Mana Zilnica

26 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În strâmtorarea mea L‑am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și din templul Său El a auzit glasul meu și strigătul meu a ajuns la urechile Sale.

2 Samuel 22.7

Istoria poporului Israel este dată pentru învățătura noastră. Citind diferitele întâmplări din Vechiul Testament, vedem cât de mult își găsesc ele aplicație la experiențele din viața noastră. Și noi, creștinii, avem momente mai bune și momente mai puțin bune în viață, la fel cum a fost cu poporul Israel.

Pentru a intra în țara promisă, Dumnezeu le‑a dat israeliților un conducător în persoana lui Iosua, care a fost o imagine a lui Hristos. În timpul în care Iosua a fost printre ei, israeliții I‑au slujit Domnului. Această stare bună s‑a extins cu o generație, fiindcă existau încă bătrânii care fuseseră în jurul lui Iosua și care erau martori oculari ai lucrărilor lui Dumnezeu (Iosua 2.7).

Apoi „toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s‑a ridicat după ei o altă generație, care nu‑L cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel. Și fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit baalilor“ (Judecători 2.10,11).

De șapte ori citim în cartea Judecători că fiii lui Israel au făcut ce era rău în ochii Domnului. Atunci El i‑a dat în mâinile vrăjmașilor lor, dar nu pentru a Se răzbuna, ci pentru a‑i aduce la pocăință și pentru a‑i întoarce la Sine. Ei, aflați la ananghie, strigau la Domnul, iar El îi asculta. Partea minunată a acestor relatări este văzută în felul în care răspundea Dumnezeu. El Își demonstra bunătatea nemărginită și nu‑i abandona.

Poate că și noi ne aflăm în împrejurări dificile, din cauza deciziilor nepotrivite pe care le‑am luat, însă Dumnezeu dorește să strigăm la El. Nu contează cât de mult am rătăcit, El vrea să ne primească înapoi. „Eu spuneam în neliniștea mea: «Sunt secerat dinaintea ochilor Tăi!». Totuși, Tu ai auzit glasul cererilor mele când am strigat către Tine“ (Psalmul 31.22).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Sultanul miliardar

Cu o avere personală estimată la douăzeci de miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah este considerat al doilea cel mai bogat monarh. El este conducătorul statului Brunei, de pe insula Borneo, și locuiește în cel mai mare palat de pe pământ, având o mie opt sute de camere și o suprafață totală locuibilă de două sute de mii de metri pătrați. Sultanul deține de asemenea numeroase proprietăți în lume, unele dintre ele în Anglia. Odată a cumpărat o casă în Surrey, fără să o vadă dinainte. La prima sa călătorie către această proprietate, aflat în mașina sa, el mergea în urma altei mașini care trebuia să‑l ducă la destinație. Sultanul însă a pierdut contactul cu mașina din fața lui și a mers fără să știe pe unde să o ia vreme de două ore și jumătate. A ajuns astfel la concluzia că a deține o casă care era atât de greu de găsit nu merita, de aceea a vândut‑o fără să stea pe gânduri.

O bogăție complet diferită și infinită era la dispoziția Fiului lui Dumnezeu, în gloria cerească. Iar El n‑a procedat așa cum fac cei bogați din această lume, ci S‑a făcut sărac de bunăvoie, pentru a ne putea mântui pe noi din sărăcia și pierzarea spirituală. A luat asupra Lui sărăcia extremă atunci când a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi. Doar dragostea nețărmurită și harul infinit puteau fi motivele pentru acest lucru. Fiul lui Dumnezeu dorește să împărtășească bogățiile Sale cu noi. Jertfa Lui ispășitoare este temelia pentru aceasta. Acum este timpul când oricine poate apuca această bogăție prin întoarcerea la Dumnezeu. Nimeni n‑a regretat vreodată un asemenea pas.

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 27:1-23

Nu mai puţin de şase capitole îi sunt necesare lui Iov pentru a‑şi dovedi propria dreptate. Sunt multe, dar, în acelaşi timp, insuficiente! Dacă ar fi avut o sută, tot nu i‑ar fi fost suficiente, de vreme ce nimic din ce vine de la om nu poate avea greutate în balanţa justiţiei divine. Privită din altă perspectivă, îndreptăţirea este lucru înfăptuit în întregime şi dincolo de propriile sale eforturi.

Observăm că actul îndreptăţirii de sine îl conduce implicit pe Iov la a‑L acuza pe acest Dumnezeu care l‑a lovit pe nedrept (comp. cu cap. 40.8). Mai mult, el îşi permite să‑I facă reproşuri pe faţă Celui Atotputernic care „i‑a înlăturat dreptul“ şi care îl chinuia fără motiv (v. 2).

Această atitudine dezvăluie mândrie. „Ţin cu tărie la dreptatea mea… – spune Iov – inima mea nu‑mi reproşează niciuna din zilele mele“ (v. 6). Dar ce răspunde Cuvântul lui Dumnezeu? „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi“ (1 Ioan 1.8). De altfel, dacă propria noastră inimă nu ne mustră cu nimic, aceasta nu înseamnă că suntem fără păcat. Dumnezeu este mult mai sensibil în perceperea răului decât sunt conştiinţele noastre (1 Corinteni 4.4). În penumbră, hainele noastre ne pot părea curate, în timp ce în plin soare (cel al luminii lui Dumnezeu) iese la iveală şi cea mai mică pată (Proverbe 4.18).

ÎL IUBEȘTI PE DOMNUL? | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu…?” (Ioan 21:15)

Pastorul Reimar Schultze, supraviețuitor al Holocaustului, spunea: „Cu cât suntem mai conștiincioși, cu atât mai mult ne ducem la culcare cu sentimentul că am ratat din nou evazivul 100%. Mulți sfinți prețioși cad în această capcană, pierzând bucuria Domnului și pacea care întrece orice pricepere. Cu toții cunoaștem mărturiile câtorva dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu. Mulți dintre ei, au ajuns – ca noi – în mocirla autoînvinovățirii!” Moise s-a simțit total nevrednic și incapabil să elibereze Israelul din Egipt.

Tu, cum te simți? De câte ori te-a chemat Dumnezeu să faci ceva și n-ai spus și tu la fel: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exodul 3:11) Crezi că știi mai multe decât Cel care te-a chemat?

David ne spune de-a lungul psalmilor că Dumnezeu este atotputernic și omniprezent; că El nu-Și ia niciodată ochii de la noi. Apoi tot David vine și spune: „Sunt vierme, nu om…” (Psalmul 22:6) și „Sunt uitat de inimi ca un mort” (Psalmul 31:12)…

Ilie era atât de deprimat încât a strigat: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul…” (1 Împărați 19:4)

Iov a blestemat ziua în care s-a născut, dar Biblia îl numește un om „fără prihană şi curat la suflet”, care Îl respecta pe Dumnezeu (Iov 1:1)…

Fiecare avem asemenea stări sufletești, pe culme sau în vale, nu-i așa?! Pastorul Schultze continuă: „Măsurarea valorii noastre în fața lui Dumnezeu în funcție de performanțele noastre va continua să ne amenințe până la sfârșitul veacurilor. Refuz categoric să mă culc trecând totul printr-o grilă de verificare a modului în care m-am descurcat. Prefer să-mi pun întrebarea pe care Isus i-a pus-o lui Petru: „Îl iubesc pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea și puterea mea?”

Acesta este singurul test pe care vreau să mi-l dau la sfârșitul zilei. Este cel care contează cel mai mult!” Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Mă iubești tu… pe Mine?!”

25 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă.

Levitic 6.25

Când venim înaintea lui Dumnezeu cu o jertfă pentru păcat, El știe că avem tendința să uităm ce a făcut Domnul Isus pentru noi, deoarece ne preocupăm cu păcatele noastre. Acest pericol este unul real. Nu am trăit cu toții experiența aceasta, mai ales în prima perioadă de după întoarcerea la Dumnezeu, deși știam că păcatele ne fuseseră iertate? Cât de dezamăgiți am fost deseori de noi înșine, căci am văzut așa de multe greșeli! Ne‑am gândit, probabil, că am păcătuit chiar mai mult decât înainte. Nu, nu am păcătuit mai mult decât înainte, numai că acum recunoaștem păcatul, iar înainte nu‑l recunoșteam! Nu ne‑am întrebat și noi cu nedumerire: «Sunt cu adevărat credincios? Mă poate primi Dumnezeu așa? Imposibil ca cineva care s‑a întors la Dumnezeu să se poarte astfel!»? Însă Dumnezeu spune: «Adu jertfa pentru păcat, astfel ca, prin aceasta, să vezi cât de îngrozitor este ceea ce tocmai ai făcut, încât Domnul Isus a trebuit să sufere. Însă adu jertfa pentru păcat în locul unde era sacrificată arderea‑de‑tot, ca să vezi, în același timp, că Domnul Isus a înfăptuit lucrarea într‑un mod așa de minunat, încât nu numai că acest păcat a fost șters dinaintea dreptului Dumnezeu, ci și că El M‑a slăvit nespus de mult».

Aceasta înseamnă, în imaginea jertfei pentru vină, că El a plătit pe deplin vina noastră și a adăugat, pe deasupra, a cincea parte, așa încât Dumnezeu este mai mult decât satisfăcut. Ce realitate minunată! Noi venim cu inimile adânc lovite și conștienți de ceea ce am făcut și de cât de răi suntem din fire; apoi Dumnezeu spune: «Privește la Domnul Isus ca Ardere‑de‑tot. El a făcut mult mai mult decât să pună totul în ordine, căci El a plătit și a cincea parte». Atunci, cu toată smerenia și cu toată pocăința, dar și cu tristețe cu privire la ceea ce noi am făcut și suntem, va fi totuși bucurie în inima noastră că El le‑a făcut pe toate bine.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci i‑a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede“.

Ioan 4.48

„Du‑te! Fiul tău trăiește“

Domnul Isus Hristos a făcut minuni oriunde a fost primit. Când Se afla în Galileea, un om al cărui fiu era pe moarte a călătorit aproximativ 30 de kilometri și a venit la Isus, pentru că spera să găsească ajutor la El. Domnul însă l‑a pus la încercare: „Dacă [voi, oamenii,] nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede“. De ce oare i‑a spus acestea? Nu vedea El dificultatea în care se afla acest tată? Cu siguranță o știa, dar intenția Lui era ca acest părinte să‑și bazeze credința nu pe minuni, ci pe Cuvântul Lui!

În necazul său, tatăl și‑a repetat cererea: „Doamne, coboară înainte ca fiul meu să moară“. Atunci Isus i‑a răspuns: „Du‑te! Fiul tău trăiește“. Tatăl a pornit imediat spre casă, crezând deplin ceea ce i‑a spus Mântuitorul. A doua zi, slujitorii lui l‑au întâmpinat exact cu aceste cuvinte: „Fiul tău trăiește“. El se făcuse sănătos cu o zi înainte, chiar când Isus îi spusese: „Du‑te! Fiul tău trăiește“. Prin ascultarea credinței tatălui, fiul s‑a făcut sănătos. Ulterior, el și familia lui au crezut în Domnul Isus.

Isus Și‑a dezvăluit slava Sa de Domn al Vechiului Testament: „Eu sunt Domnul care vă vindecă“ (Exod 15.26). Și astăzi El eliberează pe oricine crede în Cuvântul Său. Credința pune inimile noastre în contact direct cu bogățiile nelimitate ale lui Dumnezeu. El face tot ce a promis și isprăvește tot ce a început. Acestui Mântuitor Îi putem spune lucruri pe care nu le putem împărtăși cu nimeni. Bucuria Lui este să ne încurajeze ori de câte ori avem nevoie. Să ne adăpăm din izvoarele Sale inepuizabile! Ce mare victorie trăiește acest tată după o așa mare încercare!

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 25:1-6; 26:1-14

Bildad înseamnă Ťfiu al contestaţiei (al contrazicerii)ť. Este un nume pe care, în adevăr, şi‑l merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să‑i înveţe, răbdător, corectându‑i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc… “ (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.

După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte n‑au reuşit să‑l convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât i‑au adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?

Nici inima lui Iov n‑a fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire, … dar degeaba, … şi mângâietori, dar n‑am găsit niciunul“ (Psalmul 69.20).

Departe de a‑l linişti pe Iov sau de a‑l ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi l‑au condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează într‑un lung şi dezolant monolog.

SĂ ȘTII CÂND SĂ RENUNȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Perseverența, determinarea, dedicarea și recunoașterea „momentului potrivit” sunt toate calități lăudabile, fie că este vorba de a-ți face timp pentru a te ruga și a citi în fiecare zi, fie de a lua cina cu familia sau a găsi un loc de muncă mai bun, fie că te-ai hotărât să scapi de câteva kilograme acumulate în timp etc. Dar este la fel de important să recunoaștem „momentul potrivit” pentru a renunța la urgența generată de noi înșine și la lucrurile care ne împiedică să trăim „viața din belșug” (Ioan 10:10). Biblia ne spune să „dăm la o parte orice piedică…” (Evrei 12:1) Nu prea știi cum să începi?

Un profesor oferea următoarea sugestie: „Du-te la magazinul de bricolaj și cumpără o piatră plată de terasă care să încapă în servietă sau în poșetă. Apoi ia un marker și scrie pe piatră toate temerile și premisele care te împiedică să te bucuri de viață. Ia-o cu tine oriunde mergi… când mănânci, lucrezi, te uiți la televizor, faci duș, dormi… Îi simți apăsarea? E greu să faci ceva atunci când mușchii tăi lucrează peste program, cărând toată această greutate suplimentară. La sfârșitul celei de-a doua zile (dacă reziști atât de mult!), ia piatra, revizuiește lista și ia decizia conștientă de a renunța la grijile și poverile care îți secătuiesc energia. Apoi ieși afară și așază piatra lângă ușa de la intrare. Vezi cât de lejer te simți? Cât de ușor îți este acum să faci lucrurile? Înainte de a pleca de acasă în fiecare zi, uită-te o clipă la piatra ta… apoi întoarce-te și pleacă liniștit!”

Asta înseamnă „să-ți încredințezi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22) Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi.

24 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine însetează să vină; și oricine vrea, să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.17

Niciun om n‑are vreo scuză. Dumnezeu le va spune tuturor celor care au respins evanghelia Sa: „Eu am vrut, […] dar voi n‑ați vrut“ (Matei 23.37). În Scriptură nu există predestinare la pierzare. Dumnezeu n‑a hotărât mai dinainte ca vreo făptură a Lui să meargă în pierzare. Focul cel veșnic este pregătit pentru diavol și pentru îngerii lui (Matei 25.41). Oamenii se grăbesc însă într‑acolo. „Vasele mâniei“ sunt pregătite pentru pierzare nu de către Dumnezeu, ci de către ele însele (Romani 9.22). Toți cei care vor merge în cer Îi vor mulțumi lui Dumnezeu pentru aceasta. Toți cei care vor fi în iad se vor acuza pe ei înșiși pentru aceasta.

Mai mult, trebuie să ne amintim că păcătosul nu are nimic de‑a face cu planurile eterne ale lui Dumnezeu. Ce poate el cunoaște despre ele? Nimic! El are însă de‑a face cu dragostea manifestată a lui Dumnezeu, cu îndurarea Lui vestită și cu vestea bună a harului. Suntem încredințați că, atâta vreme cât vor răsuna cuvintele glorioase: „Oricine vrea, să vină și să ia apa vieții fără plată“, este imposibil ca vreun om să poată spune: «Am vrut să fiu mântuit, dar n‑am putut; am tânjit după apa vieții, dar n‑am putut ajunge la ea; fântâna a fost prea adâncă și n‑am avut cu ce să scot această apă». Astfel de cuvinte nu vor fi niciodată îndreptățite; astfel de obiecții nu‑și vor avea locul pe buzele celor pierduți. Când oamenii vor trece în veșnicie, vor vedea cât se poate de clar ceea ce acum pare obscur și încurcat, anume perfecta compatibilitate dintre harul suveran al lui Dumnezeu și punerea la dispoziție a mântuirii către toți oamenii; perfecta compatibilitate între suveranitatea divină și responsabilitatea omului. Avem nădejdea că cel credincios vede această compatibilitate încă de pe acum.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

Isaia 45.22

Fermierul Andrew Dunn

La începutul Epocii Victoriene (1837‑1901), în Irlanda trăia un fermier pe nume Andrew Dunn. Acesta căuta cu sinceritate pacea cu Dumnezeu. Preotul din comunitate nu‑i putea da răspunsuri satisfăcătoare la întrebările pe care le avea. Dar Andrew a primit cadou Noul Testament. Curios, a început să‑l citească. Când a ajuns la pasajul din Luca 15, în care fiul rătăcitor spunea: „Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău“, Andrew a luat ca pentru sine acest pasaj, s‑a prăbușit în genunchi și a strigat cu lacrimi către Dumnezeu, cerând iertare. Când și‑a terminat rugăciunea, privirea i‑a căzut asupra următoarelor cuvinte: „Dar, pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut, i s‑a făcut milă, a alergat, a căzut pe gâtul lui și l‑a sărutat mult“ (Luca 15.20). Faptul că Dumnezeu Tatăl îi așteaptă pe oameni și chiar Se grăbește să le iasă în întâmpinare l‑a impresionat profund pe Andrew. El s‑a încredințat milei lui Dumnezeu și, chiar în acele momente, a cunoscut pacea căutată atâta timp. Evanghelia s‑a răspândit rapid în jurul său, începând cu propria familie. Un vecin bătăuș, care voia să‑l atace pe Andrew, i‑a devenit cel mai bun prieten și frate în credință. Alte douăsprezece familii au găsit credința în Domnul Isus. Această întâmplare adevărată ne arată puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu de a schimba viața oamenilor. El are aceeași putere și astăzi.

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7).

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 23:1-17

Iov este deja la cea de‑a opta cuvântare a sa, iar prăpastia care‑l desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el – chiar mai mult decât şi‑ar fi dorit (7.19) – dar Îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş şti unde să‑L găsesc!“, strigă el.

Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde Îl putem găsi pe Dumnezeu? El S‑a apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos S‑a aşezat (sau: este aşezat – Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).

Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul“. Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patriarhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi – scrie acesta – pentru puţin, dacă trebuie, … pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1.6‑7).

NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

Astăzi vom încerca să vă oferim încă două sfaturi despre cum să-ți revii când ești zdrobit:

1) În loc să te plângi de ceea ce nu poți schimba, schimbă ceea ce poți. Când nu poți schimba situația, îți poți schimba atitudinea față de ea. Cum faci asta? Prin reprogramarea minții tale prin Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5:4-5)

2) În loc să te plângi de durerea ta, învață din ea. La apogeul carierei sale, când fotografa Linda Joy Montgomery a aflat că va orbi, o voce interioară i-a șoptit: „Acesta nu este sfârșitul, ci începutul!” Ea a început să scrie poezii, și-a descoperit vocația de vorbitoare motivațională și a creat True Vision Institute, care îi învață pe copii cum să-și folosească resursele interioare. Găsirea unui scop în durerea ta nu este o idee nouă. Supraviețuitorii unor boli incurabile, ai dezastrelor naturale ori ai Holocaustului, precum și părinții unor copii bolnavi cronic demonstrează în mod continuu cum cei victorioși reușesc să vadă partea bună a lucrurilor reinventându-se.

Înfruntarea provocărilor te ajută să-ți dezvolți o atitudine care spune: „Am fost acolo, am făcut asta, și voi supraviețui!” Starul baschetului Michael Jordan spunea: „Am ratat peste 9.000 de aruncări în carieră, am pierdut peste 300 de meciuri, de 26 de ori mi s-a încredințat aruncarea câștigătoare și am ratat. Am eșuat de nenumărate ori în viața mea. Și de aceea am reușit!” Și tu poți, cu ajutorul lui Dumnezeu!

22 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v‑a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; voi, care odinioară nu erați popor, iar acum sunteți popor al lui Dumnezeu; voi, care nu primiserăți îndurare, iar acum ați primit îndurare.

1 Petru 2.9,10

Avem aici o frumoasă imagine a sferei creștine compuse din toți credincioșii atrași la Hristos, la Cel pe care lumea L‑a respins. În afara taberei, în locul ocării, ei sunt zidiți o casă spirituală pentru a fi locuința lui Dumnezeu; ei reprezintă o preoție sfântă pentru a aduce jertfe de laudă, și sunt făcuți o împărăție de preoți pentru a vesti virtuțile lui Dumnezeu înaintea lumii.

Creștinătatea, însușindu‑și presupunerea falsă că Hristos este onorat în lume, s‑a abătut atât de mult, încât nu mai corespunde deloc acestei descrieri. Oamenii au construit din nou temple magnifice, după modelul templului material, și au pierdut adevărul despre casa spirituală. A fost instituită o preoție rânduită de oameni, în contrast cu preoția sfântă alcătuită din toți adevărații credincioși; închinarea a devenit rituală, în loc de a fi în duh; și, de asemenea, creștinătatea a format națiuni așa‑zise creștine, în contrast cu o seminție aleasă de credincioși.

Este dificil, dacă nu imposibil, ca în această zi de decădere să găsești o expresie colectivă a părtășiei creștine așa cum este ea descrisă în aceste versete. Cu toate acestea, adevărul, prezentat în toată frumusețea sa, rămâne neschimbat pe paginile Scripturii; și avem privilegiul și responsabilitatea de a asculta Cuvântul. Dacă ne supunem lui, vom fi eliberați de toate marile sisteme religioase omenești care, în alcătuirea și în practica lor, sunt o negare flagrantă a adevărului. Cei eliberați de ele nu ar putea revendica titlul exclusiv de „preoție sfântă“, nici de „preoție împărătească“; însă, cu o credință simplă, ar putea urmări dreptatea, credința, dragostea și pacea, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr‑o inimă curată, căutând să umble în lumina acestor adevăruri prețioase.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astfel, credința este pe principiul auzirii, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Romani 10.17

Corzile rupte

Un instrument muzical atârna cu corzile rupte pe zidul unui vechi castel. Într‑o zi, un străin dă cu ochii de instrument, îl curăță, îl repară și începe să cânte. Sunetele sale sunt de‑a dreptul emoționante. Cum a fost posibilă această scenă? Străinul nu era altul decât cel căruia îi aparținuse cu mult timp în urmă acest instrument.

Fiecare suflet este o harpă minunată, neglijată însă sub praful păcatului. Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoștința deplină a adevărului (1 Timotei 2.4). Acesta este motivul pentru care îi trimite pe ai Lui să răspândească vestea bună a mântuirii. Ce principiu important: credința mântuitoare vine prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu! Avem deci acest mandat, de a le duce oamenilor evanghelia harului!

Nu întrebați cum le veți vorbi celor din jur! Domnul vă poate arăta un punct de legătură, astfel încât să puteți începe o discuție. E bun și un pliant de evanghelizare. Cărămidă peste cărămidă, așa se face o casă. Lopata mică face săpături mari. Tunelurile prin munți au nevoie de unelte mici. Încrede‑te în Domnul și fii harnic în lucrare! Vei vedea că munții se vor mișca din loc. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ajungă în fața inimilor și a conștiințelor oamenilor. Numai el are puterea de a conduce la credința în Domnul Isus. Un stil de viață decent sau caritabil nu poate șterge vina. Dumnezeu ne cheamă să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem în Isus ca Mântuitor personal.

Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 21:1-34

Iov se află în faţa unei taine de nepătruns: Pentru ce Dumnezeu, care este drept, îl loveşte tocmai pe acela care caută să‑I fie plăcut? (Şi oare nu aceasta este întrebarea întrebărilor, cea pe care a pus‑o Domnul Isus pe cruce – Psalmul 22.1?) Pentru ce, pe de altă parte, contrar celor declarate de Elifaz, Bildad şi Ţofar, cei răi prosperă în voie pe pământ? Ei Îl insultă pe Dumnezeu, spunând: „Pleacă de la noi, pentru că nu dorim cunoştinţa căilor Tale“ (v. 14) şi, cu toate acestea, rămân încă nepedepsiţi! (v. 7‑15; Maleahi 3.18). Tăcerea lui Dumnezeu, aparenta Lui indiferenţă faţă de provocările oamenilor – sunt o enigmă pentru mulţi credincioşi (Psalmul 50.21).

Această problemă importantă l‑a frământat, de exemplu, pe credinciosul Asaf, în Psalmul 73. ŤLa ce serveşte că mi‑am curăţit inima – meditează el cu amărăciune – dacă pedeapsa mea trebuie totuşi să revină în fiecare dimineaţă? Partea celor răi este mai bună decât a meať. Dar să citim v. 17 al acestui psalm: „… am înţeles sfârşitul lor“. Ah, să nu‑i invidiem niciodată pe cei din lume! Acest sfârşit înfiorător, care‑i aşteaptă pe cei care nu au crezut, se află în contrast total cu viitorul glorios pe care Domnul l‑a pregătit pentru răscumpăraţii Săi iubiţi (Ioan 14.3; 17.24; Romani 8.17,18).

CONSULTĂ-L PE DUMNEZEU ÎNTOTDEAUNA! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23)

Pentru a întocmai o listă zilnică cu lucruri de făcut care să-ți păstreze pacea și bucuria intacte, consultă-L pe Dumnezeu.

Ai grijă: când îți asumi prea multe, te pregătești pentru eșec și stres! Dacă ești înțelept, nu vei programa mai mult de unu-două „lucruri importante” într-o zi. Viața nu merge ca pe roate, oricât de mult ți-ai dori asta. Așadar, lasă loc pentru întreruperi, blocaje în trafic, chei pierdute, oameni care se mișcă încet etc.

Și ai grijă la multitasking (abordarea a cel puțin două, până la cât mai multe sarcini în același timp). Studiile au asociat multitasking-ul în condiții de stres ridicat cu pierderea memoriei pe termen scurt. Experții au ajuns la concluzia că multitasking-ul te face mai puțin eficient, deoarece scade puterea creierului pentru a executa fiecare sarcină. Așadar, obligă-te să termini o sarcină înainte de a începe alta.

Pentru a fi productiv, trebuie să fii concentrat. Și încă un gând, foarte important: solitudinea este esențială pentru succes! Înainte ca Isus să-și aleagă ucenicii, să hrănească mulțimea și să calmeze furtuna, El Își făcea timp să fie singur cu Dumnezeu în rugăciune! El a făcut-o, dar noi nu – și de aici, rezultatele pe care le obținem! Alegem persoanele nepotrivite, nu avem resursele necesare pentru a răspunde nevoilor, iar furtunile vieții ne copleșesc.

Lucrul minunat despre rugăciune este că o poți face oriunde: în trafic, la coada de la supermarket, în pauza de prânz sau când deschizi ochii prima dată dimineața…

Concluzie: din moment ce Dumnezeu „întărește fiecare pas” al vieții tale, implică-L de fiecare dată în activitățile tale zilnice!

19 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui ISUS CRISTOS! 1 Petru 1.13

Aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi pe faţa pământului, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, erau evrei născuţi din nou şi lor le este adresată această epistolă. Ei cunoşteau acum un Cristos măreţ, înălţat la cer, nu un Mesia pământesc. De aceea erau şi aceşti credincioşi socotiţi pe pământ „străini.” Partea lor era să se bucure de mântuirea găsită în Domnul Isus Cristos şi să aştepte arătarea lui slăvită, când se va vedea ce înseamnă o fiinţă mântuită adusă în Casa Tatălui. Ce îmbărbătare pentru cei care azi trebuie să treacă prin multe necazuri şi prin dureri! Căci venirea Domnului înseamnă totodată încetarea oricărei dureri şi a oricărui necaz. Cât de aproape este clipa aceea scumpă când Domnul îşi va lua Mireasa ca s-o ducă acasă şi să fie astfel în veci împreună!
Acum nu-L putem vedea cu ochii noştri, dar atunci, El ni se va arăta în măreţia şi slava Sa. Aşa cum stătea atârnat pe cruce văzut de toţi şi cum stă acum la dreapta Tatălui tot la fel de precis El se va arăta în slavă. Întrebarea cea mai importantă este: îl aşteptăm noi oare?
Există oameni care-L aşteaptă şi oameni care sunt nepăsători faţă de acest lucru. Pentru cei care îl aşteaptă, El va veni pentru a le da slava Lui; iar ceilalţi vor fi chemaţi la judecată. Cei care îl aşteaptă cu adevărat vor fi cunoscuţi nu numai atunci când va veni, ci şi acum prin comportarea, caracterul şi viaţa lor. Ei trăiesc numai pentru Dumnezeu, despărţiţi de o lume imorală care are o formă de evlavie. Adevăraţii credincioşi simt cu durere în inima lor lipsa Domnului şi doresc ca El să vină cât mai curând.
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui.”
,AMIN! VINO, DOAMNE ISUSE!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Plan fără proiectant?

Schițe, desene, tabel de componente, chibzuință, organizare, informare… Este mare lista înainte de a produce un utilaj complex. Dacă‑i așa, este atunci posibil să ia ființă un sistem funcțional fără ca mai întâi să existe un proiectant care să planifice? Imposibil ca universul, incomensurabil în complexitate, să fi apărut din întâmplare! Teoria evoluției? Nicidecum! Doar afirmațiile Bibliei sunt de neclintit și ele ne învață că Dumnezeu este Proiectantul. El a creat totul în cer și pe pământ. Lui să ne închinăm!

În timpul maladiei sale, în grele suferințe, buzele filosofului necredincios Schopenhauer (1788‑1860) au lăsat să‑i scape cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!“. „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumitale?“, l‑a întrebat medicul. „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb“, a răspuns filosoful, și el chiar s‑a făcut sănătos. Când însă același medic i‑a vorbit apoi despre Creatorul Căruia trebuie să ne închinăm, Schopenhauer, plin de mândrie, i‑a zis: „Păstrează‑ți povestirile pentru copii, filosoful n‑are nevoie de Dumnezeu“. Și istoria ne spune că, în aceeași zi, a devenit un cadavru. N‑a cunoscut vremea când Dumnezeu l‑a cercetat! La fel s‑a întâmplat și cu renumitul filosof David Hume (1711‑1776), care, traversând o mlaștină pe un podeț improvizat, a căzut în apă și s‑a scufundat până la gât. O femeie l‑a auzit strigând după ajutor și l‑a recunoscut: „A, dumneata ești, necredinciosul Hume! Suferă acum!“. „Nu, nu sunt necredincios, martor îmi este Dumnezeu!“, a răspuns Hume. În momente de cumpănă, mulți își aduc aminte de Dumnezeu, dar, când trece încercarea, revin la aceeași necredință.

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 18:1-21

Copleşindu‑şi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără să‑şi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.

ŤA acuzať este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.1 şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirându‑i îndoieli: ŤNu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu te‑a părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu te‑ai comporta astfel…!ť Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: ŤDe vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi…ť.

Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău“. În ce fel? Folosindu‑ne de „scutul credinţei“, altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).

Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns să‑şi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El Însuşi de bunăvoie moartea, l‑a făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).

EȘTI CERCETAT DE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Mâna Domnului… m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase… uscate de tot.” (Ezechiel 37:1-2)

Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel să rostească cuvântul Său peste o vale plină de oase, iar acestea au devenit o mare armată. Repet: erau oase – multe, moarte, uscate și împrăștiate. S-ar putea ca această relatare să descrie locul în care te afli și tu, astăzi… Speranțele tale sunt moarte, sufletul tău este uscat, viața ta este în dezordine…

Care este soluția?

1) Ai nevoie ca Dumnezeu să „miște” lucrurile în viața ta. Citim: „iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” (vers. 7) Dacă simți că lucrurile sunt mișcate în viața ta personală, în viața de familie și în viața profesională, bucură-te – înseamnă că Dumnezeu are planuri mari pentru tine!

2) Ai nevoie ca Dumnezeu să-ți vorbească prin Cuvântul Său. „Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!” (vers. 4) Cuvântul lui Dumnezeu a transformat acel morman de oase într-o oaste mare, capabilă să lupte, să câștige și să îndeplinească planurile Sale. Și Cuvântul lui Dumnezeu va face același lucru pentru tine! Domnul Isus a spus: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32) Așadar, pătrunde în Cuvântul lui Dumnezeu, și Cuvântul lui Dumnezeu va pătrunde în tine!

3) Ai nevoie ca Dumnezeu să-Și sufle Duhul Sfânt peste tine; citim mai departe (Ezechiel 37:9-10): „suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!”… şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” Când ești împuternicit de Duhul lui Dumnezeu, îți vei depăși propriile așteptări și vei face lucruri mari pentru Dumnezeu. Ezechiel nu a putut vedea potențialul din acele oase până când Dumnezeu nu i l-a arătat. Deci, indiferent de ce spun alții, Dumnezeu vede potențial în tine – și de aceea te cercetează!