DOMNUL ESTE APROAPE
Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s‑a alipit de ea [de Naomi].
Rut 1.14
Cuvintele și faptele lui Naomi le‑au impresionat adânc pe Rut și pe Orpa. Amândouă au plâns, însă Orpa a cedat ispitei. Ea începuse bine, ca și Rut. În aparență o iubea pe Naomi și, de asemenea, iubea poporul ei, pentru că spusese: „Noi vom merge cu tine, la poporul tău“. Acum însă vedea că aceasta o va costa, iar prețul i se părea prea mare. Îi lipsea credința „care‑L vede pe Cel ce este nevăzut“ (Evrei 11.27). Acesta a fost marele test al vieții Orpei și ea a căzut la acest test. A fost momentul deciderii, iar ea a luat atunci hotărârea. Și astfel, deși își mărturisise atât de puternic dragostea, a rupt toate legăturile care o țineau lângă obiectul iubirii ei și s‑a întors. S‑a întors pentru totdeauna.
Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune multe despre Orpa, dar dedică această carte istoriei cumnatei ei. Totuși, Dumnezeu n‑o nedreptățește pe Orpa. Avem înscrisă buna mărturie a lui Naomi pentru tot ceea ce făcuse ea, atât pentru cei care mai erau în viață, cât și pentru cei care muriseră. S‑a purtat admirabil și ca soție și ca noră, atât în timpul căsătoriei, cât și ca văduvă. Este drept înaintea lui Dumnezeu să recunoaștem binele în fiecare. Binecuvântatul nostru Mântuitor ne este exemplu și în această privință. Singura dată când se spune că Isus a iubit un necredincios este când Isus S‑a uitat țintă la tânărul acela bogat (Marcu 10.17‑22). Totuși, însușirile naturale, oricât de pornite spre bine ar fi ele, nu se supun niciodată voii lui Dumnezeu.
Suferințele lui Naomi întăriseră dorința ei pentru ceva mai bun decât Moabul. Ea voia să‑și reconsidere căile și să se întoarcă la Domnul, la Cel care, cu o dragoste neschimbătoare, i‑a dat iarăși pâine poporului Său. Iată însă că a venit testul Orpei: inima ei era în Moab; ar fi fost în stare să fie însoțitoarea de drum a lui Naomi, dar, când Naomi și‑a îndreptat afecțiunile către Dumnezeu, către poporul Lui, către țara Lui, atunci a devenit limpede adevărata poziție a Orpei. Prin cuvinte amabile, cu o atitudine care în afară expunea dragoste, ea s‑a despărțit de cei pe care, în aparență, îi iubea, pentru a se întoarce la poporul și la dumnezeii ei. În această împrejurare, eul a biruit.
H. L. Heijkoop
SĂMÂNȚA BUNĂ
Livada de peri
Noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Ioan 4.42
Într‑o vale din nordul Italiei, un evanghelist trece pe lângă o livadă întreținută exemplar. Văzându‑l pe proprietar, se apropie și îi vorbește despre nevoile spirituale. La sfârșit îi oferă o Biblie și îi recomandă să o citească. — „Îmi spuneți că această carte este Cuvântul lui Dumnezeu“, a spus pomicultorul, „dar ce dovedește aceasta?“. Evanghelistul n‑a răspuns direct. Întorcându‑se spre livadă, s‑a interesat de frumoasele lui fructe. — „Aceste pere sunt frumoase, dar păcat că sunt de o calitate atât de proastă!“ — „Cum? Nici nu le‑ați gustat. Luați una sau două și vă lămuriți!“ Zis și făcut. — „Da, perele sunt excelente. Dar vedeți? Dumneavoastră ați tratat Cartea mea cum v‑am tratat și eu perele. Citiți‑o și veți vedea cât de bun este Cuvântul lui Dumnezeu.“
Cât de numeroși sunt cei care condamnă Biblia fără măcar să o fi citit vreodată! Alții n‑au parcurs decât rapid câteva părți ale ei ori s‑au mulțumit să citească anumite comentarii. Totuși, nimic nu trebuie judecat doar după impresii. Trebuie să‑ți faci timp să citești Biblia onest. Atunci descoperi că, prin ea, Dumnezeu îți vorbește. El Se adresează nevoilor inimii și oferă salvarea Sa. Prin ea Îl putem cunoaște pe Fiul Său. Există ceva mai măreț? Oamenii se simt uneori îndreptățiți să pună întrebări despre tot ceea ce li se întâmplă. În prea multe cazuri, viața devine obiectul unor critici continue, al unor disecări fără întrerupere a împrejurărilor. Prompți în a uita binecuvântările, căutăm cu îndârjire ceva pe care să dăm vina pentru necazurile noastre. Fiecare eveniment face parte din planul lui Dumnezeu. El face totul pentru binele nostru!
Citirea Bibliei: Isaia 63.1-14 · Marcu 2.18-28
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 50.17‑32
Un plan principal, cât şi unul dezvoltat, al cap. 50 şi 51 putem găsi în broşura «Sommaire du Livre de Iérémie», de H.R., pe care o recomandăm spre a fi citită.
Cu siguranţă, pedepsirea lui Israel prin intermediul caldeenilor răspundea voii lui Dumnezeu, însă îndârjirea şi cruzimea de care au dat dovadă în executarea pedepsei vor justifica «răzbunarea» căreia Babilonul urmează să‑i fie obiectul. În plus, atacându‑l pe Israel, Babilonul lupta împotriva Domnului (sf. v. 24; vezi Zaharia 2.8). În special jefuirea şi distrugerea templului au constituit un afront personal adus Celui a cărui glorie locuia acolo. Din acest motiv, pedepsirea Babilonului este numită „răzbunarea pentru templul Său“ (v. 28 şi cap. 51.11).
Remarcăm în acelaşi timp cum aceste sumbre capitole sunt atât de încărcate de încurajări pentru credincioşii poporului lui Dumnezeu. Domnul, Răscumpărătorul lor, este puternic şi va lua în mâini cauza lui Israel, „oaia“ Sa „rătăcită“, pentru a o salva din gura leilor care vor să o înghită (v. 17 şi 34). Între timp, iertarea Lui va fi şters toate greşelile lor: „Nelegiuirea lui Israel se va căuta şi nu va fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor găsi“ (v. 20; comp. cu Neemia 23.21).
ALEGE ÎMPĂCAREA! | Fundația S.E.E.R. România
„Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:24)
Astăzi vom vorbi despre împăcare, un subiect la care nu ne gândim suficient, deși ar trebui s-o facem!
De ce? Deoarece felul în care îi tratezi pe cei cu care ai o relație influențează relația ta cu Dumnezeu. Domnul Isus a punctat foarte clar lucrul acesta: „Dacă îți aduci darul la altar [dacă slujești în biserică, fii deosebit de atent aici!], și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24)
Domnul Isus poruncește celui care a greșit, chiar dacă ofensa a fost neintenționată, să ia inițiativa în vindecarea și restaurarea relației. Asta necesită o smerenie adevărată.
Max Lucado scria: „Poate ți se pare greu de crezut, dar nu toată lumea îl place pe predicator. Sunt momente când mă încurc sau vorbesc greșit și atrag nemulțumirea vreunui enoriaș. În primii ani ai slujirii mele, când aflam că cineva era nemulțumit, ignoram problema: „Dacă nu mi-o aduce la cunoștință, atunci nu am nicio legătură cu problema.” Dar apoi am citit cuvintele lui Isus… Isus poruncește celui care a greșit să ia inițiativa. Acest pasaj este destul de neplăcut. Chiar și așa, am încercat să-l aplic când a fost cazul. „Bob”, l-am întrebat, „am spus ceva care te-a supărat?” „Mary, pare să existe o tensiune între noi. Suntem în regulă?” Fără excepție, acest pas a dus la împăcare. În cele patru decenii de slujire, această învățătură practică nu a eșuat niciodată în atingerea scopului său. Când Scriptura se îmbină cu ascultarea, rezultatul este un balsam vindecător.”
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: alege împăcarea!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.