Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului.
Exod 33.11

Tineri din Scriptură – Iosua

Iosua a trăit o viață lungă de slujire față de Dumnezeu și față de poporul Israel. Cei o sută zece ani ai vieții sale s-au întins de la eliberarea lui Israel din Egipt și până la cucerirea Canaanului. Ca și conducător militar, el a dobândit multe biruințe, iar dintre cele douăsprezece iscoade, doar el și Caleb au adus o bună relatare despre țară. După moartea lui Moise, Iosua a devenit unul dintre cei mai venerați conducători din istoria lui Israel.

Cum putem explica această viață plină de reușite și de biruințe spirituale? Răspunsul nu stă în aptitudinile lui naturale, nici într-un concurs de împrejurări favorabile, ci în faptul că a fost „plin de Duhul”. Aceasta a fost cheia succesului pentru Iosua și aceasta este cheia succesului și pentru noi. Dumnezeu Însuși a vorbit despre această trăsătură importantă a lui Iosua: „Ia pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul” (Numeri 27.18). Din nou, la sfârșitul vieții lui Moise, găsim aceeași mărturie despre el: „Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii, pentru că Moise își pusese mâinile peste el” (Deuteronom 34.9).

Două lucruri ne explică de ce era Iosua atât de plin de Duhul Sfânt: legătura apropiată cu Moise și rămânerea constantă în prezența Domnului. Aceste două trăsături l-au caracterizat pe Iosua încă din tinerețea sa. Vedem cum el „nu ieșea dinăuntrul cortului” și stătea mereu lângă Moise, omul lui Dumnezeu (Exod 33.11). Contactul cu Hristos și comuniunea zilnică cu Dumnezeu sunt absolut necesare pentru o viață creștină de biruință. Iosua a cultivat aceste obiceiuri evlavioase de când era tânăr și acesta trebuie să fie modelul și pentru noi.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui.”
Proverbe 5.21

Căile Domnului cu omul

Cu mulți ani în urmă, tânărul Roger se îndrepta spre casă. Valiza grea îl obosise. Deabia aștepta să-și dezbrace uniforma de armată pentru totdeauna! Se apropia o mașină și Roger îi făcu semn cu mâna. Când s-a apropiat suficient, și-a pierdut orice speranță că va opri: era un Cadillac negru. Spre surpriza lui, mașina a oprit, portiera s-a deschis, iar Roger a urcat fericit în mașină și i-a mulțumit domnului bine îmbrăcat de la volan. Domnul respectiv mergea tocmai la Chicago, unde avea niște afaceri. După ce au vorbit despre multe și diverse lucruri, Roger, creștin fiind, a simțit îndemnul să dea mărturie despre Mântuitorul acestui om de afaceri realizat, amabil, în jur de vreo 50 de ani. Şi-a dres glasul și a spus: „Domnule Hanover, aș vrea să vă vorbesc despre ceva extrem de important.” Şi i-a vorbit domnului Hanover despre mărețul plan de mântuire al lui Dumnezeu. Iar la sfârșit l-a întrebat pe omul de afaceri, dacă nu ar vrea să-L primească pe Isus ca Mântuitor al său personal. Spre mirarea lui Roger, Cadillacul a tras pe dreapta. Roger s-a gândit că în clipa următoare avea să fie dat afară din mașină. Omul de afaceri, însă, și-a plecat capul și L-a primit pe Isus ca Mântuitor al său, apoi i-a mulțumit lui Roger spunând: „Acesta este lucrul cel mai însemnat care mi s-a întâmplat în toată viața!” Anii au trecut. Roger s-a căsătorit și acum avea un băiețel de doi anișori și propria lui afacere. În timp ce-și pregătea geamantanul pentru o călătorie la Chicago, a dat peste cartea de vizită a domnului Hanover. În Chicago, Roger a căutat clădirea firmei „Hanover Enterprises”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (1)

„Poruncile Tale însă sunt fără margini” (Psalmul 119:96)

Psalmistul a scris: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că de fiecare dată când citim un verset, vom descoperi în el ceva nou. E ca lumina răspândită de un diamant: pe măsură ce îl rotim, vedem o altă fațetă a frumuseții lui. De aceea Biblia este diferită de orice altă carte pe care o vom citi vreodată. Vom afla lucruri despre Dumnezeu din experiența personală și din gândurile și experiențele altora, dar pe El vom ajunge să-L cunoaștem prin citirea Cuvântului Său mai mult decât pe orice altă cale.

Putem studia același verset iar și iar, putem pătrunde în profunzimile lui, îl putem lăsa deoparte trei sau patru luni, și când ne întoarcem la el vom descoperi mult mai multe lucruri.

Iată cheia: stăruința, perseverența! Putem pune întrebări fără număr, putem face observații nesfârșite și putem găsi aplicații nenumărate. Așa că, nu te da bătut! Cea mai bună atitudine pe care o putem avea referitoare la studiul biblic este cea pe care a avut-o Iacov când s-a luptat cu îngerul Domnului: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Geneza 32:26). Prin urmare, Dumnezeu i-a dat un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou.

Studiul biblic nu are scurtături; el cere efort. Dar dacă suntem sârguincioși și avem răbdare, vom culege cele mai mari binecuvântări. Odată ce am simțit bucuria și mulțumirea atunci când am descoperit un mare adevăr spiritual de unii singuri și l-am aplicat în viața noastră, nu ne vom mai raporta la studiul biblic la


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 11.1731

Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi căL iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă întrun mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză, alege, socoteşte, pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte, nu se teme, rămâne neclintit, pentru că Îl vede pe Cel care este nevăzut.

Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. În acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici, mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul, dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise near părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările, Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

21 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!
Psalmul 37.4

Singurul lucru din această lume care face cu adevărat plăcere inimii lui Dumnezeu este credința care se sprijină în mod simplu pe El. Putem fi siguri de acest lucru: credința care se sprijină în mod simplu pe El este de asemenea credința care Îl poate iubi, sluji și lăuda. Dumnezeu Își găsește plăcerea în Hristos, iar scopul nostru ar trebui să fie întotdeauna acela de a-L prezenta lui Dumnezeu pe Acela în care El Își găsește plăcerea.

Hristos trebuie să fie întotdeauna subiectul închinării noastre; iar El va fi așa în măsura în care suntem călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Din nefericire însă, lucrurile stau adesea altfel; fie în adunare, fie în viața privată, starea este joasă, iar duhurile ne sunt insensibile și apăsate! Suntem preocupați cu noi înșine, nu cu Hristos. Apoi Duhul Sfânt, în loc să-Și facă adevărata lucrare, aceea de a lua din lucrurile lui Hristos și de a ni le arăta, este obligat să Se ocupe cu noi înșine, făcându-ne să ne judecăm, din cauza căilor noastre abătute.

De ce starea din strângerile noastre laolaltă este adesea atât de joasă? De ce există atâta slăbiciune și atâta sterilitate? De ce sunt cântările și rugăciunile atât de lipsite de inspirație? De ce există atât de puțină închinare adevărată? De ce atât de multă agitație și activitate fără sens? De ce sunt atât de puține lucruri în mijlocul nostru care să învioreze inima lui Dumnezeu? atât de puține lucruri pe care El le numește: „Darul Meu, pâinea Mea, pentru jertfele Mele prin foc, de mireasmă plăcută Mie”? Pentru că suntem preocupați cu eul și cu lucrurile care țin de el – nevoile noastre, slăbiciunile noastre, încercările și greutățile noastre – și Îl lipsim astfel pe Dumnezeu de pâinea jertfei Sale. Nu facem altceva decât să-L lăsăm fără ceea ce I se cuvine, fără acele lucruri pe care inima Lui plină de dragoste le dorește.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: «Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?»”
Luca 8.25

Acesta este Domnul Isus!

El este Creatorul, care poruncește și ia ființă. În același timp, El a fost smerit în viața Sa pe pământ.

El este Împăratul lui Israel de drept, anunțat de către profeți. Totuși, El nu a luptat pentru Împărăția Sa, ci S-a lăsat prins și condamnat la moartea de cruce.

El este Fiul lui Dumnezeu, care este la Tatăl în cer. Totuși, El S-a născut ca un copil în sărăcie și a fost pus într-o iesle.

El nu S-a considerat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a fost gata să ia chip de rob și să devină Om ascultător.

El poartă întreaga creație prin cuvântul puterii Sale. Dar în Ghetsimani a venit un înger și L-a întărit.

El este Alesul din zece mii și totul la El este plăcut. Dar când oamenii L-au văzut, El nu avea o înfățișare care să-L facă de dorit.

El este imaginea Dumnezeului nevăzut. Totuși, fața Saa fost desfigurată mai mult ca a oricărui om.

El este Leul din Iuda, care are putere de neînvins. În același timp, El este Mielul care a fost înjunghiat.

El este stânca veacurilor. Totuși, El a trebuit să treacă prin ape adânci.

El este Prințul vieții. Cu toate acestea, El a murit la cruce, pentru că a vrut să mântuiască oameni păcătoși.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CĂLĂUZIREA DIVINĂ

„Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10).

Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria. Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie.

Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta. Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 11.8-16

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat”. Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu”?

20 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie. 2 Corinteni 3.18

Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 2 Corinteni 4.6

Dacă ne ținem ochii ațintiți asupra Domnului Isus în slavă, primim toate resursele de la El, pentru orice nevoie a noastră. De asemenea, suntem atrași către El și, în acest proces, suntem transformați „din glorie în glorie”. Când ne aducem aminte de Domnul Isus, în prima zi a săptămânii, suntem preocupați cu „moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26). În cer nu vom mai avea nevoie de simboluri, de pâine și de vin, ci contemplarea și meditația la suferințele lui Hristos și la jertfa Lui nu se vor sfârși niciodată și vom privi neîntrerupt la gloria Domnului.

Duhul Sfânt este Agentul divin care dorește să ne învețe și să ne călăuzească (Ioan 14.26; 16.13). Dacă ne supunem Domnului, controlului, călăuzirii și autorității Sale morale, transformarea în același chip cu al Lui va avea cu siguranță loc. Din acest punct de vedere, noi, la fel ca și Pavel, suntem într-un proces continuu de schimbare. În același timp, această transformare – sau metamorfoză – este parte a planului lui Dumnezeu întocmit înainte de întemeierea lumii. Scopul lui Dumnezeu pentru noi este să devenim ca Domnul Isus – să fim transformați și făcuți asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29). Omida se transformă într-o nimfă, din care, la lumina soarelui, iese un fluture. Acest proces incredibil de complex dă mărturie despre gloria lui Dumnezeu, manifestată în natură.

Aflându-ne în noua creație, gloria Domnului din cer este reflectată asupra noastră. Ea produce ceva în noi și strălucește prin noi către alții. Dumnezeu face să strălucească în inimile noastre lumina cunoștinței gloriei Sale.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților…” 1 Timotei 5.4

Îndatorirea faţă de părinţii noştri

O creștină istorisea: „Am adus pe lume un fiu, de care m-am îngrijit cu multă dragoste. Când plângea noaptea, mă ridicam și îl linișteam. Rămâneam lângă el până adormea iarăși, cu toate că eram îngrozitor de obosită. Când se îmbolnăvea, îl duceam la doctor și îl îngrijeam jertfindu-mă. Să-l fi văzut că suferă, mă străpungea în inimă.

Când a început să meargă, am fost în apropierea lui, gata totdeauna să-l prind când se împiedica. Am adaptat pasul meu micuțelor sale picioare și mai târziu am încercat să răspund răbdătoare la multele sale întrebări de copil…

Acum sunt o văduvă de 85 de ani și memoria mă lasă. Fiul meu se enervează, pentru că îi pun de mai multe ori aceleași întrebări. La plimbare trebuie ca toată familia să se adapteze la ritmul meu. Fără baston nu mai pot merge. Trebuie să-l întreb pe fiul meu, dacă mă duce cu mașina în oraș la doctor sau la cumpărături. Îmi cade greu acest lucru, pentru că el este foarte angajat profesional. Zilele trec pentru mine foarte încet, adesea mă simt singură. Nepoții mei spun că aș fi foarte bătrână…”

Cunoaștem aceste două situații. Creatorul este Cel care a pus în inima mamei simțăminte naturale, pentru ca să sufere totul pentru copilul ei. Același Dumnezeu ne cere să le acordăm înapoi părinților noștri bătrâni sprijinul pe care noi ca și copii l-am primit de la ei.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OCROTIȚI DE SÂNGELE DOMNULUI ISUS

„Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11)

Irene Park a devenit o creștină devotată. Povestea ei este cu totul ieșită din comun. Cândva a fost o mare vrăjitoare în statul Florida, racolând fete și băieți pentru practici oculte. Ea a declarat că nu avea niciodată putere asupra copiilor ai căror părinți îi protejau prin rugăciunea în Numele Domnului Isus, pe baza meritelor sângelui răscumpărător al lui Hristos.

În zilele noastre, ocultismul și-a croit drum în sistemele de școli publice sub masca „pluralismului” și a „libertății de exprimare.”

Dacă ești părinte, trebuie să fii îngrijorat! E normal să-i dai copilului tău un telefon mobil ca să poți păstra legătura cu el. Dar cea mai puternică apărare pe care i-o poți oferi este să te rogi pentru el în Numele Domnului Isus, bazându-te pe meritele sângelui Său vărsat.

Domnul Isus l-a învins pe Satan la cruce. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Victoria Mea este și a ta, iar autoritatea Mea este și a ta – folosește-le!” Trebuie să fii conștient de existența diavolului, dar nu trebuie să te temi de el, pentru că „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Faptul că negi existența lui Satan sau că îi subestimezi puterea, îi conferă avantaj asupra ta. Însă Dumnezeu ți-a dat cheia prin care poți învinge puterea lui Satan în viața ta: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.”

Începând de astăzi, declară în mod solemn ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Făcând astfel, vei avea o viață plină de izbândă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 10.32-39; 11.1-7

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine”; noi suntem „cei care-L aşteptăm” (cap. 9.28).

19 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Acesta este Numele Lui, cu care Se va numi: „Domnul, Dreptatea noastră”.
Ieremia 23.6

Numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo.
Ezechiel 48.35

Titluri divine

Iahve-Tsidkenu: Acest titlu înseamnă „Domnul, Dreptatea noastră”. Când Domnul Isus va veni să domnească în dreptate peste acest pământ, care acum este plin de păcat și are o istorie marcată din plin de sânge și de lacrimi, ni se spune că numele Său va fi: „Domnul, Dreptatea noastră” (Ieremia 23.6; vedeți și 33.16). Cât de minunat este că dreptatea divină a fost înălțată prin moartea ispășitoare a Domnului, astfel că acum binecuvântarea se poate revărsa asupra sărmanilor păcătoși! Văzând tulburarea continuă din mijlocul popoarelor, este mângâietor să știm că Domnul Își va stabili guvernarea dreaptă în această lume. Oamenii nu pot instaura pacea pe pământ, însă Domnul va face acest lucru, aducând siguranța și pacea în această lume tulburată. Creația suspină după Prințul Păcii.

Iahve-Shama: Acest titlu minunat se găsește la sfârșitul cărții Ezechiel. Citim acolo că „numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo [Iahve-Shama]” (Ezechiel 48.35). Ierusalimul a fost într-adevăr o piatră grea pentru toate popoarele și va continua să fie așa într-o măsură și mai mare (Zaharia 12.3). Ceea ce nu poate fi împlinit prin planurile oamenilor, nici de guvernele și nici de armatele lor va fi împlinit într-o clipă de Domnul, atunci când va lua frâiele cârmuirii acestei lumi. Pacea va fi instaurată la Ierusalim, cetate care a fost scena multor conflicte de-a lungul veacurilor. De îndată ce Prințul Păcii va fi prezent acolo, orice tulburare va înceta. Noi, cei credincioși, ne putem bucura încă de pe acum de prezența Domnului și de pacea pe care ea ne-o oferă.

A J Pollock


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.”
Ezechiel 33.32

Atenționare

Ochii bărbatului încercau să pătrundă prin ceața deasă, dar vizibilitatea era foarte redusă. Își continuă drumul cu viteză redusă. Deodată se sperie. Văzu două lumini roșii în fața lui și frână puternic. Dar era prea târziu! Buimăcit, bărbatul ieși din mașină fără să fie rănit. Ce văzu? Un haos! Cel puțin trei mașini intraseră într-un camion răsturnat. Imediat îi trecu prin minte un gând: mașinile care se apropie, trebuie atenționate! Fugi în șosea și făcu semn cu mâna următoarei mașini care se apropia. Şoferul mașinii nu-l observă și câteva secunde mai târziu se lovi de ultima mașină avariată. Bărbatul își luă jacheta și începu să o fluture când veni următoarea mașină. Dar șoferul îl claxonă supărat și merse mai departe. Din nou o lovitură. Apărură din nou două lumini. Bărbatul își flutură jacheta, dar tinerii îi făcură semn cu mâna în semn de salut și merseră mai departe. Din nou o lovitură și un nou accident.

Această întâmplare ne amintește de Noe, care a atenționat omenirea în legătură cu potopul care urma să vină. Dar niciunul nu s-a lăsat atenționat. Însă judecata lui Dumnezeu a venit și aceștia au pierit! Astăzi trăim la sfârșitul perioadei de har. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, le spune tuturor oamenilor să se pună în siguranță astăzi prin credința în Domnul Isus Hristos. Dar câți reacționează? Să nu fim ca cei care ascultă aceste avertizări divine, dar nu le împlinesc deloc!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ FIM PLINI DE ROD, CA ȘI CEILALȚI SĂ VADĂ!

„Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20)

     Când vorbim despre „rodul Duhului”, ne referim la nouă trăsături de caracter: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Aceste roduri nu sunt pentru a fi arătate, ci pentru a fi împărțite cu ceilalți; altfel, ele nu sunt mai mult decât niște fructe care nu au crescut deloc. Să zicem că te duci la piață, ca să cumperi legume proaspete. Vezi roșii, dovlecei, castraveți, mai multe feluri de ardei – tot ce-ți dorești să ai pe masă. Când începi să-ți alegi produsele, fermierul de la tarabă spune: „Îmi pare rău, produsele acestea nu sunt de vânzare. Mie îmi place să le cultiv și să mă uit la ele până se strică. Apoi le arunc…” Poftim?!

Probabil până acum nu te-ai aflat într-o situație atât de absurdă, și sper să nici nu fi vreodată… Asta pentru că fermierii și cumpărătorii știu că legumele sunt pentru a fi consumate. Firește, îți place să le privești, însă folosul lor dat de Dumnezeu este ca oamenii să se hrănească cu ele, să-și potolească foamea într-un mod sănătos… Similar, dacă noi nu facem altceva decât să mergem la biserică și să predicăm despre rodire, s-o analizăm și să cuantificăm rodurile fiecăruia, suntem un eșec total.

Nu este suficient să fii roditor, ceilalți trebuie să fie părtașii acestei rodiri, ca să fie binecuvântați și să fie atrași în Împărăția lui Dumnezeu. Pavel scrie că: „…noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Rodirea și împărtășirea rodurilor cu ceilalți sunt două fațete ale aceleiași monede.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 10.19-31

Lucrarea de har este încheiată. Cel care a împlinit-o este înălţat mai presus de ceruri (cap. 7.26). Şi noi suntem invitaţi să intrăm acolo, mergând pe urmele Lui, pe calea cea nouă şi vie, deschisă de atunci pentru adoratori. Sângele lui Isus, perdeaua ruptă, intervenţia unui mare preot în favoarea noastră dau siguranţă deplină credinţei noastre. Să ne apropiem, fraţilor, „cu deplină libertate” (v. 19, 22). Nimic să nu ne împiedice să intrăm în locurile sfinte, nici să ne alăturăm regulat strângerilor copiilor lui Dumnezeu (v. 25). Nu pentru a trăi singuri şi egoişti ne-am întors la Dumnezeu. Să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la dăruire.

Sfârşitul paragrafului este deosebit de solemn. Păcătuind în mod voit, iudeii care-şi ziceau creştini reveneau la lege şi astfel călcau în picioare pe Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, pângărind sângele Lui scump şi batjocorind harul. Dar aceasta se poate aplica şi copiilor cu părinţi creştini, care, respingând învăţătura primită în tinereţe, aleg în mod voit calea lumii. Tineri prieteni care aveţi privilegii aşa de mari, calea către cer nu vă va fi mereu deschisă. Apropiaţi-vă acum (Ioan 6.37).

18 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmul 23.1

Domnul Oștirilor este cu noi.
Psalmul 46.7

Titluri divine

Iahve-Raab: Cât de cunoscute și de apreciate de către creștini sunt cuvintele de la începutul Psalmului 23: „Domnul este Păstorul meu”! Cât de multă mângâiere ne aduce gândul că Domnul este Păstorul nostru! Mare este grija Lui față de oile Sale, la fel și răbdarea Lui, atunci când ele se rătăcesc. Au fost scrise multe cărți despre acest psalm și totuși tema lui este inepuizabilă. Nu este minunat faptul că Iahve Însuși este Păstorul nostru, în călătoria noastră prin pustia acestei lumi, prin valea umbrei morții? Bunul nostru Păstor nu numai că a murit pentru noi, ci și trăiește ca Mare Păstor, înviat dintre cei morți (Evrei 13.20), iar acum Se îngrijește de noi la fiecare pas al călătoriei noastre către cer.

Iahve-Savaot: Acest titlu înseamnă „Domnul Oștirilor” și apare de trei sute de ori în Vechiul Testament (de șaizeci de ori doar în Isaia). El sugerează puterea măreață a Domnului, precum și resursele care se găsesc în El. De două ori citim în Psalmul 46: „Domnul Oștirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi”. Ce minunat să avem siguranța că Domnul Oștirilor este cu noi și că suntem păziți de atotputernicia Lui! Dumnezeul lui Iacov este cu noi; dacă El a avut răbdare cu unul ca Iacov, va avea răbdare și cu noi, oricât de mari ar fi neajunsurile noastre.

A J Pollock


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică.”
Ioan 6.47

Medicamentul

„Copila dumneavoastră este grav bolnavă”, spuse medicul care luă o sticluță cu medicamente din geantă și i-o dădu mamei. „Este singurul medicament care o poate ajuta pe fiica dumneavoastră, dar trebuie să i-l dați toată noaptea, exact după prescripții!” Medicul reveni a doua zi dimineața. Mama îl conduse plângând la patul copilei ei. Medicul observă îngrozit că fetița murise. Privi câtva timp copila moartă, apoi privi în cameră. Atunci văzu pe noptieră medicamentul prescris de el; nu-i venea să creadă: era neatins! Se întoarse spre mamă: „Nu ați înțeles ce v-am spus aseară? Nu am spus destul de clar că trebuie să i-l dați fiicei dumneavoastră conform prescripțiilor? Acesta ar fi salvat cu siguranță viața fiicei dumneavoastră.” Mama răspunse plângând: „Ah, după ce ați plecat, a venit vecina noastră. Ea mi-a povestit că și fiica ei a avut această boală și că are un medicament care ajută foarte bine. Astfel am luat acel medicament și am dat deoparte medicamentul dumneavoastră. Dacă aș fi ascultat de sfatul dumneavoastră!” Medicul părăsi tăcut și cu inima îndurerată casa. Ce nebunie! Singurul medicament care putea ajuta cu siguranță, nu a fost luat!

Domnul Isus este adevăratul Medic trimis de Dumnezeu, care Şi-a dat chiar viața, sângele Său pentru a ne scăpa de „boala păcatului”. Nu ascultați de șoaptele înșelătoare ale  diavolului,  ci  ascultați  și  credeți  cuvintele  celui  mai mare Medic și veți fi vindecați!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE-I DA LUI DUMNEZEU!

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

     William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie. El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate.

Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața. „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7).

Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 10.1-18

Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu-Şi putea găsi plăcerea acolo. Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl Îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna. În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nu-şi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat. Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna” ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna” (v. 12, 14).

Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi. Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele” (v. 7, 9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?

17 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Domnul i-a zis: „Pace ție, nu te teme, nu vei muri!”. Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit „Domnul păcii”.
Judecători 6.23,24

Titluri divine

Iahve-Shalom: Citim în cartea Judecători că madianiții îi asupreau pe fiii lui Israel. Când aceștia au strigat la Domnul, El le-a trimis un profet cu un mesaj de mângâiere. Apoi Îngerul Domnului S-a arătat lui Ghedeon, care bătea grâul în teasc, pentru a-l ascunde de jefuitorii madianiți. Îngerul Domnului, Iahve Însuși, l-a pus în uimire pe Ghedeon atunci când i-a spus: „Domnul este cu tine, războinic viteaz” (Judecători 6.12). Apoi i-a dat misiunea de a fi eliberatorul lui Israel de sub jugul madianiților. Ghedeon, văzând că Cel care îi vorbea era Îngerul Domnului, a cerut un semn, care i-a fost dat.

Ghedeon a pregătit un ied și azime dintr-o efă de făină, apoi a adus toate acestea înaintea Vizitatorului ceresc, care le-a atins cu vârful toiagului Său. Un foc s-a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimele, iar Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. Când Ghedeon a înțeles că Vizitatorul ceresc era chiar Îngerul Domnului, s-a înspăimântat. Domnul însă l-a liniștit: „Și Domnul i-a zis: «Pace ție, nu te teme, nu vei muri!». Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit «Domnul păcii [Iahve-Shalom]». Până în ziua aceasta el este încă în Ofra din Abiezer” (Judecători 6.23,24).

Astăzi, noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru pacea pe care ne-a dăruit-o, care întrece orice pricepere și care ne păzește inimile și gândurile în Hristos Isus. În consecință, atunci când mințile noastre se preocupă cu ceea ce este vrednic de cinste, vrednic de iubit și curat, Dumnezeul păcii va fi cu noi (Filipeni 4.4-9).

A J Pollock


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi oamenii… au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Apocalipsa 16.9

Dumnezeu nu Se lasă batjocorit

În orice dicționar enciclopedic este amintit printre cele mai devastatoare cutremure și cel care a avut loc în anul 1908 în Messina. După ce acest oraș mare al Siciliei a fost ocrotit de cutremure mai bine de 120 de ani, oamenii au început să construiască locuințe. Cu ocazia Crăciunului din anul 1908, a apărut în unul din ziarele locale un articol blasfemator, în care Dumnezeu era provocat în mod nelegiuit, contestându-i-se puterea de a mai trimite un cutremur. Acest articol a fost chiar afișat. Acest lucru s-a petrecut în 26 decembrie 1908, iar două zile mai târziu, Dumnezeu a răspuns la această provocare batjocoritoare cu un cutremur, de care Messina nu a avut parte niciodată: în decurs de câteva minute au murit în oraș și în împrejurimile sale 100.000 de oameni. Ca urmare a cutremurului s-a iscat un incendiu mare, care a distrus aproape în întregime orașul. Martori oculari relatau că dintre dărâmături se mai vedea acea placardă batjocoritoare.

A fost acel cutremur o întâmplare?

Nu credem, deoarece Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele lui. În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, citim: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7); „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună” (Osea  8.7).  Iată  o  lecție  de  viață  pentru  noi  toți!  Să  o aprofundăm cu atenție! Şi mai ales să ne lăsăm atenționați, pentru a nu cădea în aceeași prăpastie a batjocurii.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CĂLĂUZIREA LUI DUMNEZEU

„…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

     Liderii înțelepți îți vor spune că vor veni momente în care și ei își vor pierde siguranța; momente în care nu vor ști tot ce le-ar plăcea să știe. Dacă acești lideri sunt persoane sincere, vor recunoaște: „Mă bucur că cei pe care trebuie să-i conduc nu știu cât de multe nu știu eu!” Fie că ești lider, fie că ești învățăcel, Biblia ne spune că „umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Dar să fim cinstiți: uneori știm ce dorește Dumnezeu să facem, însă nu ne place. Așa că ne rugăm în speranța că Se va răzgândi și că va da curs dorințelor și cererilor noastre. Dar lucrul acesta mai degrabă nu se va întâmpla! Dumnezeu nu poate binecuvânta faptele tale de neascultare.

În epistola către Evrei citim: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Când Îl urmezi pe Dumnezeu, de cele mai multe ori nu vei ști tot ce ți-ai dori. Consilierii, grupurile de studiu, manualele despre cheia succesului, comitetele, planurile de afaceri și planurile de viitor ne pot fi de ajutor. Dar vine o vreme când va trebui să-ți părăsești confortul și să mergi în direcția pe care ți-o indică Dumnezeu.

Vei avea oare răspunsuri la toate întrebările tale, și ți se vor limpezi toate îngrijorările? Nu. La fel cum farurile unei mașini îți luminează drumul înainte, tot așa Dumnezeu îți va da instrucțiuni numai atunci când ai nevoie. Numai așa poți trăi! Îți vei păstra dependența de El, vei ține minte cine este în control și cine merită toată lauda pentru reușitele tale. Și apropo: e nevoie de o viață întreagă ca să înțelegi călăuzirea lui Dumnezeu… așa că nu te lăsa descurajat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 9.16-28

„Fără vărsare de sânge nu este iertare” (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric.

Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)! Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26.28).

Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”. Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: „după aceea judecata” (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12).

Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata.

Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care-L aşteaptă”!

16 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu sunt Domnul care te vindecă.
Exod 15.26

Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul, steagul meu”.
Exod 17.15

Titluri divine

Iahve-Ropheca: Acest titlu înseamnă „Iahve care vindecă”. Boala, așa cum știm, este rezultatul păcatului. Pentru ca rezultatul să fie înlăturat, trebuie înlăturată cauza, iar acest lucru a făcut necesară crucea, cu toată suferința și chinul ei. De fiecare dată când a vindecat un lepros, când l-a făcut pe un olog să meargă, pe un orb să vadă sau pe un surd să audă, Domnul a simțit adânc că doar moartea Sa pe cruce putea rezolva rădăcina păcatului și putea face dreaptă acțiunea Lui de a îndepărta roadele amare ale acestui păcat. Prin aceste minuni, El Și-a dovedit puterea pe care o avea pe pământ de a ierta păcatele. „Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, … Ție îți spun: «Ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă!»” (Luca 5.24).

Iahve-Nisi: În Exod 17 citim despre lupta lui Amalec împotriva fiilor lui Israel, la Refidim. Moise s-a urcat pe vârful dealului, având toiagul lui Dumnezeu în mână și fiind însoțit de Aaron și de Hur. Când Moise își ridica mâna, Israel biruia; când lăsa mâna în jos, Amalec biruia. În aceasta avem o imagine frumoasă a mijlocirii Domnului pentru cei ai Săi, angajați în conflict cu lumea, cu carnea și cu diavolul. Totuși, cât de evident este contrastul! Mâinile lui Moise au trebuit să fie susținute, însă Marele nostru Preot trăiește în puterea unei vieți nepieritoare (Evrei 7.16). Mâinile Lui nu obosesc niciodată! În El nu este nimic altceva decât biruință. Citim că, urmare a biruinței asupra lui Amalec, „Moise a zidit un altar și i-a pus numele: «Domnul, steagul meu [Iahve-Nisi]»” (Exod 17.15). Sub un astfel de steag, doar biruința este posibilă.

A J Pollock


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dragostea este tare ca moartea…”
Cântarea Cântărilor 8.6

Dragostea Mântuitorului

După ce domnitorul s-a întors în țara lui, a vorbit despre bunătatea lui Xerxe. Toți i-au lăudat noblețea și în special comportarea împăratului plină de milă față de domnitor și familia lui. Numai soția domnitorului tăcea. În cele din urmă, domnitorul a întrebat-o: „Nu ai remarcat nimic deosebit în legătură cu acest împărat?” Ea a răspuns: „Nu.” Domnitorul, soțul femeii, a rămas uimit. „Nu poți să spui nimic despre acel împărat care a fost așa de bun față de noi?” Ea a răspuns: „Cum aș putea să mă gândesc la alt om în afară de cel care a fost gata să-și dea viața, pentru ca eu să nu devin sclavă? Nu mă pot gândi la nimeni altcineva.”

A-ți da viața pentru cineva este mai mult decât a renunța la toate bogățiile lumii. Dacă Scriptura ne spune că Mântuitorul a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, aceasta este cu mult mai mult decât ceea ce găsim în ilustrarea din Matei 13 unde citim: „Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.” Prețul pe care L-a plătit Mântuitorul pentru mântuirea noastră este nemăsurat de mare. Cât de bogat era Mântuitorul ca Fiu în Casa Tatălui ceresc! Şi bogat fiind S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca să ne îmbogățească prin harul Său. Mântuitorul este centrul gloriei în cer și pe pământ, dar a acceptat crucea pentru a ne aduce o mare mântuire cu rezultate veșnice.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZIDIREA OAMENILOR (3)

„Suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi” (Romani 15:1)

     Dacă ai impresia că nu ai nimic valoros de oferit altora, gândește-te la cuvintele unui poet anonim: „Cântarea poate lumina o clipă, și floarea poate trezi o năzuință. Copacul poate deveni pădure, iar pasărea poate vesti primăvara. Un zâmbet încheagă o prietenie, o strângere de mână îl ridică pe cel căzut. O stea ghidează corabia, iar un cuvânt exprimă un scop. Un vot schimbă națiunea, și raza de soare luminează încăperea. Lumânarea spulberă întunericul, și râsetul împrăștie tristețea.

Călătoria începe cu un pas, iar rugăciunea cu un cuvânt. Speranța înalță sufletul, iar mângâierea arată că îți pasă. Înțelepciunea prin vorbă se arată, și inima poate ști ce este adevărat. Viața cuiva poate aduce schimbarea… totul depinde de tine!” Un alt autor, Jon Walker, spunea: „Încurajarea face parte din natura lui Dumnezeu. Cuvântul folosit pentru încurajare în Noul Testament este același pe care l-a folosit Domnul Isus pentru Duhul Sfânt care este cu noi: Mijlocitor… Mângâietor permanent… Învățător și Memorator… Ajutor divin… Încurajator… O altă cale prin care ne încurajează Dumnezeu este atunci când alți credincioși merg alături de noi, ca agenți ai încurajării.

Încurajatorii oferă susținere și întărire celor care văd mâna lui Dumnezeu lucrând în viețile lor (vezi 1 Tesaloniceni 2:4); îndemn și mângâiere pentru cei ce trec prin încercări și necazuri (vezi 1 Tesaloniceni 5:14); și ridicare și restaurare pentru cei care s-au rătăcit (vezi Galateni 6:1). Deși există multe căi prin care putem scoate la iveală ce-i mai bun în ceilalți, în realitate una singură este îndeajuns: disponibilitatea de a răbda slăbiciunile celor slabi şi de a nu ne plăcea pe noi înşine.” Asta se numește „zidirea oamenilor”, și așa le întărim credința!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 9.1-15

Capitolele 35-40 din Exod relatează cum a fost construit cortul. Leviticul dă instrucţiuni cu privire la jertfe (cap. 1-7), apoi cu privire la preoţi (cap. 8-10). Toate aceste rânduieli pentru o închinare pământească îşi demonstraseră însă în mod tragic neputinţa. Cortul era despărţit de o perdea de netrecut. Preotul, fiind păcătos, era obligat să aducă jertfe pentru el însuşi (v. 7; cap. 5.3), jertfirea berbecilor şi a viţeilor „neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte” (v. 9). Atunci Dumnezeu ne vorbeşte de un cort ceresc „mai mare şi mai desăvârşit”, adică nu din această creaţie (v. 11; cap. 8.2). Dar la ce ar fi fost bun acest cort fără un preot capabil să slujească în el? Şi la ce ne-ar folosi un preot (cap. 5-8), dacă jertfa n-ar fi de asemeni excepţională? (cap. 9 şi 10). Pentru siguranţa noastră deplină, Isus este în acelaşi timp şi una şi alta. Ca Jertfă, El ne dă pacea conştiinţei; ca Preot, ne asigură pacea inimii şi ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu. Sub vechiul legământ, totul era nesigur şi condiţionat. Acum însă, totul este veşnic: răscumpărarea (v. 12b; 5.9) şi, tot astfel, moştenirea (v. 15b). Nimic nu va putea să ni le răpească, nici să ni le pună în discuţie.

15 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Avraam a pus numele locului aceluia Iahve-Iire, după cum se zice până în ziua aceasta: „La muntele Domnului se va purta de grijă”.
Geneza 22.14

Titluri divine

Iahve-Iire: Acest titlu se găsește în Geneza 22.1-14. Acolo citim că Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, poruncindu-i să-l aducă ardere-de-tot pe Isaac, copilul promisiunii, singurul său fiu. Aceasta este prima ocazie în care este arătat, în cel mai solemn mod, că era necesară o jertfă umană, totul fiind o imagine a jertfei Domnului Isus, singurul Fiu al Tatălui.

În ultimul moment, când Avraam era pe punctul de a-l înjunghia pe fiul său, Isaac a fost cruțat. „Avraam și-a ridicat ochii și s-a uitat și iată, înapoi, un berbec prins cu coarnele într-un desiș. Și Avraam a mers și a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. Și Avraam a pus numele locului aceluia Iahve-Iire, după cum se zice până în ziua aceasta: «La muntele Domnului se va purta de grijă»” (Geneza 22.13,14). Această întâmplare a avut loc pe muntele Moria. După multe secole, Îl vedem pe Isus, Iahve al Vechiului Testament, murind pe cruce, afară din Ierusalim, înaintea muntelui Moria, ca împlinire a profeției rostite de Avraam.

Mai devreme în capitol citim că Isaac a pus o întrebare, care trebuie să fi străpuns inima tatălui său, provocându-i cea mai adâncă durere. Erau acolo lemnele și focul, dar unde era mielul pentru arderea-de-tot? Răspunsul profetic al lui Avraam a fost că Dumnezeu Însuși avea să poarte de grijă de mielul pentru arderea-de-tot. Acest lucru s-a văzut atunci când Ioan Botezătorul a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Vedem astfel cum cuvântul Iire, adăugat cuvântului Iahve, ne prezintă gândul inimii lui Dumnezeu pentru binecuvântarea sărmanului om căzut, binecuvântare care L-a costat chiar viața preaiubitului Său Fiu. Să nu uităm niciodată acest lucru!

A J Pollock


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …dragostea ta pentru mine era minunată…”
2 Samuel 1.26

Dragostea domnitorului

O întâmplare, care se presupune că ar fi avut loc cu peste două mii cinci sute de ani în urmă, spune că Xerxe, împăratul Persiei, a purtat război împotriva unei țări vecine, a cucerit-o și a luat prizonier pe domnitorul ei cu soția și copiii acestuia. După un timp a cerut ca prizonierii să fie aduși înaintea lui și l-a întrebat pe domnitor care îi erau bogățiile. Domnitorul le-a înșiruit pe toate. Atunci Xerxe i-a spus: „Iată, aici sunt copiii tăi! Ei sunt prizonierii mei. Pot să-i vând ca sclavi. Ce-mi vei da în schimbul eliberării copiilor?” Domnitorul a răspuns: „Tot ce am.” „Foarte bine”,a răspuns Xerxe, „copiii tăi pot să plece liberi. Tot ce ai îmi aparține mie.” Apoi a continuat, spunând: „Aici este soția ta. Ea este prizoniera mea. Pot să o vând ca o sclavă. Ce îmi vei da în schimbul eliberării soției tale?” Domnitorul a răspuns din nou: „Tot ce am.” Xerxe i-a replicat: „Nu, nu poți face asta. Tot ce ai, îmi aparține mie acum, pentru că le-ai dat ca preț pentru eliberarea copiilor tăi. Nu ți-a mai rămas nimic.” Domnitorul a răspuns: „Îmi voi da viața mea pentru ea. Poți să-mi iei viața, dar las-o pe ea să plece liberă!” Împăratul Xerxe a fost foarte mișcat de cele auzite din gura domnitorului care stătea înaintea lui ca prizonier împreună cu toată familia.

Înduioșat astfel de cele auzite, a lăsat ca întreaga familie să plece liberă, fără să plătească ceva. Atitudinea domnitorului față de familia sa a fost o dovadă puternică despre dragostea și prețuirea sa față de ai săi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZIDIREA OAMENILOR (2)

„Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora” (Romani 15:2)

     Doi bărbați care împărțeau același salon de spital au devenit prieteni. Unul dintre ei avea voie să stea ridicat o oră în fiecare zi. Avea patul lângă singura fereastră existentă. Celălalt își ducea zilele întins pe spate. În fiecare zi, bărbatul de la fereastră îi descria celuilalt activitatea și culorile lumii din exterior: parcul din jurul unui lac, rațele care înotau, copiii care se jucau, cuplurile care se plimbau ținându-se de mână, linia orizontului din depărtare…

Prietenul său, care nu putea vedea nimic din toate astea, zâmbea și își imagina totul prin ochii minții. Într-o zi, bărbatul de la fereastră a murit, și colegul de salon a trecut în locul său. S-a ridicat în coate să se uite afară… și a văzut cu uimire un zid dărăpănat de cărămidă! Nedumerit, a întrebat-o pe asistentă cum de prietenul său i-a descris peisajul în imagini atât de strălucitoare.

Ea a răspuns: „De fapt, el era orb și nu putea să vadă nici măcar zidul. Dorea doar să te încurajeze!”

Pavel a spus: „Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.” Ai parte de o mare satisfacție când îi încurajezi pe oameni, mai ales când propria ta situație nu este mai fericită.

Un autor a scris:

„Când îi spui unei persoane că este frumoasă, schimbi modul în care se vede pe sine.

O tânără îndrăgostită crede că este cea mai frumoasă fată din lume pentru că un tânăr i-a spus așa.

Când un profesor îi spune elevului că este deștept, acesta învață mai mult și are realizări mai mari.

Când un părinte îi spune unui copil că-l iubește, acel copil are convingerea că poate ajunge până la stele.

Pe de altă parte, doctorul care îi spune verde-n față pacientului că este în fază terminală poate grăbi procesul morții.”

Cuvintele sunt puternice; folosește-le azi ca să-i zidești pe oameni!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 8.1-13

Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31, va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să-şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu-şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou” (Matei 26.28).

El va fi caracterizat de patru aspecte:

1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.

2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).

3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).

4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja şi mai mult decât atât de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3). Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

14 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Când vor întreba fiii voștri în viitor, zicând: „Ce sunt pentru voi pietrele acestea?” … le veți spune că apele Iordanului au fost despicate înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut el prin Iordan, apele Iordanului au fost despicate. Și pietrele acestea vor fi ca amintire pentru fiii lui Israel pentru totdeauna.
Iosua 4.6,7

Israel urma să traverseze Iordanul și să înceapă să cucerească țara Canaan. Era timpul din an când râul Iordan se revărsa peste maluri. Aceasta însă nu era o piedică pentru Dumnezeu. Când picioarele preoților care duceau chivotul au intrat în apă, Iordanul s-a oprit, iar poporul a putut să treacă în siguranță pe malul celălalt.

Dumnezeu îi spusese lui Iosua ca doisprezece bărbați să ia fiecare câte o piatră din albia râului, iar cele douăsprezece pietre să fie așezate în noaptea aceea la Ghilgal. Generațiile care urmau să vină aveau să întrebe despre semnificația acestor pietre și trebuia să li se spună cum Domnul uscase râul până când poporul a trecut în țară. De fapt, toate popoarele pământului aveau să învețe că mâna Domnului lucrase cu putere, iar Israel trebuia să se teamă de Domnul pentru totdeauna.

Domnul Isus a instituit și El un memorial pentru cei ai Săi. În noaptea în care a fost vândut, Domnul a luat o pâine, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, spunându-le să facă lucrul acesta în amintirea Lui. La fel a făcut și cu paharul de vin. Pâinea și vinul reprezintă trupul și sângele Său. Găsim această relatare în Matei, în Marcu și în Luca, în timp ce Ioan adaugă detalii prețioase cu privire la ultima noapte petrecută de Domnul împreună cu ucenicii Săi. Acest memorial este atât de important pentru Domnul, încât El i-a dat o revelație specială apostolului Pavel cu privire la el (1 Corinteni 11.23). Privilegiul nostru este să urmăm exemplul creștinilor dintâi, în Fapte 20.7, și, în fiecare zi întâi a săptămânii, să ne aducem aminte de Domnul și de marea Sa dragoste, care L-a condus să-Și dea viața pentru noi.

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!»”
Ioan 1.29

Mielul care ridică păcatul

Inima lui Ioan Botezătorul a fost preocupată cu Persoana și lucrarea Domnului Isus Hristos ca Cel care este Mielul lui Dumnezeu și „care ridică păcatul lumii”. Moartea Mântuitorului a pus baza ispășirii pentru păcatele poporului Său și pentru ale întregii lumi. Prin jertfa Sa, orice pată este  îndepărtată  din  conștiința  celui  care  crede  în  Isus Hristos. Jertfa de pe cruce a Mântuitorului este fundamentul divin, pe care binecuvântarea omului va fi susținută pentru totdeauna.

Auzind cuvintele lui Ioan Botezătorul, doi dintre ucenicii săi au început să-L urmeze pe Mântuitorul. Acest fapt este foarte instructiv și pentru noi. Ce putere morală, imensă dezvăluie adevărata preocupare a inimii cu Isus Hristos! Bucuria dăruită de Domnul Isus, pacea Sa, adorarea adresată Persoanei Sale – toate acestea vorbesc puternic inimilor altora care nu-L cunosc pe Cel care ridică păcatul lumii. Cine L-a găsit pe Hristos ca Mântuitor al Său este ridicat, din punct de vedere moral, deasupra gândurilor și părerilor oamenilor, nu se gândește la sine însuși și nu caută un nume sau un loc pe acest pământ. Un astfel de om este un călător fericit spre Patria veșnică unde Mântuitorul i-a pregătit un loc. Un astfel de om și-a găsit fericirea și pacea inimii în Domnul Isus Hristos și de aceea poate, la fel ca Ioan Botezătorul, să-L arate în gândirea și umblarea sa pe Mielul lui Dumnezeu tuturor care se recunosc vinovați.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZIDIREA OAMENILOR (1)

„Fivi… s-a arătat de ajutor multora” (Romani 16:1-2)

Biserica ta are nevoie de membri devotați lucrării de sprijinire și de încurajare a celorlalți. De oameni ca Fivi, despre care Pavel spune că „s-a arătat de ajutor multora.” Expresia „a fi de ajutor” în greacă se aplica antrenorilor care îi pregăteau pe atleți și se asigurau că sunt antrenați și echipați ca să câștige. Teologul H.F. Moule a descris-o pe Fivi drept „campioana care i-a susținut pe alții, prietenă curajoasă și devotată celor convertiți aflați în încercare, ducând lupte de protest în timpul cărora a avut parte de împotrivire și pledând pentru cauza celor săraci.” E o misiune foarte grea! Și în generația egocentrică în care trăim, nu mulți sunt dispuși să-și asume această misiune. De fapt, nu există o investiție mai mare decât cea în oameni!

Când te investești pe tine însuți într-o persoană, îți faci singur un cadou, pentru că nu poți lumina cărarea cuiva fără să ți-o luminezi pe a ta, iar răsplata divină depășește orice răsplată de pe pământ: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele… pe care-l va fi făcut…” (Efeseni 6:8). Iar un pastor adaugă: „Ai ceva ce nimeni altcineva nu poate oferi. Gândește-te cum poți ușura viața cuiva… pe cine poți sprijini și întări… Cineva are nevoie de încurajarea ta astăzi, cineva vrea să știe că ai încredere în el, că îl susții, că ai convingerea că are ce-i trebuie pentru a reuși.

Privind în urmă, probabil cineva a jucat un rol important în viața ta și te-a ajutat să devii ceea ce ești astăzi. Un părinte sau un profesor care a avut încredere în tine, un șef care te-a promovat atunci când nu te simțeai calificat, cineva care a văzut în tine mai mult decât ai văzut tu însuți…” Acum este rândul tău să fii de ajutor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 7.18-28

Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot. Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine Însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!” (Psalmul 84.9).

Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria. Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?” (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21). Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei. Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

13 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Israele, întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău! Pentru că ai căzut prin nelegiuirea ta. Luați cu voi cuvinte și întoarceți-vă la Domnul. Ziceți-I: „Iartă toată nelegiuirea și primește-ne cu milă și-Ți vom aduce lauda buzelor noastre”. Osea 14.1,2

Deși profeția lui Osea relatează o lungă succesiune de fapte răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, comise de poporul Israel, Dumnezeu totuși manifestă îndelungă-răbdare. El încă vorbește poporului vinovat și îl îndeamnă să se întoarcă la Cel care, în trecut, l-a binecuvântat atât de mult și care dorește în continuare să-l binecuvânteze, în ciuda fărădelegii lui. Poporul se făcuse vinovat nu doar de păcat, ci și de nelegiuire – de răzvrătire trufașă, pe față. Ce minunată este bunătatea lui Dumnezeu, care este gata să-i ierte chiar și pe cei care se fac vinovați de o astfel de nelegiuire!

El nu le cere să-I aducă daruri, ci doar le spune: „Luați cu voi cuvinte”. Tot ceea ce Dumnezeu dorește este acea expresie onestă a credinței care vine din inimă. Bineînțeles, aceasta implică mărturisirea păcatului. Omul natural nu vrea să admită că este păcătos, iar dacă încearcă să se apropie de Dumnezeu fără să-și recunoască păcatul, va descoperi că acest lucru este cu totul imposibil.

Dumnezeu poate îndepărta toată nelegiuirea, însă doar în temeiul valorii jertfei lui Hristos. Doar această jertfă ispășește păcatul. Israel va înțelege acest adevăr numai atunci când se va întoarce cu adevărat la Domnul Isus, Împăratul și Dumnezeul lui. Ce bucurie va fi în inima lor, când toată nelegiuirea le va fi îndepărtată!

Într-adevăr, când Dumnezeu îi va primi în har, ei vor aduce jertfe ale buzelor. În trecut au adus viței ca jertfă, însă fără o credință reală. În viitor, când, prin harul lui Dumnezeu, își vor pleca genunchii înaintea Răscumpărătorului lor, Domnul Isus Hristos, vor aduce o jertfă de laudă – rodul buzelor lor.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat…”
Psalmul 19.9,10

Comoara din Biblie

Un american înstărit îi lăsă nepotului său o Biblie cu următoarea scrisoare:

„Dragul meu!

Îți predau Biblia mea Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu valoarea sa de neegalat. Sper și doresc să citești zilnic din ea, căci pe fiecare pagină a acestei cărți poți găsi bogății adevărate, statornice!”

Tânărul a fost așa de dezamăgit de moștenirea unchiului său, încât a dus Biblia în magazie împreună cu alte câteva lucruri uzate și a pus-o neglijent într-un colț. Biblia rămase acolo ani de-a rândul, nebăgată în seamă și nefolosită. Dar mai târziu, când au apărut necazuri și greutăți în viața nepotului, s-a gândit și la moștenirea unchiului său. Poate, Biblia aceea veche aduce cumva bani! Astfel aduse Biblia din magazie și răsfoi în ea. Între paginile ei găsi o hârtie valoroasă, legalizată oficial, în valoare de mai multe mii de dolari. Dar el găsi și mai mult, mult mai important – el găsi la citirea acestei cărți binecuvântate comoara cea mai mare, pe care o poate obține vreodată vreun om: „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”. El L-a cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Domnul său personal. Şi aceasta a fost desigur și dorința arzătoare a unchiului său înțelept. Şi aceasta este dorința binecuvântată a lui Dumnezeu pentru noi toți, și de aceea ne îndeamnă să cercetăm Cuvântul Său, Biblia.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ UN PARTENER DE RUGĂCIUNE

„Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 18:19)

Biblia spune: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Becky Smith avea optzeci și patru de ani, iar sora ei Christine avea optzeci și doi. Din cauza vârstei, prima dintre ele orbise, iar cea de-a doua era gârbovă, așa că nu puteau merge la biserică. Cu toate acestea, biserica avea nevoie de ele. Locuiau pe Insula Lewis, aproape de coasta Scoției și un întuneric spiritual coborâse peste satul lor, Barvas. Membrii bisericii se împuținau, iar tinerii își băteau joc de credință, vorbind despre convertire ca despre ciumă. În octombrie 1949, prezbiterul Bisericii Libere din Scoția și-a chemat membrii la rugăciune. Dar ce puteau face două bătrâne aproape neputincioase, și legate de casă? – ai zice… „Foarte multe!”, și-au zis ele. Și au transformat modesta lor locuință într-o casă de rugăciune. De la ora 10:00 seara la 4:00 dimineața, două nopți pe săptămână, îl rugau pe Dumnezeu să aibă milă de oraș. După câteva luni, Becky i-a spus Christinei că Dumnezeu i-a vorbit prin următoarele cuvinte: „Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat” (Isaia 44:3). Ea l-a sfătuit pe pastor să organizeze o evanghelizare și să-l invite pe cunoscutul evanghelist Duncan Campbell să vorbească. Când Campbell a refuzat să vină, ea a insistat: „Dumnezeu spune că va veni peste două săptămâni și va predica aici pe timpul nopții.” Și s-a întâmplat exact așa! Timp de cinci săptămâni, Campbell a predicat în fiecare seară de câte patru ori unei mari mulțimi, de la orele 19, de la 22, la miezul nopții și-apoi de la 3 dimineața! S-au convertit mulți păcătoși, s-au închis baruri din lipsă de mușterii și insula Lewis a gustat prezența lui Dumnezeu… Și asta pentru că două femei s-au rugat cu credință pentru același lucru.

Deci, caută-ți și tu un partener de rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 7.1-17

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-l pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un „tip” al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec” (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi”. Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: