Mana Zilnica

29 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vestea despre El se răspândea și mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-L asculte și să fie vindecate de neputințele lor. Și El Se retrăgea în pustiuri și Se ruga.

Luca 5.15,16

Cât de binecuvântată a fost lucrarea Domnului Isus! În acest capitol din Luca citim că Domnul, cu o singură atingere, l-a vindecat pe un om plin de lepră (versetele 12-14). Deși acest om a fost atenționat să nu spună nimănui nimic, totuși vestea s-a răspândit și mulțimile veneau de peste tot la El pentru a-L asculta și pentru a fi vindecate. Însă binecuvântatul Domn al gloriei n-a fost afectat de toată această efervescență, așa cum adesea stau lucrurile cu predicatorii populari de astăzi. Unii ar fi văzut în toată această situație nenumărate și minunate oportunități, însă Domnul Se retrăgea din mijlocul activității și Se ruga. El nu venise pentru a deveni celebru, ci pentru a face voia lui Dumnezeu. Marile mulțimi au tendința de a distrage de la realitate și de la adevărul mesajului harului, iar Domnul Se retrăgea în locuri pustii și liniștite pentru a Se ruga.

Rugăciunea Sa arată că El cântărea toate lucrurile în prezența lui Dumnezeu. Poate unii credeau că atunci era momentul potrivit pentru introducerea unei noi ere de binecuvântare și de alinare a multor suferințe ale omenirii, însă El nu venise să schimbe starea lumii, ci să mântuiască suflete din lume.

Dacă așa au stat lucrurile cu Stăpânul, cu cât mai mult ele trebuie să stea în același fel cu slujitorul! Cât de ușor este să cădem în capcana de a atrage atenția asupra noastră înșine, dacă prosperăm în lucrare și dacă mulți oameni sunt atrași prin ea! Facă Dumnezeu să știm cum să ne ferim de orice aclamare publică și să căutăm să stăm în prezența Lui, în rugăciune! „Ajunge ucenicului să devină ca învățătorul său, și robului ca stăpânul său” (Matei 10.25). Avem aici exemplul perfect al Domnului nostru Isus: El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine.

Isaia 54.10

Zi de zi (1)

Cântecul „Day by day” (Zi de zi) a fost compus de o tânără suedeză, Karolina Wilhelmina Sandell-Berg, care a trăit între anii 1832-1903. Prin harul lui Dumnezeu, ea a avut o importantă contribuție la îmbogățirea tezaurului de cântece creștine din țara sa, scriind circa 650 de imnuri, care au influențat puternic mișcarea de trezire spirituală din țările scandinave în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cântecul „Zi de zi” a fost scris în urma unei experiențe dramatice din viața Karolinei. Ea avea 26 de ani când tatăl ei a murit. Se afla într-o după-amiază în port, pentru că vaporul pe care tatăl ei tocmai se îmbarcase avea să plece spre Göteborg, traversând lacul Vättern. Vasul, înțesat de lume, s-a înclinat deodată și mulți călători, printre care și tatăl Karolinei, un devotat pastor luteran, s-au înecat sub privirile îngrozite și neputincioase ale rudelor de pe mal. În urma tragicului accident, din inima frântă a sărmanei orfane, prin harul lui Dumnezeu, au izvorât multe cântece, printre care și acesta, „Zi de zi”. Imnul nu exprimă nici supărarea pe Dumnezeu, nici deznădejdea; dimpotrivă, ne dezvăluie o tânără deplin încrezătoare în Domnul Isus Hristos, un suflet în care domnește pacea, în ciuda celei mai adânci dureri.

Pe acordurile lui, oricine este copleșit de necazuri se va simți îndemnat să se încredințeze cu totul în mâna tare a lui Dumnezeu, care poate salva! Dumnezeu pătrunde în situațiile noastre zilnice, pentru a ne fi alături cu ajutorul și cu sprijinul Său!

Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 1.1-11 · Psalmul 42.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

După iscusință, o altă cheie pentru a avea succes în meseria ta este munca susținută. Biblia afirmă că „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4) Întreabă orice angajator și îți va spune că cea mai mare provocare a lor este să găsească și să păstreze oameni pricepuți. Solomon ne mai spune că „Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbele 10:4).

A fi harnic înseamnă a fi disciplinat, motivat, atent, vrednic de încredere și capabil să duci la bun sfârșit ceea ce ai început. Și hărnicia este de neprețuit, pentru că este greu de găsit (vezi Proverbele 12:27). Biblia ne învață că șeful este responsabil să ofere un salariu corect pentru o zi de muncă, iar tu ești responsabil să-i oferi o muncă cinstită timp de o zi. Se spune că cineva s-a dus la un interviu pentru a se angaja și a fost întrebat dacă este o persoană responsabilă. El a răspuns: „Da, pentru că de fiecare dată când ceva se strica la locul meu de muncă precedent, șeful meu spunea că eu sunt responsabil!”

Serios vorbind, îți dorești să prosperi? Atunci, ai grijă ca angajatorul tău să prospere! Munca susținută, nu politica și manipularea, reprezintă calea spre succes. Biblia afirmă că „Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.” (Proverbele 12:24) În loc să caute modalități pentru a deveni mai buni, angajații leneși încearcă să dea vina pe șefi, pe metodele pe care trebuie să le folosească și pe colegii lor mai harnici. Acești oameni își doresc privilegiile de care se bucură alții, dar nu sunt dispuși să muncească pentru a le obține. Am aflat deja că „cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

Cei harnici dobândesc totul: satisfacția lucrului bine făcut, sentimentul propriei valori, reputația integrității, încrederea celorlalți, siguranța locului de muncă, profitul și promovarea. Iar dacă nu le primesc din partea șefului, ei vor auzi din partea lui Dumnezeu cel mai important mesaj: „Bine, rob bun și credincios…” (Matei 25:23)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 11:12-12:14

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat” (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume.

Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care–i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L–a întâlnit într-o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere”, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare.

Mai târziu, la Betel, după ce şi‑a curăţat casa, a învăţat să-L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24; 35). A strigat către Domnul, s-a smerit, a înlăturat dumnezeii străini ~ iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce–te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!” (comp. cu Isaia 31.6).

 

28 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu.

1 Ioan 3.1

În Cuvântul lui Dumnezeu citim că noi, cei care am găsit pacea cu Dumnezeu prin faptul că am primit, prin credință, lucrarea Domnului Isus, avem parte de numeroase binecuvântări. Aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că ni s-au iertat păcatele, ci și că am devenit copii ai lui Dumnezeu și că am primit o viață nouă. Această viață nouă este numită „viață veșnică” și este viața Domnului Isus Însuși; aici El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică (1 Ioan 5.20). Coloseni 3.4 ne spune clar că Hristos este viața noastră. Din Efeseni 1.3 aflăm, pe de altă parte, că noi suntem binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, în Hristos. Domnul Isus ne numește, în Ioan 20, frați ai Săi și ne spune: „Mă duc la Tatăl Meu și Tatăl vostru”. Iar în Ioan 14, El ne spune că Se va întoarce în casa Tatălui Său. Aceasta este casa unde El a locuit veșnic. Tatăl este Tatăl cel veșnic, iar Fiul este Fiul cel veșnic. Casa Tatălui nu este deci cerul creat și nici cerul veșnic. Și El a mers înapoi acolo unde n-a fost niciodată vreo creatură, căci creaturile își au casa în creație. El spune în continuare: „Mă duc să vă pregătesc un loc”. Cu alte cuvinte, El spune: «Mă duc înapoi, acolo unde Eu am fost dintotdeauna, în acel cer care este umplut cu dragostea Tatălui față de Fiul Său. Și Eu merg acolo să vă pregătesc un loc și, după ce fac aceasta, revin ca să vă iau și pe voi acolo – în acel loc în care n-a fost niciodată vreo creatură sau vreun înger, în care locuiesc din veșnicie numai Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt». Acolo vom fi noi conduși, pentru ca acolo să ne bucurăm de tot ce a fost partea Fiului și pentru ca acolo să ne găsim plăcerea în tot ce a fost partea Tatălui, așa cum găsim ca principiu în 1 Ioan 1.3: „Și părtășia noastră” – și aceasta înseamnă că avem ceva în comun – „este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos”. Vedem deci că ceea ce Domnul ne-a câștigat este mult mai mult decât faptul că judecata a fost îndepărtată de la noi și că nu vom fi aruncați în iad.

Înțelegem apoi că, pentru ca Dumnezeu să ne poată da toate acestea, trebuie să fie un motiv bine întemeiat. Acest motiv ne este prezentat foarte clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Este ceea ce Domnul Isus a înfăptuit la cruce.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și a stat lângă mare.

Matei 13.1

Domnul Isus a stat jos

În timpul slujbei Sale pentru oameni, Domnul Isus a străbătut kilometri fără număr prin țara Israel. Totuși, în câteva locuri ni se spune despre El că „a stat”.

În Matei 13.1, Isus a ieșit din casă și a stat lângă lacul Ghenezaret. Fiindcă oamenii din Israel Îl respinseseră, El S-a îndepărtat de acest popor și Și-a îndreptat mesajul Său către toți oamenii, indiferent de naționalitate. Cu un calm desăvârșit, El le-a spus mulțimilor câteva pilde despre Împărăția cerului și Și-a luat timp special pentru a-i învăța pe ucenicii Săi acest nou adevăr.

Altă dată, Domnul a urcat pe munte și a stat jos acolo (Matei 15.29). Au venit mulți oameni la El și au adus cu ei paralizați, orbi și muți, pe care i-au așezat la picioarele Lui. El S-a îngrijit de ei și i-a vindecat. Fiecare a avut parte de ajutorul Mântuitorului.

În Marcu 12.41 citim că Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri din templu. De acolo, El a privit cât puneau oamenii și a evaluat darul lor. Cât de mult S-a bucurat când o sărmană văduvă a venit și I-a dat lui Dumnezeu tot câștigul ei, arătând astfel că ea aștepta totul de la El!

În tot ce făcea Domnul Isus strălucea gloria Sa. Indiferent că S-a ridicat sau că a stat jos, El a acționat întotdeauna în mod desăvârșit.

Ce Domn vrednic de adorare!

Citirea Bibliei: Ieremia 52.17-34 · Romani 16.17-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi…” (Proverbele 22:29)

Înțeleptul Solomon scrie: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dar iscusința nu se transmite genetic, ci trebuie să depui eforturi ca s-o dobândești. Uneori lucrul acesta înseamnă să lucrezi până târziu, să-ți împingi limitele și să refuzi să te mulțumești cu puțin. Când te uiți la adevărații artizani, simți stimă față de ei, nu-i așa?

Observă atenția lor la detalii, refuzul lor de a face „lucru de mântuială”, răbdarea lor, dedicarea lor și mândria lor la locul de muncă. Ei inspiră încredere și respect. Nu există o demonstrație mai practică a creștinismului adevărat! Când ei vorbesc, lumea ascultă. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, încearcă să-ți împărtășești credința celor care te consideră necinstit, nepoliticos și indiferent. Trebuie să păstrezi tăcere, până îți câștigi dreptul de a fi ascultat!

Biblia spune că indiferent care ar fi meseria ta, trebuie „să faci totul în Numele Domnului Isus, și să mulțumești, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17) Pentru că Îl reprezinți pe Hristos, iar Duhul Sfânt locuiește în tine, tu trebuie să ridici la nivel de excelență standardul în domeniul tău de activitate. Dacă ești patronul unei companii, angajații și clienții tăi trebuie să aibă încredere că nu vor obține de la tine nimic altceva decât ce este mai bun!

Un lucrător iscusit nu poate să piardă pentru că Dumnezeu promite că munca sa va atrage inevitabil atenția celor care îl vor promova și îl vor recompensa (vezi Proverbele 22:29). Poate va începe de jos, dar la fel ca frișca, locul lui va fi în vârf. Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au început ca robi în Babilon. Dar au ajuns să fie consilierii cei mai apropiați ai împăraților. De ce? „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele.” (Daniel 1:20)

Dacă rămâi dependent de Dumnezeu, și tu poți fi ca ei!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 11:1-11

Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.

După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s-o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându-l în braţe, dându‑i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să‑l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N–au cunoscut că Eu îi vindecam” (v. 3).

Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te–ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă–te atras, adus de corzile dragostei Sale.

27 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

2 Corinteni 5.21

Să avem grijă să nu ne jucăm cu păcatul! Să ne amintim că, pentru a putea fi îndepărtată vina chiar și a celui mai mic păcat, a fost necesar ca Binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos să treacă prin chinurile inexprimabile ale calvarului. Acel strigăt plin de durere, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, este singurul lucru care poate să ne dea o idee corectă despre ceea ce înseamnă păcatul; iar în profunzimea acelui strigăt nu poate pătrunde nicio ființă omenească sau angelică. Dar, deși nu putem cuprinde profunzimea tainică a suferințelor lui Hristos, cel puțin putem încerca să medităm mai mult asupra crucii și a patimilor, iar în acest fel putem înțelege mult mai profund ce înseamnă toată grozăvia păcatului, în ochii lui Dumnezeu. Dacă păcatul a fost atât de groaznic, atât de respingător pentru un Dumnezeu sfânt, încât El a fost forțat să-Și îndepărteze lumina feței Lui de la Cel binecuvântat, care locuia în sânul Tatălui din toată veșnicia, dacă a trebuit să-L părăsească, deoarece El purta păcatul în trupul Său pe lemn, cât de teribil trebuie să fie păcatul?

Cititorule, să luăm aminte cu toată seriozitatea asupra acestor lucruri! Fie ca ele să aibă un loc profund în inimile noastre, care sunt așa de ușor predispuse să se vândă păcatului! Cu câtă ușurătate gândim uneori la prețul pe care l-a plătit Domnul Isus! El nu a plătit doar cu prețul vieții, ci cu ceea ce era mai bun și mai drag decât viața, cu lumina feței lui Dumnezeu! Fie ca și noi să avem un sentiment mai profund cu privire la urâciunea păcatului! Fie să veghem, cu sârguință, ca ochii să nu ni se îndrepte în vreo direcție greșită, pentru că putem fi siguri că inima va urma ochii și picioarele vor urma inima, iar astfel ne vom îndepărta de Domnul, vom pierde simțământul prezenței și al dragostei Lui și vom ajunge nenorociți sau, într-o stare și mai rea, morți, reci și nesimțitori – „împietriți prin înșelăciunea păcatului” (Evrei 3.13)!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt o mare adâncime. Doamne, Tu sprijini pe om și pe animal.

Psalmul 36.6

Avalanșa de pământ

Șase sute de locuitori ai unui sat de munte din Mexic le datorează viața turmelor lor vigilente. Aceste animale au simțit, se pare, nenorocirea care se apropia și au fugit. Posesorii lor le-au urmat în goană, în timp ce satul în spatele lor a fost acoperit de o avalanșă de pământ. Aproape toți locuitorii au putut fugi la timp.

Animalele au fost înzestrate de Creator cu instincte sigure; fără puternicul lor reflex de evadare, ele ar ajunge în mari pericole, fără ajutor. Suntem noi, oamenii, mai slabi, pentru că ne lipsesc aceste instincte? Nu, căci pe noi Dumnezeu ne-a înzestrat cu alte daruri. Noi avem minte și deci capacitatea de a auzi, de a recunoaște, de a înțelege, de a trage concluzii.

Dumnezeu ne face atenți în Biblie cu privire la cel mai mare pericol care amenință viața noastră. El ne spune că ne aflăm pe calea spre pierzare, pentru că suntem păcătoși. Fără ajutor, noi ne îndreptăm către cumplita pedeapsă a vinei noastre. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Dumnezeu L-a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru, pentru că vrea să ne scape pe noi de judecată. Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în siguranță față de avalanșa judecății divine. Dar trebuie să luăm în serios atenționarea și să folosim cu încredere Calea de ieșire!

Citirea Bibliei: Ieremia 52.1-16 · Romani 16.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE ÎNTĂREȘTI ÎN DOMNUL – Fundația S.E.E.R. România

„Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

Ca orice competență, tăria mentală, emoțională și spirituală poate fi învățată.

Iată cum:

1) Redefinește-ți obstacolele ca pe o poartă spre ceva mai măreț.

2) Adu-ți aminte că oamenii de succes nu doar se confruntă cu împotrivirea, ei o îmbrățișează!

3) Nu mai acorda atenție criticilor și concentrează-te să faci ce știi tu mai bine.

4) Trezește-te în fiecare zi aducându-ți aminte că rugăciunea și mulțumirea creează un mediu fertil pentru credință.

5) Vorbește tot mai mult despre credință atunci când îți este teamă.

6) Învață din eșecuri și adu-ți aminte de numeroasele ocazii în care ai avut succes.

7) Imaginează-ți victoria înainte de a intra în luptă.

8) Refuză să rămâi cantonat în trecut și nu te îngrijora cu privire la viitor; astăzi este ziua în care ai cea mai mare influență.

9) Găsește o soluție, în loc să te plângi.

10) Înlocuiește îndoiala cu credința.

11) Când lucrurile par lipsite de speranță, adu-ți aminte că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27).

12) Când te simți singur, gândește-te la toți cei ce te-au ajutat, te iubesc și te susțin.

13) Roagă-te pentru călăuzire, când ești ocupat până peste cap (vezi Iacov 1:5). 14) Odihnește-te când ești obosit, dar nu te da bătut. Termină într-o notă bună tot ceea ce faci.

15) Nu uita că „poți totul în Hristos”, când crezi că nu poți (Filipeni 4:13)!

16) Recunoaște care sunt lucrurile pe care nu le poți controla, concentrează-te pe cele pe care le poți controla, și predă restul lui Dumnezeu!

17) Fă exerciții fizice dacă poți, pentru a dobândi un simț al controlului și pentru a te ajuta să-ți îmbunătățești starea de spirit.

18) Râzi – pentru a reduce stresul, pentru a-ți întări sistemul imunitar și pentru a-ți îmbunătăți fluxul sanguin.

19) Fii bun. Cercetările arată că oamenii care au trimis scrisori sau e-mailuri de mulțumire cuiva care i-a ajutat, au avut o stare de spirit mai bună aproape o lună. Așadar, nu mai ai motive de văicăreală, nu-i așa? Deci, întărește-te în Domnul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 10:1-15

„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor”, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel aduce rod pentru sine”, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.

Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile”. „Ah! ~ scria cineva ~ nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?” Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul”. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).

26 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu.

Romani 11.21,22

Dumnezeu poate tăia Biserica de nume, în deplină conformitate cu revelația făcută despre Sine Însuși, deoarece aici nu este vorba de harul Său, de bunătatea Sa sau de mântuirea personală, ci numai de responsabilitate. Și aceasta face ca purtarea Sa față de aceste ramuri să fie o înștiințare deosebit de serioasă pentru noi, știind că același principiu se aplică atât mărturiei națiunilor, cât și iudeilor. Totuși, este un fapt bine cunoscut că Dumnezeu l-a înlăturat pe Israel ca mărturie vizibilă, care-I purta Numele în lume. Și El în același fel va înlătura Biserica, dacă ea dă greș în răspunderea pe care o are pe pământ. În felul acesta vedem cum Dumnezeu Își menține cârmuirea cu privire la mărturia pe care trebuie s-o dea poporul Său în fiecare dispensație și că, deși mântuirea este asigurată pentru totdeauna în mod individual persoanelor, atât în Israel cât și în Biserică, amândouă vor fi înlăturate în ce privește mărturia lor publică, deși Israel va fi ulterior restabilit.

A stăruit Biserica în bunătatea lui Dumnezeu? Ceea ce vedem acum în creștinătate este oare ceea ce a pus Dumnezeu în Biserica Sa la început, sau este cu totul altceva? Nu s-a îndreptat Biserica de nume spre ceremonii, forme și spre tot felul de lucruri care nu sunt deloc Hristos, pentru a dobândi mântuirea? Ea n-a stăruit în bunătatea lui Dumnezeu! Dar, dacă n-a continuat în bunătatea lui Dumnezeu, întreaga creștinătate – spune apostolul – va fi tăiată, iar iudeii vor fi altoiți din nou. Îndată ce Domnul va strânge adevărata Biserică a lui Dumnezeu și o va lua în cer, El îl va restabili pe Israel.

A spune că Trupul lui Hristos sau vreun mădular adevărat al acestui Trup va fi tăiat de la Hristos ar fi, pur și simplu, un lucru monstruos. Însă sistemul religios exterior, care a înlocuit iudaismul, va fi tăiat. Trupul, așa cum îl vede Dumnezeu, este întotdeauna real, nu poate să existe vreun mădular fals în el, căci Trupul este format de Duhul Sfânt. Nu trebuie să confundăm ceea ce zidește Hristos cu ceea ce zidește omul. Porțile Locuinței Morților nu vor birui ceea ce zidește Hristos. În lucrarea omului însă ne putem aștepta la lemn, fân, trestie, ne putem aștepta să găsim o casă mare, în care sunt și vase de necinste, o formă de evlavie a cărei putere este tăgăduită și de care trebuie să ne depărtăm.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi odihnă undeva!”.

Psalmul 55.6

Aripi de vultur, nu de porumbel

În versetul de astăzi, David exprimă printr-un limbaj poetic ceea ce ne preocupă pe mulți, dar probabil că noi o spunem prin cuvinte mai directe: „Aș vrea să renunț la toate aceste lucruri!”.

De multe ori avem parte de lucruri care ne obosesc: probleme la locul de muncă, necazuri în familie, conflicte din cauza bolii și a vârstei înaintate, greutăți în conviețuire. Pentru unii, acestea reprezintă „pâinea zilnică”. Și cum nu întrezăresc nicidecum capătul tunelului, ar dori să plece cât mai departe posibil, într-un loc unde să nu mai audă și să nu mai vadă nimic din problemele acestea. David își dorea aripile unui porumbel pentru a scăpa de toate necazurile.

Bineînțeles că problemele nu se rezolvă astfel. Dumnezeu nu ascultă astfel de cereri, pentru că ele sunt nebune. Oare ceea ce este pentru noi nu vine tocmai de la El? Ceea ce apasă din afară asupra noastră face parte din planul Său înțelept! Din școala lui Dumnezeu este imposibil să fugim!

Nu există așadar nicio cale de ieșire, nicio mângâiere divină? Ba da! Dumnezeu ne dă aripi, dar nu aripile unui porumbel, ci cele ale unui vultur: „Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi” (Isaia 40.31). Cu încredere în Dumnezeu și cu răbdare obținem putere și curaj pentru a ne avânta în pofida greutăților și pentru a merge mai departe pe calea credinței.

Citirea Bibliei: Ieremia 51.34-64 · Romani 15.23-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10)

Biblia spune: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos.” (1 Petru 4:10-11)

Unii creștini cred că ar trebui să ai parte de-o epifanie, asemănătoare celei pe care a avut-o apostolul Pavel pe drumul Damascului, ca să știe că a fost „chemat”. Nu, darul pe care ți l-a oferit Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este cheia chemării la lucrarea pe care dorește El s-o faci. Nu poți fi mereu ceea ce dorești să fii, dar poți fi ceea ce Dumnezeu te cheamă să fii. Ce îți place ție să faci cel mai mult și faci bine? Este cumva muzica punctul tău forte? Sau cifrele? Ori învățarea – predarea? Sau să lucrezi cu copiii?

„Fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Corinteni 12:7) Asta înseamnă că unele lucruri, pe care alții le consideră plictisitoare pentru ei, pe tine te vor energiza și te vor motiva. Biblia spune că Dumnezeu zidește o „casă duhovnicească” (1 Petru 2:5). Iar în ea există un loc și pentru tine. Asta risipește concepția greșită că tu nu ai valoare doar pentru că nu ai aceleași talente pe care le au alții. De asemenea, îți definește responsabilitatea reală de a distruge mitul că tu trebuie să faci totul. Scopul tău trebuie să fie acela de a rămâne în interiorul granițelor planului pe care Îl are Dumnezeu pentru tine (vezi 1 Corinteni 12:27).

Așadar, în loc să-ți plângi de milă pentru competențele pe care nu le ai, despachetează darul pe care ți l-a oferit Dumnezeu și pune-l la lucru.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 9:1-17

Evenimentele istorice care corespund acestor profeţii sunt relatate în capitolele 15.8-17.18 din cartea 2 Împăraţi.

Cei din urmă împăraţi ai lui Israel au considerat ca fiind o politică înţeleaptă aceea de a se sprijini alternativ pe Egipt şi pe Asiria (v. 3; comp. cu capitolul 7.11,12 şi cu 2 Împăraţi 17.4), însă tocmai aceasta le-a adus pieirea.

La rândul lor, cei scăpaţi din Ierusalim şi din Iuda caută să se refugieze în Egipt (la Nof, sau Mof) mai degrabă decât să rămână în „ţara Domnului”, cum fuseseră îndemnaţi de Ieremia (v. 6; Ieremia 42.10,19).

Nu suntem oare şi noi asemenea lor? De câte ori nu ni se întâmplă şi nouă ca, izbindu–ne de câte o greutate, să căutăm ajutor mai degrabă la oameni decât la Domnul (Psalmul 60.11)? Efraim trebuia să fie lipsit de fii, să rămână steril şi fără roade pentru Dumnezeu, asemenea smochinului pe care l–a blestemat Domnul (v. 16; Marcu 11.12‑14). Această profeţie se împlineşte prin risipirea actuală a celor zece seminţii, până la restabilirea lor pentru împărăţia milenială. Cât despre iudeii propriu-zişi (Iuda şi Beniamin), soarta lor, de la respingerea lui Mesia, este de a fi „rătăcitori printre naţiuni” (v. 17; Deuteronom 28.64,65). Necunoscând timpul „cercetării” lor în har (Luca 19.44 sf.), ei trebuie să fie cercetaţi prin judecată (v. 7).

25 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi nu L-ați cunoscut astfel pe Hristos, dacă, într-adevăr, L-ați auzit și ați fost învățați în El, după cum este adevăr în Isus: că, în ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre.

Efeseni 4.20-23

Dacă urechile noastre sunt deschise pentru a-L asculta și dacă avem dorința să fim învățați de El, întregul nostru caracter și toată purtarea noastră vor fi în contrast deplin cu cele ale oamenilor nemântuiți. Adevărul care este „în Isus” constituie o expresie neobișnuită în Scriptură. Ea face referire la adevărul exemplificat în viața smerită a Domnului Isus pe pământ. Dacă mă gândesc la ce înseamnă adevărul cu privire la caracter și la purtare, îl văd exemplificat în mod perfect în viața Omului dependent. „Hristos” este titlul Său oficial (versetul 20) și, cu cât învăț mai mult despre El ca înălțat la dreapta lui Dumnezeu, cu atât voi aprecia și voi înțelege mai mult adevărul practic, așa cum îl vedem în întreaga Sa purtare ca Om pe pământ. A fi învățat în Hristos înseamnă a învăța despre El ca Obiect al adorării mele, înălțat deasupra mea, însă expresia „după cum este adevăr în Isus” înseamnă a învăța despre El ca Exemplu al meu practic, în viața Lui de aici de jos, de pe pământ.

Omul cel vechi, cu felul lui de viață, a fost dezbrăcat o dată pentru totdeauna. Niciun credincios nu mai poate fi vreodată ceea ce a fost înainte de convertirea sa. El a fost înnoit în duhul minții sale – atitudinea minții lui a fost schimbată. Deși carnea rămâne în el, aceasta nu-l mai domină, fiindcă ea a fost înlocuită de un alt factor de control. Credinciosul s-a îmbrăcat cu omul cel nou, care este potrivit cu natura lui Dumnezeu și creat în dreptate și în sfințenia adevărului (versetul 24). Dreptatea înseamnă a acționa în conformitate cu orice relație în care ne-am afla. Sfințenia înseamnă a iubi ceea ce este bun și a urî răul. Însă adevărul lui Dumnezeu este cel care decide ce este bun și ce este rău, nu conștiința sau opinia cuiva. De vreme ce acesta este noul nostru caracter, să umblăm potrivit lui!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.

Ioan 16.33

„V-am spus aceste lucruri”

Cu aceste cuvinte Și-a încheiat Domnul Isus îndrumările Sale pline de dragoste pentru ucenicii Săi, pe care le găsim în Evanghelia după Ioan, în capitolele 14, 15 și 16. El urma să Se întoarcă la Tatăl, însă ucenicii rămâneau în lumea dușmănoasă, care îi va urî, așa cum și pe El L-au urât (Ioan 13.1; 15.18). În lume vor avea necazuri, dar asigurările Sale îi vor ajuta să aibă în El pace.

Mai întâi, Domnul le prezintă ucenicilor legătura lor cu El. Ei, într-adevăr, nu-L vor mai vedea; dar ei trebuiau să creadă în El. Domnul le va pregăti un loc în Casa Tatălui și va reveni El Însuși pentru a-i lua la Sine în slavă (Ioan 14.1-3).

După aceea, El le pune înaintea ochilor legătura lor cu Tatăl. Această legătură se bazează pe moartea și învierea Domnului. Tatăl Însuși îi iubește pe cei care cred și ei pot veni cu toate rugăciunile lor la El (Ioan 16.23-28).

Iar la final, Domnul Isus le spune ucenicilor despre legătura lor cu un alt Mângâietor, Duhul Sfânt. El va fi la ei și în ei și îi va învăța totul și le va aminti ceea ce le spusese Domnul; le va vesti și cele viitoare. Mai presus de toate însă Îl va glorifica pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 14.16,17,26; 16.13,14).

Aceste adevăruri mărețe ar trebui să-i bucure pe toți credincioșii, chiar dacă trec prin multe greutăți.

Citirea Bibliei: Ieremia 51.1-33 · Romani 15.14-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA SCHIMBĂ TOTUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:28)

Afirmația că „rugăciunea schimbă totul” capătă o nouă semnificație atunci când folosești Sfânta Scriptură în rugăciune. Asemenea rugăciuni Îl fac pe Dumnezeu să lucreze pentru tine. În plus, tu ești cel schimbat prin intermediul lor. Când rostești Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale, iată ce se întâmplă:

1) Credința ta crește și te ajută să primești mai mult din ce ți-a promis Dumnezeu.

2) Mintea ta este înnoită și te face să vezi lucrurile diferit.

3) Cunoști voia desăvârșită a lui Dumnezeu.

4) Poți umbla în adevăr.

5) Crești în maturitatea ta spirituală.

6) Te apropii mai mult de Dumnezeu și ai o relație mai profundă cu El.

7) Te deprinzi cu căile Domnului și ele devin căile tale.

8) Înțelegi răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile tale.

9) Te schimbi în bine.

10) Te uiți la Mielul lui Dumnezeu care este chiar centrul Bibliei!

Iată câteva versete din Psalmul 119 pe care le poți spune în rugăciunile tale: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (vers. 18); „Învaţă-mă orânduirile Tale! Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.” (vers. 26-27); „Ridică-mă după Cuvântul Tău!” (vers. 28); „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.” (vers. 97-98); „Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!” (vers. 116); „Dă-mi pricepere, ca să trăiesc!” (vers. 144).

Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 8:1-14

Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel” (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc” (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!”, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2‑4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu”, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28‑33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.

Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu-ţi găseşti plăcerea” (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele” (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună”! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului” (2 Timotei 2.19-22)!

24 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și [Iacov] a visat. Și iată o scară ridicată pe pământ, și capătul ei ajungea la ceruri. Și, iată, îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe ea.

Și [Ștefan] a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.

Geneza 28.12; Fapte 7.56

În zilele lor, Iacov și Ștefan au avut în aceeași manieră cerul deschis înaintea ochilor și li s-a dat să vadă ceea ce-i interesa în mod personal acolo. O scară a fost pusă sub privirile lui Iacov, ale cărei capete atingeau într-o parte cerul, iar în cealaltă chiar locul unde el stătea culcat. Era un loc neînsemnat și lipsit de cinste, martor de asemenea al greșelii și stării nenorocite a lui Iacov. Totuși, scara a fost așezată pe el, iar glasul Domnului care Se afla în slavă deasupra lui i-a vorbit lui Iacov despre binecuvântare, despre siguranță, despre călăuzire și despre moștenire.

Ștefan, la rândul lui, a văzut și el cerul deschis și slava de acolo. Iar Fiul Omului stătea în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Acest lucru i-a descoperit martirului, așa cum scara îi descoperise patriarhului, faptul că împrejurările sale constituiau chiar în acel moment gândul și obiectul cerului.

Așa au stat lucrurile, în două feluri asemănătoare, pe aceste căi depărtate una de alta, a lui Iacov și a lui Ștefan, depărtate între ele și depărtate de noi. Timpul însă nu contează. Credința vede aceleași ceruri deschise acum; și află, de asemenea, precum cei din vechime, că ele sunt ale noastre. Află că există legături între ele și împrejurările noastre. Pentru ochiul credinței există o scară; înaintea ei stă cerul deschis, iar „Omul Hristos Isus” este văzut acolo – Mijlocitorul noului legământ, Marele Preot, Avocatul de la Tatăl, Cel care simpatizează cu noi; de asemenea, Înainte Mergătorul nostru în acele locuri ale slavei.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gustați și vedeți ce bun este Domnul!

Psalmul 34.8

„Aș vrea și eu ochii bunicului”

Micuța noastră se bucură foarte mult ori de câte ori cutreieră cu bunicul ei pe dealuri și prin păduri. De fiecare dată, el îi arată ceva nou din natură și astfel ea învață multe minuni din creația lui Dumnezeu.

Odată, când ea s-a întors acasă după o plimbare cu bunicul, i-a spus mamei ei: „Ce fericită aș fi dacă aș avea ochii bunicului, el vede mult mai multe decât mine!”. — „Nu te înțeleg”, i-a răspuns mama, „chiar ieri bunicul s-a plâns că ochii i-au slăbit atât de mult, încât nu mai poate citi nimic fără ochelari”. — „Da, așa este, mamă, dar când suntem împreună afară, bunicul spune că el poate vedea în toate bunătatea lui Dumnezeu.” — „Draga mea, ceea ce îți lipsește ție nu sunt ochii bunicului, ci inima bunicului. Roagă-L pe Dumnezeu să pună în inima ta respect și dragoste pentru El. Atunci vei vedea și tu lucrurile așa cum le vede bunicul.”

Dacă avem astfel de inimi și astfel de ochi, vom putea recunoaște și noi dovezile bunătății lui Dumnezeu. În situațiile vieții zilnice aflăm că El ne vrea binele în fiecare zi. Acesta este un motiv de a-I mulțumi necontenit pentru ajutorul Său, pentru ocrotirea Sa, pentru bunătatea Sa.

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține bunătatea Lui!” (Psalmul 107.1).

„O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!” (Psalmul 107.8).

Citirea Bibliei: Ieremia 50.29-46 · Romani 15.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU SE VA ÎNGRIJI DE TINE! – Fundația S.E.E.R. România

„N-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-ți pâinea.” (Psalmul 37:25)

Dacă îți faci griji că n-o să te descurci, ia Biblia și citește: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” (Psalmul 37:23-25)

S-ar putea să te afli astăzi pe marginea prăpastiei, dar Dumnezeu nu te va lăsa să cazi. Și dacă vei cădea, El te va prinde. Biblia spune: „El vă va da… veţi mânca și vă veți sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi…” (Ioel 2:26) Nu mai încerca să înțelegi toate lucrurile, ci începe să te sprijini pe Dumnezeu.

David scria: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra!” (Psalmul 37:3-5) Poate Dumnezeu nu-ți va da tot ce-ți dorești, dar El îți va da tot ce ai nevoie! Domnul Isus spune: „Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33) „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini…” (Psalmul 55:22)

Așadar, nu te îngrijora, Dumnezeu Se va îngriji de tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 7:1-16

„Am vrut să vindec pe Israel” (v. 1). „Voiam să–i răscumpăr” (v. 13). Acesta este gândul lui Dumnezeu! Şi la fel este şi cu privire la tine, prieten încă neconvertit, însă este nevoie ca dorinţa ta să răspundă intenţiei Sale (Ioan 5.6). „Am vrut să-i adun pe copiii tăi” se va adresa Isus, mai târziu, Ierusalimului; iar răspunsul a fost: „şi n-aţi vrut” (Luca 13.34).

Am putut observa deja starea morală deplorabilă a lui Israel, sub trăsăturile unei femei adultere (cap. 2) şi ale unei juncane îndărătnice (cap. 4.16). Aici el este comparat, succesiv, cu o masă de aluat dospit (v. 4), cu o turtă neîntoarsă (v. 8), cu o porumbiţă proastă (v. 11), cu un arc înşelător (v. 16). Pe un ton ironic, Domnul stigmatizează deopotrivă orgoliul şi lipsa lor de inteligenţă. Amestecul cu străinii a avut ca efect irosirea puterilor lui Efraim. „Perii albi” (v. 9) sunt semnul energiei scăzute „Şi el nu ştie”. În ce ne priveşte, să fim bine lămuriţi că a fraterniza cu lumea, indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul; şi, odată cu aceasta, fără să‑şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală. Exemplul lui Samson confirmă acest adevăr în modul cel mai solemn (citiţi Judecători 16.19,20).

23 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, vestind evanghelia păcii prin Isus Hristos (El este Domn al tuturor).

Fapte 10.36

Una dintre cele mai importante întrebări care poate fi adresată unei ființe omenești este aceasta: «Ai pace cu Dumnezeu?». Este o întrebare solemnă, care necesită un răspuns imediat din partea oricărei inimi. Nu există absolut niciun motiv pentru care un suflet tulburat să continue să nu aibă o pace stabilă cu Dumnezeu. Hristos a făcut pace prin sângele crucii Sale. Dumnezeu vestește pacea prin Isus Hristos și iată temelia solidă a păcii celui credincios: lucrarea încheiată a lui Hristos, primită pe baza autorității Cuvântului lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt.

Aceasta este temelia divină a păcii. Cu cât de bazăm mai mult pe ea, cu atât mai solidă va fi pacea noastră. Motivul pentru care mulți sunt într-o stare nenorocită de incertitudine este că nu se bazează, cu o credință absolută, pe temelia lui Dumnezeu. Ei se preocupă cu ei înșiși, în loc să se sprijine exclusiv pe Hristos. Ei privesc la experiențele lor, nu la Mântuitorul înviat. Simțămintele și eforturile lor îi preocupă, nu Hristos, și nădăjduiesc în zadar să obțină o îmbunătățire a lor înșiși, necăpătând altceva decât îndoieli întunecate. Inima lor este plină de teamă, iar duhul le este trist și abătut. Nu au siguranță divină, așa că încearcă să găsească mângâiere prin trăirea unei vieți religioase.

Însă temelia păcii noastre, în prezența lui Dumnezeu, nu este constituită nici de simțămintele, nici de experiențele și nici de exercițiile noastre spirituale, oricare ar fi acestea. Dumnezeu nu le-a vestit fiilor lui Israel, și nici nouă, pacea prin experiențe spirituale, ci prin Isus Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege deci viața, ca să trăiești.

Deuteronom 30.19

Dacă voi muri, va fi glorie!

Un tânăr se afla în spital și situația lui era foarte gravă. Un vizitator l-a întrebat: „Crezi că te vei însănătoși?”. Tânărul a răspuns: „Dacă mă voi însănătoși, va fi har; dar, dacă voi muri, va fi glorie!”. La scurt timp, el a plecat acasă la Domnul. Aceasta a fost o glorie.

Da, viața este har. Să fii sănătos și să îmbătrânești cu o sănătate bună este un har special. Dar dacă intervine moartea? Cu toții știm că ea intervine, mai devreme sau mai târziu, fie că o așteptăm, fie că nu. Atunci fie va urma gloria, fie va urma disperarea eternă, iadul, așa cum îl numește Biblia.

Dumnezeu pune înaintea noastră „viața și moartea”, „binecuvântarea și blestemul”. Dumnezeu nu forțează pe nimeni, însă fiecare trebuie să aleagă: viață și binecuvântări, bucurie veșnică și glorie, dacă Îl alege pe Dumnezeu – sau moarte și blestem, „plânsul și scrâșnirea dinților”, dacă Îl respinge pe Dumnezeu (Matei 13.42).

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a spus: „Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață!” (Ioan 5.40). Oare nu simțim durerea din glasul Domnului când adresează aceste cuvinte? Acum trebuie să le rostească din nou, poate către cineva care citește aceste rânduri. Suntem îndemnați cu atâta solemnitate și totodată cu atâta iubire: „Alege deci viața, ca să trăiești”.

„Plecați urechea și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi” (Isaia 55.3). Nu respingeți o astfel de chemare făcută din iubire!

Citirea Bibliei: Ieremia 50.1-28 · Romani 14.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare” (Eclesiastul 2:20)

Vorbim despre câteva dezamăgiri care ne pot ataca. Al patrulea tip de dezamăgire este cel cauzat de persoanele cu care lucrezi. Tu nu vei reuși în viață fără persoanele potrivite. Dar când cei pe care te bazezi te dezamăgesc, e dureros. Imaginează-ți dezamăgirea simțită de Moise. El îl lăsase pe fratele său Aaron la conducere, în cele patruzeci de zile cât fusese pe Muntele Sinai, ca să primească Cele Zece Porunci. Și când se întoarce, ce găsește? Poporul Israel închinându-se unui vițel… făcut de Aaron! Când Moise avusese nevoie de el cel mai mult, Aaron eșuează lamentabil. Să ne uităm însă la Moise: un lider adevărat care se ridică deasupra dezamăgirii. El îl confruntă pe Aaron, aduce fapta înaintea lui Dumnezeu și se roagă pentru iertarea poporului. Dumnezeu răspunde și apoi îi reamintește lui Moise misiunea sa: „Du-te dar şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34).

Dezamăgirea nu-ți anulează misiunea – sau prezența lui Dumnezeu. Așadar, fă ce ți-a spus Dumnezeu! Al cincilea tip de dezamăgire este cel cauzat de cei în care ți-ai investit viața. Să ne uităm din nou la Moise, pastor fondator al „Bisericii din pustie”… Adunarea sa era formată din sclavi eliberați și binecuvântați, care se îndreptau spre Țara promisă, însă fără o fărâmă de loialitate sau recunoștință pentru cel care pusese totul la bătaie și renunțase la multe ca să facă posibile toate acestea. Abia fuseseră eliberați din sclavia Egiptului, și ei s-au întors împotriva lui Moise, acuzându-l, învinovățindu-l și ocărându-l (vezi Exodul 14). A fost Moise dezamăgit și rănit? Da. Însă de fiecare dată când și-a dorit să renunțe, a discutat cu Dumnezeu, s-a rugat pentru turma ce se tot văicărea, a primit instrucțiuni noi „de la centru” și… s-a întors la responsabilitățile sale! Asta fac oamenii lui Dumnezeu atunci când sunt dezamăgiți și doresc să renunțe. Și tu trebuie să faci la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 6:1-11

Osea tocmai enunţase ceea ce aşteaptă Dumnezeu pentru a-l vindeca pe Israel: „până îşi vor recunoaşte vina” (cap. 5.15). Nu este deci impresionant să-l vedem pe profet cum, imediat după aceasta, îşi ia într–un fel poporul de mână şi–i spune: „Veniţi, să ne întoarcem la Domnul”? Cel ce a lovit ne va lega rănile.

Un păstor explica cum a fost nevoit să rupă el însuşi piciorul unei oi neascultătoare, pentru a o face dependentă de el şi pentru a şi–o ataşa prin îngrijirile sale. Versetul 4 redă în mare starea morală a poporului ~ şi, din nefericire, a multor creştini. Câţi nu au avut o convertire plină de promisiuni şi totuşi către ei se poate îndrepta acum această mustrare: „Bunătatea voastră este ca roua care trece curând” (v. 4; Apocalipsa 2.4)!

Fie ca, în pofida contactelor aducătoare de uscăciune cu această lume, Domnul să păstreze în inimile noastre prospeţimea afecţiunilor pentru El! În zadar aduceau Efraim şi Iuda animale pentru jertfe (cap. 5.6)! Domnul le răspunde: „Bunătatea Îmi place, nu jertfa” (v. 6, pe care Domnul îl citează în două rânduri fariseilor: Matei 9.13; 12.7). Dragostea pentru Hristos, însoţită de dragostea care decurge din aceasta, cea pentru aproapele, este singurul considerent pentru care Dumnezeu recunoaşte la cineva o slujire, orice-ar fi (1 Corinteni 13.1‑3).

22 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce rușine mamei lui.

Proverbe 29.15

În procesul de creștere a copiilor, doar vorbirea nu va fi de ajuns; cuvintele nu vor schimba tendințele lor naturale, nici nu vor înfrâna încăpățânarea. Asemenea viticultorului care își îngrijește via, este nevoie să cureți, să îndoi și să direcționezi tânăra mlădiță, dacă vrei să o educi pentru Dumnezeu și pentru dreptate. Multe mame își învață copiii corect, în ce privește teoria, însă, prin neglijență și indiferență, îi lasă să crească în direcția opusă. Aceasta este o piedică în calea educării copiilor; poate că preocupările casnice trebuie să fie puse deoparte pentru un moment, timp în care este necesară corecția și instruirea copiilor. Dar, dacă problema nu este rezolvată la momentul în care copiii sunt mici, odată cu creșterea copiilor se vor amplifica problemele. Multe mame neînțelepte, din comoditate, își lasă copiii în propria voie, uitând că Dumnezeu a spus: „Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar un copil lăsat în voia lui aduce rușine mamei lui”.

Vom atrage acum atenția asupra frumoasei atitudini a lui Manoah și a soției lui din Judecători 13. Când Îngerul Domnului le-a spus că vor avea un fiu, care va fi un nazireu și care îl va elibera pe Israel, „Manoah s-a rugat Domnului și a zis: «Te rog, Doamne, să mai vină la noi Omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis, și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște … Așadar, dacă se va împlini cuvântul tău, cum să ne purtăm cu copilul acesta?»” (Judecători 13.8,12). Această atitudine a fost foarte potrivită și foarte înțeleaptă. Ea ar trebui să fie starea sufletului și dorința arzătoare a fiecărei mame și a fiecărui tată. Adesea avem nevoie să ne reîntoarcem la Dumnezeu și să întrebăm: «Cum să ne purtăm cu copilul acesta și ce să facem cu el?».

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și de îndurare.

Iacov 5.11

Hristos este mângâierea mea

Frederick Tucker, fiul unei familii engleze foarte bogate, s-a născut pe 21 mai 1853 în nord-estul Indiei. Împreună cu prima lui soție și cu trei colaboratori, el a întemeiat în anul 1882 Armata Salvării în India. Prima lui soție a murit curând în timpul unei epidemii de holeră. Frederick s-a recăsătorit. A doua lui soție, Emma, era fiica întemeietorului Armatei Salvării (1865, Londra), William Both. Împreună au avut nouă copii, dintre care trei au murit de timpuriu. Și Emma s-a îmbolnăvit grav în India și au fost nevoiți să se mute în America.

Într-o zi, Frederick predica și spunea că Isus Hristos este plin de milă. După predică, un ascultător i s-a adresat cu un vădit reproș: „Dacă și soția dumneavoastră ar muri la fel ca a mea, iar copiii ar striga plângând după mama lor, nu ați mai spune nimic despre un Dumnezeu al dragostei care este milostiv”.

După câteva zile s-a întâmplat ceva de necrezut. Fiind într-o călătorie, Emma și-a pierdut viața într-un accident de tren! Când Frederick a stat cu cei șase copii ai lui în fața mormântului deschis, și-a amintit de cuvintele acuzatoare ale ascultătorului său și a spus: „De curând cineva mi-a spus că, dacă soția mea ar muri, atunci nu aș mai putea spune că Dumnezeu este plin de milă. Dacă acest bărbat este prezent aici, doresc să-i spun că Dumnezeu este cu mine. Da, durerea mea este foarte mare, dar tocmai astăzi Hristos este mângâierea mea”. Bărbatul acela era prezent acolo. Copleșit de mărturia lui Tucker, și-a deschis inima la mesajul salvator al evangheliei.

Citirea Bibliei: Ieremia 49.23-39 · Romani 14.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.” (Iov 30:26)

După dezamăgirea de sine despre care vorbeam ieri, un al doilea tip este dezamăgirea cauzată de lideri. Ar fi rezonabil să presupunem că te puteai încrede în Eli, marele preot al lui Israel. Asta a crezut și Ana, mama lui Samuel când i l-a încredințat pe fiul ei, convinsă fiind că îl va pregăti să fie un slujitor al lui Dumnezeu. Însă Eli avea o mare slăbiciune de caracter. Era părinte, dar unul care nu s-a implicat atunci când fiii săi au abuzat de privilegiile lor preoțești, acceptând mita și însoțindu-se cu femei ușoare. Cine l-ar fi putut învinovăți pe tânărul Samuel dacă ar fi eșuat, când a aflat că liderul pe care îl stima căzuse atât de jos? Dar nu, el nu și-a manifestat dezamăgirea, ci și-a ațintit privirea spre Dumnezeu!

Biblia spune că „Samuel creştea și Domnul era cu el.” (1 Samuel 3:19) Prin urmare, el a devenit unul dintre cei mai mari profeți ai poporului Israel. Cum poți face față dezamăgirii cauzate de un lider? Privind la Domnul!

Al treilea tip de dezamăgire este cel cauzat de familie. Să-l luăm ca exemplu pe Iosif. Când Dumnezeu i-a arătat viziunea succesului ce-l aștepta, el s-a gândit că frații săi se vor bucura. Dar ei au reacționat cu ură, și l-au vândut ca sclav. Departe de familie și de prieteni, el a zăcut ani de zile în închisoare pentru o faptă pe care nu o săvârșise. Această situație putea fi o invitație la amărăciune, la discuții nesfârșite despre răul care i-a fost făcut, și chiar la planuri de răzbunare. Dacă Iosif ar fi făcut așa, cred că ar fi murit ca un condamnat de rând, într-o închisoare străină. Dar Iosif L-a lăsat pe Dumnezeu să-l răzbune. Iar Dumnezeu va face la fel și pentru tine. „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” (Isaia 54:17)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 5:1-15

Profetul li se adresează într–un fel cu totul special mai-marilor lui Israel: „preoţilor!”, „casă a împăratului!”. Aceştia însă, care ar fi trebuit să fie un exemplu pentru popor, le–au devenit o cursă (v. 1), iar rezultatul este catastrofal: „şi ei s–au cufundat în stricăciunea necredinţei” (v. 2). În cap. 4.15, Domnul îl implorase pe Iuda să nu-l imite pe Efraim. În zadar! Imediat după ce a fost anunţată căderea lui Israel, versetul 5 adaugă: „chiar şi Iuda va cădea cu ei”.

Câtă inconsecvenţă şi mândrie la aceşti nefericiţi israeliţi! (v. 5). „Faptele lor nu–i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor” (v. 4). Şi, ca şi cum n–ar fi fost nimic ce făcuseră, ei se apropie de Domnul cu jertfe. Dar nu–L găsesc (v. 6), pentru că este o ofensă adusă lui Dumnezeu să pretinzi să împlineşti un serviciu religios fără să fii mai întâi în regulă cu El în privinţa păcatelor. Efraim îşi descoperă boala (v. 13).

În loc să se adreseze însă Marelui Medic, recunoscându–se vinovat (v. 15), el se întoarce spre Asiria, către împăratul Iareb.

Aşa fac mulţi oameni: când conştiinţa nu le dă pace, în loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, caută ajutor şi distracţie într-o lume care nu–i poate vindeca.

21 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Hiram, împăratul Tirului, ajutase pe Solomon cu lemn de cedru și cu lemn de chiparos și cu aur după toată dorința lui; împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileii. Și Hiram a ieșit din Tir, ca să vadă cetățile pe care i le dăduse Solomon, dar nu i-au plăcut. Și a zis: „Ce sunt cetățile acestea pe care mi le-ai dat, fratele meu?”. Și le-a numit țara Cabul, până în ziua aceasta.

1 Împărați 9.11-13

Hiram, împăratul Tirului, îl ajutase mult pe împăratul Solomon la zidirea templului (2 Cronici 2.1-15). Solomon, la rândul lui, i-a dat lui Hiram o parte din țara Galileii, ca dar pentru ajutorul primit de la el. Când Hiram a ieșit să vadă teritoriul care îi fusese dăruit, n-a fost impresionat deloc. El a numit acele cetăți „țara Cabul”, care înseamnă „bun de nimic”. Nu ni se spune care a fost reacția lui Solomon la aceasta, însă tăcerea lui pare să sugereze că nu a fost în dezacord cu evaluarea făcută de Hiram.

Acești doi împărați din Vechiul Testament au vizitat fiecare Galileea. Citim însă despre un al treilea Împărat, care nu numai că a vizitat Galileea, ci a trăit acolo cea mai mare parte a vieții Sale. Poporul din Galileea, care ședea în întuneric, a văzut „o mare lumină” (Matei 4.15,16). Domnul Isus a trăit printre cei sărmani din Galileea. Ucenicii Lui au fost galileeni, iar prima Sa minune relatată în Scriptură a fost făcută în Galileea (Ioan 2.11).

Ce contrast între Hiram și Domnul Isus! Hiram a gândit despre Galileea că nu era locul potrivit unde să locuiască un împărat și că tot acel ținut era „bun de nimic”. Hristos n-a purtat haine împărătești, nici n-a trăit într-un palat, ci a trăit în Galileea, printre „cei sărmani ai turmei”. În adâncă umilință, El S-a identificat cu ei într-o măsură atât de mare, încât a fost cunoscut ca „Galileeanul” (Luca 22.59). Acest Împărat este vrednic de toată lauda și adorarea noastră.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.

Evrei 2.14

Întruparea Sa și moartea Sa

În Evrei 2.10-18 vedem cum Domnul Isus îi sprijină pe răscumpărații Săi pe calea către gloria cerească. Pentru aceasta, au fost de îndeplinit două premise:

1. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să devină Om. Deoarece copiii lui Dumnezeu pe care îi duce în cer sunt din sânge și din carne, El a luat parte la ele în același fel. Prin naștere, El a devenit Om, pentru a avea parte de o viață omenească pe pământ. În timpul copilăriei Sale, în timpul cât a profesat meseria de tâmplar și în timpul slujirii Sale, El a cunoscut bine ce înseamnă viața omenească. Acum El poate să-i înțeleagă pe ai Săi și să-i ajute pe calea spre glorie.

Există totuși o mare diferență între El și cei credincioși. Isus a fost fără păcat. De aceea este scris că El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat” (Evrei 4.15). La El nu a existat niciun punct de atingere cu păcatul. El a fost curat, sfânt și fără păcat.

2. Isus Hristos a trebuit să moară. Prin moartea Sa la cruce, El l-a biruit pe Satan. Murind ca Om fără păcat, a împlinit în mod desăvârșit lucrarea de răscumpărare. Apoi a treia zi a înviat. Prin aceasta, Dumnezeu a confirmat biruința Lui asupra morții și a diavolului. Acum Domnul Isus îi eliberează de sub puterea lui Satan și a morții pe toți cei care cred în El. Ei se află pe calea către cer unde El îi va duce cu siguranță.

Citirea Bibliei: Ieremia 49.1-22 · Romani 13.11-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEZAMĂGIRII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

Pe parcursul câtorva zile vom privi la cinci tipuri diferite de dezamăgire.

Azi vorbim despre dezamăgirea cauzată de tine însuți. Este dezamăgirea care te obosește cel mai tare, întrucât te coboară în ochii tăi ca într-o spirală și este greu să-ți revii din ea. Apostolul Petru a experimentat-o. El a promis că Îi va fi loial lui Hristos afirmând: „Chiar dacă toți… eu niciodată…” Cu alte cuvinte: „Sunt al tău până la moarte!” (vezi Matei 26:33) Cu toate acestea, s-a lepădat de Hristos de trei ori. Mai târziu, el și-a amintit de vorbele lui Hristos: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” (Matei 26:34)… cu inima frântă de acest eșec, Petru „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62) Este și starea ta de-acum? Te gândești cumva: „Doamne, cum ai putea să folosești pe cineva ca mine?” Domnul Isus nu a fost șocat. El era foarte conștient de slăbiciunile lui Petru de când l-a chemat. Dar a știut și că ucenicul acesta sincer are o inimă delicată și dedicată, așa că a ales să-Și manifeste harul față de el, și nu să-l dea la o parte! După Înviere, îngerul le-a spus „duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru” să se întâlnească cu El în Galilea (vezi Marcu 16:7). Prin aceste cuvinte, Hristos Și-a reafirmat alegerea față de acest ucenic care se lepădase de El! Restul istoriei lui Petru este una fascinantă. Așadar, când păcătuiești sau cazi de la credință dezamăgindu-te pe tine însuți, ce trebuie să faci?

1) Smerește-te și pocăiește-te. Mărturisește-ți păcatul; nu căuta scuze, justificări și nu da vina pe împrejurări sau pe oameni!

2) Primește harul lui Dumnezeu și iertarea Lui prin credință, nu prin sentimente. Nu-l lăsa pe Satan să te convingă că ești în afara puterii și harului lui Dumnezeu. Nu este adevărat!

3) Nu adăuga ocară la rana ta, permițându-i dezamăgirii să te facă să te adâncești în deznădejde și disperare!

4) Primește orice ajutor îți iese în cale pentru a te putea ridica din nou!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 4:1-19

Versetele 1 şi 2 ne amintesc de Romani 3.9-19, pasaj care–i are în vedere nu numai pe evrei, ci pe toţi oamenii. Israel însă, ca depozitar al oracolelor lui Dumnezeu, este cu atât mai responsabil, cu cât respinge cunoştinţa de bunăvoie şi uită legea (v. 6; Romani 3.2). S-au alipit de idoli, „departe de Dumnezeul lor” (sf. v. 12). Creştini, nu este această ultimă expresie un avertisment solemn şi pentru noi, cei asaltaţi de o sumedenie de modalităţi şi totodată de ocazii (fiecare le poate identifica pe ale lui) de a ne sustrage din faţa autorităţii pe care Domnul trebuie s-o aibă în viaţa noastră?

Care va fi de astă dată pedeapsa nefericitului popor? Cea mai cutremurătoare cu putinţă: abandonarea. Starea sa este incurabilă, fără speranţă. Dumnezeu renunţă la a-l mai ţine pentru Sine şi declară:

„Voi uita şi Eu pe fiii tăi” (v. 6);

„Nu voi pedepsi pe fiicele voastre” (v. 14);

„Efraim s-a alipit de idoli: lăsaţI-l” (v. 17).

Acest înspăimântător tablou al corupţiei celor zece seminţii ar fi trebuit să fie în tot acest timp un avertisment pentru Iuda. Ghilgalul şi Betelul (casa lui Dumnezeu), sedii ale promisiunilor şi ale binecuvântărilor pe parcursul întregii istorii a lui Israel, au devenit centre ale nelegiuirii, capitale ale religiei profane. Domnul îl îndeamnă în mod solemn pe Iuda să nu se suie acolo (v. 15).

20 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărate, să nu meargă cu tine oștirea lui Israel, pentru că Domnul nu este cu Israel, cu toți fiii lui Efraim. Dar, dacă vrei să mergi, fă-o; fii tare pentru luptă: Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașului, pentru că Dumnezeu are putere să ajute și să doboare.

2 Cronici 25.7,8

Lecții din viața lui Amația (1) – Ajutorul vine de la Dumnezeu

Amația pornește la război și face socoteala soldaților săi: avea trei sute de mii de oameni. Se pare însă că mărimea numărului soldaților era un lucru important pentru el, așa că a mai tocmit o sută de mii de oameni din Israel, pentru o sută de talanți de argint. Domnul însă i-a trimis un profet cu un mesaj clar și simplu: «Dumnezeu nu este cu Israel, din cauza păcatelor lui. Așa că nu-i lua la luptă pe acei oameni din Israel, căci la Dumnezeu este puterea pentru biruință». Dar cum rămânea cu argintul plătit? „Domnul poate să-ți dea mai mult decât atât” (2 Cronici 25.9). Astfel, Amația i-a trimis acasă pe oamenii din Israel, a mers la luptă fără ei și a biruit.

Prin această experiență, Amația a învățat că Dumnezeu este Cel care dă biruința și bogățiile și că, dacă ești cu Dumnezeu și asculți de cuvintele Lui, El este cu tine. De asemenea, este prezentat aici principiul important al asocierii: nu te poți asocia cu cei cu care nu este Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care oamenii lui Israel au fost trimiși acasă.

Aceasta a fost o lecție plină de har din partea Domnului. Amația avea undeva între zece și doisprezece ani atunci când Iehoiada a murit și când tatăl său, Ioas, L-a părăsit pe Domnul. Această atitudine a tatălui său a constituit o influență rea pentru el, la o vârstă importantă. Prin urmare, Domnul i-a oferit o lecție practică și binecuvântată, care i-a vorbit inimii. Avea el s-o învețe?

Și noi suntem ca Amația. Ne simțim mai puternici și mai capabili de a face lucruri mari pentru Dumnezeu atunci când suntem mulți. Dar care este folosul numărului mare, dacă despărțiți de Domnul nu putem face nimic? Trebuie să trecem prin experiențe dureroase ca să învățăm că Dumnezeu este suficient și că puterea și ajutorul vin de la El. Există o bătălie spirituală, în care avem mare nevoie de ajutor. Să mergem la Domnul și să căutăm ajutorul Lui; doar El ni-l poate oferi!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea! Apleacă-Ți urechea, Dumnezeul lui Iacov!

Psalmul 84.8

Psalmii ne îndeamnă să ne rugăm

Cărțile Psalmilor conțin stăruitoare îndemnuri la rugăciune. În Psalmul 62.8, David ne îndeamnă: „Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru”. În Psalmul 120.1, un alt om credincios ne împărtășește experiența lui cu Dumnezeu: „Am strigat către Domnul în strâmtorarea mea și El m-a ascultat”. Exemplele acestor oameni credincioși, care au strigat la Dumnezeu și au primit un răspuns, nu ne încurajează oare și pe noi să ne rugăm cu încredere și să aducem înaintea Lui tot ce ne îngrijorează? Iar în Psalmul de astăzi, Cel care ne îndeamnă să ne rugăm este Însuși Dumnezeu, menționat sub trei nume ale Sale:

Domnul – El nu Se schimbă niciodată și împlinește tot ce a promis în Cuvântul Său. Acest nume al lui Dumnezeu scoate în evidență credincioșia Sa. Astfel, când ne rugăm lui Dumnezeu, să-L credem pe cuvânt și să ne bazăm pe promisiunile Sale.

Dumnezeul oștirilor – El tronează în cer și de acolo guvernează lumea, chiar dacă acest lucru nu este vizibil. Acest nume subliniază puterea Sa. Astfel, când ne rugăm către marele și atotputernicul Dumnezeu, să știm că Lui Îi stă la dispoziție tot ce este în cer și pe pământ.

Dumnezeul lui Iacov – El nu a renunțat niciodată la acest om credincios, Iacov, care, din nefericire, a acționat deseori cu viclenie și a mers pe calea lui. Acest nume al lui Dumnezeu subliniază harul Său. Așadar, atunci când ne rugăm, să contăm pe faptul că Dumnezeu este milostiv și că ne vine în ajutor, în ciuda eșecurilor noastre.

Citirea Bibliei: Ieremia 48.26-47 · Romani 13.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII ÎNȚELEPT CU BANII TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

„Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept…” (Proverbele 21:20)

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce avem de făcut cu banii noștri.

1) Să semănăm o parte din ei. Biblia spune: „cine seamănă mult, mult va secera” (2 Corinteni 9:6). S-ar putea să spui: „Dar chiar acum sunt cam strâmtorat!” Nu păstra pentru tine de teamă că nu vei avea suficient! Oferă-I lui Dumnezeu o sămânță cu care să lucreze și El Se va asigura că vei avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie! Abilitatea Sa de a purta de grijă nu este limitată de economia lumii. Fă și tu ceea ce a făcut Isaac, când „În ţară a venit o foamete… Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.” (Geneza 26:1, 12) Pe cine a binecuvântat Isaac din punct de vedere financiar? Pe Domnul! Când Dumnezeu îți spune să dăruiești, fă-o prin credință, încrezător că la vremea potrivită, în felul potrivit și exact în locurile potrivite, vei primi și tu „însutit”. Poate că spui: „Nu am încercat niciodată lucrul acesta!” Înainte de-a pleca de pe pământul acesta, încearcă măcar o dată!

2) Să economisim o parte din ei. Biblia ne spune: „Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20) Învață să trăiești în limitele mijloacelor tale. Adu-ți aminte că poți trăi fericit fără lucrurile promovate în reclamele de la televizor. Înainte să faci o achiziție, oprește-te și roagă-te. Numai pentru că banca aprobă împrumutul nu înseamnă că Dumnezeu aprobă cheltuiala! Iosif l-a învățat pe Faraon: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete…” (Geneza 41:35-36) Trăiește după „principiul lui Iosif” și pune deoparte! Și încă un gând: dacă continui să risipești banii în mod necugetat, de ce ți-ar răspunde Dumnezeu la rugăciune și ți-ar da mai mulți bani, ca să-i risipești?!

Așadar, fii înțelept cu banii tăi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 2:18-23; 3:1-5

Într–un stil abrupt, specific profetului, descrierea stării tragice a lui Israel alternează cu promisiunile restaurării fără relatări intermediare (v. 18‑23). Harul lui Dumnezeu va stabili noi legături cu poporul Său, care nu–I va mai fi rob, precum această femeie cumpărată (cap. 3.2), nici nu I se va mai adresa folosind apelativul „Stăpânul meu”, ci: „Soţul meu” (cap. 2.16). „Te voi logodi cu Mine”, repetă Domnul de trei ori, ca pentru a-Şi pecetlui angajamentul (v. 19, 20). În acelaşi fel în care o face inelul de pe degetul unei tinere logodnice, această promisiune ar fi trebuit să vorbească inimii sărmanului popor, să-l provoace la a-şi păstra cu gelozie afecţiunile pentru Domnul (comp. cu Ieremia 2.2). Prin analogie, ne gândim la Biserică, care ar fi trebuit să fie în întregime pentru Hristos. „V-am logodit cu un singur bărbat”, le spune Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2), dezvăluind, de asemeni, în Efeseni 5.25‑27 ceea ce Isus a făcut, ceea ce El face şi ceea ce va face pentru Adunare.

Scurta profeţie din capitolul 3 descrie într-un mod izbitor starea actuală a copiilor lui Israel: ei nu au nici împărat, nici cultul închinării, fie că este vorba de închinarea în faţa idolilor, fie de cea înaintea Domnului (v. 4). Casa lui Israel este neocupată, măturată şi împodobită, gata pentru împlinirea cuvintelor din Matei 12.45. Însă după aceasta va urma pocăinţa sa şi restabilirea sa în binecuvântarea divină, prin bunătatea Domnului (v. 5).