Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Legea a fost dată prin Moise; harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1.17



Dintr-un anumit punct de vedere, legea și harul sunt la fel, fiindcă ambele ne așază înainte standarde foarte înalte. Din toate celelalte puncte de vedere, ele sunt perfect opuse.

Legea lui Moise a fost dată la Muntele Sinai (Exod 19 și 20). Dumnezeu Și-a făcut acolo în mod explicit cunoscut dreptatea și cerințele Sale sfinte. Dacă oamenii ascultau, erau binecuvântați; dacă nu ascultau, erau sub blestemul solemn al legii. De cealaltă parte, harul înseamnă că toate cerințele drepte și sfinte ale lui Dumnezeu au fost împlinite prin moartea și învierea lui Hristos. Tuturor celor care cred le sunt dăruite iertarea și Duhul Sfânt, astfel ca ei să aibă putere pentru a se conforma standardului care, sub har, nu este altul decât Hristos Însuși. Esența însăși a legii este deci cerința; esența însăși a harului este înzestrarea. Sub lege, Dumnezeu ne spune: „Dă-Mi! Oferă-Mi dragostea și ascultarea datorate!”. Sub har, El stă cu brațele întinse, spunând: „Primește dragostea și puterea Mea mântuitoare!”. Legea spune: „Împlinește și vei avea viața!”. Harul spune: „Ai viața, acum împlinește!”.

Credincioșii nu sunt sub lege, ci sub har. În Galateni 4.4,5 găsim cum a avut loc această schimbare de poziție: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea”. Schimbarea deci este întemeiată pe acest cuvânt: răscumpărare, iar răscumpărarea a implicat moartea Răscumpărătorului. El a fost făcut blestem pentru noi prin moartea Sa pe cruce (Galateni 3.13), de aceea credinciosul este îndreptățit să se socotească „mort față de lege” (Romani 7.4). Legea nu a murit; Domnul Isus a murit sub blestemul ei, iar acum Dumnezeu Își suspendă mânia și proclamă tuturor harul Său. Credinciosul a murit față de lege în Persoana marelui său Reprezentant. Acum el este sub autoritatea unei puteri diferite, iar această putere este într-o Persoană – în Fiul înviat al lui Dumnezeu.

F. B. Hole


SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate fără număr.

Iov 5.9



Licuricii

Dorind să lumineze în întuneric, omul a căutat tot felul de metode. Dumnezeu a permis omului să descopere făclia, torța, opaițul, lumânarea și mai târziu becul electric. Ne putem imagina lumea noastră fără posibilitatea de iluminare? Să ne gândim astăzi la creația lui Dumnezeu: licuricii. Dumnezeu i-a creat pentru un scop. Licuriciul este recunoscut după lumina intermitentă pe care o emite. Cercetătorii spun că lumina licuriciului este superioară celei emise de corpurile de iluminat incandescente și fluorescente realizate de om; bineînțeles, păstrând proporțiile. Un bec incandescent transformă în lumină doar 10% din energia electrică consumată, restul pierzându-se sub formă de căldură. Un bec fluorescent are randamentul luminos mult mai bun, transformând 90% din energie în lumină. Însă niciunul nu egalează performanțele licuriciului. Această performanță nu este întâmplătoare, deoarece Dumnezeu este Cel care a creat licuricii cu un randament luminos așa de mare. Omul nu poate crea un astfel de randament.

Acum să facem o aplicație la viața noastră de credință. Cel care Îl urmează pe Mântuitorul primește lumina de la Mântuitorul – unica Sursă de lumină dumnezeiască; o minune nepătrunsă de știința omenească! Cât la sută din lumina primită o dăm, creștini, mai departe celor ce stau în întunericul necunoștinței de Dumnezeu?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN CĂUTAREA UNUI PRIETEN ADEVĂRAT – Fundația SEER

„Este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)


 

 Într-o zi, două vaci uitându-se peste gard au văzut următoarele cuvinte pe un camion care transporta lapte: „Pasteurizat, omogenizat, cu adaos de vitamina A”. La care, una dintre ele îi spune celeilalte: „Pe mine, asta mă face să mă simt în plus!”

Serios vorbind, te simți și tu așa, astăzi? Ai atâtea de făcut, și nu tu simți în stare pentru toate aceste sarcini?

Sau crezi că nu ești pregătit, sau că nu ai resursele necesare?

Îmi aduc aminte de-un cântec vechi: „Help!”, care-avea următorul mesaj: oricât ai crede că le poți face pe toate de unul singur, curând îți vei da seama că ai nevoie de ajutorul altora. Într-o lume perfectă, omul dintâi perfect Adam tot nu s-a descurcat singur, așa că Dumnezeu a zis: „am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Uneori, soluția necesită mai mult decât rugăciune și consiliere; e nevoie de un prieten care înțelege, și mai ales unul care a dus aceleași lupte ca tine, și a câștigat. În capitolul trei din Faptele Apostolilor, Dumnezeu i-a folosit pe Ioan și pe Petru pentru a săvârși vindecarea unui șchiop care stătea la poarta Templului. Vorbim despre acel Petru care se lepădase de Domnul și care se întorsese la vechea lui meserie de pescar. Dar Ioan, prietenul lui, nu a vrut să renunțe la el. Drept consecință, Petru a săvârșit minunea restaurării, un om șchiop a fost vindecat și trei mii de oameni au fost câștigați pentru Hristos.

Nu ai nevoie de mulți oameni în viața ta, ci ai nevoie de oamenii potriviți.

Așa că, cere-I lui Dumnezeu „un prieten adevărat” care să fie alături de tine; apoi, fii și tu unul pentru altcineva!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42


Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine” – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi” (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

18 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile. Evrei 7.26



Hristos, Marele nostru Preot (2)

Prezența Sa continuă înaintea lui Dumnezeu, ca Mare Preot al nostru, constituie asigurarea că vom fi scăpați din toate dificultățile și că vom fi în cele din urmă mântuiți în mod complet. „De aceea și poate să mântuiască până la desăvârșire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7.25). El a murit și a înviat, iar acum nu mai moare niciodată, ci trăiește pururea, deci are o preoție care nu se schimbă. După ce a preluat cauza noastră, El nu o va abandona niciodată. În consecință, slujba și mijlocirea Sa neîntrerupte ne oferă o garanție absolută că nu vom pieri în pustia acestei lumi, și că, dacă Iosua nu i-a dat odihna lui Israel, Domnul Isus ne va aduce cu siguranță în odihna lui Dumnezeu, prin intermediul preoției Sale și prin faptul că este biruitor asupra morții, trăind pururea.

Care trebuie deci să fie pentru noi efectul contemplării lui Hristos ca Mare Preot al nostru? „Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră” (Evrei 4.14). De asemenea, „să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite, deoarece credincios este Cel care a promis” (Evrei 10.23). Apostolul vorbește de asemenea despre Hristos, aflat dincolo de perdeaua ruptă, ca fiind Speranța noastră, o ancoră a sufletului, tare și neclintită (Evrei 6.18-20). Prin urmare, trebuie să avem curaj și să fim încrezători – încrezători în El – să fim plini de îndrăzneală și perseverenți. Hristos Se află acolo înaintea lui Dumnezeu ca Mare Preot al nostru; să mergem deci cu hotărâre înainte, știind că, în ciuda oricărei slăbiciuni sau neputințe a noastre și a oricărei împotriviri, puteri sau uneltiri a vrăjmașului, vom fi scăpați din toate pericolele pustiei și vom fi aduși în bucuria odihnei veșnice a lui Dumnezeu.

E. Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

Apocalipsa 21.4



O viață cu speranță

Am văzut ieri că noi toți trăim într-o lume nedreaptă și păcătoasă, unde ne poate ajunge nefericirea sau boala. Și ce este mai rău: noi toți trebuie să murim cândva. Nu putem schimba nimic la această realitate.

Numai Dumnezeu ne poate ajuta. El nu schimbă totuși împrejurările noastre. În loc să înlăture imediat urmările păcatului, El ne dăruiește o viață nouă și o speranță minunată.

În Fiul Său, Isus Hristos, Dumnezeu ne oferă o viață fericită în părtășie cu El. Aceasta presupune ca noi să punem în ordine relația distrusă cu El în timp ce osândim viața noastră de până acum și recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre. Atunci El ne arată că Isus Hristos a murit ca Mijlocitor pe cruce pentru a ne aduce înapoi la Dumnezeu. Dacă noi credem în El, în Cel care a plătit cu viața Sa pentru vina noastră, Dumnezeu ne primește ca și copii ai Săi și ne dăruiește dragostea Sa. El ne ajută să purtăm ce este greu în viață.

Prin credința în Domnul Isus avem o speranță sigură. Mântuitorul va reveni, îi va trezi pe toți cei morți și va elibera trupurile noastre de urmările păcatului. El ne va lua din această lume nenorocită și ne va răpi la cer. Acolo nu ne va mai atinge nicio nenorocire. Nu vom mai avea dureri și nu vom mai fi bolnavi. Moartea nu va putea să ne mai atingă. Ce minunat!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ PRIMEȘTI „O ÎNDOITĂ MĂSURĂ” – Fundația SEER

„Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9)


 

 În Vechiul Testament, în 2 Împărați 2:9-10 scrie: „Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla”.

Elisei a primit acea „dublă măsură” și a săvârșit de două ori mai multe minuni decât mentorul său, Ilie. Fraza cheie este aceasta: „dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine”… cu alte cuvinte: „Stai aproape de mine, și poți avea ce ai cerut.” Să vedem unde l-a urmat Elisei pe Ilie:

1) La Ghilgal. Este locul în care iudeii au fost circumciși, ceea ce înseamnă „tăierea împrejur” (vezi Iosua 5:8). Trebuie să fii condus de Duhul lui Dumnezeu și să spui NU firii tale pământești – acesta e „lucrul greu” pe care îl ai tu de făcut.

2) La Betel. Este locul în care Iacov a avut un vis de la Dumnezeu (vezi Geneza 28:19). Dacă nu ai o viziune care vine de la Dumnezeu, vei trăi fără niciun scop în viață.

3 ) La Ierihon. E locul în care Iosua a avut o întâlnire față în față cu „Căpetenia oștirii Domnului” și s-a rugat: „Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14). Numai când te predai lui Dumnezeu poți experimenta izbânda.

4) La Iordan. Pentru că râul Iordan se varsă în Marea Moartă, el reprezintă moartea. Așa că, trăiește ca și cum ar urma să mori – în fiecare zi (vezi 1 Corinteni 15:31). Și-n același timp: mori față de tine, în fiecare zi! Pavel a spus: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).

Vrei și tu „o îndoită măsură din Duhul” lui Dumnezeu? O poți avea, dacă întrunești condițiile!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15


Ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan” (v. 5)! Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu patruzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime”. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

17 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

Evrei 7.26



Hristos, Marele nostru Preot (1)

Avem acces în prezența lui Dumnezeu în virtutea eficacității sângelui lui Hristos și, de asemenea, în baza prezenței Sale acolo ca Mare Preot al nostru (Evrei 10.19-22). Locul nostru este dincolo de perdeaua ruptă, în virtutea acelei jertfe unice care a îndepărtat păcatele noastre pentru totdeauna; și, având un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranță a credinței, cu inimile stropite și curățite de o conștiință rea și cu trupul spălat cu o apă curată (versetele 21 și 22). Acolo unde Se află Hristos este locul închinării noastre, adică dincolo de perdeaua ruptă; însă n-ar fi cu putință ca noi să ne aflăm acolo dacă El Însuși n-ar fi în acel loc ca Mare Preot, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică.

Lauda și adorarea noastră către Dumnezeu se ridică prin El ca Preot al nostru. „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Ce îndurare nespusă că avem un astfel de Preot, care știe să separe ce este de preț de ceea ce nu este de preț și care lasă să ajungă înaintea lui Dumnezeu doar ceea ce este plăcut Acestuia! La fel cum preoții din vechime trebuiau să examineze toate animalele aduse pentru jertfă și să le respingă pe cele care aveau vreun cusur, astfel încât pe altar să nu fie ars nimic din ceea ce nu se potrivea cerințelor divine, tot așa acționează și Hristos, ca Mare Preot al nostru, în ce privește jertfele noastre de laudă. Aceasta constituie o mare mângâiere pentru noi, având în vedere ignoranța și slăbiciunea de care adesea dăm dovadă; căci, în vreme ce noi înșine ar trebui să posedăm un discernământ preoțesc și să fim atenți să nu îngăduim nimic nepotrivit în închinarea și în lauda noastră, este totuși o prețioasă încurajare pentru noi să știm că nimic nu se suie la tronul lui Dumnezeu decât ceea ce este plăcut și oferit pentru noi prin Marele nostru Preot. El știe să mânuiască cuțitul preoțesc și să înlăture tot ceea ce Dumnezeu nu poate primi (vedeți Levitic 1.14-17)

E. Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit …

Romani 5.12



De ce?

Există întrebări la care nu putem răspunde: De ce trebuie băiatul vecinilor să sufere de o boală incurabilă? De ce un angajat harnic își pierde locul de muncă cu cinci ani înainte de vârsta de pensionare? De ce un cutremur smulge mii de oameni în moarte? În sfârșit, de ce permite Dumnezeu aceste „nedreptăți”?

Cauza principală pentru astfel de lovituri și de nenorociri o găsim la începutul istoriei omenirii. Biblia ne relatează că Dumnezeu a făcut cerul și pământul. El l-a creat și pe om și l-a așezat într-o creație desăvârșită. Acolo nu existau nici boli, nici catastrofe naturale. Iar omul nu era încă rău.

Dar curând, Adam și Eva au încălcat singura poruncă pe care le-a dat-o Creatorul: au mâncat din fructul interzis. Prin această faptă de neascultare a venit păcatul în lume și a distrus totul: creația a ieșit din echilibrul ei armonios și omul nu mai are un interior bun. Ca urmare, există nenorociri, cum sunt cutremurele și inundațiile pe pământ. Nedreptatea, boala și moartea însoțesc viața omenească.

Ca urmași ai primei perechi de oameni, suferim cu toții sub aceste consecințe ale păcatului. Dar noi nu putem să-I cerem lui Dumnezeu socoteală. El nu este vinovat de nenorocirea noastră. Totuși El vrea să ne ajute – așa cum vom citi și în foița de mâine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-L PE DUMNEZEU LA ÎNCERCARE! – Fundația SEER

„Aduceți… toate zeciuielile… puneți-Mă astfel la încercare” (Maleahi 3:10)


 

 Dumnezeu face planuri cu multă meticulozitate.

De exemplu, El a planificat un banchet numit „ospățul nunții Mielului” cu mii de ani înainte să aibă loc (vezi Apocalipsa 19:9).

L-a instruit pe Noe cum să construiască o corabie de „trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime” (Geneza 6:15).

I-a indicat lui Moise culorile și materialele specifice pe care El dorea să fie folosite la construirea cortului (vezi Exodul 26). Și gândește-te cât de precis a orânduit anotimpurile și a poziționat stelele pe cer.

Ți-ai putea imagina ca un astfel de Dumnezeu să nu aibă niciun plan pentru finanțele tale – rodul muncii tale? Firește că nu! În Scriptură, El spune: „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile… puneți-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oștirilor, „și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” Cuvântul original pentru „toate” este „neatinse”, ceea ce înseamnă înainte de impozite și alte rețineri. De ce? Pentru că El dorește să fie întâiul în toate în viața ta, inclusiv în domeniul financiar.

Dumnezeu a mai spus poporului Său: „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu…? Cu zeciuielile și darurile de mâncare” (Maleahi 3:8). Stai și gândește-te la cuvântul „dar.” Când vinzi o casă, te gândești dacă accepți sau nu „oferta” pe care ți-o face cumpărătorul. Și în acest verset Dumnezeu ne spune: „Până nu-Mi dai ceea ce îmi aparține de drept (zeciuiala), de ce să accept alte daruri?”

Zeciuiala nu se referă numai la bani; ea implică credința și ascultarea. Când dai zeciuială din venitul tău, te poți aștepta ca Dumnezeu să-Și toarne binecuvântarea peste tine așa cum a promis. Ai posibilitatea de a trăi sub cerul deschis; alegerea îți aparține. Dumnezeu spune: „Puneți-Mă la încercare.” Pune-L pe Dumnezeu la încercare… și vezi ce se întâmplă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 31:1-12, 48-54


Instigate de Balaam, femeile moabite şi madianite l-au atras pe Israel să se închine la idolii lor. A sunat ceasul pedepsirii. Răzbunarea asupra madianiţilor este nemiloasă: naţiunea aceasta este aproape toată nimicită –imagine pentru noi a grabei cu care suntem chemaţi să „tăiem” şi să „scoatem” din mijlocul nostru toate pietrele de poticnire (citiţi Matei 5.27-30). De exemplu, dacă simţim că o anumită tovărăşie ne pune sufletul în pericol, să nu ezităm să o rupem, indiferent ce ar putea gândi unii.

Versetele 25-54 sugerează rezultatele îmbucurătoare pe care le putem aştepta „exterminând” cele ce pot fi curse pentru sufletele noastre. Departe de a ne sărăci (nici un luptător nu lipsea – v. 49), aceasta aduce un mare câştig spiritual în folosul întregii adunări (v. 27) şi de care are parte şi Dumnezeu prin recunoştinţă şi mulţumire.

Balaam este şi el trecut sub ascuţişul sabiei (v. 8). N-a cunoscut „moartea celor drepţi” (23.10) şi nu s-a bucurat mult timp de recompensa în schimbul căreia şi-a vândut sufletul. Aşa sfârşeşte o cale perversă, o cale care duce la pieire. „Căci ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26).

16 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos.

Romani 3.4


Ce numeroase sunt căile lui Dumnezeu cu sufletele, pentru a le face conștiente de nevoia lor, astfel ca inima Lui să fie liberă să-și reverse dragostea în inimile lor! Cât de felurite sunt căile Lui pentru a-i aduce pe oameni la punctul unde pot fi binecuvântați, adică la înțelegerea faptului că sunt pierduți înaintea Lui! Odată aduși acolo, nu mai este nicio piedică. Ce simplă devine astfel istoria harului Său!

Conștiința sărmanului tâlhar a fost adusă în acest punct atunci când l-a mustrat pe celălalt și i-a zis: „Pentru noi este drept”. Nu s-a crezut superior tovarășului său, nici n-a căutat să se scuze, ci I-a dat dreptate lui Dumnezeu, condamnându-se pe el însuși. În acel moment, dragostea lui Hristos s-a putut revărsa către el fără nicio piedică. A crezut cu inima, a mărturisit cu gura și a mers în paradis cu Isus în chiar ziua aceea.

La fel și cu femeia canaanită. Cuvintele „Da, Doamne” au demonstrat că înțelesese că nu avea niciun drept să ceară ceva Celui dinaintea ei. Însă cuvintele „căci și cățeii mănâncă firimiturile” au arătat cum credința ei pătrunsese în inima lui Dumnezeu, astfel că a știut și a crezut că exista totuși o binecuvântare chiar și pentru cel ce n-avea nicio poziție și niciun drept la promisiuni. Conștiința ei s-a plecat înaintea Domnului într-o ascultare a credinței și, imediat ce a luat această poziție, izvorul s-a deschis – inima Domnului a fost liberă să ofere binecuvântarea pentru care El Se coborâse s-o descopere și s-o dăruiască. „O, femeie, mare este credința ta; facă-ți-se după cum voiești!” (Matei 15.28). Niciodată nu-L vom putea supraestima pe Dumnezeu. La fel ca Iahve în vechime, când S-a luptat cu Iacov până l-a adus în punctul unde să-l poată binecuvânta, tot așa aici Isus nu Se oprește până nu o aduce pe această femeie să-și înțeleagă adevărata stare, după care binecuvântarea vine din plin.

F. G. Patterson


SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți.

Luca 12.4


Domnul îți cunoaște adresa

Nimeni nu este așa de credincios și așa de bun ca Domnul Isus. El îi iubește mult pe ai Săi! El cunoaște toate nevoile lor, necazurile și îngrijorările lor. La timpul Său și cum știe El, El Se va îngriji de ei. Nu gândi că El te uită acum, când trăiește în cer și este încununat cu slavă. El este Același ca atunci când a fost pe pământ: plin de îndurare și de interes viu față de tine.

El știe unde locuiești tu, El îți cunoaște adresa. Gândește-te doar la întâmplarea cu Saul și Anania. Domnul proslăvit i-a spus lui Anania: „Scoală-te, du-te pe strada care se numește «Dreaptă» și caută, în casa lui Iuda, pe unul cu numele Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă” (Fapte 9.11). Așa de exact a știut Isus Hristos unde se afla Saul!

Domnul cunoaște de asemenea numele tău – el cunoaște strada pe care locuiești, numărul casei tale, locuința în care trăiești. El știe tot ce faci. Aceasta este minunat și încurajator! Chiar dacă pe tine nu te cunoaște nimeni, El te cunoaște. Chiar dacă toți te uită, El nu te uită. Oricât de singuratic, de sărac sau de disprețuit ai fi, pentru El tu ești important. El te caută și îți arată prietenia Sa.

De aceea, caută și tu tot mereu prezența Sa! Cât de fericită va fi atunci viața ta și ce multă binecuvântare vei avea!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ „ÎNTREBĂRILE NEBUNE”! – Fundația SEER

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel…” (Luca 17:26)

 

Dacă doctorul tău de familie ar pune diagnostice greșite la fel de des cum eșuează prezicerile unor „experți” în profețiile biblice, ai mai avea încredere în el și ai mai lua medicamentele prescrise? Un asemenea așa-zis „profet” a vândut milioane de exemplare a unei cărți în care a stabilit Răpirea Bisericii în 1988. Dar Biserica este încă pe pământ! Apoi, fără scuze sau explicații, a scris o a doua carte în care indica anul 2007.

A mai existat un alt prezicător TV care a tot oferit diverse „date ale răpirii” începând cu anul 1975. El spunea și că steagul sovietic va flutura probabil deasupra clădirii Independence Hall din Philadelphia în 1976. Apoi a fixat data răpirii pentru anul 1992. Plin de curaj, în următoarea sa carte a schimbat anul cu 2012. (Șocant este și faptul că el se referă la Nostradamus, clarvăzătorul ocult al secolului al XVI-lea, ca la un „eminent student în studiu biblic.”)

Biblia ne spune să ne ferim de „întrebările nebune” (2 Timotei 2:23). De ce? Pentru că ne fac să părem „nebuni” în ochii lumii! Cine va da crezare unei biserici care stabilește date greșite în mod repetat, când Domnul Isus Însuși ne-a spus că nu termenele și soroacele sunt treaba noastră?! „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți” (Luca 17:26-27).

Dumnezeu nu i-a dat lui Noe o dată… ci i-a dat o sarcină de îndeplinit. Și sfârșitul nu a venit până când el nu a dus-o la bun sfârșit. Domnul Isus a zis: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni… ci numai Tatăl.” (Matei 24:36). Mai există locuri în lume în care trebuie să ajungă Evanghelia, așa că în loc să stabilim soroace, mai bine ne-am sufleca mânecile și ne-am apuca de lucru! Da, chiar de azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16


După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psalmul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti” (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea” (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …” (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

15 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”.

Marcu 15.34; Luca 23.34



Hristos fusese acuzat pe nedrept de preoții de seamă și de bătrâni, fusese dus înaintea lui Ana și a lui Caiafa, apoi la Pilat, care L-a trimis la Irod, după care acesta L-a trimis înapoi la Pilat. Soldații romani L-au bătut și L-au batjocorit, I-au smuls barba și L-au scuipat. Profetul Isaia vorbise despre El, spunând: „El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Isus Hristos, ducându-Și crucea și purtând o coroană de spini, a fost dus la Golgota pentru a fi răstignit.

Rămânem muți de uimire privind la Domnul slavei cum atârnă pe cruce. Ar fi trebuit ca noi să fim acolo, sub pedeapsă, și am fi fost, dacă dragostea Lui minunată nu L-ar fi făcut să ia locul nostru. Hristos Însuși a dat răspunsul la întrebarea: „Pentru ce M-ai părăsit?”. El a fost părăsit de Dumnezeu, pentru ca noi să nu mai fim niciodată părăsiți, ci să cunoaștem dragostea lui Dumnezeu și să ne bucurăm de ea prin Domnul nostru Isus Hristos, darul lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile nelegiuite, păcătoase și răzvrătite L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu pe o cruce romană. În orice moment ar fi putut chema douăsprezece legiuni de îngeri, însă n-a făcut-o, ci S-a rugat. Nu S-a rugat să fie eliberat de suferință, nici de vrăjmașii Săi, ci S-a rugat chiar pentru acești vrăjmași: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”. Dacă nu ar fi suferit El crucea, nimeni n-ar fi fost iertat. Dreptatea trebuia satisfăcută, Satan trebuia biruit, iar păcătosul trebuia împăcat. Ce dragoste minunată!

J. Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul și marea?

Marcu 4.41



Contraste

Domnul Isus i-a luat pe copii în brațe, a mâncat cu păcătoșii și a spălat picioarele ucenicilor. Totuși El poartă întreaga creație prin Cuvântul puterii Sale și Își va supune totul ca Moștenitor al cerului și al pământului.

El nu a avut în această lume o casă. Nu a avut un loc unde să-Și poată așeza capul. Dar El oferă, în timpul de har, tuturor celor care cred, un loc în multele locuințe pe care le-a pregătit în Casa Tatălui pentru ei.

A trăit într-o sărăcie adâncă, încât nu a avut nici măcar bani pentru impozitul la Templu. Dar El a binecuvântat milioane de oameni cu o bogăție spirituală de neînchipuit.

Isus S-a așezat jos, obosit după călătorie. Dar i-a dăruit pace femeii care a venit la El obosită de viață și împovărată cu păcate.

El a cunoscut în viața Lui pe pământ foamea și setea. În același timp a putut să le spună oamenilor: „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).

El a fost încoronat cu spini și a fost condamnat ca „Împăratul iudeilor” la moartea de cruce. Tuturor răscumpăraților care vor răbda în încercările credinței, le va dărui odată cununa vieții.

El a luat păcatele oamenilor asupra Sa, pentru a le putea dărui dreptatea Sa.

Isus Hristos nu a compus nicio cântare și nu a scris nicio carte. Dar El este tema multor cântări și cărți, care au ca temă suferințele și slăvile Sale.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN CARACTERUL NESCHIMBĂTOR AL DOMNULUI! – Fundația SEER

„Nu-L pot descoperi” (Iov 23:9)


 

Uneori, nu vei simți prezența lui Dumnezeu. Acelea vor fi vremuri dificile. În mijlocul necazului, Iov a zis: „Dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.” (Iov 23:9-10). Iov s-a simțit departe de Dumnezeu. În ciuda incapacității sale de a-L simți pe Dumnezeu, el a încheiat: „El știe ce cale am urmat și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.” (vers. 10). Zilele dificile necesită decizii luate prin credință. David a spus: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3). Când nu reușești să înțelegi căile Domnului, încrede-te în caracterul neschimbător și plin de dragoste al lui Dumnezeu. Răsfoiește Biblia și fă o listă a trăsăturilor de caracter ale lui Dumnezeu și ține-le la îndemână pentru zile grele.

Un autor scrie: „În lista mea se pot citi următoarele: „El este încă Suveran. El încă îmi cunoaște numele. Îngerii răspund încă la chemarea Sa. Inimile stăpânitorilor se înclină încă la porunca Sa. Moartea Domnului Isus încă mântuiește suflete. Duhul lui Dumnezeu încă mai locuiește în sfinți. Raiul este la o depărtare de numai câteva bătăi de inimă. Mormântul este încă o locuință temporară. Dumnezeu este încă credincios. El nu poate fi prins cu garda jos. El folosește totul spre slava Sa și spre binele meu suprem. El folosește tragedia pentru a-și împlini voia, iar voia Sa este bună, plăcută și desăvârșită. Poate seara vine plânsul, dar dimineața sigur vine bucuria!”

În vremurile tulburi, încrede-te cu tărie în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 28:1-10, 29:1-16


În capitolele 28 şi 29, jertfele nu sunt clasificate după semnificaţia lor, ci în funcţie de situaţiile în care trebuia aduse. Să exersăm, iubiţi copii ai lui Dumnezeu, ca să facem din orice împrejurare o ocazie de a aduce mulţumiri (1 Tesaloniceni 5.18).

Capitolul 29 se ocupă cu jertfele din luna a şaptea şi, începând cu v. 12, constatăm din zi în zi o diminuare a numărului taurilor aduşi ca jertfă. Aceasta sugerează perioadele din viaţa noastră în timpul cărora persoana lui Isus, dacă nu suntem atenţi, Îşi poate pierde, puţin câte puţin, valoarea pe care o are pentru sufletele noastre. Capitolul 29 îşi va avea împlinirea profetică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Atunci mulţi se vor supune de nevoie autorităţii Domnului Isus Hristos (Psalmul 18.44), astfel că declinul general al aprecierii gloriilor lui Hristos va culmina cu revolta finală a lui Gog şi a lui Magog (Apocalipsa 20.7 …).

Să observăm contrastul dintre locul ocupat de arderea-de-tot (treisprezece tauri, paisprezece miei …) şi cel al jertfei pentru păcat: un singur ţap. Accentul este pus de fapt pe deplina şi necontenita satisfacţie pe care Dumnezeu o găseşte în Hristos: El este jertfa Lui, pâinea Lui, mireasma plăcută Lui (28.2).

14 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

Geneza 5.24



A văzut oare lumea răpirea la cer a lui Enoh? Sau, mai degrabă, această răpire a fost făcută în secret? Cuvintele apostolului par să dea răspunsul la această întrebare, ca de altfel și întreaga Scriptură. Enoh „nu a fost găsit, fiindcă Dumnezeu îl mutase” (Evrei 11.5). Sună ca și cum oamenii fuseseră străini de acel moment glorios. Lumea pare să fi cercetat și să-l fi căutat, la fel cum fiii profeților l-au căutat pe Ilie, însă în zadar (2 Împărați 2.17), iar acest lucru ne spune că mutarea lui Enoh a fost tainică, fiindcă ei nu l-ar mai fi căutat, dacă ar fi văzut că a fost luat în cer.

Gloria nu este pentru ochiul omului, în nicio formă a ei. Caii și carele umpleau muntele, însă slujitorului profetului au trebuit să i se deschidă ochii pentru a le putea vedea (2 Împărați 6.17). Daniel a văzut un om glorios, însă cei care stăteau împreună cu el n-au văzut nimic (Daniel 10.7). Gloria de pe „muntele sfânt” a strălucit doar pentru Petru, Iacov și Ioan, deși strălucirea ei în acele momente părea că a luminat întregul pământ, căci fața Domnului a strălucit „ca soarele” (Matei 17.2). Cerul a fost deschis deasupra lui Ștefan, aflat în mijlocul unei mari mulțimi, însă gloria a fost văzută doar de el (Fapte 7.55). Pavel a mers în Paradis, însă ochiul nimănui nu a putut vedea această călătorie a lui (2 Corinteni 12.2-4). Iar când Domnul Isus a înviat din mormântul pecetluit, în mijlocul ostașilor care îl păzeau, niciun ochi n-a văzut această taină.

Vedem deci că taina caracterizează toate aceste evenimente glorioase. Viziunile, învierile, înălțările, gloria manifestată aici, cerul deschis – față de toate acestea, omul este străin. La fel va fi și într-un ceas glorios viitor, în care „cei care sunt ai lui Hristos” vor fi răpiți.

J. G. Bellett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci Petru, fiind plin de Duh Sfânt, le-a zis: „… Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți”.

Fapte 4.8-10



Curajul lui Petru

Câtă diferență observăm acum în comportamentul și în cuvintele lui Petru! Dacă altă dată, în nevegherea lui, Petru s-a îndepărtat de Mântuitorul, acum, plin de puterea Duhului Sfânt, putea să stea împotriva căpeteniilor religioase. El a experimentat ceea ce Domnul le spusese ucenicilor Săi când le prezicea că ei vor fi duși înaintea dregătorilor și a împăraților, din cauza Numelui Său, și când au fost asigurați că „vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă, toți potrivnicii voștri” (Luca 21.15).

Acest Nume al Domnului Isus avea o așa putere, încât, în ciuda disprețului oamenilor, El era de ajuns pentru a săvârși această minune atât de mare, cum spusese Petru mulțimilor în capitolul precedent. Apostolul a mers mai departe, făcând să iasă în relief vinovăția căpeteniilor poporului; el a spus: „El este Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.11,12). Ei au disprețuit această Piatră din capul unghiului care trebuia să susțină toată clădirea. Dar, în ciuda disprețului lor, El rămâne Piatra principală a unghiului, pe care se bazează împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE FOLOSEASCĂ – Fundația SEER

„Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” (Faptele Apostolilor 16:14)


 

Lidia despre care e vorba nu era preot sau predicator, ci o femeie de afaceri care a fost câștigată pentru Hristos prin lucrarea apostolului Pavel. Drept consecință, casa ei a devenit prima clădire de biserică menționată în Scriptură în care se adunau credincioșii. Renunță la ideea că numai preoții sau predicatorii vorbesc oamenilor despre Dumnezeu. Din cele 168 de ore ale unei săptămâni, preoții sau predicatorii reuşesc să le vorbească oamenilor numai 5-6 ore. Cine va vorbi pentru Dumnezeu în cele 162 de ore care au mai rămas?

India are peste un miliard de locuitori și acolo există o istorie interesantă despre modul în care Evanghelia a ajuns pentru prima oară în regiunea Telugu. Nu s-a întâmplat printr-un predicator, ci printr-un inginer constructor, pe nume John Clough, care s-a oferit să meargă pentru a ajuta o misiune nou înființată. Cei din Comitetul misiunii au avut îndoieli, întrucât el nu absolvise vreo școală biblică, însă i-au admirat zelul, așa că au autorizat călătoria. În timpul unei lungi perioade de foamete, Clough a supravegheat săpăturile pentru Canalul Buckingham. Postul pe care îl ocupa i-a dat posibilitatea să angajeze mii de oameni flămânzi, iar aceștia au putut câștiga un salariu ca să-și cumpere hrană. Dar ceva mult mai important s-a întâmplat. În acele condiții, Dumnezeu a deschis inimile mulțimilor ca să primească Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de ei pentru prima dată, iar astăzi biserica înflorește în India!

Dumnezeu spune: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:10). Dumnezeu are deja un plan; dar El este în căutarea unor lucrători care sunt dispuși să ajute la împlinirea lui. Și tu poți fi unul dintre ei!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 27:12-23


Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor” (v.17).

Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor”. Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor? … Dar ei nu L-au dorit.

Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul” (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţării. În sfârşit, ca şi Moise, Iosua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei – lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu l-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.

13 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi sunteți fii ai Domnului Dumnezeului vostru: să nu vă faceți tăieturi și să nu vă radeți între ochi pentru un mort. Pentru că tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău și pe tine te-a ales ca să-I fii popor deosebit între toate popoarele care sunt pe fața pământului.

Deuteronom 14.1,2



Israeliților li se reamintește că erau fii ai Domnului și că fuseseră aleși ca popor sfânt pentru El, care să-I aparțină Lui, dintre toate celelalte popoare de pe fața pământului. Trebuia să fie o diferență între ei și celelalte națiuni chiar și în ce privea doliul. În ciuda durerii provocate de despărțirea de cineva drag, trebuia să existe o dovadă a nădejdii pe care o oferă cunoașterea Dumnezeului viu. Prin urmare, ei nu trebuiau să adopte căile națiunilor dimprejur, atunci când își manifestau durerea; ei erau fii ai Domnului.

Aplicația morală pentru noi este foarte simplă. Și noi suntem chemați să fim separați pentru Dumnezeu și suntem locuința lui prin Duhul. În ce-i privește pe cei care pleacă de pe acest pământ, Domnul ne aduce aminte de cuvintele: „Nu dorim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei care au adormit, ca să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță” (1 Tesaloniceni 4.13). Adevărul minunat și binecuvântat al venirii Domnului pentru a-Și răpi Adunarea, care îi include și pe cei care au adormit în Hristos, urmează imediat după acest verset. Promisiunea Domnului ne oferă o perspectivă reală pentru credință, o siguranță cu privire la lucrurile viitoare. El dorește ca inimile noastre să se odihnească în El, astfel ca întristarea noastră să nu fie ca a celor care sunt fără speranță și fără Dumnezeu.

Este o binecuvântare să avem astfel de promisiuni scumpe și să trăim în virtutea lor. Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în noi, lucrează pentru a ni le face reale, astfel încât mărturia pentru Domnul Isus și pentru Dumnezeu să decurgă în mod natural. Da, avem o speranță vie și Îi slujim unui Dumnezeu viu și adevărat!

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este stânca mea, cetățuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă și turnul meu cel înalt!

Psalmul 18.2



Vineri,, 13

„Astăzi este Vineri,, 13; mai bine rămân acasă, ca să nu fac vreun accident. Prefer să nu cumpăr un obiect de valoare, ca să nu am ghinion. Iar în avion nu urc.”

Teama de „o constelație dublă a ghinionului” este astăzi răspândită în multe țări, cu toate că proveniența ei nu este clară. Numărul treisprezece este considerat de mult timp ca fiind un număr al ghinionului, dar de unde provine legătura cu Vineri, nu se știe exact.

În anul 1907 a apărut în SUA o carte cu titlul: „Friday the Thirteenth” (Vineri,, 13). În ea este vorba despre prăbușirea manipulată a bursei, care a izbucnit într-o zi de Vineri,, pe data de 13. Acest roman a stârnit temerea pentru ziua de Vineri,, 13, de aceea autorul său, Thomas W. Lawson, este considerat de mulți ca fiind descoperitorul acestei „date de groază” (care văzută pur statistic nu este deloc îngrozitoare).

Și astfel, tot mai mulți angajați se declară bolnavi într-o zi de Vineri,, în data de 13. Probabil doresc să se păzească, dar aduc prejudicii din punct de vedere economic.

Creștinii știu că viața lor, sănătatea lor și toată existența lor stă sub ocrotirea lui Dumnezeu. Aceasta îi ferește de superstiții și de teamă. Dar, pentru cine știe că timpul este în mâna lui Dumnezeu, ziua de Vineri, dintr-o dată de 13 este una prețioasă – ca oricare altă zi din timpul vieții pe care Dumnezeu o dăruiește oamenilor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALEA LUI DUMNEZEU PENTRU LIDERI – Fundația SEER

„Dacă vei face lucrul acesta… vei putea face față lucrurilor” (Exodul 18:23)


 

Oare de ce insistăm să facem toate lucrurile singuri?

Din trei motive:

1) Ne este teamă că ceilalți nu vor face lucrurile la fel de bine ca noi – dar cum altfel vor putea ei învăța?

2) Ne este teamă că ne vor eclipsa. Biblia afirmă: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10).

3) Avem impresia că Dumnezeu așteaptă ca noi să facem totul.

Socrul lui Moise i-a zis: „Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat… fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu… Alege din tot poporul oameni destoinici… pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta, îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” (Exodul 18:19-23).

Așadar, evaluează care sunt lucrurile pe care numai tu le poți face, și delegă lucrurile pe care le pot face alții. Dacă sarcina este prea mare pentru tine, ia-o ca pe un semn prin care Dumnezeu îți spune: „Nu încerca singur!” Asta nu înseamnă să lași lucrurile în seama oricui. Dacă te asociezi cu persoana nepotrivită pentru a face ceva care pentru respectivul nu înseamnă nimic, va urma dezastrul.

Așa că va trebui:

1) să găsești persoana potrivită;

2) să dai sarcina potrivită;

3) să ai încredere că va face ceea ce trebuie.

Fă aceste trei lucruri, și vei trăi suficient de mult ca să te bucuri că ai putut „face față lucrurilor.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 27:1-11


Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire.

Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului?

Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii.

De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor” înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept” (v. 5, 6).

Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri”, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

12 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce fel de oameni trebuie să fiți voi, în purtare sfântă și evlavie?

2 Petru 3.11



Viața lui Hristos a fost manifestată prin har și prin adevăr sau, am putea spune, prin dragoste și prin lumină. Ca făpturi, noi avem conștiință și inimă, astfel încât conștiința noastră trebuie să fie călăuzită de lumină, iar inima noastră, de dragoste. Să ne gândim pentru o clipă la poziția noastră glorioasă prezentă. Păcatele noastre au fost îndepărtate pentru totdeauna. Suntem îndreptățiți și sfințiți în Hristos Isus, învredniciți pentru moștenirea sfinților în lumină. Avem o viață nouă, desăvârșită și eternă, și suntem întăriți prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi. Dragostea lui Hristos ne umple inimile, iar lumina Lui este cu noi pentru a ne călăuzi și controla conștiințele.

Să privim la Cel care este Exemplul nostru perfect! Hristos a fost în același timp un Biruitor, un Suferitor și un Binefăcător. Ce glorii morale minunate strălucesc în Persoana Lui! El a biruit lumea, refuzând orice atracție și ofertă a ei. A suferit din partea lumii, dând mărturie pentru Dumnezeu împotriva mersului și a duhului ei. El i-a dăruit binecuvântări, roade ale puterii și ale dragostei Sale, primind însă rău în schimbul binelui. Ispitele lumii n-au făcut altceva decât să-L transforme într-un Biruitor; întinăciunea și vrăjmășia ei L-au făcut Suferitor; suferințele și starea ei nenorocită L-au făcut Binefăcător. Domnul Isus a făcut binele, a vindecat și a eliberat, a iubit și a mântuit, fără să ceară nimic în schimb.

Să privim cu atenție la cuvintele din 1 Ioan 2-6: „Cine zice că rămâne în El este dator și el însuși să umble așa cum a umblat El”. Cu toții suspinăm gândindu-ne cât de deficitari suntem în această privință. Având însă deschis înaintea ochilor întreg orizontul vieții creștine, vom dori să trăim pentru noi înșine? Sau mai degrabă vom trăi pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi? Facă Dumnezeu ca inimile noastre să fie atrase către Domnul Isus prin puterea acelei dragoste care întrece orice cunoștință!

A. T. Schofield


SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă îndemn … să aveți toți același fel de vorbire, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți deplin uniți într-un gând și o simțire.

1 Corinteni 1.10



Răsunetul clopotului

În Iowa (America) există o mică biserică, vestită pentru pitorescul slujbelor de cununie. Acolo vin în fiecare an sute de perechi să li se oficieze slujba de căsătorie. Unul dintre pastorii de acolo a adoptat un obicei care a devenit tot atât de vestit ca și mica biserică. După ceremonia căsătoriei, el îi conducea pe cei doi la intrarea în biserică și le spunea: „Înainte de a pleca, mireasa are onoarea să facă să răsune clopotul bisericii”, după care îi dădea în mână frânghia. Chiar dacă trăgea cu toată puterea, ea nu putea să miște clopotul greu. Atunci, pastorul se întorcea spre mire și îi cerea să o ajute. Numai dacă trăgeau amândoi de frânghie, clopotul răsuna. Atunci pastorul le spunea: „Plecând de aici, pe drumul vieții, să nu uitați niciodată că numai când lucrați împreună puteți face clopotul să răsune!”.

Avem în față o frumoasă învățătură cu privire la viața de familie. Dumnezeu dorește ca familia să funcționeze după normele Sale. Acolo unde există această lucrare împreună, unde toți ai casei au același fel de vorbire, unde Stăpânul casei este Dumnezeu, acolo există armonie și o puternică mărturie, care răsună, în mijlocul unei lumi necredincioase, ca un clopot. Experiența vieții de familie oferă un evantai de trăiri interioare care îmbină bucuria cu tristețea, fericirea cu dezamăgirea, dar toate sunt primite într-un gând și o simțire.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (4) – Fundația SEER

„Domnul, care m-a izbăvit… mă va izbăvi” (1 Samuel 17:37)


 

David a avut izbândă pentru că a înțeles puterea care a stat în spatele biruințelor din trecut! El i-a spus regelui Saul: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi (și din mâna uriașului).” Să remarcăm:

1) Cei ce biruie uriașii clădesc pe reușitele din trecut. O succesiune de reușite îți sporește avântul și te ajută să găsești proporția corectă de „încredere în Dumnezeu” și „încredere în tine” necesară pentru a te face de neoprit. 2 Samuel 3:1 spune: „Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.” David a înțeles că de fiecare dacă când câștigi sau îți aduci dușmanul la picioare, încrederea ta în Dumnezeu și în tine însuți crește. Așa că, rememorează-ți victoriile trecute și fii sigur că Dumnezeul care te-a ajutat atunci te va ajuta din nou!

2) Biruitorii își creează propriul stil. David nu putea purta armura lui Saul – la fel cum tu nu poți acționa potrivit darurilor altcuiva. Tu ai propriile tale arme, propria ta armură și propriul tău stil. Ești echipat în mod unic pentru a-ți înfrânge dușmanul. David l-a învins pe Goliat cu o praștie. Moise a despărțit Marea Roșie cu un toiag de păstor. Apostolul Pavel a învins bolile și opresiunea demonică cu „basmale sau șorțuri atinse de trupul lui” (vezi Faptele Apostolilor 19:11-12). Simon Petru îșî manifesta puterea asupra bolii chiar și prin umbra sa. (vezi Faptele Apostolilor 4:15), Domnul Isus de multe ori rostea „doar un cuvânt”.

Împotrivește-te îndemnului de a purta „armura lui Saul”, și poartă încrezător armura pe care ți-a dat-o Dumnezeu! Rămâi la darurile tale. Rămâi în ungerea ta. Rămâi la misiunea ta. Această combinație câștigătoare de a clădi pe reușitele trecute și de a-ți crea propriul stil bazat pe Domnul, te va face să emani încredere și forță, două dintre armele secrete ale oricărui biruitor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4, 26:51-65


Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel”. O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Simeon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: ” … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire” (v.54). Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună” (Apocalipsa 3.11).

De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu. Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

11 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul și zăbala pentru a-i struni când nu vor să se apropie de tine.

Psalmul 32.9



Există două cerințe esențiale pentru orice credincios, pentru a putea fi capabil de (și folositor în) slujba Domnului, mai ales pentru aceia pe care Domnul îi va folosi pentru lucrarea și pentru mărturia Lui. Acestea sunt o voință zdrobită și o inimă zdrobită.

Este adevărat că orice creștin va experimenta de-a lungul întregii sale vieți existența și activitatea propriei voințe și a inimii sale rele. Însă nu este mai puțin adevărat că există un timp în viața fiecărui creștin adevărat, când Dumnezeu, în înțelepciunea și în harul Lui suveran, în școala încercărilor adânci, zdrobește cu brațul Său puternic voința noastră naturală, ca astfel să putem spune cu adevărat: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta”; apoi vom descoperi că brațul Său este la fel de delicat pe cât este de puternic.

Experiența de fiecare zi, chiar în viața obișnuită, mărturisește despre necesitatea ținerii în frâu și zăbală a voinței naturale pervertite. Calul ale cărui apucături n-au fost zdrobite la vremea potrivită, nu va fi de niciun folos stăpânului său.

Având voința nezdrobită, nu suntem capabili să deosebim și să punem la încercare care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită, fie cu privire la dificultățile practice ale vieții cotidiene, fie în lucrarea și în slujba Sa. Așa cum norii ascund soarele, tot așa voința noastră o ascunde de noi pe cea a lui Dumnezeu. Dar dacă, în școala încercărilor și a suferințelor adânci (adesea, din nefericire, pricinuite de voința noastră), am învățat să ne judecăm voința rea, nebunească și stricată, și să o privim ca pe o urâciune, vom fi capabili să înțelegem care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. La fel stau lucrurile și în privința inimii. Cel ce se încrede în inima sa este un nebun. De ce? Pentru că ea este „nespus de rea și deznădăjduit de înșelătoare”.

J. A. von Poseck


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu … celor care sunt chemați după planul Său.

Romani 8.28



Nimic la întâmplare

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, un creștin se grăbea să ajungă la serviciu. Era puțin întârziat, de aceea cu repeziciune s-a îndreptat spre mașină și a pornit spre autostrada pe care mergea de obicei la lucru. La un moment dat, mașina s-a oprit. Toate încercările lui de a porni mașina au fost zadarnice. A fost nevoit să cheme o firmă specializată în ridicarea mașinilor defecte. În timp ce era la atelierul de reparații a aflat despre nenorocirea care s-a întâmplat la locul său de muncă: World Trade Center din New York. Doar atunci a înțeles de ce în ziua aceea a trebuit să întârzie la serviciu.

Unii, în necredința lor, vor spune: întâmplare sau coincidență. Nu! Nimic nu se petrece la voia întâmplării. Toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Tatăl ceresc Își iubește copiii cu o dragoste veșnică. Aceasta înseamnă că Dumnezeu îl iubește pe fiecare, chiar și pe cel mai slab, cu aceeași dragoste cu care Îl iubește pe Fiul Lui preaiubit. Datorită acestei iubiri dumnezeiești infinite și cunoscând cât de mari, cât de multe și cât de variate sunt încercările, întâmplările din această vale a umbrei morții, a lacrimilor și a durerii, Dumnezeu, în harul Său, a pregătit resurse din belșug, încât toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se încred în El. Se numără și cititorul printre acești beneficiari ai harului?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (3) – Fundația SEER

„A ales din pârâu cinci pietre netede…” (1 Samuel 17:40)


 

 În vremea lui David, se puteau duce lupte „prin reprezentanți”: unul sau câțiva oameni erau desemnați să lupte cu reprezentanții adverși, iar țara care pierdea devenea supusă țării din care făcea parte războinicul învingător. Partea bună a acestei situații este evidentă, nu-i așa? Nu trebuiau să moară mulți! Așadar, David împotriva uriașului Goliat însemna de fapt poporul Israel împotriva poporului filistean. A fost un concurs unu la unu: câștigătorul lua totul. Ne este cunoscută victoria lui David împotriva uriașului, prin credință, cu o piatră și o praștie. Cu toate acestea, Scriptura ne spune că a ales nu una, ci „cinci pietre netede.” De ce? Nu a fost o lipsă de credință; el știa că uriașul Goliat mai avea frați uriași. (vezi 2 Samuel 21:15-22)

Să remarcăm:

1) Învingătorii își dau seama că uriașul lor scoate în evidență probleme mai mari. Uriașul nu este niciodată singur; în spatele lui stau cauzele. Mâncatul excesiv, dependența, abuzul, mânia sunt toate determinate și susținute de alte probleme. Undeva în spatele uriașului, evident, sunt frații săi care îl susțin: suferința, vinovăția, eșecul, rușinea… David s-a pregătit cu cinci pietre – una pentru Goliat și câte una pentru cei patru frați ai lui. Ce se află în spatele uriașului tău? Cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge atât uriașul, cât și echipa care îl susține.

2) Învingătorii nu sunt copleșiți de provocări. Nu lăsa niciodată ca temerile să-ți copleșească credința! Biblia spune că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7). Teama va alimenta eșecurile trecutului, dar nu poți lăsa ca eșecul de ieri să copleșească credința de astăzi. Așa că, notează-ți eșecurile pe o foaie de hârtie și scrie următorul titlu cu litere îngroșate: „Lucruri pe care nu trebuie să le mai încerc încă o dată! Învățătură însușită!”<


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 25:1-18


Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să aşteptăm cap. 31.16. Vom afla de acolo că în duhul lui Balaam, care şi-a văzut pierdută mult-dorita recompensă, a încolţit o idee diabolică. El însuşi anunţase că Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel” (23.21). Dacă aceasta n-o să ţină – şi-a zis el – atunci voi face poporul să păcătuiască! În felul acesta, DOMNUL va fi mai obligat să-i blesteme. Este un popor care trebuie să locuiască deoparte? (cap. 23.9). Să-l incităm să se amestece cu alte naţiuni!

Astfel „Balaam … l-a învăţat pe Balac să arunce o cursă (sau: o piatră de poticnire) înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce cele jertfite idolilor şi să curvească” (Apocalipsa 2.14). Aceste sumbre uneltiri au ca rezultat trista şi umilitoarea alipire de Baal-Peor. Prin urmare, invitaţiile lumii sunt mult mai de temut decât blestemele ei! Poporul cade în cursa întinsă de Moab şi de aliatul lui, Madian. A fost necesar zelul lui Fineas pentru a abate mânia DOMNULUI şi pentru a opri urgia. Atitudinea lui este imediat răsplătită, ceea ce ne arată cât de plăcut Îi este Domnului să vadă un tânăr sau o tânără care, în mijlocul prăbuşirii generale a standardelor morale, şi-a păstrat viaţa curată şi a ştiut să ia cu curaj poziţie pentru El.

10 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Fă-mi întâi mie din ea o mică turtă și adu-mi-o; și după aceea fă și pentru tine și pentru fiul tău.

1 Împărați 17.13



Ilie solicită drepturile divine asupra resurselor văduvei și, așa cum știm, rezultatul unui răspuns adevărat și neîntârziat la aceste drepturi va fi o recoltă bogată de binecuvântare pentru suflet. Acest lucru a constituit o încercare pentru credința văduvei; ea a fost chemată să acționeze cu energia încrederii în promisiunea divină: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Făina din vas nu se va termina și untdelemnul din urcior nu se va sfârși»”.

Nu stau așa lucrurile cu orice credincios? Fără îndoială că da! Trebuie să acționăm prin credință, iar promisiunea lui Dumnezeu trebuie să constituie întotdeauna marele principiu care să anime sufletul nostru. N-ar mai fi fost loc pentru exerciții de credință pentru văduvă, dacă ea ar fi avut cămara plină de făină. Dar atunci când făina era doar foarte puțină, i s-a spus să facă din ea o turtă mai întâi pentru un străin – la așa ceva doar credința putea răspunde afirmativ.

Domnul procedează adesea față de cei ai Săi așa cum a procedat față de ucenici în împrejurarea cu hrănirea mulțimilor: „Dar spunea aceasta ca să-l încerce, pentru că El știa ce avea de gând să facă” (Ioan 6.6). Domnul ne spune adesea să facem un pas care implică o încercare considerabilă, iar prin chiar faptul că îl facem ajungem nu doar să înțelegem motivul pentru el, ci și să primim putere pentru a merge înainte. De fapt, toate poruncile divine care ne cer să acționăm sunt întemeiate pe principiul conținut în porunca dată fiilor lui Israel în vechime: „Vorbește fiilor lui Israel să meargă înainte”. Unde trebuiau ei să meargă? Prin mare! Ciudată cale! Totuși, în spatele acestei porunci dificile vedem harul care dădea putința de a o împlini (Exod 14.15,16). Credința dă putere omului, atunci când este chemat, să pornească înainte fără să știe încotro merge.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a scăpat din necazurile lor. I-a scos din întuneric și din umbra morții.

Psalmul 107.13,14



De la răzvrătire la credință (2)

Ceasul morții sosise pentru toți. Doi dintre copii stăteau agățați de mama lor, unul era ținut în brațe de misionar, iar ceilalți doi erau ținuți de o slujnică. Astfel, așteptau ca adâncul apelor să-i înghită pentru totdeauna. Moartea bătea în scândurile vaporului cu lovituri cumplite. Atunci misionarul, împreună cu copiii și cu slujnica acestora, căzând pe genunchi, s-au rugat cu stăruință: „Doamne Isuse, în zilele smereniei Tale, Tu i-ai ajutat pe ucenicii Tăi într-un necaz asemănător. Tu ești mereu Același. Ajută-ne și pe noi! Iar dacă nu vrei să ne asculți în aceasta, primește-i, Te rugăm, pe toți aceștia, mântuiește-le sufletele. Doamne Isuse, scapă-ne, Tu!”.

Așa s-au rugat Celui care are toată puterea în cer și pe pământ. Minunea s-a produs. Dintr-o dată, vântul și-a schimbat direcția, aruncând astfel vaporul pe partea cealaltă, încât spărtura era ridicată sus, deasupra apei, iar apa nu mai pătrundea înăuntru. Apoi, cu multă trudă, au scos apa din vapor și au reparat spărtura. La urmă, necredinciosul căpitan al vaporului a zis, precum odinioară vrăjitorii Egiptului: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”.

Nu știm dacă toți oamenii aceia care au văzut minunea salvării dumnezeiești au trecut de la răzvrătire la credință, dar noi o putem face chiar acum. Din firea noastră suntem niște răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, care avem nevoie de salvarea Lui. Să nu așteptăm până în momentul când ne vom afla în fața morții!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (2) – Fundația SEER

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari.” (Luca 16:10)


 

 Să remarcăm:

1) Cei ce-au venit de hac uriașilor nu au fost întotdeauna biruitori de uriași. David a fost un simplu păstor și cântăreț, și un fiu neglijat. Credincioșia a fost avantajul lui. Încrederea în talantul său, responsabilitatea față de turma tatălui său și credincioșia față de Dumnezeu l-au mobilizat. Pentru faptul că a fost credincios în lucrurile mici, mai târziu a devenit stăpân peste lucruri mari. Credincioșia este o trăsătură obișnuită pentru cei ce au parte de realizări spirituale ieșite din comun. Matei a început ca vameș; Petru ca pescar; Elisei ca fermier; Domnul Isus ca tâmplar. Te-ai gândit vreodată că Domnul Isus a petrecut mai mulți ani ca tâmplar, decât ca predicator? El a fost credincios în lucrurile mici. Dumnezeu nu a chemat niciodată o persoană inactivă sau neproductivă. Fiecare aspirant a demarat o acțiune înainte de a deveni victorios asupra uriașilor. Cei ce biruie uriașii nu sunt de la început așa, dar ei încep!

2) Cei ce biruie uriașii știu că răsplata este întotdeauna mai mare decât riscul! Viața răsplătește riscul și acțiunea, dar Satan îți va șopti la ureche cuvinte care să-ți inspire teamă și neliniște, pentru a micșora răsplata și pentru a mări riscul. Cu toate acestea, adevărul rămâne: „Dumnezeu… răsplătește pe cei ce-l caută” (vezi Evrei 11:6). Trebuie să crezi că promisiunea este mai mare decât problema, că obiectivul este mai mare decât obiecțiile, că Dumnezeu este mai mare decât uriașul cu care te confrunți. Convingerea că „Dumnezeu este mai mare” reprezintă esența unei credințe care rezistă și triumfă în fața fricii. Frica este arma cu care Satan te paralizează; credința este arma cu care Dumnezeu te mobilizează. Așa că fii dependent de Dumnezeu, confruntă-ți uriașul și alătură-te armatei victorioase a lui Dumnezeu!<


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 24:14-25


Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de iresponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumnezeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede viziunea Celui Atotputernic! … Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit …?” (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scripturistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor. A avea „ochii deschişi” (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum” şi „nu de aproape” (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?

În faţa omului „care cade” (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea” (v.17) strălucitoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va corespunde judecării naţiunilor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi (2 Petru 1.19 sf).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: