Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Iulie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.
Ioan 21.7

În Ioan 21 vedem trei feluri de restabilire: a conștiinței, a inimii și a căii. Prima dintre ele, cea a conștiinței, este foarte importantă. Creștinul nu poate înainta dacă există vreo pată pe conștiința lui. În această scenă de la marea Tiberiadei este clar că Petru avea deja o conștiință restabilită. O singură privire a lui Isus îl zdrobise și îl făcuse să verse lacrimi amare. Însă nu lacrimile lui, ci dragostea care l-a făcut să le verse a fost cea care a format temelia restabilirii depline a conștiinței sale. Acum, când a auzit că este Domnul, Petru s-a aruncat în mare – atât de dornic era să stea la picioarele Domnului său înviat. Conștiința lui era în lumina strălucitoare a dragostei care nu se schimbă niciodată. Încrederea lui Petru era neumbrită, iar acest lucru era plăcut inimii Domnului. Să nu uităm niciodată că dragostei îi place să ne încredem în ea. Nimeni să nu-și închipuie că Îl onorează pe Domnul stând departe de El, pe motivul nevredniciei sale. Este trist când greșim și când cădem, însă este și mai trist ca, după ce am greșit și am căzut, să nu ne încredem în dragostea lui Isus sau în faptul că El este mereu gata să ne primească la pieptul Său.

Inima trebuie de asemenea să fie restabilită. Conștiința poate fi perfect curățită de greșeala pe care am comis-o, însă rădăcina din care a izvorât ea se poate să nu fi fost atinsă. Această rădăcină este adânc ascunsă în inimă, necunoscută nouă și altora, însă pe deplin descoperită ochilor Domnului. Mândria, lăcomia, mânia și ambiția sunt doar câteva din aceste rădăcini. Ele trebuie judecate complet. Domnul l-a luat pe Petru deoparte, pentru a turna în sufletul său lumina adevărului, ca astfel el să poată discerne rădăcina încrederii în sine din care izvorâse căderea sa.

Apoi, printr-o chemare scurtă, însă atotcuprinzătoare, Domnul îi restabilește calea lui Petru: „Urmează-Mă!”. Să luăm aminte la urmele Lui și să călcăm pe ele!

C H Mackintosh

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”
Luca 18.1

Rugăciunea schimbă lucrurile

O femeie a cumpărat un poster pe care erau scrise cuvintele: „Rugăciunea schimbă lucrurile!” Bucuroasă de acest mesaj, a atârnat posterul la loc vizibil în sufragerie. După câteva zile a observat că posterul nu mai era acolo unde a fost așezat. Surprinsă de dispariție, femeia l-a întrebat pe soțul ei dacă știe ce s-a întâmplat cu posterul.

„Eu l-am luat din locul unde era atârnat”,a răspuns soțul.

„Dar de ce ai făcut așa ceva?” l-a întrebat soția. „Nu crezi că rugăciunea poate schimba lucrurile?” „Da, cred”, i-a răspuns soțul, „și tocmai de aceea l-am mutat, pentru că mie nu-mi plac schimbările!”

Multor oameni nu le plac schimbările, la fel ca în cazul menționat în istorioara de azi. Rugăciunea este canalul care unește sufletele noastre cu izvorul vieții, al nădejdii, al tăriei, al fericirii, care este Dumnezeu. Bărbatului din istorioara noastră nu-i plăceau schimbările pe care le face Dumnezeu în viața oamenilor. Şi ca acel bărbat sunt multe persoane.

Rugăciunea creștinului trebuie să fie o obișnuință normală și nu o experiență ocazională. Rugăciunea este o atitudine de viață creștină. În rugăciune pășim înaintea lui Dumnezeu pentru a cere înțelepciunea și puterea necesară fiecărei zile. În rugăciune acceptăm schimbarea dorită de Dumnezeu prin Cuvântul Său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT!

„M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11)

     Nemulțumirea este o capcană care te poate înrobi și îți poate fura bucuria și împlinirea. De aceea Biblia spune că trebuie să înveți să fii mulțumit „în starea în care te găsești.” Ideea că o mașină mai bună, o casă mai mare, ori un salariu decent îți vor aduce mulțumirea este un mit. Întotdeauna va exista undeva ceva „mai mare și mai bun.” Întotdeauna vor exista oameni care au mai mult decât tine, așa că nu vei putea să te dai jos, niciodată, de pe roata morii. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să te mulțumești cu robia datoriilor, ori a obiceiurilor distrugătoare, sau să te complaci în mediocritate și să nu împlinești chemarea lui Dumnezeu pentru viața ta. Absolut deloc! Trebuie să lucrezi neîncetat, să fii tot mai bun și să rămâi dependent de Dumnezeu în ceea ce privește binecuvântarea, promovarea și împlinirea nevoilor tale. Mulțumirea înseamnă să nu poftești locul de muncă al altuia, posesiunile sau personalitatea altcuiva. Siguranța și stima ta de sine trebuie să se fundamenteze pe cine ești tu în Hristos, nu pe ceea ce ai din punct de vedere material. Ce mod extraordinar de viață! Pavel așa a trăit. El a spus: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13). În fiecare zi ai de făcut o alegere privind atitudinea ta. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să fii mulțumit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 11.1-17

Incendiul din versetele 1-3 anunţă mânia împotriva ţării şi împotriva poporului, din cauza crimei de care acesta se va face vinovat la cruce.

În versetul 4, profetul este invitat să personifice, succesiv, pe Păstorul cel bun (Hristos) şi pe Păstorul nebun, adică pe Antihrist (v. 15-17). Până la versetul 14 suntem purtaţi în vremea evangheliilor. Aceşti stăpâni, aceşti vânzători, aceşti păstori răi din versetul 5 sunt, respectiv, romanii şi mai-marii iudeilor, fie ei politici sau religioşi. Isus îi califică drept hoţi, tâlhari, oameni plătiţi, lupi răpitori (Ioan 10.8,12; Ezechiel 34). El, Păstorul cel bun, venea să-i substituie pe aceştia şi să păstorească poporul, aducând-i la gloria şi la unitatea naţională (cele două toiege de păstor numite <Frumuseţe> şi <Legături>). Cu excepţia câtorva „săraci ai turmei” (v. 11; Luca 14.21) însă, poporul n-a înţeles planurile Sale de dragoste.

Versetele 12 şi 13, împlinite cu atâta exactitate, ne spun la ce preţ derizoriu a fost estimat Domnul (Matei 26.15). Noi la ce preţ Îl estimăm pe Domnul Isus?

Apoi, fără tranziţie, versetele 15-17 introduc domnia încă viitoare a „păstorului netrebnic” (v. 17; Ioan 5.43) pentru că acest personaj satanic este <declanşat> ca pedeapsă asupra turmei <de măcelărit>: poporul vinovat de a-L fi respins pe adevăratul său Conducător!

19 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

El le-a zis: „Voi nu trebuie să cunoașteți timpurile sau vremurile pe care Tatăl le-a așezat sub propria Sa autoritate; ci veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului”. Și, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat dinaintea ochilor lor.
Fapte 1.7-9

Apostolii tocmai Îl întrebaseră pe Domnul dacă în acest timp avea să restabilească împărăția lui Israel. Interesul lor era normal, ei fiind iudei, însă Domnul urma să Se înalțe la dreapta lui Dumnezeu și Duhul Sfânt avea să vină pe pământ, pentru a locui cu cei credincioși și în cei credincioși. Avea să urmeze o paranteză în lucrările lui Dumnezeu cu Israel, în timpul căreia Adunarea avea să fie formată și să constituie obiectul special al interesului lui Dumnezeu pe pământ.

Duhul Sfânt avea să dea putere acestor apostoli care, cu câteva săptămâni mai devreme, stăteau cu ușile încuiate, de frica iudeilor. Începând de la Ierusalim, unde împotrivirea iudeilor culminase cu răstignirea Domnului, acești ucenici aveau să-I fie martori, vestind celor de aproape și celor de departe că Isus înviase cu adevărat dintre cei morți și era viu în glorie.

Pe când Domnul le spunea aceste lucruri, ei L-au văzut înălțându-Se la Dumnezeu. Apoi un nor L-a ascuns de privirile lor – norul gloriei din care Dumnezeu a vorbit în repetate rânduri poporului Său, după ce l-a scos din Egipt. Ce priveliște! Domnul lor era luat și înălțat în acel nor care semnifica prezența lui Dumnezeu! Ce mesaj pentru ei (și pentru noi azi), menit să fie proclamat în puterea Duhului începând din Ierusalim, apoi în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului! „Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit” (Fapte 2.36).

E P Vedder, Jr

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Tot așa, și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!”
Iacov 3.5

Lucruri mici efecte mari

În anul 1904 a avut loc marele incendiu din Baltimore. Cum s-au petrecut lucrurile? Un mic incendiu izbucnit în zona comercială a fost transformat datorită vântului puternic într-un incendiu necontrolabil, care până la lăsarea nopții a afectat o mare parte a orașului. Se crede că incendiul a pornit de la o țigară aruncată într-o pivniță unde, probabil, erau materiale inflamabile. După 31 de ore, incendiul a încetat și în urma lui casele de pe 80 de străzi din partea comercială a orașului au fost distruse complet, iar aproximativ 1.000 de case au suferit prejudicii importante. Un adevărat dezastru!

Un lucru mic a produs pagube mari. Tot așa este și limba omului: ea spune adeseori cuvinte care aprind multe neînțelegeri în familie sau în societate. Cuvintele pot răni, pot produce mari pagube. Cuvintele sunt asemănate cu săgeți, sulițe, cuțite și săbii. Dacă aceste instrumente puternice sunt mânuite greșit, pot tăia sau chiar ucide. Cuvintele pot nărui reputații și pot dezbina familii. Cuvintele care critică, judecă, sunt unelte ale diavolului, care este numit

„acuzatorul”. În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinător sau pot fi ca raza de soare care pătrunde într-o casă întunecoasă. În școala Mântuitorului putem învăța o vorbire caracterizată de harul ceresc.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (5)

„Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Luca scrie: „Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Atacul lui Satan dovedește că ai un rol important în planul lui Dumnezeu. De aceea Satan încearcă așa de tare să te înfrângă. De fapt, intensitatea și durata atacului sunt indicii clare ale valorii tale pentru Dumnezeu și ale nivelului de binecuvântare pe care îl are Dumnezeu în plan pentru tine, de partea cealaltă a atacului. Așadar, dacă îi aparții lui Hristos, consideră atacul ca pe un semn al respectului. Și nu uita Cine este în control! Satan a avut nevoie de permisiunea lui Dumnezeu pentru a-l ataca pe Iov. Domnul Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18). Și acesta este un adevăr pe care te poți baza! Scopul acestui test este acela de a-ți sluji drept mărturie a bunătății lui Dumnezeu. Domnul Isus a îngăduit ca Petru să treacă prin încercare pentru a putea să-și încurajeze frații. Poate Dumnezeu face la fel și cu tine. El știe că biserica și lumea au nevoie de mărturii vii ale puterii Sale. Așadar, dificultatea în care te găsești te pregătește să fii o voce a încurajării pentru alții care sunt încercați. Adu-ți aminte ce le-a spus Iosif fraților săi: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Genesa 50:20). Întrucât Dumnezeu te iubește și îți controlează viața, El te va scoate biruitor din dificultățile prin care treci chiar acum!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 10.1-12

Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna, pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

18 Iulie 2018

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.
Psalmul 62.1,2

Unul dintre cele mai dificile lucruri pentru noi este să așteptăm liniștiți ca Dumnezeu să lucreze. De multe ori gândim că a aștepta înseamnă a sta pasiv până când ceva se întâmplă. Totuși, în mijlocul unor împrejurări furtunoase, nu ne place inactivitatea, ci instinctul nostru este să reacționăm repede și să forțăm schimbarea lucrurilor.

În acest psalm însă, cuvântul „așteptare” are o semnificație diferită, aceea de a sta pe loc până la noi ordine. În loc să optăm pentru pasivitate, ar trebui mai degrabă să ne oprim din acțiunile noaste și să ascultăm instrucțiunile lui Dumnezeu. Câteodată Domnul tace, însă întotdeauna El are un scop. El știe momentul perfect când noi trebuie să acționăm și, până la acel moment, trebuie să așteptăm. Este nevoie de mai multă tărie să stai liniștit în mijlocul împrejurărilor furtunoase, decât să te agiți căutând cu înfrigurare o soluție.

Dar trebuie să mărturisesc că și eu acționez de multe ori cu nerăbdare. Când se întâmplă acest lucru, devin nervos, mă plâng și Îl pun pe Dumnezeu la îndoială. Aceste reacții nu sunt însă potrivite pentru un creștin. Pavel ne spune clar să nu ne îngrijorăm pentru nimic (Filipeni 4.6) și ne învață ca mai degrabă să ne rugăm Domnului, care ne oferă pace. Trebuie să așteptăm în liniște, fără să ne plângem, ceea ce înseamnă că trebuie să avem răbdare. Ca lucrurile să stea așa, trebuie să ne încredem în înțelepciunea, în dragostea și în puterea lui Dumnezeu. Nu greșim niciodată atunci când ne sprijinim pe El.

Cheia pentru a găsi pace în furtună este de a ne sprijini doar pe Dumnezeu. Când refuzăm să facem așa suntem în pericol de a lua decizii greșite. El ascultă toate rugăciunile noastre, însă noi trebuie să stăm liniștiți și să ascultăm răspunsul Său.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele…”
Fapte 3.19

Ce este întoarcerea la Dumnezeu?

Acest verset ne oferă o descriere frumoasă și exactă a ceea ce noi putem numi adevărata întoarcere la Dumnezeu, și de aceea dă un răspuns categoric și clar la întrebarea: „Ce este întoarcerea la Dumnezeu?” Iată o întrebare importantă pentru timpul de acum și pentru fiecare persoană în parte! Tocmai în zilele noastre, când superficialitatea și indiferența cu privire la lucrurile referitoare la credință se arată în toate locurile, este deosebit de valoros să avem un răspuns dumnezeiesc la această întrebare.

Oricine ar fi omul, iudeu sau grec, oricare ar fi naționalitatea lui, poziția lui bisericească, oricare ar fi mărturisirea lui de credință și orice conținut ar avea ea, el trebuie să fie întors la Dumnezeu; altfel, el se află pe calea largă spre condamnarea veșnică. Nimeni nu este, în sensul dumnezeiesc al acestui cuvânt, din naștere un creștin și nici nu poate fi educat spre a deveni un creștin autentic. Este o greșeală fatală șio înșelăciune a dușmanului de moarte al sufletelor, satan, când cineva crede că este creștin prin naștere sau prin educare, sau ar putea fi făcut creștin prin diferite ceremonii religioase. Un om devine creștin adevărat numai prin faptul că el se întoarce la Dumnezeu într-un mod recunoscut de Dumnezeu în Cuvântul Său, Biblia, și Îl primește pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Dăruitor al vieții celei noi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (4)

„Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei…” (1 Corinteni 5:5)

     Atacul lui Satan poate fi un ceas deșteptător. Știi că atunci când refuzi să recunoști păcatul și să te pocăiești, zidul de protecție din jurul tău este spart și Satan este liber să intre și să te atace? Pavel scrie bisericii din Corint: „Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!” (1 Corinteni 5:1-2). Apoi Pavel le spune liderilor bisericii că: „Un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” Dacă omul s-a pocăit de păcatul lui, Pavel a spus că trebuie reinclus în adunarea bisericii. Așadar, ceea ce a spus Pavel în esență a fost: „Lăsați-l să ajungă la disperare, ca mai apoi să fie atras din nou în brațele lui Dumnezeu.” Iar lui Timotei îi scrie: „Să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.” (1 Timotei 1:19-20). Se bucură Dumnezeu să ne vadă suferind? Nu mai mult decât îi place unui părinte să-și disciplineze copilul, dar dragostea sfântă face alegeri dure. Nu uita că disciplina trebuie făcută cu milă, pentru a produce îndreptare, nu nenorocire. Unii dintre noi ne trezim la o simplă bătaie pe umăr, în timp ce alții au nevoie de bobârnace zdravene. Și uneori, când Dumnezeu trebuie să ajungă la asta, este chemat Satan. Deci, străduiește-te să trăiești curat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 9.1-17

Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor” (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i-ar vedea!

Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6) Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într-adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar”! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L-a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s-a oprit, într-un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale”, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul” (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

17 Iulie 2018

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit.
Apocalipsa 19.7

Încă de la începutul istoriei omului, Dumnezeu a așezat înaintea noastră adevăruri atât de dragi inimii Sale, cu privire la Miel și la Mireasă. Jertfa lui Abel este începutul istoriei Mielului. Avraam o continuă, atunci când ne spune că Dumnezeu Însuși va purta de grijă pentru Miel. Apoi Moise, în noaptea de Paște, poruncește israeliților să ia un miel fără pată. Isaia, la rândul lui, profețește că Hristos va fi dus ca un miel la tăiere. Ioan Botezătorul, privind la Hristos pe pământ, a putut spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Petru ne reamintește că suntem răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată. Iar apostolul Ioan ni-L prezintă pe Miel ca fiind înjunghiat, aflat în mijlocul scaunului de domnie, și ne conduce către gloriosul răspuns pentru toate suferințele Lui: ziua cea mare a nunții Mielului.

Mai mult, Dumnezeu a avut întotdeauna în gând Adunarea, Mireasa, care avea să-I fie prezentată lui Hristos, spre satisfacția inimii Sale. Chiar înainte de căderea din Geneza, vedem în Eva, care i-a fost prezentată lui Adam, marea taină, descoperită acum, cu privire la faptul că Hristos avea să aibă o mare mulțime de sfinți, făcuți asemenea Lui și care, în mod corporativ, aveau să-I fie prezentați Lui. Rebeca, cea în care Isaac a găsit mângâiere și iubire, continuă istoria Miresei. Apoi știm cum Asnat, Rut, Abigail și mireasa din Cântarea Cântărilor prezintă toate diferite imagini ale Adunării ca Mireasă a Mielului. De-a lungul veacurilor și dispensațiilor, Dumnezeu a continuat să-Și ducă spre îndeplinire marele Său scop și toate evenimentele conlucrează către acea zi măreață, a nunții Mielului.

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„În El (Isus Hristos) avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.”
Efeseni 1.7

Siguranţă

Tot timpul cât a ținut boala grea, de care nu a mai scăpat, regele Oscar al II-lea al Suediei a citit Biblia. Cu creionul în mână a însemnat versetele care i s-au părut că răspund mai bine apăsării inimii sale.

Într-o sâmbătă și-a pierdut cunoștința aproape toată ziua. După-amiază însă a deschis ochii și recunoscându-i pe ai săi, care erau strânși în jurul patului său, le-a zis cu o voce destul de clară:

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Domnul te va călăuzi la fericitul liman, i-a spus regina. Harul Domnului este mare.

Da,a răspuns el, harul Său este mare. Apoi regina, aplecându-se spre el, i-a șoptit:

Sângele Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat.

Îți mulțumesc, bunule Isuse! a putut să mai spună regele.

Acestea au fost cele din urmă cuvinte. Câteva clipe mai târziu a ațipit din nou. Mai târziu a deschis ochii, a făcut alor săi cel din urmă semn de dragoste și a adormit. Dimineața următoare și-a dat sufletul în pace.

Avem și noi o astfel de siguranță a iertării păcatelor prin credința în Mântuitorul?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (3)

„…nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el” (Iov 42:11)

     Atacul lui Satan îți poate întări credința. Satan a îndrăznit să pună la îndoială stabilitatea credinței lui Iov, așa încât Dumnezeu i-a dat permisiunea să se atingă de tot ce avea Iov. „Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” (Iov 1:12). Este de remarcat faptul că Dumnezeu a dat permisiunea, dar a stabilit și parametrii acestei încercări. Iov trece testul, iar Satan spune că Iov ar fi căzut dacă ar fi fost obligat să înfrunte durerea. Dumnezeu îi dă permisiunea din nou și din nou, El stabilește parametrii: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” (Iov 2:6). Deși durerea și întrebările sunt abundente, la sfârșit, credința și sănătatea lui Iov sunt mai substanțiale ca niciodată. Din nou, poate nu înțelegem rațiunea acestei încercări, însă îi cunoaștem sursa. Să citim acest verset din finalul cărții lui Iov: „Frații, surorile și vechii prieteni l-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el.” Satan nu are nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu fără încuviințarea Lui. Chiar și când Satan pare să câștige, el pierde. Martin Luther a fost exact la subiect când l-a descris pe diavolul ca pe o unealtă a lui Dumnezeu, o sapă pe care El o folosește în grădina Sa. Sapa nu taie niciodată ceea ce Grădinarul dorește să păstreze și nu păstrează ceea ce Grădinarul dorește să piardă. Firește, o parte din pedeapsa lui Satan este frustrarea pe care o simte în slujirea împotriva voinței sale, ca o unealtă, în crearea unei grădini pentru Dumnezeu. Așadar, atacul lui Satan îți va întări credința, o va rafina și o va duce pe culmi mai înalte. Încurajează-te cu aceste cuvinte astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 8.123

„Aşa zice Domnul”, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nui va uita! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul”! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul”.

Acum Domnul poate săi răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).


 

16 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!
Ieremia 45.5

Ieremia i-a spus aceste cuvinte lui Baruc, omul care se dovedise credincios Domnului prin faptul că îl sprijinise pe Ieremia în fața vrăjmășiei iudeilor. Baruc scrisese cuvintele lui Ieremia într-o carte, care însă nu a fost apreciată de împărat și de popor. Baruc a simțit profund această respingere, spunând: „Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu și nu găsesc odihnă!” (versetul 3).

Suntem și noi descurajați? De ce? Poate pentru că ne-am așteptat la lucruri mai bune, mai mari. Mai mari însă pentru cine? Pentru Dumnezeu, sau pentru noi înșine? Dacă am dori cu sinceritate lucruri mari pentru Dumnezeu, n-ar trebui să fim vreodată descurajați. Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru gloria Sa, într-un fel în care nu ne-am fi așteptat niciodată. El L-a trimis pe Fiul Său preaiubit să sufere și să moară la Golgota pentru a salva nenumărate suflete, L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa.

Un credincios poate nu dorește lucruri mari pentru sine din această lume nelegiuită, însă poate cădea în capcana de a dori lucruri mari pentru Dumnezeu, cu scopul de a-și face un nume. Ucenicii au căzut în această capcană, atunci când se certau cu privire la cine avea să fie cel mai mare dintre ei. Pentru a le corecta această gândire, Domnul a folosit un copilaș ca exemplu și le-a spus ucenicilor: „Cine este mai mic între voi toți acela este mare” (Luca 22.24). El Însuși a venit ca să le slujească altora. Noi, ca urmași ai Lui, ar trebui să facem la fel.

L M Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge
Ioan 10.28

„Nava” credinţei

Un vas de croazieră traversa Atlanticul. Oceanul fusese liniștit  toată  dimineața,  dar  după-amiază  deveni  deodată agitat. Furtuna i-a trimis pe pasageri în camerele lor. Unii, mai puțin fricoși, s-au strâns pe punte pentru a privi ce se întâmplă. Un pasager a întrebat pe unul dintre ofițerii navei:

„Credeți că vom avea o noapte grea?” „Da, cred că va fi o noapte furtunoasă”, a răspuns el. Apoi i-a asigurat încă o dată: „Dar nu aveți de ce să vă temeți. Vaporul pe care vă aflați, este o navă solidă.” Același pasager, puțin mai nervos, exclamă: „Priviți furtuna!” „Nu”, a răspuns ofițerul. „Nu priviți furtuna: priviți vaporul!” Apoi cu mult calm a început să le povestească despre modul cum a fost construită nava pentru a face față oricărei furtuni. Fără să minimalizeze situația tensionată provocată de furtună, el își afirma încrederea fermă în vaporul pe care se afla. Avea suficientă încredere în această navă pentru a sta drept în fața furtunii.

Şi noi suntem asemenea acelor oameni într-o călătorie mult mai periculoasă. Călătorim pe marea vieții. Multe pericole ne pândesc la tot pasul. Furtunile declanșate de vrăjmașul sufletelor noastre apar tot timpul în viața noastră. Dar dacă suntem pe „nava” credinței, a încrederii în Mântuitorul, care Şi-a dat viața la crucea de pe Golgota, suntem asigurați pentru timp și veșnicie că nimeni și nimic nu ne va smulge din mâinile Sale atotputernice.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (2)

„Un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

     Atacul lui Satan te poate apropia mai mult de Dumnezeu. Așa s-a întâmplat în viața apostolului Pavel. Gândește-te la CV-ul lui Pavel: Întâlnire personală cu Hristos cel înviat, participant la viziuni cerești, apostol ales de Dumnezeu, autor al câtorva cărți din Biblie. A vindecat bolnavi, a călătorit prin lume și a scris câteva din cele mai valoroase documente din istorie. Puțini sunt cei care se pot compara cu realizările lui și poate că el a știut asta. Însă Dumnezeu l-a iubit pe Pavel prea mult pentru a îngădui ca mândria să-l distrugă. Pavel spune: „Ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.” Nu ni se spune care a fost natura acestui țepuș, însă ni se spune care a fost scopul – acela de a-l împiedica să se mândrească. Ni se spune și care a fost originea țepușului – un sol al Satanei. Solul acesta ar fi putut fi o suferință, o problemă sau o persoană care îl deranja. Nu știm. Dar știm că acest sol a fost controlat de Dumnezeu. Să remarcăm ce a spus Pavel mai apoi: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:8-10). Iată un adevăr care poate transforma fiecare încercare într-un potențial triumf: Satan și forțele lui sunt doar niște unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a te întări.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 7.114

După cartea viziunilor (capitolele 1:6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,2225). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nuL pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nuI scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El <spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure ca diamantul> explică şi justifică severa Lui pedeapsă.


 

15 Iulie 2018

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
1 Petru 1.18,19

Apostolul Petru accentuează prețul mare al răscumpărării noastre. El compară sângele lui Hristos cu lucrurile pe care această lume le consideră nespus de prețioase, precum argintul și aurul, și le numește lucruri „pieritoare”. Psalmul 49 confirmă faptul că „ei se încred în averea lor și se mândresc în belșugul bogăției lor. Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preț de răscumpărare pentru el” (versetele 6 și 7). Răscumpărarea sufletelor noastre este mult prea scumpă. Doar Dumnezeu poate plăti prețul, iar El a făcut aceasta dându-L pe singurul Său Fiu, pe Cel Preaiubit al Său. Aceste comparații ne ajută să înțelegem și să apreciem mai bine infinita valoare a ceea ce Hristos a împlinit prin vărsarea sângelui Său pe cruce. În Evrei citim: „Fără vărsare de sânge nu este iertare”. Nu există nimic care să poată plăti datoria noastră, decât sângele Domnului nostru Isus Hristos.

Ce L-a făcut să meargă înainte, știind ce avea să vină asupra Lui? Domnul Însuși dă răspunsul: „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.9). Era plăcerea Lui să facă voia Tatălui și să sfârșească lucrarea. „Printr-o singură jertfă, El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți” (Evrei 10.14). El a suferit crucea datorită dragostei pentru Tatăl și pentru toți cei care și-au pus încrederea în El. „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).

Dumnezeu L-a înălțat pe Omul smerit din Nazaret și L-a făcut Domn și Hristos. Acum El este așezat la dreapta Măreției în cer, iar toți cei care au fost răscumpărați prin sângele Său scump sunt primiți în Cel Preaiubit, potrivit planului etern al lui Dumnezeu.

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Şi să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință…”
Efeseni 3.19

Cunoaşterea dragostei dumnezeieşti

Cât de minunată este dragostea Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru! În ea nu este niciun fel de compromis, niciun amestec de egoism și nicio rezervă. Ea întrece orice cunoștință. Gândul omului nu poate cuprinde marginile ei și nici nu-i poate măsura puterea. Putem doar să-i mulțumim lui Dumnezeu, că putem cunoaște măreția dragostei Mântuitorului, care întrece orice cunoștință.

Cunoaștem această dragoste, pentru că ne-a fost vestită nu numai prin cuvinte, care pot fi păstrate pentru un timp și apoi se pierd, ci prin fapte; vestită pe o cale necesară pentru a ne câștiga și pentru a ne face fericiți pentru veșnicie; vestită prin ceea ce a suferit Domnul Isus pentru noi. Cu cât cunoaștem mai mult dragostea Domnului Isus Hristos, cu atât realizăm cât de puțin o putem cunoaște. Cu cât ne preocupăm mai mult cu calea dragostei Domnului pe acest pământ, cu atât rămânem mai uimiți înaintea sacrificiului suprem al Mântuitorului. Nu a fost o dragoste oarbă care nu cunoștea defectele celor asupra cărora se răsfrângea, ci ea știa de la început totul despre ei. Ştia, de asemenea, cu o cunoștință divină întreaga cale a suferinței pe care trebuia să o parcurgă, pentru a obține salvarea veșnică a oamenilor. Este o dragoste care a fost pusă la încercare prin cele mai mari suferințe. Ea întrece orice cunoștință. Nu trebuie să ne temem că se va schimba vreodată.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEGÂND PLANUL DIAVOLULUI (1)

„Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4)

     Satan este un înger căzut – care nu s-a mulțumit doar cu adorarea lui Dumnezeu, ci a dorit să-I ocupe și tronul! Îngerii, la fel ca oamenii, au fost făcuți să-L slujească și să I se închine lui Dumnezeu. Ei au fost înzestrați cu conștiință; altfel, cum s-ar fi putut închina? Dar Satan a zis: „Voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isaia 14:14). Pentru acest motiv a fost aruncat din cer: „Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!” (Isaia 14:15). Și Satan nu s-a schimbat. El este la fel de auto-centrat ca atunci și este la fel de limitat acum ca și atunci. Chiar și când inima lui era bună, tot inferior lui Dumnezeu a fost. Dumnezeu cunoaște totul; îngerii cunosc numai ce le descoperă El. Dumnezeu este peste tot; îngerii pot fi numai într-un loc. Dumnezeu este atotputernic; îngerii au numai puterea pe care le-o dă Dumnezeu. Așadar, Satan este în continuare subordonat lui Dumnezeu. Și de fiecare dată când încearcă să-și promoveze cauza, el ajunge să promoveze cauza lui Dumnezeu. În cartea sa „Șarpele din paradis”, pastorul și autorul Erwin Lutzer scrie: „Satan are de jucat mai multe roluri, în funcție de sfatul și planurile lui Dumnezeu. Trebuie să ținem cont că el are puteri înfricoșătoare, însă faptul că ele pot fi exercitate numai după bunul plac al lui Dumnezeu ne dă speranță. Satan nu este liber să creeze haos printre oameni după cum dorește.” Satan nu vrea să știi lucrul acesta; el încearcă să te facă să crezi că este o forță independentă, cu puteri nelimitate. Dar nu este așa! Și ar vrea ca tu să nu fi citit niciodată aceste cuvinte ale lui Ioan (cu care începem și încheiem aceste gânduri): „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 6.1-15

Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: <răbdător> (numit apoi Helem: <forţă>), împreună cu Tobia: <Domnul este bun>, şi cu Iedaia: <Domnul ştie>, sunt recunoscuţi de Iosia: <Domnul suportă>, numit în versetul 14 Hen (adică <har>). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, <Dumnezeu Mântuitor>, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a-I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

14 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15

Și Enoh, al șaptelea de la Adam, a profețit … Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor.
Iuda 14,15

Primele cuvinte profetice rostite în această lume au venit de pe buzele lui Dumnezeu. El i-a vestit lui Satan, șarpele cel vechi, că Sămânța femeii avea să-i sfărâme capul, iar aceste cuvinte au fost împlinite atunci când Domnul Isus Hristos, prin moarte, l-a desființat pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul. Realitatea acestei lucrări nu este încă manifestată public în lume. Dumnezeu, în îndelunga Lui răbdare, așteaptă ca oamenii să creadă mărturia harului Său, vestit prin evanghelia Sa, și ca ei să se supună lui Hristos, care este marele Biruitor de la Golgota, fiindcă Dumnezeu dorește ca niciunul dintre ei să nu piară.

Curând însă această îndelungă-răbdare se va sfârși, iar atunci se va împlini a doua serie de cuvinte profetice, cele rostite de Enoh, al șaptelea de la Adam, care a profețit: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor și să-i dovedească vinovați pe toți cei neevlavioși dintre ei de toate lucrările lor de neevlavie, pe care le-au făcut fără evlavie, și de toate cuvintele aspre, pe care păcătoșii neevlavioși le-au vorbit împotriva Lui” (Iuda 14 și 15).

Să remarcăm faptul că Hristos și lucrările Lui constituie tema acestor profeții. În felul acesta, orice rău și orice răzvrătire împotriva lui Dumnezeu vor fi înlăturate. Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru, marele Biruitor al lui Satan și Judecătorul drept al celor nelegiuiți, Își va institui Împărăția în care va exercita dreptatea divină, spre gloria lui Dumnezeu și spre binele omului.

J T Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.”
Proverbe 29.25

Frânghia care nu se rupe niciodată

În 14 iulie 1865, șapte alpiniști au urcat pentru prima dată muntele  Matterhorn.  Din  păcate,  această  expediție  s-a sfârșit cu o catastrofă, care a avut loc la coborârea periculoasă: cel din față a căzut și l-a tras și pe al doilea care era legat cu el prin frânghie. Smucitura l-a tras și pe al treilea și al patrulea, care erau legați de frânghie, în adânc. Al cincilea – era ghidul alpin – a reușit fulgerător de repede să înnoade frânghia de o ieșitură din stâncă și să se proptească cu picioarele de stâncă. Cei căzuți au fost opriți din cădere. Dar marginea stâncii, peste care a fost prinsă frânghia, a fost prea ascuțită. Frânghia s-a rupt și bărbații s-au prăbușit definitiv în adânc.

Moartea de care niciun om nu poate scăpa, este tot o cădere în adânc. La moarte se rup toate frânghiile care ne-au ținut legați cu viața de pe pământ: frânghia prieteniei, frânghia căsniciei și frânghia părtășiei de familie.

Dar există o frânghie, care nu se rupe niciodată! Este frânghia credinței care ne leagă de Isus Hristos. Cine are o legătură de viață cu El, poate să fie fără griji când trebuie să treacă pe lângă prăpastia vieții. El este sigur în mâna Mântuitorului  Său pentru totdeauna. Nici furtunile vieții, nici moartea nu pot să facă ceva legăturii de credință cu Domnul Isus. Cine a găsit salvare la El, nu trebuie să se mai teamă– nici în fața morții. „Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea… «Oricine crede în El nu va fi dat de rușine»” (Romani 10.10-11).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE EȘTI ÎN HRISTOS

„Eşti al Meu” (Isaia 43:1)

     Am auzit și am citit despre oameni care au fost eliberați din închisoare deoarece s-a dovedit că fuseseră condamnați pentru crime pe care nu ei le comiseseră. Asta înseamnă identificare eronată. A identifica pe cineva înseamnă a avea capacitatea de a recunoaște și de a spune exact cine este acea persoană. Satan dorește să te identifici cu ceea ce spun oamenii despre tine, și nu cu ceea ce spune Dumnezeu. Și dacă nu știi cine ești în ochii lui Dumnezeu, Satan te va asalta cu sentimente de condamnare și de lipsă de valoare. Harul lui Dumnezeu și dragostea Sa necondiționată pentru tine sunt temelia sigură pe care îți poți fundamenta mântuirea și valoarea. Astăzi El îți spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” Domnul Isus S-a identificat numai cu opinia lui Dumnezeu: „Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc” (Ioan 8:14). Oamenii au spus lucruri îngrozitoare despre Domnul Isus, dar cu toate acestea, iată ce a spus Dumnezeu despre El: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.” (Psalmul 118:22). Uneori suntem atât de preocupați ca să le spunem oamenilor ce să facă, încât omitem să le spunem și cine sunt ei. Când știi cine ești în Hristos, ai încredere și poți ține capul sus. Ești „neprihănit” datorită relației tale cu Hristos (vezi 2 Corinteni 5:21). Odată ce accepți lucrul acesta, nu te vei mai simți incapabil. Când ai bani la bancă și trebuie să-i scoți, nu te simți presat, deoarece știi că banii se află într-un cont și tu ești titularul. Tot așa, nu trebuie să te lupți pentru aprobarea celorlalți, când știi că ești iubit și acceptat de Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 5.111

Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

Versetele 511 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şia atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

 
 


 

13 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar, dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca și mine.
1 Corinteni 16.10

Tineri din Scriptură – Timotei

Frica și timiditatea erau slăbiciunile lui Timotei. Dumnezeu însă nu-i dăduse un duh de frică; frica lui nu venea de la Dumnezeu, fiindcă El este sursa dragostei perfecte, care alungă frica. Puterea lui Dumnezeu ne stă întotdeauna la dispoziție și ni s-a dat un duh de chibzuință (2 Timotei 1.7). Vedem acest duh de chibzuință, de minte sănătoasă, manifestat în mod perfect în viața Domnului Isus, în cele mai grele încercări de pe calea Sa; îl vedem de asemenea în viața celor care au călcat îndeaproape pe urmele Lui.

Frica se poate manifesta în situații în care nu ne-am aștepta. Pavel le-a scris credincioșilor din Corint: „Dar, dacă va veni Timotei, vedeți să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca și mine” (1 Corinteni 16.10). Un tânăr slujitor al Domnului poate fi cuprins de frică atunci când trebuie să se adreseze unor ascultători care lesne își fac auzite comentariile critice. Așa au stat lucrurile cu Timotei, care se temea la gândul că va sluji în mijlocul corintenilor. Aceștia erau obișnuiți să asculte predicile slujitorilor lui Dumnezeu cu un spirit critic (1 Corinteni 1.12). Ei îl criticaseră până și pe apostolul Pavel! Există și astăzi cazuri când fraților mai tineri le este teamă să-și deschidă gura, din cauza criticilor fraților mai în vârstă. Un astfel de motiv poate fi mai mult sau mai puțin întemeiat, însă frica din inima acestor frați tineri este o realitate certă.

Pavel a înțeles acest lucru și s-a gândit la felul cum Timotei avea să fie primit la Corint, de aceea a vrut să fie sigur că cei de acolo pricepeau că Timotei făcea lucrarea Domnului. Avem nevoie de cât mai mulți frați cu inimă de păstor, care să fie gata să-i încurajeze pe cei mai tineri și să le risipească temerile.

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus.”
Fapte 8.35

Cum linişteşte Dumnezeu…

Un famen din Etiopia era în călătorie spre Ierusalim pentru a se închina acolo. Dar el nu găsise în slujba iudaică – care decăzuse la o formă moartă – ceea ce el căutase. Astfel a pornit spre casă cu dorința neliniștită în inimă.

Dar Dumnezeu nu l-a lăsat să meargă acasă cu nevoi neliniștite. I-a dat lui Filip însărcinarea să meargă pe drumul spre sud, unde el s-a întâlnit cu famenul etiopian. Acesta tocmai citea din Isaia 53, dar nu înțelegea ce citea. Ce bine că Filip putea să-i explice acel loc! El s-a referit la afirmația profetului despre Mesia și i-a vestit etiopianului Evanghelia despre Isus Hristos. Această veste a harului divin a corespuns exact nevoii călătorului. Așa a găsit el, prin credința în Domnul Isus, pace cu Dumnezeu șia călătorit cu bucurie spre casă.

Ești și tu în căutare de pace adevărată și împlinirea vieții? Atunci nu le căuta în religii! Acolo nu vei găsi nici pe una, nici pe cealaltă.

Dumnezeu vede dorința ta și nu vrea să o lase fără să fie liniștită. În Fiul Său Isus Hristos, El îți oferă viața veșnică. În Biblie, Dumnezeu îți face o ofertă minunată: „celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17); „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LIBER FAȚĂ DE PĂREREA OAMENILOR

„Căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4)

     Este o diferență ca de la cer la pământ între a face ceva pentru a avea aprobarea oamenilor, și a fi liber să lucrezi, pentru nevoile lor, știind că ai deja aprobarea lui Dumnezeu. A te lupta să obții aprobarea oamenilor este la fel ca în cazul drogurilor; nu-i destul niciodată. Și la fel ca toți dependenții, devii agitat când nu mai ai „drogul”. Ajungi să fii dependent de părerile celorlalți – și prin urmare, trăiești ca pe un tobogan emoțional. Însă nu așa dorește Dumnezeu să trăiești! Pavel a fost liber să spună adevărul în dragoste: să-i mângâie pe oameni sau să fie blând cu ei. Când cineva i-a spus lui Pavel că nu-i place de el, Pavel nu a făcut insomnie din cauza asta, pentru că siguranța lui și stima sa de sine nu se bazau pe acceptarea lor. „Vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2:4). Pavel nu și-a trăit viața comparându-se cu ceilalți, demonstrându-și superioritatea și încercând să fie cel mai bun sau cel care ține totul sub control. Știind că are deja aprobarea lui Dumnezeu, el a fost eliberat de asemenea anxietăți și s-a putut bucura de viața și slujirea la care l-a chemat Dumnezeu. Când suntem imaturi, ne îngrijorează ceea ce cred ceilalți despre noi, însă pe măsură ce ne maturizăm mai mult, ne dăm seama că de cele mai multe ori ei nu se gândesc la noi. Sunt prea ocupați gândindu-se la ei înșiși – sau făcându-și griji pentru ceea ce credem noi despre ei! Știind că ai aprobarea lui Dumnezeu, ai puterea de a înfrunta critica și conflictul, întrucât ai siguranța identității tale proprii – adică: răscumpărat, chemat și aprobat de Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 4.1-14

Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei Îl căutau în ele pe Acela care nouă ne-a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5-7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (Ioan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său. În cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici Îl vedem ca „Piatra cea mai de sus a colţului” (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

În cele şapte candele ale sfeşnicului sfânt ne place să-i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii” (citiţi Matei 5.14-16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu zice Domnul oştirilor” (v. 6; Psalmul 44.3-8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte” din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici” (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

 

 

12 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Într-adevăr, ce națiune mare are dumnezeu atât de aproape de ei, cum este Domnul Dumnezeul nostru în orice Îl chemăm?
Deuteronom 4.7

Această imensă binecuvântare era însoțită de o responsabilitate pe măsură. De aceea era Israel îndemnat să asculte glasul Domnului și să împlinească poruncile Lui: ca să trăiască și să intre în stăpânirea țării. Ei nu trebuiau să adauge nimic la cuvintele Domnului, nici să scoată ceva din ele (versetele 1 și 2). De asemenea trebuiau să-și aducă aminte de lucrările mărețe ale lui Dumnezeu și de judecățile Lui asupra celor care îl urmaseră pe Baal-Peor; să-și aducă aminte de ceea ce văzuseră la Horeb, când le fuseseră date poruncile pe cele două table de piatră. Nu trebuiau să uite legământul pe care Domnul îl făcuse cu ei, ca nu cumva să-și facă vreun chip cioplit sau orice altceva pe care El îl interzisese – „Pentru că Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos” (versetul 24).

Era absolut imposibil pentru israeliți să se bucure de apropierea de un Dumnezeu sfânt, dacă sfințenia și adevărul nu locuiau în ei. Aceasta era responsabilitatea lor. Însă aceasta era de asemenea binecuvântarea lor, atunci când responsabilitatea era împlinită – Dumnezeu era aproape de ei în orice lucru în care aveau să-L cheme!

Noi, cei care credem în lucrarea împlinită a Domnului Isus, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos, și suntem aduși incomparabil mai aproape de Dumnezeu prin sângele lui Hristos (Efeseni 1.3; 2.13). Mai mult, Domnul Isus ne-a spus: „Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15.7; 16.24). Dumnezeu este aproape de noi în orice lucru L-am chema. Iar harul abundă față de noi prin dreptate, fiindcă prețul a fost plătit pentru ca noi să ne putem bucura de o astfel de apropiere. Sfințenia și adevărul trebuie să se găsească printre cei care cheamă numele Domnului (2 Timotei 2.19,22). Doar astfel ne putem bucura în mod practic de apropierea de Dumnezeu.

A Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie… Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.”
Naum 1.3

Să vezi şi să admiri

Într-o după-amiază de vară apăsător de fierbinte am hotărât să merg în pădure cu câinele meu. Lui îi plăcea să alerge în umbra răcoroasă a copacilor. După o jumătate de oră, când am sosit la marginea sudică a pădurii, m-am așezat sub un brad mare pe o bancă și am savurat liniștea în timp ce patrupedul cerceta adulmecând zona.

La orizont se vedeau vestitorii unei furtuni. Nori negri începeau să se formeze pe cer. Fulgerele care străluceau încă departe , se apropiau cu o viteză uluitoare. Şi tunetul creștea groaznic de repede.

M-am grăbit spre casă. Deodată se făcu lumină ca ziua. Bubuia de te asurzea. Pământul vibra și mirosea a ars. Apoi începu să plouă. Imediat începu să curgă ca din găleată. Când am ajuns acasă nevătămat, m-am pus pe genunchi și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ocrotire. Nu trăisem tocmai o demonstrare puternică a atotputerniciei Sale?

Fiecare om poate recunoaște în natură mărimea Creatorului său. „Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El” (Romani 1.20).

Ai stat vreodată liniștit în fața acestei dovezi a atotputerniciei lui Dumnezeu și te-ai plecat cu respect înaintea acestui Creator?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE SĂ IERȚI!

„Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva” (Marcu 11:25)

     Indiferent cât de mult se iubesc două persoane, în mod sigur vor apărea conflicte – or, acestea necesită manifestarea bunătății și a iertării. Știai că familiile care sunt fericite și care își păstrează căsnicia au același număr de certuri și de neînțelegeri ca și familiile care sunt nefericite și divorțează? Este dovedit statistic! Deci, nu absența conflictului face ca o căsnicie să se păstreze, ci abilitatea de a gestiona conflictul atunci când apare. Așadar, cum gestionezi conflictul? Practicând acea stăpânire de sine care împiedică un conflict să degenereze și să ducă la despărțire. Totodată înseamnă să știi ce să faci cu sentimentele rănite, cum ar fi mânia, dezamăgirea și speranțele distruse. Cu alte cuvinte, înseamnă să știi să ierți și să uiți. Dar suferința emoțională și situațiile încordate sunt aproape imposibil de uitat; cu cât încercăm mai mult, cu atât mai mult ni le vom aminti. Așadar, care este răspunsul? Adu-ți aminte să ierți! Încearcă să te porți cum Se poartă Dumnezeu cu noi. El alege să nu ne învinuiască de ceea ce știe despre noi. El spune în cuvântul Său: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25). Asta înseamnă că dacă ai ceva împotriva soțului sau soției tale, există o singură soluție: iartă și uită. Poate nu vei uita niciodată cum ai fost rănit, dar poți alege să ierți și să mergi mai departe. Nu, nu e ușor, dar o poți face. Cum? Amintindu-ți de lucrurile, știute sau neștiute de alții, pentru care te-a iertat Dumnezeu pe tine, și extinzând același har față de soțul sau soția ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 3.1-10

O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua care reprezintă poporul stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă am citit deja acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului” lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc” (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată” afirmă El, „am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac”, nu numai cu îmbrăcăminte curată, „ci cu haine de sărbătoare” (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7). Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.

Versetele 8-10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.


11 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin credință au cucerit împărății … au astupat gurile leilor … au scăpat de ascuțișul sabiei … alții au fost torturați … alții au fost încercați prin batjocuri și biciuiri, ba încă și lanțuri și închisoare.
Evrei 11.33-36

Evrei 11 se încheie cu descrierea faptelor de vitejie ale bărbaților și femeilor care au triumfat prin credință. Ei pot fi împărțiți în două categorii: cei care au fost în mod evident biruitori prin credință și cei care, în mod aparent, au fost biruiți, în ciuda credinței lor.

Prima categorie este una în care toți am dori să fim. Din ea fac parte oameni ca Ghedeon, Barac și Samson, care au fost judecători faimoși ai lui Israel, pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și elibera poporul. Au fost, de asemenea, oameni precum Daniel, care a supraviețuit în mod miraculos într-o groapă cu lei, sau oameni precum Ilie, care a biruit patru sute cincizeci de profeți falși chemând foc din cer.

Totuși au fost și alți oameni ai credinței care au fost aruncați în groapa cu lei și care au fost imediat sfâșiați în bucăți, sau alții care au fost băgați în închisoare și au sfârșit acolo. Mulți dintre martorii credincioși ai lui Dumnezeu au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu ferăstrăul, au fost uciși cu sabia sau au fost torturați.

Credința înțelege că, deși Dumnezeu este întotdeauna același, El nu acționează întotdeauna în același fel. Căile Lui sunt perfecte și întotdeauna lucrează spre binele suprem al celor care Îl iubesc. Spre lauda și gloria Sa, El va manifesta triumful credinței prin sfinții Săi din orice timp și din orice împrejurare.

A fost credința acestor oameni în van? Ce ne vor răspunde ei atunci când îi vom întâlni în cer? După ce au suferit împreună cu Hristos, vor și împărăți împreună cu El. „De aceea și noi, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus” (Evrei 12.1,2).

G W Steidl


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Apoi, Isus a zis: «Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca
Ioan 9.39

Esenţa cerului

La doar șase săptămâni după naștere, Fanny Crosby (1820-1915) a contractat o infecție oculară minoră. Medicul le-a recomandat părinților cataplasme fierbinți, dar din nefericire acestea i-au distrus vederea. Tatăl fetiței a murit înainte ca ea să împlinească un an. Astfel, ea a fost crescută de mama și bunica ei. La vârsta de opt ani, Fanny a scris prima poezie. La vârsta de zece ani recita cărți întregi din Biblie, inclusiv cele patru Evanghelii. Apoi a învățat să cânte la chitară și curând și-a pus poeziile pe note. La vârsta de cincisprezece ani a intrat la școala de nevăzători din New-York, rămânând acolo timp de optsprezece ani ca elevă și profesoară.

La vârsta de patruzeci și patru de ani, un compozitor și editor a încurajat-o să scrie cântece evanghelistice. În următoarea jumătate de secol, ea a așternut pe hârtie opt mii de imnuri și cântece evanghelistice. Într-o zi, un pastor scoțian a compătimit-o pe Fanny pentru faptul că nu i se dăduse și ei darul vederii. Ea a răspuns: „Dacă la naștere mi s-ar fi oferit posibilitatea de a alege, aș fi cerut să fiu oarbă, pentru ca atunci când voi merge în cer, prima față pe care o voi vedea, să fie a Celui care a murit pentru mine.” Pentru compozitoarea oarbă, esența cerului a fost: „Când Se va arăta El (Domnul), vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea…”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI PREA SOLICITAT?

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună…” (1 Corinteni 9:25)

     Când ești solicitat din punct de vedere spiritual, credința ta în Dumnezeu crește.

Când ești solicitat din punct de vedere mental, vechile tale idei sunt contestate și înlocuite cu altele noi.

Când ești solicitat din punct de vedere relațional, egoismul moare și ia naștere dragostea.

Deci, simți astăzi că ești supra-solicitat? Dumnezeu îngăduie să avem experiențe intense deoarece ne pregătește pentru cursa pe care ne-a chemat s-o alergăm în viață. De multe ori, sufletul nostru va experimenta loviturile vieții și va simți că nicio forță și nicio presiune nu mișcă problema din loc. Asta înseamnă să-ți fie solicitat sufletul!

Deseori, astfel de clipe nu reprezintă testul adevărat; ele sunt etape de încălzire care ne pregătesc pentru viitoare provocări. Ele sunt puncte de referință menite să ne ajute să nu intrăm în panică atunci când suntem în mijlocul cursei adevărate. Nu uita că Dumnezeu nu va îngădui vreodată ca o persoană să alerge pentru El sau cu El fără să-i fi fost testată gândirea, credința și aptitudinea ei de-a trăi și de-a iubi. Așadar, când te confrunți cu o problemă care nu dispare, respiră adânc și adu-ți aminte că Dumnezeu te pune la încercare. Această călire a sufletului nostru este cea care ne ajută să înfruntăm situațiile care credem că ne vor ucide, dar nu e așa; să trecem peste anumite perioade din care credeam că nu vom mai ieși, dar n-a fost așa! Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom trece prin momente și prin relații dificile, însă ele nu sunt decât ocazii în care să îngenunchem.

Așadar, când ai impresia că ești solicitat atât de tare încât crezi că vei fi zdrobit, nu renunța. Privește acest moment așa cum este – o pregătire pentru a alerga și a câștiga cursa pe care Dumnezeu a ales-o pentru viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 1.18-21; 2.1-13

Aceste viziuni care nouă ne par, fără-ndoială, atât de greu de înţeles, nu erau nici pentru tânărul Zaharia mai clare. Şi cum proceda el de fiecare dată când se afla în faţa unei noi enigme? Nu se temea să-l întrebe pe însoţitorul său ceresc. Să-i urmăm şi noi exemplul. Interesul nostru pentru Cuvânt va fi întotdeauna un lucru plăcut Domnului. Iar pentru a putea înţelege lucrurile minunate (sau minunile) din Cuvânt, să-I cerem Domnului să ne deschidă mintea (Psalmul 119.18; Luca 24.45; 2 Timotei 2.7).

Coarnele din cea de-a doua viziune corespund cailor din prima, adică marilor imperii ale naţiunilor, văzute aici sub caracterul lor de putere (comp. cu Daniel 8). Lucrători ridicaţi de Dumnezeu (asemenea lui Cirus) vor pune capăt puterii acestora.

Cea de-a treia viziune are ca subiect restabilirea Ierusalimului. În prezent pustiit, cu zidurile în ruină, cu porţile arse (Neemia 2.13), cetatea va fi din nou locuită. Domnul va fi împrejurul ei un zid gros de foc, iar sărmanii ei, risipiţi, vor fi strânşi acolo în siguranţă. Dragostea lui Dumnezeu pentru ei este atât de mare, încât cel care îi atinge „se atinge de lumina ochiului Său” (vezi Deuteronom 32.10). Mai presus de orice, ei au promisiunea prezenţei Domnului în glorie în mijlocul lor (v. 5, 10, 11). Aceleaşi privilegii sunt astăzi partea copiilor lui Dumnezeu.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: