Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Aveți ungerea de la Cel Sfânt și știți toate. V‑am scris nu pentru că nu știți adevărul, ci pentru că îl știți și pentru că nicio minciună nu este din adevăr.

1 Ioan 2.20,21

Copilașii în Hristos L‑au primit pe Hristos în același fel cum L‑au primit și apostolii, iar toți cei care L‑au primit pe Hristos au adevărul întreg. De asemenea, ei au primit de la Cel Sfânt o ungere (2 Corinteni 1.21,22; 1 Ioan 2.20), căci au Duhul Sfânt care locuiește în ei (a se vedea și 1 Ioan 5.20) și care le conferă putere. Împreună, locuirea Duhului Sfânt (ungerea și priceperea duhovnicească) în inimile celor credincioși și descoperirea desăvârșită a lui Hristos (adevărul primit la început) constituie ocrotirea lor împotriva încercărilor ispititorului. Dacă ungerea Celui Sfânt este în noi, El va judeca totul, va demasca orice învățătură falsă, orice învățătură rătăcită, orice abatere de la adevăr, orice depărtare de la prima descoperire divină a adevărului. Și aceasta este posibil nu pentru că am cunoaște fiecare învățătură rătăcită sau fiecare detaliu al adevărului, ci pentru că recunoaștem glasul Bunului Păstor și auzim dacă este glasul Său cel care vorbește sau nu.

Vedem acest adevăr și la cei care au o pocăință adevărată și vin la lumină. Ei sunt fericiți. Totul este foarte simplu pentru ei. Nu se poticnesc de nimic în Cuvântul lui Dumnezeu. Îl primesc în simplitate și își pun nădejdea în el. Aceasta înseamnă „a ști totul“ și nu are nimic în comun cu cunoașterea. Trebuie numai să avem un ochi curat și, „dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină“ (Matei 6.22). Aceasta înseamnă să privim cu un ochi curat spre Hristos și să vedem acolo adevărul. Această ungere este partea celui mai tânăr copilaș în Hristos, iar noi trebuie să‑l îmbărbătăm să fie conștient de aceasta.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Marea Roșie

Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!

Exod 14.14

Ce tablou unic oferă trecerea poporului Israel prin Marea Roșie! Ajunși în fața mării, ce ar fi putut face israeliții? Ar fi putut ei seca apele? Ar fi putut ei spulbera oștirile Egiptului? S‑au chinuit raționaliștii să argumenteze că locul pe unde au traversat evreii Marea Roșie ajungea doar până la genunchi. „Dar minunea este“, avea să spună o bătrânică în replică la o astfel de afirmație îndrăzneață, „că oștile Egiptului, cu carele și călăreții lor, s‑au înecat într‑o apă așa de mică, doar până la genunchi“.

Pe acest țărm, poporul este înspăimântat, pentru că are în față marea învolburată, iar în spate oștile vuind năvalnic. Ziduri din toate părțile. Firea pământească tremură din toate încheieturile și își simte deplina neputință. Dar, când necredința este izgonită, vine clipa pentru Dumnezeu să lucreze. Pentru a‑L vedea pe Dumnezeu în lucrările Lui, este nevoie să stăm liniștiți. Firea noastră ar vrea să ia parte la lucrările Domnului. Se agită încolo și‑ncoace, dar prin aceasta face un nor și mai mare al zădărniciei. Nu câștigăm nimic prin neliniștea noastră! Credința, dimpotrivă, înalță sufletul deasupra norului de greutăți. Acum israeliții ajung pe celălalt mal. Ei văd rostogolindu‑se valurile între ei și Egipt și Îi aduc Domnului o închinare plăcută. Șase sute de mii de glasuri izbucnesc în cântare, văzând egiptenii morți în apele mării. De‑a lungul secolelor, Dumnezeu a făcut minuni în diferite momente în mijlocul alor Săi. Astăzi, mulți oameni pun la îndoială chiar și posibilitatea ca minunile să fi avut loc. De ce atâta ură și atâta ostilitate față de Cel care a arătat doar dragoste?

Citirea Bibliei: Isaia 59.1-21 · Marcu 1.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 48.1‑27

După un capitol scurt consacrat filistenilor, Domnul, compensând, vorbeşte acum despre Moab mai pe larg. Acest popor îşi pusese încrederea în lucrările lui, în tezaurul lui (v. 7), în dumnezeul său, Chemoş (v. 13), şi în oamenii săi de război (v. 14). Şi nu numai că aceste resurse pe care se bizuia Moab nu i‑au fost de niciun ajutor, dar au constituit şi cauza judecăţii care a căzut asupra sa (v. 7).

Lui Moab îi lipsise ceva esenţial şi, oricât de surprinzător ar părea, acestea erau … încercările. Vinul nou trebuie trecut mai întâi dintr‑un butoi în altul, până ajunge «să‑şi piardă din tărie», să‑şi aibă, puţin câte puţin, toate drojdiile depuse. Dar Moab nu suferise niciodată acest tratament. El fusese „netulburat“ „din tinereţea lui“ (v. 11; Zaharia 1.15); nu învăţase prin împrejurări dificile să se cunoască, la modul de a‑şi pierde din prostul său gust caracteristic (aceasta este ceea ce va căuta Domnul să facă cu Israel, ducându‑l în robie). Domnul ştie ce face atunci când ne scutură şi ne smulge din comoditatea noastră (Psalmul 119.67). Aceste „turnări“ neplăcute dintr‑un vas în altul au scopul de a ne face să pierdem de fiecare dată încă puţin din voinţa proprie, încă puţin din pretenţiile noastre, încă puţin din încrederea în noi înşine.

ÎMPARTE CEEA CE AI! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)

Hudson Taylor, fondatorul Misiunii China Inland, s-a pregătit pentru slujirea misionară lucrând printre săracii din Londra. Într-o noapte, un bărbat l-a rugat să vină să se roage pentru soția lui bolnavă. Bărbatul îl rugase deja pe un preot, dar i s-a spus că va trebui să-i plătească optsprezece pence – bani pe care nu-i avea. Nu avea nici măcar bani să cumpere o pâine.

Taylor a mers cu el, dar conștiința îl mustra. El însuși suferea de foame, dar avea o monedă în buzunar – o jumătate de coroană. S-a gândit: „Dacă aș avea doi șilingi și șase pence în loc de această jumătate de coroană, le-aș da acestor oameni săraci un șiling.” Când a ajuns la casa bărbatului, a fost copleșit la vederea copiilor trași la față, de flămânzi ce erau, și a mamei epuizate care zăcea cu un bebeluș lângă ea. Taylor le-a vorbit, încercând să le aducă mângâiere și încurajare, dar în interiorul său striga: „Ipocritule! Le spui acestor oameni despre un Tată ceresc bun și iubitor, dar nu ești pregătit să te încrezi în El fără o jumătate de coroană!” Așa că i-a dat bărbatului jumătatea de coroană.

Taylor a simțit în acel moment cum bucuria Domnului i-a revenit în inimă. Biblia spune: „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Ce îi place Domnului? Disponibilitatea ta de a împărți cu cei nevoiași ceea ce Dumnezeu ți-a dat din belșug!

Un proverb spune: „Poți da fără să iubești, dar nu poți iubi fără să dai!” – și asta este cât se poate de adevărat! Încearcă, și-ai să vezi!

DOMNUL ESTE APROAPE

 Aceasta este pâinea, pe care v-o dă DOMNUL ca hrană.

Exodul 16.15

Cuvântul mană înseamnă; „Ce este aceasta? (Man hu?). Nu ne aminteşte această întrebare de Domnul Cristos care fiind „cuvântul veşnic”, S-a făcut trup, o enigmă în care omul nu poate intra pentru a o cerceta (Toate încercările de acest gen au dus la mari rătăciri şi la pierderea adevăratei ţinte pe care trebuie să o aibă creştinul. Domnul Isus însuşi spune despre Persoana Sa: „NIMENI NU-L cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl.” DA, „mare este taina evlaviei” (1 Tim. 3.16).

Acest Cristos -„Pâinea din cer” ne este dăruit de Dumnezeu ca mâncare şi bucurie a inimilor noastre. Nu este nimic mai de preţ decât a-L privi prin credinţă, a-i cerceta Persoana, dragostea şi harul Său nemărginit. Prin aceasta va fi întărit sufletul nostru şi prin aceasta avem comuniune cu Tatăl a cărei desfătare din veşnicii era Fiul Său. „Căci Pâinea lui Dumnezeu este Aceea care se coboară din cer şi da lumii viaţa” (Ioan 6.33). Aşa cum Cristos şi Cuvântul Său în multe lucruri sunt una, aşa şi mana nu este numai o pildă despre Cristos ci şi despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat acesta ca mâncare pentru sufletul nostru, dar ce folos dacă avem Cuvântul lui Dumnezeu în casă şi nu ne folosim de El?

Mana înainte de a putea fi mâncată trebuia culeasă (adunată). Câte un credincios se miră şi oftează că sufletul său este atât de uscat şi gol, credinţa sa atât de slabă, nu face progrese în viaţa duhovnicească. Se mai poate mira oare de postura aceasta dacă citeşte Cuvântul lui Dumnezeu numai în grabă şi nici atunci zilnic?

Cât de diferenţiată este poziţia proorocului Ieremia care spune în cap. 15 vers. 16: „Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” Oare nu sunt mulţi între noi care dacă sunt sinceri trebuie să recunoască că sunt delăsători în citirea Cuvântului lui Dumnezeu?

SĂMÂNȚA BUNĂ

Factura lui Marc

Plini de dragoste pentru voi, ne găseam plăcerea să vă dăm, […] pentru că ne deveniserăți preaiubiți.

1 Tesaloniceni 2.8

Este cald în această după‑amiază. Marc, așezat la umbră în curte, se gândește la o înghețată bună, care să‑l răcorească. Numai dacă aș avea bani, gândea el! Da, alții au acest noroc. În fiecare săptămână mama lui Horia îi dă 25 de lei, bani de buzunar, iar Alex primește și el 10 lei ori de câte ori face un drum pentru părinți. Ai mei ar putea și ei să‑mi dea ceva pentru treaba de le‑o fac. Dar, stai! Am o idee bună: am să notez totul pe o factură, ca tâmplarul care a venit săptămâna trecută. Și, la masa de seară, mama lui Marc găsește o hârtie împăturită alături de farfuria lui. O deschide surprinsă și iată ce citește: măturatul scărilor, 5 lei; două comisioane, 3 lei; ștersul veselei de trei ori, 4 lei; măturatul garajului, 3 lei; trei drumuri în oraș, 5 lei; curățat mazărea de păstăi, 5 lei. Total 25 de lei.

Marc, neliniștit, se întreba ce vor spune părinții săi. Prețurile erau foarte mici, este adevărat, dar 25 de lei reprezenta totuși o sumă importantă. După ce a citit‑o, mama i‑a dat lista tatălui, zâmbind. Tatăl a aruncat o privire, dar nu s‑a putut citi nimic pe fața lui. El a împăturit hârtia liniștit și a pus‑o în buzunar. A doua zi, Marc a găsit un plic lângă farfuria lui. Când l‑a deschis, a descoperit în el suma de 25 de lei și o foaie de hârtie împăturită în patru. Oh, mulțumesc, a zis Marc foarte vesel, punându‑și banii în buzunar. Apoi a desfăcut hârtia și iată ce a citit: trei mese pe zi, nimic; pat și cameră, nimic; bicicletă și jucării, nimic; o săptămână în vacanță, nimic; spălat și călcat rufe, nimic; curățenie în camera ta, nimic; participare la excursii, nimic; îngrijiri în timp de boală, nimic. Tata și mama. Marc s‑a înroșit la față. Încet a scos din buzunar plicul conținând 25 de lei și l‑a pus lângă farfuria tatălui său.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.11‑23

Alegând de bunăvoie să slujească idolilor, la fel cum făcuseră şi părinţii lor, poporului nici măcar nu îi este ruşine să declare acest fapt: se răzvrăteşte pe faţă împotriva Domnului. Cât de mare este decăderea morală a lui Israel faţă de Iosua 24 când, urcând din Egipt spre Canaan, îşi urma conducătorul, cu angajamentul: „Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei… noi vom sluji Domnului, pentru că El este Dumnezeul nostru“ (Iosua 24.16,18). Plini de rea‑credinţă, aceşti iudei consideră că nenorocirea lor actuală se datora faptului că încetaseră să se închine „împărătesei cerurilor“ (v. 17, comp. cu cap. 7.18). Deşi Domnul îi avertizase că în Egipt erau pândiţi de sabie, de ciumă şi de foamete, ei prind prilejul chiar când survin aceste nenorociri şi le folosesc drept pretext pentru a aduce noi jertfe idolilor. Câţi oameni nu gândesc la fel! «Dumnezeu nu mi‑a dat ceea ce‑mi doream… Deci aceasta nu a ţinut! Atunci mă voi întoarce spre lume (a cărei imagine este dintotdeauna Egiptul): ea nu‑mi va refuza nimic.»

Mizerabilă inimă omenească! Aceste versete ne învaţă totodată că inima poate fi stăpânită în acelaşi timp de cea mai orgolioasă necredinţă, cum şi de cele mai întunecate superstiţii (2 Corinteni 4.4).

ARATĂ-ȚI APRECIEREA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

Apostolul Pavel dedică un întreg capitol din epistola către Romani pentru a-i numi pe mulți dintre cei care l-au ajutat, exprimându-și aprecierea față de ei. Arătând că îți pasă de oameni, dincolo de ceea ce pot face pentru tine, le dai de înțeles că ții cu adevărat la ei! Lauda sinceră îi poate energiza, și îi poate face să înflorească precum florile ofilite care tocmai au fost udate.

O, ce beneficii ar culege un soț sau o soție (sau oricine altcineva) dacă și-ar exprima aprecierea pentru fiecare lucru, chiar și pentru lucrurile mărunte! În cazul în care sentimentului recunoștinței a pălit și iei gesturile frumoase de bunătate, și efortul sau munca depusă pentru tine, ca pe un lucru de apucat, considerând că ți se cuvin în mod natural, atunci citește următoarea listă de sarcini și responsabilități pentru care ar trebui să-ți arăți aprecierea:

Curățenia din casă.

Pregătirea mâncării.

Plata facturilor.

Mersul la serviciu.

Cheltuirea înțeleaptă a banilor.

Cumpărarea produselor alimentare.

Spălarea și împăturirea hainelor.

Îmbăierea copiilor.

Dusul gunoiului.

Alimentarea mașinii cu combustibil.

Punctualitatea.

Udarea gazonului sau a plantelor.

Trimiterea felicitărilor la ocazii speciale.

Alegerea cadourilor de ziua de naștere pentru familie.

Susținerea carierei tale.

Asumarea responsabilității.

Ascultarea…

Și lista ar putea continua la nesfârșit! Ce trebuie să faci? Propune-ți să apreciezi cel puțin un lucru pe zi pentru o anumită persoană din viața ta. Sugerăm celor căsătoriți să înceapă cu soția sau soțul…

Dacă ești bărbat, nu fi atât de nesigur încât să te temi că vei părea slab dacă începi să observi lucrurile mărunte. E nevoie de un bărbat adevărat pentru a privi dincolo de propriile nevoi și pentru a recunoaște eforturile altuia. Când ești sigur de propria identitate, ești capabil să le dai oamenilor mai multă putere, ținându-i la curent cu informațiile, având încredere în ei, îngrijindu-te de ei și apreciindu-i.

Așadar, arată-ți recunoștința!

DOMNUL ESTE APROAPE

 Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Luca 23.24

Centrul tuturor căilor şi hotărârilor lui Dumnezeu este Domnul ISUS, Fiul dragostei Lui. Pe Golgota vedem ca omul nu numai că şi-a arătat mânia ca duşmanul lui Dumnezeu, dar L-a pus pe Domnul slavei Cel curat şi fără vină, ca centru între cei doi tâlhari. Ajunşi pe Golgota, L-au răstignit pe „El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui” – exprimând prin aceasta că El a fost socotit cel mai mare tâlhar.

Contrar cu această acţiune, harul se arată în chip desăvârşit prin cuvintele Domnului: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac.” Aceste cuvinte ne mai arată legătura măreaţă care există între Fiu şi Tată căruia îi era pe deplin supus. Ostaşii care-L dezbrăcaseră pe Domnul şi au auzit cerinţa Lui către Tatăl nu s-au sinchisit să împartă hainele Lui, şi pentru cămaşa Lui să tragă la sorţi. Iosif care este o imagine a Domnului Isus Cristos a fost dezbrăcat de haina lui pestriţă înainte de a fi aruncat în groapă, dar nu avea să vadă ce au făcut fraţii lui cu haina. Dar Domnul Isus pe cruce a trebuit să vadă ce se face cu hainele Lui.

Când a decăzut primul om, a recunoscut că e gol şi Dumnezeu l-a îmbrăcat cu piei de la animale. Pe Cel curat şi fără păcat l-a dezbrăcat omul şi apoi l-a ţintuit pe cruce. Acum putem să înţelegem pe Domnul când spunea: „Toate oasele aş putea să mi le număr, ei însă pândesc şi mă privesc, îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” şi „Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta” (Ps. 22.17; 69.19). Crucea este SIMBOLUL umilirii, a prigonirii, a suferinţei pe care lumea i-a oferit-o altădată Fiului lui Dumnezeu şi pe care ea continuă să o ofere şi astăzi tuturor acelora care stau lângă Stăpânul lor.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bebelușul zâmbitor

„Lăsați copilașii să vină la Mine […] oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nicidecum nu va intra în ea.“ Și, luându‑i în brațe, punându‑și mâinile peste ei, i‑a binecuvântat.

Marcu 10.14‑16

În zona de așteptare a unui aeroport, un cuplu tânăr cu bebelușul lor atrage atenția tuturor. De fiecare dată când cineva se uită la copil – tânăr sau bătrân, fericit sau întristat, bărbat sau femeie – copilul se întoarce și zâmbește, încântând pe toată lumea. Este pur și simplu adorabil!

În timp ce îl privesc pe acest copil zâmbind din nou și din nou, mă gândesc la cât de mult ne iubește Dumnezeu. El dorește contact vizual cu noi. El găsește bucurie în a Se întâlni cu privirile inimilor noastre. Și noi trebuie să ne găsim adevărata bucurie în comuniunea cu El. Certitudinea că Dumnezeu ne iubește face parte din principiile credinței creștine. Cu toate acestea, nu trebuie să ne gândim că această iubire este ceva principial, nedefinit sau abstract, căci ea este profund personală. Nu este o atitudine generală, ci una personală, pe care Dumnezeu o dorește cu fiecare în parte.

Păcatul ne‑a întunecat vederea asupra iubirii lui Dumnezeu. Dar această iubire divină s‑a manifestat în toată claritatea când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om. S‑a umilit pe Sine pentru a ajunge la noi. Când ne uităm la El, vedem cum dragostea lui Dumnezeu triumfă asupra întunericului moral, asupra urii și asupra violenței. Și El a făcut chiar mai mult: El Și‑a dat viața pentru noi. Pe crucea de la Calvar, El a ispășit vina pentru păcate, pentru ca oamenii pierduți să găsească o cale spre Dumnezeu și să se bucure de părtășia Sa.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 54.1-17 · Evrei 13.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 44.1‑10

„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?“ (Şihor, un braţ al Nilului) − întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să‑i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.

„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?“ (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului(Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).

Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s‑au smerit nici până în ziua aceasta…“ mândria nu le era zdrobită… (v. 10; cap. 43.2).

TRĂIEȘTE DUPĂ PRINCIPIILE SCRIPTURII! | Fundația S.E.E.R. România

„Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise.” (Iosua 23:6)

După ce Israel a intrat în Țara Promisă, Domnul le-a dat odihnă și i-a scăpat de toți vrăjmașii. Iosua era înaintat în vârstă și i-a sfătuit să-și „pună toată puterea ca să păzească şi să împlinească tot ce era scris în cartea legii lui Moise.”

Ce putem învăța de aici? Că trebuie să ne identificăm valorile fundamentale – și să trăim după ele. Filozoful elvețian Henri-Frederic Amiel a spus: „Omul care nu are o viață interioară este sclavul mediului înconjurător.”

Valorile tale fundamentale sunt principiile care te ghidează în viață. Ele sunt lumina care te călăuzește. Ele conferă stabilitate și structură lumii tale interioare. Când în acestea este ordine, poți să te descurci în aproape orice situație. Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu numește Cuvântul Său „Lege”? Pentru că legea îți guvernează gândurile și acțiunile, te ghidează în direcția corectă și te ferește de necazuri. Ea aduce ordine în viața ta; fără asta, rămâi cu haos și confuzie.

Imaginează-ți că trăiești într-o lume în care 100 de centimetri nu sunt egali cu un metru, iar doi plus doi nu fac patru. Dumnezeu a stabilit legile Sale pentru binele nostru. Când le încălcăm, suferim; când le respectăm, avem succes și pace. Spre deosebire de meniul à la carte din restaurant, tu nu poți alege doar ce-ți place din Scriptură, și să uiți restul! Dumnezeu spune: „să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi”! (Iosua 1:8)

Mulți oameni talentați care ajung în lumina reflectoarelor nu rămân prea mult timp acolo. De ce? Pentru că nu au reușit să-și dezvolte un caracter puternic. Lipsa lor de integritate îi doboară, deoarece nu au putut să depășească limitele caracterului lor. Talentul te poate duce la un nivel mai înalt de succes, dar fără caracter, nu vei putea face față presiunilor care însoțesc succesul.

Așadar, trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu!