Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este … bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie.
Galateni 5.22

Căsătoria și „roada Duhului”

Bucuria și pacea – dacă atât soțul, cât și soția experimentează bucuria Domnului (Neemia 8.10) și pacea lui Hristos (Coloseni 3.15), se vor simți confortabil unul în prezența celuilalt și le va veni ușor să-și împărtășească cele mai intime gânduri și simțăminte, fără teama de a fi respinși, criticați sau disprețuiți.

Sfatul meu pentru un soț și o soție este să petreacă timp citind Biblia împreună și să se roage împreună. O astfel de practică aduce vindecare, pace și armonie în cuplu.

Îndelunga-răbdare – aceasta înseamnă să te adaptezi cu îngăduință la obiceiurile și la particularitățile celuilalt, fără să încerci să-l schimbi după propriul tău fel de a fi. Pentru așa ceva este nevoie să ne rugăm pentru celălalt, mai degrabă decât să-i ținem predici.

Bunătatea și facerea de bine – aceste două trăsături sunt ingredientele zilnice fără de care nicio căsnicie nu poate dura.

Credincioșia – dacă umblăm prin credință, ne vom încrede în Domnul pentru orice aspect al vieții zilnice. Dacă ne raportăm la El în ce privește orice decizie, căutând să cunoaștem voia Sa perfectă, vom evita să ne impunem punctul de vedere și ne vom preocupa cu a afla ce dorește El să facem. Multe conflicte conjugale vor fi evitate în felul acesta.

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.
Evrei 11.6

În cine ne încredem?

Un bărbat aștepta în fața cabinetului unui medic pentru a fi consultat. Când a fost chemat, toți pacienții au rămas uimiți, pentru că a dat întâietate altuia. Întrebat asupra motivului acestui gest, răspunse: „Eu am citit astăzi horoscopul; pentru mine se găsește un bun tratament numai la ora 11. Încă nu este chiar ora 11 și mai aștept ca să intru la medic”.

Acel bărbat credea ceva, dar credința lui era una înșelătoare, care se afla pe o temelie instabilă. O astfel de așa-zisă credință nu poate ajuta. Credința unui creștin adevărat este cu totul altfel. El este sigur pe ceea ce crede, pentru că Dumnezeu i-a vorbit prin Cuvântul Său, Biblia. Un astfel de creștin poate spune cu o încredere neclintită: „Eu cred într-un Dumnezeu care este Stăpân peste cer și pământ. El este Domnul vieții mele. El m-a întâlnit în Isus Hristos. Prin credința în Mântuitorul, Dumnezeu a devenit Tatăl meu în care mă încred. Eu cred în lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe crucea de la Golgota pentru iertarea păcatelor mele. Pe ce se bazează credința mea? Pe Cuvântul lui Dumnezeu care este ca o ancoră a sufletului meu în orice vreme”.

Poate spune și cititorul astfel de cuvinte despre sine?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA UNEI SOACRE

„Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii” (Romani 12:16)

     O femeie care urma să devină soacră i-a scris ziaristei Abigail Van Buren: „Fiul meu se va căsători în vara aceasta cu iubita lui. E o fată minunată, familia noastră o prețuiește deja ca pe un membru al ei. Îmi aduc aminte de o rugăciune pe care ați publicat-o; o încurajare pe care o femeie și-o adresa ei însăși atunci când se apropia de statutul de soacră…” Și pentru că orice mărturie este o încurajare de la Dumnezeu, iată rugăciunea: „Doamne, ajută-mă să mă bucur când fiul meu își va alege soția. Dacă va aduce acasă o fată căpoasă, ajută-mă să o iubesc la fel de mult. Când el va spune: „Mamă, vreau să mă însor”, te rog să mă ferești să spun: „Nu este alegerea cea mai bună!” Ajută-mă să trec prin pregătirile de nuntă fără să mă amestec. Alungă din mintea mea gândul că dacă fiul meu ar mai fi așteptat, ar fi putut alege mai bine. Când voi deveni bunică, adu-mi aminte că nu vor dori sfaturi despre creșterea copiilor mai mult decât am dorit eu. Dacă mă vei ajuta la acestea, poate copiii mei se vor bucura când îi voi vizita, și nu o să ajung să scriu încă o scrisoare prin care să mă plâng că mă neglijează!”

Un pastor spunea: „Numai pentru că cineva nu face lucrurile așa cum le fac eu, nu înseamnă că greșește. Suntem doar diferiți. E nevoie de maturitate ca să te înțelegi cu cineva care e diferit, și e nevoie de răbdare ca să nu începi o ceartă sau să te simți ofensat. Indiferent cât de extraordinar e cineva, când stai cu acea persoană mai mult timp vor exista momente în care te vei simți ofensat.”

Pavel spune: „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.” E nevoie de smerenie pentru a-ți urma propriul sfat și pentru a rezista tentației de a da sfaturi pe care copiii tăi adulți nu ți le cer!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:51-58; 16:1-9

Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. Într-o clipeală de ochi (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să-şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi.

Ei bine, ca orice adevăr, şi această taină trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este sigură (Evrei 6:19); să fim şi noi neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului. Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută în Domnul (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.

Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.


11 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este dragoste.
Galateni 5.22

Căsătoria și „roada Duhului”

Roada Duhului poate fi un model biblic pentru relația dintre soți. Cu cât soțul și soția o vor manifesta mai mult, cu atât legătura lor va fi mai puternică și mai frumoasă.

Dragostea – Dumnezeu a iubit lumea nu pentru a obține dragoste de la ea, ci mai degrabă a dăruit (Ioan 3.16). Dacă dăruim cu gândul de a obține ceva, aceasta nu este dragoste – nu este felul în care Dumnezeu ne-a iubit. Două dintre cele mai mari probleme într-o căsnicie sunt egoismul (un partener care se iubește pe sine) și indiferența (un partener care este indiferent).

Soțule, îți iubești soția? Soție, îți iubești soțul? Ești gata să renunți la interesele tale, la timpul tău, la pasiunile sau la plăcerile tale pentru a-i oferi fericire partenerului tău? Ai încercat să afli care sunt lucrurile care îl fac fericit? Cineva ar putea întreba: «Dar dacă eu sunt singurul care oferă?». De multe ori nu vedem și nu apreciem puțina dragoste oferită de celălalt, însă chiar dacă nu ni s-ar oferi deloc dragoste, avem astfel privilegiul de a iubi și de a dărui așa cum Hristos a făcut: El a murit pentru cei nelegiuiți și pentru vrăjmașii Săi (Romani 5.6-10)!

„Să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6.9). Dumnezeu are, fără îndoială, o răsplată specială pentru cei care oferă în mod repetat, fără să primească ceva înapoi.

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Ascultarea face mai mult decât jertfele …
1 Samuel 15.22

Ascultarea

Ducele de Wellington, care l-a înfrânt pe Napoleon, era odată cu mai mulți prieteni la vânătoare. Au ajuns la poarta unei țarini, unde stătea de pază un băiat.

— Deschide poarta, băiatule, a strigat ducele.

— N-o deschid, a răspuns băiatul, tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.

— Eu sunt ducele de Wellington și nu îngădui nimănui să mi se împotrivească, a zis ducele cu asprime.

Băiatul l-a salutat atunci cu respect.

— Acum vrei să deschizi? a întrebat ducele.

— Nu, a răspuns băiatul din nou. Marele duce nu va vrea, ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător față de tatăl său.

Wellington i-a întins băiatului mâna și a zis celor ce-l însoțeau:

— Ne întoarcem, domnilor. Dacă aș avea o mie de băieți ca acesta, aș cuceri lumea.

Suntem noi ascultători în totul de Domnul și Mântuitorul nostru? Oamenii ascultători au experimentat puterea lui Dumnezeu prin ascultare. Ascultarea este frumoasă, minunată în familie, în biserică și oriunde este nevoie de ascultare. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să învățăm că ascultarea face mai mult decât jertfele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DU-TE LA MUNTELE RUGĂCIUNII

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Înainte ca Domnul Isus să umble pe Marea Galileii, El S-a urcat pe un munte ca să fie singur cu Tatăl Său în rugăciune. Seara, El a lăsat la o parte cererile mulțimii, S-a rugat până în zori, apoi a coborât de pe munte plin de puterea Duhului lui Dumnezeu… și a potolit o furtună puternică! Nu-i așa că ai vrea să știi cum S-a rugat în acea noapte? Rugăciunea este un munte; e nevoie de o ascensiune pentru a-l cuceri. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii.” (Faptele Apostolilor 3:1).

Dacă aștepți până ai chef să te rogi, nu te vei ruga constant. Rugăciunea e o disciplină. Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai mult vei dori să te rogi, și cu atât mai împlinit te vei simți. Dar mai întâi trebuie să întorci spatele „mulțimii”.

Întrucât Hristos a știut cum să se depărteze de solicitările și de perturbările zilnice, El a avut capacitatea de a potoli furtuna care îi amenința pe ucenici. Așadar, înainte de te lăsa prins în cursa vieții, du-te la muntele rugăciunii. Acesta este un loc de stabilitate într-o lume nesigură; un loc în care priveliștea nu este obstrucționată și în care ritmul alert al vieții este dat la o parte. Acolo câștigi perspectivă. Acolo Hristos îți reamintește că nu există nimic din ceea ce experimentezi tu astăzi, care să nu fi fost deja rezolvat de El… iar Domnul îți va da puterea să faci și tu la fel.

E ușor să-i recunoști pe cei care au fost pe muntele rugăciunii. Frământările lor nu sunt diferite de ale tale, unele sunt chiar mai provocatoare, dar ei au o pace lăuntrică care depășește problemele familiale, îngrijorările cu privire la sănătate sau lipsuri financiare. Ei fac față furtunilor vieții prin harul Domnului și cu ajutorul rugăciunii. Așa că, du-te la muntele rugăciunii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:35-50

Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. Nebunule răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu-mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr-o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care-şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.

Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu Ioan 12:24). Tot aşa, cel răscumpărat care a adormit va apărea înveşmântat într-un trup de înviere.

Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia în neputrezire: moartea nu mai are putere asupra lui; în glorie şi în putere: fără infirmităţi şi fără slăbiciune; trup spiritual: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare şi motive să-L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6:14-20).


10 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.
Psalmul 102.6,7

Aceste cuvine sunt, în mod profetic, ale Domnului Isus, în zilele călătoriei Sale pe acest pământ. El era ca un pelican în deșert. Știm că pelicanul este o pasăre de apă. Prin urmare, pustia este cu totul diferită de habitatul lui natural. Tot așa, Domnul Isus, care era obișnuit cu părtășia binecuvântată cu Tatăl Său în cer, Se afla acum într-un pământ uscat și fără apă – o experiență pe care a simțit-o din plin. Nici măcar ucenicii Săi nu I-au putut oferi mângâierea și bucuria cu care era obișnuit în cer.

De asemenea, El Se compară cu o cucuvea din dărâmături. Domnul a simțit din plin singurătatea de care a avut parte în această lume – o singurătate pe care nimeni altcineva n-a experimentat-o vreodată. Pasărea singuratică pe un acoperiș este o altă imagine a singurătății Domnului Isus, însă privită dintr-un alt unghi. Cucuveaua stă în locuri pustii, unde este de așteptat să fie singură. Pasărea (vrabia) este o pasăre diferită, căreia îi place să fie împreună cu alte păsări de felul ei. Vrăbiile stau în grupuri, iar acoperișul casei vorbește despre părtășia de ordin social. Aici însă este descrisă o vrabie care stă singură pe un acoperiș.

Știm că Domnul Isus a dorit mult părtășia ucenicilor Săi, însă, în noaptea premergătoare crucificării Sale, ei erau biruiți de somn (Luca 22.40-46). De asemenea, în Luca 9.18 ni se spune: „Pe când Se ruga singur, ucenicii erau cu El”. Era El singur? Da! Erau ucenicii Lui cu El? Da! Însă, deși erau prezenți, ucenicii nu au putut pătrunde în gândurile Lui, nici nu I-au putut înțelege rugăciunea. Ce singurătate!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Ioan 10.11

Dragostea Păstorului

Să ne gândim la lucrarea dragostei Aceluia care este Păstorul cel bun! Bunul Păstor nu Se gândește la El Însuși. Mântuitorul nu numai că a îngrijit de oile Sale, dar El Și-a dat chiar viața Sa pentru ele. Aceasta a făcut Domnul și Mântuitorul nostru mergând la cruce. Era neapărat necesară moartea Sa, pentru ca oile să aibă viață, și nu orice fel de viață, ci viața veșnică.

În Ghetsimani, Hristos a avut de a face cu acela reprezentat prin lup – satan – care ar fi dorit pierderea oilor. Crezând că-L face pe Mântuitorul să dea înapoi în prezența morții, satan i-a înfățișat toată grozăvia ei. Dar dragostea bunului Păstor a triumfat. El a mers la moarte, lupul de temut a fost biruit și oile, care îi reprezintă pe credincioși, au fost izbăvite de la moartea veșnică. Mântuitorul a spus celor care veneau să pună mâna pe El în momentul arestării: „Deci dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. A zis lucrul acesta, ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „N-am pierdut pe niciunul …” (Ioan 18.8,9). Și astăzi, dragostea Păstorului este aceeași ca la început. Cine aparține Mântuitorului, poate fi sigur că El va duce la bun sfârșit lucrarea bună, începută în inimile celor ce L-au primit ca Domn al vieții lor. Se numără și cititorul printre ei?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLAȚI ÎN LUMINĂ!

„Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos… ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Scriptura spune că Dumnezeu a vorbit de două ori în mijlocul întunericului. În capitolul 1 din Geneza, El a zis: „Să fie lumină” (v. 4). Iar în Ioan capitolul 3, Domnul Isus include în declarația Sa expresia: „odată venită Lumina în lume…” (v. 19). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să respingi căile întunericului și să umbli în lumină. Ciupercile cresc cel mai bine la întuneric, dar când aprinzi lumina, ele se usucă și pier. Aceasta e mai mult decât o metaforă – este o realitate spirituală a vieții!

Domnul Isus a spus: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)

După cum spunea Ester Nicholson: „Secretele ne îmbolnăvesc și întrețin boala. Ele ne fac să rămânem în rușine și în nesiguranță.” Secretul este mediul ideal pentru ca păcatul să crească până când, în cele din urmă, devii prizonier al gândurilor, faptelor și obiceiurilor. Când stai în întuneric, secretul și sclavia păcatului se intensifică. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” (1 Ioan 1:6).

Odată ce pășești în lumină, totul se schimbă! Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu și, dacă este nevoie, unui pastor sau unui consilier de încredere care se poate ruga cu tine. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, recapătă-ți puterea de a învinge păcatul și de a trăi biruitor. Când ai aprins lumina, păcatul piere. Strânsoarea lui se desface și se ivește eliberarea. De fiecare dată când păcatul bate la ușa ta, scoate-l la lumină numaidecât. În acel moment vei avea parte de curățire și de părtășie cu Dumnezeu. El ne spune, prin Ioan: „Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:20-34

Hristos înviat na făcut decât să-i devanseze pe credincioşii adormiţi. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi aduşi la viaţă decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20:12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).

Închizând această paranteză glorioasă (v. 2028), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor începând cu al său (v. 30-32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, ca animale din fire, fără raţiune (2 Petru 2:12).

Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să-l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24:49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!


9 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Au venit la El niște oameni aducând un paralitic purtat de patru inși; și, neputând să se apropie de El, prin mulțime, au descoperit acoperișul unde era El și, desfăcându-l, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.
Marcu 2.3,4

Această întâmplare ilustrează cu multă forță marele principiu al puterii credinței, în legătură cu împlinirea lucrării pentru Domnul. Dacă cei patru bărbați s-ar fi lăsat influențați de un fatalism păgubos, ar fi spus că nu avea niciun rost să întreprindă ceva – dacă era în gândul Domnului să-l vindece pe paralitic, avea să-l vindece, fără vreun efort omenesc. Ce bine că nu au gândit în felul acesta complet nepotrivit, ci au manifestat o frumoasă credință lucrătoare! Această credință a înviorat inima Domnului Isus. Ea l-a adus pe paralitic la locul vindecării, al iertării și al binecuvântării; totodată a oferit ocazia manifestării puterii divine, care a captat atenția tuturor celor prezenți acolo și a dat mărturie despre mărețul adevăr că Dumnezeu era pe pământ, în Persoana lui Isus din Nazaret.

Întreaga Scriptură confirmă faptul că necredința este o piedică în calea binecuvântării și a lucrării noastre, că ne lipsește de privilegiul de a fi unelte ale lui Dumnezeu pentru împlinirea lucrării Lui glorioase și că ne face să nu percepem acțiunile mâinii Sale și ale Duhului Său în mijlocul nostru. De cealaltă parte, credința este canalul manifestării puterii și a binecuvântării, nu numai pentru noi înșine, ci și pentru alții, glorificându-L pe Dumnezeu și făcând loc manifestării puterii divine.

Cu alte cuvinte, nu există nicio limită a binecuvântării de care ne putem bucura din partea Dumnezeului nostru, dacă inimile noastre sunt guvernate de acea credință simplă care Îi este întotdeauna plăcută. „Facă-ți-se după credința ta!” Prețioase cuvinte! Fie ca ele să ne încurajeze să ne bazăm mai mult pe acele resurse inepuizabile pe care le avem în Dumnezeu! El Se bucură să le folosim din plin – binecuvântat să fie Numele Său sfânt pentru totdeauna!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.
2 Corinteni 6.2

Clipa prezentă

Era în anul 1876. Doi bărbați au lucrat mult la îmbunătățirea telegrafului. Amândoi au avut idei bune pentru transmiterea sunetului. Ceea ce este mai interesant stă în faptul că amândoi, Alexander Graham Bell și Elisha Gray, și-au depus ideile la oficiul de brevete în aceeași zi de 14 februarie 1876. Deoarece Gray era ocupat cu alte lucruri, și-a trimis avocatul, ca să depună cererea de invenție. Din nefericire, acesta a ajuns cu câteva ore mai târziu decât Bell pentru a înscrie invenția. Acele câteva ore l-au costat pe Gray o avere.

Ce repede trece timpul, gândesc cei ocupați, iar alții, care nu prea au ocupații, gândesc că trece prea încet. Timpul însă își urmează cursul său neînduplecat. Nu ne aparține decât clipa prezentă. Comparativ cu veșnicia, durata vieții noastre pe pământ este foarte scurtă. De aceea să nu amânăm spunând că avem timp să ne împăcăm cu Dumnezeu! Să cugetăm la starea sufletului nostru! Suntem oare pregătiți să stăm în fața lui Dumnezeu? Să folosim clipa prezentă și să luăm seama la avertismentele lui Dumnezeu! Dumnezeu a dat o poruncă ușor de îndeplinit: „Și porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos …” (1 Ioan 3.23). Acum este vremea potrivită să facem pasul de la necredință la credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (3)

„Cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbe 4:7)

     Un al treilea domeniu care trebuie clarificat în drumul tău spre biruință este ignoranța. Scriitorul Don Wood a glumit: „Prostia e pe viață; ignoranța se poate repara.” De prea multe ori nu gândim realist sau nu căutăm informația și competențele de care avem nevoie. Edison a dat greș de sute de ori, dar ultimul său succes nu a rezultat din noroc – ci din pregătire. Mulți dintre noi subestimează cunoașterea.

De ce? Deoarece computerul ne dă posibilitatea să încercăm și să greșim de atâtea ori, încât noi nu ne mai pierdem timpul să citim un manual. Pentru că suntem atât de grăbiți, respingem ideea de a ne opri pentru a căuta ceea ce trebuie într-adevăr să știm. Pentru că tinerii simt presiunea găsirii unui loc de muncă, deseori ei nu reușesc să vadă valoarea timpului investit în studiile universitare.

Campionul la golf Jack Nicklaus a spus: „Învață principiile jocului și ține-te de ele. Remediile temporare nu țin.”

Poate ai avut șansa de a fi promovat peste nivelul competenței tale. Dar dacă cunoștințele tale nu vor fi actualizate pe măsura funcției, ești sortit eșecului. Iată câteva versete biblice după care să trăiești: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.” (Proverbe 3:13-18)

Așadar, „cu tot ce ai, dobândește priceperea”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:1-19

O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos Însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.

Dumnezeu fie binecuvântat! Domnul a înviat cu adevărat! (Luca 24:34). În faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-l întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor: în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a experimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19:25).


8 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Tu urmează-Mă!
Ioan 21.22

Când Domnul Isus l-a restabilit pe Petru, după ce acesta se lepădase de El, a folosit numele lui natural, așa cum făcuse la prima lor întâlnire: „Tu ești Simon, fiul lui Iona” (Ioan 1.42). În acea împrejurare, Domnul i-a dat un nume nou, ceea ce semnifica o nouă relație. El era chemat să trăiască în virtutea acelei relații, urmându-L, așa cum a și făcut, împreună cu fratele său, Andrei (Matei 4.18-20).

Mai târziu, când cei care strângeau taxa pentru templu l-au întrebat pe Petru dacă Învățătorul său nu plătește și El, ucenicul a sărit în apărarea Lui, ca un bun iudeu. Domnul Isus însă l-a corectat cu multă blândețe: „«Ce gândești, Simone? Împărații pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?». Petru I-a spus: «De la străini». Isus i-a zis: «Deci fiii sunt scutiți. Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine»” (Matei 17.24-27). Ce legătură minunată între Domnul și Petru!

În Ghetsimani, când a scos sabia în apărarea Domnului, Petru a trebuit să audă cuvintele: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Apoi L-a urmat „de departe” pe Domnul (Luca 22.54), lucru care nu-l putea conduce decât la cădere; ceea ce s-a și întâmplat: s-a lepădat de Domnul de trei ori. A fost acesta sfârșitul? Nu, fiindcă Domnul spusese deja: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi” (Luca 22.31,32).

Cuvintele celei de-a treia lepădări tocmai ieșiseră de pe buzele lui Petru când Domnul Isus S-a întors și l-a privit. Drept rezultat, Petru a ieșit și a plâns cu amar, însă ceea ce a văzut în acea privire l-a făcut să caute prezența Domnului (Luca 22.59-62), iar mai târziu l-a făcut capabil să pască mieii Săi și să păstorească oile Sale. Ce Domn minunat!

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

… și, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele.
Daniel 6.24

Judecata pârâșilor

Judecata asupra pârâșilor lui Daniel a venit cu repeziciune. Gura leilor nu a putut fi închisă de nimeni. Însă nu întotdeauna judecata vine imediat. Ceea ce trebuie să reținem este adevărul că va fi o judecată a lui Dumnezeu, în care El va judeca lumea după dreptate. „Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Înaintea tribunalului Său, Dumnezeu acuză pe păcătos, îi dă la iveală lucrurile ascunse, îl găsește vinovat de mii de ori și rostește împotriva lui o sentință fără apel. Cântărit în cântarul judecății dumnezeiești, cel mai bun dintre noi este găsit având păcate. Urmarea sigură și de neînlăturat a acestei judecăți nu va fi decât după dreptate. Oamenii zilelor noastre dau dovadă de inconștiență, când încep să-și bată joc de pericolul care îi amenință!

Astăzi încă se mai vestește vestea bună a împăcării cu Dumnezeu. De aceea insistăm, ca fiecare să se pună la adăpostul harului adus de Mântuitorul. Spuneți Mântuitorului: „Ai milă de mine, păcătosul!”. Veniți cu greșelile la Mântuitorul. Credeți că sângele Lui a curs și pentru voi și spuneți: „Doamne, îți dau viața mea întreagă!”. Aceasta înseamnă scăpare de judecata viitoare. Credința vă scoate în afara judecății lui Dumnezeu. Astfel, numele voastre vor fi scrise în cartea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (2)

„Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire…” (2 Corinteni 9:27)

          Un alt aspect de care trebuie să te ocupi sunt emoțiile tale. Deși ele pot fi un barometru al sentimentelor tale și un indicator al lucrurilor care trebuie schimbate în viața ta, nu lăsa ca doar ele să-ți dicteze hotărârile. Întreabă orice expert într-un domeniu oarecare și vei descoperi că își petrece o mare parte din timp stăpânindu-și emoțiile. Cu toate acestea, când îți asculți emoțiile pentru a ajunge la frământarea pe care o ai, ele pot fi un indicator al stării în care te găsești.

Gândește-te la următoarele două afirmații:

1) Azi nu am chef de lucru. De ce? Te-ai culcat prea târziu azi-noapte? Poate trebuie să-ți schimbi programul. Mănânci regulat și sănătos? Poate trebuie să-ți schimbi dieta. Nu ești motivat? Vorbește cu Dumnezeu, citește Cuvântul Său, petrece timp cu un prieten care te încurajează etc. Nu sta degeaba, fă ceva!

2) Sunt cam deprimat. Te relaxezi suficient? Ți-ai luat concediu în ultima vreme? În general, starea noastră de spirit se îmbunătățește după ce facem exerciții fizice, așa că apucă-te de sport și fii în formă.

Nu-ți poți permite să-ți trăiești viața bazându-te pe emoții. Ele te vor face să întârzii, îți vor pune piedică și vor crea deturnări de la drumul tău spre succes. Tu spui: „Aștept inspirație!” După cum a spus romancierul Jack London: „Nu poți aștepta să vină inspirația, trebuie s-o pescuiești.” Urmează exemplul lui Pavel: „Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (2 Corinteni 9:26-27).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 14:20-40

Darul limbilor era dat nu pentru zidirea Adunării, nici pentru evanghelizare, ci pentru a-i convinge pe iudeii necredincioşi (pe acest popor) că Dumnezeu oferea naţiunilor harul (v. 21-22) demonstraţie care nu mai este necesară astăzi! Ori zidirea este cuvântul cheie al acestui capitol, piatra de încercare la care trebuie supusă orice activitate: ceea ce mi-am propus să spun sau să fac este în mod real spre binele fraţilor mei? (Efeseni 4:29). De altfel, dacă eu am în vedere folosul lor, voi găsi în aceasta întotdeauna şi o binecuvântare pentru mine. În schimb, dacă mă gândesc la interesul meu sau la gloria mea, va urma în final o pierdere atât pentru alţii, cât şi pentru mine (cap. 3:15).

Două alte condiţii ocupă un loc de frunte în viaţa Adunării: cum se cuvine şi cu ordine (v. 40). Ele impun reguli practice care ating bunul simţ (v. 2633) sau rânduiala divină (v. 34-35). Apostolul nu dorea ca fraţii din Corint să fie neştiutori (cap. 12:1). Totuşi, dacă vreunul neglijează (sau nu vrea) să se instruiască cu privire la subiectele privind Adunarea, ei bine!, să rămână neştiutor (v. 38). Dumnezeu este Dumnezeul păcii (v. 33) şi doreşte ca Adunarea, reflectând propriile Sale caractere, să fie locul unde să poată aduce neconvertiţi care vor recunoaşte acolo prezenţa Sa (v. 24-25).


7 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu ți-am poruncit Eu: „Fii tare și curajos!”? Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge.
Iosua 1.9

În aceasta stă adevăratul secret al stabilității și al păcii în toate timpurile și în toate împrejurările: autoritatea lui Dumnezeu pentru terenul pe care-l ocupăm și prezența Lui cu noi acolo – Cuvântul Domnului drept garanție pentru ceea ce facem și lumina feței Sale în ceea ce întreprindem. Nu există nicio posibilitate de a înainta fără aceste două lucruri. Nu va fi suficient să putem doar să indicăm capitolul și versetul pentru o anumită poziție pe care am luat-o, ci trebuie, de asemenea, să experimentăm prezența Domnului cu noi. Și nu va fi de ajuns să spunem că-L avem pe Domnul cu noi, dacă nu putem da o garanție divină, un „Așa vorbește Domnul”, pentru ceea ce facem și pentru calea pe care umblăm.

Iosua n-ar fi putut niciodată face față dificultăților din timpul lui fără aceste două lucruri. Și, deși noi nu avem poate de întâmpinat aceleași lucruri ca el, totuși, dacă nu suntem deplin asigurați în această privință, nu vom putea face față în aceste zile fără Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate și fără prezența Lui ca tărie a noastră. Sorțul ne-a căzut într-un timp de o deosebită confuzie. Se fac auzite multe glasuri contradictorii. Oamenii iau diverse poziții. Îi vedem pe aceia care, aparent, sunt cei mai deosebiți și mai sfinți credincioși, cei mai devotați și mai luminați oameni, luându-și locul în tabere adverse și urmând căi opuse, măcar că toți mărturisesc că urmează același Domn. Ce să credem din toate acestea? Ce vom face? De ce anume avem nevoie? Avem nevoie să auzim, adânc de tot în sufletul nostru, aceste două afirmații importante și nepieritoare: „Nu ți-am poruncit Eu?”, și: „Iată, Eu sunt cu tine”. Acestea sunt realități mărețe de care chiar și cel mai slab și mai neștiutor credincios se poate bucura și fără de care nimeni nu poate înainta împotriva valului care se ridică înaintea noastră în vremurile de acum.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos …
Filipeni 3.9

Unicul Eliberator

Un medic al unui regiment din India a povestit următoarele: „Un soldat a intrat odată foarte grăbit în cortul meu spunând că unul din camarazii săi a căzut în apa din apropiere și nimeni nu-l putea scăpa din cauza unor ierburi înalte și dese aflate deasupra apei. Când am ajuns acolo, l-am găsit pe acel soldat într-o luptă crâncenă cu acele ierburi, ca să se salveze. Însă cu cât încerca, cu atât îl înfășurau și mai mult. Așa și-a găsit sfârșitul. Ajutorul nostru a venit prea târziu”.

Tot astfel este și lupta omului cu păcatul. Cu conștiința alarmată, omul se luptă împotriva obiceiurilor păcătoase, dar ele îl leagă tot mai mult. Legăturile păcatului îl înfășoară tot mai mult, cu cât el se luptă cu ele. Numai Marele Eliberator – Isus Hristos – poate să rupă aceste legături și poate scăpa pe om de legăturile păcatului.

Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei, decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului. El poate încerca să se îmbunătățească, să-și schimbe modul de viață, să se autosalveze; dar prin toate acestea, el nu va fi scos din vechea stare de păcat. Toți oamenii au nevoie de unicul Eliberator: Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (1)

„Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.” (Iosua 1:7)

     Peter McWilliams a spus: „Evitarea situațiilor în care ai putea face greșeli ar putea fi cea mai mare greșeală.” În următoarele câteva zile haideți să ne uităm la câteva lucruri pe care trebuie să le depășești pentru a fi biruitor.

Astăzi ne vom ocupa de situațiile din viață.

Ți se pare că te-ai împotmolit într-o situație din care nu mai poți ieși? Poate ai vrea să mergi la facultate, dar nu ai bani. Sau ai vrea să-ți schimbi locul de muncă, dar te împiedică salariul, sau teama de a nu-ți pierde pensia. Poate simți că ești blocat de un handicap sau de o boală. Secretul biruinței este să împarți împrejurările în situații pe care le poți schimba și situații pe care nu le poți schimba. Aproape orice în viață se poate schimba sau poate fi abordat altfel. Dar nu totdeauna se poate schimba acum.

Fă-ți o listă cu lucrurile pe care le poți schimba. Foarte mulți dintre noi au parte de eșec – și greșesc mereu – pentru că persistă în încercarea de a schimba ceea ce nu se poate.

Biblia spune că: „El (Dumnezeu) schimbă vremurile și împrejurările.” (Daniel 2:21)

Înțelege diferența dintre credință și fantezie. Cineva a spus: „Pentru orice problemă de sub soare, există sau nu un remediu. Dacă există o soluție, găsește-o, iar dacă nu există, ia-ți gândul de la problemă.” Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite daruri. Atunci când le descoperi, când le dezvolți și când le folosești, El îți va face parte de reușită chiar dacă soluția pare imposibilă. Nu băga în seamă ceea ce nu poți schimba, concentrează-te pe restul – și oportunitățile ți se vor descoperi singure. După cum a spus Hanibal în timpul faimoasei traversări a Alpilor: „Fie vom găsi un drum, fie vom face unul!”

Și tu ai nevoie de-o asemenea abordare a situațiilor din viață!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 14:1-19

Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şi-a propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţi-l Lui în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12).

Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătându-le că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5).

Darul profeţiei, în schimb, era şi rămâne de dorit în mod deosebit. El slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere.

Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.


6 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, … pentru ca încercarea credinței voastre … să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.
1 Petru 1.5,7

Aștept arătarea Domnului Isus Hristos; aștept venirea Fiului lui Dumnezeu din cer, care ne va lua acolo, pentru a ne duce într-o moștenire incoruptibilă, fără pată și care nu se veștejește. Toate lucrurile prin care trecem aici sunt doar exerciții ale inimii, pe care Dumnezeu le vede necesare în drumul nostru către cer, unde vom fi cu Domnul pentru totdeauna.

Nu există nimic mai important pentru slujirea noastră zilnică decât atitudinea de așteptare a Fiului lui Dumnezeu din cer. Dacă dorim să știm ce înseamnă această lume și dacă dorim mângâiere pentru sufletele noastre, Îl vom aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. Dacă aparțin lumii, nu pot avea mângâiere. Apostolul spune: „Dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus speranța în Hristos, suntem cei mai nenorociți dintre oameni”. Din momentul în care Îl aștept pe Fiul lui Dumnezeu din cer, viața mea înseamnă doar ceea ce Dumnezeu lucrează cu privire la mine, cu scopul ca toate să fie spre laudă, cinste și glorie la arătarea lui Isus Hristos.

Acesta trebuie să fie efectul venirii lui Hristos asupra sufletelor noastre. Aici sunt întristat câteodată, din cauza multor încercări, însă El va veni și mă va lua la Sine. Vom fi surprinși de venirea Lui? Ne va găsi ea preocupați cu o sumedenie de lucruri pe care vom fi nevoiți să le lăsăm în urmă? Ne va găsi venirea lui Hristos preocupați cu multe lucruri pe care ar fi trebuit de fapt să le lepădăm? Sau vom spune: «A venit sfârșitul tuturor exercițiilor de inimă; Cel pe care Îl aștept a venit ca să mă ia la Sine»? Dacă întreaga mea viață se bazează pe aceasta, voi trece prin diverse exerciții și încercări, însă având mereu această convingere prezentă: El vine ca să mă ia la Sine Însuși!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci sunt gândurile Tale!
Psalmul 92.5

Constatarea lordului

Fizicianul, matematicianul și strălucitul inginer William Thomson (1824-1907) a fost investit ca lord Kelvin de către regina Victoria. În timpul vieții sale a patentat 70 de invenții. Lordul Kelvin avea o credință puternică în Dumnezeu. El a spus: „Pretutindeni în jurul nostru se află dovezi copleșitoare ale unui proiect divin, inteligent și binevoitor… Concepția ateistă mi se pare atât de lipsită de sens, încât nici nu o pot exprima în cuvinte”.

Într-adevăr, pretutindeni în jurul nostru găsim dovezile lucrărilor Creatorului. „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El [Dumnezeu] le cheamă pe toate după nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește” (Isaia 40.26). Nu este oare fascinant să urmărești schimbarea anotimpurilor în natură? Sau nu este unic jocul, mișcarea complexă a constelațiilor, al căror efect se poate observa pe cerul înstelat într-o noapte senină? Toate se mișcă pe căi stabilite, fără a ieși de sub control – dirijate de mâinile Creatorului.

Să privim în liniște lucrările lui Dumnezeu și să-i admirăm lucrarea bunăvoinței Sale față de noi. Să fim conștienți că Dumnezeu are de făcut o lucrare și în viețile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE GRĂBI SĂ INTRI ÎNTR-O RELATIE

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Când vorbim despre relații, răbdarea este o abilitate greu de pus în practică. Și asta mai ales când te simți singur, gol și incomplet. În astfel de clipe îți vine să reacționezi necugetat și să faci alegeri bazându-te pe o perspectivă limitată, și nu pe imaginea de ansamblu pe care ai putea-o avea numai dacă ai fi făcut căutări și ai fi așteptat cu răbdare.

Pentru a nu face greșeli care ar putea avea un impact negativ pe tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care trebuie să-i faci atunci când dorești să începi o relație cu cineva:

1) Trebuie să pui întrebările corecte. Fii curios, iscoditor și nerăbdător să găsești toate piesele puzzle-ului. Pune întrebări mereu și mereu!

2) Trebuie să găsești răspunsul la aceste întrebări. Cerne impresiile de suprafață pe care ți le faci prin văz și auz, și în scurt timp vei avea o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două aspecte:

a) Cu voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

b) Cu dorința ta de-a fi în această relație.

3) Trebuie să acționezi când este momentul potrivit, fiind sigur că o faci potrivit informațiilor complete pe care le deții. Dacă nu funcționează, te poți relaxa, știind că ai făcut tot ce se putea pentru a lua o decizie înțeleaptă. Conform statisticilor, în zilele noastre jumătate din căsnicii sfârșesc prin divorț.

Însă dacă urmezi acești trei pași, te-ai putea încadra în cealaltă jumătate. Și chiar dacă relația ta eșuează, înainte de-a face pasul căsătoriei, poți lua cu tine în relația următoare înțelepciunea câștigată în prima. „Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” Dumnezeu știe de ce ai nevoie, deci caută călăuzirea Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 13:1-13

După diferitele mădulare ale trupului lui Hristos: picior, mână, ureche, ochi ale capitolului 12, este ca şi cum am găsi inima, în capitolul 13. Rolul ei este de a însufleţi şi de a încălzi toate celelalte organe. Remarcăm că dragostea nu este un dar printre cele ale capitolului 12, ci mobilul necesar exercitării tuturor darurilor. Este o cale deschisă la toate şi care conduce spre toate (cap. 12:31). Din moment ce o cale este făcută pentru a merge pe ea, dragostea nu se cunoaşte cu adevărat decât prin experienţă. De aceea, acest capitol minunat nu ne dă nici o definiţie. El întocmeşte o listă nu închisă, dar suficientă pentru a ne umili profund, a tot ceea ce face dragostea, dar, mai presus de asta, a ceea ce nu face ea.

Această cale a fost cea a lui Hristos aici, jos; şi remarcăm că Numele Său poate fi substituit cuvântului dragoste în acest capitol fără săi schimbăm sensul (vezi 1 Ioan 4:8). În cunoştinţele noastre în legătură cu lucrurile încă nevăzute, totul este incomplet, confuz, şubred. Curând însă vom vedea faţă către faţă (v. 12). Atunci Salvatorul nostru, care ne-a cunoscut profund, ne va face să intrăm în întreaga cunoaştere a Lui Însuşi (Psalmul 139:1).

Şi dragostea nepieritoare va fi perfect şi etern satisfăcută în inima noastră şi în a alor Săi.


5 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

A doua zi, capii părintești ai întregului popor, preoții și leviții s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înțelepciune cu privire la cuvintele legii. Și au găsit scris … că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a șaptea … Și poporul a ieșit și au adus și și-au făcut corturi … Și toată adunarea celor care se întorseseră din captivitate și-au făcut corturi și au locuit în corturi … Și a fost foarte mare bucurie. Și zi de zi, din ziua întâi până în ziua de pe urmă, a citit în cartea legii lui Dumnezeu.
Neemia 8.13-18

După captivitatea babiloniană – Ascultare reînnoită

A doua zi după ce Legea lui Dumnezeu fusese citită înaintea întregului popor, conducătorii s-au adunat la Ezra, pentru a învăța mai mult. Ce bine este când ni se deschide apetitul pentru a învăța ceea ce Dumnezeu are să ne spună! Ei descoperă acum instrucțiunile date de Dumnezeu pentru ținerea sărbătorii Corturilor. Fiii lui Israel trebuiau să taie ramuri de copaci și să facă din ele corturi, în care să locuiască șapte zile.

Deși israeliții nu ținuseră această sărbătoare, în felul descris în Lege, din zilele lui Iosua, au hotărât acum să o țină exact așa cum Dumnezeu o rânduise în Cuvântul Său. Ascultarea le-a adus o mare bucurie. În fiecare zi a sărbătorii s-au strâns laolaltă pentru a asculta citirea Legii și au urmat în totul îndrumările date acolo. Psalmul 119.4 ne spune: „Tu ai poruncit rânduielile Tale, ca să fie păzite cu grijă”. Acest psalm vorbește mult despre Cuvântul lui Dumnezeu.

La două zile după încheierea sărbătorii, poporul s-a adunat din nou, de această dată pentru a posti, în sac și în cenușă. Ei „s-au adunat cu post și în saci și cu țărână pe ei. Și sămânța lui Israel s-a despărțit de toți fiii străinului și au stat și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Și s-au ridicat pe locul lor și au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte au mărturisit și s-au închinat Domnului Dumnezeului lor” (Neemia 9.1-3). Avem mărturisirea lor în acest capitol. Angajamentul pe care și l-au luat și pe care l-au semnat, de a sluji Domnului, se află în capitolul 10. Ei aveau intenții bune, însă nu înțelegeau că în ei înșiși nu exista puterea de a face ceea ce era drept.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău …
Psalmul 73.23-24

Sfaturi creștine

Fii optimist și nu vei vedea spinii din cauza trandafirilor. Pesimistul nu vede trandafirii din cauza spinilor.

Dacă dorești să reușești în viață, trebuie să lupți în fiecare zi cu același entuziasm.

Nu te teme niciodată de umbre. Ele apar doar când există lumină.

Eșecul nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat, ci că El are o idee mai bună pentru tine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunți, ci trebuie să încerci din nou cu mai multă credință.

Dumnezeu vrea să facă lucruri mărețe în tine și prin tine. Așa că vino la El cu tot ceea ce îți pare imposibil de realizat.

Nu judeca în grabă, căci vei regreta repede.

Mergi cât de departe poți vedea acum, și când vei ajunge acolo, vei vedea și mai departe.

Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine va fi încurajat de zâmbetul tău.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE RĂZBUNA!

„Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară.” (1 Petru 3:9)

Se spune că profunzimea inimii tale determină mărimea reacției tale. Prin urmare, atunci când cineva te rănește, e posibil ca primul tău impuls să fie acela de a te răzbuna. Însă orice satisfacție de moment de care ai parte va fi urmată inevitabil de un sentiment persistent de regret. De ce oare? Pentru că știi că răzbunându-te L-ai dezamăgit pe Dumnezeu.

Noi ne răzbunăm în două moduri:

1) „M-ai lovit, te lovesc!” Înainte să-l faci să sufere pe cel ce ți-a greșit, gândește-te cu atenție la aceste cuvinte: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. …nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti.” (Romani 12:17-19)

2) Implicându-i și pe alții. Nu numai că nu ai dreptul să lovești înapoi, dar nu ai voie nici să-l desființezi pe ofensator în fața altora. Iosif nu numai că a refuzat să-i pedepsească pe frații săi pentru trădarea lor, dar el a refuzat să le facă cunoscut celor de la curtea faraonului amănuntele. De ce? Pentru că a văzut mâna lui Dumnezeu în acțiune și și-a dat seama că suferința pricinuită de frații săi l-a făcut să fie ceea ce era.

Petru scrie: „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.” (1 Petru 3:9)

Așadar, dacă vrei să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu te răzbuna!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 12:14-31

Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl locuim! Te voi lăuda că mai făcut întrun mod uimitor şi admirabil, strigă David în Psalmul 139:14. Într-adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).

Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. Mădularele care par a fi mai slabe sunt necesare (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15-16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr-un cuvânt la momentul potrivit sau printr-o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).


4 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.11

Am privit la motivele pentru care bucuria este atât de importantă, iar acum să ne gândim la modul în care ne putem însuși această bucurie pe care Domnul ne-a dăruit-o. El Însuși ne dezvăluie acest mod, atunci când spune: „V-am spus aceste lucruri”. Să vedem la ce lucruri face El referire! Domnul tocmai vorbise despre Sine ca fiind Vița și despre noi ca fiind mlădițele. El a spus că mlădița trebuie să rămână în Viță și că, astfel, va exista bucurie. Însă ce înseamnă să rămânem în Viță?

Să privim la Ioan 15.4: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine”. O mlădiță este cu totul predată viței și există doar pentru viță. Și noi trebuie să rămânem deplin în Viță, pentru a avea bucurie.

Avem bucuria Domnului atunci când depindem de El. În versetul 5, El spune: „Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic”. Ce poate face o mlădiță fără viță? Nimic! Când cred că sunt ceva, atunci Dumnezeu nu este totul. Iar Dumnezeu nu poate fi totul până când eu nu sunt nimic.

În versetul 9, Isus spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea”. Aceasta înseamnă să ne odihnim în dragostea Lui. Biblia ne spune în Galateni 5.22 că bucuria este parte a roadei Duhului. Noi nu putem crea bucurie, ci trebuie doar să ne odihnim în Viță.

Domnul Isus continuă în versetul 10: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea”. El a ținut poruncile Tatălui Său. Noi, de asemenea, trebuie să ascultăm de El. Nu există o altă cale de a avea bucurie, decât în urma ascultării.

Fără această bucurie veritabilă, viața este ca o corabie fără pânze în mijlocul oceanului. Nu există nimic care să ne poarte prin dificultăți și suntem la cheremul valurilor. Această bucurie se găsește doar în Domnul Isus. Avem noi această plinătatea a bucuriei? Să rămânem în El!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dragostea nu va pieri niciodată …
1 Corinteni 13.8

Spiritul de răscoală

Împăratul Napoleon avea în garda sa oameni aleși și devotați lui. Ei l-au sprijinit în cele mai critice momente din viața sa. Odată însă a aflat că garda este nemulțumită și este pe cale de a se răscula împotriva sa. Atunci, Napoleon s-a dus la palat, a urcat pe tron și a cerut ca toată garda să fie adusă în anticameră. Toți erau îngrijorați și plini de frică. Își dădeau seama că el a aflat totul și că s-ar putea să fie omorâți. După ce i-a lăsat puțin să aștepte, a apărut un trimis care a invitat la împărat doar pe unul. Toți așteptau în tăcere, cu sufletul la gură. Cel chemat s-a prezentat în fața împăratului, care stătea pe tron. Napoleon l-a privit în ochi, apoi i-a strâns călduros mâna și i-a dat voie să plece. Cu fiecare a procedat la fel. Acest gest al împăratului a stins spiritul de răscoală.

Prin natura noastră păcătoasă, și noi suntem niște răsculați împotriva lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine prin Fiul Său care a purtat pe cruce păcatele tuturor celor ce cred în El. Mântuitorul „S-a dat pe Sine Însuși … ca să ne smulgă din acest veac rău …” (Galateni 1.4). Cei care acceptă lucrarea Mântuitorului primesc o natură nouă, în care nu mai există spiritul de răscoală împotriva lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (3)

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a zis: „Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor.” (Matei 23:4) Fariseii impuneau reguli pe care oamenii nu le puteau respecta, iar dacă totuși reușeau, lucrul acesta nu le aducea nicio bucurie. Stephen Mosley scrie: „Moralitatea noastră emite un strigăt imperceptibil. Ea scâncește dintr-un colț al sanctuarului nostru, ne întrerupe plăcerile, mormăie scuze la petreceri și își târăște picioarele în dezacord cu ritmul muzicii și cu trecerea timpului. Contemporanii noștri o privesc ca pe o îndeletnicire mediocră și fără valoare. În mod tragic, bunătatea religioasă convențională reușește să fie deopotrivă intimidatoare și categorică. Intimidatoare – pentru că implică nenumărate reguli privind așa-zisa spiritualitate. Categorică – pentru că putem ajunge la epuizare încercând să respectăm aceste reguli, și cu toate acestea să nu experimentăm adevărata bucurie pe care ne-o oferă Domnul Isus. Acesta e motivul pentru care cei din biserică devin epuizați atât de des. A te conforma la o astfel de religie pur și simplu nu este o experiență suficient de bogată încât să ne umple golul din inimi.” Te-ai săturat să alergi după creștere spirituală? Nu cumva ai căutat-o în locul nepotrivit, sau ai alergat spre ea pe calea greșită? Dacă este așa, gândește-te la aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 12:1-13

Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11:20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.

Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi (duşi) de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! În prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumeră aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4:15-16). Noi nu avem deci de ales nici activitatea noastră (v. 11), nici locul unde trebuie să o exersăm (v. 18).


3 Decembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste El.
Matei 3.16

S-ar putea scrie o carte doar despre acest verset. Pentru prima dată în Biblie vedem cerurile deschise deasupra unui om de pe pământ. Duhul Sfânt coboară asupra Domnului – care este Om și, în același timp, Fiul Dumnezeului veșnic – iar glasul Tatălui se face auzit, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”(versetul 17). Ce taine binecuvântate sunt revelate aici și ce Model perfect este așezat înaintea ochilor credinței! Să ne închinăm înaintea Lui!

După viața Sa de slujire, după moartea, îngroparea și învierea Sa, Domnul Isus S-a suit la cer și a fost așezat de către Dumnezeu într-un loc de onoare. Obiectul cerurilor pe pământ Se află acum în ceruri. Acolo El a devenit Obiectul suprem al poporului Său aflat pe pământ. Poziția prezentă a lui Hristos formează temelia pentru intrarea liberă de care noi beneficiem acum. Hristos glorificat este motivul răpirii: poporul ceresc, care se află acum pe pământ, va fi răpit de pe acest pământ și dus în cer, unde va avea loc nunta Mielului. După aceea, cerurile se vor deschide pentru judecată (Apocalipsa 19.7-21). Cei care resping oferta harului lui Dumnezeu nu vor mai avea o altă șansă!

Cea din urmă dată când cerurile se vor deschide va fi în timpul Împărăției de o mie de ani. Acest lucru este confirmat de către mulți profeți și de către Domnul Însuși (Ioan 1.50,51). Ca Fiu al omului, El va fi centrul întregului univers și legătura dintre cer și pământ; îngerii vor urca și vor coborî asupra Lui, într-o continuă manifestare a binecuvântării, a răspunsurilor la rugăciunile înălțate de pe pământ și a fluviului de binecuvântare care va curge din cer.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

… lucrările, pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
Ioan 5.36

Atotputernicia Domnului

Lucrările pe care le-a dat Tatăl Fiului să le facă, erau în același timp raze de lumină, așa cum soarele trimite razele sale. Lucrările Domnului dădeau o mărturie despre El mult mai mare decât mesajul lui Ioan Botezătorul. Acele lucrări erau așa de evident divine, încât dovedeau că El este Trimisul Tatălui. Dumnezeu Însuși a depus mărturie despre Fiul Său în mod deosebit la botezul înfăptuit de Ioan. Dar iudeii, în gândirea lor firească, nu au recunoscut acest adevăr. Ei doreau să vadă și să audă o mărturie care să corespundă naturii lor firești.

Ioan Botezătorul se asemăna cu o lampă aprinsă, care împrăștie lumină; el a depus mărturie despre adevăr. În afară de mărturia lui Ioan, erau scrierile sfinte. Ele mărturiseau realmente despre Hristos. Iudeii credeau că au viața veșnică în Scripturi, dar Hristos era Cel care dădea viața, dar ei nu voiau să vină la El.

Și noi avem la dispoziție aceste mărturii scrise despre Mântuitorul. Chemarea noastră este să venim la Mântuitorul așa cum suntem, cu păcatele noastre, și să credem că El este Unicul care ne poate elibera din starea noastră rea. Lucrările Domnului arată atotputernicia și deschiderea Sa de inimă față de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (2)

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

     Iată câteva întrebări pe care trebuie să ți le pui în mod constant:

1) Sunt eu o persoană accesibilă? Vorbind despre farisei, Domnul Isus a spus: „…umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi le place… să li se zică: „Rabi!” (Matei 23:6-7). În vremea Domnului Isus, unii rabini credeau că adevărata spiritualitate îți cere să te distanțezi de oameni. În mod ironic, singurul rabin pe care l-au putut atinge cei proscriși s-a dovedit a fi Dumnezeu Însuși. Domnul Isus a fost cea mai accesibilă persoană pe care au putut-o întâlni vreodată.

2) Sunt eu o persoană îngăduitoare? John Ortberg scrie: „În clipa în care pornim în căutarea virtuții, începem să ne întrebăm care este motivul pentru care ceilalți nu sunt la fel de virtuoși ca și noi. Asta ne amintește de răspunsul pe care i l-au dat vecinii lui Homer Simpson, când Homer i-a întrebat unde au fost: „Am fost într-o tabără creștină unde am învățat cum să fim mai critici.” Ai fost și tu într-o asemenea tabără? Nu cumva auzi o voce înlăuntrul tău etichetându-i pe oameni: „Ăsta e nevoiaș și dependent – stai departe de el. Ăsta e deștept și are multe de oferit – încearcă să iei legătura cu el.”?! Deci, să nu îi mai etichetăm pe oameni mereu ca și cum am fi într-un fel de competiție!

3) Sunt eu cinstit? Un băiețel de la Școala duminicală avea oricând răspuns la orice întrebare… odată, când învățătoarea a întrebat: „Ce este maro, blănos și strânge alune?”, el a mormăit: „Bănuiesc că ar trebui să fie ceva din Biblie – dar mie mi se pare că e veverița!” Deseori încercăm să spunem lucruri spirituale pentru a-i impresiona pe ceilalți, când de fapt ei nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbim. Așa că să fim cinstiți, cu noi înșine… și cu ceilalți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 11:17-34

La Corint erau partide. Chiar şi în strângerile laolaltă se făceau simţite. Cei bogaţi îi umileau pe cei săraci, provocându-le gelozia. Lucru încă şi mai grav, cina, confundată cu o agapă (masă în comun), era luată de către mulţi în mod nedemn. Este ocazia pentru apostol de a aminti ceea ce Domnul i-a revelat lui într-un mod special. Cina este sfânta comemorare a lui Hristos care Sa dat pentru noi, o comemorare care cu siguranţă vorbeşte inimii fiecărui participant în parte, însă care proclamă şi într-un mod universal (tuturor) acest fapt capital: Domnul a trebuit să moară! Şi, până la întoarcerea Lui, noi suntem invitaţi să vestim această moarte a Domnului în limbajul atât de măreţ şi atât de simplu care ne-a fost arătat.

De asemenea, acest memorial vorbeşte conştiinţei celui credincios. Pentru că moartea lui Hristos semnifică condamnarea păcatului! A lua cina fără ca mai întâi să ne fi judecat ne expune deci (pe pământ) efectelor acestei condamnări. Astfel se explică slăbiciunea celor mai mulţi de la Corint (şi poate a celor mai mulţi dintre noi), boala, moartea chiar, care îi lovise pe unii (v. 30). Cu toate acestea, teama nu trebuie să ne ţină la o parte (v. 28). Ea poate şi trebuie să se împace cu un răspuns entuziast dat Aceluia care a spus: Faceţi aceasta spre amintirea Mea (v. 24,25).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: