Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, niște bărbați aduceau pe pat un om care era paralizat; și căutau să‑l ducă înăuntru și să‑l pună înaintea Lui.

Luca 5.18

În această casă Îl găsim pe Domnul și, de asemenea, găsim cuvântul și puterea Sa. Ce atracție, atât pentru cei sănătoși, cât și pentru cei bolnavi! O mare mulțime Îl înconjoară. Unii speră să primească ajutor din partea Lui, în timp ce alții caută doar senzație. Multe dintre lucrările făcute de Domnul Isus pe pământ cuprind vindecarea bolnavilor, conducând uneori până la învierea dintre cei morți. Aceste minuni erau în primul rând semne pentru poporul Israel și confirmau faptul că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său prin Hristos.

Vindecarea paraliticului și iertarea păcatelor sale fac trimitere la faptul că Dumnezeu era gata să‑l ierte pe poporul Său Israel și să pună capăt măsurilor corective pe care le impusese prin boli și prin suferințe trupești. Prin urmare, găsim aici o împlinire, în parte, a Psalmului 103.3 și a textului din Isaia 40.1,2. În acest fel administrativ de a acționa, iertarea și mântuirea merg mână‑n mână: mântuirea pretinde o cerere de iertare și, la rândul ei, este o dovadă că Dumnezeu a iertat.

Vedem mai departe în această relatare că Dumnezeu îl iartă pe acela care își mărturisește păcatul înaintea Lui (1 Ioan 1.9). Această iertare a păcatului valabilă pentru eternitate îi deschide credinciosului calea spre cer. Vindecarea de suferințe trupești sau de boli nu o însoțește decât, probabil, în cazuri foarte rare. Dacă nu este luată în considerare această diferență, se nasc speranțe false sau atitudini de credință cu totul greșite!

În imaginea paraliticului îl vedem pe orice om care, în starea sa pierdută, este incapabil să ducă o viață care să fie pe placul lui Dumnezeu. Prin păcat a luat naștere o vină care – dacă nu este iertată – îl va duce la judecată și la osândă veșnică. De aceea, acest om are nevoie de o întâlnire personală cu Mântuitorul celor păcătoși.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvintele gurii

Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!

Psalmul 19.14

Conversațiile noastre constau adesea doar în pălăvrăgeală. Facem schimb de superficialități. Vorbim despre vreme sau punem în discuție ultimele știri. Uneori ne destăinuim despre semenii noștri. Îi vorbim de rău în fața altora, iar pentru a fi totul mai picant, presărăm și câteva cuvinte dure sau sarcastice. Avertizările Bibliei sunt clare cu privire la flecăreli și la vorbe inutile sau dăunătoare: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire“ (Efeseni 4.29).

Cartea Proverbe abundă în avertismente cu privire la pericolul de a vorbi prea mult, arătând însă avantajul de a tăcea: „În mulțimea cuvintelor nu lipsește păcatul; dar cel care își stăpânește buzele este înțelept“ (10.19). „Cine are cunoștință își controlează cuvintele și un om priceput este cu duh calm“ (17.27). „Cine își ține gura și limba își păzește sufletul de necazuri“ (21.23).

Nimic nu ne trădează mai ușor ceea ce suntem ca vorbirea noastră! În spatele unor fapte putem sta mai mult timp ascunși decât în spatele unui cuvânt. Pentru că suntem nevoiți să‑l întrebuințăm, el dă pe față interiorul nostru. Cuvintele sunt fie săgeți, sulițe sau săbii care rănesc, fie mângâieri care încurajează. Să vorbim cuvinte bune și înălțătoare, la momentul potrivit, despre Domnul Isus. „Un om are bucurie prin răspunsul gurii lui și ce bun este un cuvânt la timpul lui!“ (Proverbe 15.23). A‑l asculta pe celălalt dovedește respect, însă puțini oameni se străduiesc să îi asculte și să îi înțeleagă pe ceilalți. „Ca niște mere de aur în coșulețe de argint este un cuvânt spus la timp“ (Proverbe 25.11).

Citirea Bibliei: Iov 3.1-26 · Fapte 5.33-42

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 13.1‑17

Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într‑un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18, 36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5 sf.). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să‑I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.

Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit“, care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l‑aţi primit?

REZULTATELE CREDINȚEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1)

Credința are puțin de-a face cu religia sau cu biserica la care mergi. Cuvântul original grecesc tradus „credință” este pistis – care înseamnă o convingere fermă, o convingere bazată pe auzire și învățare. Alte noțiuni care ajută la definirea credinței sunt încredere, siguranță și nădejde.

Pentru a completa toate acestea, iată câteva descrieri biblice ale credinței: „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1), și: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

De asemenea, apostolul Pavel a scris: „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Iar apostolul Iacov afirma: „credinţa, dacă n-are fapte, este moartă.” (Iacov 2:17)

Credința, deși poate fi simțită, nu este deloc un sentiment. Adevărul este că poți avea credință și să nu simți nimic, și poți să nu simți nimic și totuși să ai credință. Credința nu are legătură cu cunoștințele tale intelectuale sau teologice. IQ-ul și nivelul tău de educație nu au nimic de-a face cu capacitatea ta de a exercita credința.

Credința eficientă necesită un act al voinței. Este o alegere pe care o faci pentru a îmbrățișa pe deplin ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Când se întâmplă acest lucru, se creează o stare sufletească prin care ești motivat să acționezi în conformitate cu ceea ce alegi să crezi. Și aceasta este credința care duce la mântuire.

Conform Efeseni 2:8-9, credința este darul harului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor! Ia acum pentru tine acest Cuvânt de la Dumnezeu!

DOMNUL ESTE APROAPE

David i‑a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului“.

2 Samuel 12.13

David este un exemplu de ceea ce am putea numi păcătosul zdrobit. Privind la personajele din Biblie care au rostit „am păcătuit“ – Faraon, Balaam, Acan, Saul și Iuda – cât de încurajator este să ne întoarcem acum privirile la unul care a fost sincer și care a făcut o mărturisire reală! David a fost un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13.14; Fapte 13.22). Inima lui sensibilă a fost îndreptată către Dumnezeu încontinuu, toată viața lui. Ceea ce l‑a deosebit pe David de alții, în ciuda greșelilor sale personale, a fost felul în care a detestat idolatria (Psalmul 16.4). Pentru el, Dumnezeu singur era Împăratul.

Totuși, David este și un exemplu de credincios care devine neveghetor; el s‑a relaxat atunci când ar fi trebuit să iasă la război (2 Samuel 11.1) și a comis un păcat care s‑a încheiat cu o crimă. Păcatul este înșelător: promite, dar niciodată nu‑și împlinește promisiunea.

Când profetul Natan i‑a dat pe față păcatul, David a mărturisit imediat: „Am păcătuit“. A fost o mărturisire reală, iar Natan a spus: „Domnul a îndepărtat păcatul tău; nu vei muri“. David a fost iertat. Cât de minunat este harul lui Dumnezeu! Cunoașterea și recunoașterea harului lui Dumnezeu activ în viața noastră lucrează închinare și ascultare. Natan însă a spus că pruncul rezultat din păcatul comis avea să moară și că sabia n‑avea să se depărteze de casa lui David (2 Samuel 12.10,14). Acesta este un exemplu cu privire la guvernarea lui Dumnezeu. David avea să meargă în cer, însă totodată avea să culeagă roadele guvernării divine pentru păcatul comis. Acesta este un principiu divin nespus de solemn.

În rugăciunea sa de pocăință, David mărturisește că lui Dumnezeu Îi place „adevărul în omul dinăuntru“ (Psalmul 51.6); cu alte cuvinte, că cel care a păcătuit trebuie să‑și judece cu adevărat păcatul. De asemenea, el spune: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adormit în barcă

Deșteaptă‑te tu, care dormi!

Efeseni 5.14

Impunătoarea cascadă Niagara, capodoperă a creației, este situată între marile lacuri nord‑americane Erie și Ontario, la granița dintre Statele Unite și Canada. A fost numită de băștinașii amerindieni Apele Tunătoare. Este vizitată de circa 14 milioane de turiști în fiecare an. Într‑o zi, un tânăr ghid, neavând ceva special de făcut, a acostat o barcă cu mult mai sus de cascadă și s‑a întins în ea să se odihnească. Legănat de mișcarea apei, a adormit. Balansându‑se din cauza curentului, nu după mult timp barca s‑a desprins de punte și a început să plutească spre vale. Spectatorii de pe mal, văzând marele pericol în care se afla, au strigat la el, ca să‑l trezească, dar tânărul nu a auzit. Încă dormea, când barca a fost atrasă rapid spre cascadă. Ca prin minune, la un moment dat barca s‑a proptit într‑o stâncă ce‑și scosese vârful din apă în mijlocul fluviului. Turiștii care stăteau pe mal, dorind să‑l ajute, i‑au strigat din nou cât au putut de tare: „Pe stâncă! Urcă‑te pe stâncă!“. Colțul stâncos i‑ar fi fost salvarea, dar el n‑a putut fi trezit din somnul său adânc. În curând, barca a alunecat și a fost acaparată de vârtej și dusă spre cascadă. În cele din urmă, tunetul asurzitor al cascadei a reușit să‑l trezească pe tânăr, dar, în secunda următoare, s‑a prăbușit în apele învolburate, spre pieirea lui. Ce groaznic! Adormit în barcă! Liniștit și inconștient, dus în ghearele morții…

Cât de mulți oameni fac astăzi același lucru! Nepăsători față de cursul fatal al vieții lor, amăgiți de plăcerile trecătoare, indiferenți față de destinul lor etern, mângâiați cu o viață acceptabilă în ce privește religiozitatea, ei sunt adormiți de păcat în barca vieții, fără țintă și fără Dumnezeu în lume.

Citirea Bibliei: Iov 2.1-13 · Fapte 5.25-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 11.1‑19

Domnul nu S‑a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi‑a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi‑o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I‑o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «…Acela Căruia Îi fusese marele premergător nu Îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a‑l elibera… Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7‑15).

Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care‑şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s‑au pocăit (Apocalipsa 21.8).

BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„În casa celui neprihănit este mare belşug…” (Proverbele 15:6)

Pentru a depăși teama de a investi, trebuie să faci aceste trei lucruri:

1) Fii informat! Înainte de a începe să investești, trebuie să înveți limbajul și nuanțele pieței bursiere, pieței imobiliare, fondurilor mutuale și ale altor tipuri de tranzacții. Pe internet există o mulțime de informații disponibile. Da, conturile de economii, certificatele de depozit și conturile de piață monetară sunt modalități excelente de a-ți proteja banii, câștigând în același timp un minimum de dobândă. Dar, dacă vrei să obții un randament mai mare, trebuie să-ți asumi un anumit risc. Și cu cât riscul este mai mare, cu atât randamentul este mai mare.

2) Cere sfaturi! Înțeleptul Solomon spune că: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22) Un bun consultant financiar te va ajuta să planifici în funcție de vârsta ta, toleranța la risc și obiectivele tale de investiții. Discută cu prietenii și rudele care au făcut investiții; învață din experiențele lor. Și asigură-te că vei căuta îndrumarea Duhului Sfânt. El este numit „sfătuitor” pentru că te poate îndruma în toate domeniile vieții tale (vezi Ioan 14:26).

3) Treci la fapte! Timpul înseamnă bani. Poți ajunge la faliment încercând să economisești pentru lucruri importante (cum ar fi educația universitară a copiilor, sau pensia ta) dacă nu profiți de randamentele ridicate oferite de piața de valori și de alte investiții pe o perioadă îndelungată. Și asigură-te că te bazezi întotdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu și că ai încredere în El. Biblia spune să-ți aduci „aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18). Atâta timp cât motivația ta este să faci voia lui Dumnezeu și să-i binecuvântezi pe alții, tu poți să te rogi ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu succes, și El o va face!

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși și să‑și ia zilnic crucea și să Mă urmeze.

Luca 9.23

Cât de puțin cunoaștem noi ce înseamnă a‑L urma pe Domnul în felul acesta! Însă, dacă inimile noastre sunt cu adevărat atașate de El, nu vom căuta să evităm o astfel de cale. La sfârșitul ei este fără îndoială un câștig, unul etern, chiar dacă înseamnă să suferim pierdere aici. O astfel de cale înseamnă a fi aproape de El, Cel care a străbătut‑o înaintea noastră, și a beneficia de sprijinul Lui în dificultățile pe care cu siguranță le vom întâmpina. Și chiar dacă, în mod natural, ne ferim de încercări și ne temem de ce ne rezervă viitorul, totuși, dacă am gustat în cea mai mică măsură ce înseamnă să fim însoțiți de El în necazuri, nu vom dori să fim lipsiți de ele.

Pentru acela care înțelege ce înseamnă moartea Domnului Isus pentru păcatele sale și pentru eliberarea sa din veacul rău de acum, această lume devine „valea umbrei morții“ – umbra întunecată a morții Sale fiind peste tot ceea ce înseamnă această lume și fiind peste tot ceea ce ea oferă ca atracție a inimilor. Totuși, un astfel de credincios poate exclama cu bucurie: „Nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie“. Crucea înseamnă moarte, dar nu moartea trupului, ci moartea faptelor trupului. Tot ceea ce putem face este să ne încredem cu simplitate în Acela care Se află în gloria învierii. Câteodată ne este teamă de consecințele care decurg din a‑L urma pe El pe deplin, însă trebuie să ne încredem în inima Lui plină de dragoste, care va împlini tot ceea ce este mai bun pentru noi.

Să nu‑I dăm niciodată locul al doilea, ci întotdeauna cel dintâi loc! Îi aparținem Lui și suntem lăsați aici să trăim pentru El. Să nu‑L dezonorăm și să nu‑I întristăm inima cu o stare lumească sau indiferentă, ci să căutăm să umblăm într‑un chip vrednic de Cel care ne iubește perfect și care ne atrage la Sine cu funii de dragoste!

E. S. Nashed

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu uită nimic!

Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților.

Evrei 6.10

Este o mare încurajare pentru toți cei care slujesc în dragoste, făcând acte de slujire pentru Domnul și pentru ai Săi! Poate că rareori primim mulțumiri pentru ele, căci abia dacă sunt observate, dar Dumnezeu îi vede pe toți cei care lucrează din dragoste și nu uită nimic din ceea ce este făcut pentru poporul Său: sala în care se adună credincioșii trebuie să fie curățată, aerisită și descuiată la timp; creștinii care sunt singuri au nevoie să fie vizitați, pentru a se putea bucura de părtășia cu alți copii ai lui Dumnezeu; credincioșii aflați în situații dificile au nevoie de ajutor practic; frați în vârstă depind de alții pentru a fi aduși la întâlniri; unii frați trebuie avertizați cu privire la un comportament nepotrivit!

La scaunul de răsplătire al lui Hristos, când viețile noastre vor fi arătate înaintea Lui, El va exprima aprecierea pentru fiecare slujire făcută în credincioșie, pentru fiecare ajutor pe care l‑am oferit. Nu va fi uitat nimic din ceea ce am făcut din dragoste pentru poporul lui Dumnezeu! Oare nu este aceasta o motivație suficientă pentru a persevera?

„Învață să te interesezi de suflete, caută să le atingi conștiința! Înalță‑L pe Hristos! Pentru tine personal, folosește un cuțit tăios! Vorbește puțin! Fii în serviciul tuturor și continuă‑ți alergarea! Adevărata măreție este să servești fără să te faci observat și să lucrezi fără să fii văzut. Ce bucurie să nu ai nimic, să nu fii nimic, să nu vezi nimic decât pe Hristos viu în glorie și să te ocupi numai de interesele Lui aici jos!“

Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 12.22‑37

Invidioşi pe puterea şi pe autoritatea Domnului Isus, fariseii Îl urăsc pe Învăţătorul şi, pentru că nu‑I pot contesta minunile, atunci Îi contestă originea puterii Sale. Cum au mai făcut deja (cap. 9.34; 10.25), ei atribuie domnului demonilor puterea Duhului Sfânt, cea pe care Dumnezeu o dăduse Preaiubitului Său (v. 18; comp. cu Marcu 3.29,30): aceasta era o hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat ce nu putea fi iertat. Lucrarea Domnului, dimpotrivă, era dovada triumfului Său asupra lui Satan, „omul cel tare“: îl „legase“ în pustiu prin Cuvânt (4.3‑ 10), iar acum îi elibera pe captivii săi (Isaia 49.24‑25). Apoi Isus le arată acestor farisei că ei înşişi erau sub stăpânirea lui Satan, asemeni unor pomi răi care fac roade rele.

„Din prisosul inimii vorbeşte gura“ (v. 34). Dacă inima noastră este plină de Domnul Hristos, ne va fi imposibil să nu vorbim despre El: „Inima mea clocoteşte… – scriau fiii lui Core în Psalmul 45 – … spun ce am compus despre Împăratul“. Dar, dacă inima nu ne este plină de Domnul Hristos, gândurile rele ascunse în străfundurile noastre vor ieşi, mai devreme sau mai târziu, pe buze, iar pentru „orice cuvânt nefolositor“ (v. 36), fiecare va da socoteală într‑o zi.

BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept…” (Proverbele 21:20)

Scriptura ne învață și aceste două lucruri despre cum să progresăm pe plan financiar:

1) Trebuie să fii înțelept și atent când investești; când cineva îți oferă un profit pentru investiția ta care pare prea mare pentru a fi adevărat, de obicei așa și este!

2) Nu lucra doar pentru bani; fă ca banii să lucreze pentru tine. Solomon a spus: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20) Există multe modalități de a-ți risipi banii. Dacă inflația este de 3% pe an, dar dobânda la economiile tale este de numai 1%, pierzi 2% din puterea ta de cumpărare. Așadar, teama ta de a investi poate provoca chiar pierderea de care te temi. Iov ajunsese să spună: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.” (Iov 3:25-26) Dacă asta simți în legătură cu investițiile tale, ia aminte la versetele următoare din Scriptură: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările… Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi, căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de cădere.” (Proverbele 3:5-6, 23-26) Dumnezeu nu numai că vrea să-ți împlinească nevoile, ci El vrea să împlinească și nevoile altora prin tine! Așa că, dacă vrei ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ai strategii de investiții înțelepte!

DOMNUL ESTE APROAPE

Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: „Dă‑mi via ta, ca să‑mi fie grădină de verdețuri, pentru că este aproape de casa mea, și‑ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau, dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint“.

1 Împărați 21.2

Oferta lui Ahab părea rezonabilă; atunci de ce Nabot a respins‑o fără măcar să stea pe gânduri? El a spus cu hotărâre: „Să mă ferească Domnul să‑ți dau moștenirea părinților mei!“ (1 Împărați 21.3). El era un israelit credincios, care cunoștea legea lui Dumnezeu: „Pământul să nu se vândă pentru totdeauna“ (Levitic 25.23). Nabot n‑avea niciun motiv să‑și vândă via, cu atât mai puțin să i‑o vândă lui Ahab, al cărui caracter nelegiuit de bună seamă că‑l cunoștea (1 Împărați 21.25). Prin urmare, pentru că nu avea nicio nădejde că împăratul i‑ar fi returnat‑o (potrivit cu ceea ce citim în Levitic 25.14‑18), răspunsul dat de el a fost singurul corect într‑un astfel de caz.

Ahab voia să transforme via într‑o grădină de zarzavaturi. După cum spunea cineva, zarzavaturile sunt pentru folosul oamenilor, în timp ce rodul viței înveselește inima lui Dumnezeu și a omului, potrivit cu Judecători 9.13. Moștenirea lui Nabot nu era negociabilă, ci era prețuită și folosită potrivit voii lui Dumnezeu și pentru plăcerea Lui. Din acest motiv, ea nu putea servi capriciilor egoiste ale unui împărat egoist. Reacția lui Ahab la refuzul lui Nabot a fost una vrednică de tot plânsul, iar complotul pus la cale de Izabela a fost cu totul malefic.

Trebuie să știm și noi ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune cu privire la adevărata moștenire a creștinului, în aceste zile marcate de locuirea Duhului Sfânt pe pământ. Vom renunța noi la ea atunci când se ivesc dificultăți, sau mai degrabă vom apela la ajutorul Lui, pentru a rămâne ascultători, chiar dacă va trebui să plătim un preț mare? Păcatul lui Ahab și al Izabelei împotriva lui Nabot a fost odios în ochii lui Dumnezeu, iar ei au plătit în cele din urmă pentru el, potrivit cuvintelor lui Ilie (1 Împărați 21.21‑24). A refuza vânzarea viei poate că ne pare un lucru neînsemnat, însă putem fi siguri că Nabot va fi răsplătit într‑o zi viitoare, așa cum vom fi și noi, dacă Îi suntem credincioși Domnului astăzi.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu pedeapsă, ci dragoste

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați potrivit planului Său.

Romani 8.28

Harold Hestekind (1916‑1998) a fost misionar în China. Într‑o zi, el și soția sa mergeau cu bicicletele pe o stradă aglomerată din Shanghai. Dintr‑odată, soția lui a țipat. Când s‑a întors, a văzut că ea căzuse și fusese prinsă sub un autobuz. Tot ce a putut face, a fost să se roage: „O, Doamne, oprește autobuzul!“. Autobuzul s‑a oprit – cu roțile din spate direct lângă soția sa.

Poliția a înregistrat accidentul, iar soția sa a fost dusă la spital, unde a fost diagnosticată cu un traumatism cranian grav, dar care nu îi punea viața în pericol. Lui Hestekind i s‑a permis să o însoțească, dar i s‑a spus să se prezinte ulterior la secția de poliție. Pe drum, s‑a gândit la versetul biblic citat mai sus. S‑a întrebat ce ar putea ieși bun din acest accident.

La secția de poliție ședea șoferul autobuzului; acesta era foarte obosit. Un polițist i‑a spus lui Hestekind: „Șoferul este responsabil pentru accident. Dacă semnați această foaie, el va fi pedepsit“. Misionarul s‑a uitat la fața palidă a tânărului șofer. Era într‑adevăr vina lui – dar Hestekind s‑a gândit la Isus Hristos, Învățătorul său, și a spus: „Nu, nu trebuie să fie pedepsit. Lăsați‑l să plece. Și vă rog să vă asigurați că nu‑și pierde slujba“. Pentru o clipă, șoferul autobuzului s‑a uitat uimit la el, apoi a sărit de pe scaun și a exclamat: „Acum înțeleg. Toate rudele mele sunt creștine. Dar până acum nu am văzut nimic atractiv în creștinism. Acum știu: există dragoste! Vreau să devin astăzi creștin“.

Toți se uitau la Hestekind, care a putut să dea mărturie despre Isus Hristos într‑o secție de poliție din China. O ocazie unică!

Citirea Bibliei: Iov 1.1-12 · Fapte 5.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 12.1‑21

După ce a oferit adevărata odihnă a sufletului (11.28,29), Domnul Isus lămureşte că odihna reglementată prin sabat nu‑şi mai avea rostul. Referitor la problemele legate de sabat, fariseii căutau să‑i prindă întâi pe ucenici (v. 2), apoi pe Însuşi Stăpânul lor (v. 10). Dar El S‑a folosit de aceste ocazii pentru a le explica – citându‑le pentru a doua oară versetul din Osea 6.6 (v. 7; vezi cap. 9.13 şi Mica 6.6‑8) – faptul că tot sistemul bazat pe legea jertfelor fusese pus deoparte (desfiinţat) prin venirea Lui în har. La ce ar fi folosit respectarea celei de‑a patra porunci a Legii, când toate celelalte erau călcate? Mila avea şi ea cerinţele ei. Şi ce aroganţă să‑I impui să respecte sabatul tocmai Aceluia care l‑a instituit! De fapt, cât timp domnea păcatul, nimeni nu se putea odihni, nici omul, împovărat cu el, nici Dumnezeu (Tatăl şi Fiul lucrând împreună pentru a înlătura în acelaşi timp răul şi consecinţele lui: Ioan 5.16‑17).

Fără să Se lase întrerupt de sfaturile celor răi, Slujitorul desăvârşit Îşi continuă slujirea, lucrând cu un duh de umilinţă, de har şi de blândeţe, care, conform cu Isaia 42.1‑4, ar fi trebuit să‑i facă să‑L recunoască. Cât de nepreţuit este pentru inima lui Dumnezeu acest duh al Slujitorului desăvârşit! (comp. cu 1 Petru 3.4).

BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Stăpânul… le-a cerut socoteală.” (Matei 25:19)

În Evanghelii găsim și această parabolă profetică spusă de Domnul Isus: „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală.” (Matei 25:14-19). Care este finalul acestei povestiri? Ei bine, cei doi care și-au dublat banii au primit cea mai mare laudă din partea stăpânului lor: „Bine, rob bun” (vers. 21, 23). Dar cel care a fost reticent la risc a fost numit „viclean și leneș” (vers. 26), și stăpânul și-a explicat decizia: „se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (vers. 27-29) Practic vorbind, iată ce ne învață această pildă: când costul vieții crește în medie cu 2,5% pe an, economiile tale trebuie să fie cu cel puțin 2,5% pe an mai mari, altfel vei pierde bani în loc să câștigi. Și încă un gând: deoarece Biblia ne spune să investim cu înțelepciune, poți să te rogi și să ai încredere că Dumnezeu îți va da strategii de investiții solide! Așadar, Domnul Dumnezeu să vă dea izbândă celor care aveți afaceri, și credincioșie tuturor!

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziți‑vă ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră.

2  Petru  3.17

Trăim într‑o lume plină de înșelăciune și care se află sub condamnarea lui Dumnezeu. Din nefericire, în loc să fie cercetată de iminența judecății lui Dumnezeu, lumea se îndreaptă cu pași tot mai repezi către pierzare. Îi mulțumim însă lui Dumnezeu că încă există mulți care se întorc de la păcatele lor și care își pun încrederea în lucrarea de la cruce a lui Hristos, pentru a primi iertare și viață eternă.

În 1 Împărați 13, omul lui Dumnezeu care vestise judecata divină asupra altarului lui Ieroboam trebuia la întoarcere să plece înspre Iuda pe un alt drum decât acela pe care venise. Din nefericire, el nu s‑a grăbit să facă acest lucru și a fost înșelat de un profet bătrân, care l‑a mințit și l‑a făcut să se întoarcă și să mănânce și să bea în acel loc. Profetul bătrân era influențat de căile lumii și umbla pe ele. Judecata divină a căzut asupra omului lui Dumnezeu, fiindcă el s‑a întors în acel loc și a nesocotit porunca clară a lui Dumnezeu. Apostolul Petru scrie: „Este timpul ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe întâi de la noi, atunci care va fi sfârșitul acelora care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?“ (1 Petru 4.17).

Ceea ce i s‑a întâmplat omului lui Dumnezeu ne amintește că modul în care umblăm este foarte important pentru Domnul. Umblarea noastră trebuie să fie o mărturie înaintea lumii că nu mai aparținem ei, că nu mai umblăm în căile ei și că nu ne mai întoarcem la ceea ce am lăsat în urmă. Așa trebuia să procedeze și Lot și familia lui. Soția lui este un exemplu nefericit pentru noi: îngerii le‑au spus să nu privească înapoi, iar judecata lui Dumnezeu n‑a întârziat să cadă asupra celei care n‑a făcut așa. Umblarea noastră trebuie să arate clar că așteptăm „din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10). Să nu ne lăsăm influențați de lume, precum profetul bătrân din Betel, nici să nu fim neascultători, precum omul lui Dumnezeu din Iuda, ci să păzim Cuvântul Domnului și să umblăm în el!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Baionetele

Orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu să vă dea.

Ioan 15.17

În anul 1812, Napoleon, aflat în fruntea unei armate de cinci sute de mii de soldați, întreprinde o campanie militară în Rusia, aruncând spaimă peste tot poporul. La Moscova se ridică atunci un om credincios care cheamă oamenii să se roage împreună cu el: „Doamne, Dumnezeul Oștirilor, Tu, care l‑ai scufundat pe Faraon și l‑ai făcut de rușine pe Nebucadnețar, privește spre trufia acestui om care se numește Napoleon. Biruința vine de la Tine, Doamne, de la brațul Tău cel înalt. Noi ne punem sub scutul Tău. Ocrotește‑ne, Te rugăm, în Numele Domnului Isus, și apără‑ne!“.

Un sol îi raportează lui Napoleon că la Moscova se fac rugăciuni împotriva lui. „Cu rugăciunile mă voi bate eu?“, răspunde mândru împăratul, „Între mine și Rusia nu rugăciunile vor decide, ci baionetele! Voi năvăli asupra lor și le voi face rugăciunile de rușine“. Dar a fost invers, căci peste Rusia avea să se lase o iarnă cumplită. Rămas doar cu o zecime dintre soldați în viață, Napoleon nu mai face față și se retrage. Victoria rusă este decisivă. Uvertura 1812 a lui Ceaikovski pune în lumină uriașul impact pe care l‑a avut acest război în conștiința rusă.

Ucenicii primesc la plecarea Domnului lor de pe pământ un CEC în alb: „Orice veți cere“. Este, într‑adevăr, foarte larg, însă rugăciunile sunt ascultate numai dacă sunt rostite „în numele Domnului Isus“, nu dacă se învârt în jurul unor dorințe egoiste.

Nu credeți că trebuie să recunoaștem că am acordat prea puțină atenție rugăciunii?

Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 11.20‑30

În cetăţile Galileii, Domnul Isus a făcut cele mai multe dintre minunile Sale, însă, aşa cum profeţise Isaia, inimile au rămas închise: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise şi cui i s‑a descoperit braţul Domnului?“ (Isaia 53.1). Domnul Isus dă totuşi un răspuns la această întrebare, lăudându‑L, „în timpul acela“, pe Tatăl: „Tu ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le‑ai descoperit pruncilor“ (v. 25). Apoi, întorcându‑Se spre oameni, i‑a chemat: „Veniţi la Mine!“«Veniţi cu această încredere de copil; nimeni altul în afară de Mine nu vi‑L poate descoperi pe Tatăl. Şi învăţaţi nu numai din cuvintele Mele, ci „de la Mine“, din propriul Meu exemplu, „pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima“» (v. 28,29; Efeseni 4.20‑21).

Lângă Domnul Isus vom găsi două lucruri în aparenţă contradictorii: odihna şi jugul. Jugul este acea piesă grea, de lemn, folosită pentru a înhăma boii şi simbolizează ascultarea şi lucrarea. Jugul Domnului este însă uşor. Pentru Domnul, jugul era reprezentat de voia Tatălui Său, iar împlinirea acestei voi Îi umplea fiinţa de desfătare. În acelaşi fel, cel răscumpărat schimbă oboseala şi povara păcatului (v. 28) cu sacrificiul de bunăvoie al dragostei (2 Corinteni 8.3‑5). „Ferice de cei blânzi“, anunţase Domnul Isus în cap. 5.5; nu au ei privilegiul să‑I fie Lui asemeni?

ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină! Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi!…” (Isaia 35:3-4)

Fiecare dintre noi are nevoie de încurajare, acel sprijin care inspiră încredere și voința de a continua. Cuvintele pe care le rostim pot fie să-i întărească, fie să-i distrugă pe cei din jurul nostru. Autoarea creștină Rebecca Barlow Jordan scria: „Una dintre primele întrebări pe care îmi place să I le pun Domnului Isus când mă trezesc în fiecare dimineață este: „Cum pot încuraja pe cineva astăzi? Și pe cine?” El răspunde întotdeauna cu fidelitate, adesea prin Cuvântul Său. Într-o dimineață, după ce am pus această întrebare, am citit Isaia 35:3-4 și am găsit un răspuns practic.

În primul rând, „întăriți pe cei cu mâinile slăbănogite”. Aceasta ar putea include profesori, frizeri, mame, scriitori, misionari, pastori și părinți. Apoi, pasajul ne încurajează să-i susținem pe cei care au „genunchi care se clatină”. Mi-am imaginat bunici și persoane în vârstă, veterani și chiar sportivi cu trupuri uzate. Iar ultima categorie, „cei slabi de inimă”, ar putea include probabil pe toată lumea. Aceștia au nevoie să audă cuvintele: „Fii tare și nu te teme!”

Pentru mine, nu este o problemă să găsesc oameni pe care să-i încurajez. Trebuie să mă străduiesc să ascult și să urmez răspunsurile Domnului Isus. Și ceea ce este uimitor este că, atunci când încerc să încurajez pe altcineva, eu sunt cea care ajunge să fie încurajată! Cere-I Domnului Isus să te ajute să încurajezi pe cineva astăzi. Invită-L să vorbească prin tine și fii pregătit pentru răspunsurile Lui!”

Apostolul Pavel ne-a sfătuit (Galateni 6:10): „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Pe măsură ce-ți umpli mintea cu gânduri despre modalități prin care să încurajezi și să întărești credința altora, vei fi uimit cât de mult te va umple pe tine, acest proces, de energie și de binecuvântări!