Etichetă: dumnezeu

  • 2 Noiembrie 2026


    Linie decorativă roșie cu un element central subtil.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.

    Romani 4.24,25

    Linie decorativă roșie cu simbol central.

    Să cântărim bine acest lucru: ce anume L‑a condus pe Mântuitorul la cruce? Ce L‑a făcut să coboare în țărâna morții? Oare nu greșelile noastre? Cu siguranță că da! El „a fost dat pentru greșelile noastre“. A fost țintuit pe lemnul blestemat pentru noi. A fost Reprezentantul nostru pe cruce. A fost Înlocuitorul nostru, în toată valoarea și semnificația acestui cuvânt. A luat locul nostru și a fost tratat, în orice aspect, așa cum noi meritam să fim tratați. La cruce, mâna dreptății infinite a condamnat păcatele noastre, toate păcatele noastre! Domnul Isus S‑a făcut pe Sine responsabil pentru toate greșelile, fărădelegile și păcatele noastre, pentru tot ceea ce putea fi împotriva noastră. El – binecuvântat să fie numele Său neasemuit! – a dat socoteală în locul nostru pentru toată povara păcatelor noastre. El a murit, Cel drept pentru cei nedrepți.

    Unde Se află El acum? Inima ni se umple de bucurie la gândul răspunsului la această întrebare. Unde Se află acum Cel binecuvântat, care a atârnat pe cruce și a fost așezat într‑un mormânt? El este la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu glorie și cu onoare! Cine L‑a așezat acolo? Cine I‑a așezat cununa pe fruntea‑I binecuvântată? Dumnezeu Însuși! Cel care L‑a dat pentru noi și Cel care L‑a zdrobit este Cel care L‑a înviat. Și în Cel care L‑a înviat trebuie noi să credem, ca să fim socotiți drepți. Acesta este punctul principal înaintea ochilor apostolului. Vom fi socotiți drepți împreună cu toți aceia care cred în Dumnezeul care L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru.

    C. H. Mackintosh

    Liniile roșii decorative cu un simbol în mijloc.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cât costă o Biblie?

    Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

    Marcu 13.31

    Un separator decorativ roșu cu un desen elegant în centru.

    O bancnotă este o bucată de hârtie tipărită. Deși costă mult să fie produsă, ea nu are o valoare materială mare. Cu toate acestea, putem cumpăra o sacoșă cu mâncare plătind o bancnotă de o sută de lei. De ce? Pentru că în spatele acestei bancnote este un sistem monetar care îmi garantează valoarea înscrisă pe ea.

    Același principiu se aplică și la ceea ce ne spune Dumnezeu în Biblie. Ea este o carte tipărită ce se poate cumpăra cu puțini bani, dar Biblia are o valoare mult mai mare decât costul hârtiei și al tipăririi. Ea cuprinde promisiuni care sunt garantate de Dumnezeul cel viu. Citirea Bibliei este vitală. Prin ea Dumnezeu ne vorbește și ne descoperă adevărul despre El și despre omenire. El nu poate minți și Își împlinește toate promisiunile: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M‑a trimis are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5.24). Meditația la Cuvântul Său și cercetarea promisiunilor Lui reprezintă resursele cheie care te ajută să trăiești o viață în siguranță, atașat de adevăr.

    Poate îți spui: dar eu nu‑L simt încă pe Dumnezeu aproape de mine. Niciunul dintre noi nu simțim prezența lui Dumnezeu tot timpul. Învață să trăiești privind spre cer printre norii furtunii și să spui: „Am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus“ (Fapte 27.25). Credința nu este un simț, nici vedere, nici rațiune, ci pur și simplu a‑L crede pe Dumnezeu în ceea ce El a promis.

    „Nu te teme, pentru că Eu te‑am răscumpărat, te‑am chemat pe nume, ești al Meu“ (Isaia 43.1).

    Citirea Bibliei: Isaia 58.1-14 · Marcu 1.9-20

    Linie decorativă roșie cu simboluri și detalii stilizate.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 46.20‑28; 47.1‑7

    Separator decorativ roșu cu un simbol.

    Între aceste judecăţi rostite împotriva naţiunilor, Domnul are grijă să intercaleze un cuvânt liniştitor pentru viitoarea rămăşiţă a lui Israel. Când viitorul lumii se arată sumbru, copilul lui Dumnezeu este invitat în acelaşi fel, să nu se teamă, ci să‑şi aducă aminte de speranţa lui (2 Tesaloniceni 2.16,17).

    Din cap. 47 aflăm că este rândul filistenilor să‑şi audă condamnarea. Spre deosebire de celelalte naţiuni (Moab, Amon, Edom…, care vor fi puse în discuţie în capitolele următoare), despre acest vrăjmaş tradiţional al lui Israel ştim că era instalat în interiorul graniţelor evreilor. Şi chiar dacă acest popor le‑a fost uneori servil, plătitor de tribut, în special sub domnia lui David (2 Samuel 8.1), cu toate acestea, Israel n‑a putut nici chiar în timpul celor mai puternici împăraţi să le ia cetăţile (Gaza, Ascalon…) care făceau parte din teritoriul său. Trăgându‑şi originea din Egipt (Miţraim = Exod, vezi Geneza 10.6 notă, 13, 14), filistenii ne vorbesc despre acei «mărturisitori» neconvertiţi din această lume care ocupă un loc în ţara binecuvântării fără a avea însă vreun drept; ei pretind privilegii creştine, fără să aibă viaţa care să le dea dreptul la ele; pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar, de fapt, sunt vrăjmaşi ai poporului Său şi ai adevărului. Noi trebuie să‑i tratăm având în vedere ce sunt în realitate şi să nu le facem nicio concesie.

    Separator decorativ roșu cu simbolul Fecioarei la mijloc.

    ÎMPOTRIVEȘTE-TE INVIDIEI! | Fundația S.E.E.R. România

    „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)

    Linie decorativă roșie cu simboluri artistice.

    Unii oameni sunt prea nesiguri de ei înșiși pentru a aplauda succesul sau realizările altcuiva, fie că este vorba de un coleg de serviciu, o rudă îndepărtată, un frate sau o soră, soțul sau soția, sau chiar un copil. Ei simt că trebuie să aibă un succes comparabil, pentru a nu se simți inferiori. Dacă pot într-adevăr să se laude cu o realizare personală similară, atunci se grăbesc s-o pomenească.

    Adevărul este că întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult succes decât tine, și întotdeauna va exista cineva care va avea mai puțin succes. Este nevoie de un efort zilnic și de perseverență pentru a combate nemulțumirea și pentru a te bucura de orice nivel de succes cu care te-a binecuvântat Dumnezeu. Reclamele de la televizor, panourile publicitare de pe marginea drumului și chiar familia și prietenii bine intenționați transmit mesajul: „Îți lipsește ceva. Cumpără asta, trebuie să ai aia!…” Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine puţin cu frică de Domnul decât o mare bogăţie cu tulburare!” (Proverbele 15:16)

    In Evrei 13:5 citim: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Dacă simți nevoia să „te bagi în seamă” atunci când altcuiva i se face un compliment, recunoaște imediat și renunță la duhul de nesiguranță care încearcă să te prindă în capcană! Începe să respingi acest tip de comportament, reacționând în mod opus: fă-ți un obicei din a fi suficient de sigur pe tine încât să te bucuri de realizările altcuiva! Va trebui să „exersezi” acest lucru, deoarece există o mare probabilitate ca inițial să nu te „simți” sigur. Pur și simplu, fă-o! Lasă credința să-ți dicteze comportamentul. Când asculți de Duhul Sfânt și Îi permiți să-ți determine acțiunile, firea omenească slăbește și, în cele din urmă, trebuie să se supună călăuzirii Duhului Sfânt.

    Așadar, împotrivește-te invidiei!

    Ornament decorativ roșu, cu un motiv stilizat, pe fundal transparent.
  • 1 Noiembrie 2026


    O linie decorativă roșie cu un simbol central elegant.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?

    Psalmul 22.1

    Design decorativ cu linii roșii și un simbol central pe un fundal alb.

    Ce a însemnat pentru Domnul Isus ca Iuda să‑L vândă cu un sărut! Ce a însemnat pentru El ca ostașii să‑L scuipe în față și să‑L bată și să fie obiectul disprețului lor crud când Îl biciuiau, pentru ca apoi să‑L răstignească! Ce a însemnat pentru El să fie înconjurat de o lume ostilă în toate grupările ei sociale! Ce a însemnat pentru El să fie ținta batjocurii în timp ce toată puterea răului năvălea asupra Sa! Ce a însemnat pentru El să caute mângâiere și să nu găsească, să strige și să nu primească răspuns: „Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“.

    Dar tocmai în acele clipe de adâncă suferință, în ascultare de Dumnezeu, Domnul Isus Îl descoperă pe deplin pe Dumnezeu și Îl proslăvește în mod desăvârșit, pentru că, atunci când Dumnezeu este descoperit, este și proslăvit! La Dumnezeu totul este minunat. Cum strălucește acolo dreptatea lui Dumnezeu, când El Însuși Îl judecă și Îl lovește pe Fiul Său și pune asupra Lui condamnarea, pentru a‑i scăpa de judecată pe păcătoșii pierduți și vinovați! Cum strălucește acolo sfințenia lui Dumnezeu, când nu răspunde la strigătul Fiului Său: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“. Cum strălucește acolo adevărul lui Dumnezeu, câtă vreme „plata păcatului este moartea“! Cum strălucește acolo dragostea lui Dumnezeu, când Îl dă pe singurul Său Fiu la moarte pentru noi!

    Ce a însemnat însă pentru Dumnezeu când a trebuit să‑Și întoarcă fața și să‑L părăsească pe Domnul Isus tocmai când era brutalizat de făpturi neînsemnate, păcătoase, batjocorit de această lume păcătoasă, pironit pe cruce, de parcă Dumnezeu S‑ar fi pus de partea dușmanilor Săi? Niciodată Dumnezeu nu L‑a privit cu mai multă plăcere pe Fiul Său decât în acele momente când purta judecata noastră! El trebuia să poarte păcatele mele și să fie făcut păcat pentru mine, judecat de un Dumnezeu sfânt și drept, care nu poate să vadă păcatul.

    H. L. Heijkoop

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Puterea de cumpărare a unei Biblii

    Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri […] și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12

    Linie decorativă roșie cu detalii artistice în mijloc.

    Timp de multe secole, trebuia să fii bogat sau să trăiești într‑o mănăstire, ca să poți doar vedea o Biblie. Un exemplar scris de mână costa între 400 și 500 de florini (florinul era o veche monedă de aur bătut, care cântărea 3,5 grame de aur de 24 de carate și care s‑a impus pentru prima dată în anul 1252). Când Johannes Gutenberg (1400‑1468) a inventat presa tipografică cu litere mobile, care se puteau aranja, și a tipărit Biblia, un exemplar costa la început 70 de florini, ulterior 16 florini (prin 1500), iar mai târziu numai 1‑3 florini. Astfel, mulți au putut cumpăra o Biblie. Iar peste câțiva ani, când Martin Luther (1483‑1546) a tradus în limba germană Noul Testament folosind cuvinte din viața de zi cu zi, orice om din afara bisericii o putea și citi. A fost o revoluție a citirii! Citirea și studiul Bibliei nu mai erau doar privilegiul unor experți, căci oricine putea să o citească.

    În zilele noastre, în țările în care trăim, nimeni nu trebuie să facă vreun sacrificiu nici pentru a putea cumpăra o Biblie și nici pentru a o putea citi. Dar, deși mai toți au Biblia, cei mai mulți nu o citesc. Pentru ei este fie un document de istorie a culturii, fie o moștenire de familie, fie pur și simplu un obiect pe care se adună praful și de care uneori chiar se jenează când alții zâmbesc în colțul gurii cu ironie văzând‑o la ei. Totuși, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și este cuvânt „viu“ (plin de viață, nu învechit), „puternic“ (are energie și impact), „mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri“ (spune deschis adevărul, fără a căuta să‑l facă plăcut) și pătrunzător, judecând „gândurile și intențiile inimii“.

    Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

    O linie decorativă roșie, cu un design elaborat, care prezintă detalii interesante în centru.

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 46.1‑19

    Un ornament grafic cu linii roșii și un simbol central stilizat.

    Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne aducem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece,şi pofta ei“ (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia“ (1 Corinteni 7.31).

    Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii ironice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet“ (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost altceva decât un „vuiet“ trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…

    Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă timpul“ (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    AI FOST RĂNIT? | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3)

    Linie decorativă roșie cu elemente ornate.

    Există momente când fiecare dintre noi experimentăm respingerea, trădarea și dezamăgirea. Dar dacă ne agățăm de acele experiențe, putem rămâne într-o stare de durere continuă. Într-adevăr, când refuzăm să iertăm și să mergem mai departe, punem o armă în mâinile lui Satan pe care o va folosi împotriva noastră la fiecare ocazie.

    Nu contează ce ni s-a întâmplat, ci modul în care reacționăm! Dacă lăsăm ca durerea să preia controlul asupra gândurilor noastre, aceasta ne poate submina bunăstarea emoțională. Domnul Isus vrea să ne vindece, și nu să trecem prin viață purtând răni vechi! De aceea ne-a dat promisiunile prețioase din Cuvântul Său.

    Indiferent cât de rău am fost răniți, Dumnezeu are întotdeauna în minte restaurarea noastră completă. Citim (Ieremia 30:17): „Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile’, zice Domnul.” Dacă ai petrecut ani de zile luptându-te cu o durere nerezolvată, Dumnezeu ți-a oferit o cale de ieșire – trebuie doar să crezi Cuvântul Său care ne spune că „El tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” Când era pe pământ, Domnul Isus vindeca constant durerile oamenilor și îi mângâia în suferința lor. Iar când a părăsit pământul, nu ne-a lăsat în voia sorții. El a trimis izvorul veșnic de mângâiere să locuiască în fiecare dintre noi: Duhul Sfânt, Mângâietorul, ajutorul și prietenul nostru (vezi Ioan 14:16).

    Rănile pe care le-ai suferit sunt reale, dar Dumnezeu nu vrea ca ele să fie realitatea ta constantă. Duhul Său este întotdeauna cu tine și nu te va părăsi niciodată (vezi Evrei 13:5). Și tu poți să te bazezi pe puterea Lui în orice circumstanță dureroasă, și să găsești vindecare dacă ai fost rănit.

    O linie decorativă roșie cu detalii ornamentale la mijloc.
  • 26 Octombrie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii … Ah! altarele Tale, DOAMNE al oştirilor, împăratul meu şi DUMNEZEUL meu!

    Psalmul 84.3

    Maiestatea lui Dumnezeu a găsit pentru orice creatură un loc de refugiu. În ce siguranţă şi ce bine adăpostită se găseşte o vrabie în cuibul ei, chiar dacă afară este furtună! Acolo nu e numai ascunzişul ei faţă de duşman ci şi casa ei, în care locuieşte. Şi dacă Dumnezeu a găsit un loc de odihnă pentru păsări, atunci a găsit un loc de refugiu şi pentru psalmist şi pentru toţi cei credincioşi. „Ah! Altarele Tale Doamne al oştirilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu! Aici e cuibul sau locul de odihnă a celor care îl caută.

    În principiu adorarea lui Dumnezeu este locul de odihnă al sufletului. Aşa dar, credinciosul nu-L ştie pe Dumnezeu numai ca Adăpostul său, ci dacă a recunoscut harul lui Dumnezeu în adevărul şi imensitatea lui, atunci inima lui Dumnezeu este locuinţa sa, prezenţa Iui Dumnezeu este locul de odihnă, faţa lui Dumnezeu e soarele lui, mâna lui Dumnezeu scutul şi ocrotirea Iui.

    Apropierea de Dumnezeu devine casa unde trăieşte. El doreşte un singur lucru: să se oprească aici, să locuiască toate zilele vieţii sale şi să privească frumuseţea şi dragostea Lui (vezi Ps. 27.4). De ce amintesc mai ales fiii lui Core despre: „altarele” Tale” ca loc de odihnă? In Vechiul Legământ în faţa altarului pentru arderea de tot (altarul de aramă) a fost cercetată problema păcatului şi la altarul de aur în cortul întâlnirii, preotul ducea tămâia şi o ardea. Tămâia este simbolul adorării noastre de azi.

    Acum credinciosul, după ce s-a rezolvat iertarea păcatelor şi are convingerea jertfei de ispăşire a lui Isus Cristos, acum stă ca preot în apropierea Iui Dumnezeu cu mulţumire şi adorare. El acum nu stă cu mâinile şi cu inima goală.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dragoste nemăsurată

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

    Ioan 3.16

    Dorim să medităm puțin la dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu descrisă în pasajul de azi:

    Dumnezeu îi iubește pe oameni chiar dacă ei nu vor să Îl asculte și Îi întorc în mod voit spatele. Răzvrătirea lor împotriva Lui și nelegiuirile lor nu Îl opresc pe El să lucreze în favoarea lor.

    Dumnezeu îi iubește pe oameni pentru că El, în esența Lui, este dragoste și dorește ceea ce este cel mai bun pentru făpturile Sale. El Și‑a împlinit planul pentru mântuirea oamenilor pierduți, pentru a le putea oferi viață eternă.

    Dumnezeu îi iubește pe oameni oferindu‑le cel mai mare dar cu putință: pe singurul Său Fiu. El L‑a trimis pe Fiul Său pe pământ, pe Omul Isus Hristos; Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său la moarte, pentru a fi Mântuitorul tuturor celor care cred în El.

    Dacă Dumnezeu ne‑a iubit atât de mult și acum ne oferă mântuirea, să nu o acceptăm noi? Calea mântuirii este simplă: cine crede în Fiul lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru păcătoși, nu mai este pierdut, ci are viață eternă; nu mai este pedepsit de Dumnezeu pentru fărdelegile lui, pentru că Isus a purtat pedeapsa pentru el; în schimb, poate trăi în comuniune cu Dumnezeu și cu Domnul Isus! Iubirea lui Dumnezeu ni se adresează nouă astăzi, ca noi să putem fi mântuiți prin credința personală în Isus Hristos.

    Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 51.12-23 · Evrei 12.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 41.11‑18; 42.1‑6

    De îndată ce vestea despre măcelul înfiorător de la Miţpa ajunge la urechile sale, Iohanan porneşte să înfrunte ceata lui Ismael. La vederea lui Iohanan, întreg poporul pe care Ismael îl ducea cu sine în robie la fiii lui Amon se grăbeşte să treacă în tabăra celuilalt. Ismael, constatând că de acum are de‑a face cu forţe mai puternice decât ale sale, scapă împreună cu opt oameni şi se adăposteşte la Baalis, protectorul său. De partea lor, Iohanan şi poporul eliberat se aşază în hanul lui Chimhan, lângă Betleem (poate acelaşi han în care, mai târziu, nu se va găsi loc pentru Fiul lui Dumnezeu – Luca 2.7).

    Pericolul însă tot nu este în întregime îndepărtat de peste sărmanii aceştia. Asasinarea guvernatorului rânduit de împăratul Babilonului îi expune acum pe iudei mâniei sale, de îndată ce va fi informat. Nebucadneţar, scos din sărite de revoltele succesive ale poporului lui Iuda, nu poate să nu intervină cu maximă duritate, făcându‑i de astă dată pe cei nevinovaţi să plătească pentru cei vinovaţi. În teama şi dezorientarea lor, Iohanan şi tovarăşii lui se întorc cu aparentă umilinţă spre Ieremia, pe care aici îl găsim în mijlocul lor. El este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, Cuvânt care, repetăm, este singura sursă de lumină pentru noi, cum era şi pentru acest popor (Psalmul 119.105).

    SALVEAZĂ-MĂ, DOAMNE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.” (Psalmul 34:6)

    Au trecut deja douăzeci și cinci de ani de când melodia lui Fontella Bass „Rescue Me” a ajuns pe primul loc în topuri. Ea nu avea o carieră demnă de luat în seamă, n-avea nici un ban, era obosită și îi era frig. Singura sursă de căldură din casa ei era aragazul din bucătărie. Se îndepărtase de credință și de biserica unde cântase cântece gospel încă din copilărie. A început să se roage… și în timp ce se ruga, Fontella i-a cerut lui Dumnezeu „un semn” care să-i confirme că El a auzit-o. Dintr-o dată, a auzit melodia ei de succes „Rescue Me” într-o reclamă la televizor! Pentru ea, a fost ca și cum „Domnul ar fi pășit chiar în lumea ei!”

    Fontella nu știa că American Express îi folosea melodia într-o reclamă și nu a reușit s-o găsească pentru a-i plăti drepturile de autor. Nu numai că a primit drepturile de autor restante, dar au început să i se deschidă și noi oportunități de a cânta. La scurt timp după aceea, ea a lansat un nou album. Dar cea mai bună veste este că și-a reînnoit relația cu Domnul! „Atâția ani încercasem s-o fac singură, și n-a mers!”, a spus ea. „Apoi am renunțat la control și i-am încredințat totul Lui, iar acum totul se întâmplă!”

    Psalmistul David a scris: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui… Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:6, 8). Și ceea ce a făcut Dumnezeu pentru David, și pentru Fontella Bass, va face și pentru tine, dacă te vei întoarce la El!

  • 4 Iunie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mi‑e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.

    Iov 42.6

    Este o mare diferență între a învăța caracterul cărnii în mod experimental și a‑l învăța în lumina lui Dumnezeu, așa cum s‑a revelat ea la cruce. Dacă îi cunosc caracterul doar așa cum îl descopăr în mine însumi, rămân cu gândul că ea poate fi îmbunătățită. Admit că este rea – că iubește răul – dar mă și întreb: «Oare nu este posibil ca ea să fie îmbunătățită și schimbată?».

    Se pot face multe pentru omul în carne, pentru a‑l cultiva și schimba, dar la final acesta se va afla mai departe de Dumnezeu decât a fost vreodată. Aceasta este marea lecție pe care o învăț la cruce. Aflat acolo, Hristos a fost batjocorit nu doar prin cântecele celor bețivi, ci și prin oamenii de seamă, prin cei care se aflau la porți și care împărțeau judecata, căci ei vorbeau împotriva Lui. Carnea, fie că este a bețivilor, fie că este a oamenilor sobri, Îl urăște pe Dumnezeu, Îl respinge pe Hristos, Cel în care Dumnezeu S‑a descoperit.

    Prin urmare, crucea dovedește carnea ca fiind rea în mod iremediabil. Un om care iubește păcatul poate fi îmbunătățit, dar un om care urăște bunătatea perfectă este lipsit de orice șansă de schimbare. Când ajungem în acest punct, putem spune, împreună cu Iov, pe de o parte: „Iată, eu nu sunt nimic”, iar pe de altă parte: „Mi‑e scârbă de mine”. Nu ne este scârbă de un om, oricât de rău ar fi el, iar dacă acesta se străduiește să învingă ceea ce este rău în el, chiar îl admirăm; însă când un om este dovedit a fi rău dincolo de orice speranță de îmbunătățire, atunci ne scârbim de el pe drept. La această concluzie a trebuit să ajungă Iov; și tot aici trebuie să ajungem și noi. În lumina crucii trebuie să ajungem la acest punct în care ne considerăm cu totul răi și fără nicio speranță de îndreptare.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cele 5 degete ale rugăciunii

    Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.

    1 Timotei 2.1

    Cât de importantă este rugăciunea în viața de zi cu zi! În situații limită, toți Îl implorăm pe Dumnezeu și Îi cerem ajutorul. Dar ce binecuvântată este rugăciunea în mod regulat! Ce înălțător este să Îi prezentăm cererile noastre lui Dumnezeu, gândindu‑ne nu la nevoile noastre, ci la ale altora! Câte motive avem să Îi mulțumim Domnului, în fiecare zi, pentru dovezile bunătății Sale! Iată o ilustrație a ceea ce am putea numi „principiul celor cinci degete ale rugăciunii”, de folos în mijlocirea noastră:

    Degetul mare: Când împreunăm mâinile pentru rugăciune, degetul mare este cel mai aproape de inima noastră, așadar, să începem prin a ne ruga pentru cei mai apropiați: soțul, soția, copiii, părinții!

    Degetul arătător: Este un simbol al îndrumării, de aceea să îi aducem în rugăciune pe toți cei care ne instruiesc în Cuvântul lui Dumnezeu!

    Degetul mijlociu: Este cel mai mare și ne amintește să ne rugăm pentru cei care sunt deasupra: guvernanți, dascăli, mentori la locul de muncă!

    Degetul al patrulea: Este de obicei cel mai slab, iar el ne aduce aminte să ne rugăm pentru cei care sunt bolnavi, slabi, asupriți sau cu probleme!

    Degetul mic: Arată cât de mici suntem în fața Atotputernicului Dumnezeu, de aceea să Îi cerem Domnului să aibă grijă de noi, să ne ajute și să ne păzească!

    Citirea Bibliei: Geneza 39.1-23 · Psalmul 24.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 44.14‑28

    Pentru a‑şi linişti conştiinţa, lumea asociază cu plăcere religia cu căutarea confortului şi a plăcerilor (comp. cu Exod 32.6), asemenea acestui om care, din acelaşi lemn, îşi aprinde un foc, îşi coace pâinea, se încălzeşte … şi îşi ciopleşte un idol. Această descriere este suficientă pentru a dovedi nebunia unei asemenea închinări: în loc să‑L adore pe Cel care l‑a creat, nebunul se prosterne înaintea unui obiect inert, ieşit din propriile lui mâini.

    Versetele 9‑20 sunt marcate de lucrarea omului: el face una, el face alta. Îşi cheltuie truda fără măsură, şi toate acestea într‑o tragică iluzie, pentru că „se hrăneşte cu cenuşă … ca să nu‑şi scape sufletul” (v. 20).

    Începând cu v. 21 găsim ce face Dumnezeu: „Eu ţi‑am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor … Eu te‑am răscumpărat” (v. 22). După cum vântul îndepărtează într‑o clipă norii cei mai groşi, tot aşa Dumnezeu, cu suflarea Lui puternică, alungă tot ceea ce s‑a strâns între El – care este lumină – şi sufletul nostru, care are nevoie de această lumină precum pământul de lumina soarelui. Cel care a „desfăşurat cerurile”, „a aşternut pământul” şi „a făcut omul” (v. 24) va face şi tot ceea ce este necesar pentru restaurarea poporului Său … şi pentru mântuirea oricăruia care crede.

    BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător… judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12)

    Se pare că, în zilele noastre, indiferent unde te uiți există ispite! Tinerii noștri sunt bombardați cu imagini care îi derutează, îi seduc și le erodează standardele de decență și stăpânire de sine. Un pastor de vreo optzeci de ani, un credincios înțelept și devotat, a fost întrebat cam pe la ce vârstă ispita sexuală nu mai este o problemă. Fără ezitare, el a răspuns: „Probabil după optzeci de ani!” Adevărul este că, dacă respiri, ești vulnerabil! Și lucrurile nu se opresc aici.

    Cercetările arată că un număr tot mai mare de persoane sunt prinse în capcana literaturii, filmelor și videoclipurilor seducătoare, ușor accesibile. Puterea voinței, aplicarea filtrelor pe internet și responsabilitatea personală față de cineva sunt foarte valoroase și pot ajuta. Dar acestea singure nu vor aduce eliberarea sau vindecarea rănilor morale provocate de diavol. Cu toții trebuie să ascultăm și să păzim câteva porunci biblice care ne-au fost date ca să ne protejeze. Domnul Isus a spus: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28).

    Primul pas este să recunoaștem că pofta este distructivă și este prohibită în Sfânta Scriptură. Domnul Isus nu Se referă aici la o privire întâmplătoare, fugară… El Se referă la o privire insistentă, plină de dorință care aprinde pofta și conduce la păcat. Aceasta implică un proces, nu un gând trecător. Cuvântul grecesc blepo folosit aici pentru „se uită” implică o contemplare aparte plină de pofte și dorințe greșite.

    Așadar, o privire care „zămislește” o dorință greșită ar trebui să fie semnalul nostru pentru a chema Duhul Sfânt în ajutor, ca să ne împotrivim păcatului și să umblăm în curăție. Este Cuvântul din partea lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 18 Mai 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Numai că poporul care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

    Numeri 13.28

    Există întotdeauna un „numai că“ atunci când este vorba de om și când necredința este la lucru. Spionii necredincioși au văzut dificultățile – cetăți întărite, ziduri înalte, oameni giganți. Au văzut toate aceste lucruri, însă nu‑L vedeau deloc pe Iahve. Ei priveau la lucrurile văzute, nu la cele nevăzute. Ochii lor nu erau nicidecum ațintiți asupra Celui nevăzut. Fără îndoială, cetățile erau întărite, însă Dumnezeu era și mai tare. Zidurile erau înălțate, însă Dumnezeu era și mai înălțat. Uriașii erau puternici, însă Dumnezeu era și mai puternic.

    Așa gândește credința mereu. Ea privește dinspre Dumnezeu către dificultăți; ea începe întotdeauna cu El. Necredința, dimpotrivă, privește dinspre dificultăți către Dumnezeu; ea începe cu ele. Aceasta este diferența! Nu este vorba că trebuie să fim insensibili cu privire la dificultăți și nici că trebuie să dăm înapoi dinaintea lor. Credința nu înseamnă nici insensibilitate, nici șovăire. Sunt unii care par să treacă foarte ușor prin viață, pe principiul că iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. Aceasta nu este credință. Credința privește dificultățile drept în față și este conștiență de tot răul cu care are de‑a face. Ea nu este ignorantă, nici indiferentă, nici șovăitoare. Dar ce face ea? Îl introduce în scenă pe Dumnezeul cel viu. Privește la El; se sprijină pe El; își trage toate resursele din El. Acesta este marele secret al puterii ei. Ea are convingerea adâncă și liniștită că niciun zid nu este prea înalt pentru Dumnezeul Atotputernic, că nicio cetate nu este prea întărită și că niciun uriaș nu este prea puternic.

    Pe scurt, credința este singura care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine și, în consecință, este singura care ridică sufletul deasupra influenței împrejurărilor, oricare ar fi ele. Caleb a fost un exponent al acestei credințe prețioase atunci când a spus: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță!“ (Numeri 13.30).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Chris Cornell

    În cea din urmă [zi], ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.

    Ioan 7.37

    Concertele de muzică modernă atrag ca un magnet mulțimile de fani entuziaști, iar interpreții se bucură de o admirație de invidiat. Dar o viață pe banda de mare viteză nu este nicidecum o viață fericită. Vestea că celebrul cântăreț american Chris Cornell (1964‑2017) s‑a stins din viață la doar 52 de ani a zguduit mass‑media anului 2017. El avea o gamă vocală incredibilă, de aproape patru octave, de la bas la un tenor bogat în armonice, un timbru ce ar fi putut face față unei scriituri orchestrale impresionante. Compozitor, chitarist, vocalist principal, textier al trupelor rock, unul dintre cei mai buni cântăreți rock din toate timpurile, el a vândut împreună cu formația sa douăzeci și două de milioane de discuri. Pe 17 mai 2017 a cântat la concertul din Detroit, în fața unui public numeros, însă pe 18 mai a fost găsit mort în camera sa de hotel. Luptase mult în viață cu depresia și experimentase o amară anxietate. Acum își luase viața prin spânzurare. Sfâșiat de durere, fratele lui mai mare a început după aceea o campanie de conștientizare a depresiei și de prevenire a sinuciderii.

    Mulți sunt în căutarea fericirii, dar se află pe o pistă greșită. Se străduiesc să se împlinească în viață, dar mușcă lacom din păcat, împlinind voința proprie. Majoritatea se află acolo, pe drum, alergând de la un eveniment la altul, dar rămân mereu nemulțumiți. Doar o schimbare decisivă, un viraj către calea cea bună, la Isus, le va potoli setea sufletului. „Intrați pe poarta cea strâmtă, fiindcă lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea“ (Matei 7.13)!

    Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 28.1‑29

    Odată cu cap. 28 se deschide cea de‑a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. Îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea“ (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ“ i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de aceast㠄furtună de ape puternice care năvălesc“ (v. 2) pentru a‑Şi împlini „lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuit㓠(v. 21): judecata – în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).

    Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc Îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus‑o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigur㓠(v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni“, este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu“ şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

    CHEMAȚI SĂ BIRUIM (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

    Îndemnurile și încurajarea de astăzi aparțin unui autor care iată ce a lăsat scris: „Psihanalistul Alfred Adler a condus un proiect de cercetare fascinant care a popularizat „teoria compensării”. Desfășurând cercetări printre studenții la arte, a descoperit că șaptezeci la sută dintre ei sufereau de anomalii optice. A găsit urme degenerative în urechile unor mari compozitori, precum Mozart și Beethoven. Și a citat numeroase exemple de alte persoane care au ajuns în cele din urmă să aibă succes în domeniul în care aveau… cea mai mare slăbiciune! Adler credea că defectele congenitale, sărăcia, boala și circumstanțele negative se dovedesc adesea a fi trambulina către succes.

    Dumnezeu vrea să recicleze necazul tău și să-l transforme într-o slujire. Oamenii trec prin divorțuri dureroase, prin sfâșieri precum moartea unui copil, sau prin dependențe distructive… dar Dumnezeu îi ajută să iasă din groapă, astfel încât să-i poată ajuta pe alții aflați în circumstanțe similare.

    Una dintre cele mai paralizante greșeli pe care le facem este să credem că problemele noastre ne descalifică cumva din a mai fi folosiți de Dumnezeu. Nimeni nu întinde covorul roșu pentru a primi tragedia în viața sa, dar cele mai mari daruri și pasiuni ale noastre sunt adesea produsul secundar al celor mai grave tragedii și eșecuri ale noastre. Ei bine, încercările au adesea menirea să ne ajute să redescoperim scopul nostru în viață.” Așadar, problemele prin care te-a trecut Dumnezeu devin o platformă prin care te poți ridica și poți sluji altora.

    Apostolul Pavel a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)

    Deci, dacă Dumnezeu te-a izbăvit dintr-o anumită circumstanță, binecuvântează-L… și dă mai departe „mângâierea cu care tu ai fost mângâiat”!

  • 21 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

    Luca 2.40

    „Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

    De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

    Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

    „Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

    Fapte 11.23

    Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

    Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

    Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

    Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

    Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

    Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

    Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 14:1-16

    „Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

    Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

    Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

    NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

    Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

    Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

    Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

    Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

    Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

  • 18 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Încercarea credinței voastre […] să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

    1 Petru 1.7

    Sosește un moment când trebuie să părăsim totul. Dacă Domnul vine în seara aceasta, trebuie să lăsăm totul; casele noastre rămân aici, obiectele pe care le avem în case rămân aici, de asemenea afacerile și munca noastră; tot ce are importanță pentru noi rămâne aici. Chiar și relațiile dintre părinți și copii și dintre soț și soție vor deveni altele. Însă credem noi că, atunci când vom fi la Domnul, ne vom întrista pentru lucrurile acestea? Credem oare că inimile noastre nu vor putea fi fericite în cer la Domnul, pentru că am lăsat jos totul? Știm toți foarte bine, și niciunul dintre noi nu se îndoiește de aceasta, că inimile noastre vor fi fericite lângă El, că acolo nu vom simți nicio lipsă, că trebuie să lăsăm totul în urmă deoarece la El este așa de minunat, că inimile noastre vor fi pe deplin umplute și că în prezența Sa vom avea numai bucurie și desfătare.

    Când, la sfârșitul călătoriei prin pustie, vom ajunge în țară, atunci vom înțelege tot ceea ce aici n‑am putut pricepe. Rezultatul va fi mulțumire și admirație pentru Domnul! Acum nu înțelegem totul, însă Dumnezeu ne spune care va fi rezultatul din finalul experienței noastre. Nu este aceasta o încurajare pentru inimi? Îl vom slăvi și Îi vom mulțumi cu adevărat pentru tot ceea ce acum ne pare așa de greu! Nu este aceasta o înviorare pentru inima noastră?

    Având siguranța că Domnul ne va duce la destinație, să nu uităm nicio clipă că toate greutățile pe care le întâmpinăm în călătoria prin pustie sunt, în mâna Domnului, numai mijloace pentru educarea noastră. Cu ce scop? Să ne întărească credința, pentru ca, în felul acesta, să ne deprindem să așteptăm totul numai de la El și să ne încredem pe deplin în El! Iar dacă facem aceasta, atunci vom vedea că El ne va ajuta ca prin toate împrejurările să avem o inimă fericită, așa cum va fi ea, în mod deplin, atunci când, aflându‑ne la sfârșitul călătoriei și privind înapoi la toată călătoria, vom vedea scopul tuturor încercărilor noastre.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți profeții mărturisesc despre El că oricine crede în El primește prin Numele Său iertarea păcatelor.

    Fapte 10.43

    Mărturii de ultim moment

    Un periodic săptămânal a publicat o serie de mărturii ale condamnaților la moarte. Mulți dintre ei și‑au exprimat revolta, nu însă și cel care a consemnat următoarele: „În primul rând, aș dori să‑mi exprim regretul sincer față de familia victimei. Am cauzat multă durere, multă supărare și suferință. Acest lucru mă umple de o tristețe profundă. Știu că nimic nu îl poate aduce înapoi pe cel plecat. Dar vreau să știți că eu nu mai sunt persoana care am fost: aceea este moartă. De asemenea, vreau să spun familiei mele că v‑am provocat multă suferință și că vă rog să mă iertați! Sunt un bărbat matur, care plânge ca un copil; dar nu plâng pentru mine, ci mai degrabă pentru cei care nu mai sunt și pentru cei care mor fără să‑L cunoască pe Dumnezeu, care nu au fost eliberați de păcatele lor. Am petrecut treisprezece ani în închisoare. Dar, în interiorul meu, nu am fost un prizonier în toți acești ani, ci am fost un om liber, pentru că Hristos m‑a schimbat. Chiar dacă trebuie acum să mor plătindu‑mi pedeapsa, Domnul meu a achitat pentru vina mea mai mult decât aș putea eu plăti vreodată!“.

    Povara păcatelor mele era prea mare pentru a fi purtată, conștiința mea era tulburată și mă făcea să deznădăjduiesc. Nu exista nicio altă soluție pentru mine – decât Isus, Mântuitorul, care mi‑a eliberat sufletul. El a plătit marea datorie pe care eu nu am putut‑o plăti niciodată. El a făcut imposibilul – a luat povara mea asupra Lui! El a murit pe acea cruce, unde a purtat toate păcatele mele, L‑a revelat pe Dumnezeu Tatăl și m‑a adus la El.

    Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:1-16

    Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

    Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

    Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus“ de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală“, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L‑a determinat pe Domnul să‑l numeasc㠄Satan“.

    Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care‑şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

    DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DĂRUIEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

    Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)!

    Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar!

    Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

    Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

    Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

  • 15 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isaac a vorbit lui Avraam, tatăl său, și i‑a zis: „Tată!“. Și el i‑a zis: „Iată‑mă, fiul meu!“. Și i‑a zis: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Și Avraam i‑a zis: „Fiul meu, Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Și mergeau amândoi împreună.

    Geneza 22.7,8

    Pe drum se așternuse tăcerea, iar la un moment dat Isaac îl întreabă pe tatăl său: „Unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?“. Avraam îi răspunde: „Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot“. Aici vedem o trăsătură binecuvântată a credinței: este o încredere curată, deplină, în Dumnezeu. Nu este bizuirea pe ce îi spusese Dumnezeu, pentru că El nu îi destăinuise nicio vorbă despre berbecul din tufiș, ci patriarhul s‑a încrezut în Dumnezeu. Acesta este nivelul cel mai înalt. Să te încrezi în cuvântul spus de Dumnezeu este ceva măreț, dar să te încrezi cu simplitate în Domnul este și mai înălțător.

    O poetă spune într‑o cântare: «Chiar dacă nu văd ce se va întâmpla, rămân în apropierea Ta și mă încred pe deplin în Persoana Ta». Aceasta este încrederea neclintită în Dumnezeu. În unele situații nu putem să citim în Biblie cum se vor petrece lucrurile, pentru a ne putea apoi sprijini prin credință pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar cu certitudine în orice situație putem să ne încredem simplu în Dumnezeul nostru!

    Avraam a parcurs ultima porțiune de drum doar cu fiul său. Se apropia locul unde Avraam trebuia să‑l jertfească pe acela pe care se sprijinea promisiunea lui Dumnezeu. Această faptă o putea împlini numai cineva care Îl cunoștea pe Dumnezeu ca Cel Atotputernic. Domnul S‑a descoperit patriarhului sub acest Nume, căci El este Dumnezeul care poate da viață din moarte (Geneza 17.1).

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întâi s‑au dat pe ei înșiși Domnului.

    2 Corinteni 8.5

    Devotament față de Domnul

    Tânără talentată, poeta și scriitoarea engleză Frances Ridley Havergal (1836‑1879) a scris cărți pentru copii și sute de imnuri. Preocuparea ei era: Întotdeauna numai pentru Regele meu! A învățat să citească până la vârsta de trei ani. Știa ebraica, greaca, latina, engleza, franceza și italiana. Când avea 9 ani, a ajutat la predare la clasa duminicală a copiilor mici. Deși vederea îi era deteriorată, ea mărturisea: Mi‑am predat sufletul Mântuitorului, iar din acel moment și pământul și cerul au părut mai strălucitoare. Întrebată cine este Fanny Crosby (1820‑1915), Frances a răspuns: Este o doamnă oarbă, a cărei inimă poate vedea minunat în lumina soarelui iubirii lui Dumnezeu.

    Poemul Devotament față de Domnul scris de F. R. Havergal rezumă întreaga ei viață și slujire. Ea Îi oferă lui Dumnezeu totul: timpul, mâinile, vocea, buzele, posesiunile, voința, iubirea:

    Ia viața mea și las‑o să fie consacrată, Doamne, Ție!

    Ia‑mi clipele și zilele și lasă‑le să curgă în laude nesfârșite!

    Ia mâinile mele și lasă‑le să se miște la impulsul dragostei Tale!

    Ia‑mi picioarele și lasă‑le să fie rapide și frumoase pentru Tine!

    Ia‑mi vocea și lasă‑mă să cânt întotdeauna numai pentru Regele meu!

    Ia‑mi buzele și lasă‑le să fie pline cu mesaje de la Tine!

    Ia argintul și aurul meu, niciun bănuț nu aș reține!

    Ia inteligența mea și folosește‑o cum dorești Tu!

    Ia viața mea și fă‑o a Ta, nu va mai fi niciodată a mea!

    Ia inima mea, ea este a Ta și va fi tronul Tău!

    Ia dragostea mea, Domnul meu, căci o pun la picioarele Tale!

    Ia‑mă pe mine și voi fi mereu numai pentru Tine!

    Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 10:16-32

    Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.

    „Limba celui drept este argint ales“: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9‑11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18‑19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).

    Versetele 24‑30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20‑21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într‑o aşteptare fericită (v. 28).

    CUM SĂ FACI FAȚĂ PROBLEMELOR RELAȚIONALE (1)  | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15)

    Orice relație se confruntă cu probleme, și conflicte sunt la tot pasul… Având în vedere acest lucru, este important să recunoaștem următoarele:

    1) Problemele sunt inevitabile, normale și potențial benefice. Sunt inevitabile deoarece relațiile aduc împreună oameni foarte diferiți. Sunt normale deoarece toate relațiile, inclusiv cele minunate, trec prin momente bune și rele. Și sunt potențial benefice deoarece, dacă sunt gestionate eficient, relația poate crește prin probleme.

    2) În general, există trei modalități de rezolvare a problemelor:

    a) Evitarea. Cei ce recurg la ea sunt oamenii de tipul „nu face valuri”. Ei își ascund sentimentele fără să-și dea seama că aceste sentimente vor reapărea cu siguranță în viitor. Ei trec de la tăcere la acumulare, și-apoi la explozie, provocând efecte secundare (mentale, emoționale și fizice). Între timp, problema continuă să crească, iar problemele nerezolvate erodează relația!

    b) Atacul. Oamenii care-l practică sunt de tipul „lovește-i înainte să te lovească ei”! Sunt luptători care refuză să cedeze, așa că își provoacă reciproc răni, din care poate cu greu își vor reveni… Biblia ne avertizează în această privință: „Dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Cum așa?! Pentru că atacul generează contraatac, și nimic nu se rezolvă.

    c) Abordarea. Există din fericire și oameni care consideră că „niciun preț nu este prea mare pentru a menține o relație bună”. Sunt sensibili la sentimentele celorlalți, insistând în același timp ca ambele părți să abordeze direct problemele importante. Ei evită să dea vina pe cineva, abordează problema fără să atace persoana, și îi invită pe ceilalți să colaboreze – pentru a rezolva problema și a consolida relația.

    Acesta este modalitatea cea mai bună! Funcționează – încearc-o și tu!

  • 27 Martie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5

    Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.

    La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.

    Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide!

    Matei 7.7

    Domnul Își face timp pentru tine

    Adesea, oamenii nu au timp unii pentru alții. Nu este și cazul Domnului Isus. Toți cei care Îl caută cu sinceritate Îl vor găsi. Când a trăit pe pământ, El a fost acolo pentru toți cei care aveau nevoie de ajutorul Său. Domnul Isus pur și simplu a lăsat mulțimile de pe străzile Ierihonului și l‑a vizitat pe Zacheu, care nu mai putea face față vinovăției sale în fața lui Dumnezeu. Înconjurat de mulțime, Mântuitorul a observat imediat că o femeie L‑a atins cu credință, așa că S‑a oprit și i‑a spus: „Credința ta te‑a mântuit; du‑te în pace și fii vindecată de boala ta“ (Marcu 5.34). Deși stătea flămând și însetat lângă fântână, El a început o conversație cu femeia din Sihar și i‑a arătat calea spre adevărata împlinire în viață. Chiar și pe cruce, El nu S‑a gândit la propria suferință, ci a avut grijă de criminalul pocăit, salvându‑l pentru rai.

    Credeți că Mântuitorul S‑a schimbat de atunci? Deloc! El este încă acolo pentru fiecare dintre cei care Îl caută. Vă apasă povara vinovăției? Starea voastră pierdută în fața lui Dumnezeu vă provoacă suferințe? Brațele Mântuitorului vă pot fi astăzi refugiu. Promisiunea Sa este de neclintit: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). El a murit pentru păcatele mele pe cruce, dar această frumusețe mântuitoare am putut‑o vedea doar în genunchi:

    „Doamne, eu la picioarele Tale vreau să rămân, iar slaba mea rugă de‑aici să se unească în imnuri de coruri cerești! Ce mult m‑ai iubit, scump Isus! De ce m‑ai iubit?“.

    Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 37:23-40

    „De Domnul sunt întăriţi paşii omului“ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu‑l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de‑a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

    În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

    Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndur㓠şi „d㓠(v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune“; „limba lui vorbeşte dreptate“; „legea Dumnezeului său este în inima lui“ (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

    Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept“ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

    DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

    O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!”

    Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel.

    Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa?

    Iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.”

    Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

  • 1 Martie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“.

    Marcu 15.33,34

    Toată noaptea precedentă, Domnul gloriei suferise batjocura și cruzimea conducătorilor religioși care puseseră la cale omorârea Sa. La toate acestea s‑a adăugat judecata nedreaptă a lui Pilat care, deși I‑a recunoscut nevinovăția, a poruncit totuși să fie biciuit, după care L‑a condamnat la moarte. Apoi soldații romani L‑au batjocorit, L‑au scuipat și, în final, L‑au țintuit pe cruce. Ura iudeilor și a națiunilor – fie că vorbim despre autorități seculare sau religioase, despre oameni obișnuiți sau despre criminali condamnați – nu a încetat să se manifeste. Chiar și atunci când Cel care suferea atârna pe cruce, ei n‑au contenit să‑L batjocorească. Cât de clară și totodată cât de tristă este această dovadă a urii inimii omului natural față de Dumnezeu!

    Vedem însă și manifestarea minunată a harului și a răbdării Omului durerilor. Nimeni n‑a putut înțelege calmul și demnitatea Celui care suferea nedreptatea, insultele și injuriile oamenilor. În plus, oricât de adânci au fost aceste suferințe, ele nicidecum nu se pot compara cu chinurile îndurate în timpul celor trei ceasuri de întuneric. Strigătul Lui cu siguranță că trebuie să miște orice inimă credincioasă. Domnul gloriei a trebuit să poarte blestemul și judecata lui Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru păcatele noastre. În dragostea Lui neasemuită, El a acceptat acest lucru. Cât de mulțumitoare și de pline de închinare devin inimile noastre, contemplând acest tablou al suferințelor Domnului nostru!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci de la voi Cuvântul Domnului a răsunat […] în orice loc.

    1 Tesaloniceni 1.8

    Emisiune radio în Letonia

    În anii ‘80, credința creștină era puternic combătută de către conducătorii țărilor aparținând blocului sovietic. În Finlanda însă, creștinii conduceau la acea vreme o stație misionară radio. Primind permisiunea de a face o călătorie în Letonia, ei au ajuns la Riga, capitala țării; acolo, vizitând o familie, au întâlnit o femeie în vârstă care venise dintr‑un sat îndepărtat special pentru a‑i întâlni. Povestea ei este plină de emoție:

    Trăia singură în casa ei modestă de la țară. Într‑o seară, a descoperit programul postului de radio misionar și, pentru prima dată în viață, a auzit evanghelia Domnului Isus. După transmisie, ea și‑a unit mâinile în rugăciune și L‑a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Așa a început viața ei de credință. Din acel moment a ascultat cu regularitate emisiunile postului de radio misionar și a ajuns să înțeleagă tot mai bine mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Un gând însă nu‑i dădea pace: să fie oare ea singura credincioasă din zonă, sau mai erau și alții? În orice caz, la momentul respectiv nu întâlnise încă pe nimeni. Dar, spre bucuria ei, curând a cunoscut o femeie care Îl mărturisea pe Isus Hristos, apoi o familie întreagă, iar mai târziu o altă persoană. O adevărată „biserică radiofonică“ se formase în acel sat. Așadar, nu era singura care răspunsese chemării lui Dumnezeu. Din acel moment, ei au putut trăi credința creștină împreună, iar inimile lor au fost mult întărite și încurajate. Ce frumos rezultat al Cuvântului semănat în liniște și ce benefice rugăciuni făcute în taina singurătății!

    Graiul Crucii a învins acolo unde oprimarea a îngrădit libertatea creștină!

    Citirea Bibliei: Estera 5.1-14 · Proverbe 20.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 16

    Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea“ (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. În calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s‑ar contopi cu cea a lui Dumnezeu Însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). Însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa – pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat – sunt sentimente umane. Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S‑a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu“); găsindu‑Şi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i‑a rezervat‑o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul Însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să‑L privim încrezător până şi la moarte. Ce drum minunat, care L‑a încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni l‑a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

    SINGUR CU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus… S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

    Pentru a crește spiritual, trebuie să stai singur cu Dumnezeu. Iar atunci când stai în prezența Lui, trebuie să ai următoarele atitudini:

    1) Respect și teamă sfântă. Așteaptă-te să dai și să primești, în timpul petrecut împreună. Fă din el un moment prețios de intimitate. Este imposibil să ai o relație de părtășie, profundă, cu Dumnezeu – într-un loc public; intimitatea necesită să fii singur cu Cel pe care Îl iubești. Biblia vorbește despre Hristos ca Mirele, căruia noi Îi suntem Mireasă (vezi 2 Corinteni 11:2). Gândește-te la timpul pe care-l petreci în prezența Lui în acest fel.

    2) Trebuie să ai o atitudine de reverență. Nu te grăbi să intri în prezența lui Dumnezeu. Pregătește-ți inima, stând în liniște înaintea Lui și lăsând liniștea să alunge gândurile firești și lumești. Amintește-ți cu cine te întâlnești: cu Dumnezeu! Cel care este vrednic să primească slavă și cinste (cf. Apocalipsa 4:11)!

    3) Trebuie să ai și o atitudine vigilentă. Culcă-te devreme, astfel încât să fii în formă bună pentru a te întâlni cu Dumnezeu dimineața – El merită toată atenția ta! Dă-I cea mai bună parte a zilei tale, când ești cel mai odihnit. Urmează exemplul lui Hristos, care „dimineața, pe când era încă întuneric de tot… S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Hudson Taylor a observat cu perspicacitate că nu acordezi instrumentele după ce concertul s-a terminat, ci înainte ca el să înceapă!

    4) O atitudine de disponibilitate și supunere. Este esențial să nu vii la timpul tău de părtășie cu Dumnezeu pentru a decide ce vei face sau ce nu vei face, ci cu scopul de a face exact ceea ce Dumnezeu vrea să faci! Apostolul Ioan spune: „orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22).

    Așadar când ești singur cu Dumnezeu, hotărăște-te să faci orice Îți spune El!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne