DOMNUL ESTE APROAPE
Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
Romani 4.24,25
Dacă Omul care a fost dat pentru greșelile noastre Se află acum în cer – și El Se află acolo prin Brațul lui Dumnezeu – atunci cu siguranță că și greșelile noastre au fost înlăturate complet, iar noi suntem îndreptățiți de toate lucrurile, la fel de liberi de orice acuzație și de orice condamnare, așa cum El Însuși este liber. Imposibil să fie altfel, dacă ne încredem în Cel care L‑a înviat pe Isus dintre cei morți! Nu mai este cu putință să‑i fie adusă vreo învinuire celui care crede în Dumnezeul învierii, pentru motivul foarte simplu că Cel pe care El L‑a înviat a fost lovit pentru păcatele celui credincios.
Și de ce L‑a înviat? Fiindcă păcatele pentru care L‑a lovit au fost toate înlăturate, iar aceasta pentru totdeauna. Domnul Isus, după ce S‑a făcut pe Sine răspunzător pentru noi, n‑ar putea fi acolo unde Se află acum, dacă ar mai fi rămas un singur păcat neispășit și neînlăturat. Dar, pentru că El Se află în acest loc, înseamnă că este imposibil să mai fie pusă la îndoială îndreptățirea perfectă a sufletului celui care crede în Isus.
Astfel, în momentul în care cineva crede în Dumnezeu ca fiind Acela care L‑a înviat pe Domnul Isus, el este socotit perfect drept înaintea Lui. Acesta este un adevăr minunat, divin și etern. Domnul să ne ajute să simțim cu toții puterea acestui adevăr și să ne bucurăm de pacea pe care o dă el! Duhul cel veșnic să‑l coboare până în adâncul inimii noastre! Atunci pacea noastră va fi desăvârșită și vom înțelege că, dându‑L, lovindu‑L și înviindu‑L pe Fiul Său, Dumnezeu a declarat astfel că El Însuși este pentru noi.
C. H. Mackintosh
SÄMÄNȚA BUNÄ
Tot ce veți cere rugându‑vă, credeți…
„Du‑te, fiul tău trăiește.“ Și omul a crezut cuvântul pe care i l‑a spus Isus și a plecat.
Ioan 4.50
Atunci când sunteți într‑o situație pentru care trebuie să vă rugați imediat, rugați‑vă până când Îl credeți pe Dumnezeu, adică până când Îi puteți mulțumi în mod sincer. Nu vă rugați pentru acel lucru în așa fel încât să rezulte că nu Îl credeți pe Dumnezeu, deoarece o rugăciune de acest fel va fi o piedică, în loc să fie un ajutor; iar când terminați rugăciunea, veți constata că vi s‑a micșorat credința sau că a dispărut total. Ceea ce v‑a împins să aduceți acest fel de rugăciune vine, evident, de la Satan.
Nu este greșit să aduceți încă o dată chestiunea înaintea Domnului. Îi puteți spune că așteptați, că în continuare credeți și că Îl puteți lăuda pentru răspunsul pe care îl va da. Nimic nu întărește mai mult credința decât siguranța unui răspuns pentru care Îl puteți lăuda pe Dumnezeu. Rugăciunile care slăbesc credința neagă atât promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu, cât și „da“‑ul pe care El vi‑l șoptește la ureche. Asemenea rugăciuni sunt numai expresia agitației sufletului, agitație legată de necredința că rugăciunea ar primi răspuns. „Căci noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă“ (Evrei 4.3).
Rugăciunea care slăbește credința izvorăște din faptul că ne concentrăm asupra dificultăților, și nu asupra Dumnezeului promisiunilor. Niciodată nu vă veți deprinde în credință în împrejurări favorabile. Dumnezeu ne dă promisiunile într‑un ceas de liniște, după care Se retrage pentru a vedea în ce măsură Îl credem. Începutul neliniștii este sfârșitul credinței, iar începutul adevăratei credințe pune capăt neliniștii.
Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Plângerile lui Ieremia 1.12‑22
„Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale?“, strigă Ierusalimul copleşit de nenorocire (v. 12). De câte ori nu trecem şi noi nepăsători pe lângă suferinţa altuia! (v. 21). De câte ori nu pierdem ocaziile de a exprima un crâmpei de simpatie! Să‑I cerem Domnului să ne dea inimi mai sensibile, pentru a putea înţelege mai bine necazurile celor din jur şi pentru a le aduce, din partea lui Dumnezeu, o mângâiere autentică.
În faţa acestei dureri fără seamăn, pricinuită de mânia lui Dumnezeu, cum să nu ni se îndrepte gândurile spre cruce? (v. 12). Domnul Hristos însă nu făcuse nimic care nu trebuia făcut, în timp ce, prin gura lui Ieremia, Ierusalimul recunoaşte, asemeni tâlharului, că merita din plin ceea ce i se întâmplase (v. 18; Luca 23.41). Vedem parcă mulţimea celor care treceau pe lângă Mântuitorul crucificat… (Matei 27.39). Printre acei trecători se aflau – şi sunt şi astăzi în prezenţa crucii – oameni duşmănoşi, batjocoritori, dar, mai presus de toate, indiferenţi. Unora ca aceştia li se adresează o astfel de întrebare. Drag prieten, pentru mântuirea ta erau suferinţele Domnului Isus. Rămâi tu indiferent în faţa lor? Chiar nu înseamnă ele nimic pentru tine?
PUTEREA RUGĂCIUNII | Fundatia S.E.E.R. Romania
„Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16)
Datorită legăturii pe care o avem cu cei pe care îi iubim, când ei suferă, suferim și noi. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să mijlocim în rugăciune pentru cei care au nevoie de vindecare. Dumnezeu ne poate folosi ca agenți ai vindecării. Apostolul Iacov ne învață: „Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați (trup, minte și inimă). Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (dinamică în acțiunea ei).”
Vedem adesea acest principiu în Noul Testament: un sutaș roman a venit la Isus pentru vindecarea slujitorului său, iar Hristos nu l-a dezamăgit (vezi Matei 8:5-7); patru oameni au smuls acoperișul unei case pentru a-și aduce prietenul bolnav în prezența lui Isus, ca să poată fi vindecat de paralizie. Și Domnul Isus i-a spus: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă” (vezi Marcu 2:1-11); un tată îngrijorat s-a dus la Isus când fiica lui era pe moarte. Pentru că Isus a întârziat, fetița a murit. Isus s-a dus la patul ei și a spus: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble… Iar ei au rămas încremeniţi! (vezi Marcu 5:41-42).
Una dintre ultimele promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus înainte de a părăsi această lume a fost: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Me … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18)
Așadar, dacă ești născut din nou, prin Hristos tu ai autoritatea să te rogi pentru bolnavi și să ceri de la Dumnezeu, în Numele lui Hristos, vindecare – pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine!
Lasă un răspuns