Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?

Exodul 3.11

După optzeci de ani a ajuns timpul când Dumnezeu îi porunceşte lui Moise de a scoate pe Israel din Egipt. Dacă îl privim pe Moise în primii patruzeci de ani în Egipt, îl vedem că „a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi fapte” (Fapt. 7.22)

Dar, a doua oară, în cealaltă jumătate a vieţii lui, îl găsim pe Moise în linişte. Aici era în mod deosebit în şcoala lui Dumnezeu pentru maturizare în lucrarea ce-i stătea în faţă. Odinioară în mânia lui, fără ca să-i dea cineva poruncă a omorât un egiptean, acum a trebuit să se reîntoarcă în Egipt şi să vorbească cu Faraon.

Deşi Dumnezeu i s-a arătat într-un chip minunat prin rugul care nu se mistuia, Moise avea de vociferat: „Cine sunt eu?” Dar Domnul nostru în deplină supunere şi gata pregătit pentru lucrare a spus: „Iată-mă trimite-mă.” Lui Moise i-a fost promis ajutorul şi puterea lui Dumnezeu ca pe aceasta să se bazeze nădejdea sa, dar el s-a uitat Ia el însuşi.

Dar Domnul nostru care cunoştea de la început calea grea care îi stătea în faţă, Şi-a ridicat ochii spre Dumnezeu şi a vrut cu orice preţ să-L proslăvească. El a dus bucuros crucea uitându-se la bucuriile care urmau. Şi lui Moise i-a fost prezentat un ţel şi anume acela de a scoate poporul din Egipt ca să slujească lui Dumnezeu la Horeb. Dumnezeu a vorbit mult către inima lui Moise. Şi aceasta stă în contradicţie cu poziţia Domnului Isus care totdeauna făcea voia lui Dumnezeu şi era desfătarea Tatălui. La urmă în legătură cu Aaron a plecat şi Moise ca să îndeplinească porunca lui Dumnezeu de a scoate pe Israel din Egipt.

Mântuitorul este în căutare, nu de oameni care să fie gata a-I oferi serile lor libere, sau duminicile, sau anii când vor ieşi la pensie! NU. Ci El este în căutare după aceia care consimt să-I ofere Lui locul dintâi în inimă şi viaţă.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Katashi, marinarul japonez

Iar dacă și evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor, ca lumina evangheliei să nu strălucească.

2 Corinteni 4.3,4

Pentru Katashi, un marinar japonez, contează numai plăcerea. Să nu vină nimeni la el cu Isus Hristos, deoarece, după părerea lui, El este numai Dumnezeul străinilor.

Într‑o seară, Katashi se află din nou într‑un cartier rău famat din Tokyo. Acolo el simte cum o mână îl trage de mânecă. Cineva îi dă o hârtie. Să fie din nou una dintre acele hârtii creștine? Mototolește hârtia și o aruncă.

Peste puțin timp, Katashi iese din nou în stradă. Un grup de creștini intonează cântările credinței lor. Se apropie și ascultă. În cele din urmă, un tânăr japonez iese în față și citește: „Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.18). Ascultă și găsește că începutul textului este interesant și adevărat: „Cuvântul crucii este nebunie“. Dar urmează ceva enervant, care spune despre a fi pierdut. Apoi cel care a citit a adăugat cu voce tare: „Da, este nebunie pentru cei care sunt pierduți. Dacă cineva dintre cei care sunt prezenți aici gândește că evanghelia este nebunie, acesta este un semn sigur că el se îndreptă spre pierzare“. Acele cuvinte îl lovesc pe Katashi ca un trăsnet. Deci el este dintre cei care pier? La sfârșitul evenimentului se apropie de tânărul predicator. Are o dorință profundă de a ști mai multe despre „cuvântul crucii“. Dorește să știe mai mult despre puterea lui Dumnezeu care îl poate mântui.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 56.1-12 · Evrei 13.17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.24‑30; 45.1‑5

După ce Ieremia a făcut o trecere în revistă a urâciunilor comise de popor, luând notă şi de răspunsul jignitor al acestei adunări de răzvrătiţi, a sosit vremea să fie trase concluziile. Sunt înspăimântătoare! Cu excepţia unui număr foarte mic, toţi vor pieri în Egipt, loviţi de calamităţile care‑i pândeau (şi faţă de care „împărăteasa cerurilor“ se va dovedi prea incapabilă să‑i apere; dar, cu privire la ea, niciodată nu se ridică întrebări).

În aceste vremuri de ruină generală este însă mângâietor să putem constata că „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui“ (2 Timotei 2.19). Aceasta ne‑o va arăta micul cap. 45, consacrat în întregime lui Baruc. Domnul are pentru el un cuvânt personal, deopotrivă de avertizare, ca şi de încurajare. Acest om a fost – împreună cu Ieremia, cel pe care nu l‑a părăsit – ţinta calomniilor şi a acuzaţiilor publice (cap. 43.3). Cu toate acestea, ceea ce avea importanţă în ochii lui era ceea ce gândea Dumnezeu despre el (2 Timotei 2.15). Baruc, descendent al unei familii nobiliare, sperase probabil să aibă un rol deosebit în conducerea acestui popor umilit şi restaurat. În consecinţă, este atins de descurajare (v. 3; Proverbe 24.10). Domnul însă îl îndeamnă: „Tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!“ (v. 5). Nici de la noi Domnul nu aşteaptă lucruri mari, … cu excepţia unui singur lucru, foarte mare în ochii Săi: credincioşia (comp. cu Apocalipsa 3.8).

INTERVENȚIA DIVINĂ | Fundația S.E.E.R. România

„O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…” (Isaia 64:1)

Domnul Isus le-a spus ucenicilor, chiar înainte de a părăsi această lume pentru a se întoarce în ceruri: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuiește în tine (vezi Romani 8:9), iar această promisiune indică faptul că Duhul Sfânt poate să-ți dea putere în circumstanțe dificile, și poate să-ți dea o revelație care să-ți schimbe cursul vieții.

Cum au răspuns ucenicii la această promisiune? „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri…” (Faptele Apostolilor 1:14)

Ai nevoie de o intervenție divină, astăzi? Cere în rugăciune, cu stăruință, prezența lui Dumnezeu.

Autorul Larry Sparks scria: „De prea mult timp, Biserica occidentală a tolerat o cultură a rugăciunii definită de lipsa rezultatelor.” Apoi, ne oferă această strategie pentru o avea parte de o revărsare a puterii lui Dumnezeu, cu răspunsuri vizibile, la problemele invocate: „Analizează  promisiunile lui Dumnezeu privind revărsarea Duhului Sfânt. Lasă-te cuprins de ele. Și „rămâi” în rugăciune statornică, susținută și perseverentă – până când promisiunile de trezire devin realități ale trezirii. Exact asta au făcut ucenicii.” Noi facem greșeala de a presupune că revărsările Duhului Sfânt sunt niște date stabilite suveran în calendarul ceresc.

Una dintre marile promisiuni pe care Dumnezeu ni le-a făcut este aceasta: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură‘…” (Faptele Apostolilor 2:17)

Așadar, dacă dorim o intervenție divină sau o revărsare a Duhului lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm și noi ca profetul Isaia odinioară: „O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…”

S-ar putea să te întrebi: „Ce pot face eu?” Fă ce au făcut ucenicii: perseverență în rugăciune! Începe să te rogi în fiecare zi pentru umplerea Duhului care-ți dă curaj în vestirea Evangheliei și putere spirituală.

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi!

DOMNUL ESTE APROAPE

 Aceasta este pâinea, pe care v-o dă DOMNUL ca hrană.

Exodul 16.15

Cuvântul mană înseamnă; „Ce este aceasta? (Man hu?). Nu ne aminteşte această întrebare de Domnul Cristos care fiind „cuvântul veşnic”, S-a făcut trup, o enigmă în care omul nu poate intra pentru a o cerceta (Toate încercările de acest gen au dus la mari rătăciri şi la pierderea adevăratei ţinte pe care trebuie să o aibă creştinul. Domnul Isus însuşi spune despre Persoana Sa: „NIMENI NU-L cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl.” DA, „mare este taina evlaviei” (1 Tim. 3.16).

Acest Cristos -„Pâinea din cer” ne este dăruit de Dumnezeu ca mâncare şi bucurie a inimilor noastre. Nu este nimic mai de preţ decât a-L privi prin credinţă, a-i cerceta Persoana, dragostea şi harul Său nemărginit. Prin aceasta va fi întărit sufletul nostru şi prin aceasta avem comuniune cu Tatăl a cărei desfătare din veşnicii era Fiul Său. „Căci Pâinea lui Dumnezeu este Aceea care se coboară din cer şi da lumii viaţa” (Ioan 6.33). Aşa cum Cristos şi Cuvântul Său în multe lucruri sunt una, aşa şi mana nu este numai o pildă despre Cristos ci şi despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat acesta ca mâncare pentru sufletul nostru, dar ce folos dacă avem Cuvântul lui Dumnezeu în casă şi nu ne folosim de El?

Mana înainte de a putea fi mâncată trebuia culeasă (adunată). Câte un credincios se miră şi oftează că sufletul său este atât de uscat şi gol, credinţa sa atât de slabă, nu face progrese în viaţa duhovnicească. Se mai poate mira oare de postura aceasta dacă citeşte Cuvântul lui Dumnezeu numai în grabă şi nici atunci zilnic?

Cât de diferenţiată este poziţia proorocului Ieremia care spune în cap. 15 vers. 16: „Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” Oare nu sunt mulţi între noi care dacă sunt sinceri trebuie să recunoască că sunt delăsători în citirea Cuvântului lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Factura lui Marc

Plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm, […] pentru că ne deveniserăți preaiubiți.

1 Tesaloniceni 2.8

Este cald în această după‑amiază. Marc, așezat la umbră în curte, se gândește la o înghețată bună, care să‑l răcorească. Numai dacă aș avea bani, gândea el! Da, alții au acest noroc. În fiecare săptămână mama lui Horia îi dă 25 de lei, bani de buzunar, iar Alex primește și el 10 lei ori de câte ori face un drum pentru părinți. Ai mei ar putea și ei să‑mi dea ceva pentru treaba de le‑o fac. Dar, stai! Am o idee bună: am să notez totul pe o factură, ca tâmplarul care a venit săptămâna trecută. Și, la masa de seară, mama lui Marc găsește o hârtie împăturită alături de farfuria lui. O deschide surprinsă și iată ce citește: măturatul scărilor, 5 lei; două comisioane, 3 lei; ștersul veselei de trei ori, 4 lei; măturatul garajului, 3 lei; trei drumuri în oraș, 5 lei; curățat mazărea de păstăi, 5 lei. Total 25 de lei.

Marc, neliniștit, se întreba ce vor spune părinții săi. Prețurile erau foarte mici, este adevărat, dar 25 de lei reprezenta totuși o sumă importantă. După ce a citit‑o, mama i‑a dat lista tatălui, zâmbind. Tatăl a aruncat o privire, dar nu s‑a putut citi nimic pe fața lui. El a împăturit hârtia liniștit și a pus‑o în buzunar. A doua zi, Marc a găsit un plic lângă farfuria lui. Când l‑a deschis, a descoperit în el suma de 25 de lei și o foaie de hârtie împăturită în patru. Oh, mulțumesc, a zis Marc foarte vesel, punându‑și banii în buzunar. Apoi a desfăcut hârtia și iată ce a citit: trei mese pe zi, nimic; pat și cameră, nimic; bicicletă și jucării, nimic; o săptămână în vacanță, nimic; spălat și călcat rufe, nimic; curățenie în camera ta, nimic; participare la excursii, nimic; îngrijiri în timp de boală, nimic. Tata și mama. Marc s‑a înroșit la față. Încet a scos din buzunar plicul conținând 25 de lei și l‑a pus lângă farfuria tatălui său.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.11‑23

Alegând de bunăvoie să slujească idolilor, la fel cum făcuseră şi părinţii lor, poporului nici măcar nu îi este ruşine să declare acest fapt: se răzvrăteşte pe faţă împotriva Domnului. Cât de mare este decăderea morală a lui Israel faţă de Iosua 24 când, urcând din Egipt spre Canaan, îşi urma conducătorul, cu angajamentul: „Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei… noi vom sluji Domnului, pentru că El este Dumnezeul nostru“ (Iosua 24.16,18). Plini de rea‑credinţă, aceşti iudei consideră că nenorocirea lor actuală se datora faptului că încetaseră să se închine „împărătesei cerurilor“ (v. 17, comp. cu cap. 7.18). Deşi Domnul îi avertizase că în Egipt erau pândiţi de sabie, de ciumă şi de foamete, ei prind prilejul chiar când survin aceste nenorociri şi le folosesc drept pretext pentru a aduce noi jertfe idolilor. Câţi oameni nu gândesc la fel! «Dumnezeu nu mi‑a dat ceea ce‑mi doream… Deci aceasta nu a ţinut! Atunci mă voi întoarce spre lume (a cărei imagine este dintotdeauna Egiptul): ea nu‑mi va refuza nimic.»

Mizerabilă inimă omenească! Aceste versete ne învaţă totodată că inima poate fi stăpânită în acelaşi timp de cea mai orgolioasă necredinţă, cum şi de cele mai întunecate superstiţii (2 Corinteni 4.4).

ARATĂ-ȚI APRECIEREA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

Apostolul Pavel dedică un întreg capitol din epistola către Romani pentru a-i numi pe mulți dintre cei care l-au ajutat, exprimându-și aprecierea față de ei. Arătând că îți pasă de oameni, dincolo de ceea ce pot face pentru tine, le dai de înțeles că ții cu adevărat la ei! Lauda sinceră îi poate energiza, și îi poate face să înflorească precum florile ofilite care tocmai au fost udate.

O, ce beneficii ar culege un soț sau o soție (sau oricine altcineva) dacă și-ar exprima aprecierea pentru fiecare lucru, chiar și pentru lucrurile mărunte! În cazul în care sentimentului recunoștinței a pălit și iei gesturile frumoase de bunătate, și efortul sau munca depusă pentru tine, ca pe un lucru de apucat, considerând că ți se cuvin în mod natural, atunci citește următoarea listă de sarcini și responsabilități pentru care ar trebui să-ți arăți aprecierea:

Curățenia din casă.

Pregătirea mâncării.

Plata facturilor.

Mersul la serviciu.

Cheltuirea înțeleaptă a banilor.

Cumpărarea produselor alimentare.

Spălarea și împăturirea hainelor.

Îmbăierea copiilor.

Dusul gunoiului.

Alimentarea mașinii cu combustibil.

Punctualitatea.

Udarea gazonului sau a plantelor.

Trimiterea felicitărilor la ocazii speciale.

Alegerea cadourilor de ziua de naștere pentru familie.

Susținerea carierei tale.

Asumarea responsabilității.

Ascultarea…

Și lista ar putea continua la nesfârșit! Ce trebuie să faci? Propune-ți să apreciezi cel puțin un lucru pe zi pentru o anumită persoană din viața ta. Sugerăm celor căsătoriți să înceapă cu soția sau soțul…

Dacă ești bărbat, nu fi atât de nesigur încât să te temi că vei părea slab dacă începi să observi lucrurile mărunte. E nevoie de un bărbat adevărat pentru a privi dincolo de propriile nevoi și pentru a recunoaște eforturile altuia. Când ești sigur de propria identitate, ești capabil să le dai oamenilor mai multă putere, ținându-i la curent cu informațiile, având încredere în ei, îngrijindu-te de ei și apreciindu-i.

Așadar, arată-ți recunoștința!

DOMNUL ESTE APROAPE

 Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Luca 23.24

Centrul tuturor căilor şi hotărârilor lui Dumnezeu este Domnul ISUS, Fiul dragostei Lui. Pe Golgota vedem ca omul nu numai că şi-a arătat mânia ca duşmanul lui Dumnezeu, dar L-a pus pe Domnul slavei Cel curat şi fără vină, ca centru între cei doi tâlhari. Ajunşi pe Golgota, L-au răstignit pe „El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui” – exprimând prin aceasta că El a fost socotit cel mai mare tâlhar.

Contrar cu această acţiune, harul se arată în chip desăvârşit prin cuvintele Domnului: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac.” Aceste cuvinte ne mai arată legătura măreaţă care există între Fiu şi Tată căruia îi era pe deplin supus. Ostaşii care-L dezbrăcaseră pe Domnul şi au auzit cerinţa Lui către Tatăl nu s-au sinchisit să împartă hainele Lui, şi pentru cămaşa Lui să tragă la sorţi. Iosif care este o imagine a Domnului Isus Cristos a fost dezbrăcat de haina lui pestriţă înainte de a fi aruncat în groapă, dar nu avea să vadă ce au făcut fraţii lui cu haina. Dar Domnul Isus pe cruce a trebuit să vadă ce se face cu hainele Lui.

Când a decăzut primul om, a recunoscut că e gol şi Dumnezeu l-a îmbrăcat cu piei de la animale. Pe Cel curat şi fără păcat l-a dezbrăcat omul şi apoi l-a ţintuit pe cruce. Acum putem să înţelegem pe Domnul când spunea: „Toate oasele aş putea să mi le număr, ei însă pândesc şi mă privesc, îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” şi „Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta” (Ps. 22.17; 69.19). Crucea este SIMBOLUL umilirii, a prigonirii, a suferinţei pe care lumea i-a oferit-o altădată Fiului lui Dumnezeu şi pe care ea continuă să o ofere şi astăzi tuturor acelora care stau lângă Stăpânul lor.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bebelușul zâmbitor

„Lăsați copilașii să vină la Mine […] oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nicidecum nu va intra în ea.“ Și, luându‑i în brațe, punându‑și mâinile peste ei, i‑a binecuvântat.

Marcu 10.14‑16

În zona de așteptare a unui aeroport, un cuplu tânăr cu bebelușul lor atrage atenția tuturor. De fiecare dată când cineva se uită la copil – tânăr sau bătrân, fericit sau întristat, bărbat sau femeie – copilul se întoarce și zâmbește, încântând pe toată lumea. Este pur și simplu adorabil!

În timp ce îl privesc pe acest copil zâmbind din nou și din nou, mă gândesc la cât de mult ne iubește Dumnezeu. El dorește contact vizual cu noi. El găsește bucurie în a Se întâlni cu privirile inimilor noastre. Și noi trebuie să ne găsim adevărata bucurie în comuniunea cu El. Certitudinea că Dumnezeu ne iubește face parte din principiile credinței creștine. Cu toate acestea, nu trebuie să ne gândim că această iubire este ceva principial, nedefinit sau abstract, căci ea este profund personală. Nu este o atitudine generală, ci una personală, pe care Dumnezeu o dorește cu fiecare în parte.

Păcatul ne‑a întunecat vederea asupra iubirii lui Dumnezeu. Dar această iubire divină s‑a manifestat în toată claritatea când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om. S‑a umilit pe Sine pentru a ajunge la noi. Când ne uităm la El, vedem cum dragostea lui Dumnezeu triumfă asupra întunericului moral, asupra urii și asupra violenței. Și El a făcut chiar mai mult: El Și‑a dat viața pentru noi. Pe crucea de la Calvar, El a ispășit vina pentru păcate, pentru ca oamenii pierduți să găsească o cale spre Dumnezeu și să se bucure de părtășia Sa.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 54.1-17 · Evrei 13.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.1‑10

„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?“ (Şihor, un braţ al Nilului) − întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să‑i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.

„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?“ (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului(Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).

Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s‑au smerit nici până în ziua aceasta…“ mândria nu le era zdrobită… (v. 10; cap. 43.2).

TRĂIEȘTE DUPĂ PRINCIPIILE SCRIPTURII! | Fundația S.E.E.R. România

„Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise.” (Iosua 23:6)

După ce Israel a intrat în Țara Promisă, Domnul le-a dat odihnă și i-a scăpat de toți vrăjmașii. Iosua era înaintat în vârstă și i-a sfătuit să-și „pună toată puterea ca să păzească şi să împlinească tot ce era scris în cartea legii lui Moise.”

Ce putem învăța de aici? Că trebuie să ne identificăm valorile fundamentale – și să trăim după ele. Filozoful elvețian Henri-Frederic Amiel a spus: „Omul care nu are o viață interioară este sclavul mediului înconjurător.”

Valorile tale fundamentale sunt principiile care te ghidează în viață. Ele sunt lumina care te călăuzește. Ele conferă stabilitate și structură lumii tale interioare. Când în acestea este ordine, poți să te descurci în aproape orice situație. Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu numește Cuvântul Său „Lege”? Pentru că legea îți guvernează gândurile și acțiunile, te ghidează în direcția corectă și te ferește de necazuri. Ea aduce ordine în viața ta; fără asta, rămâi cu haos și confuzie.

Imaginează-ți că trăiești într-o lume în care 100 de centimetri nu sunt egali cu un metru, iar doi plus doi nu fac patru. Dumnezeu a stabilit legile Sale pentru binele nostru. Când le încălcăm, suferim; când le respectăm, avem succes și pace. Spre deosebire de meniul à la carte din restaurant, tu nu poți alege doar ce-ți place din Scriptură, și să uiți restul! Dumnezeu spune: „să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi”! (Iosua 1:8)

Mulți oameni talentați care ajung în lumina reflectoarelor nu rămân prea mult timp acolo. De ce? Pentru că nu au reușit să-și dezvolte un caracter puternic. Lipsa lor de integritate îi doboară, deoarece nu au putut să depășească limitele caracterului lor. Talentul te poate duce la un nivel mai înalt de succes, dar fără caracter, nu vei putea face față presiunilor care însoțesc succesul.

Așadar, trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu!

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.

Ioan 18.1

Părăsind camera de sus, Domnul trece împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron. Iuda cunoștea acest loc unde Domnul și ucenicii se retrăgeau adesea. Ajuns în grădina Ghetsimani, El Se desparte de ucenici și îi ia cu Sine doar pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. Aceștia trei fuseseră cu El și pe muntele schimbării la față, iar acolo adormiseră în prezența gloriei Sale. Acum îi ia cu Sine în grădină, iar ei adorm în prezența suferinței Sale. Așa este omul, așa este natura umană. Așa suntem și noi – și eu și tu. Putem fi la fel de indiferenți cu privire la gloria Lui, ca și la suferințele Lui.

Domnul pleacă puțin mai în față și Se roagă, în timp ce ei dorm. Privind la ceea ce Îi stătea înainte, ne gândim la câtă tristețe trebuie să fi umplut inima Mântuitorului. Toată răutatea omului avea să se abată asupra Lui, iar Dumnezeu Însuși urma să‑L părăsească. Ce pahar cumplit Îi stătea înainte! „Isus, știind ce avea să vină asupra Lui, a mers înainte“ (Ioan 18.4). El știa perfect de bine tot ceea ce avea să sufere și a mers înainte, ca să sufere totul. Cât de mult a simțit El toate acestea: trădarea lui Iuda, lepădarea de către Petru, părăsirea din partea tuturor celorlalți ucenici, respingerea de către poporul Său, ispitirile vrăjmașului, purtarea păcatelor, părăsirea de către Dumnezeu, mânia, judecata, moartea!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mângâiere de la Dumnezeu

I‑am văzut căile și‑l voi vindeca. Și îl voi călăuzi și‑i voi da din nou mângâieri, lui și alor lui care jelesc. Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice Domnul, și‑l voi vindeca.

Isaia 57.18,19

Dumnezeu dă mângâieri speciale celor care jelesc. În versetul de astăzi, Domnul vorbește despre viitorul lui Israel și cum îi va întâmpina cu har pe credincioșii din această națiune. Iar ceea ce le spune lor ni se aplică, într‑un sens spiritual, și nouă, creștinilor. El ne vorbește pentru a ne mângâia inimile.

În lumea aceasta, duhul nostru este întinat și inima ne este rănită. Dumnezeu vede aceasta și știe ce simțim. Prin Cuvântul Lui, Dumnezeu ne revigorează credința. Căile pe care le promovează lumea îi duc pe oameni în rătăcire, iar Dumnezeu ne îndrumă, ca să nu ne rătăcim, ci să ajungem la destinație în siguranță. Nu trebuie să ne temem de nimic dacă umblăm pe calea Lui.

Uneori trebuie să ne conducă pe căi dificile, pentru că vrea să ne formeze și în credință și să ne facă să progresăm. Dar, când face aceasta, Dumnezeu ne dă mângâierile Lui. Mai ales în timpuri de necaz avem experiența că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său și Își împlinește promisiunile. Și Fiul lui Dumnezeu venit în carne a pierdut prin moarte un prieten drag pe pământ, pe Lazăr. De aceea, El este alături de cei care au pierdut pe unul dintre cei dragi, empatizând cu ei în durerile lor. Dumnezeu ne întâmpină ca fiind Învierea și Viața. Pentru că El trăiește, și noi vom trăi. Dumnezeu ne cheamă la pace. În mijlocul unei lumi care tânjește după pace și nu o poate găsi, Dumnezeu dă odihnă inimilor noastre prin încrederea în El, în iubirea și în atotputernicia Lui.

Citirea Bibliei: Isaia 51.1-11 · Evrei 11.32-40

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 40.11‑16; 41.1‑10

Odată cu distrugerea Ierusalimului şi cu capturarea celui din urmă împărat, Nebucadneţar a anihilat orice posibilitate de revoltă în ţara lui Iuda. A lăsat totuşi acolo un număr de locuitori dintre cei mai săraci, pentru a nu rămâne ţara pustie, punându‑l ca şef peste aceştia pe Ghedalia, un guvernator agreat de toţi. În tot acest timp vedem cum Domnul veghează în har asupra celor cruţaţi de deportare, făcându‑i să aibă recolte bogate (v. 12; comp. cu Proverbe 30.25).

Regretabil însă, această perioadă favorabilă nu este de durată. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile, permite accesul altor evenimente tragice, menite să le descopere starea inimii. Sub înfăţişarea împăratului fiilor lui Amon (v. 14), apare pe scenă vechiul vrăjmaş al lui Israel, pe care poate îl credeam zdrobit. El există însă întotdeauna şi nu‑şi schimbă pornirile rele; dimpotrivă, şi le manifestă ori de câte ori slăbiciunea poporului îi dă ocazia. Este vorba de Satan, marele nostru vrăjmaş, şi acesta este felul său de a acţiona: niciodată nu depune armele, ci întotdeauna caută să profite de tot ceea ce ne slăbeşte rezistenţa: oboseală, comoditate, lipsă de vigilenţă… Cu ajutorul lui Baalis, Ismael, fără‑ndoială invidios pe Ghedalia pentru autoritatea lui, organizează un complot şi îi ucide mişeleşte pe Ghedalia şi pe evreii aflaţi cu el la Miţpa.

ACCEPTĂ-ȚI ȘI APRECIAZĂ-ȚI ASPECTUL FIZIC! | Fundația S.E.E.R. România

„Vai de cine zice tatălui său: Pentru ce m-ai născut?…” (Isaia 45:10)

Profetul Isaia a scris că Dumnezeu „m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui” (Isaia 49:5). Dumnezeu ne-a modelat în mod deliberat pe fiecare dintre noi pentru slujba Sa. Cum putem atunci să ne plângem că suntem prea scunzi, prea înalți, prea închiși la culoare, prea deschiși la culoare, sau prea orice altceva care este de neschimbat?

Cuvântul „prea” implică faptul că ceva depășește ceea ce este de dorit, sau care este altfel decât ar trebui să fie. Cum poate ceva ce a fost creat de Dumnezeu să fie „prea”? Ce vrem să spunem noi, de fapt, este: „Asta nu se conformează standardului prescris de societate!” – așa că permitem atributelor noastre neconforme să ne facă să devenim nesiguri și să ne fure încrederea. Simțim atunci că singura noastră soluție este să schimbăm trăsătura nedorită. Asta nu este altceva decât o palmă dată lui Dumnezeu, Creatorul. Profetul Isaia a scris: „Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: ‘Ce faci?’ şi lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini’? Vai de cine zice tatălui său: ‘Pentru ce m-ai născut?’ şi mamei sale: ‘Pentru ce m-ai făcut?’” Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mâinilor Mele?” (Isaia 45:9-11)

Tu îți vei consolida siguranța emoțională atunci când te vei împăca cu fiecare aspect al tău. Prin harul lui Dumnezeu și prin puterea divină, trebuie să accepți cu adevărat – nu doar să te resemnezi cu – planul Său suveran. Când faci acest lucru, încetezi să te mai compari cu ceilalți și să te judeci ca fiind inferior sau superior. Conștiința de sine și îngrijorarea cu privire la aspectul tău exterior dispar. Abia atunci ai eliberat calea pentru ca adevărata ta frumusețe interioară să strălucească. Este timpul să experimentezi pacea știind că ești creat pentru destinul tău, croit pentru sarcinile tale și desăvârșit pentru scopul tău. Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!