Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrăjmașii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii robiei construiesc un templu Domnului Dumnezeului lui Israel. Și ei s-au apropiat de Zorobabel și de capii părintești și le-au zis: „Lăsați-ne să construim cu voi, deoarece căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și Îi jertfim din zilele lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici”.
Ezra 4.1,2

Samaritenii – Împotrivirea lor

Când iudeii întorși din captivitate au început să rezidească templul, samaritenii, pe care Cuvântul lui Dumnezeu îi numește „vrăjmașii”, s-au oferit să zidească împreună cu ei. Conducătorii iudeilor au respins pe bună-dreptate această ofertă, fiindcă samaritenii nu se închinau lui Dumnezeu, așa cum o făceau ei. Poporul țării vorbea despre Dumnezeu ca „Dumnezeul vostru”, iar iudeii, în răspunsul lor, L-au numit „Dumnezeul nostru” și „Domnul Dumnezeul lui Israel”.

Lumina nu poate fi amestecată cu întunericul. Dumnezeu poruncise poporului Său să nu se amestece cu locuitorii țării, ca să nu fie atras în idolatria și în imoralitatea lor. Cum puteau samaritenii să contribuie la zidirea templului Aceluia care era absolut sfânt, care poruncise lui Israel să nu aibă alți dumnezei în afară de El și care interzisese închinarea la idoli?

Acești oameni care locuiau în Samaria și-au dat în curând pe față vrăjmășia. Ei au încercat să-i descurajeze pe iudei, să-i împiedice să zidească și chiar au angajat sfătuitori împotriva lor. Au scris împăratului, acuzându-i că rezidesc cetatea răzvrătită a Ierusalimului, iar după ce a venit răspunsul, s-au grăbit să-i silească să înceteze lucrul.

Astfel, lucrarea a încetat vreme de câțiva ani. Samaritenii și celelalte popoare păgâne din jur s-au dovedit a fi vrăjmași ai poporului lui Dumnezeu și piedici în calea lucrării Sale. La fel și astăzi, Dumnezeu condamnă înjugarea la un jug nepotrivit cu cei necredincioși, în orice privință, dar mai ales în lucrurile spirituale.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!”
Psalmul 1.1

Anturajul

Fericirea unui om nu constă să aibă mulți prieteni și un anturaj diversificat, ci fericirea adevărată o găsește într-un grup mic de prieteni, dar cu frică de Dumnezeu și oameni care cugetă la Cuvântul Domnului. Persoanele, cu care intrăm în contact zi de zi, joacă un rol imens în viața noastră. Oricât de independenți ne credem, grupurile din care facem parte au un cuvânt extrem de greu de spus în evoluția noastră spirituală.  Un înțelept proverb românesc zice: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!” Cei din jur ne vor eticheta și ne vor judeca după anturajul în care ne găsim. Dacă vom trece pe stradă alături de un bețiv sau un bătăuș, vom fi catalogați și noi la fel. Lumea judecă ceea ce vede. Chiar dacă noi nu suntem ca cei cu care ne însoțim la drum, a sta un timp îndelungat lângă ei ne va influența și pe noi într-un mod negativ.

La vârsta adolescenței, anturajul contribuie într-un mod major la luarea deciziilor pentru viitor. În acel timp trebuie o atenție deosebită. Ce sfaturi minunate oferă Cuvântul lui Dumnezeu și cu privire la anturaj! Când ne supunem modului de gândire al lui Dumnezeu, toate lucrurile conduc la fericirea noastră. De aceea să ne folosim de acest Cuvânt și să căutăm anturajul cel bun! Să nu ne oprim pe scaunul batjocoritorilor, ci să căutăm salvarea sufletului nostru prin credința în Mântuitorul!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂRTIREA NU NE ESTE DE NICIUN FOLOS

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18)

     În esență, Biblia are de spus un singur lucru despre văicăreală – nu o practica! Tu spui: „Dacă ai avea problemele mele și tu te-ai plânge!” Dacă simți asta, ascultă sfatul apostolului Pavel: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri” (Filipeni 2:14).

De ce?

1) De obicei, cârtirea nu face decât să agraveze lucrurile. Și iată cum se întâmplă: ai o problemă, așa că te plângi și rămâi blocat. Te simți rău, așa că te plângi și mai mult… și ajungi să fii stresat, fără să ai în schimb vreo soluție.

2) Cârtirea nu te duce unde trebuie să ajungi. În loc să-I încredințezi situația lui Dumnezeu, Îi pui la îndoială înțelepciunea și ajutorul. Mii de iudei au murit în pustie din această cauză. Pavel scria: „Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi… Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră…” (1 Corinteni 10:10-11) Când nu iei în seamă binecuvântările și te concentrezi doar asupra problemelor, îți pierzi bucuria.

3) Cârtirea poate duce la boli legate de stres. „O inimă liniştită este viaţa trupului.” (Proverbe 14.30) Fii sincer: câți cârtitori cu „o inimă liniștită” cunoști? În loc să te plângi, începe să-ți numeri binecuvântările. Autoarea Barbara Johnson ne dă acest exemplu oarecum ironic: „Pe un bilețel scris de mână, lipit pe un stâlp de telegraf, scria așa: „Pierdut câine cu trei picioare, orb de ochiul stâng, cu colțul urechii drepte lipsă, recent castrat și care răspunde la numele Lucky (n.tr. Norocosul)!”

Fiindcă ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu, norocul nu are nimic de-a face cu tine, deoarece tu ești binecuvântat! Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 4:1-16; 5:1

În timp ce Domnul contemplă cu încântare frumuseţea Soţiei Sale, spre ce se îndreaptă privirile acesteia? Prea adesea ne lăsăm orbiţi de atracţiile strălucitoare şi exaltante ale lumii (Libanul)!

În inconştienţa în care ne aflăm, nu distingem acolo „vizuinile leilor“, nici leoparzii vicleni (v. 8). Domnul însă vede pericolele la care suntem expuşi în acest mediu fascinant şi caută cu blândeţe să ne detaşeze de acesta: „Vino cu mine din Liban…“ (v. 8). Iar ceea ce ar trebui să ne îndepărteze este dragostea pentru El, mai degrabă decât teama de pericol. „Sora Mea, mireaso“: aceste nume reprezintă tandrul apel spre a relua legătura cu El. Domnul are asupra sufletului pe care-l iubeşte drepturi exclusive. Ea este o „fântână pecetluită“, din care numai El are dreptul să bea, „o grădină închisă“, unde nimic străin nu are voie să intre şi ale cărei flori, fructe şi parfumuri sunt rezervate doar pentru El. Dar, „ca să-i picure miresmele“, trebuie uneori să sufle vântul încercării sau briza din sud (v. 16). În felul acesta, sentimentele pentru El se vor redeştepta, prezenţa Lui va fi dorită şi El Însuşi, răspunzând acestei invitaţii („să vină Preaiubitul“), va avea plăcerea să culeagă, să guste şi să împartă ceea ce slaba noastră dragoste Îi va fi pregătit (cap. 5.1).


17 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Și, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige și să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!”.
Marcu 10.46,47

În contrast cu mulțimea, Bartimeu era conștient de nevoia pe care o avea, precum și de completa sa incapacitate de a-și rezolva această nevoie. Ca întotdeauna, sufletul aflat în nevoie este cel atras către Isus și care discerne gloria Sa. Poporul Îl vede pe Isus ca fiind Nazarineanul, însă credința Îl poate discerne acolo pe Fiul lui David, pe Cel despre care este scris că va deschide „ochii orbi” (Isaia 42.7). Astfel, orbul poate „să strige și să spună: «Fiu al lui David, Isus, ai milă de mine!»”.

Când un suflet Îl caută pe Isus, vor fi întotdeauna piedici peste care trebuie să treacă. Mulți voiau ca orbul să tacă din gură, pentru ca Domnul să nu fie deranjat de un cerșetor (versetul 48). Însă credința, ridicându-se deasupra piedicilor, striga și mai tare, iar Domnul, în harul Său, S-a oprit și a poruncit să fie chemat. Aruncându-și haina, orbul s-a ridicat și a venit la Isus. Este bine, într-adevăr, atunci când suntem conștienți de nevoia noastră și întrezărim ceva din gloria lui Isus, să aruncăm haina oricărei dreptăți a noastre proprii în care ne-am putea încrede și să venim la El așa cum suntem, plini de nevoi și neajutorați.

Când Domnul îl întreabă ce dorea să facă pentru el, orbul răspunde: „Să-mi capăt vederea”. Domnul ia locul de Dăruitor, iar orbul îl acceptă pe cel de primitor. Imediat Domnul onorează această credință simplă. Orbul își primește vederea, apoi Îl urmează pe Isus, fiind de acum ucenic al Său. El nu a încercat să-L urmeze pe Isus mai întâi, pentru ca apoi să-și poată căpăta vederea, ci mai întâi și-a căpătat vederea, iar apoi L-a urmat. Trebuie ca mai întâi să primim mântuirea și iertarea prin lucrarea împlinită la cruce de Hristos, iar apoi Îl putem urma ca pe Cel în care sufletul nostru își găsește toată plăcerea.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit.”
Proverbe 23.22

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!

Cu trei luni înainte ca tatăl meu să moară de cancer, mi-a scris o scrisoare. Tocmai părăsisem viața sigură de la universitate și am început să lucrez ca scriitor liber-profesionist. Viața mi se părea destul de nesigură.

Tatăl meu scria: „Te cunosc și știu ce ai realizat până acum. Înțeleg idealurile tale și modul de a scrie. Dorești să le transmiți oamenilor speranță și siguranță. Rămâi credincios acestei linii. Domnul să te binecuvânteze! Şi dacă ajungi vreodată la un punct când îți faci griji de veniturile zilnice, vino la mine. Cred că știu cum te pot ajuta.”

Când tatăl meu a scris această scrisoare, aveam 26 de ani, eram căsătorit de un an și aveam un băiețel. Dar eu eram încă fiul său și el știa că aveam nevoie de această încurajare. Până astăzi îi sunt mulțumitor pentru această scrisoare.

Cu toate că educația încetează când suntem adulți, nu trebuie să dăm niciodată deoparte cu ușurătate sfaturile părinților  noștri  temători  de  Dumnezeu.  Cuvântul  lui Dumnezeu pretinde de la noi: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” (Efeseni 6.2). Aceasta este valabil până la sfârșitul vieții noastre.

Dumnezeu ne dă prin Cuvântul Său, Biblia, încurajare și îndrumare  pe  cale.  Sfaturile  Lui  sunt  înțelepte  și  fără greșeală.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE TIPARUL!

„Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da.” (Numeri 14:8)

     Când unii dintre iudei au văzut uriași în Țara Promisă și au vrut să se întoarcă în Egipt, Caleb a spus: „Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da.” În acea clipă s-au petrecut două lucruri: „Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre…” și „slava Domnului s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.” (Numeri 14:10) Când cei din jurul lui Caleb au spus „nu”, Dumnezeu a spus „da”! – iar noi nu avem nevoie de altceva decât de aprobarea Lui! Când o ai, îi poți trece cu vederea pe cei ce pun bețe-n roate, și poți merge mai departe. Dacă aștepți să fie cineva de acord, să te aprobe și să te aplaude, nu vei ajunge nicăieri. A existat o vreme când omenirea a crezut că pământul este plat și că omul nu va păși niciodată pe lună. În 1899, Biroul de Patente din Statele Unite aproape s-a închis pentru că funcționarul, Charles H. Duell a declarat: „Tot ce s-a putut inventa, a fost inventat!” Privind în retrospectivă, această afirmație este ridicolă, însă unii dintre noi gândesc la fel. Încetăm să mai învățăm, pentru că avem impresia că suntem prea bătrâni. Ne este frică să ne schimbăm cariera, ca să nu ne punem în pericol pensia. Nu ne urmăm visele, ca să nu dăm greș sau ca să nu fim ridiculizați. Suntem atât de obișnuiți cu limitele auto-impuse și ne spunem: „nu pot face asta”, încât credem că nu putem face nimic. În esență, ne-am creat o cutie, ne-am târât înăuntru și acum căutăm ceva sau pe cineva pentru a-l învinovăți pentru lipsa noastră de credință. Nu Dumnezeu te-a închis într-o cutie, tu singur ai intrat acolo – și acum trebuie să iei inițiativa să ieși din ea. Astăzi, hotărăște-te s-o faci – iar Dumnezeu îți va binecuvânta strădania!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 3.1-11

Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră Îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4). Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!

Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6). Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros“ pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; Ioan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. În sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor“ sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să-l facem să se înalţe către Dumnezeu.

Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7-10). Pe El Îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui“ (v. 11; Psalmul 132.18).


16 Aprilie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, când era în strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. Și s-a rugat Lui. Și El a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut că Domnul, El este Dumnezeu.
2 Cronici 33.12,13

Deși Manase a fost fiul evlaviosului Ezechia, a devenit cel mai nelegiuit împărat al lui Iuda. Ni se spune că „Manase a rătăcit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, ca să facă mai mult rău decât națiunile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel” (versetul 9). Această stare de lucruri a durat mult, fiindcă Manase a domnit cincizeci și cinci de ani. După ce ignorase cu nerușinare orice atenționare din partea lui Dumnezeu, Manase a fost luat captiv de împăratul Asiriei și pus în lanțuri.

Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a lucra la inima lui Manase; el și-a văzut adevărata stare, iar încăpățânarea și răzvrătirea lui au fost zdrobite. Pentru un om mândru, care a stăruit vreme îndelungată în rău, va fi foarte dificil să se smerească, însă bunătatea lui Dumnezeu poate să conducă la pocăință chiar și pe unul ca acesta. Manase s-a smerit adânc și s-a rugat lui Dumnezeu cu un duh zdrobit.

Dumnezeu nu întârzie să dea răspuns la astfel de rugăciuni, oricât de mare ar fi fost nelegiuirea. Această întâmplare este o mărturie remarcabilă în Vechiul Testament cu privire la faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu al harului deplin. Inima lui Manase a fost schimbată. Dumnezeu a îngăduit să fie adus înapoi în împărăția sa și să aibă prilejul de a repara ceva din răul pe care îl comisese, totul fiind o mărturie cu privire la harul lui Dumnezeu.

Au existat însă consecințe ale păcatelor lui Manase care nu au putut fi înlăturate, iar poporul a trebuit să sufere mult timp din cauza lor. Harul lui Dumnezeu, deși este minunat și îl iartă complet pe păcătosul care crede în Isus, nu dă la o parte guvernarea Lui dreaptă. Creștinii trebuie să învețe și ei acest lucru.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”
Luca 13.5

Atenţie – Pericol de moarte!

Viața noastră zilnică este plină de atenționări. Pe tablourile electrice este scris: „Atenție, înaltă tensiune!”, pentru ca noi să nu atingem sârmele. În fața unei case care stă să se prăbușească, ne atenționează un panou: „Pericol de dărâmare – accesul interzis!”

Când un șofer claxonează, sărim repede la o parte. Când sună sirena de la mașina de pompieri, eliberăm imediat strada. Dar atenționarea lui Dumnezeu: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel”, lasă reci pe cei mai mulți oameni. De ce nu iau tot așa în serios chemarea dumnezeiască ca și atenționările din viața de zi cu zi?

Dacă pe banca din parc este scris: „Atenție, proaspăt vopsit!”, atunci nu ne așezăm pe ea. Dacă Ministerul Sănătății atenționează cu privire la anumite alimente, le aruncăm. Dar dacă Dumnezeu ne explică în dragostea Lui:

„Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23), atunci aproape nimeni nu se oprește din a păcătui.

Biblia ne comunică ceva foarte important: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare… Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.9, 11, 12).

Nu te pune te rog în pericol în timp ce lași nebăgată în seamă  atenționarea  lui  Dumnezeu!  Începe  să  citești regulat Biblia și crede în Fiul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDEȘINUTE-NDOI

„El… măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29)

     Un băiețel nu se putea mișca și doctorii au spus că nu mai puteau face nimic pentru a-l ajuta. Așa că mama lui a luat un coș portocaliu, l-a pus înăuntru, a legat o sfoară în jurul coșului, și-a legat sfoara de talie și îl trăgea după ea peste tot. După o vreme, băiețelul și-a dezvoltat un obicei pe care mama lui nu l-a agreat: a început să balanseze coșul. Uneori îl balansa atât de tare, încât se răsturna și cădea din el. Indiferent de câte ori îl punea mama sa la loc, el continua să facă același lucru. În cele din urmă, și-a balansat coșul când era singur și a reușit să iasă din el. Apoi, spre marea mirare a tuturor, a învățat să umble și a reușit să aibă o viață extraordinară. Acel băiețel a făcut un lucru pe care nici doctorii și nici măcar mama sa nu au crezut că se poate întâmpla: a refuzat să se mulțumească cu viața trăită într-un coș în care l-a pus cineva. Te-a pus și pe tine cineva în vreun coș? Dacă e așa, balansează-l până vei reuși să te eliberezi! Unii sunt „experți” auto-declarați în a ne spune ce putem și ce nu putem face. Ei nu se pot bucura de niciun lucru care este ieșit din comun. Una din marile promisiuni ale Bibliei este aceasta: „El… măreşte puterea celui ce cade în leşin.” Te rog, ia aminte la aceste versete încurajatoare: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului.” (Mica 3:8). Iată un altul: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” (Matei 19:26). Astăzi declară: „Doamne, ai promis… cred – și asta rezolvă totul!”



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 2.1-17

Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

„Steagul Lui peste mine“ este „dragostea“ (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând“ (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine“ (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici“ care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!


15 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu sunt a preaiubitului meu și dorința lui este pentru mine.
Cântarea Cântărilor 7.10

Aceasta este cea mai înaltă notă în Cântarea Cântărilor. Versetul arată cum sufletul este preocupat cu Hristos și exprimă cea mai înaltă apreciere a Lui. Dorința Lui este pentru mine, Își găsește plăcerea în mine, iar eu, înțelegând aceasta, mă pierd pe mine însumi cu totul din vedere. Când harul și-a făcut lucrarea perfectă, frumusețea este făcută desăvârșită în cei ai Domnului, iar El Își găsește întotdeauna plăcerea în această frumusețe.

Sufletul aflat sub lege nu poate avea niciodată încredere, nici pace și nici bucurie – el este întotdeauna asaltat de îndoieli și de temeri. Legea este bună, însă noi n-o putem ține. Când ne dăm seama de acest lucru, ne întrebăm: «Ce se va întâmpla cu mine în ziua judecății?». Sufletul aflat sub lege nu crede, deși este scris cât se poate de clar, că „are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Doar harul poate aduce sufletul într-o stare de binecuvântare și de fericire; legea nu poate face niciodată acest lucru; ce poate face ea este doar să-i condamne pe cei care o încalcă. Dacă o încalc, consecințele sunt frica și chinul, însă „dragostea desăvârșită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul” (1 Ioan 4.18). Această dragoste desăvârșită se exprimă prin harul perfect care întemeiază sufletul în dragostea deplină a Domnului nostru Isus, prin lucrarea perfectă pe care El a împlinit-o pentru noi. Mireasa mai întâi și-a exprimat bucuria inimii datorită faptului că Îl găsise pe Hristos. Ea a spus: „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a Lui” (Cântarea Cântărilor 2.16). În versetul nostru însă, ea atinge apogeul experienței sufletului, atunci când realizează că inima Lui își găsește plăcere în ea. Nu există o stare mai înaltă decât aceasta! El nu numai că mă iubește, ci Își găsește plăcerea în mine. Nimic nu este mai prețios decât aceasta. Ce minunat adevăr!

A Miller

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Când au ajuns la locul numit «Căpățâna», L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.”
Luca 23.33

Isus Hristos la cruce

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu circa 2.000 de ani în afara Ierusalimului, întrece toate evenimentele trecute și viitoare ale istoriei omenirii.

Acolo a fost răstignit Împăratul lui Israel. Isus venise ca Mesia la poporul Lui și dovedise că El este Împăratul promis. Dar iudeii L-au respins și L-au răstignit pe cruce.

Acolo, Isus a suportat batjocura oamenilor. Ei L-au ironizat pe Fiul lui Dumnezeu și au râs de încrederea Lui în Dumnezeu.

Acolo, Mântuitorul a suportat în cele trei ore de întuneric judecata dumnezeiască asupra păcatului. La sfârșit, El a strigat în dureri adânci: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Acolo s-a dezvăluit toată răutatea omului. Toate categoriile sociale L-au chinuit pe Domnul Isus care atârna nevinovat pe cruce. S-a arătat cât de rea este inima omenească.

Acolo, Dumnezeu Şi-a descoperit dragostea Lui și sfințenia Lui. El L-a dat pe Fiul Său, pentru că vrea să salveze oameni pierduți, și L-a pedepsit pe Isus Hristos pentru vina altora, pentru că El trebuie să condamne păcatele.

Acolo, Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viața în putere dumnezeiască, pentru a-L onora pe Tatăl și pentru a face voia Acestuia.

Acolo, Hristos a împlinit lucrarea de mântuire deplin valabilă pentru fiecare care crede în El. Dovada că Dumnezeu a primit această jertfă, este învierea Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTE-ȚI CHEMAREA (2)

„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12)

     Chemarea ta va avea mereu legătură cu o nevoie neîmplinită sau cu ocazia de a face binele. Moise și-a descoperit chemarea atunci când a dat ascultare strigătelor poporului său aflat în robie. La fel și William Wilberforce – care și-a dedicat viața eradicării sclaviei în Marea Britanie. Nelson Mandela a fost avocat și a avut ocazia să câștige bani. Dar a ales un alt drum – unul care a implicat ani de zile petrecuți în închisoare. Și când a fost în cele din urmă eliberat, el nu a căutat răzbunare, ci dreptate și egalitate pentru poporul său, schimbând în felul acesta țara și poporul. Ezechiel scrie: „Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război… După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16).

Dacă vrei să-ți descoperi chemarea, începe să te rogi pentru situațiile care te tulbură profund. De obicei încercăm să evităm disconfortul, însă dacă simți că ești chemat să-i ajuți pe cei nevoiași, petrece timp cu astfel de persoane. Lasă ca inima ta să fie mișcată; trăiește cu convingerea că lucrurile trebuie să se schimbe, și roagă-te neîncetat: „Doamne, fă-mă un agent al schimbării!” Când i-a chemat pe ucenici, Domnul Isus a ales oameni provenind din medii diferite și cu meserii diferite. În esență, El le-a zis: „Eu cred în voi. Ceea ce știu Eu, vă voi învăța și pe voi” și le-a promis că oricine „crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Concluzie: Domnul Isus le-a dat putere urmașilor Săi să meargă și să trăiască așa cum a trăit El. Astăzi, El te cheamă și pe tine să faci la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Cântarea Cântărilor 1:1-17

Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.

Eclesiastul ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; Cântarea ne va prezenta acum dragostea divină, singura care-l poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale Împăratului, Hristos, cu Israel, Soţia Sa pământească. În momentul în care se va deschide împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon. Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-l uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne tragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).

Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Însă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum Îl doreşte pe Împăratul. Ea Îl iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).


14 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cine crede în Mine are viață eternă.
Ioan 6.47

Cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Ioan 8.12

Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi.
Ioan 8.36

Trei lucruri sunt dăruite oricui crede în Isus: viața, lumina și libertatea. În comparație cu acestea, toate bogățiile și plăcerile lumii nu reprezintă nimic. Totuși, mulți dintre cei care ar trebui să se bucure de aceste trei privilegii imense nici măcar nu știu că le posedă, ci, în ce privește trăirea practică, sunt în umbra morții, în întuneric și în robie.

Crezând în Hristos, primesc viața eternă. Dacă ar trebui să simt ceva în mine pentru a fi mântuit, atunci n-aș putea avea siguranța mântuirii. Am nevoie de ceva care să fie în afara mea. Adevărul veșnic al lui Dumnezeu este singurul care formează temelia păcii, pe care nicio putere a oamenilor sau a diavolului nu o poate zdruncina. Oricine aude Cuvântul Său și crede în Cel care L-a trimis este fericitul posesor al vieții eterne. Dar ce valoare are o mare comoară, dacă nu știi că este a ta? Credinciosul ar trebui să știe ceea ce posedă. Această viață eternă este în Hristos.

Așa cum am primit viața, am primit și lumina în Hristos. Dumnezeu n-a vrut să ne dea viața și să ne lase în întuneric. Adevărata sferă a vieții pe care am primit-o este lumina în care avem privilegiul să umblăm. Întunericul a trecut, umbrele au dispărut, iar norii s-au împrăștiat. Întunericul gros a făcut loc luminii vieții, care ne-a umplut sufletele, făcându-ne capabili să ne judecăm pe noi înșine și împrejurările noastre potrivit luminii adevărate.

Am primit viața și lumina și, de asemenea, am primit libertatea în Hristos. El dă viață, luminează și eliberează. El dă eliberare de vină și de condamnare, de teama de judecata viitoare, de teama de moarte și de puterea prezentă a păcatului, ca și de consecințele lui viitoare. Lăudat să fie Numele Lui!

„Lucruri noi și lucruri vechi”

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.”
Coloseni 3.13

Eforturi pentru împăcare

Fiica fostului președinte american John F. Kennedy a povestit din copilăria ei o întâmplare cu multe învățăminte pentru părinți. Într-o zi, se juca „de-a războiul” cu fratele ei în copacul casei. El era de partea americanilor, fiindcă era mai mare și mai puternic, iar ea era de partea germanilor. Aveau două căsuțe în copac și fratele ei lua bulbi de magnolii și o „bombarda” pe sora lui. Deoarece a aruncat prea multe „grenade” în capul surorii sale, aceasta s-a supărat și a mers la tatăl ei în birou. Tatăl a luat-o în brațe, i-a șters lacrimile și i-a spus că o iubește, apoi a întrebat-o ce s-a întâmplat. După ce i-a mărturisit tot ce s-a întâmplat, a trimis-o să-l cheme pe fratele ei. Fiica jubila de bucurie la gândul unei pedepse pentru fratele ei. Dar, după ce și-a adus fratele în birou, tatăl a spus că vrea să audă și părerea lui. Acest lucru a deranjat-o nespus de mult pe fiică. Tatăl i-a ascultat pe amândoi și a decis că niciunul nu avea dreptate. I-a pus pe cei doi să se împace, apoi i-a trimis pe fiecare în camera lui să citească timp de o oră. „Cred că mesajul tatălui nostru a fost că trebuie să asculți și părerea celuilalt și să faci eforturi pentru împăcare”, a concluzionat doamna Kennedy. Această concluzie adevărată este valabilă în viața de familie, dar și în relațiile cu toți oamenii. Eforturile pentru împăcare vor aduce întotdeauna roade de care ne vom bucura toată viața.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTE-ȚI CHEMAREA (1)

„Ce ai în mână?” (Exod 4:2)

     Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise, una dintre întrebările pe care i le-a pus a fost: „Ce ai în mână?” Moise ținea toiagul său de păstor – cel de care se folosea în fiecare zi pentru a-și conduce și a-și proteja oile. Dumnezeu însă avea un alt plan cu acel toiag – unul mai măreț! El l-a folosit pentru a despărți Marea Roșie și a conduce poporul Israel spre Țara Promisă.

Când Dumnezeu te întreabă: „Ce ai în mână?”, El dorește să te gândești la darurile, experiențele, relațiile, educația, resursele, gândirea și temperamentul tău. Dr. Martin Seligman vorbește despre „calitățile care ne definesc.”

Ele se împart în șase categorii:

1) Înțelepciune și cunoaștere. Acestea includ și curiozitatea, aplecarea spre învățătură, judecata sănătoasă și inteligența socială.

2) Curajul. Aici se regăsesc perseverența și integritatea.

3) Umanitatea. În care intră și capacitatea de a fi bun și de a manifesta mila.

4) Dreptatea. Din aceeași familie: Capacitatea de a pune în aplicare corectitudinea și spiritul de lider.

5) Cumpătarea. Alături de care se regăsesc calități precum stăpânirea de sine, prudența și smerenia.

6) Transcendența. Ai în vedere aici și aprecierea frumuseții, exprimarea recunoștinței, capacitatea de a spera și de a fi bucuros.

Cu toții avem competențe pentru fiecare din aceste calități, însă cele care rezonează cel mai profund cu tine sunt de fapt „calitățile care te definesc.” Odată ce le identifici, începi să-ți înțelegi chemarea. Însă ai grijă: dușmanul vrea să te convingă că Dumnezeu nu te poate folosi din cauza slăbiciunilor tale, când de fapt e adevărat tocmai contrariul. Cine le poate vorbi celor aflați în doliu mai bine decât cei ce au trecut printr-o pierdere?

Chuck Colson a fost avocatul șef al Casei Albe până la afacerea Watergate, însă numai după ce a trecut prin închisoare a început lucrarea Prison Fellowship. Așadar, ce ai în mână? Apucă-te de lucru!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 12:1-14

Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2-7 evocă într-un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.

Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). Cât de mult ar trebui să-I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin!

Diferitele culegeri ale Bibliei sunt date de un singur Păstor, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor ţepuşe sau piroane înfipte, să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă-l studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este datoria oricărui om: să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui. Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.


13 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi.
1 Ioan 3.16

Privind la moartea lui Hristos, înțelegem adevărata întindere a dragostei Sale pentru noi. Moartea este cel mai înalt act de jertfire prin care poate fi exprimată dragostea, fiindcă „nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13). Noi avem nevoie de un motiv care să producă dragoste în inimile noastre și, prin urmare, iubim fiindcă El ne-a iubit întâi. Dragostea lui Dumnezeu nu are însă nevoie de niciun motiv, fiindcă ea își are izvorul în natura Lui divină și este suverană în exercitarea ei. Pentru a da exprimare dragostei divine, Hristos a făcut sacrificiul de Sine suprem. El nu S-a lăsat împiedicat de nimic pentru a pătrunde în tot ceea ce noi ar fi trebuit să suferim prin judecata dreaptă a lui Dumnezeu. El a înțeles și a cântărit în mod perfect ceea ce era înaintea Sa și a pătruns acolo, pentru ca dragostea nepătrunsă a inimii Sale să poată fi făcută cunoscut.

Nimeni nu I-a luat viața, ci a dat-o El de la Sine Însuși. În aceasta vedem atât bunătatea perfectă, cât și dragostea perfectă. Ar fi putut să plece în cer ca Om, fără să treacă prin moarte, însă atunci noi n-am mai fi cunoscut niciodată nici dragostea, nici bunătatea și nici gândurile lui Dumnezeu. Întreaga dragoste a lui Dumnezeu s-a manifestat în moartea lui Hristos. Satan a orbit ochii oamenilor și L-a zugrăvit pe Dumnezeu ca pe un Stăpân aspru și neîndurător, însă, pentru cel credincios, toată această minciună s-a risipit în prezența strălucirii dragostei lui Hristos.

Cuvintele din Ioan 13.1 ne reamintesc de dragostea plină de credincioșie a lui Hristos: „Fiindcă îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt”. Aceasta înseamnă că dragostea Lui, oricât de mult ar fi pusă la încercare, se dovedește neschimbătoare în caracterul ei. El a prezis trădarea lui Iuda și lepădarea lui Petru, precum și faptul că toți ucenicii aveau să-L părăsească, sub presiunea circumstanțelor, însă fluviul dragostei Sale n-a fost nicidecum tulburat. El este Cel care nu Se schimbă; în consecință, ne putem încrede în El pe deplin. Ce mângâiere negrăită că El rămâne credincios și ne iubește până la capăt!

W Magowan

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Şi iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri. Ilie i-a zis: Nu te teme…”
1 Împărați 17.12,13

Nu te teme!

Pe vremea profetului Ilie, o văduvă săracă se afla într-un mare necaz. Cuvintele ei sunau fără nicio speranță. Foametea a făcut să se consume toate alimentele. Numai un rest a mai rămas – care nu ajungea nici măcar pentru o masă. Acest rest dorea să-l pregătească pentru ea și fiul ei… și apoi să aștepte moartea. Ea nu mai avea nicio speranță, că s-ar putea schimba situația și ar putea primi ajutor. Atunci a venit profetul Ilie. Primul lucru ce i l-a spus, a fost: „Nu te teme!” Înainte ca profetul în misiunea lui Dumnezeu să-i spună că situația ei se va schimba, El a vrut să înflăcăreze credința ei.

În Biblie citim de multe ori expresia „Nu te teme!” Citim aceste cuvinte în prima carte a Bibliei: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare” (Geneza 15.1), și în ultima carte: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă” (Apocalipsa 1.17). Cât de impresionant spune Dumnezeu prin Isaia: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu” (43.1)! Aceste cuvinte încurajatoare li le-a spus ucenicilor Domnul când aceștia erau în furtună, înainte de a ajunge la ei și de a pune capăt necazului lor (Marcu 6.50).

Şi astăzi, Domnul vrea să înflăcăreze credința noastră slabă. Înainte de a veni în situația noastră și înainte de a ne ajuta, El vrea să întărească încrederea noastră în El și în lucrarea Lui. Da, „trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge” (Isaia 42.3). De aceea: „Nu te teme!”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA POTRIVITĂ

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

     Câte locuri de muncă nu se pierd din cauza unor atitudini nepotrivite? Câte promovări nu sunt trecute cu vederea din cauza felului în care se abordează munca? Câte căsnicii nu se destramă? Ar fi imposibil să calculăm. Nimeni nu ar trebui să-și piardă locul de muncă, să rateze o promovare sau să distrugă o căsnicie datorită unei atitudini nepotrivite. De ce? Pentru că atitudinea nu este ceva prestabilit, este o alegere.

Chuck Swindoll scrie: „Pentru mine, atitudinea este mai importantă decât educația, decât banii, decât circumstanțele, decât eșecurile, decât reușitele, decât ce cred ceilalți, ce spun sau ce fac… E mai importantă decât înfățișarea, decât talentele sau abilitățile cuiva. Atitudinea poate întări sau poate distruge o companie, o biserică, o familie. De remarcat este faptul că avem de făcut alegeri în fiecare zi, în primul rând în ce privește atitudinea pe care dorim s-o avem în ziua respectivă. Nu putem schimba trecutul, nu putem schimba faptul că oamenii se comportă într-un anume fel, și nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este să mizăm pe soluția pe care o avem la îndemână, și aceasta este atitudinea noastră. Sunt convins că viața este 10% ceea ce mi se întâmplă și 90% modul în care reacționez la ceea ce mi se întâmplă. La fel este și cu tine. Noi suntem responsabili de atitudinile noastre.”

Să nu uităm nici îndemnul apostolului Pavel: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” El S-a apropiat întotdeauna de oameni cu dragoste, cu blândețe și cu o inimă slujitoare, nu cu dorința de a fi slujit. Așadar, dacă atitudinea ta nu a fost cea mai bună până acum, fă din ziua de azi un punct de început. Roagă-te: „Tată, ajută-mă să am o atitudine asemănătoare cu a lui Hristos față de toți cei cu care mă întâlnesc!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 11:1-10

Faţa apelor ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; Ioan 3:8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: Dumnezeu, care face totul. Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55:10-11), însă în aceeaşi măsură, de fapt anunţă şi judecata.

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, umblă pe căile inimii tale este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a-i aduce să reflecteze: dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată (v. 9).

„Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de-a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? Toate acestea nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.” (H.R.).

Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!


12 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Samuel slujea înaintea Domnului, ca băiat, încins cu un efod de in. Și mama sa îi făcea o mantie mică și i-o aducea în fiecare an, când se suia cu soțul ei ca să ofere jertfa de fiecare an.
1 Samuel 2.18,19

Ce lucrare minunată era aceasta! Mâinile Anei, însuflețite de dragoste, croiau mantia pentru fiul ei. Toată priceperea ei era folosită cu dorința de a-i face fiului ei o haină care să fie nu numai folositoare, ci și potrivită.

Nu numai mamele, ci și tații croiesc astfel de mantii mici copiilor lor, care sunt purtate ani îndelungi, mai mult decât orice haină materială. Cât de mulți bărbați și femei poartă astăzi mantiile pe care părinții lor li le-au croit cu mulți ani în urmă! Obiceiurile sunt hainele sufletului. Apostolul Pavel le spune celor credincioși că, după ce se dezbrăcaseră de omul cel vechi, „care se strică prin poftele înșelătoare”, se îmbrăcaseră cu omul cel nou, „care este creat după Dumnezeu, în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24); apoi îi îndeamnă să lepede minciuna, mânia și răutatea și să se îmbrace cu îndurarea, smerenia și blândețea. Ce cuvinte ar putea ilustra mai bine faptul că obiceiurile sunt hainele vieții interioare? Unde și cum sunt formate aceste obiceiuri? Nu la mijlocul vieții, ci la începutul ei; nu în momentele de criză, ci în împrejurările de zi cu zi; nu pe scena publică a vieții, ci în cămin, în circumstanțele copilăriei timpurii.

Fie ca mantia fără pată a dreptății să fie purtată de fiecare dintre noi. Prin conduita noastră în căminele noastre, prin felul cum păstrăm rânduiala în familie, prin acțiunile noastre, prin felul în care vorbim și în care ne petrecem timpul liber, cu toții croim mantii mici, mai bune sau mai rele, pe care copiii noștri le vor purta pentru tot restul vieții lor și pe care, poate, le vor dărui, la rândul lor, și generațiilor viitoare.

F B Meyer

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu!… În ziua fericirii, fii fericit și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă…”
Eclesiastul 7.13,14

„Pentru mine au murit doi”

„Nu am vrut să-l las să procedeze așa, însă am fost luat pe sus. Următorul care venea, nerăbdător să-și ocupe locul în barcă, m-a împins înainte. Jim știa că așa se va întâmpla. În câteva secunde am fost în barca de salvare. Abia am părăsit vasul și acesta s-a scufundat, iar eu l-am privit pe Jim cum se scufunda. Acum știu că a mers să fie la Mântuitorul său și Mântuitorul tuturor care L-au primit în viața lor. Însă Jim a murit în locul meu. De aceea spun că pentru mine au murit doi. Când am văzut că vasul se scufundă, am spus lui Dumnezeu în inima mea: «Dacă ajung cu bine la țărm, Jim nu a murit în zadar. Te rog, Doamne, ajută-mă să-l întâlnesc pe Jim în ceruri! Dumnezeul lui Jim merită cunoscut, din moment ce Jim a murit pentru mine, ca să dobândesc o șansă să-L cunosc pe Mântuitorul!»”

Ce s-a întâmplat mai departe cu marinarul? El a luat Noul Testament și l-a citit. La început era neștiutor ca orice începător. Însă încetul cu încetul a înțeles calea mântuirii. A înțeles că Domnul Isus a murit în locul lui și i-a îndepărtat toate păcatele prin sângele Lui vărsat pe cruce.

Cu toate că nu vă aflați pe un vas pe mare, vă rugăm să nu uitați că și pentru dumneavoastră a murit Unul care poate să vă dăruiască viața veșnică dacă este primit în inimă. Acesta este Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TAȚILOR, BINECUVÂNTAȚI-VĂ COPIII!

„Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Marcu 2:5)

     Tații din Vechiul Testament își puneau mâinile peste capul copiilor lor și rosteau anumite promisiuni peste ei, crezând că binecuvântarea lui Dumnezeu poate trece de la o generație la alta. Acesta este motivul pentru care „Isaac a chemat pe Iacov și l-a binecuvântat” (Geneza 28:1).

Tot acesta este motivul pentru care Iacov a dorit să-și binecuvânteze nepoții înainte de-a muri (vezi Geneza 48:14). Copiii care nu au tați iubitori și implicați își irosesc deseori viețile căutând sentimentul identității și al stimei de sine. Tot mai mulți ajung în tovărășia unor grupuri rebele, a unor bande de pe stradă, a unor dealeri de droguri și pe mediile sociale și Internet. Vedem consecințele peste tot în jurul nostru. În loc să-și împlinească destinul dat de Dumnezeu, acești copii ajung să fie definiți și etichetați prin stilul lor de viață drept „fugari”, „condamnați”, „scandalagii”, „dependenți.”

Înainte cu puțin timp de-a fi împușcat, Tupac Shakur, artistul rap cunoscut pentru versurile violente ale cântecelor sale, a spus: „Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl adevărat. Știu sigur că dacă aș fi avut tată, aș fi avut parte de disciplină și de mai multă încredere. Mama te poate liniști, te poate mângâia, îți poate arăta în ce constă bărbăția ta. Dar ai nevoie de un bărbat care să te învețe să fii bărbat!”

Când a fost adus un om la Domnul Isus ca să fie vindecat, înainte ca El să-l ierte și să-l vindece, l-a chemat „fiule…” El nu a zis: „Trebuie să-ți îndrepți comportamentul” sau „Trebuie să faci așa cum spun Eu!” Nu, El a stabilit o relație cu acest om arătându-i dragoste și acceptare. Ca tată, și tu trebuie să faci la fel. Cel mai mare dar pe care îl poți oferi copiilor tăi este să-i iubești și să-i accepți așa cum sunt, fără condiții și fără să-i condamni!



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 10:1-20

Să luăm bine seama la acest panou de avertizare din versetul 8: pe cel care răstoarnă o împrejmuire îl muşcă un şarpe. Dumnezeu a pus în jurul fiecăruia dintre noi bariere de protecţie (de exemplu, autoritatea părinţilor sau a educatorilor). El ştie ceea ce se află de cealaltă parte a împrejmuirii. Noi ne imaginăm uneori că sunt avantaje de care El ne privează. Dar nu! Ceea ce El doreşte este ca noi să evităm o muşcătură periculoasă. Şarpele pândeşte, şi lui nu-i trebuie nicidecum o spărtură largă pentru a se putea strecura. Puţin păcat, puţină nebunie (v. 1), de ajuns pentru a compromite mărturia copilului lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 5:6) şi pentru a înlocui mireasma lui Hristos cu mirosul greu al putrezirii (Galateni 6:8)!

Nebunia celor care guvernează este deosebit de detestabilă (v. 5). Ea are consecinţe asupra tuturor celor care le sunt supuşi: unii ajung victimele lor, alţii ajung să le urmeze exemplul rău (de exemplu: 2 Împăraţi 21:9-16). Aceasta însă nu este un motiv pentru a vorbi de rău autorităţile, nici măcar pentru a gândi rău despre ele (v. 20). Dimpotrivă, datoria noastră creştină este de a ne ruga pentru stăpâniri (1 Timotei 2:1-2).

Versetul 12 ne vorbeşte despre Hristos, Cel Înţelept prin excelenţă. Toţi se minunau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui (Luca 4:22).


11 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Duhul lui Dumnezeu Se mișca peste suprafața apelor.
Geneza 1.2

Duhul și Mireasa spun: „Vino!” Și cine aude să spună: „Vino!”.
Apocalipsa 22.17

Duhul Sfânt este o Persoană divină, angajată în toate activitățile și scopurile Dumnezeirii, la fel ca Tatăl și ca Fiul. Duhul Sfânt are de asemenea un loc de strânsă asociere cu toți cei care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos. Aceste două trăsături ale Duhului Sfânt pot fi văzute pe prima și pe ultima pagină a Bibliei.

Pe prima pagină a Bibliei vedem cum Duhul Se mișca peste suprafața apelor. Verbul pentru „Se mișca” este același cu cel folosit pentru a descrie zborul unui vultur deasupra puilor lui, atunci când aceștia învață să zboare (Deuteronom 32.11). Duhul Sfânt este văzut mișcându-Se cu putere creativă și dătătoare de viață deasupra feței pământului. Lucrarea creației a fost declarată ca fiind bună. Însă omul, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fiind cununa acelei creații, a ascultat de glasul înșelătorului. Prin urmare, universul a căzut pradă dezordinii și moartea a început să domnească.

Duhul Sfânt nu Se mai mișcă deasupra pământului, ci, după moartea, învierea și înălțarea lui Hristos, El locuiește în cei răscumpărați de pe pământ (Ioan 14.17). Prin urmare, pe ultima pagină a Bibliei vedem o scenă cu totul diferită de cea de la creație. Vedem cum Duhul Sfânt este într-o asociere foarte strânsă cu Mireasa. Duhul și Mireasa sunt într-o perfectă armonie atunci când cer ca Mirele să vină.

Ultima pagină a Bibliei ne spune de asemenea că lumea cea veche urmează să treacă și că o lume restabilită, „veacul viitor”, urmează să vină, lume care va fi urmată de cerurile noi și de pământul nou. Între timp, Duhul și Mireasa îi cheamă pe păcătoșii însetați să vină și să bea din apa vieții. Astfel, atunci când Adunarea tânjește după venirea lui Hristos și caută mântuirea celor păcătoși, ea este în deplină comuniune cu Dumnezeu Duhul Sfânt.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui… Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu!…”
Eclesiastul 7.8,13

„Pentru mine au murit doi”

Putem să ne imaginăm groaza celor care trebuiau să rămână pe vas, în timp ce alții urmau să fie salvați. Cuvintele noastre sunt prea slabe pentru a descrie o astfel de scenă dinaintea morții. „Condamnat la moarte și blestemat!” a bolborosit marinarul. „Atunci toate păcatele vieții mele mi-au trecut pe dinainte. Chiar dacă n-am lăsat să se vadă în afară, între sufletul meu și Dumnezeu era o situație îngrozitoare! Aveam un coleg care era credincios Mântuitorului. Mi-a vorbit de multe ori despre salvarea sufletului meu, iar eu am râs de el și i-am spus că vreau să mă bucur de viață. În acele împrejurări nespus de grele, el era lângă mine. Nu puteam nici măcar să-i cer să se roage pentru mine; și mă tot întreb de ce nu mi-a vorbit atunci de Mântuitorul. Am înțeles însă mai târziu. Privindu-i fața, am văzut că era calmă, plină de pace și luminată de o lumină neobișnuită. M-am gândit cu amărăciune: «Pentru el este în regulă să zâmbească; sorțul lui a căzut să meargă în barca de salvare și va scăpa.» O, atunci nu l-am înțeles pe colegul meu Jim! Barca de salvare s-a apropiat de noi. Unul câte unul, oamenii au urcat în barcă. A urmat rândul lui Jim. Însă în loc să înainteze, m-a împins pe mine: «Du-te în locul meu în barcă și să ne întâlnim în cer. Eu sunt mântuit, dar tu trebuie să primești salvarea veșnică prin Domnul și Mântuitorul Isus Hristos.»”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE SUNT PIEDICILE TALE?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” (Evrei 12:1)

     Biblia ne îndeamnă: „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Care sunt lucrurile care îți pun piedică sau care te înfășoară? Viața este o cursă unică, așa că aleargă pentru a ieși câștigător. Pentru a nu te împiedica și pentru a nu-ți pierde locul în cursă, nu privi înapoi. Nu poți schimba trecutul, dar poți învăța de pe urma lui. Nu te îngrijora pentru următoarea etapă, concentrează-te asupra următorului pas. Dacă nu o faci, e posibil să cazi și să nu te mai ridici. Continuă să avansezi, și – fără să-ți dai seama – vei ajunge să ai mai multe ture în urma ta decât înaintea ta! Profită de fiecare dintre ele. Mulți dintre noi ducem în spate povara și greutatea îngrijorărilor. Persoanele mai în vârstă și mai înțelepte au ajuns să înțeleagă faptul că poverile lor nu au o importanță reală. Ne irosim puterea stingând flăcări care, dacă ar fi lăsate în pace, s-ar stinge singure. Timpul este resursa ta cea mai prețioasă. Economisește-l, și în felul acesta activele tale vor crește, iar pasivele vor scădea. Călătorește fără prea multe bagaje. Renunță la obiceiul de a te sabota singur, și la cel al temerilor inutile. În viață apar destule încercări dureroase; de ce să le mai îndurăm și pe cele de care putem scăpa? Când orbul Bartimeu a auzit că Domnul Isus se află în cetate, și-a aruncat haina ca să nu-l încurce și a alergat spre El. Credința lui a fost răsplătită: „Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.” (Marcu 10:52)

Nu vei ști niciodată cât poți fi de victorios, până nu scapi de lucrurile care te țin în urmă și care te înfășoară.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 9:1-18

Toate sunt la fel tuturor, declară versetul 2. În viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc.

Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici (v. 11; comp. cu Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care-şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.

Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13-15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne-a eliberat de Vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).


10 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă.
Evrei 9.28

Este un lucru nespus de binecuvântat că Dumnezeu ne învață că moartea și judecata au fost deja înlăturate pentru noi prin jertfa Domnului de la cruce. Ceea ce pe noi ne așteaptă nu este, așa cum spun unii, o zi a judecății, în care se va decide cine este mântuit și cine nu. Scriptura nu ne spune nicăieri că noi așteptăm o astfel de zi, că noi Îl așteptăm pe Hristos, care „Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă”.

Între Hristos și cel credincios nu mai există problema păcatului și, prin urmare, nici a consecințelor lui – moartea și judecata. La venirea Sa, Hristos va exercita puterea răscumpărării asupra trupurilor noastre și astfel ne va dărui nu doar eliberare deplină și veșnică de orice consecință a păcatului, ci, într-o clipă, va schimba starea pământească a trupurilor noastre și ne va face asemenea trupului Său de slavă, astfel încât să avem capacități depline pentru a ne bucura neîncetat de El. Binecuvântată nădejde! Scumpă parte a celor credincioși! Eliberați de moarte și de judecată și având speranța fericită de a fi pentru totdeauna cu Domnul și pentru totdeauna asemenea Lui!

Cel credincios este deci îndemnat să privească înapoi la cruce și să vadă că Hristos i-a înlăturat acolo păcatele și l-a eliberat de moarte și de judecată. Apoi el privește în sus, la tronul lui Dumnezeu, și Îl vede acolo pe Isus la dreapta Măririi, ca dreptate a sa și ca Mare Preot al său (versetul 24). Iar acum el așteaptă venirea Domnului pentru a-l duce în savurarea eternă a Persoanei Sale (versetul 28). Într-o clipă, într-o clipeală din ochi, El va schimba starea trupurilor noastre și atunci, la unison, din inimile noastre recunoscătoare va țâșni lauda eternă. Dacă ni s-ar așeza înainte toate bogățiile, toate plăcerile și toate onorurile lumii acesteia, răspunsul nostru ar trebui să fie: Doar Isus este Cel care poate satisface inima mea!

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa? Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduință…”
Proverbe 20.24,25

„Pentru mine au murit doi”

Fiecare întoarcere la Dumnezeu este unică în felul ei, fiindcă  și  noi  suntem  creați  să  fim  unici  și  trăim  în  împrejurări total diferite unii față de alții. La fiecare întoarcere la Dumnezeu, observăm cum Domnul îndreaptă pașii omului spre mântuirea Sa. Un marinar a istorisit că pentru mântuirea lui au murit doi. Cum este posibil așa ceva? Marinarul a răspuns: „Mântuitorul a murit pentru mine cu mult timp în urmă pe cruce la Golgota, iar colegul meu a murit și el pentru mine în urmă cu câțiva ani. Şi lucrul acesta m-a adus la Mântuitorul. Era o noapte întunecată, în care vasul nostru a fost dus de valuri spre o coastă stâncoasă. Am tras semnale de alarmă, dar nu ne-a auzit nimeni. Marinarii au umflat barca de salvare și au lăsat-o în valuri. Am crezut că este imposibil să rămânem în viață în asemenea condiții. Însă ei au încercat și Dumnezeu i-a ajutat să reușească. Cu mare greutate au dus femeile și copiii în barca de salvare și apoi s-au deplasat spre țărm. Încă o dată, încărcată cu un alt grup, barca a fost trimisă la țărm. Atunci am știut că unii dintre noi vom muri, întrucât dacă barca de salvare ar fi fost trimisă din nou, nu ar mai fi putut duce pe toți cei care rămăseseră și vasul nostru s-ar fi scufundat înainte de al patrulea drum. Așa că am tras la sorți cine să rămână. Sorțul meu a fost să rămân pe vasul care urma să se scufunde în curând.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SHALOM

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exod 33:14)

     Cuvântul evreiesc pentru pace este shalom. În afara lui Dumnezeu, pacea va rămâne un vis de neatins, o fantezie filozofică, un pește care tocmai ți-a mâncat momeala sau pe care l-ai scăpat din cârlig. Căsniciile o iau razna și se destramă pentru că așteptăm ca partenerul nostru imperfect să ne ofere pacea desăvârșită pe care o căutăm, și descoperim că nu este capabil. Se spune că o femeie se afla la o întâlnire și încerca din răsputeri să pară bucuroasă. Remarcând piatra colosală ce-i strălucea pe deget, unul dintre invitați a exclamat: „Uau! Ce piatră frumoasă!” Ea a răspuns: „Mulțumesc. E diamant Callahan.” Admiratorul a zis: „Mi-ar plăcea să am și eu așa ceva!” La care femeia a replicat: „Nu prea cred!” „De ce”, a întrebat el. „Pentru că vine la pachet cu blestemul Callahan.” „Blestemul Callahan?! Dar ce-i asta?” a întrebat interlocutorul. Ea a suspinat și a zis: „Domnul Callahan!” Pacea desăvârșită poate veni numai de la un dătător de pace desăvârșit, și singurul care se califică este Dumnezeu. Pacea nu înseamnă absența problemelor, ci prezența lui Dumnezeu în mijlocul problemelor. Mai mult decât atât, nimeni nu va găsi pacea căutând-o. Pacea nu e ceva ce găsim; ea ne găsește pe noi, atunci când ne predăm viața Celui care a spus: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Numai prezența lui Dumnezeu poate aduce pacea. Siguranța dragostei lui Dumnezeu, a ajutorului lui Dumnezeu și a prezenței lui Dumnezeu – iată ce îndepărtează stresul din viața noastră. Tânjești după pace? Când îți predai viața lui Hristos, vei experimenta pacea „care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 8:1-17

Pentru orice lucru este un timp şi o judecată (v. 6). Atunci când un candidat are de susţinut un examen, două zile sunt importante: cea a probelor şi apoi cea a rezultatelor. Timpul pe care Dumnezeu i-l alocă fiecăruia pe pământ corespunde celei dintâi dintre aceste zile; cea a judecăţii însă va veni inevitabil. Păcătosul, în inconştienţa lui, profitând de faptul că sentinţa împotriva unei fapte rele nu se execută imediat (datorită răbdării lui Dumnezeu), înmulţeşte relele (v. 11) şi nenorocirile (v. 6).

Omul nu-şi cunoaşte timpul (cap. 9.12; Ieremia 8.6,7), nici ce va fi (v. 7), pe când înţeleptul, învăţat de Dumnezeu, pricepe toate lucrurile (v. 1; 1 Corinteni 2.15,16). Asemeni lui Pavel, gândul referitor la tribunalul lui Hristos îi dă teamă. Înţelegând însemnătatea timpului actual, solemnitatea judecăţii (v. 5), el caută cu înflăcărare să-I fie plăcut Domnului (2 Corinteni 5.9-11). Eclesiastul nu a avut, ca noi, revelaţia cu privire la viitor. El cunoştea, cu toate acestea, importanţa acestei temeri de Dumnezeu şi afirmă că totul va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu (v. 12). Ei vor întâmpina probabil persecuţia, dar nimeni nu va avea puterea să le întemniţeze duhul (v. 8, 9). Nimic nu-i va putea despărţi de dragostea lui Hristos (Romani 8.35).


9 Aprilie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

S-au temut și de Domnul și au slujit și dumnezeilor lor, după obiceiul națiunilor din care fuseseră deportați. Până în ziua aceasta, ei fac după obiceiurile lor de mai înainte: nu se tem de Domnul și nu fac nici după rânduielile lor și după judecățile lor, și nici după legea și porunca pe care a poruncit-o Domnul … la fel fac și fiii lor și fiii fiilor lor, până în ziua aceasta, cum au făcut părinții lor.
2 Împărați 17.33,34,41

Samaritenii – Originea lor

Când cele zece seminții ale lui Israel au fost luate captive de către asirieni, au fost luate și deportate în diferite părți ale imperiului asirian. În locul lor, împăratul Asiriei a adus popoare păgâne, care de asemenea fuseseră luate captive. Aceste popoare au fost așezate în țara lui Israel, țară despre care Domnul spusese: „Țara este a Mea” (Levitic 25.23).

La început, noii locuitori nu se temeau de Domnul, așa că El a trimis niște lei care i-au omorât pe unii dintre ei. Când plângerile lor au ajuns la împărat, acesta le-a trimis un preot israelit, pentru a-i învăța cum să se teamă de Domnul. Preotul i-a învățat, însă fiecare dintre aceste națiuni păgâne și-au păstrat și idolii lor și au continuat să le slujească în locurile înalte ale țării, după ce rânduiseră preoți aleși de ei.

Dumnezeu nu dorește să fie unul dintre mai mulți dumnezei. El este un Dumnezeu gelos. Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său. Dumnezeu nu a acceptat închinarea samaritenilor, care încercau să se închine și Lui și idolilor lor. El ne spune limpede că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. El dăduse în Lege instrucțiuni cu privire la închinarea plăcută Lui și nu accepta niciun compromis. Poporul Său nu trebuia să se teamă de alți dumnezei, nici să-și facă chipuri turnate sau cioplite. Samaritenii și descendenții lor au încercat să se închine și Domnului și idolilor lor. Dumnezeu nu a acceptat acest lucru atunci și nu-l acceptă nici acum.

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?”
Fapte 26.8

Credinţa în înviere

Cu toate că învierea Domnului Isus a fost dovedită deslușit, mulți oameni s-au opus conștienți acestui fapt încă de la început.

Iudeii au răspândit o minciună în timp ce afirmau că ucenicii ar fi furat noaptea trupul mort al Domnului lor, când străjerii au dormit (Matei 28.11-15).

Grecii din Atena au batjocorit când Pavel le-a vestit învierea lui Isus Hristos (Faptele Apostolilor 17.32). Așa ceva era de neînchipuit pentru ei. Nu se potrivea în știința lor.

Până astăzi, mulți oameni pun sub semnul întrebării o înviere, cu toate că creația ilustrează deslușit acest adevăr. Fiecare sămânță care este semănată, „moare”. După ce încolțește, putrezește. Dar din embrion ia naștere o plantă nouă, vie, care crește și aduce roade.

De ce nu ar putea fi posibil la Dumnezeul-Creator să învie un om mort la viață nouă? Odinioară a chemat lumea la existență,a făcut animalele și plantele și l-a creat pe om. Nu este aceasta o dovadă suficientă pentru atotputernicia Sa?

Învierea Domnului Isus este unul din adevărurile de bază ale credinței creștine. Cine o tăgăduiește, se opune mântuirii prin Isus Hristos. Cine o primește prin credință, știe: Mântuitorul a murit pentru păcatele mele și a fost înviat pentru îndreptățirea mea (Romani 4.25).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

DEZVOLTĂ O ATITUDINE DE ÎNVINGĂTOR

„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

     Dezamăgirile din viață te pot face să nu vezi altceva decât negativism în ceea ce te așteaptă în viitor. Îți exprimi deznădejdea, îți desconsideri abilitățile, refuzi să-ți asumi riscurile, spui „nu” oportunităților de creștere personală, te plângi de nedreptatea vieții și spui că nimic din ceea ce faci nu va schimba lucrurile într-o împrejurare anume. Recunoști vreuna din aceste atitudini în tine însuți? Dacă da, există o veste bună. Dr. Paul Meier, un psihiatru creștin, a spus: „Atitudinile nu sunt nimic altceva decât obiceiuri ale gândirii, iar obiceiurile se pot deprinde. O acțiune repetată devine o atitudine realizată.” Asta înseamnă că prin practicare, poți dezvolta o atitudine biruitoare.

Iată cum:

1) Fii onest în încercarea ta de a învinge pesimismul. Dă-i permisiunea, unei persoane pe care o respecți, să-ți atragă atenția asupra momentelor în care ești negativist.

2) Limitează-ți ocaziile în care ești expus la lucruri negative. Întrucât începem să devenim asemenea persoanelor cu care ne întovărășim, caută oameni care îți întăresc credința și care nu-ți alimentează fricile. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept.” (Proverbe 13:20)

3) Oferă-te voluntar să-i slujești pe oamenii cu nevoi speciale. Slujirea creează sentimente pozitive și-ți dă sentimentul valorii; în același timp, e cel mai bun lucru pe care poți să-l faci.

4) Caută ce este bun în fiecare situație și exprimă-ți credința că există mereu ceva bun!

Președintele Statelor Unite, Harry Truman a spus: „Pesimistul e cel care face ca oportunitățile să fie dificultăți, iar optimistul este cel care face oportunități din dificultăți.” Când te confrunți cu o dificultate, privește-o ca pe o oportunitate, pentru că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Eclesiastul 7:16-29

Ce semnifică recomandarea pe care o găsim în versetul 16? Cumva că riscăm să devenim prea riguroşi în umblarea noastră? Cu siguranţă nu înseamnă aceasta! Nu vom avea niciodată o conştiinţă prea sensibilă. Există însă un pericol căruia îi cad victimă deseori cei de curând întorşi la Dumnezeu: acela de a fi exageraţi în atitudinile sau în cuvintele lor, acestea depăşind măsura credinţei pe care o au. În acelaşi timp îi critică cu uşurinţă pe ceilalţi creştini, iar aceasta pur şi simplu deoarece încă nu se cunosc pe ei înşişi (Romani 12.3).

Versetul 21 ne prezintă cealaltă latură, a criticilor cărora, de data aceasta, noi înşine le suntem ţinta. Dacă avem aprobarea Domnului, nu trebuie să le punem la inimă. Cel care se teme de Dumnezeu iese din toate (v. 18), este învăţat să facă faţă situaţiilor celor mai periculoase. Printre aceste pericole, versetul 26 menţionează femeia a cărei inimă este (ca nişte) laţuri şi ale cărei mâini sunt lanţuri. Cel care-I este plăcut lui Dumnezeu (adică acela care se teme de El şi Îl ascultă) poate avea încredere că va fi păzit şi că va scăpa, dar cel păcătos va fi prins de ea.

Două istorii opuse ilustrează acest avertisment: cea a lui Iosif (Geneza 39.7) şi cea, tragică, a lui Samson trădat de Dalila (Judecători 16.4).

Tineri creştini, să medităm mai mult asupra acestor două exemple!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: