Mana Zilnica

1 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M‑a urât mai înainte decât pe voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.18,19

Copiii lui Dumnezeu nu sunt din lume. Și, pentru că nu sunt din lume, fiindcă Hristos i‑a ales din lume, ei sunt obiecte ale urii lumii religioase. Lumea iubește ce este al ei, dar îi urăște și îi prigonește pe copiii lui Dumnezeu (Ioan 15.18‑20). Din cauza faptului că cei credincioși au primit viață nouă de la Dumnezeu și au devenit astfel copii ai Lui, lumea nu‑i cunoaște, pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El (1 Ioan 3.1).

Hristos a murit pentru ei, pentru a‑i scoate din lumea aceasta rea (Galateni 1.4). Ei au cetățenia în cer, de unde Îl așteaptă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor (Filipeni 3.20). În această lume, credincioșii sunt străini (Evrei 11.31; 1 Petru 2.11), sunt un gunoi al lumii, o lepădătură a tuturor (1 Corinteni 4.13). Aici, ei nu au o cetate statornică, ci o caută pe cea viitoare (Evrei 13.14).

În perioada în care Domnul este lepădat, cei credincioși nu sunt chemați să stăpânească lumea aceasta, ci să rabde și să sufere împreună cu El (2 Timotei 2.12; Romani 8.17). Chemarea lor este cerească; Dumnezeu Însuși i‑a chemat la gloria Lui eternă, în Hristos Isus; aici însă, pe pământ, pentru puțin timp, partea lor o constituie suferințele (1 Petru 5.10). Binecuvântările lor nu sunt de natură pământească, ci ei sunt binecuvântați cu binecuvântări spirituale în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3). De aceea, ei trebuie să caute cele de sus, nu cele de pe pământ (Coloseni 3.1,2). Ei sunt o creație nouă în Hristos și sunt deja de acum așezați în Împărăția Fiului dragostei Tatălui (2 Corinteni 5.17; Coloseni 1.13). Cât timp trăiesc pe acest pământ, ei sunt chemați să umble în chip vrednic de Dumnezeu, de Domnul Isus, de evanghelia și de chemarea cu care au fost chemați (1 Tesaloniceni 2.12; Coloseni 1.10; Filipeni 1.27; Efeseni 4.1).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

Supunere față de autorități

Cu mai bine de 100 de ani în urmă, pe 1 mai, mișcarea sindicală convoca o grevă generală, cerând renegocierea contractelor de muncă și ziua de muncă de opt ore. Astăzi, demonstrațiile, protestele și grevele au loc peste tot în lume, iar cererile sunt diverse. În majoritatea cazurilor, scopul este de a‑i convinge pe cei responsabili să ia măsuri. Dar, în mod regretabil, acest lucru duce adesea la atacuri violente. Scriptura respinge în mod clar astfel de acțiuni civile de nesupunere, precum rebeliunea împotriva guvernului. Tot ce spune Biblia este adevărat și de nerevocat, iar un principiu al ei ne spune să ne supunem guvernului nostru, pentru că Dumnezeu l‑a instituit. Singura excepție este când credincioșii sunt împiedicați să își manifeste liber credința. Numai atunci „trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni“ (Fapte 5.29). Dar Dumnezeu lucrează întotdeauna minunat:

În 1563, cancelarul Boemiei, Ioachim de Neuhaus, s‑a dus la Viena să‑i ceară împăratului să semneze un ordin prin care să se poruncească distrugerea totală a adunărilor de credincioși. Împăratul a semnat, iar cancelarul se întorcea triumfal în Boemia cu documentul semnat. Trecând Dunărea în apropiere de Viena, podul de bârne s‑a rupt, iar el și suita lui au căzut în fluviu. Doar câțiva călăreți cu caii lor s‑au salvat prin înot. Cancelarul a fost văzut chinuindu‑se să scoată capul din apă, așa că l‑au apucat de lanțul său de aur, ca să‑l tragă, dar în zadar; murise. Cât despre document, pe acesta l‑a luat apa… Creștinii au folosit cei paisprezece ani de liniște care au urmat pentru a traduce Biblia.

Citirea Bibliei: Geneza 19.1-22 · Psalmul 1.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 5:18-30

Pasiunile oamenilor şi scopurile pe care ei le urmăresc în viaţă variază în funcţie de poziţia lor socială şi de temperamentul lor: Unii sunt preocupaţi să strângă ogor lângă ogor şi casă lângă casă (deşi nu pot locui în mai mult de un singur loc în acelaşi timp – v. 8). „Vai de ei“, pentru că aceste lucruri de pe pământ vor rămâne pe pământ, iar ei se vor înfăţişa înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale! Alţii îşi caută satisfacţia în petrecerile lumii şi în senzaţiile înşelătoare ale alcoolului (v. 11,12,22). „Vai de ei“: când se vor trezi în faţa realităţii eterne, va fi prea târziu! Alţii, însoţitori fideli (de‑a gata) ai propriilor nelegiuiri, se mândresc cu păcatul şi Îl provoacă deschis pe Domnul („vai de ei…“ – v. 18,19). „Vai de cei“ care, având conştiinţa împietrită, au pierdut noţiunea binelui şi a răului (v. 20). De asemenea, „vai de cei“ care îşi găsesc plăcerea în propria lor înţelepciune (v. 21, comp. cu Proverbe 3.7). Toţi oamenii, de la beţivul mizerabil până la cel mai mare filosof, se regăsesc în acelaşi loc: într‑o comună şi deşartă căutare a fericirii (Eclesiastul 8.13). Însă Cuvântul lui Dumnezeu afirmă, iar sfârşitul tuturor gândurilor şi poftelor omului, fie ele vulgare, fie distinse, o confirmă, că toate aceste pasiuni şi scopuri duc la „vai…“, „vai…“, „vai…“!

În capitolele următoare vom vedea în ce fel Se foloseşte Dumnezeu de o naţiune (Asiria) ca de o nuia pentru a‑Şi pedepsi propriul popor.

CELE CINCI CUNUNI CEREȘTI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.” (1 Corinteni 9:25)

Biblia vorbește despre „cununi”, când descrie răsplătirile cerești pe care Dumnezeu le promite celor credincioși. Să le analizăm pe fiecare în parte, să vedem ce putem învăța despre ele, și cum le putem primi.

Prima este cununa învingătorului. Pavel scrie: „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:25-27)

Apostolul Pavel subliniază faptul că sportivii care speră să câștige trebuie să se antreneze intens. Și noi, la fel, trebuie să ne păstrăm stăpânirea de sine chiar și în lucrurile care, deși nu sunt în mod inerent rele, ne pot slăbi devotamentul față de Dumnezeu.

Un pastor explica: „Trebuie să oprim televizorul pentru a putea studia Biblia. Trebuie să ne trezim mai devreme, dimineața, pentru a ne face părtășia zilnică. Trebuie să exercităm autocontrolul asupra gândurilor noastre. N-ar trebui să mai putem urmări multe dintre programele de televiziune sau filmele de astăzi – și nici materialele accesibile de pe telefoanele și computerele noastre – deoarece ele încalcă standardele biblice ale sfințeniei personale.

Nu putem să ne supunem trupurile abuzului de droguri sau alcool sau să permitem imoralității să se strecoare în relațiile noastre. Trebuie să ne ținem temperamentul [și limba] sub stăpânirea Duhului Sfânt și trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu pentru a ne întări în hotărârea noastră de a trăi o viață disciplinată.”

Am auzit ce spunea Pavel despre atleți, care se antrenează din greu „ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji”!

Așadar, străduiește-te să fii în echipa biruitorilor – și vei primi „cununa care nu se poate veșteji”!

29 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa și voi, socotiți‑vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.

Romani 6.11

Credința (potrivit cu Romani 6) acceptă judecata lui Dumnezeu din Coloseni 3.3 și astfel pot să mă socotesc mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu. Nu în Adam, ci în Isus Hristos, Domnul meu! Prin urmare, „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“. Iar această libertate are un dublu aspect – libertate conștientă, în lumină, înaintea lui Dumnezeu, ca aflându‑mă în Hristos, în poziția de fiu; și libertate de legea păcatului în carne.

Am pătruns în locul nou în Hristos prin faptul că am murit față de lucrul vechi, Adam, și sunt viu în Hristos. N‑aș fi reușit niciodată să mor sau să mă eliberez eu însumi, însă, fiind incapabil să dau la o parte carnea, am descoperit nevoia de un Izbăvitor și, prin har, am găsit Unul – în faptul că, prin credință, am murit și am înviat împreună cu Hristos. Nu trebuie să mor, ci să mă socotesc mort, datorită faptului că Hristos, Cel care a murit, este, prin Duhul Sfânt, în mine ca viață a mea. Duhul Sfânt îmi oferă pe de o parte înfierea și, pe de altă parte, conștiența că sunt fiu în Hristos. El îmi dă putința de a crede că am murit împreună cu Hristos; însă nu‑mi poate oferi conștiența că firea păcătoasă nu s‑ar afla acolo, ci că nu mai sunt dator ei. Nici nu mă poate face conștient că trăiesc prin Duhul, atunci când nu este așa. Știu că încă există conflict, încă firea păcătoasă poftește împotriva Duhului, dar, fiindcă Duhul este prezent, nu mai sunt sub lege. Acolo am fost rob legii păcatului. În Duhul nu mai sunt rob; dimpotrivă, harul lui Hristos îmi este de ajuns, iar puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune.

Sunt liber, deoarece păcatul pe care l‑am descoperit în carnea mea a fost condamnat la crucea lui Hristos, iar condamnarea a avut loc în moarte. Așa că, pentru credință, sunt răstignit împreună cu El și am pătruns în locul cel nou al omului înaintea lui Dumnezeu: după cruce, în înviere, deasupra păcatului, deasupra puterii lui Satan, deasupra morții și deasupra judecății. Acest loc reprezintă libertatea – libertatea înaintea lui Dumnezeu și libertate de legea păcatului. Sunt mort față de păcat prin faptul că am murit împreună cu Hristos.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți.

Romani 6.17

Michelangelo

Artistul Buonarroti Michelangelo (1475‑1564) și‑a pierdut mama la vârsta de 6 ani. La 13 ani a intrat ucenic la frații pictori Ghirlandaio; acolo a fost invidiat pentru talentul său. Și‑a iubit munca până la sfârșitul vieții. Patru ani a lucrat la pictarea boltei Capelei Sixtine din Vatican, o suprafață de cinci sute de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Vizitatorii rămân muți de uimire. Prin sculpturile sale, Michelangelo a redat într‑un mod cu totul inedit soarta tristă a sclavilor. În loc să creeze figuri umane în lanțuri, el a creat trupuri prinse în marmură. Ele ies din piatră, dar nu complet. Mușchii le sunt încordați, dar tot nu se pot elibera. Oare nu simbolizează acest lucru și situația noastră înainte de convertire? Eram sclavii păcatului care locuia în noi. Trebuia să cedăm ispitelor sale. Nu ne puteam abține. Indiferent cât de mult am încercat să trăim o viață diferită, nu am putut. Păcatul ne ținea la pământ și ne forța să continuăm să păcătuim. Dar, prin îndurarea lui Dumnezeu, prin credința în Domnul Isus am găsit eliberarea! Moartea Sa ne‑a fost atribuită nouă. Ca urmare, am murit față de păcat. Așa că nu mai trebuie să‑i îndeplinim cerințele vinovate. Suntem capabili să spunem ɴᴜ ispitelor păcătoase. La convertire am primit de asemenea o viață nouă, care ne dă capacitatea de a face ceea ce este bine. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne dă puterea de a face acest lucru. Astfel, eliberarea de sub puterea păcatului este urmată de o viață în care cu adevărat dorim să ascultăm de Dumnezeu. Din recunoștință pentru mântuire, ne punem la dispoziția Lui și Îl întrebăm smeriți ce dorește El de la noi.

Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 3:16-26; 4:1-6

Versetele 18‑23 vă învaţă, tinerelor, că tentaţiile modei nu au apărut odată cu epoca noastră. Este oare ceva mai greu de suportat – şi în acelaşi timp mai ridicol (vedeţi sf. v. 16) – decât această preocupare exagerată cu propria persoană? decât această căutare neobosită de a atrage atenţia şi admiraţia altora? Dumnezeu subliniază deşertăciunea tuturor acestor podoabe şi mofturi. Înseamnă atunci că o creştină nu trebuie să aibă grijă de„împodobirea“ sa? Dimpotrivă, chiar Cuvântul o învaţă şi în ce fel să o facă. „Faptele bune“ (1 Timotei 2.9,10) şi „un duh blând şi liniştit“ (1 Petru 3.2‑6) sunt o podoabă morală de mare preţ înaintea lui Dumnezeu, fără a pierde din vedere că felul nostru de a ne comporta şi de a ne îmbrăca nu Îi este indiferent.

Intervenţia Domnului în favoarea poporului Său, la finalul istoriei sale, aminteşte de grija cu care i‑a însoţit încă de la început (comp. v. 5 cu Exod 13.21,22). Este ca şi cum le‑ar afirma: nu am încetat să vă am înaintea ochilor Mei!

Aici se încheie prefaţa cărţii Isaia: s‑a deschis prezentându‑ne ruina morală a lui Iuda şi a Ierusalimului, precum şi judecăţile care se vor abate asupra lor, şi se închide prezentându‑ne restaurarea lor şi gloria lui Hristos („Odrasla Domnului“, izvorul şi puterea vieţii – v. 2).

ÎNȚELEPCIUNE PENTRU CREȘTEREA ADOLESCENȚILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Te-ai întrebat vreodată de ce un copil fericit și cooperant, de 12 ani, se transformă brusc într-un adolescent morocănos și deprimat – la 13 ani? Dacă ești părinte de adolescent, cu siguranță știi despre ce e vorba.

Există două forțe puternice care explică o parte din comportamentul adolescenților care te înnebunește ca părinte.

Prima este legată de presiunile sociale care sunt obișnuite la această vârstă. Dar există și o a doua sursă de perturbare: cea legată de schimbările hormonale, care nu numai că transformă corpul fizic, ci afectează și revoluționează modul de gândire al copiilor. Pentru unii adolescenți (nu pentru toți), chimia umană se află într-o stare de dezechilibru timp de câțiva ani, provocând nestatornicie, agitație, izbucniri de mânie și chiar depresie. Această revoluție poate motiva un băiat sau o fată să facă lucruri care nu au absolut niciun sens pentru adulții care privesc cu îngrijorare de pe margine. Această furtună hormonală le poate destabiliza conceptul de „sine” și le poate crea un sentiment de neliniște.

Părinții se descurajează adesea din cauza iraționalității acestei perioade. Tot ce-au încercat să-i învețe pe copii pare un eșec. Autodisciplina, curățenia, respectul pentru autoritate și politețea vor ceda locul asumării de riscuri și „nebuniei” generale! Dacă acesta este stadiul în care se află și copilul tău astăzi, avem vești bune: vor veni și zile fericite! Adolescentul tău imprevizibil poate deveni de fapt un model de forță și bun simț – dacă nu face ceva distructiv înainte ca hormonii săi să se stabilizeze din nou.

Ce ar trebui să faci, ca părinte? În primul rând, nu trage concluzii pe termen lung din cauza unei perioade scurte. În al doilea rând, arată-i că îl/o iubești, fii răbdător și roagă-te pentru pacea și liniștea sufletească – a sa și a ta!

De fiecare dată când simți că nu mai poți, ca părinte, rostește acest verset din Scriptură: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne păzească inimile și gândurile!” (cf. Filipeni 4:7) Și Domnul să vă dea înțelepciune și răbdare, părinților de adolescenți!

28 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul a venit la Moise și a zis: „Noi am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‑te Domnului să îndepărteze șerpii de la noi“.

Numeri 21.7

Motivul pentru care Domnul a trimis acei șerpi în tabăra lui Israel a fost că poporul Îl respinsese, socotind eliberarea din Egipt ca fiind nimic. Atunci când noi Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu și respingem mântuirea pe care El a lucrat‑o, intervine moartea. Viața nu poate fi găsită decât în prezența Lui, iar rezultatul pentru Israel a fost că „mulți din popor au murit“ (Numeri 21.6).

Judecata este o pedeapsă, însă ea servește de asemenea pentru a‑l face pe cel păcătos să devină conștient de starea lui și să se întoarcă la Domnul. Șerpii au avut efect asupra poporului, israeliții fiind nevoiți să mărturisească: „Noi am păcătuit“. Mărturisirea este primul pas necesar pentru restabilire. Dar ce poate face un Dumnezeu sfânt cu cei care au păcătuit? Nu se poate ca, în același timp, Dumnezeu și să rămână drept și să ignore păcatele.

Poporul a cerut doar ca șerpii să fie îndepărtați, însă Dumnezeu a avut o soluție cu mult mai eficientă. Îndepărtarea lor nu i‑ar fi ajutat deloc pe cei care fuseseră mușcați; în ce privește veninul păcatului, cu toții am fost afectați de el. Chiar dacă Dumnezeu ne‑ar elibera de prezența păcatului, efectele lui ar rămâne în noi, la fel ca sentința morții (Iacov 1.13‑15).

„Și, cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.14,15). Aceasta este singura soluție care deopotrivă satisface sfințenia lui Dumnezeu și demonstrează dragostea Lui nemăsurată. Moartea Domnului Isus este singurul antidot pentru veninul păcatului. El Și‑a dat viața, astfel ca noi să putem trece din moarte la viață.

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat fie Numele lui Dumnezeu din eternitate pentru eternitate, pentru că ale Lui sunt înțelepciunea și puterea! Și El schimbă timpurile și evenimentele; El dă jos împărați și El ridică împărați.

Daniel 2.20,21

Fernando Magellan

În urmă cu peste 500 de ani, faimosul navigator și explorator portughez Fernando Magellan (1480‑1521) fusese desemnat de spanioli să găsească o rută vestică spre Indonezia, către insulele Spice. În anul 1519, vântul sufla pentru prima dată în pânzele flotei care naviga spre insulele cu mirodenii. Comerțul era în floare, la fel și dorul de expansiune. Căpitanul Magellan luase drumul spre scorțișoare și cuișoare cu cinci nave. Însă după o furtună de 36 de ore, care a împins două vase într‑un golf, marinarii au descoperit că puteau naviga mai departe spre vest printr‑o strâmtoare. Porțiunea dintre continentul sud‑american și insulele situate mai la sud poartă și în prezent numele de strâmtoarea Magellan. Această descoperire a fost de mare importanță pentru navigație până la construirea Canalului Panama. Magellan a rămas în istorie ca primul european care a traversat Oceanul Pacific și ca primul om care a făcut înconjurul lumii. Acest lucru a dus însă și la un conflict cu locuitorii din Filipine, ceea ce pe Magellan l‑a costat viața, căci a murit în lupta cu războinicii visayani. O singură navă s‑a întors în Spania, un an mai târziu. Din cei aproximativ 240 de oameni din echipajul inițial, doar 90 au supraviețuit expediției, mulți stingându‑se și din cauza scorbutului și a foametei. Dar ce ne vine în minte când ne gândim la Magellan? Îi admirăm noi curajul? Sau vedem și partea întunecată, deoarece descoperirea sa a facilitat jefuirea de către europeni a comorilor altor popoare? Doar Dumnezeu dirijează evenimentele lumii prin înțelepciune și putere. El este mai presus de toate!

Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 3:1-15

Primele douăsprezece capitole ale cărţii Isaia surprind îndeosebi judecata abătută asupra lui Israel şi asupra lui Iuda, iar cap. de la 13 la 27 cuprind în special judecarea naţiunilor. Întotdeauna Dumnezeu începe judecata de la casa Lui – sfera cea mai responsabil㠖 şi la fel va fi şi cu aşa‑numita creştinătate (Romani 2.9; 1 Petru 4.17). Falimentul total al omului apare cu atât mai pregnant cu cât este vorba de cei care au responsabilităţi şi care ocupă poziţii publice. În ciuda îndemnurilor categorice date de Dumnezeu (Deuteronom 18.10), printre ei îl găsim pe ghicitor şi „pe cel priceput în descântece“ (v. 3). În ce adâncă corupţie s‑a prăbuşit Israel…! Dar Dumnezeu şi de aici îl va deosebi pe cel drept de cel rău (v. 10,11) şi îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“, confirmă Galateni 6.7 (comp. Iov 4.8 cu Osea 8.7; 10.12,13).

Unul dintre tristele roade culese de popor este dezordinea socială, răsturnarea ordinii stabilite. Nu mai există disciplină: copiii contestă autoritatea părinţilor şi a educatorilor; „tânărul va fi obraznic faţă de bătrân“ (v. 5); valorile morale şi constrângerile sunt date deoparte… Cât de mult seamănă această profundă decădere a lui Israel cu cea pe care o vedem astăzi în ţările noastre creştinate!

CINSTEȘTE-I PE CEILALȚI ȘI DUMNEZEU TE VA CINSTI PE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Unul dintre adevăratele teste ale caracterului și maturității este modul în care reacționezi la succesul altcuiva. Acest lucru este valabil mai ales atunci când acea persoană are succes într-un domeniu în care tu ai eșuat, sau în care ești frustrat că nu ai obținut un succes mai mare.

Iată ce povestea F.B. Meyer, un cunoscut autor și pastor din Anglia, împărtășind odată următoarea experiență unor prieteni de-ai săi: „Era ușor să mă rog pentru succesul lui G. Campbel Morgan când era în America. Dar când s-a întors în Anglia și a preluat o biserică situată aproape de a mea, lucrurile au stat altfel. Vechiul Adam din mine era înclinat spre gelozie, dar am pus piciorul în prag și, neținând cont de sentimentele pe care le aveam față de prietenul meu, am hotărât să acționez corect. Biserica mea a organizat o recepție în onoarea lui și mi-am dat seama că, dacă nu ar fi trebuit să predic duminică seara, mi-ar fi plăcut foarte mult să merg să-l ascult. Ei bine, asta m-a făcut să mă simt bine față de el. Dar să vedeți cum bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din dificultate: pe de o parte a bisericii noastre, Charles Spurgeon predica minunat, pe de cealaltă parte – G. Campbel Morgan… Amândoi erau atât de populari și atrăgeau atât de mulți oameni, încât biserica noastră a prins surplusul și am avut tot ce poate nu ne-am fi putut permite!”

Deci, indiferent cât de bine faci ceva, va veni altcineva și o va face și mai bine. Așadar, iată ce opțiuni ai: să te compari cu ei, să concurezi cu ei, să-i critici, să-i complimentezi și să cooperezi cu ei.

Cea din urmă este ceea ce a vrut să spună Pavel când a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10).

Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

27 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și‑i voi duce pe orbi pe o cale pe care ei n‑o cunosc; îi voi călăuzi pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și voi îndrepta locurile strâmbe. Aceste lucruri le voi face și nu‑i voi părăsi.

Isaia 42.16

Traversăm uneori perioade când lucrările lui Dumnezeu cu cei ai Săi stârnesc nedumerire, când prezentul induce spaimă, iar viitorul pare încărcat de dificultăți. În astfel de momente, comportarea noastră este ca cea a unui orb care se poticnește la miezul zilei și care încearcă să‑și croiască drum prin labirint.

Ne luptăm cu îndatoririle pe care le avem, iar soarta noastră pare să fie dependentă de o alegere imediată. Ne temem că, optând pentru una din multele variante, vreun gând carnal, vreo dorință egoistă sau vreo motivație nepotrivită vor influența decizia noastră și, în consecință, ne angajăm pe un drum pe care Dumnezeu nu ne vrea.

Dacă ne aflăm într‑o astfel de situație, să ne încurajăm, căci Dumnezeu Se gândește la noi! El Se va îngriji să ofere călăuzire și izbăvire tuturor celor care se încred în El – poate nu în felul în care noi ne așteptăm sau am dori, însă cu siguranță în felul care este cel mai bun pentru noi. Să ne sprijinim pe Dumnezeu, așa cum Israel s‑a lăsat condus în pustie de stâlpul de nor! La fel cum a făcut cu Israel, El ne va conduce și pe noi, chiar dacă drumul trece prin mare, pe uscat sau prin albia râului (Psalmul 66.6).

Să contăm pe promisiunea făcută de Domnul în versetul citat din Isaia 42 și să nu ne sprijinim pe călăuzirea omenească! Să fim ca David, care a spus: „M‑am încrezut în Domnul“ (Psalmul 11.1)! Apoi, încredințând situația noastră în mâinile Lui, să o lăsăm acolo! Să ne reamintim de binecuvântările pe care le avem și să privim în urmă la ocaziile în care Dumnezeu a intervenit în favoarea noastră, ca să ne izbăvească! Toate acestea să formeze temelia unei și mai mari încrederi a noastre, pentru viitor!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și îndată, ieșind din sinagogă, au intrat cu Iacov și cu Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. Iar soacra lui Simon zăcea cu febră; și îndată I‑au spus despre ea.

Marcu 1.29,30

Vino cu problemele tale la Isus!

Este impresionant faptul că Biblia menționează și partea întunecată a vieții, suferința, eșecul și moartea.

Într‑o zi, Isus Hristos Se afla în orașul Capernaum împreună cu unii dintre ucenicii Săi. El a vizitat mai întâi sinagoga și apoi a mers acasă la Simon și la Andrei. Acolo, soacra lui Simon zăcea bolnavă de febră. Luca, medicul, consemnează că ea „era cuprinsă de febră mare“ (Luca 4.28).

În zilele noastre, relația dintre o persoană și soacra ei nu este adesea descrisă elogios. Dar aici îi vedem pe Simon și pe Andrei tratând‑o cu mare apreciere și fiind foarte preocupați de ea. Atunci, ca și acum, relațiile sănătoase sunt posibile în familii – cu ajutorul lui Dumnezeu!

Casa lui Simon și a lui Andrei nu a fost scutită de greutăți. Și noi ne confruntăm adesea cu boli, șomaj, bătrânețe, abuzuri, greutăți financiare, afecțiuni emoționale. Unele ne târăsc până în pragul morții, aparent fără nicio cale de ieșire. Să procedăm însă și noi precum Simon și Andrei: să‑I spunem lui Isus!

Domnul vieții și al morții, Dumnezeul Creator, Mântuitorul lumii, este gata să audă ce ne tulbură. El ne invită să Îi spunem necazurile noastre (pentru că Lui Îi pasă de noi) și preocupările noastre. Să Îi vorbim cu încredere, fără un limbaj religios compus, ci simplu și direct. Un exemplu ni‑l oferă relatarea de azi: „I‑au spus despre ea“. Ce bine este să‑L cunoaștem pe El și să‑I spunem Lui totul!

Citirea Bibliei: Geneza 16.1-16 · 2 Petru 3.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 2:1-22

În ciuda ruinei şi a mizeriei lor orbitoare, Ierusalimul şi Iuda plesneau de mândrie şi de pretenţii. Când însă va veni ziua despre care vorbesc v. 12‑21, atunci „îngâmfarea omului se va pleca şi Domnul singur va fi înălţat…“ (v. 11,17).

Dumnezeu, făcând public ceea ce gândeşte despre gloria şi înclinaţia oamenilor (cu îndrăgitele lor opere de art㠖 v. 16), este nevoit să meargă şi mai departe şi să spună în v. 22: „Terminaţi cu omul!“ – iată concluzia nu numai a primelor două capitole, ci şi a întregului Vechi Testament. Această expresie cuprinde în ea sentinţa irevocabilă a lui Dumnezeu asupra rasei umane, căreia Israel nu îi este decât un eşantion. Curând după aceasta, crucea va pune punct experienţei omului în Adam. De la cruce, Dumnezeu nu‑l mai ia în considerare pe om şi, în consens cu El, noi avem privilegiul de a ne socoti „morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Romani 6.11).

Cartea lui Isaia se deschide asemeni epistolei către Romani, în care cele dintâi trei capitole stabilesc în mod categoric vina omului, deci nevoia sa de îndreptare (de vindecare). Mântuirea Domnului (semnificaţie a numelui Isaia) va putea fi descoperită mai departe în Persoana lui Hristos Mântuitorul (cap. 40 şi următoarele).

ȚI-AI GĂSIT SCOPUL VIEȚII? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele apostolilor 26:16)

În baseball, prinzătorul încearcă să distragă atenția bătaciului. Odată, când Yogi Berra era în spatele bazei, Hank Aaron a venit să lovească. Yogi a început: „Hank, ai scrisul pe bâtă în locul greșit. Cuvintele ar trebui să fie orientate spre tine.” Și a continuat: „Mai bine verifică!” Hank nu a spus nimic. La următoarea aruncare, Hank a lovit mingea peste gardul din centrul terenului. A înconjurat bazele, a pășit pe baza casă, s-a uitat la Yogi Berra și a spus: „N-am venit aici să citesc, am venit să câștig!”

Este esențial să știi bine de ce ești aici, și să nu lași pe nimeni să te convingă să renunți la chemarea sau scopul tău. În lumea de astăzi, oamenii spun că încearcă să se descopere pe sine. O astfel de căutare este inutilă.

Așa cum spunea un pastor: „Dacă nu știi cine ești, cum poți ști ce să cauți? Și cum vei ști când ai găsit, din moment ce nu știi ce cauți? Prăjitoarele de pâine nu se găsesc pe ele însele… Un prăjitor de pâine… trebuie doar să facă ceea ce a avut în minte producătorul.”

Pavel a avut o întâlnire supranaturală pe drumul spre Damasc, când Hristos i-a spus: „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.” (Fapte 26:16) Pentru a descoperi scopul vieții tale, trebuie să începi cu Dumnezeu ca punct de referință. El te-a creat; El te-a răscumpărat; El are un plan pentru viața ta – și ți-l va descoperi!

Așadar, dacă nu ți-ai găsit încă scopul vieții, stai de vorbă cu Cel care te-a creat și află ce a avut în minte! Apoi, nu da voie nimănui să se interpună între tine și scopul vieții tale!

26 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului. Toți cei care mă văd își bat joc de mine.

Psalmul 22.6,7

Acestea sunt cuvintele uimitoare din inima binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci când atârna pe cruce, părăsit de Dumnezeu. Viermele este imaginea celei mai profunde umilințe. Orice fiu al lui Adam ar putea rosti pe drept aceste cuvinte cu privire la sine, fiindcă păcatul a pătat demnitatea umanității; cu toții merităm să fim umiliți în țărână. Aceste cuvinte însă au aparținut Celui care este Fiul lui Dumnezeu, Cel unic și lipsit de păcat.

Psalmul Îl prezintă ca Jertfa pentru păcat, ca Cel jertfit de bunăvoie pentru a purta judecata cuvenită păcatului, ca Cel luând poziția de vinovat și purtând singur această povară cumplită. Psalmul 22 face referire în mod particular la acel vierme din care se obținea culoarea stacojie, folosită la materialele pentru cortul întâlnirii. Aceasta ar fi într‑adevăr o aplicație potrivită pentru jertfa Domnului Isus. Nimeni n‑a luat vreodată un loc atât de umil, așa cum a făcut‑o Cel care este vrednic de cel mai înalt loc în univers.

Când medităm la această jertfă măreață, inimile noastre se umplu de respect și de cea mai adâncă admirație. Totuși, în momentele în care El Se jertfea astfel, era disprețuit, hulit și tratat cu cea mai mare cruzime. Câtă batjocură a venit asupra Celui care, în tăcere, a îndurat violență, insulte și scuipări, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund!

Oamenii L‑au tratat într‑un fel absolut rușinos pe Mântuitorul, iar acest lucru vorbește inimilor tuturor celor răscumpărați, conducându‑le în adorare, acum și pentru eternitate: „Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum și pentru totdeauna!“ (Psalmul 113.2).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, trezindu‑Se, a mustrat vântul și i‑a spus mării: „Taci! Amuțește!“. Și vântul a stat și s‑a făcut liniște mare.

Marcu 4.39

„Și vântul a stat“

Poate că cineva se gândește: „Asta nu‑i posibil! O furtună nu se potolește doar pentru că o persoană îi strigă «Taci! Amuțește!»“. Nu, bineînțeles că nu! Dar Cel care a făcut aceasta nu era oricine, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu. Oameni ca noi s‑ar fi făcut de râs cu o asemenea încercare de a calma natura dezlănțuită. Dar aici era Unul de care ascultau vânturile și valurile. Acesta nu putea fi decât Dumnezeul Atotputernic! Ucenicii, cei care L‑au dus pe Isus pe celălalt mal al lacului, au fost profund impresionați de aceste scene unice: valuri mugind peste măsură de furios, moartea bătând în scândurile corabiei, și Fiul lui Dumnezeu mustrând vântul și cerându‑i mării să tacă!

Dar de ce ar fi prea greu pentru Creatorul universului să liniștească o furtună? Pentru a răspunde, trebuie să știm că Fiul lui Dumnezeu este Cel prin care Dumnezeu a făcut lumea (să citim, de pildă, Coloseni 1.16). Atunci, de ce oare n‑ar fi El capabil să facă vin din apă, să vindece bolnavi, să sature mii de oameni cu pâinile și peștii din traista unui copil…?

Mulți din acea vreme au fost martori oculari ai miracolelor lui Isus. Câțiva au așternut și pe hârtie experiențele acestea, pentru noi: Matei, vameșul; Marcu, slujitorul; Luca, medicul; Ioan, pescarul. Dar ei ne‑au relatat doar o parte: „Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi“ (Ioan 20.30). Nu există niciun motiv pentru a nu avea încredere în acești martori. Atotputernicul Creator Se află deasupra tuturor lucrurilor; pentru El, a face încă o minune cu tine și cu mine astăzi nu e o problemă!

Citirea Bibliei: Geneza 15.1-21 · 2 Petru 3.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 1:18-31

Iată aici întreg harul divin strălucind asupra mizerabilului popor (ca, de altfel, asupra oricărui păcătos care se recunoaşte pierdut). Ieri l‑am lăsat acoperit de plăgi şi de răni deschise, asemeni omului din parabolă căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10.30). Astăzi, Domnul invită poporul să‑şi apere cauza în instanţă în faţa Lui. Să şi‑o apere?! La ce bun? Ce‑ar putea spune în apărarea sa? Vinovatul are gura închisă, nu poate vorbi; însă, în loc să‑şi audă condamnarea, el poate auzi, pronunţată de Însuşi Judecătorul Său, promisiunea fără seamăn din v. 18. Este făgăduinţa care a adus pace în inimi fără număr: „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada…“ Curăţirea aceasta se poate face numai prin sângele lui Isus Hristos (1 Ioan 1.7)! Dar peste toţi cei care refuză graţierea oferită se va abate pedeapsa executorie.

Versetul 21 şi următoarele descriu ce a devenit Ierusalimul, „cetatea credincioasă“: un bârlog de ucigaşi. Domnul va trebui să‑l cureţe.Dar aceasta nu se va face, din nefericire, prin sângele răscumpărător, pentru că Ierusalimul nu l‑a dorit, ci prin judecata care se va abate asupra călcătorilor de lege, după toată îndelunga‑răbdare de care Dumnezeu a dat dovadă faţă de un popor răzvrătit.

PROMISIUNILE BIBLICE SUNT ȘI PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)

Ce întrebare uimitoare i-a pus Domnul Isus acestui om paralizat: „Vrei să te faci sănătos?” Păi, cine nu ar vrea?! S-ar putea să fi surprins!

Autoarea americană Kay Arthur povestea că într-o zi a trecut pe lângă un cerșetor pe o stradă din Orașul Vechi al Ierusalimului. Omul cerșea, iar pantalonul ridicat lăsa să se vadă răni îngrozitoare… Și scria ea: „Inima mea de asistentă medicală m-a făcut să mă opresc. Am vrut să mă aplec și să văd mai bine și să încerc să fac ceva rănilor acelea… Ar fi trebuit spălate, tratate și pansate de cineva căruia îi păsa! Însoțitoarea mea însă m-a luat ușor de cot și m-a tras deoparte… Eram doar o turistă, și nu cunoșteam regulile locului. Ea mi-a spus că acest om nu dorea să se vindece. El trăia din rana lui! M-am uitat înapoi… cât să zăresc pentru ultima oară pe cineva care accepta să fie mai puțin decât ar fi putut fi!”

Wow! Acum poate înțelegem mai bine sensul întrebării Domnului Isus – chiar există oameni care nu vor să fie vindecați! Bărbatul care zăcea bolnav pe un pat lângă scăldătoarea numită Betesda se afla acolo de treizeci și opt de ani. Întrebare: cât timp durează până când o problemă devine un mod de viață? Domnul Isus i-a spus acelui om: „Scoală-te… și umblă!” (Ioan 5:8) Ce putem învăța din această relatare?

Întâi, nu lăsa ca problema ta să devină un mod de viață. Roagă-te, crede promisiunile din Scriptură și așteaptă ajutorul Domnului. Apoi, e cazul să te ridici și să te apuci de treabă, nu crezi?! Să devii părinte pentru copiii tăi, ajutorul potrivit pentru soțul sau soția ta, un contribuitor la comunitatea ta, o soluție la problema cuiva – este timpul să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta!

Încă o întrebare: Lași tu circumstanțele din trecut sau din prezent să te țină pe loc și să te împiedice să mergi mai departe? Dacă Domnul Isus te-ar întreba: „Vrei să te vindeci (emoțional, fizic și spiritual)?”, care ar fi răspunsul tău?

Așadar, lasă-L pe Isus să te facă sănătos!

25 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei care Mă onorează îi voi onora.

1 Samuel 2.30

Biblia enunță principii fundamentale în enunțuri cât se poate de concise, iar unul dintre exemple este acesta: „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“.

Dacă ne întrebăm „cine L‑a onorat cel mai mult pe Dumnezeu“, răspunsul este evident: Domnul Isus Hristos! Când El Și‑a început slujirea publică, odată cu botezarea Sa de către Ioan în Iordan, cerurile s‑au deschis și glasul lui Dumnezeu s‑a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Apoi, în anii slujirii Sale publice, dorința Lui a fost să împlinească voia Celui care L‑a trimis (Evrei 10.7). El a mers de bunăvoie pe calea care L‑a condus la cruce: „Paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl, să nu‑l beau?“ (Ioan 18.11).

După prima declarație din ceruri, care a avut loc la botezul Său, a venit o declarație similară pe muntele schimbării la față, când Dumnezeu a spus din nou: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultați!“ (Matei 17.5). Da, Domnul Isus a fost onorat de către Tatăl! Oamenii L‑au urât, L‑au respins și L‑au crucificat, dar El a fost apoi înălțat în glorie: „S‑a așezat la dreapta Măririi, în ceruri“ (Evrei 8.1) și I s‑a dat „Numele mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.9).

Pe măsură ce Îl cunoaștem și Îl iubim tot mai mult pe Domnul, ne găsim plăcerea în faptul că El este astfel înălțat și exclamăm cu bucurie: „A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!“ (Apocalipsa 5.13). Cât de minunat este faptul că, onorându‑L pe El, noi de asemenea suntem onorați, fiindcă suntem în El. Uimitoare binecuvântare!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

Matei 18.11

„Mă bucur să aud că v‑ați pierdut“

Se estimează că, în timpul vieții lui, renumitul predicator din Anglia, George Whitefield (1714‑1770), a ținut aproximativ 30.000 de predici în fața a peste 10 milioane de oameni. Despre întoarcerea sa la Dumnezeu, la vârsta de 16 ani, el mărturisește: Posteam 36 de ore de două ori pe săptămână, îmi făceam rugăciunile formale de mai multe ori pe zi și eram aproape mort de foame în Postul Paștelui, dar toate acestea nu mă făceau să mă simt decât și mai nenorocit. Dar, prin harul Domnului, l‑am întâlnit pe Charles Wesley, care mi‑a dat o carte care îmi arăta că trebuie să fiu născut din nou, sau sunt pierdut pentru eternitate. În sfârșit, m‑am încrezut în Domnul Isus și am fost iertat.

Whitefield avea un frate care nu voia să știe nimic de Dumnezeu și care era incapabil să creadă în iertare atunci când devenise conștient de marea lui vinovăție. Într‑o zi, a fost invitat de niște credincioși la ei acasă. Gazda i‑a prezentat harul lui Dumnezeu venit prin Isus Hristos. În zadar! Deprimat și descurajat, a spus: „Știu că ceea ce îmi spuneți este adevărat și că harul lui Dumnezeu este infinit, dar nu este pentru mine. Sunt prea corupt și rău pentru asta. Sunt pierdut“. Gazda a răspuns zâmbind: „Mă bucur să aud că v‑ați pierdut“. Indignat, a replicat: „Cum adică te bucuri?“. „Da“, a spus ea, „pentru că tocmai de aceea a venit Isus în lume, să caute și să mântuiască ce este pierdut. Deci există speranță!“.

Poate că vă considerați „oaia neagră“ a familiei, marginalizat, exclus, fără speranță… Dar Isus Hristos a venit special pentru cei care știu că sunt pierduți! (citiți Ioan 6.37). Așadar, dacă vă temeți că v‑ați pierdut, există speranță!

Citirea Bibliei: Geneza 14.13-24 · 2 Petru 2.17-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 1:1-17

După cum putem învăţa din înseşi cuvintele Domnului Isus (prezentate în Luca 24.44 şi 24.27), Vechiul Testament poate fi împărţit în trei părţi importante: legea lui Moise (Pentateuhul), profeţiile (care includ şi cărţile istorice) şi psalmii (cuprinzând şi cărţile poetice). Odată cu cartea lui Isaia începem una dintre aceste părţi importante ale Bibliei, profeţiile, parte adesea neglijată, din cauza dificultăţilor pe care le prezintă. Să‑I cerem Domnului să ne ajute să putem descoperi şi aici „cele despre El“ (Luca 24.27).

Profetul este pentru poporul său un purtător de cuvânt al Domnului, un trimis cu misiunea de a mustra, de a avertiza, de a îndrepta sau de a mângâia. Ca o introducere a acestei noi materii, în cap. 1 îl vedem pe Isaia în cea dintâi misiune a sa, aceea a unui medic ce trebuie să se prezinte în faţa unui bolnav fără speranţă. Versetele 5 şi 6 prezintă diagnosticul îngrozitor pe care trebuie să‑l anunţe, valabil în aceeaşi măsură pentru omul zilelor noastre, ca şi pentru israelitul din acea vreme: „tot capul este bolnav şi toată inima slăbită“. Inteligenţa (simbolizată de cap) a fost total pervertită prin abaterea de la Dumnezeu (Romani 1.21). Afecţiunea faţă de El (simbolizată de inimă) a dispărut cu desăvârşire; totul, din cap până‑n tălpi (ilustrând umblarea), este rău. Nimic nu este sănătos! Într‑o astfel de condiţie, participarea la ceremoniile religioase exterioare nu este decât ipocrizie şi „o urâciune“ (v. 13; comp. cu Proverbe 21.27).

CÂTEVA CUVINTE PENTRU ABSOLVENȚI  | Fundația S.E.E.R. România

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat…” (2 Timotei 2:15)

Tinerilor care vor absolvi un ciclu de învățământ anul acesta, le oferim unsprezece sfaturi care să-i motiveze și să-i inspire:

1) Ești aici dintr-un motiv, iar cel mai important lucru pe care-l poți face este să-l descoperi!

2) Urmează-ți pasiunea! Poate că încă nu știi care este, dar fă-ți un scop din a o descoperi!

3) Deși îți place Facebook-ul, s-ar putea să nu-ți placă să lucrezi pentru această companie. Așa cum faptul că îți place să gătești nu înseamnă neapărat că vei ajunge să deții un restaurant!

4) Nu renunța pentru că munca este grea. Renunță însă dacă, în adâncul sufletului, știi că ai altceva mai bun de făcut; sau pentru că nu te perfecționezi pe tine însuți sau organizația pentru care lucrezi; sau pentru că știi că nu mai ai ce căuta acolo!

5) Învață din fiecare experiență. Fiecare loc de muncă te pregătește pentru lucrarea pentru care te-ai născut.

6) Poate că primul tău loc de muncă, sau cel actual, nu e tocmai visul tău, sau scopul tău suprem – dar te poate ajuta să te pregătești pentru acesta!

7) Indiferent de locul de muncă pe care îl accepți după absolvire, slujește. Slujind în lucruri minore, vei avea ocazia să slujești în lucruri majore!

8) Serviciul tău de vis probabil că nu va fi cel la care ai visat când studiai. Dar nu-s puțini cei care au ajuns să aibă cariere remarcabile în afara domeniului în care au studiat!

9) În urmărirea scopului tău vei avea de înfruntat dificultăți, victorii și înfrângeri, rute ocolitoare, fundături sau amânări… Rămâi optimist și credincios!

10) Poate vrei ca lucrurile să se întâmple imediat, dar dacă s-ar întâmpla, ai fi pregătit pentru ele?

11) Semințele mor în pământ pentru a putea fi folosite într-un scop mai mare.

Așadar, „plantează-te” – și lasă-te folosit pentru o recoltă care să aducă beneficii altora!

24 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta și eu mă deprind să am în totul o conștiință fără vină față de Dumnezeu și față de oameni.

Fapte 24.16

Dreptatea și integritatea, în relația cu Dumnezeu și cu oamenii, sunt lucruri esențiale, fără de care discursul religios, rugăciunile elocvente și frecventarea strângerilor laolaltă nu au nicio valoare. Nu este vorba despre creștinul care poate sau nu poate face greșeli, nici despre cel care poate sau nu poate atinge standardul ideal. În cazul în care căutăm credincioși perfecți, am face mai bine să mergem în cer, căci aici nu‑i vom găsi, oricât i‑am căuta. Însă, dacă un creștin adevărat greșește, el va recunoaște îndată acest lucru. El nu uită niciodată că integritatea morală este mai importantă decât eminența intelectuală. Într‑adevăr, Pavel ne reamintește că, atât timp cât lipsește dragostea ca scop al poruncii, deținerea celor mai însemnate daruri academice ar face ca slujirea să nu fie nimic altceva decât zgomot (1 Corinteni 13.1,2). Să fie ținta oricărui creștin de a avea o inimă care să nu‑l condamne și reputația unei purtări oneste în lucrurile care țin de această viață! Dacă ești patron, îți vei găsi plăcerea în a da salarii bune, iar dacă ești angajat, îți vei găsi plăcerea în a oferi servicii ireproșabile.

S‑a pus întrebarea «de ce cursul celor mai multe râuri este strâmb sau întortocheat», iar răspunsul a fost că «un râu urmează cursul care îi opune cea mai mică rezistență». Va veni un timp în experiența noastră când va fi necesar să spunem «nu»! Ce imensă putere se află în acest scurt cuvânt, atunci când este rostit cu hotărâre și curaj! Acest cuvânt a fost deseori ca o stâncă gigantică în mare, care a spart valurile puternice ale ispitei. Libertatea religioasă dispare încetul cu încetul de pe pământ. Chiar și în țările noastre atât de favorizate, este posibil să vină timpul când să plătim credincioșia neabătută cu propriile vieți. Dacă ne va fi dat un astfel de privilegiu, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea curajul necesar!

G. Henderson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.

Iacov 5.11

Armata Salvării în India

Federick Tucker (1853‑1929) s‑a născut în nord‑estul Indiei. Era fiul unei înstărite familii engleze care trăia în perioada de apogeu a imperialismului. Împreună cu soția sa și cu cei trei asociați, el a fondat în anul 1882 Armata Salvării în India. Prima lui soție însă a murit devreme, în urma unei epidemii de holeră. Frederick s‑a recăsătorit. A doua lui soție, Emma, era fiica lui William Booth, fondatorul Armatei Salvării. Au avut împreună nouă copii, dintre care trei au murit de tineri. Emma de asemenea s‑a îmbolnăvit grav în India, astfel că ei au fost nevoiți să se mute în America.

Într‑o seară, Frederick a predicat despre Isus, Mântuitorul plin de compasiune. După predică însă, un ascultător i s‑a adresat cu reproș: Dacă și soția ta ar muri, iar dacă și copiii tăi ar plânge după mama lor, nu ai mai putea vorbi despre un Dumnezeu al iubirii! Însă doar câteva zile mai târziu s‑a întâmplat inimaginabilul. În drumul spre soțul ei, Emma și‑a pierdut viața într‑un accident feroviar. Frederick stătea cu cei șase copii în fața mormântului. Cuvintele mustrătoare ale ascultătorului i‑au revenit în minte, așa că a spus: „Zilele trecute cineva mi‑a zis că, dacă soția mea ar muri, nu aș mai putea afirma că Isus este plin de compasiune. Aș dori să‑i spun că Domnul Isus este cu mine. Da, durerea mea este foarte mare, dar astăzi, dintre toate zilele, Hristos este Mângâierea mea“. Bărbatul era acolo și asculta. Copleșit de mărturia lui Tucker, și‑a deschis inima pentru mesajul evangheliei. Domnul Isus este cu adevărat singurul care poate fi alături de noi și care ne poate alina în orice situație.

Citirea Bibliei: Geneza 14.1-12 · 2 Petru 2.9-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 15:16-33

Din v. 16 şi 17 învăţăm care sunt valorile autentice aici, jos: teama de Dumnezeu, însoţită de dragostea care vine de la El. „Evlavia cu mulţumire este mare câştig“ – confirmă apostolul – „… având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi“ (1 Timotei 6.6‑8).

Subliniem într‑un mod cu totul deosebit v. 23: „Ce bun este un cuvânt la timpul său!“ De câte ori nu rămânem tăcuţi când ar trebui să spunem un cuvânt… şi aceasta, în general, pentru că ne lipseşte curajul sau dependenţa de Duhul Sfânt (Matei 10.19,20)! Când însă, cu ajutorul Domnului, nu lăsăm să ne scape ocaziile de a vorbi despre El, experimentăm şi cea dintâi parte a acestui verset: bucuria ne umple inimile.

Capitolul 15 se încheie cu proverbul atât de des exemplificat de Domnul Isus: „Înaintea onoarei merge smerenia“ (Matei 18.4; 19.30; 20.27‑28; 23.11,12…), proverb pe care nu l‑a prezentat numai în cuvinte. Căci cine oare s‑a smerit vreodată ca El? Tot astfel, nimeni niciodată nu va fi înălţat mai mult ca Domnul nostru.

Capitolele 16‑31, ca şi Eclesiastul şi Cântarea Cântărilor,
ne vor sta în atenţie în volumul 5.

CUM GESTIONEZI FRICA? | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)

Dacă te afli într-o poziție de slujire în biserică, acest lucru nu îți va da curaj, dar dacă dai dovadă de curaj, te vei impune ca lider în ochii celorlalți.

Pastorul american Larry Osborne a spus: „Cel mai frapant lucru la liderii foarte eficienți este cât de puține lucruri au în comun. Ceea ce unul consideră a fi esențial, altul îl consideră periculos. Dar o trăsătură care iese în evidență la toți este disponibilitatea de a-și asuma riscuri.”

Curajul nu înseamnă lipsa fricii; înseamnă să faci ceea ce ți-e frică să faci. Este puterea de a renunța la ceea ce îți este familiar și de a înainta pe teritorii noi. Psalmistul a spus: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” Istoricul roman Tacitus a scris: „Dorința de siguranță se opune oricărei întreprinderi mărețe și nobile.” Curajul are efectul invers: el deschide uși, iar acest fapt este unul dintre cele mai uimitoare beneficii ale sale.

Teologul britanic John Henry Newman a spus: „Nu te teme că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Fără curajul de a începe, nu ai viitor. Și iată un lucru ironic: atât cei care nu au curajul să-și asume riscuri, cât și cei care au curajul să-și asume riscuri, experimentează același nivel de frică în viață. Singura diferență este că cei care se tem se retrag, în timp ce aceia care dau dovadă de curaj înaintează.

Deci, cum gestionezi frica? O accepți sau încerci să fugi de ea? Te expui la situații care îți pun la încercare credința? Sau te-ai retras atât de mult în zona ta de confort, încât nu simți niciodată frică? Abia după ce ai răspuns la aceste întrebări, poți începe să-ți depășești temerile!

Dar să nu uiți niciodată că „Domnul este de partea ta” – când ești pe calea Lui!

23 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aici întâlnim o expresie deosebită, „Împărăția Tatălui lor“, care desemnează partea cerească a Împărăției, în timp ce „Împărăția Fiului Omului“ reprezintă partea pământească a Împărăției.

„Cei drepți“ sunt, desigur, acei „fii ai Împărăției“ care vor fi strânși în grânarul ceresc înainte de întemeierea Împărăției pământești. Aici sunt incluși nu numai toți credincioșii de la Adam până la răpire, ci și martirii iudei care vor muri pentru mărturia lor în ultima „săptămână“ a lui Daniel (Apocalipsa 20.4). Este vorba despre toți aceia care vor avea parte de prima înviere. Ei toți vor fi primiți în Împărăția cerească și vor fi cu Domnul Isus în gloria cerească. De aceea citim: „Cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor“. Aceste cuvinte ne amintesc de textul din Daniel 12.3: „Și înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii cerești, […] pentru totdeauna și pentru eternitate“.

Cât de măreț este ceea ce ne spune Domnul aici! Este vizibil triumful definitiv al lui Dumnezeu asupra oricărui rău. Căile Sale cu oamenii, cu cei ai Săi, au fost probabil întunecoase și de multe ori de neînțeles. Părea că Satan și „fiii“ săi vor avea supremația, că tot răul și toată josnicia de pe pământ vor rămâne nepedepsite, dar nu, căci totul își va primi răsplata cuvenită. Atunci se va descoperi triumful Domnului Isus Hristos asupra oricărei domnii și stăpâniri. Dreptatea și dragostea lui Dumnezeu vor fi depline, iar cei drepți, care au suferit mult timp sub influența apăsătoare a neghinei și care păreau că vor pieri, de fapt vor lumina în Împărăția Tatălui lor!

Ce sfârșit măreț! Și ce privilegiu nespus de a‑L avea pe Dumnezeu ca Tată, și nu pe diavolul!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați dar întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor da pe deasupra.

Matei 6.33

Asociația Armata Salvării

De numele lui William și a Catherinei Booth se leagă înființarea în anul 1865 a Asociației Armata Salvării. Misiunea folosea voluntari care lucrau cu oamenii străzii. Se încerca integrarea persoanelor dezavantajate, prin oferirea de soluții temporare, stimulând totodată dezvoltarea de aptitudini care să le asigure rezultate de lungă durată. Iată ce mărturisește un astfel de voluntar:

Stau în biroul unui ofițer al Armatei Salvării. Prin diverse exemple, bărbatul îmi explică modul în care funcționează operațiunea sa. El vorbește despre oamenii care se află acolo. Mulți provin din medii dificile. Mai întâi trebuie să se deprindă pentru o slujbă obișnuită. Unii provin din sistemul penal. Există, de asemenea, persoane care au fost nevoite să își părăsească țara de origine. Pentru acești solicitanți de azil se pune problema de a‑i învăța o limbă străină și de a‑i familiariza cu o cultură complet nouă. Conducerea unei astfel de instituții pune managerul în fața multor provocări. Ascultându‑l, realizez că acest om are multe aptitudini care îl ajută în misiunea sa. Când însă vorbește despre experiențele pozitive pe care le are cu oamenii, întotdeauna el accentuează: „Aici noi contăm pe Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care este posibil să lucrăm cu un astfel de grup eterogen de oameni“. Această remarcă mă bucură foarte mult. Pot simți că este serios. În fiecare zi se încrede în Dumnezeu. De multe ori a experimentat concret modul în care Dumnezeu l‑a ajutat.

Dacă și noi contăm pe Dumnezeul Atotputernic în fiecare zi, nu vom fi dezamăgiți niciodată. El este întotdeauna prezent, oriunde ne‑am afla.

Citirea Bibliei: Geneza 13.5-18 · 2 Petru 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 15:1-15

Despre mijloacele de a ne înfrâna propria mânie am învăţat: acestea sunt răbdarea şi rugăciunea. Acum ne stă în atenţie un remediu pentru a stăvili mânia altora şi acest balsam incomparabil se numeşte „un răspuns blând“ (v. 1). Răspunsul umil şi paşnic al lui Ghedeon dat oamenilor din Efraim (Judecători 8.1‑3) a fost cel mai în măsură să înăbuşe mâ­nia lor; iar biruinţa câştigată atunci de acel om al credinţei nu a fost nicidecum una neînsemnată, câtă vreme Ghedeon era numit ofensativ „Ierub‑Baal“ (Apere‑se Baal), deoarece el însuşi dăduse prilej la aceasta. La polul opus, „un cuvânt aspru“ (ofensator) provoacă răni (ofense) greu de vindecat.

Să ne oprim şi asupra v. 5, 10 şi 12 (precum şi v. 31,32): tema lor centrală este mustrarea şi corectarea, ca mijloace de avertizare, puse în calea noastră tocmai pentru ca, ţinând cont de ele, să evităm să începem din nou să facem răul. Chiar dacă aparenţele nu sprijină aceeaşi idee, cap. 13.24 afirmă că părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copiii lor prin chiar faptul că îşi disciplinează copiii. Acelaşi adevăr îl prezintă şi Evrei 12.6, în care rolul de părinte Îl are Însuşi Dumnezeu. Secretul pentru a accepta mustrarea constă în a înţelege că ea izvorăşte dintr‑o dragoste autentică şi că are în vedere „binele nostru“. Să nu fim ca batjocoritorul căruia „nu‑i place să fie mustrat“(v. 12).

În v. 8 citim: „rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa“. Cine sunt aceşti drepţi, a căror rugăciune primeşte şi garanţia că va fi ascultată (1 Ioan 5.14,15)? Cei în care nu‑şi găseşte loc voinţa proprie, ci doar voia lui Dumnezeu, căreia ei i se supun în întregime.

FEREȘTE-TE DE LĂCOMIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

Lăcomia te va priva de mulțumire. Mecanismul funcționează cam în felul următor: răsfoiești o revistă de design interior (amenajări pentru interiorul locuinței), și dintr-odată casa pentru care erai recunoscător acum o oră pare demodată. Sau vezi la televizor o reclamă pentru o mașină nouă și mașina din fața casei tale pare brusc o rablă veche.

Dumnezeu Se așteaptă ca tu să ai obiective corecte în viață și să îți întreții familia, așa că nu pofti lucrurile pe care nu ți le permiți, astfel încât să devii obsedat de modul în care le poți obține!

Când Israel a luat cu asalt Ierihonul, Dumnezeu le-a spus că tot ce vor găsi în oraș trebuia nimicit. Dar, după ce au cucerit Ierihonul, Israel a atacat și mica cetate Ai… și a suferit o înfrângere umilitoare! Iosua era devastat… și când L-a întrebat pe Dumnezeu de ce au pierdut bătălia, Acesta i-a spus că din cauza păcatului din tabăra israeliților. Când Iosua a investigat, Acan, unul dintre soldații săi, a mărturisit: „am văzut… le-am poftit… și le-am luat” (Iosua 7:21). Acan a încercat să-și ascundă păcatul dosind bunurile furate în cortul său, dar în cele din urmă pentru acest lucru el și familia sa au plătit scump, pierzându-și viața!

Când poftești, pui la îndoială înțelepciunea, voința și capacitatea lui Dumnezeu de a-ți oferi ce ai nevoie. Nu face asta! Când simți că îți dorești ceva, roagă-te și ai încredere că Dumnezeu îți va da – dacă ai nevoie de acel lucru, și dacă este voia Lui. Cuvântul Său ne asigură că: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Dumnezeu știe ce este bine pentru tine, și ce nu, și toate rugămințile tale nu Îi vor schimba hotărârea. Dar când dorința ta este să împlinești voia Lui, El a promis: „să te umple… în toate lucrurile din destul…” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, ferește-te de lăcomie!

22 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, pe când îmi dădeam toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Iuda 3

Iuda ne îndeamnă în epistola sa, prin Duhul Sfânt, să luptăm pentru credință. Câteodată, acest verset este folosit pentru a‑i chema pe creștini la o cunoaștere mai profundă a adevărurilor pe care le‑au crezut și a motivațiilor de a persevera. Însă, deși acest lucru este nespus de important, mesajul lui Iuda are în vedere nu atât cunoașterea, cât mai ales evlavia. Unii impostori se infiltraseră în rândul creștinilor, folosind harul lui Dumnezeu ca pe o permisiune a oricărui stil de viață (Iuda 4). Sunt expuse șase trăsături ale acestor oameni, din care învățăm care era caracterul lor, ceea ce, pentru noi, constituie o atenționare:

În primul rând, acești visători refuzau să recunoască autoritățile (versetele 8 și 9). În al doilea rând, ei se lăsau pradă corupției, făcând tot ceea ce trupurile lor le cereau să facă, precum animalele fără minte (versetele 10 și 11). În al treilea rând, ei pătau curăția părtășiei creștine (versetele 12 și 13). În al patrulea rând, acești oameni nelegiuiți aveau o purtare întru totul dictată de nelegiuirea lor (versetele 14 și 15). În al cincilea rând, ei îi lingușeau pe toți cei de la care puteau obține avantaje (versetele 16 și 18). În al șaselea rând, ei erau oameni naturali, animați de pofte și de impulsuri naturale (versetul 19).

Trebuie să fim veghetori și să‑i detectăm pe astfel de impostori și să deslușim falsa lor spiritualitate. Orice purtare similară, chiar și în cazul credincioșilor adevărați, trebuie să fie semnalată și judecată cu asprime. Cei care refuză să se supună fraților lor, care nu aduc nicio binecuvântare prin slujba pe care o fac, care creează grupuri în jurul lor sau care trăiesc potrivit dorințelor lor trebuie corectați înainte de a‑i afecta și întina și pe alții.

Deși folosește astfel de cuvinte aspre, Iuda dă totuși câteva îndemnuri încurajatoare pentru cei credincioși. Mai întâi, prin chiar faptul că am fost avertizați cu privire la acești oameni care produc tulburare, ni se arată că nu trebuie să fim clătinați (versetul 17). Apoi suntem îndemnați să ne zidim pe credința noastră preasfântă, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm îndurarea Domnului nostru Isus Hristos (versetele 20 și 21). Ca unii care în mod repetat suntem numiți „preaiubiți“, să trăim în această atmosferă a dragostei divine luptând pentru credință!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru voi, care prin El credeți în Dumnezeu, care L‑a înviat dintre morți și I‑a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.21

Speranța pusă în Dumnezeu

O zicală legată de speranță sună cam așa: Ar trebui să sperăm la ce e mai bun, să fim pregătiți pentru ce e mai rău și să acceptăm ce urmează să vină. Această atitudine ia în considerare întreaga gamă de situații cu care ne‑am putea confrunta, dar nu oferă nici stabilitate și nici perspectivă.

Având în vedere viitorul, nimeni nu ne garantează nimic. Numai Dumnezeu poate face acest lucru. El le oferă celor care cred în Fiul Său, Isus Hristos, o perspectivă care merge dincolo de moarte. „Căci aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine Îl privește pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă“ (Ioan 6.40). Credința în Isus Hristos implică acceptarea Lui ca Mântuitorul care Și‑a dat viața pe cruce pentru păcatele mele. Prin acest pas al credinței, eu scap de pedeapsa divină și am de acum o speranță fermă: că voi fi într‑o zi cu Mântuitorul meu în ceruri.

Pentru viața de acum, tot Dumnezeu îmi oferă perspectiva corectă. El nu îmi ia toate problemele, dar promisiunea Lui este statornicie: „Gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (Ieremia 29.11). Domnul Se roagă acum pentru cei ai Săi care sunt în lume. Acum nu este preocupat cu moștenirea Sa viitoare din împărăția milenială, ci inima Lui este cu cei care se află încă într‑o lume ostilă lui Hristos.

Citirea Bibliei: Geneza 12.9-13.4 · 2 Petru 1.12-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:17-35

„Cel iute la mânie se poartă cu nebunie“ (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere…“ (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). „Încet la mânie“ este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc.). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic…! În loc să dăm la iveal㠄un duh nerăbdător“, mai bine aceast㠄mare pricepere“, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâ­niem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).

„Ferice de cine se îndură de cei întristaţi“ (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune“ (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu – şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.

Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete“.

DUMNEZEU ÎNCĂ TE IUBEȘTE!  | Fundația S.E.E.R. România

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

Dr. Gerald Mann scria: „Moraliștii nu ratează ocazia să ne reamintească faptul că viața împăratului David „a luat-o pe arătură” după scandalul cu Bat-Șeba. Și încep prin a enumera litania necazurilor sale: copilul din uniunea ilicită a murit. El nu și-a mai recuperat niciodată prestigiul moral. Fiii săi s-au luptat fără milă pentru succesiune. Unul dintre ei a fost decapitat pentru că a încercat să-l detroneze. Dumnezeu l-a privat de cel mai mare vis al său: construirea Templului – pentru că avea prea mult sânge pe mâini!

Dar haideți să vedem ce ne spune Biblia… Doar cuvintele de început ale cărții Proverbele ar trebui să-i reducă la tăcere pe acești moralizatori: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David” (Proverbele 1:1). Solomon, acest instrument al înțelepciunii lui Dumnezeu, a luat naștere din doi oameni care și-au pângărit statutul și privilegiile. În ciuda tuturor faptelor eroice ale lui David (uciderea uriașului, consolidarea regatului, compunerea psalmilor etc.), cea mai mare realizare a sa a fost fiul său de la bătrânețe. Solomon este un monument al contradicțiilor pentru toți moraliștii pesimiști ai tuturor timpurilor. De unde altundeva ar fi putut Solomon să-și dobândească înțelepciunea, clarviziunea și previziunea, dacă nu de pe genunchii a două suflete frânte, vindecate prin focul iertării, și cărora li s-a acordat harul unei a doua șanse?!…

Și tu o poți lua de la capăt, după ce te-ai pocăit sincer de episodul nefericit sau de clipa de rătăcire din viața ta!” Biblia ne avertizează cu privire la consecințele păcatului, deoarece orice lucru care are puterea de a te răni Îl privește pe Dumnezeu, care te iubește și dorește numai ce este mai bun pentru tine. Când păcătuiești în mod voit, Dumnezeu nu te va ierta, dar nici nu te va părăsi! Iar dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu are termen de expirare. El a spus: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”

Adevărul este că Dumnezeu încă te iubește, indiferent ce-ai făcut, așa că întoarce-te la El!