Mana Zilnica

16 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere; podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a purtării aurului sau a îmbrăcării hainelor lumești, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Pentru că astfel se împodobeau altădată și sfintele femei, care sperau în Dumnezeu, supunându‑se soților lor, după cum Sara asculta de Avraam, numindu‑l domn.

1 Petru 3.1‑6

Trăsătura dominantă a soției creștine ar trebui să fie supunerea față de soțul ei. Punerea în practică a acestui îndemn ne învață imensa influență pe care viața creștină consecventă o poate avea asupra unui necredincios care, refuzând să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi câștigat observând viața soției sale trăită în toată curăția și în temere de Dumnezeu.

Totuși, dacă soția trebuie să se poarte cum se cuvine față de soțul ei, ea este chemată să trăiască în duh înaintea lui Dumnezeu. Podoaba ei nu trebuie să fie după moda schimbătoare a acestei lumi, al cărei singur scop este de a o face atrăgătoare în exterior, fără impact asupra caracterului moral, care este singurul de mare preț înaintea lui Dumnezeu.

Soția creștină trebuie mai degrabă să se gândească la ce Se uită Dumnezeu, anume „omul ascuns al inimii“, și să se împodobească cu un duh blând și liniștit. Acesta este opusul vanității și al îngâmfării cărnii care caută întotdeauna să iasă în evidență. Pe de altă parte, acest duh blând și liniștit trebuie prețuit în inimă, înaintea lui Dumnezeu. Dacă este cultivat acolo, nu va eșua în a forma un caracter blând și liniștit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Putem lua uneori un aer calm și liniștit, dar aceasta nu are nicio valoare dacă nu este manifestarea unui duh blând și liniștit. Numai ce vine din „omul ascuns al inimii“ va influența viața în mod potrivit.

Sfintele femei de altădată sunt citate ca exemplu pentru soțiile creștine de astăzi. Ele sperau în Dumnezeu, se împodobeau cu un duh blând și liniștit și erau supuse soților lor. Sara își dovedea ascultarea și supunerea față de soțul ei numindu‑l domn, după obiceiul de atunci. Soțiile care speră în Domnul, care se supun soților lor și care fac binele fără să se teamă de consecințe sunt, în caracterul lor, fiicele Sarei.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Amintirea celui drept va fi spre binecuvântare, dar numele celor răi va putrezi.

Proverbe 10.7

Steinway & Sons

Oriunde un pianist atinge clapele unui pian cu coadă Steinway & Sons, calitatea sunetului instrumentului i‑o datorează lui Heinrich Engelhard Steinweg (1797‑1871). Născut în Germania, Heinrich a început să lucreze ca ucenic de la vârsta de 15 ani. În Goslar a lucrat la un fabricant de instrumente muzicale. Curând și‑a descoperit pasiunea pentru muzică, el activând ulterior ca organist în biserica pe care o frecventa. Steinweg a început să confecționeze singur chitare și mandoline, iar în scurt timp a trecut la construirea de piane verticale și piane cu coadă. Primul său pian pătrat, de masă, pe care l‑a construit i l‑a făcut cadou de nuntă soției sale, Juliane. Unsprezece ani mai târziu, într‑o veche spălătorie transformată în atelier, a construit primul său pian cu coadă.

În 1850, Steinweg a emigrat la New York împreună cu nouă dintre cei zece copii ai săi (unul murise de mic). Trei ani mai târziu, și‑a deschis prima afacere, împreună cu trei fii adulți, astfel că, din anul 1854, au fondat compania producătorilor de piane germano‑americane, Steinway & Sons. Prin utilizarea unei plăci turnate dintr‑o singură bucată pe post de cadru pentru corzile pianului, Steinweg a reușit să optimizeze pianele sale cu coadă. Cunoscut și după numele său anglicizat, Henry Engelhard Steinway a contribuit mult la promovarea durabilității pianului și a calității sunetului.

Ce rezonanță va avea numele meu când viața mea pe pământ se va încheia? Cu ce sentimente își vor aminti semenii de mine? Voi lăsa urme de binecuvântare în viața altora? Acest lucru este posibil, dar nu prin eforturi proprii, ci prin puterea vieții ascunse cu Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Geneza 7.17-8.5 · 1 Petru 4.7-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 11:1-17

Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei…

Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care‑l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept… în veacul acesta, „pentru a împodobi“ – precum fac ilustraţiile unei cărţi – „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor“ (Tit 2.10‑12).

„Înţelepciunea este cu cei smeriţi“ (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.

Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a‑l considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

CUM SĂ FACI FAȚĂ PROBLEMELOR RELAȚIONALE (2)  | Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Relațiile se bazează pe încredere reciprocă, iar încrederea se câștigă spunând adevărul. Dar există moduri diferite de a spune adevărul: unele care ajută, altele – care rănesc. Abordarea de tip „spune-le ce ai pe suflet” doar adâncește prăpastia. Dar există și modul biblic: „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Să presupunem că un cuplu se ceartă pentru că el întârzie mereu.

Cum poate ea să se asigure că mesajul ei este transmis corect? Ei bine, ea i-ar putea spune:

a) „Mă simt frustrată.” Fără acuzații, fără atacuri; doar o împărtășire sinceră a ceea ce simte; sau:

b) „Când întârzii…” Fără judecată, fără jigniri, fără etichete; doar o descriere a felului în care ea vede acțiunea lui; ori:

c) „Mi se pare că îmi spui că timpul meu nu este cu adevărat important pentru tine.” Fără moralizare; doar împărtășirea sinceră a emoțiilor ei. Sau:

d) „În viitor, poți să încerci să fii punctual sau să mă suni și să-mi spui când ajungi?” În loc să se concentreze pe acțiuni din trecut pe care el nu le poate schimba, ea îi spune ce ar dori să facă diferit data viitoare… ori:

e) „Ai fi dispus să faci asta pentru mine?”

Fără a cere sau a considera de la sine înțeles… doar solicitând considerație și cooperare. Și dacă el acceptă, ei au un acord; ea îi mulțumește sincer și răsplătește fiecare efort pe care el îl face pentru a-și ține cuvântul. De fapt, ea tocmai a restabilit relația, făcând din el un aliat, în loc de adversar. De asemenea, ea a redefinit obiectivul ca fiind unul comun, nu ceva ce ea „îi face lui”!

Noi putem „merge împreună” când „ne-am învoit” să facem acest lucru, așa după cum spune Scriptura.

14 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum dezbrăcați‑vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.

Coloseni 3.8,9

Colosenii, ca oameni dintre națiuni, umblaseră cândva în stricăciunea morală care domina păgânismul, dar, din nefericire, această trăsătură se întâlnește astăzi și în creștinătatea mărturisitoare (comparați Romani 1.29‑31 cu 2 Timotei 3.1‑5). Stricăciunea morală era manifestarea vieții în carne, sfera vieții pe care colosenii o trăiseră odinioară. Acum însă nu mai trăiau acea viață în care se practicau astfel de lucruri. Ei muriseră cu Hristos, scăpând în felul acesta de viața în carne, și înviaseră cu Hristos, fiind introduși într‑o nouă viață. Creștinul trebuie să realizeze această nouă viață în umblarea lui și să urmeze îndemnul exprimat aici: „Dezbrăcați‑vă de toate acestea“, adică «renunțați la ele»!

Suntem deci îndemnați să renunțăm la „toate acestea: mânie, supărare, răutate […]“, să ne lepădăm de ele, să le înlăturăm complet din viața noastră zilnică! Ele izvorăsc din voința proprie și dintr‑o inimă neînfrânată și sunt incompatibile cu viața lui Hristos, care ne aparține. Să ne facem o cercetare serioasă și să veghem ca aceste manifestări ale omului vechi să nu se producă. Am văzut oare vreodată o singură astfel de manifestare în viața scumpului nostru Mântuitor? Cel care este întruchiparea blândeții și a răbdării desăvârșite ne spune despre Sine: „Eu sunt blând și smerit cu inima“, iar profetul consemna despre El că „nu Se va certa, nici nu va striga; nici nu‑I va auzi cineva glasul pe străzi“. Nouă nu ne rămâne decât să călcăm pe urmele Celui care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă“ și să umblăm în adevăr, ca și El, în toate lucrurile, căci El Însuși este Adevărul (Matei 11.29; 12.19; 1 Petru 2.21‑24).

Să remarcăm că în aceste versete din Coloseni 3 avem două semne distinctive ale omului vechi: răutatea exterioară, care se manifestă prin fapte și cuvinte (versetul 8), și minciuna, trăsătură definitorie a omului natural. Dar creștinul, prin faptul că a murit cu Hristos, s‑a dezbrăcat de vechiul om și de tot ceea ce îi era caracteristic.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, Eu voi face.

Ioan 14.12,14

Rugăciuni ascultate

Cuvintele lui Isus sunt profunde. Ele arată nu numai că El a devenit pe deplin Om, ci și că este Dumnezeu în același timp. Om și Dumnezeu într‑o singură persoană! Prin urmare, nu ne surprinde că oamenii din acea vremea au spus: „Niciodată n‑a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Cât de conciliant este Fiul lui Dumnezeu aici! El oferă dovezi suplimentare în acest sens: lucrările Sale! Acestea sunt unice, așa cum a confirmat pe bună dreptate omul născut orb: „Niciodată nu s‑a auzit să fi deschis cineva ochii unuia născut orb“ (Ioan 9.32).

Domnul anunță că cei credincioși vor face lucrări chiar mai mari decât a făcut El Însuși aici pe pământ. Acest lucru s‑a împlinit literalmente după ce Domnul S‑a înălțat la cer. Citim despre apostoli că până și umbra lor vindeca bolnavii (Fapte 5.15) și că „ștergare sau șorțuri“ care fuseseră atinse de trupurile lor erau puse peste bolnavi pentru a‑i vindeca (Fapte 19.12). Să ne mai gândim și la cele 3.000 de suflete care au venit la credință printr‑o singură predică (Fapte 2.41)! Aceste lucrări „mai mari“ corespund gloriei „mai mari“ pe care Isus o are acum în cer.

Ce promisiune specială: dacă ucenicii vor cere ceva „în Numele Meu“ – adică în deplină conformitate cu voia Sa – atunci rugăciunile lor vor fi ascultate! O binecuvântare minunată, valabilă și astăzi!

Ce dragoste măreață, adâncă, de nespus, Isuse,
Tu din ceruri ne‑ai adus!

Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 10:1-15

Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de Înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes“ – „Studiu asupra Proverbelor“, de Henri Rossier).

Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tat㓠(v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie“ (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, Îl vedem pe Dumnezeu admirând Înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ… (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).

Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4‑5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) – iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

FII PLIN DE ENERGIE PENTRU DOMNUL!  | Fundația S.E.E.R. România

„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:34)

Nimeni nu avea mai multă energie decât Domnul Isus. Se trezea devreme, stătea până târziu și, uneori, nu dormea deloc. De unde avea oare atâta energie? Răspunsul se găsește într-un dialog fascinant redat de evanghelistul Ioan: „Ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:31-34)

Când vezi sau auzi cuvântul „mâncare”, te gândești la energie – pentru că asta înseamnă și aduce hrana. Iar Domnul Isus ne transmite prin aceste versete o învățătură profundă: voia lui Dumnezeu ne dă energie. Deci, cum te menții plin de energie?

Rămânând în voia lui Dumnezeu! Implicându-te în pasiunile rânduite de Dumnezeu și urmărind visurile lui Dumnezeu, așa produci energie. Nimic nu-ți dă mai multă energie. Nu trebuie doar să te pocăiești de ceea ce este rău: înlocuiește răul cu ceea ce este bine! Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 15:58): „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” [nu este niciodată irosită sau fără scop] Dacă păcatul este o risipă de energie (ceea ce și este!), atunci descoperirea și împlinirea misiunii pe care Dumnezeu ți-a dat-o în viață este lucrul cel mai plin de energie pe care îl poți face!

Așadar, fii plin de energie pentru Dumnezeu!

13 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Păzește luna Abib și ține Paștele Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Abib te‑a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit.

Deuteronom 16.1; 1 Corinteni 5.7

Prima menționare a unei luni calendaristice în Biblie o găsim în Exod 13.4, când Moise îi vorbește lui Israel despre plecarea din Egipt. În capitolul precedent, Iahve le spusese lui Moise și lui Aaron că Abib avea să fie prima lună din calendarul lor (Exod 12.1,2).

Semnificația eliberării pe care Domnul o lucra pentru Israel este reflectată în schimbarea calendarului lor. Există câteva evenimente remarcabile în această lună, care au legătură cu eliberarea. În cea de‑a zecea zi, mielul de Paște trebuia adus în fiecare casă, apoi trebuia înjunghiat în a paisprezecea zi. Urma imediat sărbătoarea Azimelor, care dura până în a douăzeci și una zi a lunii.

După aproximativ o mie cinci sute de ani, Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit în timpul sărbătorii de Paște, împlinind o eliberare cu mult mai măreață. Cei care Îl acceptă ca înlocuitor al lor sunt mântuiți prin sângele Lui de judecata dreaptă a lui Dumnezeu.

La scurt timp după Paște și sărbătoarea Azimelor venea sărbătoarea celor dintâi roade, când cei din popor aduceau cea dintâi parte din recolta de orz. Această sărbătoare vorbește despre învierea Domnului Isus: „Cel dintâi rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui“ (1 Corinteni 15.23).

Israeliții nu cunoșteau profunzimile semnificațiilor acestor evenimente, dar însuși faptul că ele aveau loc în cea dintâi lună îi ajuta să înțeleagă cât de importante erau. Cât despre noi însă, care cunoaștem adevărul, aceste evenimente trebuie să fie de cea mai mare importanță. De aceea, viața noastră să aibă ca centru Persoana și lucrarea lui Hristos!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca și cum ar fugi un om dinaintea leului, și l‑ar întâmpina un urs; sau ar intra în casă și și‑ar sprijini mâna de perete, și l‑ar mușca un șarpe!

Amos 5.19

Asediul Constantinopolului

Acest verset din Amos ne vorbește despre un om care, scăpând dinaintea leului, este întâmpinat de un urs. Apoi, fiind în presupusa siguranță a casei, este mușcat de un șarpe. Moartea pândește acolo unde probabil nici nu ne‑am fi gândit. În anul 1452, când armata otomană asediază Constantinopolul, soldații Imperiului Roman de Răsărit din preajma ultimului împărat bizantin, Constantin al XI‑lea (1404‑1453), luptă mânați de curajul disperării. În zadar! Pierd bătălia și, odată cu ea, orașul cu inestimabilele sale opere de artă. Cărțile purtând înțelepciunea secolelor sunt distruse, arse și jefuite.

Dar de ce oare a căzut orașul? Pentru că uitaseră de kerkaporta, o mică ușă laterală din zid! Deoarece această poartă nu avea nicio importanță militară strategică, au uitat de ea. Nu era zăvorâtă, nici încuiată! Prin ea a intrat inamicul în oraș, la început prudent, suspectând o ambuscadă, apoi neîncrezător, apoi îndrăzneț, iar la sfârșit victorios. Un mic act de nepăsare, de indiferență – și moartea cotropește cetatea…

Câte relații sunt astăzi distruse de un singur act: un click pe internet, o ieșire în oraș, o plăcere la fel ca cea de la început când, „prin neascultarea unui singur om“, Adam, păcatul a intrat în lume și a fost transmis tuturor oamenilor (Romani 5.19)! Toți am devenit păcătoși. Acesta este momentul în care moartea a intrat în lume. Dar există și opusul: minunea harului lui Dumnezeu! Este Ușa către viață: „Tot așa, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți“.

Citirea Bibliei: Geneza 6.1-12 · 1 Petru 3.8-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 9:1-18

Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu“, şi care „era Dumnezeu“, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li‑L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi‑a construit casa“ (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi‑a ridicat cort printre noi“), este totodată Înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi“ (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă Înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui“, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.

Învăţătura Înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă! Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.

În lume, o altă voce caută să‑i „abat㓠pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea Înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului“ (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).

SECRETUL SUCCESULUI  | Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință… au stins puterea focului…” (Evrei 11:33-34)

Așa-numitul „secret” al succesului nu este deloc un secret! Cheia este pur și simplu să te ridici când viața te-a doborât și să iei cu tine în viitor lecțiile pe care le-ai învățat.

Vorbind despre eroi precum Samson și David, Biblia spune: „au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.” (Evrei 11:34)

Să nu uităm că acești oameni nu au fost întotdeauna puternici, dar au devenit puternici. Nu au câștigat fiecare bătălie, dar au continuat să le câștige pe cele care contau, prin credință.

În 1928, un bărbat de treizeci și trei de ani pe nume Paul Galvin s-a trezit din nou în fața eșecului. Până în acel moment, el eșuase de două ori în industrie, concurenții săi forțându-l să renunțe la ultima sa afacere în domeniul bateriilor de stocare. Convins însă în continuare că ideea lui era remarcabilă, Galvin a participat la licitația propriei afaceri. Și cu cei 750 de dolari pe care a reușit să-i strângă, a răscumpărat partea din inventar care conținea eliminatorul de baterii. Cu acesta, a construit o nouă companie, una care a avut succes, una din care s-a retras în cele din urmă și una care a devenit un nume cunoscut: Motorola – despre care probabil că ai auzit.

Inovatorul în afaceri Roger von Oech a spus: „Nu uita de cele două beneficii ale eșecului: în primul rând, dacă eșuezi, descoperi ce nu funcționează; și în al doilea rând, eșecul îți oferă ocazia de a încerca o nouă abordare! Majoritatea oamenilor consideră succesul și eșecul ca fiind opuse, dar ambele sunt produse ale aceluiași proces!” Eșecul este o întârziere, nu o înfrângere. Toți facem greșeli, în special cei care acționăm. Doar atunci când nu mai ești dispus să înfrunți eșecul, încetezi să mai înveți, încetezi să mai crești și încetezi să mai ai succes.

Așadar, dacă eroii din Biblie au făcut „mari isprăvi”, „prin credință” și tu poți!

9 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească și a împărățit treizeci și unu de ani în Ierusalim.

2 Cronici 34.1

Împăratul Iosia (1)

Iosia avea opt ani când a ajuns împărat. Din 2 Împărați 23 aflăm câtă idolatrie domina timpurile când s‑a născut el. Iosia însă, în ciuda împrejurărilor nefavorabile în care s‑a născut și a crescut, a fost un împărat bun, ultimul împărat bun al lui Iuda. Vom privi în continuare la câteva trăsături ale sale, încercând să desprindem lecții spirituale pentru viața noastră.

În primul rând, trezirea spirituală lucrată prin Iosia a început cu ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (2 Cronici 34). În al doilea rând, pentru a se manifesta o trezire, trebuie să existe mai întâi foame spirituală – Iosia „a început să‑L caute pe Dumnezeul tatălui său, David“ (versetul 3). În al treilea rând, trezirea spirituală nu se poate întreține decât dacă stăm legați de Cuvântul lui Dumnezeu (versetele 8‑21). În al patrulea rând, există un răspuns spiritual atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este vestit cu claritate (versetele 29‑33), lucru care produce unitate în poporul lui Dumnezeu. În al cincilea rând, o trezire spirituală reală este rezultatul lucrării spirituale reale făcute în inimile celor din poporul lui Dumnezeu. Paștele a fost sărbătorit, iar Domnul Și‑a avut din nou locul cuvenit în mijlocul poporului Său.

Toate acestea au avut loc fiindcă acest tânăr de șaisprezece ani a început să privească lucrurile cu seriozitate înaintea Domnului. Când a ajuns la vârsta de douăzeci de ani, Iosia a început să înlăture cu credincioșie tot ceea ce nu‑L onora pe Dumnezeu (versetul 3). La vârsta de douăzeci și șase de ani, Iosia era deja implicat în restaurarea spirituală și fizică a casei Domnului (versetele 8‑10).

Iosia este un exemplu pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu ne poate folosi pe fiecare, indiferent de vârsta pe care o avem, chiar și în cele mai negre timpuri, pentru a lucra o trezire spirituală. Totul este să fim gata, în întregime predați Cuvântului și voii Sale.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu vi se tulbure inima! Voi credeți în Dumnezeu; credeți și în Mine!

Ioan 14.1

Să nu vi se tulbure inima!

Domnul Isus le făcuse cunoscut ucenicilor că unul avea să‑L trădeze, că altul urma să se lepede de El și, de asemenea, că El Însuși urma să Se înalțe la cer. Este greu să ne imaginăm că, înainte de moartea lui Isus, printre cei doisprezece se afla unul pe care Domnul îl numește „fiul pierzării“. Iuda Iscarioteanul: un ucenic fals în mijlocul ucenicilor adevărați! Legătura lui pur exterioară cu Isus nu l‑a schimbat și nu l‑a putut mântui. Toate aceste vești apăsau greu. Evenimentele care urmau își aruncau umbra întunecată asupra inimilor lor, astfel că ei erau deosebit de întristați și de tulburați.

Rugăciunea Domnului are în continuare un scop: ca ucenicii Lui să aibă parte de propria Sa bucurie. Cu cât cei credincioși devin mai conștienți de dragostea Tatălui lor ceresc, cu atât bucuria lor va crește. Prin urmare, Domnul le spune: „Să nu vi se tulbure inima“. Cine altul decât El putea rosti astfel de cuvinte mângâietoare, într‑un moment atât de greu? Ei credeau într‑un Dumnezeu pe care niciodată nu‑L văzuseră. Fiindcă Hristos urma să plece la Tatăl, acest lucru trebuia să fie valabil și în privința Lui: „Credeți și în Mine“. Ei nu aveau să‑L mai vadă, însă trebuia să rămână uniți cu El prin credință. Astfel, ca Om în gloria cerească, El urma să devină sursa puterii și sprijinul inimii lor.

Aceste cuvinte ni se aplică și nouă. Când inimile noastre sunt zdruncinate de diverse evenimente sau experiențe, putem privi prin credință la Domnul Isus și putem găsi în El o adevărată mângâiere. Chiar dacă toți ne dezamăgesc, chiar dacă lumea ne ispitește, chiar dacă piere orice sprijin pământesc, Hristos glorificat rămâne sursa continuă a credinței noastre.

Citirea Bibliei: Geneza 4.1-16 · 1 Petru 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 6:20-35

Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i‑a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20‑22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept“ (Efeseni 6.1), ci şi „plăcut în Domnul“ (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.

La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu…” (Coloseni 1:10)

Pentru a crește, trebuie să te dedici acestui proces. Fie că este vorba despre cariera sau căsnicia ta, despre slujirea sau umblarea ta cu Dumnezeu, odată ce te dedici creșterii și dezvoltării, și unui stil de viață sănătos, acest lucru devine normal pentru tine. Și îți dai seama când nu faci progrese – ceva lipsește!…

Se spune că pianistul polono-american Arthur Rubinstein refuza să asculte înregistrările propriilor interpretări. Chiar și la doar câteva luni după ce le înregistra, era nemulțumit de ceea ce auzea. De ce? Pentru că el între timp se schimbase – se perfecționa continuu, pe când înregistrările sale nu!

Oprește-te și gândește-te la lucrurile ne-negociabile din viața ta. Pentru ce ești dispus să trăiești și pentru ce ești dispus să mori? Notează ce vrei să păstrezi cu orice preț și explică simplu, clar și ferm de ce… Iar după ce ai făcut toate acestea, uită-te pe listă și vezi ce trebuie să schimbi… roagă-te, apoi apucă-te de lucru! Iată cum s-a raportat apostolul Pavel la creștinii din Colose: „Nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.” (Coloseni 1:9-12).

Chiar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

8 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru mine, a trăi este Hristos!

Hristos este totul și în toți.

Filipeni 1.21; Coloseni 3.11

Ce diferență între un om care umblă în întuneric și un om care stă în lumina strălucitoare a prezenței lui Dumnezeu, avându‑L pe Hristos ca dreptate a sa și făcând parte din Mireasa cerească! Cei care Îl cunosc pe Hristos văd o așa plinătate și prospețime în dragostea Sa, încât numai gândul la El le pune în mișcare toate afecțiunile. Iar când este vorba de ceea ce se află în El, descoperim că nici măcar a zecea parte nu ni s‑a spus.

Dacă nu ne ținem privirea ațintită asupra lui Hristos în cer, căile noastre nu vor fi ale unor oameni cerești. Însă, când facem acest lucru, atunci Hristos, nu gloria Sa, ne va atrage inimile și ne va umple de bucurie. Dacă ne preocupăm cu El, binecuvântarea se va revărsa în sufletele noastre, făcând ca cerul să ne devină casă. Hristos este acolo, și tot acolo este și cetățenia noastră. Îl avem noi oare pe El înaintea ochilor ca pe o ușă deschisă, ca pe o fântână a binecuvântării? Putem noi oare ca, spunând «Tot ceea ce Hristos este și tot ceea ce El are este al meu», să facem aceasta fără să fim umpluți de o bucurie negrăită și plină de glorie?

Dacă ne vom dezlipi inimile de lucrurile de pe pământ și ne vom preocupa cu Hristos, vom găsi atâtea lucruri minunate nu numai despre El, ci și în El. Ne bucurăm noi când ne gândim că am fost apucați de El și că este ceva în inima Lui care ne privește pe fiecare personal? Cei dintâi creștini au avut această bucurie negrăită și plină de glorie. O ai și tu? O am și eu? Se învârte inima mea doar în jurul lui Hristos ca unic Obiect al vieții mele? „Pentru mine, a trăi este Hristos!“

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă M‑ați fi cunoscut pe Mine, L‑ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu; și de acum Îl cunoașteți și L‑ați văzut.

Ioan 14.7

Nu Îl putem vedea pe Dumnezeu fără Isus!

Mulți oameni se înșală, crezând că pot avea o relație cu Dumnezeu fără să aibă nevoie de Isus. Aceasta este o iluzie gravă și nu corespunde adevărului. Cei care cred că nu au nevoie de Isus au o idee greșită despre Dumnezeu. Dacă vrei să știi Cine este Dumnezeu și că ești acceptat de El, nu poți trece peste Isus: „Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut“ (Ioan 1.18).

Dar pe cine vedem noi în Omul Isus Hristos? Vedem în El doar pe fiul lui Iosif, tâmplarul – așa cum credeau mulți în acea vremea? Sau El este doar Mesia pentru poporul Israel – așa cum credeau ucenicii? Aceasta ar fi insuficient!

Este posibil să „umblăm“ cu Isus de mult timp, dar să nu‑L fi recunoscut cu adevărat. Dumnezeu S‑a revelat pe Sine în Fiul Său tocmai pentru ca noi să‑L putem cunoaște „pe Cel adevărat“ (1 Ioan 5.20). Isus este Fiul etern al lui Dumnezeu! Când Domnul spune „Cine M‑a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl“, El nu Se referă la vederea fizică, ci la credință. A privi dincolo de forma exterioară și a‑L vedea pe Fiul lui Dumnezeu prin credință înseamnă a‑L vedea pe Dumnezeu Tatăl, deoarece Fiul este revelația perfectă a Tatălui. Faptul că Isus este de aceeași natură cu Dumnezeu Tatăl – El în Tatăl și Tatăl în El – este un adevăr pe care nu îl putem explica. Dar o credem, pentru că El a spus‑o.

Citirea Bibliei: Geneza 3.14-24 · 1 Petru 1.17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 6:1-19

„A te pune chezaş“ pentru cineva înseamnă a întări mărturia despre acea persoană că ea prezintă garanţie în dreptul angajamentelor pe care şi le‑a luat. Deşi porneşte de la un sentiment aparent bun, Dumnezeu urăşte acest gen de chezăşie: în primul rând, pentru că exprimă încrederea în om, iar în al doilea rând, pentru că se angajează în mod nechibzuit viitorul, care nu‑I aparţine decât Lui (Ieremia 17.5; Iacov 4.13,14).

Versetele 6‑8îi îndeamnăpe cei leneşi să facă o vizită la furnicar. Ce lecţii utile putem învăţa de la acest mic popor muncitor: hărnicie, perseverenţă, prudenţă, ordine, întrajutorare, disciplină de bunăvoie! Niciuna nu stă degeaba, iar dacă povara uneia este prea grea, o tovarăşă îi vine repede în ajutor. Să învăţăm şi noi să luăm seama la exemplele vii pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie ici şi colo în creaţia Lui!

După ce am înţeles din cap. 4 şi 5 că mădularele celui credincios trebuie păzite şi sfinţite în totalitate pentru Dumnezeu (4.21‑27; 5.1,2), în cap. 6 (v. 12‑19) vedem cum mădularele omului firesc sunt puse în slujba răului. La fel a fost şi starea noastră pe când eram robi ai păcatului, dar am fost eliberaţi! Şi tot Romani 6.18 şi 19, care ne aminteşte acest mare adevăr, ne îndeamnă cu tărie să ne punem de acum mădularele în slujba dreptăţii, dându‑le, ca roabe, pentru sfinţire.

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!…” (Psalmul 139:23)

Schimbarea trebuie să aibă loc în interiorul tău, înainte de a se produce în exteriorul tău…

Într-o veche bandă desenată Peanuts, Lucy îi spune lui Charlie Brown că ar vrea să schimbe lumea. Charlie o întreabă: „De unde ai începe?” În stilul ei caracteristic, Lucy răspunde: „Aș începe cu tine!” Gândește-te la lucrul acesta în felul următor: când avem probleme conjugale, uneori ne rugăm: „Doamne, ajută-l pe soțul meu să se schimbe!” Dar poate că lucrurile se vor îmbunătăți când vei fi dispusă să te rogi: „Doamne, ajută-mă să mă schimb eu!” Schimbarea atmosferei și a dinamicii din casa ta începe de obicei cu schimbarea propriilor acțiuni și reacții.

Biblia ne îndeamnă: „fiţi… miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.” (1 Petru 3:8-9) Când nu ne place ceva, vrem ca toată lumea să se schimbe – în afară de noi! Adevărul este că suntem rezistenți la schimbare.

În romanul „Grădina secretă”, scriitoarea Frances Hodgson Burnett scria astfel: „La început, oamenii refuză să creadă că se poate face ceva nou, apoi încep să spere că se poate, apoi văd că se poate face – apoi se face… și toată lumea se întreabă de ce nu s-a făcut cu secole în urmă?!”

Pentru a putea schimba lumea din jurul tău, trebuie mai întâi să te schimbi pe tine însuți! David s-a rugat (Psalmul 139:23-24): „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!” Pe măsură ce începi să te schimbi în bine, ceilalți vor observa și vor reacționa în consecință.

Așadar, vino înaintea lui Dumnezeu cu inima deschisă și roagă-te, astăzi, în felul acesta: „Doamne, fă ca schimbarea pe care o caut să înceapă în mine!”

7 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și robii i‑au spus: „Vrei deci să mergem și să o adunăm?“. Dar el a spus: „Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: culegeți întâi neghina și legați‑o în snopi, ca să fie arsă; iar grâul adunați‑l în grânarul meu“.

Matei 13.28‑30

Copiii lui Dumnezeu stau în har (Romani 5.2; 1 Petru 5.12), de aceea ei nu sunt destinați să exercite judecata; îngerii Săi vor face aceasta. „Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, pentru ca nici măcar un singur fir de grâu să nu fie prejudiciat – «Lăsați‑le să crească amândouă împreună! Lăsați ceata mică a celor care Îmi aparțin să se dezvolte nestingherit, până ce Eu voi aduce judecata asupra fiilor celui rău!».

Desigur, Dumnezeu este „îndurător și plin de milă, încet la mânie și plin de bunătate“ (Psalmul 103.8). Noi uităm câteodată această trăsătură, de a fi încet la mânie. Datorită celor drepți, El întârzie judecata asupra celor nelegiuiți. După ce Dumnezeu Însuși a închis ușa după Noe, El Și‑a arătat îndelunga Sa răbdare, așteptând încă șapte zile până să aducă apele pe pământ (Geneza 7.4,10,16). Deși hotărâse nimicirea Sodomei, Dumnezeu le‑a spus îngerilor care urmau să aducă judecata să‑l înștiințeze pe Lot că El nu va acționa până când Lot nu va ajunge într‑un loc sigur (Geneza 19.22). Curva Rahav a fost scoasă din Ierihon de către iscoade înainte ca cetatea să fie arsă prin foc (Iosua 6.22). Rămășița iudaică, de asemenea, va fi îndemnată să fugă în munți înainte ca Ierusalimul să fie distrus (Matei 24.16).

Toate acestea mișcă inima noastră. Astăzi, Duhul Sfânt locuiește în Adunare și El „oprește“ dezvoltarea deplină a răului și judecata asupra lui (2 Tesaloniceni 2.7). Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți (1 Timotei 2.4). De aceea trebuie să considerăm îndelunga‑răbdare a Domnului nostru ca fiind mântuire (2 Petru 3.15) și să nu o răstălmăcim ca fiind indiferență sau slăbiciune. Astăzi, Dumnezeu nu este preocupat cu judecata. El lucrează în har și îi cheamă pe oameni afară din lume, pentru a‑i conduce din întuneric la lumina Sa minunată.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Știți unde Mă duc și știți și calea“. Toma I‑a zis: „Doamne, nu știm unde Te duci; cum putem ști calea?“. Isus i‑a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.

Ioan 14.4‑6

Enigma lui Toma

Isus le‑a făcut cunoscut ucenicilor Săi destinația călătoriei lor: casa în care locuiește Dumnezeu Tatăl. Niciun copil al lui Dumnezeu nu a ajuns încă în această casă veșnică. Acest lucru nu se va întâmpla până când Domnul nu va veni și nu îi va răpi la Sine pe toți cei răscumpărați (conform 1 Tesaloniceni 4.16,17). Dar Domnul este preocupat ca cei credincioși să Îl cunoască pe Tatăl și să aibă încă de aici și de acum o relație cu El – înainte de a ajunge în casa Sa.

Toma este copleșit, căci gândurile sale sunt limitate la așteptările evreilor. El vede în Isus pe Mesia promis lui Israel și așteaptă ca El să împlinească promisiunile lui Dumnezeu făcute poporului evreu pentru acest pământ și pentru împărăție. Însă Toma Îl întreabă pe Domnul. Și, așa cum se întâmplă adesea, răspunsul lui Dumnezeu depășește cu mult întrebarea celui care se află în dilemă.

Întâi Domnul Se prezintă ca fiind Calea, drumul către Tatăl. Fără credința în Isus, nimeni nu poate veni la Tatăl și la casa Tatălui: „Oricine Îl tăgăduiește pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl“ (1 Ioan 2.23). Apoi Se prezintă ca fiind Adevărul. Într‑o vreme în care oamenii consideră opiniile diametral opuse ca fiind în egală măsură și corecte și valide, am putea fi ofensați de o astfel de afirmație absolută. Dar oricine vrea să știe adevărul referitor la cine este Dumnezeu, cine este omul și cine este diavolul găsește răspunsul la Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, Domnul Se prezintă ca fiind Viața – nu viața naturală, ci viața care ne permite să‑L cunoaștem pe Dumnezeu, acum și pentru totdeauna, și să trăim cu El.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:20-27; 5:1-23

Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să‑ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu‑ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi‑au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nicio lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină“, a celui care şi‑a dat anii „celui nemilos“ (v. 9). I‑am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.” (Filipeni 3:8)

Trebuie să fii dispus să plătești prețul schimbării! Dramaturgul și scenaristul Sidney Howard a spus: „Jumătate din a ști ce vrei înseamnă a ști la ce trebuie să renunți înainte de a obține acel lucru!” Schimbarea te costă întotdeauna, dacă nu în bani, atunci în timp, creativitate și energie. De fapt, dacă nu te costă nimic, probabil că nu este o schimbare reală!

Când te gândești cum să faci schimbările necesare în viața ta pentru a te dezvolta și a crește, este important să calculezi costul schimbării în comparație cu costul rămânerii la același nivel. Asta înseamnă că trebuie să-ți faci temele.

Schimbarea aduce creștere. Dar poate aduce și durere, mai ales când înseamnă să renunți la unele lucruri, pentru a îmbrățișa altele! Cât vor costa cu adevărat schimbările pe care ți le dorești?

Apostolul Pavel s-a exprimat astfel: „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” (Filipeni 3:8-12)

Întrebarea este: cât de mult dorești să te schimbi? Și, chiar ești dispus să plătești prețul? Acesta este Cuvântul de astăzi al lui Dumnezeu pentru tine – răspunde-I!