; Efeseni 6.12).

În textul de astăzi vedem cum Domnul înviat, înainte de a Se înălța la cer, le‑a dat ucenicilor Săi o misiune divină: „Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile“. Ce misiune îndrăzneață! Uneori ne este greu să le vorbim celor din familia noastră sau vecinilor noștri, care ne cunosc și ne iubesc; atunci ce să mai zicem de a le vorbi străinilor! Stăpânirile rele ale întunericului acestuia sunt cu totul împotriva noastră și de cele mai multe ori ne simțim slabi și incapabili să vorbim sau să acționăm. Totuși, Domnul nu a menționat nimic din acestea – și cu siguranță că era conștient de existența lor. El Se înălța la cer ca „Domn al tuturor“ (Fapte 10.36), ca Cel Căruia Îi fusese dată toată autoritatea în cer și pe pământ. El avea să le deschidă calea ucenicilor și i‑a asigurat, pe ei și pe noi, cu aceste cuvinte: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într‑o măsură țărâna pământului și a cântărit munții într‑o balanță, și dealurile cu cântarul?

Isaia 40.12

Paharul vărsat

Am dat din greșeală cu mâinile peste paharul cu apă. Acum lichidul se scurge dincolo de marginea mesei. Încurcat, încerc să prind apa cu mâinile goale, dar în zadar! Cea mai mare parte îmi curge printre degete. Doar un strop îmi rămâne în palme. Restul formează o baltă pe podea.

Așa este și în viața mea în unele zile. Încerc să rezolv probleme, să corectez greșeli, să schimb circumstanțe. Dar, oricât mă străduiesc, mâinile mele slabe și ineficiente cu greu pot face vreo diferență. Sunt complet neputincios și neajutorat în fața prea multor provocări…

Însă de ce nu îmi aduc temerile și grijile înaintea Dumnezeului Puternic și Înțelept? El are evidența vieții mele. Chiar nu vreau să învăț să‑mi pun grijile în mâinile Sale? De ce nu aștept liniștit ajutorul Său? Dumnezeul care măsoară apele întregului pământ cu palma Sa este Atotputernic. Mâinile Lui sunt suficient de mari încât să susțină totul. Cât de fericit este Dumnezeu să mă vadă cum îmi pun toată încrederea în El! Tatăl nu a dezamăgit niciodată pe niciunul dintre copiii Săi. Promisiunea Lui nu se schimbă: „Încrede‑te în El, și El va lucra“ (Psalmul 37.5). Și, încă mai minunat, „El vă va întări până la sfârșit“ (1 Corinteni 1.8). Așa cum nu am avut nicio participare în gândurile din eternitate ale lui Dumnezeu de a mă alege și de a mă chema, tot așa nu pot face nimic care să schimbe gândurile Lui de a mă păstra în har; siguranța mea este pusă în legătură cu credincioșia Sa. De ce uit acest adevăr prețios și mă chinui să prind cu mâinile goale apa vărsată?

Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

Psalmul 2 ne ajută să‑L descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său“ (v. 2), „Împăratul Său“ (v. 6), „Fiul Său“ (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel“ s‑au strâns împotriva Lui (Fapte 4.25‑28); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor“ (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut să‑I transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”. Într‑o zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru a‑l încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă“. „Cu bucurie“, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră“, completează 1 Samuel 12.20.

CUM SĂ FIM FOLOSIȚI DE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Scripturile… mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

Pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi două lucruri:

1) Cine este Dumnezeu. O fetiță de la școala duminicală a fost întrebată de învățătoarea ei ce desenează. Ea a răspuns: „O imagine a lui Dumnezeu”. Învățătoarea a spus: „Dar nimeni nu L-a văzut vreodată!” Încrezătoare, fetița a răspuns: „După ce termin eu desenul, Îl vor vedea!” Te rog să înțelegi un lucru: singurul Dumnezeu pe care unii oameni din jurul tău Îl vor vedea vreodată este cel pe care Îl văd în tine în fiecare zi! Și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să petreci timp cu El. Nu timpul rămas, ci timp de calitate, timp zilnic, timp prioritizat!

2) Cine ești tu. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise ca să elibereze poporul Israel din Egipt, acesta L-a întrebat pe Dumnezeu două lucruri:

a) „Când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi’ şi mă vor întreba: ‘Care este Numele Lui?’, ce le voi răspunde?… Dumnezeu a zis lui Moise… „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’” (Exodul 3:13-14). Pentru a ști cine ești tu, trebuie mai întâi să știi cine este Dumnezeu – și atunci vei avea credibilitate.

b) „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu…” Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe… „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face, ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor…” (Exodul 4:1-3, 5) Moise avea deja ceea ce-i trebuia! La fel, și tu ai!

Concluzie: pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să știi cine este El și cine ești tu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
15 feb. 2026

15 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește lui Aaron și fiilor săi, zicând: Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă. S‑o mănânce preotul care o aduce pentru păcat; să se mănânce într‑un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii“.

Levitic 6.24‑26

Să observăm că acestea sunt spuse nu celui care aduce jertfa, ci lui Aaron și fiilor săi. Într‑adevăr, cel care aducea jertfa trebuia s‑o înjunghie. Însă Dumnezeu nu așteaptă din partea celui care a păcătuit să aibă o mare înțelegere. De aceea, în grija Sa, El încredințează misiunea lui Aaron (Domnului Isus) și fiilor lui Aaron (credincioșilor duhovnicești) să aibă grijă ca cel care a păcătuit să înjunghie jertfa pentru păcat în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot, „ca nu cumva cineva să fie doborât de prea multă mâhnire“ (2 Corinteni 2.7).

„Preotul care va aduce jertfa pentru păcat, acela s‑o mănânce; să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii“ (versetul 26). Să nu uităm că acestea le‑au fost spuse lui Aaron și fiilor săi. Domnul Isus este deci primul care mănâncă jertfa pentru păcat. A mânca înseamnă a lăsa să pătrundă înăuntrul tău cele care vorbesc despre păcatul însuși și despre jertfa pentru acest păcat. Înseamnă deci a te face una cu păcatul. Aceasta a făcut Domnul Isus pe cruce. El a purtat acolo păcatele mele în trupul Său și a zis: „Sunt fărădelegile Mele“ (comparați cu Psalmul 40.12). El le‑a purtat în trupul Său pe cruce și, la fel ca în Levitic 16.21, pe toate le‑a mărturisit înaintea lui Dumnezeu ca păcate ale Sale, cu toate că erau ale mele. El S‑a făcut pe deplin una cu mine.

Atunci când Domnul Isus a fost făcut păcat și a purtat păcatele mele, la El nu a fost ceva doar în exterior, formal. El S‑a făcut pe deplin una cu mine și a simțit murdăria păcatelor mele, ca și cum ar fi fost păcatele Sale, cu toate că El în Sine este curat și sfânt. Și, pentru că sentimentele Sale nu erau tocite, ca la mine, prin păcatele care locuiesc înăuntru, El a simțit mult mai puternic mizeria și grozăvia păcatelor. El S‑a făcut una cu mine, ca și cum El ar fi înfăptuit acest păcat. Prin aceasta, El este în stare să exercite slujba preoțească.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta? Dacă mă sui în ceruri, Tu ești acolo; dacă mă culc în Locuința morților, iată, Tu ești acolo.

Psalmul 139.7,8

Deghizarea lui Ahab

Regele necredincios Ahab a fost înștiințat de către profet că nu se va întoarce viu din război. Atunci împăratului i‑a venit o idee, prin care spera să scape de această soartă crudă. Deoarece la acea vreme în astfel de bătălii erau vizați în special regii și comandanții de oști, și‑a propus să intre în luptă în uniforma unui soldat obișnuit, pentru a rămâne necunoscut. Și tertipul lui a reușit să provoace confuzie în armata inamică. Dar, când un bărbat și‑a luat arcul și a tras la întâmplare, săgeata l‑a lovit pe regele deghizat chiar prin încheietura armurii. Era săgeata din tolba lui Dumnezeu! Astfel, Ahab a murit în seara aceleiași zile, întocmai cum spusese Domnul.

Această scenă solemnă ne arată că omul nu poate fugi de Dumnezeu. Cu toate acestea, mulți încearcă. Bogatul din parabola relatată de Luca a murit fără să fi fost împăcat cu Dumnezeu. El și‑a dus vinovăția în mormânt, fără iertare. Când s‑a trezit pe tărâmul morții, s‑a aflat deodată într‑un chin de nedescris, într‑un loc departe de Dumnezeu. Noi însă putem fi cruțați de o astfel de soartă, dacă stăm cu fața la El, mărturisindu‑ne vina înaintea Lui și crezând în Mântuitorul și în lucrarea Lui de pe cruce. Iar Dumnezeu ne va face părtași la binecuvântările poporului lui Dumnezeu. Nu ne vom mai teme niciodată de judecata divină. În același timp, primim binecuvântări spirituale: devenim copii ai lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care va locui în noi, aparținem celor răscumpărați, avem viața veșnică, suntem în siguranță pentru totdeauna și ne bucurăm în așteptarea venirii Lui.

Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 1

Psalmii (sau „laudele“) sunt supranumiţi şi „inima Scripturilor“, deoarece, sub forma lor poetică, ei exprimă în special sentimente. Vom găsi astfel redate, pe paginile psalmilor, suferinţa, neliniştea, teama, … dar şi încrederea, bucuria, mulţumirea. Sunt sentimentele israeliţilor credincioşi (pe care aceştia le vor cunoaşteîn timpul şi după domnia lui Antihrist); sunt sentimentele şi afecţiunile Domnului Isus (pe care‑L putem observa încărcându‑Se mai dinainte, din compasiune pentru rămăşiţa credincioasă a iudeilor, cu mâhnirile pe care aceasta le va avea de suportat); sunt şi sentimentele care‑i pot încerca, în împrejurările lor, pe credincioşii din toate timpurile.

Psalmul 1 se deschide cu trei versete care definesc trăsăturile celor care pot cânta aceşti psalmi (ale fericiţilor, despre care poetic se spune: „ferice de cei…“). Mai presus de toate, Dumnezeu o cere pe cea de pus deoparte, de separat de rău. Câtă aplicabilitate are v. 1 în viaţa de toate zilele! Este condiţia indispensabilă pentru a ne putea apoi bucura de Cuvânt (v. 2) şi pentru a aduce rod (v. 3; Ieremia 17.7,8; Ioan 15.5). Pomul sădit lâng㠄pâraie de ap㓠îl reprezintă pe credinciosul înrădăcinat în Hristos, care‑şi primeşte puterea de viaţă din El. Isus, ca Om, a împlinit perfect şi punerea deoparte şi desfătarea în legea Domnului şi plinătatea în rodire, toate spre gloria lui Dumnezeu.

NU RIDICA ZIDURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7)

Un autor necunoscut a scris următoarele cuvinte emoționante:

„Poza lor de la nuntă, de pe masă, își bătea joc de ei, două persoane ale căror minți nu se mai conectau. Se lăsase o barieră atât de grea între ei, încât nici tăvălugul cuvintelor, nici artileria atingerilor n-o mai puteau dărâma. Undeva, între primul dinte al celui mai mare copil și absolvirea celei mai mici fiice, se pierduseră unul de celălalt. De-a lungul anilor, fiecare a descâlcit încet acel ghem de ațe încâlcite numit „sine” și, în timp ce trăgeau de nodurile încăpățânate, fiecare își ascundea față de celălalt căutarea.

Uneori ea plângea noaptea și implora șoptit întunericul să-i spună cine era. El stătea întins lângă ea, sforăind ca un urs care hibernează, neștiind de iarna ei. Ea a urmat chiar un curs de artă modernă, încercând să se regăsească în culorile stropite pe o pânză, plângându-se celorlalte femei despre bărbații insensibili. S-a urcat într-un mormânt numit „birou”, și-a înfășurat mintea într-un giulgiu de figuri de hârtie și s-a îngropat în clienți… Încet-încet, s-a ridicat zidul între ei, cimentat de mortarul indiferenței.

Într-o zi, întinzând mâna unul către celălalt, au dat de o barieră peste sau prin care nu mai puteau trece… și, retrăgându-se din cauza pietrei reci, fiecare s-a îndepărtat de străinul de pe partea cealaltă. Pentru că atunci când dragostea moare, nu se întâmplă într-un moment de luptă furioasă și nici când trupurile aprinse își pierd căldura. Ea zace gâfâind, epuizată, dându-și sfârșitul la picioarele unui zid pe care nu l-a putut escalada!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: nu lăsați niciun fel de zid să se ridice între voi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
14 feb. 2026

14 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul.

Iacov 5.11

Odată ce Dumnezeu a ajuns la capătul țintei cu Iov în încercare, Numele Său a fost glorificat. Aceasta este până astăzi intenția lui Dumnezeu atunci când îi încearcă pe ai Săi. Credincioșii sunt o preoție împărătească. Ei au mandatul de a fi o lumină și o mărturie pentru Dumnezeu în lumea întunecoasă, chiar până la ultima lor suflare! Aceasta nu înseamnă că întotdeauna cântăm și triumfăm, indiferent dacă ne aflăm în boală sau în slăbiciunea bătrâneții. Nu, ci în anumite momente putem să ne retragem din fața oamenilor și să plângem. Dar, cum păcatul este în noi până la sfârșit, știm că, atunci când puterile ne slăbesc și când, îngrădiți de capacitățile noastre trupești tot mai reduse, suntem nevoiți să renunțăm la activități pe care altădată le făceam cu plăcere, există pericolul să‑L dezonorăm pe Domnul prin egoism și încăpățânare.

Un frate era bolnav pe moarte. Ceea ce i‑a spus el unui vizitator este impresionant: «Rugăciunea mea către Domnul este să nu dezonorez Numele Său în această încercare». Și Domnul i‑a ascultat rugăciunea.

Domnul nostru Isus poate și în zilele noastre grele, de necaz și de umilință, să dea strălucire acțiunilor pe care El le așteaptă de la noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, fiindcă Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară“ (Matei 11.29,30).

O poziție spirituală corectă în împrejurările înjositoare și grele de viață Îl onorează pe Domnul și are o mare putere de mărturie. Aceasta dă de fapt sens vieții.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui […]

Iacov 1.8

Diego de Landa

Călugărul spaniol Diego de Landa (1524‑1579), cunoscut mai târziu ca inchizitor și episcop al Yucatanului colonial timpuriu, este recunoscut pentru vehemența cu care întâi a detestat cultura mayașilor yucateci și apoi a elogiat‑o. Intrat în cariera eclesiastică la vârsta de 17 ani, el a decis să‑i urmeze pe franciscani în America. Însoțit de un detașament militar, tânărul a ajuns în Mexic în 1549, unde a devenit curând gardianul unei mânăstiri de pe coasta nordică a regiunii Yucatan. Călare pe cal, cu crucea în mână, Diego a ajuns la o bibliotecă vastă, în care se aflau manuscrisele poporului maya. Zelos în încercarea de a‑i converti la catolicism, le‑a ars mii de manuscrise. Zile întregi, focul transforma în cenușă lucrările atât de prețioase ale mayașilor, printre care Codicele Maya, în care aceștia își consemnaseră istoria și credința. A ordonat procese de inchiziție împotriva acelora care refuzau să renunțe la credință și pe mulți i‑a ucis. În anul 1563 a fost însă forțat să se întoarcă în Spania, pentru a fi judecat cu privire la atrocitățile comise. Dar, în așteptarea procesului, a scris lucrarea „Relația despre incidentele din Yucatan“, o capodoperă etnografică, o sursă de primă mână, în care a consemnat istoria, cultura, viața și obiceiurile poporului, acordând o atenție deosebită asemănărilor dintre religia Maya și creștinism. Tot ce distrusese cândva, acum glorifica. Pentru această operă, devenită o adevărată bijuterie, a fost iertat și numit episcop al Yucatanului.

Când bate vânt favorabil, mulți merg în direcția lui. Dacă se schimbă, călătorii își modifică drumul. Dictează interesele. Psalmistul Îl roagă pe Domnul: Înnoiește în lăuntrul meu un duh statornic (Psalmul 51.10).

Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi‑a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi‑e scârbă de mine şi mă pocăiesc…“ (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i‑a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să‑şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul l‑a numit: „robul Meu Iov“ (v. 7,8); şi i‑a condamnat pe cei trei jalnici mângâ­ietori. I‑a trimis pe alţii la Iov, care i‑au adus o mângâ­iere adevărată. Şi nu S‑a mărginit numai să‑l readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i‑a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei.

Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară.

De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11)

Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 feb. 2026

13 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel a păcătuit; și chiar au încălcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, și chiar au luat din ce era dat nimicirii și au și furat și chiar au ascuns și au pus între lucrurile lor. Și fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor.

Iosua 7.11,12

Dumnezeu este sfânt. Să nu uităm niciodată acest lucru! După biruința măreață de la Ierihon, Israel a trimis trei mii de oameni să cucerească Ai, o cetate mică. Însă, spre nedumerirea și groaza lor, au fost bătuți, și treizeci și șase de oameni au fost uciși în luptă. Iosua și bătrânii au căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul în disperarea sa.

Există momente când rugăciunea nu este potrivită. Aici avem ilustrat unul dintre acestea. Iahve i‑a poruncit lui Iosua să nu mai strige la El. Israel păcătuise și furase din prada luată din Ierihon. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: cetatea trebuia arsă și nimicită complet, cu tot ce era în ea, cu excepția argintului, aurului, aramei și fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Păcatul comis trebuia judecat înainte ca Domnul să poată fi din nou cu poporul Său și să le dea biruința asupra vrăjmașilor lor.

Un om numit Acan luase pentru sine o manta babiloniană, argint și aur și le ascunsese în pământ, sub cortul său. Au fost aruncați sorți, pe seminții, pe familii și pe case, până când cel descoperit a fost Acan. După ce acesta și‑a recunoscut fapta, el și familia lui au fost omorâți cu pietre, iar tot ceea ce le aparținuse a fost ars în foc.

Era cu neputință ca Acan să fi ascuns acele lucruri fără știrea familiei lui. Mai mult, Dumnezeu îl vede pe poporul său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi astăzi suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, în mod individual, ci afectează întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ai salvat sufletul meu de la moarte, ochii mei de lacrimi, picioarele mele de cădere.

Psalmul 116.8

Mântuitor, Mângâietor și Păstrător

Ce adevăruri insondabile sunt cuprinse în acest scurt verset din Psalmi, în care Dumnezeu este deopotrivă Mântuitorul și Mângâietorul nostru!

Mântuitor! Datorită lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu ne‑a mântuit din starea noastră pierdută și ne‑a adus la Sine. Ca răscumpărați, acum suntem copiii Lui preaiubiți. În fiecare zi, El are grijă de noi. „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne copleșește cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră“ (Psalmul 68.19)! Zilnic experimentăm ajutorul asigurat de acest Salvator minunat.

Mângâietor! „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru“ (2 Corinteni 1.3,4). Nu există situație în care El să nu poată mângâia! Uneori suntem excesiv de triști și ne gândim cu durere: „Ah, dacă ar fi fost mai puțin dificil…“, însă, în astfel de cazuri, suntem în pericol să respingem mângâierea Lui.

Păstrătorul! Călătoria credinței nu decurge nicidecum fără probleme. Inamicul pune capcane pentru a ne doborî. Calea este îngustă. Este nevoie de toată atenția pentru a nu face niciun pas greșit și pentru a nu ne rătăci. Dumnezeul și Tatăl nostru știe despre aceste pericole și vrea să ne apere de cădere. De aceea, să stăm aproape de El!

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să‑şi cunoască adversarul, pentru a nu‑l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui“ (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi estetare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26‑29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându‑i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându‑şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a‑i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmeaz㠄cărarea luminoas㓠(v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei“ (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

FII MEREU ÎN ACORD CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este!

Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe.

Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 feb. 2026

12 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenire între cei care sunt sfințiți prin credința în Mine.

Fapte 26.18

Sfințirea (2)

În acest verset, credința este instrumentul prin care suntem sfințiți, fiindcă ea ne pune în legătură cu Hristos. Din momentul în care păcătosul crede în Domnul Isus Hristos, el este făcut una cu Domnul și este acceptat în El. Aceasta este adevărata sfințire; aceasta este adevărata îndreptățire. Nu este un proces, nu este o lucrare gradată sau progresivă. Cuvântul lui Dumnezeu este explicit în această privință: „Cei care sunt sfințiți prin credința în Mine“; nu ni se spune: «Cei care vor fi sfințiți».

Fără îndoială că cel credincios crește în cunoașterea acestei sfințiri, în simțământul puterii și al valorii ei, în influența practică și în rezultatele ei, precum și în experimentarea și în savurarea ei. Pe măsură ce adevărul strălucește asupra sufletului său, el pătrunde tot mai mult în semnificația a ceea ce înseamnă să fie pus deoparte pentru Hristos în mijlocul acestei lumi nelegiuite. Acesta este un lucru foarte binecuvântat, însă, cu cât vedem mai clar adevărul cuprins în el, cu atât vom înțelege mai bine că sfințirea nu este o lucrare progresivă, realizată în noi de Duhul Sfânt, ci este rezultatul legăturii noastre cu Hristos prin credință, legătură prin care devenim părtași la tot ceea ce este El. Aceasta este o lucrare completă și eternă.

„Tot ce face Dumnezeu va fi pentru totdeauna; nu este nimic de adăugat la aceasta și nimic de scăzut din ea“ (Eclesiastul 3.14). Pecetea eternității este pusă pe orice lucrare a mâinilor lui Dumnezeu – „nu este nimic de adăugat la aceasta“ și – binecuvântat să fie numele Lui! – „nimic de scăzut din ea“.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Caleb L‑a urmat pe deplin pe Domnul.

Deuteronom 1.36

Consecvența lui Caleb

Caleb a fost unul dintre cei doisprezece bărbați care a iscodit Canaanul timp de 40 de zile. El a reușit în timpul acesta să cunoască și să aprecieze Țara Promisă. A fost convins că Dumnezeu va da această țară în stăpânirea poporului Israel și și‑a menținut această convingere tot anul cât a mai durat călătoria lor prin deșert.

Cu puțin timp înainte de trecerea Iordanului spre țara Canaanului, Dumnezeu Însuși a dat despre Caleb o bună mărturie, anume că Îl urmase pe deplin pe Domnul. Aceasta nu înseamnă că a trăit perfect – nu, căci acest lucru se aplică doar Domnului Isus Hristos, Unica Persoană care nu a comis păcat – ci expresia „a urma pe deplin“ semnifică o viața trăită cu un singur scop.

Caleb nu a pierdut niciodată din vedere planul pe care Dumnezeu l‑a avut pentru el în pustie. Cu fiecare fibră a ființei sale a simțit că este atras de Canaanul unde Domnul avea să‑i dea o moștenire. Încrezându‑se în tot ceea ce‑i făgăduise Dumnezeu, Caleb a așteptat să intre în Țara Promisă. Era exclus pentru el să se întoarcă în Egipt sau să rămână în pustie.

Suntem și noi la fel de consecvenți precum Caleb? Sau, în ce ne privește, lăsăm ca ceea ce ne oferă pământul și lumea să ne văduvească de privilegiul de a‑L urma din toată inima pe Domnul? Prin credința în Domnul Isus, am fost mântuiți pentru cer. Căminul nostru etern este sus: acolo vrea Domnul să ne conducă.

Citirea Bibliei: Neemia 7.39-73 · Proverbe 14.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 40:6-24; 41:1-8

Tabloul creaţiei nu ar fi fost complet fără descrierea celor două animale misterioase şi totodată cumplite.

Primul este behemotul, probabil hipopotamul, un animal sălbatic impresionant, a cărui putere o aminteşte pe cea a morţii. Este solemn faptul pe care el îl ilustrează, şi anume că cea dintâi cale pe care Dumnezeu a trebuit să Se îndrepte spre omul vinovat a fost cea a morţii. Ca urmare a căderii, moartea a fost înarmată cu o sabie invincibilă, necesară pentru a pedepsi păcatul (v. 19; vezi Geneza 3.24); şi nu numai că îi cade pradă orice om, dar şi toate fiarele pământului îi sunt date ca hrană (v. 20). Iordanul, fluviul morţii (v. 23), vorbeşte tot despre aceasta.

Iată însă un monstru şi mai de temut: Satan! În timp ce moartea nu are putere decât asupra vieţii prezente, acest împărat al spaimelor, care este reprezentat de leviatan, îşi tâ­răşte victimele cu el în moartea a doua (Isaia 27.1). În faţa unui asemenea duşman suntem tot atât de dezarmaţi ca şi un copil care pretinde să prindă un crocodil cu o undiţă derizorie (41.1). Cu siguranţă, nu ne putem juca cu puterea răului, fără a fi pedepsiţi. Atunci, suntem noi la bunul ei plac? Nu, prin harul lui Dumnezeu! Hristos a triumfat la cruce asupra înfricoşătorului Adversar. Trebuie să ne amintim de această bătălie definitivă şi să rămâ­nem alipiţi de Cel care a câştigat‑o (41.8; Coloseni 2.15)!

DRAGOSTEA SE ÎNVAȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Poți învăța să iubești având gânduri iubitoare – concentrându-te și pe nevoile, durerile, dificultățile, obiectivele și dorințele celeilalte persoane, nu doar pe ale tale. Vechea zicală spune: „Este mai ușor să înțelegi pe cineva atunci când mergi un kilometru în pantofii lui”. Persoanele care suferă au tendința de a-i răni pe alții. Dacă cineva te rănește, poate că persoana care te-a rănit face acest lucru pentru că suferă. Cum o poți iubi? Privind dincolo de defectele ei și văzându-i nevoile.

Cei mai puțin iubiți oameni sunt adesea cei care au cea mai mare nevoie de iubire. Persoanele pe care am prefera să le ignorăm sunt exact cele care au nevoie de doze uriașe de iubire. Dacă o persoană nu poate găsi iubire, va căuta atenție. Și dacă nu poate obține atenție pozitivă, va încerca să atragă atenție negativă. În mod neintenționat, ea spune: „Mă voi face remarcat, într-un fel sau altul!”

Fă din dragoste stăpânul voinței tale, nu sclavul emoțiilor tale! Nu ne putem schimba sentimentele, dar ne putem schimba gândurile! Atunci când ne schimbăm modul în care gândim despre cineva, ne vom schimba în mod constant sentimentele față de acea persoană. Când, în loc să ne gândim la defectele unei persoane, începem să ne gândim la nevoile ei, se va schimba modul în care simțim.

Poate vei spune: „Dacă mă comport cu dragoste față de cineva pe care nici măcar nu-l plac, nu aș fi ipocrit?” Nu, se numește „a iubi prin credință”. Când iubești prin credință, acționezi în așa fel încât simți ceea ce trebuie față de acea persoană.

Încearcă și află singur!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
11 feb. 2026

11 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun.

Romani 7.18

Sfințirea (1)

Ești un credincios adevărat? Dacă da, ai descoperit vreo îmbunătățire a naturii tale vechi? Este ea vreun pic mai bună acum față de atunci când ai început viața creștină? Poate că, prin har, ești mai capabil acum s‑o ții în frâu, dar cu siguranță ea nu este cu nimic mai bună! Dacă nu este dată morții, este gata să se ridice și să se arate în toată răutatea ei. Firea păcătoasă dintr‑un credincios nu este cu nimic mai bună decât cea dintr‑un necredincios. Dacă acest adevăr este uitat, rezultatele vor fi greu de calculat. Dacă cel credincios nu este conștient că eul trebuie mereu judecat, mai devreme sau mai târziu va gusta experiența amară că natura sa veche este mai rea decât oricând și că va rămâne așa până la sfârșit.

Este greu de conceput cum cineva care se așteaptă la o îmbunătățire treptată a naturii sale vechi ar putea să se bucure de pace, fie chiar și numai pentru un ceas. De ce? Pentru că nu va putea decât să constate – dacă se va privi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu – că nu există nici cea mai mică schimbare în caracterul său, că inima îi este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, la fel ca atunci când umbla în întunericul stării sale neconvertite. Într‑adevăr, starea lui este cu totul schimbată prin faptul că deține o natură nouă și prin faptul că Duhul Sfânt locuiește în el, însă, atunci când natura veche acționează, el descoperă în sine aceeași împotrivire față de Dumnezeu ca dintotdeauna.

Nu avem nicio îndoială că mare parte din tristețea și din descurajarea de care mulți se plâng își are origina în confuzia cu privire la acest subiect important al sfințirii. Unii ca aceștia caută ceva ce niciodată nu vor putea găsi. Ei caută temeiul păcii într‑o natură sfințită, în loc să‑l caute într‑o Jertfă perfectă; caută pacea pe temeiul unei lucrări progresive de sfințenie, în loc s‑o caute pe temeiul unei lucrări de ispășire încheiate.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, cei spirituali, să‑l restabiliți pe acesta cu duhul blândeții.

Galateni 6.1

Unii pentru alții

Domnul prețuiește mult preocuparea alor Săi unii pentru alții. El așteaptă iubire activă printre ei. Dacă cineva este „învins de vreo ispită“, alții trebuie să‑l îndrepte cu blândețe, călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Cei care cred că o astfel de lucrare este înjositoare se pun mai presus de Domnul lor. Ce lucru binecuvântat este nu numai să știm ce să facem sau cum să facem, ci să facem pentru că ne spune El!

A atrage atenția cuiva asupra faptei sale greșite, cu ajutorul Cuvântului, în dragoste, nu este ușor. Este nevoie de curaj, dar mai ales de smerenie. Și la fel de greu este de acceptat corectarea. Cui îi place să fie mustrat? Și acolo se cere umilință. Copiii lui Dumnezeu, dacă vor să beneficieze spiritual unii de alții, trebuie să examineze fiecare sugestie corectivă, pentru a vedea dacă vine de la Domnul lor din ceruri.

Printre cei doisprezece ucenici a fost unul cu totul diferit: Iuda. Fusese chemat să fie apostol, dar Domnul l‑a cunoscut de la început că era „un diavol“ (Ioan 6.70). Este un avertisment serios pentru oamenii care au o manifestare exterioară a creștinismului, dar care în interior sunt departe de Hristos (Psalmul 41.9)! Cât de tulburat este Domnul la gândul că Iuda, unul dintre confidenții Săi, urma să‑L trădeze! Dragostea Lui nu putea suporta. Ce sfârșit teribil îl aștepta pe Iuda! Niciunul dintre apostoli nu a fost fără păcat, dar acest act oribil putea fi săvârșit doar de către unul care nu era dintre „ai Lui“. Ipocrizia era pe cale să atingă punctul culminant.

Citirea Bibliei: Neemia 7.1-38 · Proverbe 13.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 39:19-30; 40:1-5

Iov crezuse că pe Domnul nu‑L interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatur㠖 de la puiul de corb până la cal sau până la vultur – de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt!

În evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios.

Domnul vine să‑i vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic“ (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel care‑şi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează să‑i vorbească pentru a doua oară, cu scopul de a‑l aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.

ÎNVAȚĂ SĂ SPUI NU! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4)

Pentru a-I spune „da” lui Dumnezeu, va trebui să spui „nu” multor altora… Așa că unora nu le va plăcea asta, mai ales dacă sunt obișnuiți să obțină ce vor ei! Oameni vor avea pretenții de la tine în funcție de nevoile lor și vor fi indiferenți sau nepăsători față de nevoile tale. Așadar, ai de ales: să fii condus de Dumnezeu sau de alții.

Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus, și nimeni nu a avut o misiune mai importantă decât a avut El. Și totuși, Marcu ne spune că atunci „când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit.” (Marcu 1:37-38)

Spunea Isus „nu” satisfacerii nevoilor neimportante? Da, El știa care erau prioritățile Sale și a rămas concentrat în această direcție. În acest fel, El a putut să-I spună Tatălui Său ceresc la sfârșitul vieții Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4).

Dacă îți este greu să spui „nu”, oprește-te și imaginează-ți mental ce crezi că se va întâmpla atunci când vei spune „nu”. Singura modalitate de a-ți învinge teama sau nesiguranța în acest domeniu este să începi să-ți asumi riscuri mici, până când, în cele din urmă, te vei simți confortabil să spui un „nu” ferm!

Atunci când o persoană se îndatorează din cauza unor cheltuieli nechibzuite, nu-i faci o favoare spunând „da” pentru a o scoate din necaz – pentru că nu-și va învăța lecția și se va îndatora din nou! Sau spunând „da” unei persoane care refuză să învețe un nou set de abilități de care este capabilă, promovezi ceea ce am putea numi „îndatorarea învățată”.

Așadar, învață să spui „nu”!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries