Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

La început Dumnezeu; Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții.

Geneza 1.1; Apocalipsa 22.21



Să remarcăm că Biblia începe cu „Dumnezeu” și se încheie cu „toți sfinții„. Acest lucru ne oferă o indicație cu privire la scopurile și la harul lui Dumnezeu, fiindcă știm că totul în Cuvântul Său are un scop anume. Bineînțeles, ne referim la semnificația biblică a cuvântului „sfânt”. Scriptura folosește acest cuvânt cu privire la toți cei ce sunt în Hristos Isus, cu privire la toți copiii lui Dumnezeu de pe pământ – cu toții sunt sfințiți în Hristos Isus (1 Corinteni 1.2).

Biblia începe deci cu Dumnezeu și, la sfârșit, îi cuprinde pe toți sfinții de pe pământ, fără nicio excepție. Un tată se îngrijește ca toți copiii săi să fie la adăpost în casă, la lăsarea nopții; la fel, Duhul Sfânt nu încheie Cuvântul divin fără să-i cuprindă pe toți copiii lui Dumnezeu, punându-Și binecuvântarea asupra tuturor.

Dumnezeu nu are prejudecăți, nu are favoriți, ci toți copiii Săi Îi sunt la fel de scumpi. Scopul Lui a fost să-I aibă pe toți pentru Sine. Înainte de a întocmi lumile, El i-a ales în Hristos, iar creația prezentată în Geneza a avut ca scop înființarea acelei sfere în care ei toți aveau să fie adunați laolaltă. Multe trebuiau împlinite înainte ca acest scop să fie realizat, fiindcă vrăjmașul avea să lucreze mult împotriva împlinirii lui. Însă, pas cu pas, Dumnezeu a lucrat, lucrează și va lucra, iar încununarea împlinirii planului Său este redată în aceste cuvinte: „Harul Domnului Isus Hristos fie cu toți sfinții”.

J. T. Mawson


SĂMÂNȚA BUNĂ

Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite și gândite de firea păcătoasă.

Efeseni 2.3



De la Mecca la Hristos (2)

„Sfânta piatră neagră” este considerată cel mai sacru obiect din lume. Mecca este situată în Arabia Saudită, pe țărmul Mării Roșii, fiind locul de naștere al profetului Mahomed. Orice musulman își dorește să viziteze Mecca măcar o dată înainte de a muri. Acolo, mahomedanul despre care vorbim a adunat, după regulament, 49 de pietre, mai mari decât un bob de mazăre, dar mai mici decât o boabă de fasole. Pe acestea le-a aruncat spre stâlpii „marelui diavol”, câte șapte la fiecare, în timp ce exclama: „În numele dumnezeului celui atotputernic fac lucrul acesta și din ură față de diavol și spre ocara lui”.

După multe Luni, de pelerinaj anevoios din sanctuar în sanctuar, unde s-a supus peste tot ceremoniilor regulamentare, cu perseverență emoționantă, acel mahomedan a ajuns la Port Said și a cumpărat un bilet spre Cairo. „La Ismailia – povestea pelerinul însuși – inima mi-a devenit foarte neliniștită și i-am spus însoțitorului meu: «Parcă mă simt îndemnat să merg de aici la Suez». Prietenul meu mi-a răspuns: «De ce la Suez? Acolo nu este nimic de luat pentru noi». Și s-a opus tare planului meu. Dar eu am rămas neclintit în hotărârea mea, am dat biletul înapoi și am cumpărat altul, spre Suez, cu toate că nu știam din ce motiv, în afară de faptul că mă atrăgea acolo o anumită putere. Ajuns în Suez, am pribegit fără niciun plan pe străzile orașului. Într-o zi am văzut o prăvălie deschisă, la geamul căreia atârna un afiș, pe care erau scrise cuvintele: «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă».”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE ASEMENI CU HRISTOS – Fundația SEER

„Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20)


Dacă te-ai putea schimba prin propriile tale eforturi, nu ai mai avea nevoie de Domnul! În plus, orice încercare din partea ta de a câștiga sau de a merita harul Său te descalifică. De ce oare se întâmplă așa? Pentru că te zbați să fii sursa propriei tale mântuiri, a propriei tale semnificații sau a propriei tale puteri. Dacă vrei să știi ce Îl supără cu adevărat pe Dumnezeu, este exact ce aminteam adineaori! „Și atunci cum pot eu să mă aseamăn mai mult cu Hristos?” întrebi tu. Trebuie să mori față de tine însuți, adică să ieși cu totul din jocul pentru putere și control și să-L lași pe Hristos să trăiască prin tine!

Stai o clipă și cântărește aceste versete: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” (Romani 8:5-11).

De unde știi că Hristos este viu și lucrează în tine? Când ceilalți se uită la tine, ei Îl vor vedea. Și când vor merge cu tine, ei Îl vor urma pe El. „Cât durează până când voi fi asemenea lui Hristos?” întrebi tu. Asemănarea se produce zi după zi, timp de o viață întreagă.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 10:1-11

De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puseimediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci”, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos”, gravată „pe table de carne, ale inimii” (2 Cor. 3.3), „epistolă” care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).

14 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și slujba pazei fiilor lui Merari era: … stâlpii curții de jur-împrejur și postamentele lor și cârligele lor și funiile lor.

Numeri 3.36,37



Un merarit ar fi putut gândi în felul acesta: «Cum! Trebuie să-mi petrec cea mai bună perioadă din viață având grijă de niște cârlige? Acesta este scopul pentru care m-am născut? Să nu existe pentru mine un scop mai înalt în viață?».

În primul rând, era de ajuns pentru un merarit să știe că Domnul îi dăduse această slujbă. Acest lucru era suficient pentru a da demnitate oricărei activități, oricât de nesemnificative. Nu contează ce facem, dacă întotdeauna facem ceea ce Dumnezeu ne-a încredințat. Un om poate urmări o carieră pe care semenii lui o consideră cea mai strălucitoare; își poate cheltui energia, timpul, talentul și averea urmărind ceea ce oamenii socotesc a fi măreț și glorios și, în tot acest timp, viața lui se poate dovedi a fi de fapt un mare nimic. De cealaltă parte, omul care în mod simplu face voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, este omul a cărui lucrare va rămâne atunci când toate eforturile fiilor acestei lumi se vor fi prăbușit în uitare eternă.

Însă, în afară de a face ceea ce Dumnezeu îi încredințase, exista o demnitate specială care caracteriza lucrarea unui merarit, chiar dacă această lucrare se reducea la a îngriji de „țăruși” și de „postamente”. Tot ceea ce stătea în legătură cu cortul întâlnirii era de cel mai profund interes și de cea mai înaltă valoare. Nu exista, în lumea întreagă, nimic care să se fi comparat cu acel cort. Era o demnitate sfântă și un privilegiu să ți se îngăduie să atingi chiar și cel mai neînsemnat lucru care ținea de acest minunat cort în pustie. Truda sa era legată de locuința lui Dumnezeu Însuși. Mâinile sale atingeau acele lucruri care erau imagini ale lucrurilor din cer. Orice țăruș, orice frânghie, orice postament și orice acoperitoare erau umbre ale bunurilor viitoare – imagini ale lui Hristos Însuși.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2



De la Mecca la Hristos (1)

De la căderea lui Adam, omul neîmpăcat cu Dumnezeu trăiește în neliniște. Păcatul i-a furat pacea pe care o savura cândva în Paradis, în părtășie cu Dumnezeu. Astfel umblă rătăcitor de colo-colo, adesea chinuit și torturat de conștiința rea, care nu poate fi adusă la tăcere prin nicio faptă religioasă, prin nicio rugăciune, prin nicio vorbă, prin nicio lacrimă. Adevărata odihnă și pace le dă numai Isus, Fiul lui Dumnezeu. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui” și a vestit-o alor Săi după învierea Sa: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea”. El ia toată vina păcătosului pregătit de pocăință, care se apropie prin credință, îi curăță conștiința și îi umple inima cu odihnă cerească.

Această odihnă o căuta nu de mult și un pelerin mahomedan, care pribegea pe la Mecca, pe la Medina și prin alte localități, unde se află sanctuarele religiei sale. Era fiul unui binecunoscut șeic (prinț arab), care s-a străduit cu râvnă din tinerețea lui, printr-o trăire ascetică, prin posturi, prin rugăciuni și prin invocarea numelui dumnezeului său „Allah”, să câștige favoarea acestuia. După mulți ani de strădanii fără rezultat, s-a hotărât să facă un pelerinaj mare, gândindu-se că va găsi în acele orașe sfinte ale religiei sale un răspuns la întrebarea care revenea mereu: „Cum obțin odihnă pentru inima mea și pace pentru conștiința mea?”. Când a ajuns la Mecca, locul nașterii lui Mahomed, locul principal de pelerinaj al mahomedanilor, a vizitat sfintele morminte și a sărutat „sfânta piatră neagră”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȚI-A OFERIT TOTUL – Fundația SEER

„Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu” (Psalmul 18:28)


Dumnezeu nu numai că te-a răscumpărat și te-a chemat să-L slujești, dar El te-a și echipat. Toate lucrurile de care ai nevoie pentru a-ți împlini lucrarea există chiar acum în viața ta, așteptând să le identifici. Tot ce nu este identificat, devine neapreciat; tot ce nu este apreciat devine nerecompensat; și tot ce nu este recompensat în cele din urmă dispare din viața ta. În vremea goanei după aur, din California, un cuplu tânăr a devenit obsedat de căutarea aurului. Și-au vândut ferma și toate avuțiile și au pornit-o spre vest cu speranța îmbogățirii. Au avut eșec după eșec, până la urmă au ajuns la sapă de lemn și s-au mutat în Europa. Mulți ani după aceea, s-au reîntors în America și s-au hotărât să-și viziteze fosta fermă. Dar când au ajuns acolo, au găsit-o înconjurată de agenți de pază și de un gard de sârmă. Când au pus întrebări, au aflat că pe terenul fostei lor ferme se găsea al doilea cel mai mare zăcământ de aur din America – care era acum proprietatea statului!

Dumnezeu te-a înconjurat cu resurse și cu oameni pe care tu nu-i vezi. Cele mai mari daruri din viața ta așteaptă încă să fie descoperite, întrucât ele se află în starea de semințe. Și incapacitatea ta de a le identifica te costă scump.

Scriindu-le credincioșilor din Efes, apostolul Pavel le-a spus: „Mă rog… să vă lumineze ochii inimii” (Efeseni 1:18). Iar psalmistul s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Uneori nu poți vedea pădurea din cauza copacilor.

În tine și în jurul tău se află o comoară pe care nu o vei vedea niciodată până nu ți-o descoperă Dumnezeu. Și El o va face – dacă Îl cauți și Îi ceri ajutorul în rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron! Iată într-adevăr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre.

Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător” (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47). Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

13 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9



Cât cunoaștem noi despre bogățiile Domnului nostru Isus Hristos? Fără Cuvântul lui Dumnezeu, n-am putea să ne formăm o părere adevărată cu privire la aceste bogății. Însă, dacă ne îndreptăm către Scriptură, singura sursă sigură de informație, vom fi uimiți de ce vom găsi acolo. În cartea Iov, una dintre cele mai vechi din Biblie, Dumnezeu îi adresează câteva întrebări lui Iov.

Aceste întrebări au fost retorice. De exemplu, în Iov 38 citim: „Unde erai tu când am întemeiat pământul?”. În Apocalipsa 4.11 citim: „Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!”. În Psalmul 50.10, Dumnezeu declară: „Orice animal al pădurii este al Meu, vitele pe mii de dealuri”. De asemenea, El spune: „Al Meu este argintul și al Meu este aurul” (Hagai 2.8).

După ce Iov L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i, s-a smerit și a spus: „Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42.6).

Se cuvine să luăm un loc în smerenie atunci când privim la bogățiile nepătrunse ale Domnului Isus și să ascultăm cuvintele apostolului: „Bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8.9). În Matei 8.20 citim: „Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul”. Aceasta se întâmpla în lumea pe care El o crease. Cu o altă ocazie, El a spus: „Arătați-mi un dinar”, fiindcă nu avea niciunul al Lui. Iar după ce a fost dat jos de pe cruce, a fost îngropat în mormântul unui om bogat (Matei 27.52,60).

Domnul gloriei a coborât atât de jos, pentru că era în căutarea unei perle de mare preț; iar după ce a găsit-o a vândut tot ce avea pentru a o cumpăra (Matei 13.46). Am fost cu toții îmbogățiți dincolo de orice măsură, potrivit estimării Lui, fiindcă „El, care, într-adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32).

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8



Dragoste față de noi

Doar Dumnezeu poate iubi așa. Omul are nevoie de un motiv care să-l miște, care să acționeze din afară în el, dar Dumnezeu, nu, fiindcă El este dragoste și nu are nevoie de niciun fel de impuls din afară. Dumnezeu a iubit lumea, lumea rea, neevlavioasă, atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Ținta dragostei lui Dumnezeu erau deci păcătoșii, vrednici doar de ură, atât de necurați și de lipsiți de orice lucru bun, încât jertfa Fiului Său preaiubit a fost singura soluție; nimic altceva n-ar fi fost suficient să aducă mântuirea omului. Ce măreție a dragostei dumnezeiești! Această dragoste îi învinge pe cei mândri și orgolioși, îi câștigă pe cei săraci și neajutorați și încălzește inimi reci și indiferente. Ea dăruiește pace și bucurie inimii copiilor și umple interiorul adulților cu o admirație plină de adorare. A mărturisi despre măreția dragostei divine este cea mai recunoscătoare misiune a făpturii răscumpărate.

Ce sunt cele mai înalte și mai nobile rezultate ale înțelepciunii omenești în comparație cu această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos? Doar o ceață răcoroasă și întunecată pe lângă razele dătătoare de viață și de căldură! Da, pe când eram noi încă păcătoși, Domnul Isus Hristos a murit pentru noi. Este acest adevăr partea noastră, care aduce bucurie în inimă? Ne bucurăm cu toții de acest adevăr dumnezeiesc?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSONALIZEAZĂ PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)


Ceea ce îți susține teama sunt gândurile. Ele pot fi exprimate public sau pot fi exprimate în particular. Oricum ar fi, trebuie să le oprești și să le schimbi. În caz contrar, ele te vor ține prizonier și te vor controla. Una dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a-ți învinge teama și îngrijorarea este abilitatea de a-ți asuma promisiunile Lui. Iată doar câteva: „Nu te teme de nimic… ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău!” (Isaia 43:1-3).

Care ar trebui să fie răspunsul tău la promisiunea lui Dumnezeu? „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9). „Ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (vezi Psalmul 33:18). „Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru… va veni, și vă va mântui.” (vezi Isaia 35:4). „Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine să-mi fie frică? Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.” (Psalmul 27:1,5-6).

Vrei să-ți învingi fricile și îngrijorările? Personalizează promisiunile lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti” (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa
îndurare …” (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

12 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22



Separare și căutare (3)

Când credința este activă, Dumnezeu ocupă orizontul sufletului, dragostea Lui umple inima și umblarea credinciosului va fi caracterizată de dragostea divină. Acest lucru este foarte necesar pentru un vas de cinste. El trebuie să urmărească dragostea și să manifeste dragostea lui Hristos în tot ceea ce face.

Apoi rezultatul urmăririi dreptății, credinței și dragostei va fi pacea – pacea întemeiată pe o bază dreaptă. Credinciosul separat de rău nu trebuie să-și impună voința proprie și nu trebuie să se certe, ci să urmărească lucrurile care duc la pace. „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii” (Romani 12.18). Cine caută ceartă și tulburare Îl dezonorează pe Hristos și arată clar că nu urmărește dreptatea, credința, dragostea și pacea.

Versetele 23-25 ne oferă în continuare instrucțiuni cu privire la conduita potrivită unui vas sfințit, de cinste. El trebuie să se ferească de întrebările nebune și nefolositoare, care dau naștere certurilor, și nu trebuie să se certe cu nimeni, „ci să fie blând față de toți, capabil să-i învețe, răbdător, corectându-i cu blândețe pe cei care se împotrivesc”. Contradicțiile și certurile cu privire la adevăr sau la întrebările nebune nu sunt de niciun folos. Adevărul lui Dumnezeu trebuie prezentat cu har, cu claritate, cu răbdare, cu blândețe și cu smerenie, chiar și celor care sunt împotrivitori, însă slujitorul Domnului nu trebuie să se certe cu aceștia.

Acestea sunt instrucțiunile cu privire la purtarea personală a credincioșilor care caută să-I placă Domnului și să fie vase sfințite și folositoare în mijlocul ruinei din creștinătate. Fie ca Domnul să ne dea tuturor harul să fim astfel!

R. K. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși.

1 Timotei 2.5,6



Trăiește prin moartea altuia

Într-un orășel din Germania era un bărbat care în fiecare Duminică, mergea la cimitir și punea câteva flori pe un mormânt. Cel care era înmormântat acolo a fost în timpul războiului pe front în locul său și a murit. Mortul făcuse această înlocuire din simpatie pentru prietenul său, care avea o familie numeroasă, iar el nu avea familie. Bărbatul acesta trăia prin moartea prietenului său.

Iată un exemplu simplu, mic, care ne ajută să înțelegem ce este un mijlocitor! Mântuitorul a suferit pentru păcatele tuturor. Este scris în Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3.18). Mijlocirea, iertarea, harul sunt pentru toți oamenii, dar cei care nu le primesc zădărnicesc această lucrare cu privire la ei și atunci vor avea parte de condamnarea veșnică. Dacă omul din istorioara de azi nu ar fi avut un prieten adevărat care să-l înlocuiască în timpul războiului, ar fi murit el.

Valoarea unui mijlocitor cu privire la veșnicia noastră este cu mult mai mare. Cei care Îl au pe Isus Hristos ca Mijlocitor s-au asigurat veșnic, căci El îi va duce la viață, la adevărata viață veșnică. Și cititorul poate să primească această asigurare prin credința în unicul Mijlocitor: Domnul Isus Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI SURPA ÎNTĂRITURILE – Fundația SEER

 

„Căci armele cu care ne luptăm noi… sunt… întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)


Când un tipar al diavolului trece de la o generație la alta, Biblia se referă la lucrul acesta ca la o „întăritură.” David a avut o problemă cu pofta trupească, ceea ce l-a condus la o aventură amoroasă cu soția altcuiva. Același spirit s-a transmis la Amnon, fiul lui David, care și-a necinstit sora (vezi 2 Samuel 13). Când David a auzit de lucrul acesta, s-a mâniat, dar nu a făcut nimic. Ce putea el să spună? Avraam l-a mințit pe regele păgân, spunând că soția lui este sora sa, pentru a-și salva pielea (vezi Geneza 20).

În mod uimitor, Isaac, fiul său a făcut exact la fel câteva capitole mai târziu (vezi Geneza 26). Experții spun despre copiii ai căror părinți sunt alcoolici că sunt predispuși și ei să devină alcoolici, și un procentaj ridicat dintre cei ce abuzează copiii au fost ei înșiși abuzați în copilărie. Uneori, tiparele ambilor părinți se pot vedea în tine. Dar există o veste bună: Dumnezeu vindecă familiile disfuncționale – și vindecarea poate începe cu tine! Doar pentru că părinții tăi erau împietriți din punct de vedere emoțional, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să trăiască fără afecțiune.

Dumnezeu te poate învăța să surpi acea întăritură, în familia ta, pentru a le putea oferi copiilor tăi ceea ce tu nu ai avut niciodată. Ghedeon a zdrobit altarul ridicat de tatăl său pentru închinarea la idoli (vezi Judecători 6:25), și prin harul lui Dumnezeu și tu poți face la fel în familia ta! Roagă-te pentru copiii tăi. Mărturisește-ți trecutul în fața lui Dumnezeu și proclamă vindecarea și iertarea în Numele lui Isus peste viața ta, iar binecuvântările lui Dumnezeu vor curge prin tine spre copiii tăi. Mergi înainte, treci la fapte și vei culege roadele.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 8:1-20

„Îţi vei aduce aminte … adu-ţi aminte!” − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu,  de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său” (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă”, sau „disciplinează”) un om pe fiul său” (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu?

Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească” (v. 2, 3, 16).

Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit” (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era
apă” (v. 15) şi „ţara cea bună”, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce contrast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

11 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22



Separare și căutare (2)

Credinciosul separat de rău trebuie să urmărească dreptatea, credința, dragostea și pacea. El trebuie să umble într-o dreptate practică, adică să urmărească ceea ce este drept și corect în relația sa cu Dumnezeu și cu oamenii. Remarcăm că dreptatea este menționată prima, apoi credința, dragostea și, în cele din urmă, pacea. Dreptatea este primul lucru de luat în considerare, nu dragostea sau pacea. Dacă cineva socotește dragostea și pacea ca fiind primele lucruri de luat în considerare, poate fi în pericolul de a face compromisuri cu privire la adevăr și la dreptate. În felul acesta, răul ajunge să fie tolerat sub pretextul dragostei și al menținerii păcii. Trebuie să urmărim dragostea și pacea, însă nu putem avea pace în detrimentul dreptății, de aceea dreptatea trebuie urmărită întâi de toate. Nu poate exista pace cu răul sau cu vrăjmașii lui Hristos.

Credința trebuie de asemenea urmărită împreună cu dreptatea, fiindcă ea ne ține în comuniune cu Dumnezeu și în dependență de El, pentru ca inima să fie susținută pe calea dreptății și a separării de rău. Credința Îl ține pe Dumnezeu înaintea sufletului și ne împiedică să privim lucrurile din punctul de vedere ale raționamentelor omenești. Ea este necesară pentru a stărui pe calea dreptății. Moise „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11.27).

Fără credință și dragoste, urmărirea dreptății ar deveni un lucru rece și legalist. Prin urmare, dreptatea trebuie cuplată cu credința și cu dragostea. Credința vine înaintea dragostei în versetul nostru, fiindcă ochii trebuie ațintiți asupra lui Dumnezeu, Izvorul dragostei, înainte să poată exista activitatea dragostei creștine. Dragostea trebuie păzită cu ajutorul dreptății și al credinței. Nu poate exista dragoste adevărată aparte de ascultare. Adevărata dragoste față de Hristos și față de suflete ne va face să umblăm în dreptate și cu credință.

R. K. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. Erau zilele Azimilor.

Fapte 12.3



Puterea lui Dumnezeu

Era aproximativ anul 44 după Hristos când Irod a căutat să se facă plăcut supușilor săi iudei prin persecutarea creștinilor care nu făceau niciun rău. Nu că Irod i-ar fi iubit pe iudei, pentru că el și iudeii se urau din toată inima, dar în aceasta ei s-au unit urând împreună mărturia cerească. Irod l-a ucis cu sabia pe Iacov și l-a aruncat pe Petru în închisoare, având intenția rea de a-l ține închis până după Paște, când foarte mulți iudei urmau să fie la Ierusalim, ca să facă un spectacol public din execuția lui. Creștinii au însă arme necunoscute guvernanților acestei lumi! Dumnezeu a îngăduit ca Iacov să pecetluiască cu propriul său sânge mărturia lui, dar pe Petru l-a salvat, pentru ca el să dea în continuare mărturie pe pământ. Astfel, Dumnezeu conduce toate! El guvernează peste națiuni, indiferent cum ar fi mândria și voința omului. Dumnezeu are toată puterea, iar puterea vrăjmașului se arată neputincioasă atunci când intervine Dumnezeu.

Irod, încurcat de manifestările unei puteri pe care el nu o înțelegea, i-a condamnat la moarte pe cei care păzeau închisoarea și a părăsit Ierusalimul. Și nici nu se gândea că moartea lui urma să vină înaintea morții prizonierilor. Puterea lui Dumnezeu este nemărginită! Nimic nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să-Și salveze slujitorii. Petru a fost închis din porunca unui rege susținut de cea mai mare putere politică din câte existaseră până atunci. Cu toate acestea, Petru a ieșit din închisoare fără nicio piedică!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU PEREGRINI (2) – Fundația SEER

” În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte” (Efeseni 1:11)


Voia lui Dumnezeu pentru tine nu este doar să supraviețuiești, ci și să propășești (vezi Psalmul 84:11). Satan te va ataca, dar nu te poate despărți de dragostea lui Dumnezeu și nu te poate ține departe de binecuvântările Sale! Satan te va minți și îți va spune că poate, dar de fapt nu e așa. Imaginează-ți cât de frustrat este el din această cauză! Când știi că Dumnezeu ți-a promis ceva, lucrul acesta îți dă putere să învingi ceea ce alții nu pot. Toată apa din mare nu te poate îneca, atâta timp cât nu intră în barca ta. Ceea ce tu lași să intre în viața ta, te face să suferi! Așa că, păzește-ți inima! Păstrează-ți viziunea vie și ea te va ține în viață. Dacă îți dorești premiul, fii dispus să plătești prețul!

Motivul pentru care mulți dintre noi greșim este că dăm ceea ce ne dorim cel mai mult în schimbul a ceea ce ne dorim acum. Dar, cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai mare răsplata care ne așteaptă la sfârșit!

Apostolul Pavel se uita țintă la premiu, când a scris: „fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.” (1 Corinteni 15:58). Singurul lucru pe care ți-l datorează viața este oportunitatea de a crește.

Moise a plecat de la palat, Elisei a plecat de la fermă și Luca a părăsit meseria de medic – pentru a-L urma pe Dumnezeu. Lucrul la care ești gata să renunți este ceea ce determină lucrul pe care ți-l poate încredința Dumnezeu.

Deci, continuă să întorci paginile vieții tale, continuă să mergi înainte și stai strâns legat de scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Ceea ce nu ai în prezent poate fi al tău în viitor – dacă îți continui creșterea, dacă stai concentrat asupra țintei și dacă rămâi credincios.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele” (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care
Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …” (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).
Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

10 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2.22



Separare și căutare (1)

Separarea de vasele de necinste în casa mare a creștinătății este necesară dacă cineva vrea să fie un vas curat, pregătit pentru orice lucrare bună. Apostolul ne avertizează și cu privire la pericolul ca cineva să fie preocupat prea mult cu răul și cu necesitatea separării de el. Credinciosul este îndemnat cu privire la caracterul umblării sale și la harul pe care trebuie să-l manifeste ca vas despărțit de rău. Nu trebuie să ne preocupăm doar cu partea negativă, aceea cu privire la separarea de rău, ci să menținem în egală măsură și partea pozitivă, cu privire la a urma dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu credincioșii care sunt animați de aceleași gânduri.

Este de cea mai mare importanță ca cel credincios să vegheze asupra purtării sale și să mențină o umblare practică în dreptate, călcând pe urmele lui Hristos. Este inutil să mărturisești împotriva răului și să te separi de el, dacă purtarea personală seamănă cu cea a unui necredincios. Prin urmare, apostolul îl îndeamnă pe Timotei, și pe orice credincios care dorește să facă voia Domnului, să ia aminte la ceea ce i-ar putea afecta sau chiar anula mărturia, în separarea sa față de rău.

Poftele tinereții trebuie evitate; nu doar cele lumești și carnale, ci și acele pofte caracteristice tinereții, precum încrederea în sine, ușurătatea, nerăbdarea, impetuozitatea, independența, dorința de a contrazice și de a demonstra cunoștința – de toate acestea trebuie să fugim. Toate aceste lucruri atât de naturale tinereții se pot manifesta și într-un credincios mai în vârstă și îi pot strica mărturia. Un vas spre cinste nu trebuie să fie caracterizat de aceste pofte. El trebuie să fugă de orice tendință de a ceda lor și trebuie, dimpotrivă, să manifeste sobrietate, blândețe și smerenie, lucruri care îi caracterizează pe cei care umblă cu Dumnezeu.

R. K. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea … Binefăcătorul meu și cetățuia mea, turnul meu de scăpare și Salvatorul meu!

Psalmul 144.1,2



Nunta și tornada

În luna mai 2012, în America, a avut loc o nuntă. În timpul nunții a izbucnit o tornadă. Cei doi miri au dorit să se fotografieze având în spatele lor, la o distanță de doar câțiva kilometri, tornada! În loc să fugă, cei doi au insistat să realizeze mai multe instantanee cu tornada în fundal, în pofida îngrijorării oaspeților prezenți la eveniment. Din fericire, furtuna a ocolit locul în care a fost organizată nunta.

Marele vrăjmaș al oamenilor, deci și al familiei, caută deseori să aducă furtuna neînțelegerii în viața de familie. Acel vrăjmaș (diavolul), care de la început este un ucigaș, știe importanța familiei în societate și în biserică. Și tocmai de aceea, primele lui atacuri vin în familie. Dar încrederea în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, precum și orientarea tuturor aspectelor de viață practică spre El transformă căminul într-un mic rai pe pământ. O astfel de familie stă cu spatele la tornada pe care diavolul dorește să o aducă în viața lor, dar nu pentru o fotografie, ci ca un mod de a trăi după normele lui Dumnezeu. Într-o astfel de familie, în care toți au găsit totul deplin în Isus Hristos, domnește comunicarea, colaborarea și respectul unul față de celălalt. Acolo, comunicarea se face în mod constructiv, în spiritul găsirii unui răspuns sau a unei soluții. Un astfel de cămin frumos și binecuvântat de Dumnezeu vă dorim și dumneavoastră!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI PENTRU PEREGRINI (1) – Fundația SEER

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13)


 În timpul călătoriei tale spirituale prin viață, iată două sfaturi pe care să nu le uiți:

1) Cu Dumnezeu nicio experiență nu se pierde vreodată. Aceasta le include și pe cele dureroase sau dificile. Îi putem impresiona pe oameni cu calitățile noastre, dar deseori avem relații mai strânse cu ei când trecem prin încercări. Dacă dorești să motivezi pe cineva, nu-i povesti numai de realizările tale; vorbește-i și despre încercările și testele prin care ai trecut pentru a ajunge acolo. Dacă nu o faci, poți părea că nu faci parte dintre ei… De bună seamă că unele experiențe pe care eziți să le împărtășești pot fi exact ceea ce le va da de gândit. „Dacă Dumnezeu poate face lucrul acesta pentru tine, înseamnă că îl poate face și pentru mine!” Cu alte cuvinte, le vei da speranță.

2) Pentru a avea succes în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să-i slujești pe ceilalți. Să ne uităm la Iosif: el și-a folosit talentul, faima și averea pentru a hrăni lumea în timpul foametei; răsplata lui a venit la sfârșit. Când scopul tău este acela de a împlini nevoile celorlalți, întotdeauna vei fi răsplătit și vei avea un viitor. Domnul Isus nu i-a zis lui Petru să meargă să strângă mulțimile laolaltă numai ca să aibă cui predica. Nu. El a spus simplu: „Paște oile mele.” (Ioan 21:16). Pastore, dacă prea multe scaune din biserică sunt goale duminica dimineața, nu te limita la a te învinovăți sau a da vina pe oameni. Întreabă-te: „Cum este hrana? Cum este slujirea?” Câtă vreme există o foame spirituală pe care nimeni nu o poate satisface, tu ai o sarcină și o lucrare. În timp ce te gândești la aceste două sfaturi pentru peregrini, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să le facă parte din viața ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 6:16-25; 17:1-6

A-L ispiti pe Dumnezeu (v.16)înseamnă a-I cere în mod imperios, ameninţător, să pună la probă ceea ce a spus. Aceasta nu este nimic altceva decât necredinţă. La Masa, poporul a vrut să verifice că DOMNUL era într-adevăr în mijlocul lor (Exod 17.7). Domnul Isus însă nu a găsit necesar să Se arunce de pe acoperişul templului pentru a şti dacă îngerilor li s-a dat dispoziţie cu privire la El (Mat. 4.6).

Potrivit v. 7, părinţii aveau responsabilitatea să le insufle copiilor lor cuvintele Domnului. Versetul nostru, 20, ne pune înainte faptul că fiii îşi vor întreba părinţii. Astfel de întrebări sunt prevăzute în alte trei ocazii. În Exod 12.26, subiectul întrebărilor este Paştele (care este calea mântuirii?); în Exod 13.4 se pune problema despărţirii care decurge din mântuire (de ce mereu această despărţire de lume?); în sfârşit, în Iosua 4.6 se pun întrebări legate de cele douăsprezece pietre luate din Iordan şi aşezate pe pământul Canaanului (problema poziţiei cereşti a celui credincios şi a unităţii Bisericii ca trup al lui Hristos). De fiecare dată răspunsurile se referă la eliberarea al cărei subiect fusese poporul (v. 21-25).

Israel nu trebuia să cruţe nimic de la canaaniţi, nici de la dumnezeii lor. Nimic pentru a satisface spiritul războinic şi de dominaţie care animă în general naţiunile cuceritoare, pentru că Israel era un popor sfânt, consacrat pentru Domnul (v. 6)!

9 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dintre toate câte sunt în ape, pe acestea să le mâncați: să mâncați tot ce are aripioare și solzi. Dar să nu mâncați tot ce nu are aripioare și solzi; să vă fie necurate.

Deuteronom 14.9,10



Avem lecții morale importante și în această categorie a viețuitoarelor curate care trăiau în ape. Israeliții puteau mânca orice viețuitoare care avea aripioare înotătoare și solzi. Aripioarele sunt folosite pentru înaintare și pentru stabilitate. Ele sunt foarte folositoare la înaintarea împotriva curenților și pentru echilibru și stabilitate în vâltoarea apei. Acest lucru ne duce cu gândul la faptul că trebuie să ne hrănim cu ceea ce ne va face să creștem în credință și în învățătura sănătoasă, „ca să nu mai fim prunci, bătuți de valuri și purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură” (Efeseni 4.14). Avem nevoie de hrană care să ne dea stabilitate și care să ne facă să ne rugăm cu credință, fără să ne îndoim (Iacov 1.6). Trebuie să fim caracterizați de energia de a înainta pe cale și de stabilitatea în credință.

Solzii ne duc cu gândul la protecția față de mediul înconjurător. Domnul Isus a spus: „Eu nu mai sunt în lume, dar aceștia sunt în lume” (Ioan 17.19). Știm de asemenea că „lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5.19). Prin urmare, lucrurile cu care ne alimentăm sufletul trebuie să ne facă tari în credință, astfel încât să se poată spune despre noi: „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteți tari, și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și l-ați învins pe cel rău” (1 Ioan 2.14). Totodată, o astfel de hrană trebuie să ne învețe să luăm scutul credinței, cu care vom putea stinge „toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6.16).

Trebuie să ne hrănim cu ceea ce oferă creștere, stabilitate și energie a credinței. Orice altceva ne face slabi și trebuie privit ca fiind necurat. Hrana spirituală bună ne va întări credința în Domnul Isus.

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi să credeți în Acela pe care El L-a trimis”.

Ioan 6.29



Ce spune Scriptura?

Nu de mult am vorbit cu un căpitan al unui feribot și l-am întrebat în timpul discuției dacă are convingerea că va ajunge în cer.

— Sper că da, a răspuns căpitanul.

— Aveți un temei pentru această presupunere?

— O, da, eu am fost întotdeauna cinstit și sincer, am hrănit o familie mare și nu fac rău nici unei muște. Dacă eu nu voi avea un sfârșit bun, atunci înseamnă că mulți oameni vor pieri.

— Da, de acest lucru mă tem și eu, dar numai aceasta este temelia pe care vă bazați?

— Merg destul de des la biserică, iar copiii mei merg la orele de religie; și m-aș trezi chiar și la miezul nopții, dacă ar trebui să ajut pe cineva în necaz. Nu ajung acestea?

— Nu! Desigur, acestea sunt bune în sine, dar prin ele nu faceți nimic cu privire la mântuire. Altcineva trebuie să intervină. Pentru aceasta a trebuit ca Mântuitorul să meargă la cruce.

Gândirea omului în necredința sa este asemănătoare cu a acelui căpitan. Se elogiază tot felul de căi pentru a ajunge în cer. Învățătura că poți fi mântuit prin propriile merite are o mulțime de adepți. Ce spune însă Scriptura? Singura cale este: Isus Hristos. Și această cale este singura recunoscută de Dumnezeu. Pe această cale trebuie să mergem cu toții.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOBÂNDIND O INIMĂ MULȚUMITOARE – Fundația SEER

 

„Gura mea va vesti lauda Ta!” (Psalmul 51:15)


O inimă mulțumitoare vede fiecare zi ca pe un dar. E ca un magnet care umblă toată ziua și adună motive de recunoștință. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu pentru minunea mușchilor cu ajutorul cărora ochii pot citi și creierul poate procesa cuvintele. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru plămânii care pot inspira și expira 11.000 de litri de aer în fiecare zi. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru inima care va bate de aproximativ trei miliarde de ori în timpul vieții, și pentru creier – care este un veritabil generator electric și un supercomputer de mare putere. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru dulceața de pe pâinea prăjită și pentru laptele de pe cereale. Pentru pătura care încălzește și pentru vorba plină de haz care înveselește. Pentru miile de avioane care nu s-au prăbușit astăzi. Pentru soții care nu și-au înșelat soțiile și pentru soțiile care nu și-au provocat soții. Și pentru copiii care, în ciuda presiunii tăcute de a-și dezonora părinții, au hotărât să n-o facă.

Bucurându-te pentru lucrurile bune, vei reuși să treci peste lucrurile dificile. „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbele 17:22). Mulțumirea este o atitudine pe care noi o alegem, nu o reacție la circumstanțele prin care trecem.

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o…” (1 Corinteni 11:23-24). De remarcat faptul că aceste două cuvinte: „vândut” și „a mulțumit” se află în aceeași propoziție, și au avut de-a face cu aceeași inimă. În noaptea în care El a fost vândut, El a mulțumit. Putem face și noi lucrul acesta – când știm că Dumnezeu este în control, că ne călăuzește pașii și că rezolvă totul spre binele nostru!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25).

Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă” cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …” (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l înfrunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le …” recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

8 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că niște câini m-au înconjurat, o ceată de răufăcători m-a împresurat; mi-au străpuns mâinile și picioarele.

Psalmul 22.16



Un pat al morții singuratic, atunci când cel care este pe moarte este părăsit de toți prietenii săi, de rude și de slujitori, reprezintă o scenă foarte tristă. Niciun cuvânt de mângâiere și nicio rugăciune nu sunt auzite, nu există niciun ochi plin de dragoste și de compasiune, nicio mână blândă pentru a șterge sudoarea rece de pe frunte! Cine ar dori să moară așa?

Însă oricât de tristă ar părea o astfel de stare dezolantă a singurătății în clipele morții în cazul oamenilor mari ai acestei lumi, cu cât mai groaznică ar fi împrejurarea morții unuia dintre aceștia dacă, aflat pe patul de moarte, în loc de a fi singur și părăsit de toți prietenii, ar fi înconjurat de cei mai învrăjbiți dușmani ai săi, fiecare din ei încercând să facă tot posibilul pentru a amărî ultimele clipe ale celui pe moarte, prin reproșuri și insulte, mărindu-i astfel agonia în cel mai crud mod! Codul țărilor civilizate afirmă că așa ceva nu se poate permite și că până și cel mai mare criminal, înaintea execuției, este tratat cu toată atenția în ceea ce privește ultimele-i dorințe.

S-a întâmplat oare un astfel de caz? Crucea Fiului lui Dumnezeu, Domnul slavei, este răspunsul la această întrebare. Acea cruce unde ofițerii și soldații celei dintâi dintre națiunile lumii civilizate, împreună cu cei mai înalți demnitari ai poporului care se numea pe sine „poporul lui Dumnezeu”, aflați la unison în ura lor împotriva lui Dumnezeu și fiind instrumentele prințului acestei lumi, au manifestat întreaga ură și vrăjmășie din inimile lor față de Fiul lui Dumnezeu, atunci când Dumnezeu a așezat asupra Lui fărădelegea păcătoșilor, ca astfel cei ce cred în El să fie vindecați „prin rănile Lui”.

J. A. von Poseck


SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea aduceți-vă aminte … că în timpul acela erați fără Hristos, … străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume.

Efeseni 2.11,12



Intenții bune?

Un soldat aflat de strajă în timpul unui război își spunea în sinea lui că, dacă va ajunge cu bine acasă, își va schimba viața păcătoasă. Ce nu face și ce nu spune omul când se află în împrejurări grele! Însă calea spre iad este pavată întotdeauna cu intenții bune. Niciodată intențiile bune nu au salvat pe nimeni de la pierzarea veșnică. Să reținem acest mare adevăr! Unicul Salvator este Mântuitorul: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12).

Schimbarea vieții păcătoase se produce numai dacă cineva își recunoaște în fața lui Dumnezeu starea sa de păcat și primește mântuirea dăruită prin Mântuitorul Isus Hristos. Numai Fiul lui Dumnezeu ne poate face liberi, El este Cel care a purtat judecata păcatelor noastre la crucea de pe Golgota. Toți cei care Îl acceptă ca unic Mântuitor vor deveni liberi de păcatele lor. „Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.36).

Liber – ce cuvânt minunat și cât de simplu se poate realiza eliberarea de orice păcat înfăptuit de către orice om! Cunoști și tu, cititorule, această eliberare? Nu amâna hotărârea de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor chiar acum. Drumul de la o intenție bună până la o hotărâre bună depinde de noi înșine. Mântuitorul a făcut totul, pentru ca noi să fim salvați. Hotărârea fermă de a trece de la necredință la credință depinde de noi, de fiecare în parte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI AMÂNA ȘI TRECI LA FAPTE! – Fundația SEER

„Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” (Luca 9:61)


 Când îți cheltui banii sau îi pierzi, mai sunt șanse să obții alții sau să-i recuperezi. Dar nu la fel este când îți irosești sau îți pierzi timpul! Una dintre cele mai triste povestiri din Scriptură se poate citi în acest verset: „Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” Nu ni se mai spune nicăieri că a ajuns să-L urmeze pe Isus. Amânarea și perfecționismul merg mână în mână. Noi spunem: „Dacă nu pot face un lucru bine, nu-l voi face deloc!”

Hm! Înainte de a face ceva corect, cu siguranță vei greși. În toate poveștile de succes există capitole de luptă și eșec, dar acestea sunt capitole de învățătură și de creștere. La Universitatea Yale s-a efectuat un studiu. Studenților din ultimul an li s-a spus despre pericolele tetanosului și li s-a oferit posibilitatea de a primi vaccin gratuit la centrul medical. Chiar dacă majoritatea studenților au fost convinși că au nevoie de vaccin, ghici câți au mers până la capăt și l-au făcut efectiv? 3%!

Un alt grup a asistat la aceeași prelegere, dar au primit și o hartă pe care era încercuită locația centrului medical. Apoi li s-a cerut să-și analizeze orarul săptămânal și să vadă când vor avea timp să meargă să primească vaccinul. Și surpriză! Au fost vaccinați de nouă ori mai mulți studenți.

Intențiile bune nu sunt suficiente. Trebuie să dai acel telefon sau să faci acea schimbare! Trebuie să stabilești termenul limită sau să-ți faci programarea necesară. „Astăzi” este „mâine”-le despre care vorbeai ieri!

Așa că, nu mai amâna și treci la fapte – indiferent de situația în care te găsești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 5:22-23

Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …” confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …”. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr” (Ieremia 2.2, 32)!

Da, poporul a
vorbit
bine: „bine au spus tot ce au spus” (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi” (v. 32). Să-I cerem Domnului să lucreze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2.13).

Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga” (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tatăl său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga” (2 Cronici 34.2).

7 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ghedeon a spus lui Dumnezeu: „Dacă vrei să salvezi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, iată, voi pune un val de lână în arie; dacă va fi rouă numai pe val și tot ogorul va fi uscat, atunci voi cunoaște că vei salva pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis”.

Judecători 6.36,37



Îmi aduc aminte de un frate în vârstă care adesea vorbea despre a folosi testul cu lâna. Acesta era felul lui de a înțelege voia lui Dumnezeu în anumite împrejurări, iar pentru mine, care eram tânăr pe atunci, acest lucru părea impresionant și spiritual. Acum însă nu mai sunt impresionat de așa ceva. Când Ghedeon a cerut acest semn special, el nu acționa prin credință. Dumnezeu îi spusese deja că avea să-i dea lui Israel eliberare prin mâna lui, însă simplul cuvânt al Domnului nu a fost de ajuns pentru el. În multe aspecte, Ghedeon s-a arătat a fi un viteaz al Domnului și un bun exemplu de urmat pentru noi, însă nu și în această circumstanță.

Zaharia a cerut și el un semn (Luca 1.18), fiindcă nu crezuse cuvântul îngerului. A primit un semn – n-a mai putut să vorbească timp de nouă luni. Ne putem vedea și noi în Ghedeon și în Zaharia, în această privință.

Este mult mai ușor să umbli prin vedere, decât prin credință, cel puțin în detaliile zilnice ale vieții. Nu găsim dificil să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră veșnică, însă avem numeroase dificultăți în a ne încrede în același Cuvânt pentru umblarea noastră zilnică. Suntem la fel ca Toma. Cerem să vedem cu ochii noștri și să pipăim cu mâinile noastre.

Dumnezeu este însă plin de har. El a făcut așa cum I-a cerut Ghedeon; El, de asemenea, i-a dezlegat limba lui Zaharia, ca acesta să-L laude pentru minunea care s-a împlinit exact așa cum promisese El. Domnul l-a îndemnat pe Toma să privească la mâinile Sale și să-și pună mâna în coasta Sa străpunsă. El are milă și de slăbiciunea credinței noastre, însă continuă să ne cheme la standarde mai înalte ale umblării prin credință. Cine are nevoie de semne, când avem Cuvântul Domnului?

G. W. Steidl


SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău … Căci porunca este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.

Proverbe 6.20,23



Sfaturi

Nu te agita atâta, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când te aștepți mai puțin!

Viața este prea scurtă ca să te trezești cu remușcări. De aceea, iubește persoanele care te îndrăgesc! Uită-i pe cei care nu te îndrăgesc!

Sfatul bun este aproape întotdeauna ignorat, dar nu există niciun motiv ca totuși să nu-l dai.

Cele mai importante lucruri din lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar și atunci când părea că nu mai este nicio speranță. Încearcă și tu, și vei reuși!

Înainte de a-ți acuza aproapele, cercetează-ți propriile defecte!

Păzește-ți urechile de zvonuri, de laude, de bârfeli, de clevetiri, de discuții contradictorii, iar limba, de cârtire!

În fiecare dimineață, gândește-te că ziua în care ai intrat poate fi ultima din călătoria ta pe pământ!

Crede întotdeauna că după o noapte întunecoasă va veni o zi luminoasă și salvatoare!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația SEER

„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4)


Carmen era mereu nemulțumită că nu câștiga suficienți bani, că nu-și permitea lucrurile pe care și le dorea, și prin urmare credea că nu se va alege nimic bun de ea. Consilierul ei i-a spus: „Îți irosești energia cu atâta văicăreală, când ai putea s-o folosești ca să mergi înainte!” Carmen a ripostat: „Nu înțelegi! Serviciul e de vină, nu eu.” Consilierul a răspuns: „Serviciul tău prost plătit ar putea fi o problemă, iar șeful tău poate are pretenții prea mari de la tine, dar când ești mereu supărată, îți faci mai mult rău decât îți face șeful sau serviciul.” Carmen a întrebat: „Și ce pot să fac?” Consilierul i-a spus: „Nu-ți poți controla șeful sau locul de muncă, dar îți poți controla sentimentele vizavi de acestea. Schimbă-ți atitudinea!”

Carmen a primit sfatul. Când a încetat să se mai plângă de propria sa viață, oamenii au observat. A obținut o promovare și, datorită noului ei statut la locul de muncă, i-a crescut cota. În decurs de câteva luni, a fost transferată pe un post mai bine plătit și cu un șef mai înțelegător.

Concluzie: Lucrurile bune li se întâmplă celor care au o atitudine bună. Atitudinea e ceva ce poți alege indiferent de circumstanțe.

Apostolul Pavel a scris: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” Unde se afla Pavel? În închisoare! Cui scria el scrisorile? Celor care nu se aflau în închisoare! De ce a folosit această repetiție: „Iarăși zic bucurați-vă!”? Pentru că uităm să ne bucurăm și cădem în negativism atât de ușor. Adevărata bucurie este o muncă lăuntrică care nu are de-a face cu oamenii sau cu situațiile exterioare.

Pentru tine azi fie cuvintele Domnului Isus (Ioan 15:11): „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1). Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi” şi „să nu furi”, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci”, ci „să nu faci”.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii”, să se ferească „de poftele carnale…” Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

6 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18



Orice păcat este un afront și o insultă la adresa lui Dumnezeu, iar natura Lui sfântă necesită o judecată dreaptă asupra lui. Hristos a suferit această judecată atunci când a suferit o singură dată pentru păcate. Expresia „o singură dată” este foarte semnificativă. Jertfa Lui nu trebuie repetată, ci este perfectă și eternă. El a spus: „Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). Dumnezeu Și-a revărsat judecata asupra Mielului de care El Însuși a purtat de grijă, asupra Fiului Său preaiubit, de aceea El a primit jertfa Lui cu cea mai mare plăcere și satisfacție. Prin faptul că a suferit o singură dată pentru păcate, Hristos a satisfăcut cerințele sfinte ale lui Dumnezeu cu privire la fiecare păcat. Aceasta este ispășirea.

De asemenea, Hristos a suferit, „Cel drept pentru cei nedrepți”. Pe cruce, El, Cel drept, a luat locul păcătoșilor vinovați și nedrepți și a purtat judecata pe care noi o meritam. Datorită faptului că El a murit pentru noi, Dumnezeu poate acum să-l îndreptățească „pe cel care are credința în Isus” (Romani 3.26). Aceasta este substituirea.

Ajungem acum la apogeul acestui verset: „Ca să ne aducă la Dumnezeu”. Suntem aduși la Dumnezeul pe care L-am dezonorat și împotriva Căruia am păcătuit. Exista o mare prăpastie între noi și El, pe care nu o puteam trece nicidecum, însă am fost aduși aproape prin sângele prețios al lui Hristos, iar acum Îl numim pe Dumnezeu Tată al nostru, fiindcă am fost aduși într-o relație nouă și apropiată. În Romani 3, îndepărtarea și întunericul stării noastre păcătoase sunt descrise foarte sugestiv: „Nu este niciunul drept, nici unul măcar; nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu”. Din această stare deplorabilă am fost aduși aproape de inima lui Dumnezeu. Aceasta este împăcarea.

Lucrarea Lui este perfectă și completă – nimic nu poate fi adăugat la ea, nimic nu poate fi scos din ea.

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia …, să dau drumul celor apăsați.

Luca 4.18



Domnul care caută

În Evanghelia după Luca avem relatarea intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume plină de păcat și de durere. Din cuvintele de mai sus, rostite chiar de Mântuitorul, aflăm caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite, de răni nealinate, de oameni fără speranță. Omul încearcă să-și ascundă durerea sub masca veseliei și a râsului, dar în Proverbe 14.13 citim: „Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită”. Sub masca veseliei sunt dureri tainice și inimi frânte.

Privind la Domnul Isus, așa cum ni-L descriu Evangheliile, vedem un Om perfect, venit în lumea noastră pentru a căuta inimi zdrobite și a le vindeca cu balsamul dragostei Sale dumnezeiești. Refuzând lumea, cu toată onoarea și bogăția ei, Mântuitorul a ales să fie sărac, căutându-i pe cei cu inima zdrobită, ca să le șteargă lacrimile și să le vindece rănile produse de păcat.

Când Îl privim trecând prin această vale a plângerii în căutarea inimilor îndurerate, Îl vedem pe Domnul vindecând inima zdrobită a unui păcătos, legând rănile inimii întristate a unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve cu inima lovită. Dar răutatea și cruzimea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Binefăcătorului ceresc a fost frântă din cauza împotrivirii, a stării noastre de păcat. Domnul Isus a adus o mare mântuire și dorește să ne dăruiască liniștea după care suspinăm de atâta timp.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ AJUTOR! – Fundația SEER

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17)


Consilierii din domeniul recuperării medicale folosesc expresia „unici în fază terminală”, deoarece oamenii cu dependențe au impresia că problema lor este unică și fără leac: „Ceilalți m-ar respinge dacă ar afla de problema mea. M-am luptat cu ea de atâta timp, încât nu cred c-o voi învinge vreodată.” Așa că ei se izolează și trăiesc o viață de disperare și depresie.

Un autor a scris: „De atâtea ori suntem tentați să ne camuflăm viețile. Rușinea și vinovăția ne împiedică să-i lăsăm pe ceilalți să știe cu ce ne confruntăm în viață. Noi gândim în felul următor: „Dacă familia și prietenii ar ști poftele întunecate din inima mea, și felul ciudat în care mintea mea o ia razna, m-ar respinge și m-ar exclude din cercul lor.” Însă exact opusul este adevărat. Când avem îndrăzneala de a ridica „paharul” și de a-i lăsa pe prieteni să vadă ce se află în el, vor fi încurajați să-și ridice și ei „paharul” și să împărtășească cu noi secretele lor ascunse cu atâta neliniște.

Cea mai profundă vindecare are loc atunci când nu ne mai simțim izolați de propria noastră rușine și vinovăție, și când descoperim că și ceilalți simt de multe ori ceea ce simțim și noi, gândesc ceea ce gândim și noi și au fricile, spaimele și preocupările pe care le avem și noi.”

Nu lăsa mândria să te împiedice să-ți învingi problema. Când îți aduni puterile ca să fii cinstit cu tine însuți și cu ceilalți, vei găsi vindecare.

Citește aceste două versete: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) și „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: caută ajutor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:29-49

Deşi mai responsabilă decât Israel, creştinătatea n-a răspuns aşteptărilor mai bine decât acest popor. Chiar din timpul apostolilor, declinul creştinătăţii îşi făcea simţită prezenţa. Dar în mijlocul acestei ruine a Bisericii profesante, Dumnezeu a trasat celui credincios o cale care se bucură de aprobarea Lui: aceea a ascultării individuale. Să observăm că, vorbind de declin, se foloseşte persoana a-II-a plural: «voi» (v. 25-28). „Vă veţi face chip cioplit”, „veţi face rău” − iată ce veţi face ca o colectivitate responsabilă. Pentru trezire însă este folosită persoana a-II-a singular: «tu»: „vei căuta pe Domnul” (v. 29-31).

Fiecare poate să asculte această voce care se adresează individului personal. În acest fel îi scrie Pavel lui Timotei în zilele tulburi ale celei de-a doua sa epistole, în care citim: Iată ce a ajuns creştinătatea în ansamblul ei, „dar tu rămâi în cele ce ai învăţat” (2 Timotei 3.14).

„De aceea mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi …”, scrie Petru (citiţi 2 Petru 1.12, 13; 3.1, 2). Să nu fim surprinşi că întâlnim multe repetiţii în Biblie. Parcurgând Deuteronomul, vom găsi o mulţime de astfel de repetiţii, începând cu însăşi legea, repetată în cap. 5 şi care justifică numele acestei cărţi (Deuteronom semnifică a doua lege).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: