DOMNUL ESTE APROAPE
Aveți ungerea de la Cel Sfânt și știți toate. V‑am scris nu pentru că nu știți adevărul, ci pentru că îl știți și pentru că nicio minciună nu este din adevăr.
1 Ioan 2.20,21
Copilașii în Hristos L‑au primit pe Hristos în același fel cum L‑au primit și apostolii, iar toți cei care L‑au primit pe Hristos au adevărul întreg. De asemenea, ei au primit de la Cel Sfânt o ungere (2 Corinteni 1.21,22; 1 Ioan 2.20), căci au Duhul Sfânt care locuiește în ei (a se vedea și 1 Ioan 5.20) și care le conferă putere. Împreună, locuirea Duhului Sfânt (ungerea și priceperea duhovnicească) în inimile celor credincioși și descoperirea desăvârșită a lui Hristos (adevărul primit la început) constituie ocrotirea lor împotriva încercărilor ispititorului. Dacă ungerea Celui Sfânt este în noi, El va judeca totul, va demasca orice învățătură falsă, orice învățătură rătăcită, orice abatere de la adevăr, orice depărtare de la prima descoperire divină a adevărului. Și aceasta este posibil nu pentru că am cunoaște fiecare învățătură rătăcită sau fiecare detaliu al adevărului, ci pentru că recunoaștem glasul Bunului Păstor și auzim dacă este glasul Său cel care vorbește sau nu.
Vedem acest adevăr și la cei care au o pocăință adevărată și vin la lumină. Ei sunt fericiți. Totul este foarte simplu pentru ei. Nu se poticnesc de nimic în Cuvântul lui Dumnezeu. Îl primesc în simplitate și își pun nădejdea în el. Aceasta înseamnă „a ști totul“ și nu are nimic în comun cu cunoașterea. Trebuie numai să avem un ochi curat și, „dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină“ (Matei 6.22). Aceasta înseamnă să privim cu un ochi curat spre Hristos și să vedem acolo adevărul. Această ungere este partea celui mai tânăr copilaș în Hristos, iar noi trebuie să‑l îmbărbătăm să fie conștient de aceasta.
H. L. Heijkoop
SĂMÂNȚA BUNĂ
Marea Roșie
Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!
Exod 14.14
Ce tablou unic oferă trecerea poporului Israel prin Marea Roșie! Ajunși în fața mării, ce ar fi putut face israeliții? Ar fi putut ei seca apele? Ar fi putut ei spulbera oștirile Egiptului? S‑au chinuit raționaliștii să argumenteze că locul pe unde au traversat evreii Marea Roșie ajungea doar până la genunchi. „Dar minunea este“, avea să spună o bătrânică în replică la o astfel de afirmație îndrăzneață, „că oștile Egiptului, cu carele și călăreții lor, s‑au înecat într‑o apă așa de mică, doar până la genunchi“.
Pe acest țărm, poporul este înspăimântat, pentru că are în față marea învolburată, iar în spate oștile vuind năvalnic. Ziduri din toate părțile. Firea pământească tremură din toate încheieturile și își simte deplina neputință. Dar, când necredința este izgonită, vine clipa pentru Dumnezeu să lucreze. Pentru a‑L vedea pe Dumnezeu în lucrările Lui, este nevoie să stăm liniștiți. Firea noastră ar vrea să ia parte la lucrările Domnului. Se agită încolo și‑ncoace, dar prin aceasta face un nor și mai mare al zădărniciei. Nu câștigăm nimic prin neliniștea noastră! Credința, dimpotrivă, înalță sufletul deasupra norului de greutăți. Acum israeliții ajung pe celălalt mal. Ei văd rostogolindu‑se valurile între ei și Egipt și Îi aduc Domnului o închinare plăcută. Șase sute de mii de glasuri izbucnesc în cântare, văzând egiptenii morți în apele mării. De‑a lungul secolelor, Dumnezeu a făcut minuni în diferite momente în mijlocul alor Săi. Astăzi, mulți oameni pun la îndoială chiar și posibilitatea ca minunile să fi avut loc. De ce atâta ură și atâta ostilitate față de Cel care a arătat doar dragoste?
Citirea Bibliei: Isaia 59.1-21 · Marcu 1.21-34
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 48.1‑27
După un capitol scurt consacrat filistenilor, Domnul, compensând, vorbeşte acum despre Moab mai pe larg. Acest popor îşi pusese încrederea în lucrările lui, în tezaurul lui (v. 7), în dumnezeul său, Chemoş (v. 13), şi în oamenii săi de război (v. 14). Şi nu numai că aceste resurse pe care se bizuia Moab nu i‑au fost de niciun ajutor, dar au constituit şi cauza judecăţii care a căzut asupra sa (v. 7).
Lui Moab îi lipsise ceva esenţial şi, oricât de surprinzător ar părea, acestea erau … încercările. Vinul nou trebuie trecut mai întâi dintr‑un butoi în altul, până ajunge «să‑şi piardă din tărie», să‑şi aibă, puţin câte puţin, toate drojdiile depuse. Dar Moab nu suferise niciodată acest tratament. El fusese „netulburat“ „din tinereţea lui“ (v. 11; Zaharia 1.15); nu învăţase prin împrejurări dificile să se cunoască, la modul de a‑şi pierde din prostul său gust caracteristic (aceasta este ceea ce va căuta Domnul să facă cu Israel, ducându‑l în robie). Domnul ştie ce face atunci când ne scutură şi ne smulge din comoditatea noastră (Psalmul 119.67). Aceste „turnări“ neplăcute dintr‑un vas în altul au scopul de a ne face să pierdem de fiecare dată încă puţin din voinţa proprie, încă puţin din pretenţiile noastre, încă puţin din încrederea în noi înşine.
ÎMPARTE CEEA CE AI! | Fundația S.E.E.R. România
„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)
Hudson Taylor, fondatorul Misiunii China Inland, s-a pregătit pentru slujirea misionară lucrând printre săracii din Londra. Într-o noapte, un bărbat l-a rugat să vină să se roage pentru soția lui bolnavă. Bărbatul îl rugase deja pe un preot, dar i s-a spus că va trebui să-i plătească optsprezece pence – bani pe care nu-i avea. Nu avea nici măcar bani să cumpere o pâine.
Taylor a mers cu el, dar conștiința îl mustra. El însuși suferea de foame, dar avea o monedă în buzunar – o jumătate de coroană. S-a gândit: „Dacă aș avea doi șilingi și șase pence în loc de această jumătate de coroană, le-aș da acestor oameni săraci un șiling.” Când a ajuns la casa bărbatului, a fost copleșit la vederea copiilor trași la față, de flămânzi ce erau, și a mamei epuizate care zăcea cu un bebeluș lângă ea. Taylor le-a vorbit, încercând să le aducă mângâiere și încurajare, dar în interiorul său striga: „Ipocritule! Le spui acestor oameni despre un Tată ceresc bun și iubitor, dar nu ești pregătit să te încrezi în El fără o jumătate de coroană!” Așa că i-a dat bărbatului jumătatea de coroană.
Taylor a simțit în acel moment cum bucuria Domnului i-a revenit în inimă. Biblia spune: „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Ce îi place Domnului? Disponibilitatea ta de a împărți cu cei nevoiași ceea ce Dumnezeu ți-a dat din belșug!
Un proverb spune: „Poți da fără să iubești, dar nu poți iubi fără să dai!” – și asta este cât se poate de adevărat! Încearcă, și-ai să vezi!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.