Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului.

Evrei 11.26



Moise (3) – Ocara lui Hristos

Observați însă ce a socotit Moise ca fiind mai de preț decât comorile Egiptului: „Ocara lui Hristos”! Nu doar ocara pentru Hristos, ci ocara lui Hristos. „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea” (Psalmul 69.9). Domnul Isus, într-un har perfect, S-a identificat cu poporul Său. A venit din cer aici jos, acoperindu-Și gloria, și a luat locul alor Săi, a mărturisit păcatele lor și a purtat judecata pentru ele pe lemnul blestemat. Acesta a fost devotamentul Lui voluntar: El nu doar a acționat pentru noi, ci S-a făcut pe Sine una cu noi, eliberându-ne astfel în mod desăvârșit de tot ceea ce era sau putea fi împotriva noastră.

Vedem deci cât de mult a împrumutat Moise din duhul și din gândirea lui Hristos, în ce privește poporul lui Dumnezeu. El se afla în mijlocul luxului și al demnității de la curtea lui faraon, unde „plăcerile păcatului” și „comorile Egiptului” îl înconjurau din belșug. Ar fi putut să se bucure de ele, dacă ar fi vrut. Ar fi putut să trăiască și să moară în mijlocul bogăției și al splendorii. Întreaga sa cale, de la început până la sfârșit, ar fi putut fi luminată de razele favorii împărătești. Aceasta însă n-ar fi fost „credință”; n-ar fi fost urmarea exemplului lui Hristos. Din poziția sa înălțată, i-a văzut pe frații săi îngenuncheați sub poveri deosebit de grele și credința l-a condus să înțeleagă faptul că locul său era împreună cu ei. Da, împreună cu ei, împărtășind ocara, robia, degradarea și durerea lor.

Dacă ar fi fost mânat doar de bunăvoință, de filantropie sau de patriotism, ar fi putut să-și folosească influența în sprijinul fraților săi. Ar fi putut probabil să-l convingă pe faraon să le ușureze povara și să le facă viața un pic mai ușoară, prin decrete date în favoarea lor. Acest fel de a lucra însă nu era potrivit și nu putea satisface o inimă care bătea alături de cea a lui Hristos.

Cititorul să cugete adânc la aceasta! Nu trebuie să ne mulțumim doar cu a dori binele poporului lui Dumnezeu, cu a sluji pentru el și cu a vorbi de bine despre el! Trebuie să ne identificăm pe deplin cu el, indiferent de cât de disprețuit și de batjocorit este!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Dumnezeu … care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos dintre cei morți, la o nădejde vie.

1 Petru 1.3



O nădejde vie

Învățătorul ceresc, Domnul Isus, a făcut din Petru o „piatră vie”, cu toate că în trecut fusese o „piatră de poticnire”. Și, mai mult decât atât, Domnul a făcut din Petru și un scriitor. Lucrarea aceasta a fost o confirmare a spuselor Domnului: „Vă voi da o gură și o înțelepciune …” (Luca 21.15). Astfel, fostul pescar a fost învrednicit prin harul dumnezeiesc să scrie două epistole.

Cea dintâi epistolă are la bază învățătura chemării cerești, în contrast cu chemarea pământească a iudeilor. Ea îi prezintă pe creștini ca fiind străini și călători pe pământ. Accentul este pus mai mult pe purtarea care se cuvine unui credincios. Domnul Isus, care a fost El Însuși străin și călător pe pământ, ne este prezentat ca Model în toate privințele. Acești creștini, străini și călători pe pământ, erau încurajați prin triumful lui Hristos în înviere și erau însuflețiți prin conștiența că le stă înainte o lume a luminii și a fericirii și că există o putere care îi va introduce în acea lume. Petru a trecut prin această experiență fericită. Puterea lui Dumnezeu ne păzește și ea lucrează susținând credința în inimă, în ciuda tuturor ispitelor și a încercărilor. Petru, care prezintă în special căile lui Dumnezeu față de această lume, îi privește pe credincioși ca având parte de această mântuire – de această glorie cerească – doar la arătarea ei, atunci când Dumnezeu va instaura autoritatea Sa asupra pământului în binecuvântare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAREA REUNIUNE DE FAMILIE – Fundația SEER

„Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)


În filmul „Heaven is for Real” (Raiul este real), Colton Burpo avea numai patru ani și a supraviețuit unei apendicite acute perforate. În următoarele câteva luni, el a povestit despre vizita sa în rai. A descris exact ce făceau părinții săi în timpul operației și a povestit despre oamenii pe care i-a întâlnit în cer – oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată pe pământ și despre care nu auzise niciodată. El i-a zis mamei sale: „Ai avut un bebeluș care a murit în burtica ta, nu-i așa?” Părinții lui n-au pomenit, niciodată, nimic despre acea sarcină; Colton era prea mic pentru a procesa vestea. Mama l-a întrebat: „Cine ți-a zis că am avut un bebeluș care a murit în burtă?” El a răspuns: „Ea mi-a spus, mami. Mi-a spus că a murit în burtica ta.” Apoi a adăugat: „Nu-i nimic mami. Ea e bine. Dumnezeu a adoptat-o.” Mama a spus: „Vrei să spui că Domnul Isus a adoptat-o.” El a răspuns: „Nu, mami. Tatăl ei a adoptat-o!” Privirea mamei s-a luminat și ea a întrebat: „Cum o chema? Ce nume avea micuța?” Colton, băiețelul de patru ani i-a zis: „Nu are niciun nume. Nu i-ați dat nume.” Și băiețelul și-a mai amintit ceva. Înainte de a merge la joacă le-a spus: „Oooo, ea a zis că abia așteaptă ca tu și tati să ajungeți în cer.”

Chiar acum în cer cineva spune același lucru despre tine, așteptând cu nerăbdare ziua în care familia lui Dumnezeu se va reuni. Nu ar trebui să fim încurajați de acest lucru? Biblia ne spune: „astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 30:1-14

Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse” (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară» (C.H.M).

Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce … întoarce-te la Mine” (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce …” (v.8).

Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede”. Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2.4). Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată” (v.11), iar tu prea mizerabil. Oricât de departe ai fi, Isus este foarte aproape de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!

Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14; de citit şi Ioan 13.17).

14 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință a părăsit Egiptul.

Evrei 11.27



Moise (2) – Credinta si providenta

Dacă privim cu atenție la istoria lui Moise, vom observa cum credința l-a călăuzit pe o cale cu totul diferită de cea naturală. Credința l-a condus să disprețuiască toate plăcerile, atracțiile și onorurile de la curtea lui faraon. Mai mult chiar, ea l-a făcut să părăsească un loc care, aparent, era foarte folositor. Înțelepciunea omenească l-ar fi condus pe o cale cu totul diferită de cea pe care l-a condus credința. L-ar fi condus să-și folosească influența în favoarea poporului lui Dumnezeu – adică să acționeze pentru popor, în loc să sufere împreună cu poporul. Potrivit gândurilor omului, Providența părea să-i fi deschis lui Moise un vast câmp de lucru și, cu siguranță, niciodată nu s-a văzut mai clar ca în cazul lui Moise cum mâna lui Dumnezeu așază pe un om într-o poziție distinctă. Printr-o intervenție uimitoare, cu ajutorul unui lanț de împrejurări aranjate cu grijă de Cel Atotputernic, prin intermediul unor evenimente pe care niciun om nu le-ar fi putut aranja mai dinainte, fiica lui faraon a fost făcută instrumentul prin care Moise a fost scos din apă, apoi a fost crescut și educat până la vârsta de patruzeci de ani. Prin urmare, abandonarea poziției înălțate, onorate și influente nu reprezenta pentru omul natural decât rezultatul unei râvne lipsite de pricepere, pe care gândirea omenească nu o putea aproba.

Puterea credinței poate fi văzută în mod constant în faptul că refuză și abandonează aparentele uși deschise de către Providență. Așa au stat lucrurile în cazul lui Moise. „Prin credință a refuzat el să fie numit fiul fiicei lui faraon” și „prin credință a părăsit el Egiptul”. Dacă ar fi judecat potrivit cu ceea ce vedea cu ochii fizici, ar fi apucat acea demnitate obținută ca pe un dar al Providenței și ar fi rămas la curtea lui faraon, pe care ar fi considerat-o ca fiind un câmp de lucru folositor, oferit lui de către mâna lui Dumnezeu. Însă el umbla prin credință, nu prin vedere; prin urmare, a părăsit totul. Ce exemplu nobil! Domnul să ne dea harul să urmăm acest exemplu!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Împlinește-ți promisiunile făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări. Psalmul 50.14,15



Stânca (3)

Când au apărut zorii zilei, țăranul, care nu credea cuvintele lui Dumnezeu, privind de la fereastra din pod, deodată a căzut în genunchi, acoperindu-și fața și începând să plângă ca un copil. Ce se întâmplase? Stânca spre care arătase cu o mână batjocoritoare nu mai era. Șura cu tot ce era în ea a fost luată din loc, iar acoperișul ei se rezema de casă, apărând-o de furia apelor.

La scurt timp după această întâmplare, țăranul s-a întâlnit cu învățătorul. El i-a întins mâna și, cu lacrimi în ochi, i-a zis:

— „Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău” de ceea ce spune. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că m-a învățat să cred!

— Da, aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Fiul Său, care Și-a dat viața pentru mântuirea noastră.

Așa i-a răspuns Dumnezeu țăranului batjocoritor. Judecata a fost în fața țăranului, dar harul minunat l-a scăpat de la moarte. Cineva spunea: „Carul evangheliei nu trece în fiecare zi prin fața noastră. Dar, când trece pe la noi, să nu zăbovim să urcăm în el”. Dumnezeu vrea să ne facă parte de toate binecuvântările duhovnicești care vin din lucrarea Mântuitorului. Cine lasă ca acest „car” al harului să treacă pe lângă el se va vedea, într-o zi, urcat în „carul” judecății divine. „Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36). Să luăm seama și să ne lăsăm avertizați! Dumnezeu ne vorbește când într-un fel, când într-altul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI MICȘOREZI DATORIA – Fundația SEER

„Cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbele 22:7)


Albert Einstein a crezut că Regula lui 72 (sporirea dobânzii) este o descoperire mai importantă decât teoria relativității. Nu știți Regula? Iat-o: împarte-l pe 72 la rata dobânzii economiilor tale pentru a descoperi numărul de ani în care economiile tale se vor dubla. De exemplu, o mie de lei economisiți cu o dobândă anuală de 6% vor deveni două mii de lei în doisprezece ani. Dar și emitenții cardurilor de credit cunosc Regula lui 72. De exemplu, dacă faci o achiziție de o mie de lei, cu cardul de credit cu dobândă de 18% și nu plătești, balanța devine două mii de lei în numai patru ani. În loc să câștigi bani, mia ta de lei aduce un profit enorm pentru emitenţii cardurilor de credit.

Biblia spune: „Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Ai idee câte căsnicii sunt afectate sau câți oameni iau medicamente pentru că se îneacă în datorii? Dumnezeu nu dorește să trăiești astfel! Când Dumnezeu a creat lumea, El a stabilit această lege: „cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul” (Geneza 8:22).

Dacă dorești să ai parte de seceriș atunci când ai nevoie, trebuie să semeni… chiar și atunci când nu ai chef! Când semeni o singură sămânță de roșii, vei culege mult mai multe – e numai o chestiune de timp.

Așa că, micșorează-ți datoria și fii un bun administrator al fondurilor pe care ți le-a încredințat Dumnezeu. Apoi te poți baza pe promisiunea Sa: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 29:18-29

Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate. Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 (vezi şi nota n) este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.

Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută – cea a responsabilităţii noastre – şi o latură ascunsă – cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea pe canava decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei. „Lucrurile văzute” sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa”.

13 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, pentru că a stăruit, ca văzându-L pe Cel Nevăzut.

Evrei 11.24-27



Moise (1) – Dumnezeu privește la motivațiile inimii

Acest citat ne oferă o vedere plină de har asupra acțiunilor lui Moise. Așa procedează întotdeauna Duhul Sfânt cu privire la istoria sfinților Vechiului Testament. Atunci când El scrie istoria unui om, îl prezintă exact așa cum este și, cu multă credincioșie, îi prezintă toate căderile și imperfecțiunile. Când însă, în Noul Testament, Duhul Sfânt comentează o astfel de istorie, El ne oferă doar principiul real și rezultatul final al vieții omului respectiv. Prin urmare, deși în Exod citim că Moise „s-a uitat încoace și încolo”, că s-a temut, că și-a zis: „Cu siguranță, lucrul acesta a ajuns cunoscut” și că, în final, „a fugit de la fața lui faraon”, în Evrei ni se spune totuși că ceea ce a făcut a fost „prin credință”, că „nu s-a temut de mânia împăratului” și că „a stăruit, ca văzându-L pe Cel Nevăzut”.

Așa vor sta lucrurile în viitor, atunci când „va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Acesta este un adevăr scump și mângâietor pentru orice credincios integru și loial. Sunt multe „sfaturi” ale „inimii” care, din diferite motive, nu ajung să fie puse în practică, însă toate vor fi „aduse la lumină” atunci când „va veni Domnul”. Binecuvântat să fie harul care ne-a adus la cunoștință acest lucru! Sfaturile pline de afecțiune ale inimii sunt mult mai prețioase pentru Hristos decât cele mai elaborate lucrări ale mâinilor. Acestea din urmă pot străluci înaintea ochilor oamenilor, însă cele dintâi sunt văzute doar de ochii lui Isus.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera. Să nu obosim făcând binele.

Galateni 6.7,9



Stânca (2)

Discuțiile celor doi au avut loc cu o zi înainte de marea inundație din 13 noiembrie 1872. După câteva ore de la despărțirea celor doi a început o furtună puternică. Vântul șuiera cumplit, iar noaptea a acoperit tot ținutul cu o întunecime de nepătruns. Ajuns acasă, țăranul s-a culcat repede, fără a se ruga, și a adormit imediat. Dar pe la miezul nopții s-a trezit; i se părea că trâmbița judecății divine a sunat. Soția și copiii au sărit din pat. Acoperișul scârțâia din toate încheieturile și stătea să cadă de pe zidurile de piatră. Deodată s-a auzit glasul slujitorilor: „Stăpâne, vino repede, căci apa năvălește prin sat”.

Plin de frică, țăranul a mers afară: animalele erau în apă până la genunchi. „Dați drumul vacilor și țineți caii pentru a ne salva în caz de nevoie”, a strigat țăranul. În câteva minute, animalele au dispărut, fiind luate de viitură. Cu mare greu, stăpânul împreună cu slujitorii au reușit să ajungă în casă. Furtuna era tot mai puternică și apa se ridica tot mai sus. Casa țăranului era înconjurată de ape. Curând, apele au intrat în casă. Au urcat cu toții în pod. Tunetele se auzeau tot mai puternic și parcă totul se zguduia în jurul lor. Mama își strângea la piept cei doi copilași și plângea. Cu toate că era rece, fruntea țăranului era transpirată.

Acesta suspina: „Doamne, ajută-ne! Nu pentru mine, ci pentru familia mea, Te rog, scapă-ne!”.

Ce trist este faptul că omul își aduce aminte de Dumnezeu doar în ceasul încercării! Și ca acest țăran sunt încă mulți oameni.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFÂRȘITUL TUTUROR LUCRURILOR – Fundația SEER

„Ei vor vedea fața Lui… Și vor împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 22:4-5)


Pentru a ști cum se termină o poveste, trebuie să citești ultimul capitol. În Apocalipsa capitolul 22, ultimul capitol din Sfânta Scriptură, citim despre două perspective glorioase de care se va bucura orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Să vedem care sunt acestea:

1) „Ei vor vedea fața Lui”. Una dintre cele mai mari bucurii din ceruri va fi să vedem chipurile tuturor celor dragi ai noștri care au plecat și să ne petrecem veșnicia împreună cu ei. Dar oricât de încântător ar fi lucrul acesta, nu se va compara cu bucuria de a vedea fața lui Isus, Cel pe care Îl iubim cel mai mult. Compozitorul a spus: „Îl vom vedea pe Hristos Salvatorul față în față și ce bucurie va fi/ La răpire Îl voi vedea pe Isus Hristos, care pentru mine muri” Și asta nu e tot; citește ceea ce urmează: „Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.” (1 Ioan 3:2). Îl vom vedea pe El, vom fi ca El și vom fi cu El pentru totdeauna. Ce minunat!

2) A doua perspectivă glorioasă de care vom avea parte este: vom „împărăți în vecii vecilor.” La fel cum examenele pe care le-ai dat la școală te-au calificat ca să devii absolvent și să-ți câștigi existența, testele și încercările vieții îți conferă dreptul de-a domni împreună cu Hristos în viața de apoi. Uită-te țintă la premiu! Viața aceasta este povestea scurtă; viața de dincolo este povestea întreagă. Să-L vezi pe Isus față în față, și să domnești împreună cu El pentru totdeauna – iată cea mai glorioasă perspectivă, nu-i așa?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 29:1-17

Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei …” (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.

Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat? Cu siguranţă da! Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut − insistă el − că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi„. Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi” pe tot parcursul ultimelor capitole ale acestei cărţi.

12 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El îmi dă odihnă în pășuni verzi, mă duce la ape liniștite.

Psalmul 23.2



Avem aici o frumoasă imagine a oiței care se încrede pe deplin în grija tandră a Păstorului. În Cântarea Cântărilor, mireasa îl întreabă pe mire: „Spune-mi, tu, pe care te iubește sufletul meu, unde-ți paști turma, unde o odihnești la amiază?” (capitolul 1.7). Păstorul paște turma în pășuni verzi și o odihnește la ape liniștite. Există o tendință naturală a oilor să caute pășune, dar care le face să ajungă în locuri periculoase sau în care hrana nu este sănătoasă. Cât de multă nevoie avem să fim sub călăuzirea Păstorului, pentru a nu căuta hrană și odihnă în locuri greșite! Din nefericire, de multe ori se întâmplă așa cu cei credincioși. Cât de bogată este hrana spirituală pe care Păstorul Însuși ne-o oferă și ce înviorătoare sunt apele Cuvântului către care El ne conduce!

În scena prezentată în acest psalm, oile pasc și rumegă în liniște pe pășuni verzi și se adapă din ape liniștite. Avem nevoie să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, sub harul luminător al Duhului Sfânt, pentru a fi oi înviorate și sănătoase. Nu putem accentua îndeajuns nevoia oricărui credincios de a pune timp deoparte pentru a reflecta asupra Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a ne ruga. Când lucrurile stau așa, cel credincios va fi hrănit de către Păstorul Însuși.

Împăratul David a fost păstor în tinerețea sa. Se spune despre el că „i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui” (Psalmul 78.72). Este exact ceea ce găsim în acest psalm – Păstorul care ne păstorește și care ne conduce.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cel rău se laudă cu dorința sufletului său … Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!”.

Psalmul 10.3,4



Stânca (1)

În seara zilei de 12 noiembrie 1872, doi bărbați mergeau pe marginea unei ape. Veneau din orașul apropiat, unde făcuseră cumpărături, iar acum încercau să ajungă cât mai repede acasă. Vântul șuiera puternic, iar valurile apei se ridicau peste țărm. Ajunși la o răscruce de drumuri, unde trebuiau să se despartă, țăranul i-a întins mâna învățătorului și i-a zis: „Cine vrea să creadă tot ce spune Biblia trebuie să-și lege ochii și mintea cu șapte legături. Cine poate crede cuvintele care spun că, dacă nu te îndoiești în inima ta, poți zice muntelui să se mute în mare? Aceasta să o creadă cine vrea”, și a arătat spre stânca cea mare, care îi păzea casa de vânturi și de valuri.

Învățătorul l-a privit cu seriozitate și i-a răspuns: „Eu cred că Dumnezeu nu este un om, care ar putea minți, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău de ceea ce spune”.

Țăranul l-a privit pe învățător dând din cap: „Bine, domnule învățător, dacă dumneavoastră știți așa de bine Biblia, eu vă pun la dispoziție casa și curtea, să le aruncați în apă! Încă ceva; îi dau stâncii timp de 24 de ore, iar dacă mâine seară se află în mare, atunci nu va fi cuvânt din Biblie pe care să nu-l cred”.— „Este scris în Biblie să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”, a răspuns învățătorul.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT DE BINE ASCULȚI? – Fundația SEER

„Cine are urechi de auzit, să audă.” (Marcu 4:9)


Studiile arată că uităm 50% din ceea ce auzim imediat, 80% din ceea ce auzim într-o zi, și 97% din ceea ce auzim într-o săptămână. Și-atunci, care-i soluția? Când ascultăm, scopul nostru trebuie să fie înțelegerea, nu doar amintirea faptelor. Cei care au învățat temeinic au ascultat temeinic; de aceea, ei au întotdeauna un flux proaspăt de idei. Adevărul este că nu știi cât ești de aproape să realizezi ceva sau să ai parte de o binecuvântare decât atunci când înveți să asculți. Fii cinstit! Cât de des ai spus că vei petrece mai mult timp ascultându-i pe oamenii dragi din viața ta și care merită să fie ascultați? Începe să pui în practică, căci dacă nu vei fi prezent în „momentele speciale” ale vieții, fără să-ți dai seama – nu va mai exista niciunul!

Cei care ne ascultă cu adevărat devin persoanele cele mai importante din viețile noastre. Dacă dorești să fii una dintre ele, trebuie să faci trei lucruri:

1) Privește-l în ochi pe vorbitor! Nu-l face să se simtă stânjenit pe cel ce-ți vorbește, lucrând câte ceva, vorbind la telefon sau conversând și trimițând mesaje în timp ce el vorbește… Dă-i atenție!

2) Nu întrerupe! Când faci lucrul acesta, oamenii cred că nu dai doi bani pe ceea ce spun ei, sau că încerci să-i impresionezi prin cât de multe cunoști tu, ori că ești prea entuziasmat de ceea ce trebuie să adaugi la conversație ca să-i lași să termine.

3) Amână judecata! Așteaptă să auzi întreaga poveste înainte de a reacționa. În caz contrar, sunt șanse să pierzi cele mai importante lucruri pe care le are de spus cel care vorbește. Ai în minte o persoană pe care nu ai ascultat-o în ultima vreme? Vestea bună este că nu e prea târziu ca să devii un bun ascultător… începând de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 28:33-53

„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi” (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii”, pentru a nu fi „clătinat” (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

„Slujiţi Domnului cu bucurie„, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă” (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refuzând să-I slujim Domnului, practic reintrăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

11 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

Filipeni 4.6,7



Rugăciunea este expresia binecuvântată a dependenței de Dumnezeul cel viu și singura resursă pentru a fi păziți de tot ceea ce ne distrage. Dacă vrem să nu ne îngrijorăm de nimic, trebuie ca, „în orice”, să ne rugăm. Nici măcar cel mai neînsemnat detaliu care privește inima celui credincios nu este lipsit de importanță pentru Dumnezeul și Tatăl nostru. Orice lucru trebuie adus înaintea Lui, unde va primi rezolvarea potrivită. În cuvântul „cereri” vedem sârguința care pledează înaintea lui Dumnezeu. Nu este vorba de a-L forța pe Dumnezeu, ci despre expresia unei dorințe sincere ca voia Lui să se facă. Acest lucru este în mod minunat exemplificat de Domnul nostru în Ghetsimani, în Luca 22.44: „Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte”.

Împreună cu îndemnul cu privire la rugăciune este menționat și cel cu privire la „mulțumiri”. Mulțumirea este o atitudine care susține și încurajează rugăciunea. Un duh de recunoștință ne va păzi de îndoieli și de raționamente care ne năpădesc atunci când cerem ceva de la Dumnezeu. Nu a împlinit El nevoile noastre reale în trecut? Nu-I suntem noi recunoscători pentru aceasta? Astfel, încrederea plină de pace cu privire la viitor este produsă în suflet, iar „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Acesta este rezultatul binecuvântat al adevăratei comuniuni cu Dumnezeu, iar pacea despre care se vorbește aici este foarte reală și practică. Pe baza jertfei lui Hristos, toți credincioșii au pace cu Dumnezeu. Însă pacea lui Dumnezeu aduce liniște în sufletul care acceptă voia lui Dumnezeu și se sprijină pe ea. Iată o adevărată pază pentru inimile și pentru gândurile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este plin de milă și de îndurare.

Iacov 5.11



Neînțeles?

Să citim în continuare discuția dintre un băiețel și bunicul său.

Băiatul spune: „Uneori dau drumul lingurii să cadă”.— „Și eu fac la fel”, spune bătrânul. „Trebuie să plâng deseori”, continuă micuțul. Bătrânul încuviințează: „Și eu!”. — „Dar ce este mai rău e că adulții nu mă bagă în seamă!” Băiatul simte mâna bunicului pe umărul său: „Știu la ce te referi”.

Ne simțim – indiferent că suntem tineri sau vârstnici – adesea tot așa de neînțeleși?

Ca și copii, vrem să-i dăm un sfat tatălui nostru pentru lucrul său. Dar el nici măcar nu ne ascultă. Nu suntem atunci dezamăgiți?

În activitatea profesională vedem cum un coleg mai tânăr preia conducerea, cu toate că lucrează în firmă doar de câțiva ani și nu are atâta experiență câtă au cei mai în vârstă ca el. Nu suntem frustrați?

Ca oameni vârstnici îi auzim pe cei tineri cum vorbesc despre pensia noastră. Ei spun că este mult prea mare și se plâng că din această cauză trebuie să muncească așa de greu. Nu ne lovesc adânc aceste observații?

Există Cineva care ne înțelege și simte cu noi în greutățile noastre: Domnul Isus. Și, mai mult, El este îndurător și nu ne disprețuiește când ne lovim de un insucces.

De aceea, să încercăm să-i înțelegem pe cei din jurul nostru și să luăm parte la problemele lor!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL PRODUCE SFINȚIRE – Fundația SEER

„Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” (Romani 6:1)


Cum ar trebui să le răspundem acelora care afirmă că dacă vorbești prea mult despre harul lui Dumnezeu, lumea ar putea crede că ai dreptul să păcătuiești? Trebuie să le răspundem prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2). Să reținem cuvintele „am murit față de păcat.” Când hrănești omul cel nou și înfometezi omul cel vechi, acesta din urmă se stinge. Devii mai puțin interesat de propriile tale plăceri și te preocupă tot mai mult voia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a zis: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14). Pavel nu a fost constrâns de teama de a-și pierde mântuirea, ci de nevoia de a răspunde la harul pe care i l-a arătat Dumnezeu. El a spus: „lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14). Cuvântul grecesc pentru lume este „kosmos” sau „ordine.” Descoperirea harului lui Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să nu mai simtă nicio atracție față de ordinea lumii.

Când este înțeles corect, harul lui Dumnezeu nu împiedică evlavia, ci o produce din plin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14).

Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi” (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!” (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată” (Luca 15).

10 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea Mea.

Plângeri 1.12



Multe și felurite au fost cauzele suferinței în viața pe pământ a binecuvântatului nostru Domn și toate s-au combinat, durerea fiind din ce în ce mai profundă pe măsură ce mergea spre Golgota. Suferința este legată de mărturia pentru Dumnezeu – oricine este de partea lui Dumnezeu va suferi cu siguranță într-o astfel de lume.

A existat apoi acea suferință specială și teribilă, legată de rezolvarea unei probleme care părea de nerezolvat: cum puteau Dumnezeu și păcătosul să fie împreună? Cum putea Dumnezeu găsi pe cineva în care să arate gloria divină în legătură cu îndurarea și care să poarte păcatul? L-a găsit pe Acela care a putut să ia înaintea Lui locul păcatului și care a luat paharul mâniei din mâna lui Dumnezeu; și, în acel ceas, Dumnezeu n-a putut privi la Cel în care Își găsea toată plăcerea. Acel ceas al părăsirii, când „sabia” trebuia să se ridice, a venit doar la cruce. La Ghetsimani a fost doar anticiparea scoaterii acestei săbii din teacă.

Vedem la cruce felul cum Dumnezeu privește păcatul atunci când este în prezența Lui. Fiul dragostei Lui a trebuit să fie tratat ca și cum toată acea mare povară de păcate ar fi fost a Lui, iar întreaga greutate a mâniei împotriva păcatului a venit asupra Lui. A trebuit să o poarte pe toată acolo, singur. În tot timpul vieții Lui fusese Omul durerilor, dar Îl avusese pe Dumnezeu cu El prin toate. Niciodată până la cruce nu vedem că ar fi existat vreo distanță între Dumnezeu și El. Strigătul „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” îl auzim doar acolo, căci doar acolo a purtat El păcatele noastre în trupul Său, în prezența lui Dumnezeu. Nicio rază de lumină nu a venit de la Dumnezeu către Fiul dragostei Sale în acele momente. Omul încearcă să-și țină păcatele departe de prezența lui Dumnezeu, însă Hristos le-a purtat chiar în acea prezență.

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Fapte 17.30



Să nu uităm!

Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm în curând socoteală de viața noastră.

Să nu uităm că suntem vinovați în fața Lui. Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).

Să nu uităm că nu putem ocoli moartea. Odată, fiecare va trebui să părăsească pământul. În afara poverii păcatelor noastre, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata dumnezeiască (Evrei 9.27).

Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine poate să fie prea târziu.

Dar, mai presus de toate, să nu uităm că Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său pentru a ispăși păcatele noastre la cruce. El ne iubește așa cum suntem – indiferent de mărimea vinei noastre sau de durata și de îndărătnicia cu care ne împotrivim harului Său.

Deci, să nu uităm să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri sunt necesare pentru a fi mântuit și astfel pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu: pe de o parte, recunoașterea vinei, pe de altă parte, credința în Domnul Isus și în lucrarea de mântuire de la cruce.

Să nu uităm, ca răscumpărați, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să-L adorăm și să spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII HOTĂRÂT! – Fundația SEER

„Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)


Dacă îți este teamă ca nu cumva decizia pe care o iei să fie greșită, citește acest verset: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:5-8).

Președintelui Reagan îi făcea plăcere să povestească cum a învățat el să ia decizii ferme. Când era copil, mătușa lui l-a trimis la un cizmar să-i facă o pereche de pantofi noi. Când acesta l-a întrebat: „Vrei să fie cu vârful drept sau rotund?”, văzând că puștiul șovăie, cizmarul i-a zis: „Întoarce-te când te vei hotărî ce vrei!” Mai târziu, când Reagan s-a întâlnit pe stradă cu cizmarul, acesta l-a întrebat ce a hotărât cu privire la pantofii săi. „Nu m-am decis încă,” a răspuns băiatul. „Foarte bine,” a spus cizmarul, „pantofii tăi vor fi gata mâine.” Când Reagan s-a dus să-și ia în primire încălțările, un pantof avea vârful rotund, iar celălalt drept! În concluzie, Reagan a spus: „Acei pantofi pe care-i vedeam zilnic mi-au dat o lecție: dacă nu iei propriile decizii, altcineva le va lua în locul tău.” Iar scenariul cel mai sumbru poate fi: dacă alegi greșit, vei învăța ce să nu faci data viitoare.

Așadar, ca să reușești în viață trebuie să te rogi pentru înțelepciune, și apoi să iei o decizie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …” (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat chemarea: „Ascultă, Israele!” Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă”, va răspunde tânărul Samuel (1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4).

De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogăţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp” (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna” vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

9 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus … să ne apropiem cu inimă sinceră.

Evrei 10.19,22



A atașa astăzi ideea de sanctuar vreunei clădiri de pe pământ înseamnă să abandonezi terenul creștin și să te întorci la religia iudaică. Acest lucru nu numai că-L dezonorează pe Domnul, ci produce pagube imense sufletelor, fiindcă le ține la distanță de Dumnezeu și face necesară o preoție omenească între ele și Dumnezeu. Așa ceva place omului natural, fiindcă un astfel de sistem oferă importanță omului și refuză libertatea cu care Hristos ne-a eliberat.

Noi însă – binecuvântat să fie Dumnezeu! – avem iertarea păcatelor și deplină libertate să intrăm acolo unde El este. Prin urmare, suntem îndemnați să ne apropiem de tronul harului (Evrei 4.16). Știm noi ce înseamnă să fim dincolo de perdea, în prezența conștientă a dragostei perfecte a lui Dumnezeu și în savurarea păcii desăvârșite, în timp ce inimile ne sunt pline de închinare și de mulțumire? Aici nu este vorba de apropierea păcătosului pentru a fi curățit, ci de cea a închinătorului, care intră cu îndrăzneală, fiindcă a fost curățit și nu mai are conștiință de păcate.

Este deci scris: „Să ne apropiem cu o inimă sinceră”. Domnul nostru a făcut referire la această schimbare remarcabilă în caracterul închinării, atunci când a spus: „Vine un ceas când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce știm, pentru că mântuirea este de la iudei. Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4.21,23). Închinarea deci trebuie să fie în duh, potrivită naturii lui Dumnezeu, și în adevăr, adică potrivită revelației făcute de Dumnezeu cu privire la gândul Său. Ferice de cei care se închină astfel Tatălui!

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței …? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4



Întristarea pescarului

Un pescar cu frică de Dumnezeu, care își petrecea acele ore din noapte în barca sa legată de mal, a auzit un zgomot. Știa că deținătorul iahtului din apropiere se îmbăta deseori. Fără să zăbovească, s-a aruncat în apa rece. Cu greu a reușit să-l salveze pe bărbatul aproape înecat și să-l ducă la iahtul său. Apoi i-a făcut respirație artificială și l-a pus pe un pat. După ce a făcut tot ce i-a stat în putință, a plecat înot înapoi la barca sa. A doua zi a vâslit spre iaht, pentru a vedea cum îi merge bărbatului. „Nu vă privește!”, a fost răspunsul respingător. Pescarul i-a amintit bărbatului că și-a riscat viața pentru a-l salva. Dar, în locul unei mulțumiri, a fost alungat cu vorbe urâte. Cu lacrimi în ochi, creștinul a vâslit înapoi la locul său. Privind spre cer, s-a rugat: „Doamne Isuse, dacă mă gândesc cum ești tratat Tu, mă întristez foarte tare. Dar acum înțeleg puțin ce simți Tu, când așa mulți oameni, într-o stare fără margini de nemulțumire, Te resping pe Tine și lucrarea Ta de mântuire”.

Întristarea pescarului era îndreptățită. A făcut un mare bine și i s-a întors spatele. Când credința are de-a face cu lucruri care ar fi de natură să o descurajeze, ea împrumută aripi de vultur și se avântă deasupra dificultăților, zburând înspre seninul cerului. Dumnezeu ne face bine zilnic. Și ce fac oamenii? Îi întorc spatele. Cât de normal ar fi ca această bunătate fără margini a lui Dumnezeu să-i îndemne la pocăință…! „Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BOTEZAȚI ÎN HRISTOS! – Fundația SEER

„Duceți-vă și faceți ucenici…” (Matei 28:19)


Dacă nu îți iei angajamentul să-L urmezi pe Hristos în toate domeniile vieții tale, botezul înseamnă doar să te cufunzi în apă uscat și să ieși din ea ud… și neschimbat! Uită-te cu atenție la cuvintele Domnului Isus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i… Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20). Prin botez, declari în mod public că te încrezi în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos pentru mântuirea ta. Botezul înseamnă mai mult decât să fii scufundat în apă.

Este nevoie să faci următoarele trei lucruri:

1) Să te cufunzi în principiile lui Hristos. „Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Să remarcăm cuvântul „tot.” Nu vorbim aici de un meniu a la carte din care alegi ceea ce ți se pare că-i gustos și ignori restul. Ascultarea incompletă înseamnă neascultare!

2) Să te cufunzi în planul lui Hristos. „Duceți-vă și faceți ucenici.” Nașterea din nou constituie 5% și se produce într-o clipită. Ucenicia constituie restul de 95% și necesită ascultarea de Hristos 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an!

3) Să te cufunzi în prezența lui Hristos. „Eu sunt cu voi în toate zilele.” Asta înseamnă să cultivi un simț al prezenței Sale în tot ceea ce faci. Prezența Sa permanentă trebuie să te stăpânească, să te motiveze și să te facă să te concentrezi pe împlinirea voii Sale.

Asta înseamnă să fii botezat în Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 27:1-19

Scrisă «foarte lămurit» pe bucăţi mari de piatră văruite cu var (v. 2), strălucind de albeaţă, legea va fi pusă în evidenţă pe un munte, ca mărturie pentru întreg Israelul. Nimeni nu va putea pretinde că nu o cunoaşte. Noi, care avem în mâinile noastre Biblia în întregime, suntem şi mai responsabili.

Acest monument în cinstea legii ne face să ne gândim la măreţul Psalm 119 care dezvăluie în cele 176 de versete ale sale minunile Cuvântului lui Dumnezeu şi ce este el pentru credinciosul adevărat. Iar acest psalm se deschide proclamând binecuvântarea celor „care umblă în legea Domnului”. „Vei pune binecuvântarea pe Muntele Garizim, şi blestemul pe Muntele Ebal” fusese ordonat (cap. 11.29).

Vai! Nu auzim seminţiile rostind binecuvântarea. Într-adevăr, poporul este „sub lege” şi „toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem” (Galateni 3.10). Blestemat … blestemat … blestemat … este sentinţa pe care Israel va trebui să o audă de douăsprezece ori (v. 15-26). Însă acelaşi pasaj din Galateni anunţă că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii”, luându-l asupra Lui (Galateni 3.13).

De atunci nu mai suntem sub lege, ci sub har (Romani 6.14).

8 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și erau unii profeți și învățători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, și Simeon, numit Niger, și Luciu cireneanul, și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, și Saul. Și, pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit și s-au rugat și au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul.

Fapte 13.1-3



Domnul Isus, Capul Adunării, a dăruit profeți și învățători în adunarea din Antiohia. Barnaba era levit. Niger înseamnă „negru”; poate că Simeon era de culoare. Lucius este un nume roman; el era din Cirena, din nordul Africii. Manaen crescuse împreună cu Irod, iar Saul fusese fariseu. Toți aceștia cinci slujeau Domnului și se tăgăduiau pe ei înșiși, prin post: aceste două lucruri merg împreună.

Duhul Sfânt a vorbit, fie prin ei, fie către ei, făcând clar faptul că îi chemase pe doi dintre ei la o lucrare specială. Ei nu începeau acum să slujească Domnului, ci erau chemați la o lucrare nouă, în care trebuiau să intre. Frații din nou au postit și s-au rugat, după care și-au pus mâinile peste ei, identificându-se astfel cu cei doi care urmau să părăsească Antiohia pentru a sluji în altă parte, trimiși fiind de către Duhul Sfânt. Ce minunat ar fi dacă ar exista astăzi mai multă activitate spirituală de felul acesta! Prea multe adunări în aceste zile sunt preocupate cu propriul confort, mai degrabă decât cu nevoile de pe câmpul de lucru.

Când Pavel și Barnaba s-au întors din această misiune, au strâns adunarea laolaltă și „le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și că deschisese națiunilor o ușă a credinței” (Fapte 14.27). Vedem mai târziu că Pavel avea obiceiul să se întoarcă în această adunare după fiecare călătorie misionară.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Petru le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, din zilele de la început, a făcut o alegere … neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă”.

Fapte 15.7


Harul mântuirii

Cu prilejul strângerii bisericii din Ierusalim, apostolul Petru s-a sculat și le-a reamintit că Dumnezeu îl alesese pentru a vesti neamurilor Cuvântul evangheliei, pentru ca ele să creadă. Petru a făcut aluzie la chemarea lui Corneliu, declarând că Dumnezeu le dăduse neamurilor Duhul Sfânt ca și iudeilor și că Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între iudei și neamuri, deoarece El le-a curățit inimile prin credință„. Petru a adăugat: „Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus” (versetele 10 și 11).

Petru a afirmat în mod limpede că lucrarea Domnului Isus Hristos este de ajuns pentru a fi mântuit. În ce privește mântuirea, harul îi punea pe iudei și pe neamuri pe picior de egalitate, ceea ce jignea orgoliul acestor farisei convertiți. Punându-i pe acești creștini sub Lege, Îl ispiteau pe Dumnezeu, adică pretindeau de la El o dovadă că ce spune este adevărat. Când Dumnezeu a vorbit, aceasta a fost de ajuns. După cuvântarea convingătoare a lui Petru, mulțimea a tăcut. Barnaba și Pavel au istorisit minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor (versetul 12) și care trebuia să-i impresioneze pe acești creștini iudei; ei știau bine că minunile veneau doar de la Dumnezeu și că, dacă El le făcea prin apostoli între neamuri, însemna că El aproba slujba lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE CEEA CE TREBUIE! – Fundația SEER


„Te voi învăța ce vei avea de spus” (Exodul 4:12)


Uneori găsim scuze pentru atitudinea critică a cuiva spunând: „Oh, mai mult latră decât mușcă.” E adevărat, mușcătura unui câine poate fi dureroasă, dar la fel este și lătratul lui. Poate traumatiza un copil și îl poate umple de teamă.

Să ne gândim numai la această comparație; cine ar vrea să fie asemănat cu un câine? Uneori însă este necesar să confrunți o persoană pentru a stabili limite sănătoase pentru binele tău sau pentru a feri acea persoană de suferințe ulterioare. Dar Domnul Isus a vorbit mult mai des cu compasiune, decât într-un spirit de confruntare sau de condamnare. Iată ce scria Karen Casey Arneson despre experiența sa de om credincios: „Am intrat în împărăție plină de teamă și cu inima rănită, sperând să găsesc vindecare pentru rănile mele. Și chiar am găsit unele persoane care mi-au spălat mușcăturile și mi-au pansat rănile. Dar am descoperit că și în creștinătate există „canibali”. Deși s-ar putea să nu îi recunoști, sunt surorile cu zâmbetul dulce care te mușcă pe la spate când te întorci… Sunt femeile indiscrete care adulmecă mirosul unei bucăți zemoase de bârfă.”

Dumnezeu avertizează: „dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.” (Galateni 5:15). Puterea de a ne împotrivi poftelor firești vine prin astâmpărarea foamei noastre dintr-o altă sursă.

Psalmistul ne îndeamnă: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8). Ceea ce hrănim în noi devine tot mai puternic, și dacă nu veghem, putem cădea cu ușurință în vechile obiceiuri. O împunsătură ici, o mușcătură dincolo, și fără să ne dăm seama, am descătușat canibalul lăuntric. Cu toate că suntem chemați să ne ajutăm frații și surorile prinse în mrejele păcatului, suntem avertizați și „să luăm seama la noi înșine, ca să nu fim ispitiți și noi.” (vezi Galateni 6:1).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 26:12-19

Invitaţia din Evrei 13.15, de a aduce necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu, este urmată imediat de îndemnul: „Nu uitaţi de binefacere şi de dărnicie”. Şi aici găsim subiectul darurilor, tratat imediat după aducerea înaintea Domnului a primelor roade (v. 1-11). Zeciuielile făceau parte din închinarea lui Israel, iar v. 11 ne explică motivul: trebuia ca şi levitul şi străinul să se poată bucura împreună cu israelitul. În acelaşi fel suntem şi noi invitaţi să împărtăşim binele nostru cu alţii, nu pentru a obţine din aceasta recunoştinţă sau consideraţie, ci pentru ca acela căruia îi dăruim să-I mulţumească Domnului împreună cu noi pentru lucrurile bune de care ne bucurăm împreună (2 Corinteni 9.12). În cer, binefacerea nu va mai fi necesară, toate nevoile fiind evident dispărute. Dar pe pământ, Duhul lui Dumnezeu leagă această slujire cu lauda, pentru a ne da ocazia să probăm dragostea noastră pentru Domnul şi în alt fel decât prin cuvinte. Şi să nu uităm mişcătorul motiv care ar trebui să ne fie suficient: „astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu” (Evrei 13.16)!

Un singur lucru îl înălţa pe Israel „în laudă şi în faimă şi în onoare” „mai presus de toate naţiunile”, şi anume, ascultarea de poruncile Dumnezeului său (v. 18, 19).

7 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, când o țară va păcătui împotriva Mea, lucrând cu necredincioșie, și-Mi voi întinde mâna asupra ei și-i voi sfărâma toiagul pâinii și voi trimite asupra ei foametea și voi nimici din ea pe om și pe animal, chiar dacă ar fi în mijlocul ei acești trei bărbați, Noe, Daniel și Iov, ei și-ar scăpa numai propriile lor suflete prin dreptatea lor”, zice Domnul Dumnezeu.

Ezechiel 14.12-14



Cu toții cunoaștem istoria lui Noe, la fel și cei care îl ascultau pe Ezechiel. Noe este unul dintre eroii credinței. În cartea Geneza se spune că el era un om drept, neîntinat în mijlocul generației sale și că umbla cu Dumnezeu. Noe a găsit har în ochii Domnului și, împreună cu familia sa, a fost salvat de potopul care a nimicit lumea veche – o lume a celor nelegiuiți.

Iov este un alt exemplu bine cunoscut de către toți cei care au citit Scriptura, fie în zilele noastre, fie în cele ale lui Ezechiel. Ca și Noe, el este descris ca fiind „fără pată și drept” (Iov 1.1). În Iacov 5.11 citim: „Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător”.

Dar să remarcăm că Ezechiel mai folosește un exemplu de om drept. În chiar acel timp era un tânăr la curtea împăratului, care hotărâse în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile de la masa împăratului. Daniel trăia la curtea lui Nebucadnețar atunci când Ezechiel scria și totuși este socotit în rândul oamenilor drepți din vechime.

Câteodată ne gândim că nu mai sunt eroi sau eroine ale credinței în ziua de astăzi, așa cum au fost în trecut. Adesea venerăm giganți spirituali din istoria Bisericii, precum Martin Luther, de exemplu. Cel mai important lucru este însă ca noi înșine să fim eroi ai credinței în generația noastră, la fel cum era Daniel în timpul când Ezechiel își scria profeția.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra! Taci înaintea Domnului și așteaptă-L cu răbdare.

Psalmul 37.5,7



Prevestiri bune

Un ofițer tânăr și-a auzit de multe ori mama vorbind despre prevestiri bune. Într-una din zilele din noiembrie, când avea ziua de naștere, acest ofițer s-a trezit foarte devreme; era cam între orele patru și cinci. Locuia la cazarmă, în Berlin. El s-a gândit: „Dacă stelele strălucesc acum, atunci acest semn bun este pentru noul meu an de viață”. S-a ridicat din pat și a tras perdeaua, ca să se uite pe fereastră. Strada era liniștită și goală. Dar în mijlocul acostamentului, foarte aproape sub fereastră (locuința era la primul etaj), pe un cărucior de mână era un sicriu mare. Ce răspuns grav la întrebarea cu privire la prevestiri bune! Tânărul nu s-a speriat, a rămas liniștit, chiar și lăuntric, dar a priceput totuși că Dumnezeu vorbea serios cu el. A înțeles că nu din fenomenele exterioare trebuie să afle evenimentele viitorului, ci din Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo trebuie să recunoască siguranța harului și credincioșia lui Dumnezeu, pentru a-și urma calea în pacea lui Dumnezeu.

Cine a devenit un om mântuit nu întreabă de semne prevestitoare, de presimțiri sau de altele asemănătoare. El se odihnește în credincioșia Aceluia care le spune alor Săi: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii de pe cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii” (Luca 12.6,7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTE-I ÎN ASCULTARE! – Fundația SEER

„Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă” (Proverbele 29:17)


Dacă fiul pe care l-ai pedepsit îți aduce odihnă, un copil nepedepsit nu te va lăsa să te odihnești. Nu-l poți duce nicăieri și nu-l poți lăsa nicăieri. Solomon spune: „cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Proverbele 13:24). Abuzarea copiilor este condamnabilă! Dar la fel este și neglijarea lor! Fără disciplină, îi sortești copilului tău o viață dureroasă. Când sunt opriți de poliție pentru depășirea vitezei sau când sunt contactați de bancă pentru neplata unui împrumut, faptul că faci o criză nu-i va ajuta cu nimic. Te rog să te gândești la viitorul lor!

Dumnezeu Își pedepsește copiii; ești tu mai înțelept decât este El? Biblia spune: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare… dar mai pe urmă aduce… roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Un copil de doi ani care strigă „nu!” poate părea drăguț astăzi… dar așteaptă să împlinească șaptesprezece ani, și te va ocărî ca la ușa cortului! Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15).

Răzvrătirea este înscrisă în ADN-ul lor și este datoria ta s-o scoți afară. Când un părinte spune: „Lucrul acesta mă doare mai mult decât te doare pe tine,” ce va crede un copil răzvrătit? „Atunci să facem schimb de locuri!” Da, e dificil să-l pedepsești când timpul petrecut cu el este atât de limitat; dar viitorul lui este în mâinile tale. Un copil fără limite e ca o casă fără ziduri. E ca și cum ai locui într-un șopron; nu există nicio protecție față de influențele din exterior. Nimeni nu se simte în siguranță. Așa că, astăzi – vorbește cu Dumnezeu! El este Tată – El are propriii Săi copii, dar vrea să te ajute să-i crești și pe ai tăi în ascultare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19, 26:1-11

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).
Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat.

Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15)!

Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!” (Cântarea Cântărilor 7.13).

6 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui”.

1 Petru 2.21,22



În aceste versete, suferințele lui Hristos ne sunt prezentate ca exemplul de urmat. În Ioan 13.36, Domnul i-a zis lui Petru: „Unde mă duce Eu, tu nu Mă poți urma acum”. El mergea la cruce, ca să sufere pentru păcatele noastre. Nici Petru și nici nimeni altcineva nu putea avea parte în suferințele ispășitoare ale Fiului lui Dumnezeu. În acest aspect, Domnul Isus a fost în întregime singur. Însă, în drumul Său către cruce, Hristos a suferit pentru dreptate, nu pentru păcat, iar în acest aspect El este un exemplu pentru noi.

După ce păcatul a intrat în lume prin neascultarea omului, vedem tristele lui efecte peste tot. Există multă suferință în această lume. Nedreptatea prosperă, iar creștinul se află în mijlocul acestei stări. El a primit o natură nouă, care își găsește plăcerea să facă voia lui Dumnezeu, iar orice altceva îi este străin acum.

Credinciosul a fost pus deoparte pentru Dumnezeu spre ascultarea lui Hristos, iar acum el trebuie să asculte așa cum Hristos a ascultat. Pe măsură ce îmbrăcăm caracterul ceresc pe care îl vedem în Hristos, vom experimenta ura și împotrivirea lumii. El a fost urât de lume și respins și la fel vor fi și cei care Îl urmează. Domnul este un exemplu pentru noi în felul cum a răspuns la acest tratament din partea lumii. El s-a supus cruzimii omului, dar S-a încredințat în mâinile lui Dumnezeu și S-a sprijinit pe faptul că Dumnezeu, în care S-a încrezut, avea să judece drept. Putem avea și noi acum o pace reală atunci când încredințăm totul în mâinile lui Dumnezeu. 1 Corinteni 4.5 ne asigură că El „va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu”. Să nu ne pierdem curajul! El va cântări toate lucrurile cu balanța din Locul Preasfânt.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima … El este la dreapta mea.

Psalmul 16.7,8



Povestea lui Henry (3)

Curând s-a așezat în pat și a stins lumina. Dar nu a putut adormi. Cuvintele „tu vei fi singurul care va rămâne” îi sunau fără încetare în urechi. S-a întors ba pe o parte, ba pe alta, dar somnul nu voia să vină. Henry a devenit tot mai nefericit. Știa foarte bine că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu trebuie să-l pedepsească pe păcătos; iar când s-a gândit că el va rămâne când va veni Domnul Isus și, de asemenea, la judecata care va urma, nu a mai putut rezista mult timp. Era aproape de miezul nopții când doctorul, care tocmai dorea să plece din camera lui de lucru, a auzit o bătaie în ușă.

— Intră! a strigat el.

Ușa s-a deschis și Henry, vădit nefericit, a intrat în cameră.

— O, domnule doctor, nu vreau casa, nu vreau mașina, vreau să fiu gata cu dumneavoastră și cu ceilalți când va veni Domnul Isus!

Doctorul a fost mai mult decât bucuros când l-a auzit pe băiat vorbind așa. El i-a spus că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său iubit pentru ca Henry să nu meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică. Ei au îngenuncheat și s-au rugat împreună; și nu a durat mult până când și Henry a putut crede că Domnul Isus a murit pentru el, un păcătos pierdut.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE CĂ DUMNEZEU ESTE DESĂVÂRȘIT – Fundația SEER

„Socotesc că este drept… să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13)


Săritorul cu prăjina descoperă cât de sus poate sări numai după ce trece peste ștachetă. Apoi, el o fixează mai sus. Și Dumnezeu face la fel. El îți pune la încercare credința până în punctul care ți se pare cel mai intens. Pastorul și autorul Jon Walker spunea: „La un moment dat, am simțit cum Dumnezeu îmi testează credința. Și anume, mi-a spus să nu mai depind de un salariu regulat și să încep să trăiesc prin credință. Așa că, plin de convingere că Dumnezeu îmi va purta de grijă, pentru că mi-a spus că o va face, am făcut ce mi-a spus El… și într-adevăr Dumnezeu a început să-mi poarte de grijă. Am ținut un jurnal cu toate modurile prin care a avut Dumnezeu grijă de mine, iar lista a devenit impresionant de lungă, spre bucuria mea. Dumnezeu mă mișca de la o credință de felul „sper că se va întâmpla,” la o credință de tip „știu că se va întâmpla.”

Cu toate acestea, în decurs de câteva luni, am ajuns să fiu clătinat de îndoială. Nu mă mai puteam concentra și am început să scornesc metode de a genera venituri, crezând că era de datoria mea să fac ca lucrurile să se întâmple, întrucât Dumnezeu poate urma să-mi dea bani sau poate nu. S-ar putea ca tu să fii mai avansat în credința în Dumnezeu; sau poate că ai experimentat și tu exact ceea ce descriu eu acum.”

Să înțelegem un lucru: credința care nu se clatină vine numai dintr-o credință care a fost zguduită atât de tare, încât acum este sigură și fermă. Cea mai mare preocupare a noastră este să ne împlinim nevoile, dar preocuparea cea mai mare a lui Dumnezeu este să ne dezvolte credința. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11:6). De aceea Apostolul Petru a scris: „socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:12-13). Deci, amintește-ți neîncetat că Dumnezeu este credincios!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte” (Evrei 12.6). Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna„. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Corinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …” (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: