Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus.
Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost omenească; și credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui să fiți ispitiți peste ce puteți, ci, împreună cu ispita, va pregăti și scăparea, ca voi să o puteți răbda.

1 Corinteni 1.30; 10.13


Sunt două căi în care poate fi privită poziția credinciosului – două căi în care această poziție este prezentată în Cuvânt. Credinciosul este prezentat ca fiind parte a Trupului al cărui Cap este Hristos. Acest Trup, al cărui Cap este Hristos, este prezentat ca formând un om, complet în orice privință. Acesta a fost adus la viață cu Hristos, înviat cu Hristos și așezat cu Hristos în locurile cerești. Acesta este una cu El, complet în El, acceptat în El, posedând viața Lui și stând în privilegiile pe care El le are înaintea lui Dumnezeu. Toate greșelile lui sunt șterse. El nu are nicio pată. Totul este plăcut și minunat înaintea ochilor lui Dumnezeu (vedeți 1 Corinteni 12.12,13; Efeseni 2.510; Coloseni 2.615; 1 Ioan 4.17).

Dar, de asemenea, credinciosul este prezentat ca aflându-se în locul nevoii, al slăbiciunii și al dependenței, aici, jos, în această lume. El este întotdeauna expus la ispite, gata să se rătăcească, vulnerabil față de poticnire și față de cădere. Prin urmare, el are continuu nevoie de simpatia perfectă și de slujirea plină de putere a Marelui Preot, care stă întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, în deplina valoare a Persoanei și a lucrării Sale, reprezentându-l pe credincios și susținându-i cauza înaintea tronului.

Cititorul trebuie să cântărească ambele poziții în care se află cel credincios, pentru a putea vedea nu doar locul foarte înalt și privilegiat pe care îl ocupă în locurile cerești, în Hristos, ci de asemenea ce resurse bogate îi sunt pregătite, cu privire la orice nevoie și slăbiciune pe care le poate întâmpina aici, jos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul nu este stăpân pe suflarea lui … n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este scăpare.

Eclesiastul 8.8



Ultima noapte (2)

Asistenta stătea și se gândea: „Cum voi reuși să-i spun adevărul? Va da oare crezare cuvintelor mele, din moment ce doctorul l-a încurajat? La urma urmelor, ce câștig, dacă îl amărăsc spunându-i adevărul?”. Dar gândul dintâi i-a revenit: „Poate că trebuie să-și pună în rânduială unele lucruri sau să lase un mesaj”. Și-a terminat treaba, apoi cu pași șovăielnici s-a îndreptat spre salon, întrebându-se în sinea ei cum să spună o veste așa de îngrozitoare.

Ajunsă la patul tânărului, acesta i-a zis: „Este bine că ați venit să mă vedeți. Doctorul mi-a spus că merg spre bine. Va mai dura mult până mă va externa? Ați putea să-i scrieți mamei mele și să-i faceți un mare bine?”. Asistenta medicală a tăcut o clipă; inima îi era răscolită în fața realității dure pe care dorea s-o pronunțe. Apoi a răspuns amabil, dar curajos: „Mă tem că doctorul te-a făcut să crezi un lucru neadevărat. Ești foarte bolnav. Te afli într-un pericol mai mare decât ar fi crezut oricare dintre noi la început”. Tânărul i-a zis: „Doar nu vreți să-mi spuneți că voi muri?”.

Înfățișarea gravă a asistentei și lacrima care se rostogolea pe obraz îi aduseseră tânărului răspunsul. A urmat o pauză lungă. Tânărul fusese un bărbat puternic și nu o dată se confruntase cu moartea pe câmpul de luptă. Dar acum era ceva cu totul diferit; se afla în pragul morții. Și niciun muritor nu are nicio putere în fața acestei realități.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ALEGI PARTENERUL – Fundația SEER

„Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi… cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14)


Și un bou, și un măgar au o coadă, doi ochi și patru picioare. Dar dacă îi pui la jug împreună, ei nu se vor înțelege și nici nu vor putea munci împreună. De fapt, ei vor trage în direcții opuse. Asta pentru că Dumnezeu i-a creat să aibă firi și caracteristici foarte diferite! Cu această imagine în minte, iată câteva sfaturi despre întâlnirile înainte de căsătorie, pe care dacă le vei urma, vei fi un om înțelept.

Înfățișarea pălește în scurt timp, așa că alege pe cineva care are alte însușiri, mai puțin evidente. De exemplu:

1) Ia în considerare bunele maniere și modul în care îl tratează pe… chelnerul de la restaurant.

2) Care sunt pasiunile lui/ei?

3) Aveți aceleași valori și convingeri spirituale?

4) Dă dovadă de interes autentic față de ceea ce ai de spus?

5) Cum se poartă cu oamenii pe care nu încearcă să-i impresioneze? Odată ce noutatea atracției inițiale pălește, trebuie să existe ceva mai mult, altfel relația voastră este sortită eșecului. Și asigură-te că ești cel care alege și nu cel ales. Gândește-te la ceea ce îți dorești cu adevărat și nu-ți încredința inima nimănui înainte de-a te convinge că vă potriviți. Singurul mod în care poți face asta este să pui întrebări și să-L rogi pe Dumnezeu ca să îți dea discernământ, așa încât, să poți citi adevăratele motive dincolo de comportamentele lui/ei.

Dacă vei lua o decizie, în cunoștință de cauză, cu privire la unirea vieții tale cu acea persoană, și pentru că îți vei împărtăși cele mai intime și vulnerabile părți din tine, la propriu și la figurat, trebuie să-ți deschizi ochii, împreună cu toate simțurile tale, ca să vezi cu adevărat cu cine te căsătorești.

Oprește-te!

Privește!

Ascultă!

Roagă-te!

Aceasta este formula biblică care îți garantează o decizie înțeleaptă când vine vorba de alegerea soției sau a soțului.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 28:16-27


Insensibil la harul care-i adusese înapoi pe captivii poporului său, Ahaz se cufundă tot mai adânc în rău. El caută acum ajutor de la împăratul Asiriei. Însă este scris: „Blestemat să fie omul care se încrede în om şi [care] îşi face carnea braţ al său (Ieremia 17.5). În pofida bogăţiilor pe care Ahaz i le oferă
în dar lui Tilgat-Pilneser prin jefuirea templului, acest ultim împărat nu-i este de nici un folos (v. 21). Astfel, nelegiuitul Ahaz adaugă mai mult păcatelor sale. Ajutorul pe care nu-l primeşte din partea oamenilor îl caută la idoli, altfel spus, la demoni (1 Corinteni 10.20)! Şi nu numai că nu primeşte ajutor, dar ceea ce întreprinde îi va aduce căderea.

În acelaşi timp, pentru a umple măsura, Ahaz închide porţile templului, cum face cineva unei case de vânzare sau abandonate. Interzice intrarea în sfântul locaş, după ce l-a umplut cu murdării şi necurăţii (29.5,16). Dar declaraţia Scripturii este explicită: „Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dumnezeu” (1 Corinteni 3.17). Da, paharul răutăţii acestui om s-a umplut! Ahaz moare, nefiind socotit demn nici măcar pentru un loc în mormântul predecesorilor lui.

28 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și desăvârșească între voi și harul acesta … pentru că îngrijim de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.

2 Corinteni 8.6,21


Lucrarea Domnului constă în mai mult decât predicarea evangheliei și învățătura din Cuvânt. În mod inevitabil, chestiunea financiară este implicată și ea. Banii trebuie administrați cu credincioșie, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor – „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.2).

Cei dintâi credincioși din Ierusalim și din regiunile dimprejur își epuizaseră resursele materiale, fiindcă își vânduseră pământurile și posesiunile și puseseră banii la picioarele apostolilor, pentru ajutorarea tuturor celor credincioși. Mai târziu, lucrarea de ajutorare a fost încredințată de către apostoli altor oameni. Au venit apoi timpuri de foamete și de persecuție. Începând cu Antiohia, în Fapte 11.28-30, adunările dintre națiuni au trimis ajutor financiar în Iudeea. Galateni 6.6 stabilește acest lucru ca un principiu și pentru noi.

Credincioșii din Macedonia și din Ahaia au contribuit și ei la aceste ajutorări. Pe atunci nu existau bancnote, nici cecuri și nici transferuri bancare. Banii erau monede din aramă, argint și aur, care trebuiau transportate și păzite cu grijă de-a lungul unor lungi călătorii. Tit, împreună cu doi frați aleși de adunări, au primit misiunea de la apostolul Pavel de a merge la adunări și de a colecta aceste daruri, care fuseseră puse deoparte săptămână de săptămână, potrivit cu 1 Corinteni 16.1-4.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț.

Eclesiastul 9.12



Ultima noapte (1)

Doctorul de gardă îl însoțea pe chirurgul care făcuse o vizită târzie, neobișnuită, în salonul cu bărbați ai spitalului. Chirurgul tocmai se pregătea să iasă din salon când a întâlnit-o pe asistenta medicală în ușă și i-a zis: „Ce păcat! Până dimineață, tânărul din capătul salonului se va duce dintre cei vii. Mare păcat! Am făcut tot ce a fost posibil!”. Vestea aceasta tristă a neliniștit-o pe asistenta medicală și ea a întrebat: „Oh, e cu putință, domnule doctor? Cu puțin timp în urmă i-ați spus tânărului că merge spre bine și are șanse mari să trăiască!” — „A dus o luptă crâncenă; dorea să trăiască și nu avea rost să-l descurajez. Cel mai probabil va trece într-o stare de inconștiență peste câteva ore și astfel nu-și va da seama că va muri”. Zicând acestea, chirurgul s-a îndepărtat.

Asistenta medicală a ezitat o clipă, apoi l-a întrebat pe doctorul de gardă: „Chiar nu-i veți spune tânărului ce urmează? Toți prietenii lui sunt departe și probabil că are de rânduit unele lucruri sau de lăsat un mesaj pentru cineva. E nedrept să nu știe adevărul. Vă rog să-i spuneți”. — „Nu, n-am să-i spun. E mai bine pentru el să nu știe! Dacă vreți, puteți să-i spuneți voi”.— „În cazul acesta n-am de ales”, a zis asistenta medicală căzând pe gânduri.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ MAI PUȚIN ȘI ÎNCREDE-TE MAI MULT! – Fundația SEER

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)


Dacă dorești ca voia lui Dumnezeu să se facă în viața ta, nu grăbi lucrurile.

Asta a făcut Sara, soția lui Avraam… și drept rezultat, s-a născut Ismael – fapt care a adus cu sine tot felul de certuri și de complicații în familie.

Nu uita: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6), așa că asigură-te că planurile tale sunt concepute de Duhul lui Dumnezeu. Nu încerca să salvezi nimic din ceea ce ține de carne. Dumnezeu a zis: „legământul Meu îl voi încheia cu Isaac” (Geneza 17:21). Isaac s-a născut ca rod al voii lui Dumnezeu, a făcut voia lui Dumnezeu la momentul stabilit de Dumnezeu.

Tot ce se concepe în tine are drept sursă una din următoarele două: carnea sau Duhul. Așa că, ai grijă! Oamenii vor încerca să te implice în tot felul de scheme ca să te promoveze. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui pentru a te promova și a te binecuvânta; El o poate face singur! De aceea, de fiecare dată când te atacă Satan, tu trebuie să fii capabil să-l îndrepți spre locul nașterii tale spirituale și să-i amintești că nu tu ai început acest proiect și că nu tu trebuie să-l termini. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…”

Și iată încă un gând: dacă Dumnezeu se ocupă de tine în cea ce ține de fire (carne), mândrie sau de vreun alt obstacol din viața ta, nu te opune, nu fugi și nu Îi sta în cale. La fel ca în cazul unui un om care este pe punctul de-a se îneca și care încearcă cu disperare să se salveze, este și în cazul tău – până nu încetezi să te mai zbați, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Încearcă mai puțin și încrede-te mai mult!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 28:1-15


În contrast cu Iotam, despre care se amintesc numai lucruri bune, nici un cuvânt favorabil nu se poate spune despre fiul său, Ahaz. Aceasta a fost o domnie îngrozitoare, în timpul căreia nimic nu-i lipseşte din ce-L putea mânia pe Dumnezeu. În ce stare a căzut poporul lui Iuda! Ca să-i pedepsească, Dumnezeu îi foloseşte, pe rând, pe împăraţii Siriei şi ai Israelului. Ultimul ucide o sută douăzeci de mii de oameni într-o singură zi şi ia două sute de mii captivi. Dar lecţia, aşa cum vine să declare profetul Oded, este atât pentru învingător, cât şi pentru cel învins. Oare nu este şi pentru noi?

Înainte de a-i judeca pe alţii, să ne întrebăm dacă înăuntrul nostru navem vreun păcat împotriva Dumnezeului nostru (v.10; Matei 7.2-4).

Oded a vorbit despre acest lucru bărbaţilor lui Israel. Patru dintre ei, menţionaţi pe nume, sunt profund mişcaţi şi intervin în favoarea sărmanilor captivi. Apoi, nesatisfăcuţi doar cu obţinerea eliberării lor, se îngrijesc şi de nevoile acestora, după care-i duc înapoi în Iuda. Ei pun în practică învăţătura de la Rom. 12.20-21. Iată un frumos exemplu de dragoste şi de devotament! Nu ne face el să ne gândim la felul în care s-a purtat samariteanul din parabolă (Luca 10.33-34)?

Tania și Marin Pintilie: Încredere în tăcerile lui Dumnezeu

B a r z i l a i - e n - D a n

Psalmul 74.2 şi 11

Adu-Ți aminte de poporul Tãu, pe care l-ai cîștigat odinioarã, pe care l-ai rãscumpãrat…! …Adu-Ți aminte de muntele Sionului…! Pentru ce îţi tragi înapoi… dreapta Ta ? Scoate-o din sîn…!

Două lucruri i se reproşează Domnului în acest psalm: UITAREA (de şase ori, spune psalmistul: Adu-Ţi aminte…, sau Nu uita…), şi PASIVITATEA (stă cu mâna în sân, când ar avea atâtea de făcut).

Întregul psalm e un strigăt, menit să-L scoată pe Dumnezeu din aparenta amnezie şi pasivitate. Întrebarea e: A reuşit psalmistul? Răspunsul e: NU. Psalmul sfârşeşte în aceeaşi notă tristă în care a început.

Există o singură fereastră luminoasă în partea de mijloc a psalmului, cuprinsă între versetele 12-17. Este o scurtă încursiune în trecut. Nu toate amintirile sunt constructive. Amintirea castraveţilor, a usturoiului, a peştilor, etc., a fost păguboasă pentru poporul abia ieşit din Egipt. Dar amintirea plăgilor din Egipt, a despicării Mării…

Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult

27 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci lui Iuda, care L-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat”. Dar ei i-au spus: „Ce ne pasă nouă? Te privește!”.

Matei 27.3,4


Ce imagine cumplită a ceea ce Satan poate produce într-o nenorocită inimă omenească! Iuda era cu atât mai departe de Isus din punct de vedere moral, cu cât fusese aproape de El din punct de vedere exterior. Cei mai vinovați sunt cei care au cele mai mari privilegii exterioare, dar ale căror suflete nu sunt guvernate de adevărul lui Dumnezeu. Vedem, de asemenea, cu câtă batjocură își tratează Satan victimele. E clar că Iuda nu se aștepta ca Domnul Isus să sfârșească astfel. El fusese martor mai înainte la situații periculoase din viața Domnului; Îl văzuse trecând prin mijlocul iudeilor care luaseră pietre să arunce în El. Știa că Isus putea umbla pe mare și că putea birui obstacolele naturii; cu cât mai mult n-ar fi putut El birui furtuna patimilor și a violenței omenești?

Dar Iuda a fost înșelat în așteptările lui, oricare au fost acestea; a cedat lăcomiei și s-a târguit pentru sângele lui Isus. Spre groaza sa, el a văzut că Domnul chiar a mers la moarte. Satan, care-l înșelase folosindu-se de iubirea sa de bani, l-a lăsat fără nicio nădejde, pradă celei mai negre disperări. Iuda merge la preoți, care, fără niciun pic de milă, întorc spatele unui suflet nenorocit și cuprins de disperare.

Din nefericire, mărturisirea păcatului lipsită de încrederea în Dumnezeu și în harul Său, este lipsită de valoare și de orice rod. Să ne alipim de Dumnezeu și să în încredem în El, pentru tot ceea ce este El în Hristos! Însă nu există credință acolo unde Isus nu este iubit; iar Iuda nu avea nici credință, nici dragoste pentru Domnul. Toată apropierea de ordin exterior de care se bucurase înainte nu era acum decât o povară grea pe sufletul său pierdut. Ce cumplit este sfârșitul păcatului împotriva lui Isus, chiar și în această lume!

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci El deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui.

Iov 33.14,16



Vorbire răspicată

Uraganul Sandy, din anul 2013, tsunamiul din Japonia, din anul 2012, cutremurul devastator din Haiti, din anul 2010, sunt doar câteva dintre multele catastrofe care au lăsat întreaga lume mută de uimire și consternată de distrugerile provocate de acestea. Și, de fiecare dată, oamenii s-au întrebat: Unde este Dumnezeu? De ce permite El așa ceva? De ce nu a intervenit?

Martin Luther spunea: „Atunci când privești în jur și te întrebi dacă lui Dumnezeu Îi pasă, trebuie să te uiți la cruce – și Îl vei găsi acolo”. Dumnezeu nu este nevăzut în timpul cataclismelor naturale, ci este foarte prezent. Să ne gândim la plăgile din Egipt, la potopul din vremea lui Noe și la atâtea altele! Toate sunt evenimente controlate și trimise de Dumnezeu cu un scop. Întrebarea corectă pe care noi, oamenii, ar trebui să o punem este: Cu ce scop trimite Dumnezeu aceste catastrofe naturale? Ce trebuie să învățăm din aceste dezastre? Toate cataclismele, nenorocirile care vin, sunt ca un megafon pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne da lecții de viață. Dumnezeu trebuie să folosească astfel de metode de vorbire, fiindcă noi nu vrem să ascultăm vorbirea Sa prin Cuvântul Său, Biblia. Dacă am asculta Cuvântul Domnului și i-am practica învățăturile, Dumnezeu nu ar fi nevoit să ne mai vorbească așa de răspicat.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE PUTEREA LAUDEI! – Fundația SEER

„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)


Noi putem… și sigur Îl lăudăm pe Dumnezeu prea puțin, dar niciodată nu-L vom lăuda pe Dumnezeu prea mult! În psalmi găsim scris: „de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:3). „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:64). „Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)

Când ești copleșit de împrejurări, ultimul lucru pe care ai mai avea chef să-l faci ar fi lauda Domnului. Dar e primul lucru pe care trebuie să-l faci!… deoarece lauda mută atenția de pe propria ta persoana pe puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Iosafat avea de luptat împotriva unei armate pe care nu avea speranțe sau șanse s-o învingă. Însă când a început să-L laude pe Dumnezeu, dușmanii săi s-au nimicit unii pe alții sub privirea lui plină de uimire. Când Pavel și Sila L-au lăudat pe Dumnezeu în închisoare, lanțurile lor s-au rupt și ușile s-au deschis.

E normal să te concentrezi asupra problemei și să uiți să-L lauzi pe Dumnezeu, dar lauda rezolvă problemele. Apostolul Petru scrie: „încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:7). Începe să recunoști puterea laudei, și alege să-L înalți pe Dumnezeu indiferent cum te simți. Lauda te aduce în prezența lui Dumnezeu și te aduce în starea în care El toarnă peste tine bunătate și binecuvântare. Poate că spui: „Dar nu înțeleg cum funcționează lauda.”

Gândește-te la ea în felul următor: nu e musai să înțelegi aerodinamica, pentru a putea zbura. Te urci în avion, și pilotul te duce acolo unde trebuie să ajungi! La fel este când Îl lauzi pe Dumnezeu – laudă-L, și vei culege roadele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 27:1-9


Acest scurt capitol evocă numai lucruri bune despre Iotam, fiul şi succesorul lui Ozia. Cu toate că şi el a devenit puternic (v. 6), a ştiut să tragă învăţăminte din îngrozitoarea lecţie primită de tatăl său, cum subliniază v. 2. Iată un semn de înţelepciune! Dacă învăţăm din experienţa altora, vom evita să trecem personal prin aceeaşi şcoală dureroasă. Iotam triumfă asupra fiilor lui Amon. Care este secretul lui? Să-l reţinem, dacă dorim să obţinem şi noi această putere divină: „Şi-a rânduit căile înaintea Domnului Dumnezeului său (v. 6). A-şi rândui necurmat căile înseamnă a-şi acorda mersul potrivit instrucţiunilor Scripturilor şi a păşi înaintea lui Dumnezeu pe o cale care primeşte aprobarea Lui. „Cumpăneşte cărarea picioarelor tale şi toate căile tale să fie bine rânduite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga; depărtează-ţi piciorul de la rău” (Prov. 4.26-27).

Cu tristeţe vedem că poporul nu urmează exemplul acestui împărat credincios! Ba încă „poporul se strica tot mai mult” (v. 2). De aceea, domnia lui Iotam nu poate fi considerată o perioadă de renaştere, ca cea pe care Duhul lui Dumnezeu o va produce în timpul domniilor lui Ezechia şi a lui Iosia.

26 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău.

Psalmul 119.16


Meditații asupra Psalmului 119 (3)

Psalmistul își găsea așa de mult plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, încât nu-l putea uita. Cât de repede uităm noi de Cuvântul lui Dumnezeu? Apostolii cunoșteau această tendință a celor credincioși, de aceea Petru, de exemplu, a scris cea de-a doua epistolă a sa pentru a le reaminti celor credincioși de lucrurile pe care le cunoșteau (2 Petru 1.13; 3.1) și pentru a împrospăta mesajul său în mințile lor, chiar dacă îl mai auziseră înainte. Plăcerea găsită în Cuvântul lui Dumnezeu și păstrarea lui în memorie merg mână în mână.

Cei mai mulți dintre noi ne aducem aminte de timpul când eram în școală și când, dacă o lecție era interesantă, sau dacă profesorul o făcea interesantă pentru noi, o păstram în memorie pentru mult timp; însă, dacă lecția era neinteresantă sau plictisitoare, nu rețineam mai nimic. La fel stau lucrurile referitor la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ne găsim plăcerea în el, dacă așteptăm cu nerăbdare ca Domnul să ne vorbească prin el, în timp ce-l citim și-l studiem, atunci nu-l vom uita.

Ucenicii L-au urmat pe Domnul și au văzut și au auzit multele lucruri pe care El le-a făcut și le-a spus, însă adesea citim că ei „și-au adus aminte” mai târziu de lucrurile făcute sau spuse de El (Luca 24.6,8; Ioan 12.16; Fapte 11.16). Când Domnul Isus a curățit templul, în Ioan 2, ucenicii și-au adus aminte de versetul din Psalmul 69: „Râvna casei Tale M-a mistuit” (versetul 9); iar după moartea și învierea Sa, ei și-au adus aminte că El, vorbind despre trupul Său, spusese: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2.19-22). Cât de bine este ca Duhul Sfânt să ne readucă lucruri în memorie, lucruri pe care nu le-am uitat complet, fiindcă ne găsim plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne.

Psalmul 119.162,166



Interesul pentru Biblie

Înainte de apariția tiparului, multe cărți valoroase existau doar sub formă de manuscrise și de ele beneficiau numai un număr mic de oameni. Manuscrisele erau atât de rare și de scumpe, încât numai regii sau nobilii le puteau cumpăra. O copie a Bibliei costa mult. Copistul avea nevoie de zece luni pentru a scrie un exemplar. Apoi, odată inventat tiparul, diverse ediții ieșeau de sub presa tipografilor, însă, dintre acestea, Biblia în limba latină era favorita lor, pentru că latina era în vremea aceea o limbă de largă circulație. Dumnezeu a vegheat ca Sfânta Scriptură, Cuvântul Său, să ajungă la cât mai mulți oameni. Astfel au fost multiplicate rapid Biblii în limba latină.

Dumnezeu a dat apoi har și înțelepciune traducătorilor, ca aceștia să-și înceapă lucrarea. Prin persoane diferite, din țări diferite, Cuvântul lui Dumnezeu a fost tradus în diferite limbi în decurs de câțiva ani. Astfel, în anul 1474 a văzut lumina tiparului o versiune italiană, în anul 1475, una boemă, în anul 1477, una olandeză și una în franceză, iar în anul 1478, una în spaniolă. Era în vremea aceea un interes general ca Biblia să ajungă în cât mai multe cercuri și ca mulți să afle calea care duce la fericirea veșnică, cale deschisă de Mântuitorul prin lucrarea Sa de pe cruce.

Care este astăzi interesul pentru Biblie? Biblia este singura carte care schimbă viața celor care primesc mesajul ei în inimă.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM PUTEM PRIMI IERTAREA LUI DUMNEZEU? – Fundația SEER

„Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

După ce Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și crimă, el a scris: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (v. 1-5).

Păcatul nemărturisit și neiertat te face să te simți mizerabil. Însă după ce l-ai mărturisit și ai primit iertarea lui Dumnezeu, nu mai trebuie să te simți așa. Așadar, de ce te simți nefericit? De multe ori, lucrul acesta se datorează felului în care ai fost crescut. Am crescut, auzind mereu cuvinte precum: „Sper că nu te simți bine pentru ce ai făcut!” sau „Rușine să-ți fie!” Și dacă greșeala noastră a fost mare (cum ar fi de exemplu avarierea mașinii familiei), atunci cu siguranță cuvintele au fost și mai dure.

Cu alte cuvinte, suntem programați să simțim vinovăție pe termen lung. Vestea bună e că iertarea lui Dumnezeu nu funcționează așa. Când ne recunoaștem vinovăția și ne mărturisim păcatul, urmează și curățirea de păcat, iar încrederea noastră în Dumnezeu este restaurată. Nu-l lăsa pe Satan să te condamne în continuare. Refuză să trăiești cu sentimentul vinovăției și al rușinii. Astăzi, spune împreună cu psalmistul: „Tu ai iertat vina păcatului meu.” Și-apoi, du-te și trăiește liber, plin de încredere și de bucurie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:16-23


Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al domniei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fatală.

Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumnezeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.

Numele acestui împărat înseamn㠄puterea lui Dumnezeu“; vine însă momentul când va folosi această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înainte de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noastre. Dacă noi o judecăm
imediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.

25 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.

Galateni 6.14


Ce adâncimi insondabile are această taină a crucii! Câte adevăruri minunate se îngemănează în ea? Ce raze de lumină emană din ea? Cât de fidel este prezentată inima în ea: inima omului față de Dumnezeu, inima lui Dumnezeu față de om și inima lui Hristos față de Dumnezeu! Toate acestea le vedem la cruce. Îl putem privi pe Cel care atârna acolo între doi tâlhari, ca priveliște pentru cer și pentru pământ, și vedem măsura perfectă a oricărui lucru și a oricărei ființe în întregul univers al lui Dumnezeu.

Dorim să cunoaștem profunzimea inimii lui Dumnezeu, dragostea Lui pentru noi și ura Lui împotriva păcatului? Trebuie să privim la cruce! Dorim să cunoaștem caracterul inimii omului, adevărata lui stare, ura lui față de tot binele divin și dragostea lui față de tot ceea ce este rău? Trebuie să privim la cruce! Dorim să știm ce înseamnă lumea, ce înseamnă păcatul și ce înseamnă Satan? Trebuie să privim la cruce!

Cu siguranță, nu există nimic precum crucea. Să o contemplăm și să medităm la ea încă de pe acum, căci ea va fi o temă a preocupărilor noastre în întreaga veșnicie. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă sufletele să cunoască tot mai mult adâncimile crucii, ca astfel să fim absorbiți de preocuparea cu Cel care a atârnat pe ea, și astfel să abandonăm lumea care L-a așezat acolo. Facă Domnul ca, de dragul Lui, strigătul inimilor noastre să fie: „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos”!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În același ceas Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud”.

Luca 10.21



Bucuria Domnului Isus

Isus Hristos nu a dus o viață cu puține greutăți pe pământ. El a fost Omul durerii, întâlnind zilnic suferințe de necuprins, probleme fără număr și, la fiecare pas, împotriviri din partea oamenilor religioși. Totuși, El a cunoscut o bucurie interioară adâncă. Motivele acestei bucurii sunt oglindite atât de frumos în psalmii care vorbesc profetic despre El!

„Ferice de omul care … își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1.1,2). Domnul Isus S-a bucurat de Cuvântul lui Dumnezeu. El a recunoscut cu bucurie că Dumnezeu Își descoperă acolo gândurile Sale, astfel încât omul să le poată înțelege în credință.

„Sfinții care sunt în țară, ei, cei mai aleși, sunt toată plăcerea Mea” (Psalmul 16.3). Isus Hristos S-a bucurat de oamenii care se pocăiau și care credeau în El. Desigur, puțini dintre ei erau socotiți ca fiind „cei aleși”, pentru că cei mai mulți nu aveau o poziție deosebită în lume. Dar, pentru Domnul, ei erau „cei mai aleși”, pentru că Îl recunoscuseră pe Mesia și Îl urmau cu toată inima.

„Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu. Și legea Ta este înăuntrul inimii mele” (Psalmul 40.8). Domnul Isus S-a bucurat să facă voia lui Dumnezeu în orice situație și în orice timp. El a dus o viață plăcută lui Dumnezeu în toate, viață care a corespuns pe deplin Cuvântului Său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISPITA COMPROMISULUI – Fundația SEER

„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale…” (Iuda 24)


Alege-ți prieteni care să-ți respecte convingerile și valorile; altfel, vei ajunge sub presiunea compromisului, pentru a-ți putea păstra prietenia. E un preț prea mare de plătit! Iosif a spus „nu” provocărilor venite din partea soției șefului său, iar noi putem învăța destule din această istorisire. La locul de muncă sunt oameni care vor apăsa fiecare buton și care vor sonda fiecare slăbiciune pe care o ai pentru a te face să cobori la nivelul lor. Și dacă vor reuși, ei te vor ataca în loc să te aprecieze!

Ce trebuie să faci tu? Întoarce-te la Dumnezeu ca să te ajute! „Dumnezeu nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13). Când cineva încearcă să-ți compromită caracterul, Dumnezeu promite „o cale de scăpare” ca să nu fi nevoit să cedezi în fața ispitei. Chiar dacă decizia ta va face să fii penalizat, înstrăinat sau eliminat, cere-I lui Dumnezeu curajul să faci ceea ce este drept. Promisiunea Sa pentru tine este aceasta: „voi cinsti… pe cine Mă cinsteşte” (1 Samuel 2:30).

Ține minte, e mai bine să fii singur și să umbli cu Dumnezeu, decât să cedezi ispitei, să încalci Cuvântul Său și să-ți compromiți convingerile doar ca să „te aliniezi pentru a fi acceptat.”

Când îți păstrezi coloana vertebrală și faci binele, aduci onoare și glorie lui Dumnezeu. Iuda scrie: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” (Iuda 24-25).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:1-15


Împăratul Ozia ne este prezentat ca un om cu o excepţională agerime a minţii. Domnia lui deosebit de lungă, de cincizeci şi doi de ani, este încărcată de o activitate remarcabilă. Împăratul veghează ca poporului să nu-i lipsească nimic: fântâni, cirezi de vite, ogoare, vii, toate însoţite de o puternică protecţie militară. Pe scurt, garantează împărăţiei lui atât prosperitatea, cât şi securitatea.

Oare nu spre aceste două ţeluri sunt îndreptate toate eforturile oamenilor? Şi la ce-i conduc ele pe oameni în general? La a-I fi oare recunoscători lui Dumnezeu? Îşi folosesc ei bunurile pentru lucrarea Domnului?

Este trist să constatăm că îşi atribuie lor înşişi meritele pentru aceste eforturi şi bunuri şi îşi pun încrederea în bogăţiile adunate, de care se bucură într-un mod egoist. Aceste pericole sunt actuale pentru credinciosul care este împlinit din punct de vedere material. El îşi asumă un mare risc când se sprijină pe propriile resurse, crezând că-i este suficient. În acelaşi timp, el încetează să mai conteze pe ajutorul minunat al lui Dumnezeu (v.15), pierzând astfel beneficiul. În asemenea condiţii, căderea nu va întârzia.

Ozia pregătise totul pentru a rezista unui atac exterior, dar neglijase să vegheze pe frontul interior, altfel spus, asupra propriei inimi.

24 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru, răspunzând, I-a spus lui Isus: „Doamne, este bine ca noi să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei corturi: pentru Tine unul și pentru Moise unul și unul pentru Ilie”.

Matei 17.4


Petru și Domnul său (6) – Trei corturi

Petru, Iacov și Ioan au fost aleși să fie cu Domnul Isus în trei ocazii importante: la învierea fiicei lui Iair (Luca 8.51); pe muntele schimbării la față (Matei 17.1); în grădina Ghetsimani (Matei 26.37). A fost un privilegiu pentru ei să fie aleși ca martori ai puterii, ai gloriei și ai suferințelor lui Hristos. Pe munte, ei au văzut măreția (gloria împărătească) a lui Hristos. Aceasta a fost o pregustare a Împărăției mileniale viitoare a lui Hristos (2 Petru 1.16-18).

Petru însă spune câteva cuvinte nepotrivite în această împrejurare. Luca ne descoperă că el a vorbit „neștiind ce spune” (Luca 9.33). Petru a fost impresionat de prezența celor doi mari eroi ai poporului iudeu, așa că a sugerat să fie făcute trei corturi acolo, corturi care erau folosite pentru a celebra sărbătoarea Corturilor (Levitic 23.42). El a avut parțial dreptate, deoarece corturile sunt o imagine a Împărăției lui Mesia, însă a greșit propunând să fie făcute trei corturi – unul pentru Hristos, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

Glasul Tatălui i-a întrerupt cuvintele. Petru Îl mărturisise mai înainte că Domnul Isus era Fiul Dumnezeului viu, însă aici L-a așezat la același nivel cu Moise și cu Ilie. Cerul nu putea îngădui un asemenea lucru. „Acesta este Fiul Meu preaiubit … De El să ascultați!” Legea (Moise) și Profeții (Ilie) erau doar martori ai lui Hristos, împreună-lucrători, ca și Petru. După mulți ani, scriind despre acest eveniment, Petru avea să repete cuvintele Tatălui, venite din „gloria minunată”, însă fără să menționeze propriile sale cuvinte (2 Petru 1.17).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.56



Cerul stă deschis

Toamna trecută, în ultima mea zi de concediu, am făcut o plimbare mai lungă. Vremea nu a ținut cu mine. A fost chiar mai capricioasă decât mă așteptam. Un vânt tăios sufla puternic și chiar începuse să ningă. Am luptat curajos împotriva vremii rele, în speranța că mă voi putea încălzi și înzdrăveni puțin în localul spre care mă îndreptam. Dar pe ușă era un afiș: „Astăzi avem zi liberă! Restaurantul este închis!”.

Eram flămând și obosit. O întrebare însă nu mă lăsa în pace: există pentru noi, oamenii, un loc de adăpost care să fie deschis pretutindeni și în orice timp?

Am găsit răspunsul în Biblie. Martirul Ștefan, care credea în Domnul Isus, a spus înainte de moarte: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, cine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Mântuitorul său personal are în orice timp o ușă deschisă la Dumnezeu în cer. Ea nu stă închisă nici ziua, nici noaptea. Acolo nu trebuie să te programezi pentru o anumită dată.

Prin moartea Sa la cruce, Isus Hristos a deschis pentru noi ușa spre cer. Astfel, prin credința personală în El și în lucrarea Sa de răscumpărare, avem intrare liberă în orice timp la Dumnezeu. Oriunde stăm sau mergem, zi de zi, putem să vorbim cu Dumnezeu. Nu Îl deranjăm cu îngrijorările noastre și nu trebuie să ne scuzăm dacă venim la vreun moment care pare nepotrivit.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI MÂNIA! – Fundația SEER

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11)


Biblia ne învață că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Îți poți exprima mânia verbal, dar și în tăcere. Când folosești tăcerea ca armă pentru a răni pe cineva, recurgi la manipulare emoțională și te complaci într-o lipsă copilărească de maturitate. Când erai copil și cineva refuza să facă ce voiai tu, îți amintești ce spuneai? „Nu mai vorbesc cu tine!” Acesta poate fi un comportament acceptabil pentru un copil, dar nu și pentru cei despre care se spune că au maturitate spirituală.

Dacă ai obiceiul să-ți pierzi cumpătul în mod frecvent, iată câteva versete care îți vor face bine dacă le vei pune la inimă:

1) „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbele 16:32).

2) „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbele 19:11).

3) „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9).

4) „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20).

5) „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi” (Efeseni 4:31-32). Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți ții mânia în frâu. Nu uita: mânia este ca un foc; când e ținută sub control, ea poate produce căldură și alinare, dar când scapă de sub control, ea poate distruge totul în cale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 25:1-13; 25:25-28


Amaţia succedă tatălui său, Ioas. În ansamblu, el începe prin a face ce este bine în ochii Domnului. Cuvântul însă adaugă: „dar nu cu o inimă întreagă (v.2). O inimă
perfectă nu semnifică nicidecum inexistenţa păcatului, ci faptul că are o voinţă hotărâtă de a face doar un singur lucru: să-I placă lui Dumnezeu prin ascultarea de El (comp. Filipeni 3.15 cu v. care le precedă în Filipeni 3).

Prima greşeală: Amaţia merge la război împotriva lui Edom şi angajează o sută de mii de mercenari din Israel pentru a-şi întări armata. Fiind mustrat de un om al lui Dumnezeu, Amaţia se supune şi triumfă asupra vrăjmaşilor săi. Dar apoi, ce cădere! În această inimă împărţită a lui Amaţia, idolii edomiţilor îşi găsesc un loc şi îl ocupă (v. 14). Şi, pentru că este imposibil să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6.24; Luca 16.13), din acest moment Domnul dispare din gândurile sale. „Amaţia s-a abătut de la a-L urma pe Domnul” (v. 27). Dacă Isus nu ne umple toată inima, Vrăjmaşul va şti cum să ocupe locul rămas liber.

După ce a suferit o înfrângere ruşinoasă în mâinile împăratului lui Israel, sărmanul Amaţia mai trăieşte încă cincisprezece ani, după care este omorât, fără să fi dat între timp vreun semn de pocăinţă.

23 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă se va găsi în mijlocul tău … un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău … care să meargă și să slujească altor dumnezei și să se închine lor … să cureți răul din mijlocul tău.

Deuteronom 17.2,3,7


Această poruncă ne amintește că nu poate exista nicio comuniune a lui Dumnezeu cu idolatria. Pavel le-a explicat clar corintenilor că nu putem avea părtășie cu Dumnezeu și părtășie cu idolii: „Dar ceea ce jertfesc ei, jertfesc demonilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți părtași cu demonii. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor” (1 Corinteni 10.20,21). De asemenea, el le-a spus că nu poate exista nicio înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli. Noi suntem templul Dumnezeului viu (2 Corinteni 6.16,17).

Exact acest lucru îl vedem atunci când tesalonicenii au fost convertiți: „V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.9,10).

A fi creștin este opusul total al idolatriei. Acestea două nu pot merge împreună. Fie suntem închinători la idoli, fie închinători ai Dumnezeului viu și adevărat. Idolatria este una dintre faptele cărnii (Galateni 5.20). Fiindcă idolatria nu mai există în multe țări astăzi, nu trebuie să credem că am scăpat de pericolul ei. Idolatria înseamnă tot ceea ce ocupă locul închinării datorate lui Dumnezeu. Acest lucru este în mod clar exprimat de Pavel: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie” (Coloseni 3.5). Multe lucruri pot deveni idoli în gândurile sau în acțiunile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să-L sfințim pe Hristos ca Domn în inimile noastre (1 Petru 3.15).

„Copilașilor, feriți-vă de idoli” (1 Ioan 5.21).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el?

Iov 7.17



Trăsăturile omului

• Omul este mic și lipsit de însemnătate. „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai așezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el?»” (Psalmul 8.3,4).

• Omul este trecător. „Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului, ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece” (Psalmul 144.3,4).

• Omul este păcătos. „Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși” (Romani 5.19).

• Omul este un dușman al lui Dumnezeu. „Gândirea firii păcătoase este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate” (Romani 8.7).

Chiar dacă, în comparație cu universul, noi, oamenii, suntem ca un nimic, totuși Dumnezeu Se interesează de noi. Chiar dacă judecata dreaptă a rostit în dreptul nostru nimicire, Dumnezeu Își îndreaptă inima spre noi și ne dovedește dragostea Sa fără margini. Chiar dacă merităm condamnare pentru rebeliunea și pentru păcatele noastre, Dumnezeu dorește să ne împace cu Sine și să ne elibereze de toată vina. Temelia pentru iertare este lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o Fiul Său Isus Hristos la crucea de la Golgota.

Dacă Dumnezeul plin de har ne întinde mâna împăcării, să mai șovăim noi în a ne întoarce la El?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNGROAPĂ AMINTIRILE TRECUTULUI! – Fundația SEER

„Le-ai şters pomenirea…” (Isaia 26:14)


Psihologii ne spun că una din trei persoane a experimentat abuz – fizic, emoțional sau sexual. Celor mai mulți le este rușine să vorbească despre asta! Ei duc o viață plină de resentimente, gândindu-se nu numai la cel care i-a ofensat, ci și la persoanele care ar fi trebuit să îi protejeze și nu au făcut-o. Adevărul este că dacă nu primesc ajutor, amintirea faptei săvârșite asupra lor poate ajunge să-i rănească mai mult decât evenimentul produs.

Dacă și tu ai fost sau ești victima unui abuz, iată câteva versete pe care trebuie să le citești, să te bazezi, și prin care să te rogi: „Doamne, către Tine strig, şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!” (Psalmul 142:5-7). „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit…” (Isaia 26:13-14).

Acum, tu poți să alegi să ierți persoana care te-a rănit, și puterea ei față de tine va fi zdrobită! Odată ce ai făcut asta, pune-o în mâna lui Dumnezeu și lasă-L pe El să se ocupe de ea. Refuză să rămâi o victimă. În loc să continui să trăiești într-o rușine neștiută de nimeni, tu poți să descoperi că puterea lui Dumnezeu (Psalmul 147:3) îi vindecă „pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 24:1-3; 24:15-27


Cât timp Iehoiada a fost în viaţă şi l-a dirijat, totul a fost bine şi am fi tentaţi să credem că Ioas putea fi numărat printre cei mai buni împăraţi. Constatăm însă cu tristeţe că moartea marelui preot marchează o întorsătură fatală în viaţa lui. Cum se poate explica aceasta? În loc să se fi sprijinit direct pe Dumnezeu – ceea ce este specific credinţei – Ioas se abandonase în seama tatălui adoptiv. Şi, când acesta avea să-i lipsească, credincioşia lui se va prăbuşi. Ioas n-a avut niciodată o credinţă personală.

Nu vă înşelaţi, tineri cititori care aveţi părinţi creştini: educaţia, bunele maniere, cele mai favorabile circumstanţe, toate aceste lucruri nu sunt credinţă. Mai mult, credinţa părinţilor voştri nu este credinţa voastră. Odată ei plecaţi, va mai fi Domnul cu voi?

Căpeteniile poporului vin şi-l flatează pe împărat. „Atunci împăratul i-a ascultat…” (v. 17; Prov. 29. 12). Ce face Ioas sub influenţa lor? Fapte care fac să te înfiori: Cere uciderea fiului binefăcătorului său. Domnul reaminteşte fariseilor ipocriţi de moartea lui Zaharia (al cărui nume înseamnă celui căruia Domnul îi reaminteşte) în momentul când ei se află pe punctul de a comite o crimă şi mai înfiorătoare (comparaţi cu Matei 23.34-35; vezi şi Matei 21.35 …).

22 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar Cel care îi mângâie pe cei smeriți, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit; și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, istorisindu-ne dorul vostru, lacrimile voastre, râvna voastră pentru mine, încât m-am bucurat și mai mult.

2 Corinteni 7.6,7


Pavel scrisese prima sa epistolă corintenilor cu multe lacrimi și cu strângere de inimă. După aceea l-a trimis pe Tit la Corint, ca să vadă cum fusese primită epistola sa. În cea de-a doua epistolă, în capitolul 2, el menționează că-l așteptase cu înfrigurare la Troa pe Tit, ca să afle vești de la el. Negăsindu-l, se întorsese în Macedonia.

Acolo, tulburat de conflicte din afară și de temeri dinăuntru, Dumnezeu îl mângâiase prin venirea lui Tit și prin veștile încurajatoare pe care i le adusese. Dumnezeu îl folosise pe acest frate tânăr în această misiune foarte dificilă. Nu este ușor nici astăzi ca un frate din afară să poată fi de ajutor unei adunări care are probleme. Dacă el abordează o astfel de misiune cu încredere în sine, va falimenta cu siguranță.

Dumnezeu folosise epistola lui Pavel pentru a produce o întristare după voia Sa în inima sfinților din Corint. Această întristare produsese pocăință, iar Pavel putea acum să-i laude pe corinteni pentru sârguința lor, pentru indignarea lor sfântă și pentru dorința lor aprinsă. Apostolul putea spune acum că ei erau curați în acea privință. El se bucura împreună cu Tit, care apreciase și el această atitudine a adunării din Corint. Ascultarea cuvintelor sale și felul cum fusese primit în mijlocul lor mărise afecțiunea sa pentru ei.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți pe Dumnezeu.

1 Corinteni 6.20



Cât valorează viața mea? (1)

Fiul a mers la magazinul cu bijuterii și i-a arătat proprietarului piatra. „Copile, unde ai găsit piatra asta? Este una dintre cele mai rare pietre din lume… o vreau, oricât ar costa!”

Copilul a ridicat două degete. „200.000 de dolari? O cumpăr chiar acum!”

Copilul nu a știut ce să zică … și a fugit acasă. „Tată! Tată! Proprietarul magazinului de bijuterii vrea să cumpere piatra pentru 200.000 de dolari.” — „Fiule…, acum știi cât valorează viața ta?”

Nu contează de unde vii, unde te-ai născut, ce culoare are pielea ta sau câți bani are familia din care provii. Contează însă unde alegi să te așezi, cu ce oameni alegi să te însoțești și cât anume alegi să estimezi că valorează ființa ta. Poate că ți-ai trăit toată viața înconjurat de oameni care te-au văzut că valorezi doar 2 dolari sau poate chiar tu însuți la atâta te-ai estimat: 2 dolari, când, de fapt, fiecare poartă un diamant în ființa lui! Noi suntem cei care alegem să ne înconjurăm cu oameni care pot vedea diamantul dinlăuntrul nostru. Putem alege să ne expunem în piață pentru 2 dolari, la muzeu pentru 200 de dolari sau la magazinul cu bijuterii pentru 200.000 de dolari!

Pentru Dumnezeu, noi nu valorăm nici 2 dolari, nici 200.000 de dolari. Pentru Dumnezeu, noi suntem inestimabili, pentru că El Și-a dat viața pentru noi, chiar știind că s-ar putea ca noi să nu-L iubim. Aceasta este dragostea supremă: să mori pentru cineva când știi că s-ar putea să nu te iubească.

Dumnezeu te iubește! Fii un diamant!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1) – Fundația SEER

„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18)


Și azi, tot din reflecțiile președintelui companiei Strategic Media Solutions, Karen Williams: „Pentru a funcționa bine ca echipă, fiecare persoană trebuie să fie instruită să înțeleagă cum funcționează ceilalți. E singura modalitate prin care ei pot comunica, căci fiecare dintre ei vorbește o limbă complet diferită.

Vizionarul trebuie să aducă viziunea în văzul tuturor pe tot parcursul etapei de implementare, așa încât toți să poată ține minte de ce fac ceea ce fac. Ei trebuie să înțeleagă faptul că persoanele orientate spre proces și persoanele orientate spre sarcini au unități de măsură diferite pentru propriul lor succes și trebuie să certifice progresul și reperele finalizate cu laude și celebrare.

Persoana orientată spre proces trebuie să fie în stare să încurajeze vizionarul că prin intermediul proceselor, viziunea lui se va realiza. Și totodată va trebuie să încurajeze persoana orientată spre sarcini spunându-i că absolut fiecare sarcină este imperativă pentru succesul viziunii și că realizarea sarcinilor potrivit proceselor stabilite este crucială pentru succes.

Tot astfel, persoana orientată spre proces și persoana orientată spre sarcini trebuie să înțeleagă faptul că vizionarul are nevoie de încurajare prin răspunsurile care demonstrează sprijinul lor pentru viziune. Vizionarul nu poate fi lider fără această înțelegere. Persoana orientată spre proces nu poate sluji sau conduce fără această înțelegere. Persoana orientată spre sarcini nu poate sluji fără această înțelegere.

Pentru fiecare persoană există „o măsură” diferită, fapt care îi va permite să fie evaluat succesul în rolul ei particular. Și, firește, cheia este folosirea darului potrivit la locul potrivit, comunicarea valorii lui întregii echipe și continua susținere a lui pe plan personal, cât și public.”

Acesta este cred motivul pentru care apostolul Pavel a scris „echipei” sale: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:12-21


Încoronarea lui Ioas şi apariţia lui în public au dejucat toate planurile răutăcioasei Atalia. În acelaşi fel, învierea Domnului Isus a nimicit planurile Vrăjmaşului.

Uzurpatoarea este trecută prin ascuţişul săbiei. Pedeapsa ei subită o ilustrează pe cea a lui Antihrist la  apariţia Domnului. Acel „om al păcatului” va fi aruncat de viu în iazul de foc, împreună cu capul imperiului roman.

Cu toate acestea, ca şi mama ei Izabela, Atalia, această femeie dezgustătoare, ucigaşă a propriilor copilaşi, ne duce cu gândul la falsa Biserică, marea creştinătate cu numele. Ea a vrut să domnească sacrificând în acest scop sufletele de care era responsabilă.
Care este judecata lui Dumnezeu? „Pentru că zice în inima ei: <Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum întristarea>, de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic” (Apocalipsa 18.7-8).

Moartea Ataliei este urmată de cea a lui Matan, preotul lui Baal, apoi de introducerea ceremonială a domniei lui Ioas.

21 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că cererea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan”.

Luca 1.13


Zaharia și Elisabeta „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului” (versetul 6). Ei erau asemenea celor despre care a scris profetul Maleahi: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui” (Maleahi 3.16).

După patru sute de ani de la această profeție, lucrurile nu se schimbaseră prea mult. La conducere erau tot oamenii nepotriviți, Irod era împărat în Iudeea (Luca 1.5), iar cei credincioși se confruntau cu dezamăgiri – Zaharia și Elisabeta nu aveau copii și erau amândoi înaintați în vârstă. Drumul credinței nu este niciodată ușor, fiindcă trăim într-o lume plină de păcat, iar Dumnezeu dorește să ne simțim slăbiciunea, astfel încât să devenim tot mai dependenți de El.

Poate că Elisabeta se resemnase cu gândul că nu va avea copii, însă Zaharia încă se ruga pentru un fiu (versetul 13). Domnul i-a răspuns tocmai la ceasul arderii tămâii (versetul 10). El lucra, cu un har răbdător, către acel moment când avea să vină împlinirea timpului și când avea să-L trimită pe Fiul Său (Galateni 4.4). Gabriel i s-a arătat lui Zaharia în templu și i-a spus: „Nu te teme!” – o minunată încurajare pentru a crede promisiunea că soția sa va da naștere înainte-mergătorului lui Mesia. Fie ca și noi să învățăm să ne încredem în Dumnezeu!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar niciunul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși (răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că trebuie să renunțe la ea).

Psalmul 49.7,8



Cât valorează viața mea? (1)

Într-o zi, un băiețel l-a întrebat pe tatăl său: „Tată, cât valorează viața mea?”.

Fără să-i dea băiatului un răspuns la întrebare, tatăl i-a dat acestuia o piatră și i-a spus să meargă la piață și să o vândă. Dacă îl va întreba cineva cât costă piatra, să ridice două degete, fără să spună ceva.

Băiatul a plecat la piață să vândă piatra. După un timp, o femeie l-a întrebat: „Cât costă piatra aceasta? Este frumoasă, vreau să o am în grădina mea”.

Băiatul nu a spus nimic, doar a ridicat două degete. „2 dolari?”, a întrebat femeia. „O cumpăr!”

Băiatul, uimit, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, o femeie vrea să cumpere piatra pentru 2 dolari”.

Tatăl însă i-a spus băiatului: „Fiule, vreau să iei piatra și să o duci la muzeu. Dacă vrea cineva piatra, să nu spui nimic, doar ridici două degete”.

Fiul a mers la muzeu, iar un bărbat a observat piatra și l-a întrebat pe băiat: „Cu cât vinzi piatra?”.

Băiatul a ridicat două degete, fără să spună ceva. „200 de dolari? O cumpăr!”

Băiatul, șocat, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, un bărbat de la muzeu vrea să cumpere piatra pentru 200 de dolari. Ce să fac?”.

Însă tatăl i-a răspuns: „Fiule, ultimul loc în care vreau să duci piatra este la magazinul cu bijuterii. Arată-i-o proprietarului fără să spui nimic, iar dacă te va întreba cât costă, doar ridici două degete”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1) – Fundația SEER

„Avem felurite daruri” (Romani 12:6)


În lucrarea spirituală, ca în oricare alt domeniu, trebuie să înțelegem procesul individual care vine cu înzestrarea fiecărei persoane. Karen Williams, președintele companiei Strategic Media Solutions, scrie: „O lucrarea se compune din mai multe persoane înzestrate cu daruri, conduse de o viziune comună, pusă de Dumnezeu în liderul ei.

Aceste persoane pot fi grupate în trei categorii:

1) vizionari;

2) orientați spre proces;

3) orientați spre sarcini.

Există un răspuns emoțional din partea fiecărei persoane, în domeniul pentru care este înzestrată, întrucât are legătură cu nașterea și concretizarea cu succes a viziunii. Vizionarul atinge „o stare de extaz” când viziunea devine clară. Când o va prezenta celor responsabili cu „înfăptuirea” viziunii, el crede că cei care participă vor fi la fel de „extaziați” precum a fost și el în momentul în care a primit această viziune extrem de clară și care va schimba lumea. Pentru vizionar, când viziunea este perfect clară, este îndeplinită 100%. De aceea, el poate continua și poate primi alte viziuni cu mult înainte ca prima să fie cu adevărat înfăptuită.

Dar pentru persoana orientată spre proces, viziunea care a fost prezentată este „în așteptare” până când poate fi transpusă în faptă. Pentru persoana orientată spre proces „extazul” emoțional survine atunci când procesele sunt definite și documentate clar și când simte că va susține cu succes înfăptuirea viziunii. Așadar, „extazul” său nu se produce decât după ce viziunea a fost prezentată.

Pentru persoana orientată spre sarcini, viziunea care a fost prezentată este tot „în așteptare,” întrucât nu i s-a trasat nici o sarcină de efectuat. „Extazul” său emoțional apare odată cu îndeplinirea sarcinilor, deoarece aceste lucruri le poate tăia de pe lista lui ca sarcini îndeplinite. Astfel, „extazul” său nu se produce decât la sfârșitul îndeplinirii sarcinilor care au fost trasate în cadrul proceselor.”

Iată deci de ce este atât de necesar să-ți înțelegi darul și înzestrarea ta unică!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:1-11


De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fasciculul de lumină asupra lui Ioas, importantul prinţişor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David (Ps. 89. 29, 36).

Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai întunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tronul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzurpator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob” pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa Îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste căpetenii ale poporului, aceia care astăzi Îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie
(vezi Colos. 3.4; 1 Tes. 3.13).

Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem parte din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese” (v.7)! Şi, pentru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: