Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Avraam, când a fost încercat, l-a adus jertfă pe Isaac; și el, care își însușise promisiunile, oferea jertfă pe singurul său fiu.

Evrei 11.17


Este bine să observăm că Dumnezeu ne face o mare cinste atunci când ne testează inimile. Nu citim nicăieri că «Domnul la testat pe Lot». Nicidecum! Sodoma la testat pe Lot; el nu a ajuns niciodată la acea stare înaltă care să permită încercarea lui de către Dumnezeu Însuși. Era mult prea evident că între inima lui și Dumnezeu era o distanță atât de mare, încât nu mai era nevoie de cuptorul de foc pentru a da la iveală acest lucru. Sodoma nu ar fi reprezentat niciodată o ispită pentru Avraam. Acest lucru sa putut vedea în mod clar din întâlnirea pe care Avraam a avuto cu împăratul Sodomei, în Geneza 14. Dumnezeu știa foarte bine că Avraam Îl iubea pe El cu mult mai mult decât iubea Sodoma, dar a vrut să scoată în evidență că slujitorul Său Îl iubea mai presus decât oricine și orice, punând mâna pe acela care era cel mai aproape de el și cel mai scump inimii lui.

„Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, … pe Isaac.” Da, pe Isaac, copilul promisiunii, ținta speranței îndelung amânate, obiectul iubirii părintești și acela în care urmau să fie binecuvântate toate națiunile pământului! Acest Isaac trebuie să fie oferit ca arderedetot. Iată o încercare de credință cu mult mai prețioasă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, ca să aibă ca urmare: laudă, glorie și onoare (1 Petru 1.7).

Dacă Avraam nu sar fi sprijinit din toată inima pe Domnul, nar fi putut asculta fără șovăire de o poruncă prin care era pus la o încercare atât de grea. Dar Dumnezeu Însuși era sprijinul viu și statornic al inimii sale și de aceea era pregătit să renunțe la tot pentru El.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.

Cântarea Cântărilor 2.15



Lucruri mici

Într-un parc dintr-o țară mediteraneeană, printre multele plante de o rară frumusețe aflate acolo, un sicomor încânta privirea tuturor prin înfățișarea sa falnică și atrăgătoare. De la o vreme însă, frunzișul sicomorului a început să se ofilească și într-o zi pomul chiar s-a uscat din rădăcină. Proprietarul acelui parc a povestit ce s-a întâmplat cu sicomorul de s-a uscat. Într-o zi observase cum un vierme se avântase să escaladeze pomul și căuta să intre sub coajă. Tocmai atunci acolo se afla și un botanist. Fiindcă stăpânul a vrut să omoare viermele, botanistul l-a rugat să lase viermele să intre sub coaja pomului pentru a observa ce avea să se întâmple. Și ce anume a reușit să facă un singur vierme mic unui pom așa de mare și de frumos? După doi ani, sicomorul cel falnic odinioară devenise o buturugă.

În viața spirituală a oamenilor se găsesc astfel de „viermi” ai păcatului, mici, dar care se infiltrează sub „coaja” vieții lor. Un singur păcat, pe care îl consideră mic, poate strica via cea mare a vieții. Este de ajuns un singur gând rău, ca să zămislească o mare nenorocire. Atenție deci, păcatul pândește la ușa inimilor noastre! Lucrurile mici pot strica lucrări mari! Persoana lui Hristos este izvorul divin al întregii prospețimi și energii spirituale. În El sufletul găsește tot ce are nevoie cu adevărat. Lui trebuie să ne încredințăm pe noi înșine pentru a ne oferi puterea de a înțelege pericolele lucrurilor mici, dar care sunt dăunătoare sufletului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE MILĂ (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi… miloşi…” (1 Petru 3:8)


Compasiune înseamnă „să fii părtaș la pasiunea altcuiva.” Cum să faci asta? Ai putea, de exemplu, să descoperi motivul pentru care cealaltă persoană este atât de stresată și de deprimată. Ce o preocupă, de ce este așa de pătimașă și cum ai putea tu să te implici? Sau poate că tocmai a fost diagnosticată cu o boală (hipertensiune, diabet, artrită, cancer etc.). Ce ar trebui să faci tu, când fratele sau verișorul tău plănuiește o nuntă sofisticată sau a cumpărat o casă nouă într-un cartier luxos? Poate un coleg tocmai a obținut o promovare, iar restul colegilor sunt plini de invidie și de resentimente. Atitudinile sunt schimbătoare în cele mai bune condiții – și indiscutabil sunt urâte în cele mai rele condiții! Însă persoana care a fost promovată radiază, așa că intră în pasiunea ei și radiază împreună cu ea! Poate un cunoscut de-al tău a pierdut o persoană dragă și nu știi ce să-i spui. Nu spune nimic; fii doar alături de el!

Biblia ne spune: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12:15). Cu alte cuvinte, dacă cineva suferă, suferă împreună cu el; și dacă este fericit, bucură-te cu el și pentru el! Ia parte la pasiunea lui – acesta este modul în care dai dovadă de compasiune! În efortul nostru de a părea sfinți, suntem duri și insensibili uneori. Iată ce a afirmat Apostolul Pavel despre această problemă: „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12). Unii dintre noi avem mai mult de muncit la asta decât alții. Dar nu există alternativă! Biblia spune: „Să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” Asta te include și pe tine, nu-i așa? Așadar, astăzi – ia parte la pasiunea cuiva!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:1; 8:15-30


Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pentru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“
şi
„mare este secerişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). Astăzi, El priveşte asupra tuturor răscumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască drumul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri” nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne descoperă paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutieră” pentru noi. Vai, adesea pierdem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumnezeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

23 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează.

Ioan 10.27


El tocmai dăduse un exemplu despre acest lucru în cazul orbului din capitolul precedent. Domnul Sa oprit lângă el, ia deschis ochii, la scos din iudaism și la făcut închinător al Său, al Fiului lui Dumnezeu. Există de asemenea câteva ilustrații frumoase ale acestor trăsături ale Bunului Păstor, relatate în Evanghelia după Ioan. Una se află în primul capitol. „Isus l-a văzut pe Natanael venind spre El și a spus despre el: «Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie». Natanael I-a spus: «De unde mă cunoști?» Isus a răspuns și i-a zis: «Înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut, când erai sub smochin»” (Ioan 1.47,48).

El Își cunoaște oile din veșnicie; iar când vine timpul potrivit, le cheamă pe nume și glasul Său pătrunde în sufletele lor, le conduce afară și le face să recunoască faptul că El este Păstorul cel bun. La fel ca în dimineața învierii, când El a spus: „Maria”, iar ea imediat a răspuns: „Rabuni”, tot așa și astăzi, El vorbește și oile ascultă glasul Lui șiL urmează de îndată. Așa i-a chemat El pe toți cei din turma Lui și așa îi va chema până la cel din urmă. „Eu cunosc oile Mele” sunt cu siguranță cuvinte ce mângâie mult inimile celor ai Săi.

Aflați încă în această pustie – deși urmându-L pe El – și adesea lipsiți de credință și obosiți, cât de puternică este ispita de a ne îndoi de grija și de dragostea Domnului! „Eu cunosc oile Mele” sunt cuvinte ce ar trebui să risipească orice teamă, să alunge orice neliniște, asigurându-ne că ochii Lui sunt întotdeauna ațintiți asupra noastră, că El înțelege orice greutate sau nevoie prin care trecem și că, mai presus de toate, ne cunoaște în mod desăvârșit!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

S-a stârnit o mare furtună de vânt și valurile loveau în corabie, încât corabia era aproape să se umple.

Marcu 4.37



Domnul – un ajutor în necaz

În anul 2005, uraganul Katrina, asaltând mai multe state ale Americii, a lăsat în urmă pagube covârșitoare.

O familie de oameni credincioși mai în vârstă din Mississippi, soț și soție, avertizați cu privire la furtună, și-au părăsit la timp casa și s-au refugiat într-o clădire special amenajată. După ce s-a potolit furtuna, s-au întors la casa lor. Dar ce dezolare: casa lor era distrusă în întregime! Unde aveau ei să locuiască de acum? Fiica lor i-a sunat și i-a rugat să meargă la ea în Atlanta. Dar nu aveau bani pentru zbor, pentru că toate băncile erau închise.

Au încercat să mai salveze câteva lucruri personale dintre dărâmături. Au găsit câteva fotografii de familie, îmbibate de apă. Când bărbatul a desprins poza tatălui său din ramă, ca să o pună la uscat, au căzut de acolo bancnote în valoare de 366 de dolari. Această sumă ajungea exact pentru două bilete de avion spre Atlanta! Cât de mult s-au bucurat că Domnul Isus le-a răspuns rugăciunilor și că le-a dat exact ceea ce aveau nevoie.

Poate și barca ta este puternic scuturată de furtună. Ți-e frică și strigi către Dumnezeu. Furtuna crește și valurile sunt gata să te cuprindă. Și zici: unde este Dumnezeul meu? Pune-ți încrederea în Dumnezeu, căci El are mijloace de izbăvire pentru fiecare. Ajutorul Său este pe măsura Atotputerniciei Sale, iar corabia în care Se află Domnul nu se poate scufunda.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE MILĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este plin de milă” (Iacov 5:11)


Când vorbim de mila lui Hristos, Biblia ne mai învață două lucruri: Biblia spune că mila Domnului înțelege nevoile altora. Autorul epistolei către Evrei scrie că „n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:14-15). Domnul Isus ne înțelege – ce ușurare! Oricare ar fi situația, provocarea sau necazul în care ne găsim, Domnul Isus ne spune: „Te pot înțelege. Am trecut și eu pe acolo!”

Presiune? Respingere? Durere? Ispită? Defăimare? Minciuni? Acuzații false?

El înțelege, pentru că S-a confruntat cu astfel de situații. Biblia ne învață că mila Domnului răspunde la nevoile altora. Nu e suficient să recunoști și să înțelegi nevoile altora. Tu ai fost chemat la acțiune într-un mod practic; altfel, mila ta este lipsită de sens. Domnul Isus le-a răspuns celor bolnavi vindecându-i, celor flămânzi hrănindu-i și celor pierduți prezentându-le vestea bună a Evangheliei. Mila nu are limite! Mila sponsorizează un copil flămând, ajută la schimbarea cauciucului când cineva stă neputincios la marginea drumului, îi oferă hrană celui înfometat, ascultă cu răbdare pe cel ce are nevoie de un prieten… Mila se murdărește pe mâini; scrie cecuri; își sacrifică timpul, programul stabilit dinainte, dorințele și visele – pentru a împlini nevoile altora.

Biblia spune: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.” (Faptele Apostolilor 10:38). Care este principala ta grijă în viață: să arăți bine, sau să faci bine? Dacă vrei să te asemeni tot mai mult cu Domnul Isus Hristos, știi deja răspunsul la această întrebare! Așa că, dă dovadă de milă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:19-28


Ezra a păzit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-a făcut de ruşine Numele Lui. Ezra şi oamenii care se strâng ca răspuns la chemarea sa vor fi făcuţi conştienţi de propria slăbiciune (sunt cel mult o mie cinci sute), dar, în acelaşi timp, şi de faptul că Dumnezeu le-a pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă (Apoc. 3.8).

Artaxerxes I (Longimanus), zis Mână Lungă, asemenea predecesorilor săi Cirus şi Darius, este un instrument pregătit de Domnul ca să ţină deschisă
uşa reîntoarcerii la Ierusalim pentru rămăşiţa exilată a lui Iuda.

Scrisoarea împăratului arată că el era atent la toate. Întâi restabileşte închinarea în Ierusalim, cu tot ce era necesar jertfelor şi întreţinerii leviţilor; apoi pune în funcţie magistraţi şi judecători; în sfârşit, lucru remarcabil, dă instrucţiuni lui Ezra pentru a le face cunoscut tuturor legile Dumnezeului său (v. 25). „Inima împăratului în mâna Domnului este ca nişte izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Prov. 21.1; vezi şi Prov. 8.15-16). Ezra îl binecuvântează pe Domnul, ca pe Acela care a pus astfel de gânduri în inima împăratului. Să ne străduim, asemenea lui Ezra, să vedem întotdeauna „mâna”, da, „mâna bună a lui Dumnezeu” (v. 6, 9, 28; 8.18, 31), în orice ni se întâmplă.

22 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci Isus i-a spus: „Pune-ți sabia la locul ei, pentru că toți cei care iau sabia, de sabie vor pieri. Sau gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”.

Matei 26.52,53


Petru și Domnul său (9) – O sabie și șaizeci de mii de îngeri

Petru avea un caracter energic, emoțional și impulsiv. Acest caracter natural al lui nu era un lucru rău în sine, însă au fost momente când, fără ajutorul Duhului Sfânt și al harului, caracterul său l-a determinat să facă ceea ce nu era potrivit cu gândul lui Hristos. Vedem că, ori de câte ori s-a întâmplat așa, Domnul, în credincioșia Sa, n-a trecut peste lucrul respectiv, ci l-a atenționat pe Petru.

O astfel de împrejurare a avut loc în grădina Ghetsimani, când cei care fuseseră trimiși de la preoții de seamă au venit să-L prindă pe Domnul Isus. Petru a scos sabia și i-a tăiat urechea unui slujitor al marelui preot (Ioan 18.10; Luca 22.50,51). Domnul însă i-a zis lui Petru: „Pune sabia în teacă. Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Petru, prin acțiunea lui, a arătat că era ignorant cu privire la scopul lui Hristos de a merge la cruce. Apoi Domnul l-a avertizat cu solemnitate că cei care scot sabia vor pieri de sabie. Oare nu înțelegea el că douăsprezece legiuni de îngeri ar fi fost la dispoziția Domnului, dacă El le-ar fi cerut?

Douăsprezece legiuni înseamnă aproximativ șaizeci de mii de îngeri. Domnul însă vorbește de „mai mult” de douăsprezece legiuni! În Isaia 37.36 vedem ceea ce un singur înger a putut face unei armate numeroase. Acest lucru face ca sabia lui Petru să pară complet lipsită de putere și inadecvată. Câteva ceasuri mai târziu, Domnul avea să-i spună lui Pilat: „Dacă Împărăția Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei ar fi luptat” (Ioan 18.36). Nici Pilat și nici Petru nu au înțeles adevărata luptă în care Domnul urma să intre și din care avea să iasă ca Biruitor glorios.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.

Efeseni 5.2



Ce vedem la cruce?

Jertfa de pe cruce a Mântuitorului nostru Isus Hristos a ispășit păcatele noastre. Pe baza acestei jertfe ne putem apropia de Dumnezeu.

Moartea Domnului Isus Hristos are o valoare atât de mare înaintea lui Dumnezeu, încât ea constituie, am putea spune, un nou temei de arătare a măreției dragostei infinite a Tatălui ceresc pentru Fiul Său. Mântuitorul a putut spune: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau”.

Moartea Domnului Isus pe cruce a arătat în chip absolut devotamentul Lui pentru slava Tatălui.

Prin cruce, răul venit în lume prin Satan – și, odată cu el, mizeria, moartea, judecata – a dat prilej să se manifeste slava lui Dumnezeu. Dreptatea, măreția și dragostea lui Dumnezeu și-au găsit împlinirea cerințelor în Isus Hristos cel răstignit. Tot la cruce se dezvăluie desăvârșirea Persoanei Domnului Isus Hristos: supunerea față de voia Tatălui, iubirea Sa, ascultarea Sa chiar cu prețul vieții, pentru slăvirea Tatălui ceresc și pentru mântuirea celor iubiți de El, răbdarea Lui desăvârșită, încrederea Lui în Dumnezeu chiar și atunci când era părăsit din cauza păcatelor noastre. Nimic nu L-a împiedicat pe Mântuitorul să-Și ducă la bun sfârșit lucrarea, cu dorința fierbinte ca toți cei care se încred în El să fie prezentați ca oameni fericiți înaintea Tatălui ceresc. Toate acestea sunt motive să ne ocupăm mai mult cu lucrarea Mântuitorului Isus Hristos cel răstignit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE MILĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Când l-a văzut, i s-a făcut milă de el” (Luca 10:33)


Multe dicționare definesc mila drept simpatie, compasiune sau grijă – toate acestea fiind reacții emoționale. Însă mila Domnului Isus transcende emoțiile și se transpune în faptă. Mila asemănătoare cu a lui Hristos recunoaște nevoile altora. „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4).

Să observăm expresia „mai presus de el însuși”… să ne uităm la persoanele din viața noastră și să ne spunem: „mai presus de mine însumi.” Dacă ai tendința de a fi egoist, va dura o vreme până îți vei însuși acest concept. Să remarcăm însă și cuvintele: „să se uite… la foloasele altora.” Uneori acești „altora” sunt persoane cu multe greșeli și care nu sunt ușor de iubit. De exemplu, ce spui de cei din închisori? Poate crezi: „Ei bine, au primit ce-au meritat.” Poate – dar tu ai primit mereu ce ai meritat? Sau pur și simplu nu ai fost prins?! Gândește-te la asta! Când vizitezi un bolnav sau pe cineva în închisoare, Domnul Isus a spus că „Mie mi le faceți!” (Matei 25:40).

În Luca 23:43, El a arătat milă față de un criminal condamnat la moarte prin crucificare și l-a mântuit. Nu trebuie să alegi față de cine dai dovadă de milă! Biblia spune: „Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic” (Iov 6:14). Maica Tereza s-a rugat: „Permite-mi Doamne, chiar dacă ești ascuns sub masca respingătoare a mâniei, a crimei sau a nebuniei, să Te pot recunoaște și să spun: „Doamne Isuse, Tu care suferi, este așa de plăcut să Te pot sluji!” Încearcă deci astăzi să dai dovadă de milă… slujitoare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:1-18


S-au scurs aproximativ patruzeci de ani între evenimentele din cap. 6 şi cele cu care începe cap. 7; este vorba de călătoria lui Ezra sub domnia lui Artaxerxes. Spre deosebire de preoţii neglijenţi − a căror problemă a fost în cap. 2.61-62 − Ezra este capabil să reconstituie genealogia întorcându-se până la Aaron. De asemenea, el este cărturar priceput în legea lui Moise. Cât de bine este să fim instruiţi în Cuvântul lui Dumnezeu! Dar nu este de ajuns să-l cunoaştem prin inteligenţă şi memorie, asemenea materiilor învăţate la şcoală. Acest gen de cunoaştere nu serveşte decât la umflarea mândriei (1 Corinteni 8.1; 13.2). Este deci vital să iubim acest Cuvânt şi Persoana pe care ne-o prezintă. Priviţi-l pe Ezra! El „îşi îndreptase inima să caute legea Domnului” (v. 10), şi nu numai să o caute, ci şi „s-o împlinească, deoarece cunoaşterea (chiar cu inima) nu este suficientă, dacă nu punem în practică ceea ce ne-a învăţat Scriptura (Iacov 1.22). Numai când aceste condiţii sunt împlinite, o persoană va putea să-şi asume responsabilitatea de a-i învăţa pe alţii.

Cu bunăvoinţă şi generozitate, împăratul a dat toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite lui Ezra să întreprindă călătoria şi, de asemeni, să se ocupe, la sosirea lui, de lucrarea casei Domnului.

21 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Samson a coborât la Timna și a văzut o femeie în Timna, dintre fiicele filistenilor.

Judecători 14.1


Prima faptă făcută în independență de Samson ne arată că nu putem pune accent prea mult pe importanța primului pas. Acest prim pas este cel care costă și el este cel care deschide calea pentru toți ceilalți pași. Pentru un tânăr, care pornește pe drumul credinței sau pe cel al slujirii, cât de important este ca primul pas să fie făcut în direcția cea bună! Dacă privim la primul pas al lui Samson vedem că, din nefericire, a fost un pas făcut în jos.

Așa că, atunci când citim că Samson „a coborât”, acest lucru ne sugerează, împreună cu tot ceea ce s-a întâmplat după aceea, că pasul a fost unul în jos. A coborât la Timna și a văzut-o pe una dintre fiicele filistenilor. Primul pas pe care Samson l-a făcut a fost să se alieze cu vrăjmașii lui Dumnezeu.

Mărturia lui Samson ar fi trebuit să fie una a separării, însă primul lucru făcut de el a fost să se pună în legătură cu vrăjmașul. În felul acesta, prin acest prim pas, el a stabilit caracterul relației și al mărturiei sale. Un om care primește o filisteancă la pieptul său nu poate fi un martor împotriva filistenilor. Să aplicăm acest lucru la relația noastră cu această lume. Dacă ne alipim de lume, cum am putea da mărturie cu credincioși împotriva ei? Cât de mulți sunt cei care doresc să fie nazirei ai lui Dumnezeu și totuși primul pas pe care îl fac este să se pună în legătură cu un sistem care este împotriva voii lui Dumnezeu. Cum pot lupta împotriva filistenilor, dacă sunt alipit de unul dintre ei? Cum poate cineva menține o mărturie împotriva unui sistem cu care s-a identificat în cel mai intim mod? A menține o poziție de separare costă și este dureros, iar Samson și-a ruinat întreaga mărturie prin acest prim pas al său. Niciodată nu a recuperat pe deplin ceea ce a pierdut în felul acesta.

S. Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.

1 Ioan 5.13



Întrebarea fetiței (3)

Scriitorul a mărturisit mamei întristate că, înainte ca fetița să-i pună acea întrebare, el era departe de Dumnezeu. Se îndoia de existența Creatorului. Oamenii îl priveau pe scriitor ca pe o călăuză în viață, deși cărarea vieții lui mergea în jos, spre pierzarea veșnică. Întrebarea fetiței l-a condus către marea schimbare, prin credința în Mântuitorul.

„Îl iubești pe Isus?”, iată întrebarea cu care este întâmpinat acum sufletul tău.

Napoleon spunea: „Sunt de acord că natura existenței lui Hristos este misterioasă, însă acest mister satisface în totul aspirațiile oamenilor. Respinge-L, și lumea devine o enigmă inexplicabilă! Crede-L, și vei afla în El răspunsurile la toate întrebările ce frământă rasa umană!”.

Cuvintele niciunui alt om n-au fost atât de atrăgătoare ca ale Mântuitorului, deoarece niciun alt om nu a putut răspunde la întrebările fundamentale ale sufletului omenesc, așa cum a făcut-o El. Răspunsurile lui Hristos la întrebările și la căutările omului au o valoare permanentă, datorită Persoanei Domnului, datorită lucrării Sale de răscumpărare de la cruce. Valoarea lor rămâne, pentru că El rămâne! Răspunsurile lui Hristos au un caracter universal: ele corespund nevoilor tuturor oamenilor. Cine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor nu va fi dezamăgit niciodată. Un astfel de om a trecut din moarte la viață.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRACTICĂ BUNĂTATEA! – Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă… cu bunătate…” (Coloseni 3:12)


Deoarece oamenii cu care avem de-a face în fiecare zi, remarcă purtarea pe care o avem, Biblia ne sfătuiește să ne îmbrăcăm „cu bunătate”. Însă uneori bunătatea este ultimul lucru la care ne gândim. Gândește-te de câte ori ai trecut pe lângă un om beat, întins pe asfalt, fără să te oprești sau să suni după ajutor. Sau de câte ori ai lăsat ca afacerile și presiunile de la serviciu să te facă să fii tăios și sec cu ceilalți. Haideți să învățăm din pățania unui tânăr care lucra în departamentul de vânzări al unui supermarket (și să nu facem la fel!) În prima lui zi de serviciu, o doamnă s-a apropiat de el, dorind să cumpere o jumătate de căpățână de salată verde. El a încercat s-o facă să se răzgândească, însă ea a insistat. În cele din urmă, el i-a zis: „Trebuie să merg în spate să vorbesc cu șeful.” S-a dus în biroul magazinului, fără să-și dea seama că femeia a mers după el. Când l-a văzut pe șef, el i-a spus: „A venit o toantă care dorește să cumpere o jumătate de căpățână de salată verde. Ce să-i spun?” Văzând expresia îngrozită de pe fața șefului, băiatul s-a întors, a văzut femeia, s-a schimbat brusc și a spus pe cel mai suav ton: „Iar această doamnă drăguță dorește să cumpere cealaltă jumătate!”

Uneori, când îi faci un compliment cuiva, ți se va răspunde: „Ești prea drăguț!” Dar de fapt ceea ce dorește acea persoană să spună este: „Mai zi o dată!”

După ce Robert E. Lee, comandantul general al armatei Statelor Unite, s-a retras din funcție, el a devenit președintele Colegiului Washington din Lexington, Virginia. Într-o zi, un student nou a intrat în biroul său ca să-i ceară un exemplar al regulamentului de ordine interioară. Fostul general i-a răspuns: „Fiule, noi nu avem o carte cu reguli. Singura noastră regulă este bunătatea.” Așadar, practică bunătatea în fiecare zi – inclusiv astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 6:13-22


Acuzatorii iudeilor au înţeles că n-ar fi fost înţelept să se opună ordinelor pe care le primiseră. Ei le execută prompt, dar cu resentimentele care se subînţeleg.

Cu o asemenea protecţie din partea autorităţilor şi dispunând de noi mijloace materiale, bătrânii iudeilor încheie construirea templului. Dar să remarcăm acest detaliu important: dacă ei prosperă, nu este datorită decretului lui Darius, ci „prin profeţiile lui Hagai profetul şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido” (v. 14). Tot aşa se prezintă şi situaţia celui credincios. Izvorul prosperităţii lui nu se găseşte în împrejurările favorabile în care Dumnezeu îl pune aici, pe pământ, ci în supunerea faţă de Cuvântul Dumnezeului său.

Inaugurarea casei are loc cu bucurie. Totuşi, ce mare este contrastul faţă de inaugurarea primului templu, când s-au sacrificat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi (2 Cronici 7.5). Nu se face nici o menţiune aici cu privire la foc coborând din cer sau la glorie umplând casa, deoarece chivotul lui Dumnezeu fusese pierdut; el nu va mai fi regăsit.

După dedicarea Casei, Paştele şi sărbătoarea Azimelor se ţin în luna întâi. În pofida slăbiciunii lor, Dumnezeu a bucurat inimile acestor sărmani iudei, după întoarcerea lor din exil.

20 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și aceasta este îndrăzneala pe care o avem la El, că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne ascultă orice cerem, știm că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.

1 Ioan 5.14,15


Cunoașterea credincioșiei Lui și a adevărului Cuvântului Său inspiră o încredere deplină în El. Rugăciunea, respirația vieții celei noi, este exprimarea unei dependențe pline de încredere. Sufletul se bazează pe dragostea pură a inimii Tatălui, nu pentru a-L convinge pe Dumnezeu cu privire la punctul său de vedere, ci cu încrederea sinceră că voia Lui este cu mult mai bună decât tot ceea ce înțelepciunea noastră ar putea plănui.

Cât de prețioasă este o astfel de convingere calmă și liniștită, că o dragoste perfectă ne poartă de grijă, lucrând neîncetat pentru binele nostru suprem! Înainte să obținem un răspuns, putem fi siguri că avem ceea ce am cerut, dacă am cerut potrivit cu voia Lui. Credința știe că voia lui Dumnezeu va triumfa și că, dacă cererile noastre nu sunt potrivite cu voia Lui, nici noi nu am dori ca ele să ne fie împlinite. Dacă suntem dezamăgiți în vreo privință, acest lucru se întâmplă pentru a ne conduce să judecăm ceea ce este doar o dorință personală, și nu voia lui Dumnezeu.

Este important să avem o înțelegere corectă, echilibrată, cu privire la rugăciune, și să ne rugăm prin Duhul cu o dorință sinceră să cunoaștem și să probăm prin experiență dulceața voii Sale. Simplitatea de credință și încrederea sinceră în dragostea Lui perfectă trebuie să fie întotdeauna prezente, ca să ne putem ruga prin Duhul. Rugăciunea prin Duhul nu prezintă cereri nepotrivite, nici nu manifestă grabă și lipsă de răbdare, ci are ca rezultat pacea lui Dumnezeu Însuși, care ne va păzi inima și mintea. „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (Filipeni 4.6,7).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.

Romani 8.28



Întrebarea fetiței (2)

Într-o zi, același domn trecea cu pași obosiți, dar liniștiți, pe străzile unui oraș. La fereastra unei case a zărit o doamnă care i se părea foarte cunoscută. Da, și-a adus aminte. Era mama fetiței din trăsură. A sunat la clopoțelul de la intrare și a fost primit de doamnă. „Îmi prezint scuze că v-am deranjat. În urmă cu cinci ani am călătorit alături de dumneavoastră și fetița mi-a pus o întrebare pe care n-am putut să o uit niciodată. Vă mai amintiți de acea călătorie și de întrebarea pe care mi-a pus-o fetița?” — „Desigur, îmi amintesc”, a zis doamna zâmbind, „întrebarea ei v-a încurcat foarte tare”. — „Niciodată n-o să uit privirea ei serioasă atunci când mi-a pus întrebarea. Aș putea s-o revăd și să-i mulțumesc că a fost folosită de Dumnezeu pentru mântuirea mea?”

S-a așternut o liniște adâncă… Ochii mamei erau plini de lacrimi. „Doamnă, copila…?”, a întrebat grav scriitorul. „Da, copila este la Isus, Domnul și Mântuitorul ei, care a dus-o în patria veșnică”, a fost răspunsul abia auzit. Inima scriitorului s-a strâns de durere, căci a deschis, fără să vrea, rana din inima mamei. După câteva clipe, mama s-a ridicat și l-a condus în camera fetiței și i-a arătat jucăriile și Biblia ei. „Asta-i tot ce a mai rămas.” — „Nu, doamnă, după cum vedeți, eu sunt un om mântuit prin întrebarea fetiței dumneavoastră.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MULȚUMIREA LA LOCUL DE MUNCĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu…” (Eclesiastul 5:19)


Două treimi din viața noastră de adulți o petrecem câștigându-ne pâinea și Dumnezeu dorește să ne bucurăm de asta: „să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” Încearcă să înțelegi că Dumnezeu are un plan prin faptul că te afli într-un anumit loc.

„Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). Când înțelegi lucrul acesta, începi să te bucuri de serviciul tău, în loc să fii nemulțumit, și începi să crezi că Dumnezeu are un plan pentru viitorul tău. Planul poate consta într-un alt loc de muncă, o promovare la locul actual de muncă sau îmbunătățirea capacităților tale, ceea ce te va face să te simți împlinit, știind că ești un membru prețuit în echipă și că îți aduci contribuția. Așadar, cu un ochi la prezent și cu unul la viitor, țelul tău trebuie să fie acela de a-ți îndeplini responsabilitățile eficient și cu profesionalism, și să-L glorifici pe Acela al cărui nume îl porți. Învață tot ce poți din munca ta – atât în ceea ce privește competența, cât și caracterul tău.

Pregătește-te pentru planul lui Dumnezeu pentru tine. Ce dacă ceilalți te privesc de sus sau te subestimează?! Familia lui David l-a desconsiderat și nu a crezut că era calificat să fie următorul rege al lui Israel, însă Dumnezeu a avut o altă părere. Și El a avut ultimul cuvânt! Putem învăța o lecție importantă de aici: Fii credincios și caută să excelezi acolo unde te-a pus Dumnezeu – și, la vremea potrivită, El te va binecuvânta și te va promova.

„Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul.” (Psalmul 75:7). Fii deci credincios, mulțumit și performant – la locul tău de muncă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 6:1-12


O nouă scrisoare a acuzatorilor pleacă deci spre capitala imperiului, dar ea îi va pune în încurcătură.

Nu numai că cercetările pe care Darius le întreprinde permit redescoperirea edictului lui Cirus, dar însuşi împăratul, în răspunsul său, ia în mână cauza rămăşiţei lui Iuda şi a construirii Templului. Şi, ca paharul să fie plin, dă dispoziţie chiar vrăjmaşilor iudeilor să le acorde acestora tot ajutorul necesar. În finalul său, decretul lui Darius este însoţit de cumplite ameninţări contra acelor persoane care i-ar modifica conţinutul. Acesta a fost deci rezultatul poziţiei clare şi îndrăzneţe adoptate de bătrânii iudeilor (5.11,12; vezi Matei 10.32). Atitudinea lor I-a dat Domnului ocazia să-Şi arate public aprobarea.

Este încurajator să-l vedem pe împărat, în v. 10, recunoscând puterea rugăciunilor către Dumnezeul cerurilor şi chiar solicitându-le pentru sine şi pentru fiii săi. Acest Dumnezeu al cerurilor este acum Tatăl nostru; să nu neglijăm să-I vorbim. În plus, suntem îndemnaţi să ne rugăm „pentru toţi oamenii“ − şi în mod special „pentru împăraţi (autorităţi) şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi demnitatea“ (1 Timotei 2.1, 2).

19 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor”. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9


Ce este dragostea? Cum aș putea s-o definesc? Prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Iar dacă Hristos este cu adevărat viața mea, El va fi din punct de vedere spiritual, în mine, ceea ce El Însuși a fost pe acest pământ. Hristos a păzit legea, pentru că a fost născut sub ea. Iar legea îl cheamă pe om să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său, lucru pe care Hristos l-a împlinit pe deplin. Însă, în afară de aceasta, El a fost întruchiparea dragostei lui Dumnezeu față de om și, în special, față de ucenicii Săi, atunci când oamenii nu-L iubeau pe Dumnezeu.

Aceasta trebuie să fim și noi. Hristos, care constituia activitatea dragostei lui Dumnezeu, Și-a dat viața. Prin aceasta ne dăm seama de ce înseamnă dragostea divină. Iar noi trebuie să arătăm același lucru. Așa ceva constituie un privilegiu imens. Nu numai că mi se cere să fac anumite lucruri, dar sunt chemat să fiu un martor al lui Dumnezeu într-o lume străină de El. Iar această mărturie nu are limite. Trebuie să merg tot atât de departe cât a mers Hristos. Și au fost unii care au făcut aceasta până la moarte. Mulți martiri și-au dat viața pentru Hristos – „și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3.16).

Pe lângă privilegiul imens există și un adevăr esențial. Trebuie să-L arătăm pe Dumnezeu în această lume, deoarece Hristos este în noi. Cu alte cuvinte, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, avem părtășie cu izvorul însuși; prin urmare, trebuie ca acest lucru să se vadă în umblarea noastră – suntem epistola lui Hristos, cunoscută și citită de către toți oamenii.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da”, le-a răspuns Isus … „Tu ai scos laude din gura pruncilor”.

Matei 21.16



Întrebarea fetiței (1)

Marta, o copilă de cinci ani, călătorea cu mama ei. Alături se afla un domn care asculta cu plăcere cântecele fetiței. După un timp, vesela copilă l-a întrebat pe acel domn: „Îl iubiți pe Isus?”. Călătorul a privit-o mirată și nu știa ce să răspundă. În curând a trebuit să coboare din trăsură, dar întrebarea micuței, „Îl iubiți pe Isus?”, a produs un ecou puternic în inima acelui om foarte apreciat de așa-zisa lume bună. Mulți dintre prietenii săi s-au grăbit să-i ureze bun-venit printre ei. A fost pregătit un prânz copios, se râdea și se glumea mult în acel han plin de agitație. Dar ce schimbat era cel așteptat de toți! Ce gol simțea în inimă tânărul scriitor! Prietenii așteptau lucruri mari de la el, însă întrebarea pe care i-a pus-o fetița nu-i dădea liniște. Parcă o auzea la fiecare mișcare, în fiecare zornăit al bilelor de biliard, cu fiecare râs al veselilor lui prieteni.

În seara aceea, tânărul scriitor a fost absent de la distracție. Se șoptea mereu: „Ce s-o fi întâmplat? Nu mai este același om ca înainte”.

O copilă a aruncat o singură „piatră” în apele nederanjate ale sufletului scriitorului, iar mișcarea rezultată de aici avea să-și găsească ecoul până în veșnicie. Conștiința acelui domn bine văzut în lumea prietenilor săi a fost pusă în mișcare. Iar conștiința, când începe să lucreze, este asemenea unui vierme care nu doarme.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA NECONDIȚIONATĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)


Pe șosele americane poți vedea mașini care au abțibilduri lipite pe ele prin care anunță că odrasla lor este „elev eminent” la o anumită școală. Și pentru că tuturor ne place să ne mândrim cu reușitele copiilor noștri, pot apărea două probleme sensibile aici.

Prima: va exista o iritare naturală din partea părinților ai căror copii se iau la trântă cu învățătura sau care sunt mai puțin dotați. Astfel, drept răspuns, o mamă și-a lipit pe mașină: „Fiul meu îl poate întrece pe eminentul tău.”

O a doua problemă apare atunci când mândria familiei apasă pe umerii unui copil imatur. Copilul tău nu este creat să țină piept unei asemenea presiuni! El trebuie să știe că este iubit și acceptat datorită propriei sale valori. John McKay, celebrul antrenor de fotbal de la Universitatea Southern California, avea un fiu care era un bun jucător în echipa acestei universități. Când un reporter l-a rugat pe antrenor să comenteze mândria pe care o simțea pentru realizările fiului său, iată ce a zis: „Da, sunt încântat că John Jr a avut un sezon bun anul acesta. Face o treabă bună și sunt mândru de el. Dar aș fi la fel de mândru și dacă nu ar fi jucat niciodată fotbal!”

Un răspuns pe cinste! Fiul nu ar pierde respectul tatălui său dacă anul următor i-ar aduce eșec și dezamăgire, deoarece locul său în inima tatălui era un loc sigur, și independent de performanțele sale. Aceasta este dragostea de care au nevoie copiii tăi de la tine! „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” Dragostea lui Hristos nu se întemeiază pe fapte; dragostea Lui este necondiționată, neîntreruptă și veșnică. Și a ta trebuie să fie la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 5:6-17


În timp ce, sub „ochiul Dumnezeului lor“ (v.5; Psalmul 32.8), iudeii au reînceput lucrul, vrăjmaşii, pe de altă parte, îşi reiau planurile rele.

Atât timp cât viaţa noastră creştină se află în declin, cât timp ne căutăm propriile interese, nu-i dăm diavolului nici o bătaie de cap. În mod sigur va avea grijă să nu ne deranjeze din somnul nostru. Îi convine de minune. Dar odată ce Domnul, prin Cuvântul Său, ne trezeşte inima şi zelul pentru El, imediat îl găsim pe Satan din nou în drumul nostru (vezi 1 Corinteni 16.9).

Guvernatorul şi însoţitorii lui folosesc aceleaşi tactici care au reuşit atât de bine în capitolul anterior: ei îi scriu lui Darius, noului împărat, încercând să-l facă să intervină, dar de data aceasta îşi ascund vrăjmăşia sub o haină a indiferenţei şi chiar a toleranţei. Scrisoarea lor, care cuprinde declaraţiile bătrânilor lui Iuda, constituie în mod involuntar o frumoasă mărturie în favoarea acestora      (v. 11 şi următoarele). Aceşti bătrâni nu s-au ruşinat să se numească pe ei înşişi slujitori ai lui Dumnezeu, nici să descopere ce a făcut Domnul pentru ei, chiar dacă aceasta însemna să mărturisească greşelile părinţilor lor.

18 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

1 Ioan 3.16


Ce este dragostea? Cum aș putea s-o definesc? Prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Iar dacă Hristos este cu adevărat viața mea, El va fi din punct de vedere spiritual, în mine, ceea ce El Însuși a fost pe acest pământ. Hristos a păzit legea, pentru că a fost născut sub ea. Iar legea îl cheamă pe om să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele său, lucru pe care Hristos l-a împlinit pe deplin. Însă, în afară de aceasta, El a fost întruchiparea dragostei lui Dumnezeu față de om și, în special, față de ucenicii Săi, atunci când oamenii nu-L iubeau pe Dumnezeu.

Aceasta trebuie să fim și noi. Hristos, care constituia activitatea dragostei lui Dumnezeu, Și-a dat viața. Prin aceasta ne dăm seama de ce înseamnă dragostea divină. Iar noi trebuie să arătăm același lucru. Așa ceva constituie un privilegiu imens. Nu numai că mi se cere să fac anumite lucruri, dar sunt chemat să fiu un martor al lui Dumnezeu într-o lume străină de El. Iar această mărturie nu are limite. Trebuie să merg tot atât de departe cât a mers Hristos. Și au fost unii care au făcut aceasta până la moarte. Mulți martiri și-au dat viața pentru Hristos – „și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3.16).

Pe lângă privilegiul imens există și un adevăr esențial. Trebuie să-L arătăm pe Dumnezeu în această lume, deoarece Hristos este în noi. Cu alte cuvinte, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, avem părtășie cu izvorul însuși; prin urmare, trebuie ca acest lucru să se vadă în umblarea noastră – suntem epistola lui Hristos, cunoscută și citită de către toți oamenii.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

Psalmul 66.10



„Dar nu mă arunca la fier vechi!”

Un fierar a avut parte de mult necaz și grijile năpădeau adesea peste el. Atunci vecinul lui i-a zis: „Tu spui că Dumnezeul tău este plin de dragoste, dar El ți-a dat în ultimul timp numai greutăți”. Fierarul a luat o bucată de metal, care se afla în fierăria lui, și a spus: „Vezi această bucată de fier? Ca să devină folositoare, trebuie să fie rezistentă. O pun în foc până se încălzește și ajunge de culoare albă. Apoi o așez pe nicovală și o bat de două-trei ori, ca să văd dacă suportă călirea. Dacă o suportă, o arunc în apă, o pun din nou repede în foc și apoi încă o dată în apă. Abia atunci pot face ceva folositor din ea. Înțelege-mă corect: Dumnezeu m-a condus prin încercări, ca să vadă dacă suport oțelirea. Eu Îl rog să mă ajute să o suport în tăcere. Și mă mai rog în fiecare zi: «Doamne, dacă Tu vrei, pune-mă sau în foc, sau în apă, dacă e necesar, dar nu mă arunca la fier vechi»”.

Probabil, viața noastră de creștini este plină de greutăți și de încercări. Dar Domnul nu ne-a promis că vor dispărea după întoarcerea noastră la El. Ceea ce a promis Domnul și Mântuitorul nostru este că va fi cu noi, ca să le putem suporta. Așa cum fierul devine rezistent dacă este călit, tot așa și noi devenim puternici prin încercările pe care le traversăm. Dumnezeu ne vrea creștini bine „căliți”, pentru ca astfel să ne poată folosi spre lauda harului Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU MERGE ÎNAINTEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine” (Deuteronomul 31:8)


Te simți îngrijorat astăzi pentru că nu știi ce te așteaptă? Poporul Israel se îndrepta spre o destinație favorabilă: Țara Promisă. Tocmai scăpaseră de o situație neplăcută: 430 de ani de robie care le rupsese spatele, le distrusese sufletele și le stinsese credința. Acum aveau să fie liberi în propriile lor case, puteau să-și întemeieze familii, să lucreze ceea ce le place și să fie bine plătiți pentru munca lor. Însă Țara Promisă nu era un loc lipsit de probleme. Acolo existau cetăți de-ale dușmanilor, care trebuiau cucerite rând pe rând, și lucrul acesta necesita timp. „Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.” (Deuteronomul 7:22).

Întrebare: Te găsești și tu într-o asemenea situație astăzi? Te pregătești pentru căsătorie, pentru un nou loc de muncă, pentru o nouă lucrare sau pentru un tărâm necunoscut – și nu ai toate răspunsurile? Și pentru că nu știi exact care sunt implicațiile, ești neliniștit? Nu fi! Iată cuvântul pentru tine astăzi: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”… Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:6-8).

Păstrează aceste promisiuni în inima ta. Și, când încrederea ta începe să se clatine și când credința îți este șovăielnică – citește-le, bazează-te pe ele și crede că Dumnezeu Își va onora Cuvântul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 4:17-24; 5:1-5


Ca să oprească lucrarea fiilor lui Iuda, vrăjmaşii lor au folosit, pe rând, şiretenia (v. 2), intimidarea (v. 4-5) şi acuzaţiile (v. 6-16). Acum, când au obţinut de la împărat sprijinul pe care-l doreau, folosesc o nouă armă: violenţa. Ei se duc în grabă lângă iudei, ca să-i opreasc㠄prin forţă
şi cu putere“ (v. 23) de la continuarea lucrării. Dar adevăratul motiv ca lucrarea să fie oprită este altul. Profetul Hagai ni-l face cunoscut în primul său capitol: este însăşi lipsa de credinţă şi neglijenţa poporului. De-a lungul anilor (în jur de cincisprezece) care s-au scurs de la punerea temeliilor, preocuparea pentru casa lui Dumnezeu scăzuse treptat şi fiecare începuse să se ocupe de propria casă.

Vai! Nu trecem şi noi astăzi, ca oameni credincioşi, prin asemenea perioade de declin spiritual? Domnul şi Casa Lui (Adunarea) nu ne mai atrag inimile. Şi, proporţional cu lipsa de interes pentru cele ale Domnului, creşte preocuparea noastră cu propriile afaceri. Totuşi, Dumnezeu nu vrea să ne lase în această stare. El ni Se adresează în acelaşi fel în care Îi vorbeşte aici lui Iuda. La îndemnul lui Hagai şi al lui Zaharia, poporul se trezeşte, iese din indiferenţă şi reîncepe lucrul.

17 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Mărturiile Tale, de asemenea, sunt desfătarea mea, sfătuitorii mei.

Psalmul 119.24


Meditații asupra Psalmului 119 (5)

De multe ori psalmistul vorbește despre plăcerea pe care și-o găsește în Cuvântul lui Dumnezeu; prin urmare, acest Cuvânt este sfătuitorul lui. Dacă trebuie să luăm o decizie, dacă există întrebări în viața noastră și dacă avem nevoie de sfaturi în problemele noastre, unde mergem? Cel mai bine este să deschidem Scriptura și să spunem: «Doamne, ce trebuie să fac? Am nevoie de sfatul Tău!».

Putem crede că problemele noastre «moderne» nu își au răspunsul în Biblie, însă lucrurile nu stau deloc așa. Dacă cercetăm Scriptura, vom găsi cu siguranță răspunsul la orice problemă, fiindcă ea a fost insuflată de Dumnezeu, iar El a știut perfect de bine toate problemele care aveau să apară și le-a dat deja răspuns în Cuvântul Său. Biblia ne oferă principii pe care le putem aplica în diferitele noastre împrejurări și prin care obținem astfel răspunsuri și rezolvări la toate problemele cu care ne confruntăm.

Aici vedem cum psalmistul căuta sfat și călăuzire și cum s-a îndreptat către Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă își găsea plăcerea în acest Cuvânt. El spune, cu alte cuvinte: «Voi găsi răspunsul, fiindcă îmi găsesc plăcerea în Cuvânt. Îmi voi îndrepta privirile către el și voi dobândi răspunsul de care am nevoie».

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20



Întâmplarea cea mai însemnată

Un reporter a oprit șase oameni de pe străzile New-York-ului și le-a pus următoarea întrebare: „Care a fost cea mai însemnată întâmplare din istorie?”. Răspunsurile lor au fost diferite: înființarea de către englezi a orașului Jamestown în America; înfrângerea sarazinilor la Tour; reactoarele nucleare; înfrângerea japonezilor în al Doilea Război Mondial; inventarea roții.

Al șaselea răspuns a venit de la un adolescent de 14 ani care a spus: „Întâmplarea cea mai importantă din istoria omenirii a fost nașterea lui Isus Hristos în Betleem”. Din șase persoane, doar acest adolescent a înțeles care a fost cea mai însemnată întâmplare din istorie. Fără Hristos, fără jertfa Sa de la cruce, restul întâmplărilor se pierd în marea uitării. Toată viața omului, toate descoperirile sale cu valoare limitată, pălesc în lumina Soarelui dreptății – Isus Hristos. În Hristos avem viața, și nu orice viață, ci viața din Dumnezeu. Apostolul națiunilor, Pavel, își găsea temeiul vieții sale numai în Hristos, în care a găsit ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei. Dacă nu am găsit încă secretul unei astfel de vieți, acum este momentul potrivit să ne încredințăm viața în mâinile atotputernicului Mântuitor – „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM E CĂSNICIA TA? (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti” (Eclesiastul 9:9)


 Într-o căsnicie sănătoasă, se întâmplă trei lucruri:

1) Ai ocazia să te cunoști pe tine însuți. Pentru a crește, trebuie să fii în stare să te uiți la tine însuți în mod realist, și cel mai bun loc în care poți face lucrul acesta este într-o familie plină de dragoste. Aici poți fi deschis cu privire la greșelile și defectele tale. Este un loc plin de siguranță în care poți să și cazi. Este un mediu în care ești ascultat, înțeles și sprijinit. Persoanele care ne sunt cele mai apropiate sunt cele care ne formează. Când Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace, ea a fost întrebată: „Ce putem face pentru a promova pacea în lume?” Ea a răspuns: „Mergeți acasă și iubiți-vă familiile.” Dacă vrei să schimbi lumea în care trăiești, începe de acasă.

2) Ai ocazia să-ți cunoști caracterul. O familie care îl are în centrul ei pe Hristos nu numai că ajută la formarea caracterului copiilor, ci îl întărește și pe al tău. Caracterul se clădește pe alegerile pe care le faci și pe obiceiurile pe care le cultivi. Și pentru că familia creează mediul de bază, ea influențează acele alegeri și acele obiceiuri. Familiile puternice ne încurajează să facem alegeri bune, să dezvoltăm disciplinele potrivite și să plătim astăzi pentru succesul de mâine.

3) Ai un adăpost sigur. Se pare că ritmul vieții devine tot mai haotic cu fiecare zi. E stresant să conduci pe șosele supra-aglomerate. Locul de muncă este solicitant. Locul de joacă este un mediu tot mai ostil. Unde poți găsi adăpost? Dacă nu acasă, probabil nu vei găsi nicăieri. Theodore Roosevelt a spus: „Prefer să petrec timp cu familia mea decât cu orice altă persoană importantă din lume.” Căminul lui era adăpostul său în mijlocul furtunilor vieții – poate fi și al tău! Întrebarea este: Faci ceva ca să fie așa?

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Fă tot ce poți și tot ce trebuie ca să ai o căsnicie fericită!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 4:1-16


Situaţia oamenilor lui Iuda n-a scăpat atenţiei naţiunilor din jur. Iată-i cum vin cu o ofertă tentantă: „Să construim cu voi, deoarece căutăm ca şi voi pe Dumnezeul vostru …“ (v. 2). Nu era acesta un gest de prietenie din partea lor? Lucrarea ar înainta mult mai repede. Şi un refuz i-ar jigni cu siguranţă pe aceşti oameni. Dar conducătorii iudeilor nu sunt nicidecum naivi. Ei resping ferm sugestia, spre deosebire de Iosua şi de maimarii lui Israel care se lăsaseră înşelaţi altădată de un truc asemănător (Iosua 9). Ca să ia parte la o lucrare a lui Dumnezeu, este esenţial ca cei implicaţi în ea să aparţină poporului lui Dumnezeu. Să nu ne temem să menţinem o despărţire categorică faţă de cercurile religioase ale căror principii sunt confuze, chiar dacă aceasta ar intra în contradicţie cu ceea ce ar sugera falsa dragoste sau, simplu, dorinţa de a nu-i leza pe alţii.

Ceea ce urmează aruncă o lumină asupra identităţii acestor ajutoare binevoitoare: vrăjmaşi! Nereuşindu-le înşelăciunea, ei îşi descoperă jocul şi recurg la ameninţări. Apoi, schimbând încă o dată tactica, trimit o scrisoare acuzatoare lui Artaxerxes, noul conducător al imperiului.

16 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Epafra, preaiubitul împreună-rob cu noi, care este un slujitor credincios al lui Hristos pentru voi.

Coloseni 1.7


Epafra era un slujitor credincios al lui Hristos – iată un frumos rezumat al caracterului creștin! Totuși el nu era un bărbat renumit, care să fi călătorit mult, iar numele său este menționat în doar trei versete în Scriptură. Ce l-a condus pe apostolul Pavel să-l descrie în felul acesta? În primul rând, Pavel le spune colosenilor că Epafra era un slujitor credincios al lui Hristos pentru ei. Slujirea noastră pentru Domnul îi va avea întotdeauna ca obiect pe oameni. Epafra îi avea mult pe inimă pe creștinii din Colose, din Laodiceea și din Ierapole – trei cetăți la distanță de doar câțiva kilometri una de alta (Coloseni 4.13). Câmpul lui de lucru nu era întins, însă Epafra știa precis unde și cu privire la cine dorea Domnul să-l folosească.

În al doilea rând, acest lucrător credincios era chiar din Colose (Coloseni 4.12), de aceea îi păsa mult de cei de acolo. Pavel nu fusese niciodată în acea cetate, însă Epafra predicase evanghelia acolo. Uneori noi ezităm să-L vestim pe Hristos vecinilor și colegilor noștri, fiindcă nu dorim ca relațiile noastre cu ei să se deterioreze. Trebuie să înțelegem însă că de acolo începe responsabilitatea noastră. Trebuie să fi fost o mare bucurie pentru Epafra când prietenii și vecinii lui au ajuns să-L cunoască pe Domnul.

În al treilea rând, Epafra îi încuraja pe noii creștini în credința lor. Când l-a găsit pe Pavel în închisoarea din Roma, i-a spus despre dragostea colosenilor în Duhul (Coloseni 1.8). El se ruga fierbinte și necontenit ca ei să devină credincioși maturi. Epafra a fost tratat ca prizonier împreună cu Pavel (Filimon 23), însă nu s-a rușinat să trimită salutări prin intermediul epistolelor lui Pavel către ceilalți creștini din Colose și către Filimon.

Într-o zi viitoare, Domnul Isus va evalua slujirea noastră. El dorește să ne recomande cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun și credincios!”. Epafra ne arată unul dintre modurile în care ne putem împlini bine slujba.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa și limba: este un mădular mic și se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde!

Iacov 3.5



Întrecerea celor patru

Patru discipoli ai unui înțelept au pornit o întrecere: care dintre ei avea să iasă învingător în răbdare și în puterea de concentrare. S-au așezat toți într-o încăpere și au hotărât ca timp de trei zile să nu scoată o vorbă. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a putut abține și a zis:

— Să aprindă cineva lumina!

— Ce-ai făcut? Nu trebuia să tăcem?, l-a întrebat al doilea nedumerit.

— De ce ați vorbit?, s-a repezit al treilea.

— Doar eu am tăcut, s-a lăudat cu îngâmfare al patrulea.

Fiecare a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia și mândria. După cum soarele aduce totul la lumină, tot așa, limba aduce la lumină ce este ascuns în inimă. Gura vorbește din prisosul inimii. De aceea trebuie ca mai întâi inima să fie adusă într-o stare bună cu Dumnezeu și voia Sa. Ori tocmai acest lucru le-a lipsit celor patru concurenți. Acest mădular mic – limba – care se fălește cu lucruri mari, poate să stăpânească și să ne conducă viața.

Oare din aceeași deschidere a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?” (Iacov 3.11).

Cum să ne păzim limba de rău? „Tot așa nici voi nu puteți, dacă nu rămâneți în Mine” (Ioan 15.4). Ferice de toți cei care și-au încredințat viața în mâinile Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM E CĂSNICIA TA? (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul” (Proverbele 18:22)


Dacă ai peste șaizeci de ani, cu siguranță ai trăit într-o perioadă în care nu ai cunoscut prea multe cupluri divorțate și divorțul era un subiect tabu. Acum, copiii și nepoții tăi trăiesc și cresc într-o lume în care căsnicii se destramă în fiecare zi. Dacă ai sub patruzeci de ani și-ți dorești ca relația ta de căsătorie să nu fie în pericol, atunci:

1) Învață să-ți manifești dragostea. Psihologul William James spune: „Năzuința cea mai adâncă a ființei umane este nevoia de apreciere.” Și dacă nu ne simțim apreciați acasă, probabil nu ne vom simți apreciați deloc, întrucât, în general vorbind, lumea nu ne îndeplinește această dorință. Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru soțul/soția ta și pentru copiii tăi este să-i apreciezi și să-i iubești – nu neapărat pentru realizările lor, ci doar pentru că sunt ai tăi!

2) Acordă atenție. Reverendul Theodore Hesburgh, președintele emerit al Universității din Notre Dame a spus: „Cel mai important lucru pe care îl poate face un tată pentru copiii săi este s-o iubească pe mama lor.” Și lucrul acesta funcționează în ambele direcții. O căsnicie reușită este o căsnicie care merge din criză în criză și continuă să se întărească. Dedicarea, nu emoția, este ceea ce te ajută să răzbești. Dacă vrei să rămâi căsătorit numai câtă vreme simți că ești îndrăgostit, ar fi bine să renunți înainte de-a te căsători. Ca orice lucru valoros, o căsnicie sănătoasă necesită atenție constantă.

3) Ai grijă de timpul petrecut împreună. Dacă simți că ar fi bine să fii la serviciu când ești cu familia, și viceversa – ceva e greșit. Organizează o întrunire de familie, și stabiliți cât timp trebuie să petreceți împreună. Dacă faci ca acest timp să fie o prioritate și îl protejezi, căsnicia ta va înflori.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 3:1-13


Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vorbeşte: „Când a întors Domnul pe captivii Sionului … gura ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie … Domnul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebrează „sărbătoarea Corturilor”, sărbătoarea bucuriei (în v.11 îi vedem de asemenea cântând). Prima lor grijă se îndreaptă spre altarul Domnului pe care îl aşază „pe temelia lui”. Motivul lor este demn de remarcat: „pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Domnului, El fiind acela care-i va apăra.

Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul acesta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ieremia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Acelaşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colectivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.

15 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem îndrăzneală la Dumnezeu; și orice cerem primim de la El, pentru că ținem poruncile Lui și practicăm cele plăcute înaintea Lui.

1 Ioan 3.21,22


Oricare ar fi starea de lucruri, nu există nicio limită a binecuvântării pentru sufletul care dorește să asculte de glasul lui Hristos și să păzească poruncile Lui. Să păstrăm acest lucru în inimile noastre și săl lăsăm să pătrundă până în străfundurile ființei noastre morale! Nimic nu ne poate lipsi de binecuvântările și de privilegiile care decurg din ascultare. Adevărul acestui principiu strălucește înaintea ochilor noștri de pe fiecare pagină a Cărții lui Dumnezeu. În toate timpurile, în toate locurile și în toate împrejurările, sufletul ascultător a fost fericit cu Dumnezeu și Dumnezeu a fost fericit cu el. Întotdeauna, oricare ar fi caracterul dispensației, se verifică acest principiu: „Spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul Meu” (Isaia 66.2)

Cea mai înaltă motivație a ascultării este dorința de a fi plăcuți inimii Domnului nostru Isus Hristos. Este adevărat că Îi datorăm o ascultare din inimă din toate motivațiile posibile, căci nu ne mai aparținem nouă înșine, ci am fost cumpărați cu un preț. Lui Îi datorăm viața noastră, pacea noastră, dreptatea noastră, mântuirea noastră, fericirea noastră și gloria noastră, așa încât nimic nu poate depăși greutatea morală a dreptului Său asupra noastră de a-I oferi o ascultare din inimă în tot timpul vieții pe care o trăim aici. Însă, dincolo și deasupra cerințelor Sale morale, inima Sa este mulțumită și El Însuși este înviorat când păzim poruncile Sale și facem lucrurile care Îi sunt Lui plăcute.

Iubite cititor creștin, poate exista vreun motiv de o mai mare putere morală decât cel prezentat mai sus? Să ne gândim numai la faptul că avem privilegiul de a oferi bucurie inimii Domnului nostru preaiubit. Ce interes, ce valoare și ce demnitate sfântă are fiecare mică faptă de ascultare, atunci când știm că ea este plăcută inimii Tatălui nostru!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fii liniștită!”. Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.

Marcu 4.39



O liniște mare

Ce moment solemn a fost acela când Domnul Isus a liniștit furtuna pe marea Galileii! Cât de măreț a fost pentru ucenici să fie martori ai unui astfel de moment! Ce har minunat este pentru cei care, cu inimi sensibile, cugetă la gloria Domnului și Mântuitorului lor! Oamenii pot vorbi despre legile naturii, dar cu siguranță că prima lege a naturii este ca natura să asculte de Creatorul ei. În împrejurarea aceasta, marea Galileii a simțit prezența și a ascultat cuvântul Celui care, după buna Sa plăcere, schimbă mersul lucrurilor sau care, cu o simplă atingere, face ca totul să se prăbușească.

Acesta este Domnul Isus Hristos venit din cer pe pământ. Este scris: „prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute … Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El” (Coloseni 1.16). Ucenicii, în necunoștința lor, au întrebat: „Cine este Acesta, de Îl ascultă și vântul și marea?”. Și probabil facem și noi la fel. Dumnezeu Creatorul a venit în lumea noastră ca să oprească, prin jertfa Lui de la cruce, toate talazurile nedreptății unei lumi purtate încoace și încolo de urmările neascultării de Dumnezeu. Numai la Domnul și Mântuitorul găsim ocrotire, ajutor în orice vreme. Când venim la Mântuitorul Isus Hristos, se face o liniște mare în viețile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDE ÎN VINDECAREA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exodul 15:26)


Oare de ce nu vindecă Dumnezeu toate persoanele pentru care ne rugăm? Nu știm lucrul acesta, iar Dumnezeu nu ne spune de ce. Dar știm că îndoiala și necredința pot opri puterea lui Dumnezeu, cea făcătoare de minuni, să lucreze în viețile noastre. Când Domnul Isus S-a întors în cetatea sa natală, la cei pe care îi cunoștea cel mai bine, citim: „n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58). Dar există și alte aspecte ale vindecării pe care nu le vom înțelege niciodată pe deplin.

Apostolul Pavel scrie: „pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.” (2 Timotei 4:20). Oare de ce a plecat Pavel, care făcuse multe minuni și vindecări, de lângă prietenul lui bolnav, în loc să se roage pentru el și să-l vindece? Sunt multe lucruri pe care nu le știm și nu le înțelegem, despre Dumnezeu, dar există un lucru pe care chiar îl știm: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Și El a zis: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6) și „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8). Deci, noi putem să Îi cerem vindecare în baza Cuvântului Său.

Una dintre afirmațiile pe care Le-a făcut Domnul Isus înainte să plece de pe acest pământ a fost: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede… îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18). Crezi că Dumnezeu mai vindecă oameni și astăzi? Dacă crezi, atunci supune-te acestui cuvânt: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu renunța! Crede că Dumnezeu poate să te vindece!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 2:1-2, 59-70


Drumul spre Ierusalim este deschis. Câţi sunt cei care vor profita de aceasta? Ceva mai puţin de cincizeci de mii de oameni din diferite pături sociale ale poporului. În plus, printre cei din această rămăşiţă slabă existau unii care nu puteau dovedi că aparţineau cu adevărat lui Israel. Chiar şi dintre preoţi fuseseră neglijenţi, ceea ce mai apoi îi va împiedica să-şi îndeplinească serviciul divin. Vai, mulţi creştini sunt ca aceşti israeliţi! Ei nu pot afirma cu siguranţă că sunt copii ai lui Dumnezeu. Dacă vreunul dintre cititorii noştri se găseşte într-o asemenea situaţie, atunci să apeleze la „înregistrarea sa genealogică” (v. 62). O va găsi în Biblia lui. Să se prindă cu fermitate de pasaje ca Ioan 1.12; 1 Ioan 5.1,13. Atât de multe suflete cu mari îndoieli (sau ezitări) au găsit, în aceste versete şi în altele, dovada incontestabilă că aparţin familiei lui Dumnezeu!

Dumnezeu Îşi are ochii aţintiţi asupra acestei rămăşiţe fără putere. A numărat-o cu atenţie şi urmează să vegheze cu gingăşie asupra ei nu doar datorită îndurării Sale, ci şi pentru că are un plan măreţ cu privire la ea: descendenţilor acestor iudei reîntorşi în ţară le va fi prezentat, după paisprezece generaţii, Hristos, Mesia al lui Israel (Matei 1.17).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: