Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

27 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.10



Într-o anume localitate exista o clădire în care câțiva credincioși se adunau pentru închinare. Odată cu trecerea timpului, clădirea a devenit neîncăpătoare, iar credincioșii au hotărât să o dărâme și să construiască alta, mai mare. Aflându-mă în localitatea respectivă, în timp ce se construia clădirea cea nouă, stăteam de vorbă cu fratele care se ocupa de lucrare.

«O astfel de construcție trebuie să fie destul de costisitoare», am remarcat eu. «Nu atât cât ar părea», a venit răspunsul, «fiindcă folosim mult din materialele vechi».

Aceasta este exact ceea ce Duhul Sfânt, în lucrarea Lui, nu va face niciodată. El nu poate folosi nici măcar o fărâmă din „carne”, din acel material vechi pe care Dumnezeu l-a condamnat. Când El începe o lucrare într-un suflet, conducându-l la Dumnezeu și aducându-l în savurarea binecuvântărilor creștinismului, Duhul Sfânt începe prin a sădi în acel suflet o viață și o natură nouă. Aceasta are loc la nașterea din nou.

Cineva a spus pe bună dreptate că «Duhul Sfânt are mult mai mult de lucrat în noi, decât are de lucrat prin noi». Lui Îi face plăcere să ne folosească în lucrarea pentru Hristos, în vederea binecuvântării altor suflete, însă cel mai important lucru este ca lucrarea Sa să prospere în propriul nostru suflet.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să cunoască deplin taina lui Dumnezeu, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3



O mare comoară

S-a descoperit o comoară! O astfel de știre se răspândește în lume cu viteza fulgerului. De exemplu, în anul 1922, arheologul britanic Howard Carter a făcut o descoperire remarcabilă. După mai multe decenii de săpături și căutări stăruitoare în condiții dificile, el a descoperit mormântul aproape intact al faraonului Tutankhamon, în care se aflau aproape 5.000 de obiecte.

Oricât de mult entuziasm a stârnit descoperirea acelei comori, majoritatea obiectelor găsite au ajuns în cele din urmă în muzee sau în colecții particulare. Deși acele obiecte au o valoare istorică sau artistică, ele nu ne influențează viața de zi cu zi. Există însă comori mult mai prețioase, care ne sunt cu adevărat de mare folos. În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne invită pe toți să le căutăm (Proverbe 2.1-6). Când a afirmat că toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței sunt ascunse în Mântuitorul Isus Hristos, apostolul Pavel nu a vrut să spună că ele sunt imposibil de găsit. Dimpotrivă, aceste comori pot fi descoperite, dacă cei care le caută își îndreaptă atenția spre Isus Hristos. De fapt, Însuși Domnul și Mântuitorul nostru a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6). Așadar, avem nevoie de ajutorul și de îndrumarea Domnului Isus, ca să găsim cunoștința despre Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ TE MATURIZEZI – Fundația SEER

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite…” (Evrei 6:1)

Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:23-24).

Crești tu în maturitate spirituală? Înainte să dai un răspuns, citește aceste cuvinte: „Maturitatea este abilitatea de a-ți controla mânia și de a-ți rezolva conflictele fără violență sau resentiment. Maturitatea înseamnă răbdare; este disponibilitatea de a trece cu vederea plăcerea de o clipă pentru câștigul pe termen lung. Înseamnă abilitatea de a „răbda până la capăt” în ciuda împotrivirilor vehemente sau a obstacolelor descurajatoare. Este capacitatea de a face față neplăcerii și frustrării fără a te plânge și fără a te simți doborât. Maturitatea înseamnă smerenie. Înseamnă a fi suficient de copt pentru a spune „am greșit”, iar când ai dreptate să nu simți niciodată nevoia să rostești „ți-am spus eu”! Maturitatea este abilitatea de a lua o decizie și de-a o duce la capăt, și nu de a explora posibilități nesfârșite și a nu face nimic în sensul acesta. Maturitate înseamnă responsabilitate, respectarea promisiunii și rezistență în fața unei crize. Cei imaturi sunt maeștri ai scuzelor; ei sunt cei confuzi și dezorganizați. Viețile lor sunt un labirint de promisiuni încălcate, de foști prieteni, de lucruri neterminate și de bune intenții. Maturitatea este arta de a accepta ce nu poți schimba, de a îndrăzni să schimbi ceea ce poți schimba și de a avea înțelepciunea de a discerne între acestea.”

Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite...” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: E timpul să devii matur!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 15:9-20


Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi Ťchinuitť de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?“ (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?“

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

26 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.

Evrei 1.3



Cele două părți ale versetului de mai sus constituie cheia întregii Epistole către Evrei – mai întâi curățirea de păcate, apoi șederea Preotului la dreapta Măririi în cele înalte. Aceste două importante adevăruri sunt într-un contrast total cu sistemul levitic, în care păcatele nu erau niciodată îndepărtate, iar Aaron și fiii săi nu puteau niciodată să șadă. Prin urmare, epistola dezvoltă aceste două linii ale adevărului, arătând diferența dintre Aaron și Hristos și dintre jertfele repetitive și ineficiente de tauri și de țapi și jertfa unică a lui Hristos.

Avem cel de-al doilea adevăr în capitolul 8: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un astfel de mare preot care S-a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri” (versetul 1). În capitolul 10, cele două adevăruri sunt puse împreună: „Și, într-adevăr, orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind și aducând deseori aceleași jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele, dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, de acum așteptând până când vrăjmașii Lui vor fi puși ca așternut al picioarelor Lui. Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (versetele 11-14).

Cât de măreț este acest Om care a împlinit lucrarea de îndepărtare a păcatului, după care S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu! A împlinit această lucrare pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binecuvântarea noastră eternă.

Prin urmare, câtă siguranță și încredere ne oferă aceste cuvinte: „Acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa … Așa și Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă” (Evrei 9.26,28)!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cât este ziuă, trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” Ioan 9.4



Lucrările Domnului

Orice lucrare are în spatele ei un creator, un executant. Lucrările pe care I le-a dăruit Tatăl ceresc Domnului Isus Hristos ca să le facă au dat o mărturie puternică despre El cu privire la faptul că Tatăl este, într-adevăr, Cel care L-a trimis. În Evanghelia după Ioan avem relatarea mișcătoare a intrării Domnului în slujba Sa publică, în această lume plină de păcat și de durere. Domnul Însuși a putut afirma: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită …”. Când Îl privim pe Domnul Isus Hristos trecând prin această vale a umbrei morții, în căutarea inimilor frânte, Îl întâlnim vindecând inima zdrobită a unui păcătos, ștergând lacrimile unei văduve sau ale unui orfan cu inima îndurerată. Ce har să întâlnești un astfel de Mântuitor!

Apostolul Petru putea spune despre Mântuitorul, la sfârșitul lucrării Sale, că El a fost „Om adeverit de Dumnezeu … prin lucrări pline de putere și minuni și semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El”. Minunile și lucrările Domnului au fost unice, deosebindu-se de oricare alte lucrări. Hristos avea puterea în Sine Însuși de a face aceste lucrări deosebite. Preocuparea cu lucrările Domnului este o mare binecuvântare pentru sufletele noastre. El a făcut multe lucrări care nu au fost scrise. Dar tot ce s-a scris este suficient, pentru ca noi să credem că Isus este Hristosul și, crezând în El, să avem viața veșnică. Pentru întărirea credinței noastre, să ne ocupăm cu lucrările Domnului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ÎȚI SUNT SCOPURILE? – Fundația SEER

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă…” (Filipeni 3:13-14)

 Într-o zi, Wendell Holmes, judecător la Curtea Supremă de Justiție, și-a pierdut biletul de tren. În timp ce-l căuta vădit iritat, controlorul i-a zis: „Nu-i nimic, Înălțimea voastră, ni-l veți trimite prin poștă. Vă cunoaștem și avem încredere în dumneavoastră.” Holmes a răspuns: „Nu mă îngrijorează atât că nu găsesc biletul, ci că pe el scria unde trebuie să cobor!”

Când ai scopuri, știi încotro mergi în viață. Jumătate dintre oamenii din jurul tău nu au nicio idee unde se duc. Alți 40% vor merge în orice direcție sunt duși. Restul de 10% știu unde vor să meargă – dar mai puțin de jumătate dintre aceștia sunt pregătiți să plătească prețul pentru a ajunge acolo. Ceea ce L-a ajutat pe Domnul Isus să îndure rușinea crucii a fost viziunea Învierii și a Bisericii, acea Biserică a Lui care avea să schimbe lumea (Evrei 12:2). Moise a abandonat confortul de la palatul lui Faraon pentru că și-a imaginat Țara Promisă (Evrei 11:24-27).

Proprietarul unui magazin, pe nume J.C. Penney a spus: „Dați-mi un vânzător care are un scop și vă voi da o persoană care va face istorie. Pe de altă parte, dați-mi o persoană fără scopuri, și vă voi da un vânzător.”

Adevărul este că în timp ce lucrezi la scopurile tale, acestea te transformă. Iar răsplata pe care o primești atunci când le atingi nu este nici pe departe la fel de importantă ca ceea ce devii în alergarea ta spre ele. Așadar, tu ai scopuri? Sunt ele suficient de clare ca să le poți scrie, sunt ele suficient de scurte ca să încapă într-un paragraf, suficient de puternice ca să te ajute să perseverezi și suficient de valoroase încât să te facă să plătești prețul?

Dacă este așa, vei ajunge să le vezi împlinindu-se!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 14:14-20; 15:1-8


În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nuşi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de ai furniza o alt㠄ocazie împotriva filistenilor“ (14.4).

25 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu te mânia din cauza celor care fac răul … Rămâi liniștit în Domnul și așteaptă-L cu răbdare.

Psalmul 37.1,7



David a suferit mult din cauza lui Saul. A trebuit să fugă departe de casă, pentru a-și salva viața, lăsând în urmă pe soția sa, familia sa și pe prietenii săi.

Totuși, în timpul acesta de încercare, David a părut câteodată că s-a bazat pe propriile sale soluții, în loc să se încreadă în Domnul. L-a mințit pe Ahimelec cu privire la motivul pentru care venise la Nob. Apoi a mers la Achiș, împăratul Gatului, căutând refugiu în mijlocul vrăjmașilor poporului său. N-a găsit însă refugiul dorit, fiindcă slujitorii lui Achiș i-au reamintit acestuia că David era un om periculos, care omorâse mai înainte mii de filisteni. În fața unei astfel de situații, David a găsit cu cale să se prefacă nebun în prezența lui Achiș, pentru a scăpa.

Avea însă Dumnezeu nevoie de toate aceste tertipuri pentru a-Și împlini scopul cu privire la David? Are el nevoie de tertipurile noastre pentru a-Și împlini scopul cu privire la noi? Câteodată ne simțim victime ale unui tratament nepotrivit din partea oamenilor și credem că merităm înțelegere și sprijin, nu critică. Gândim chiar că acțiunile și atitudinile noastre greșite sunt justificate de multele noastre probleme. Poate că în astfel de împrejurări triste a învățat David adevărul prețios exprimat în Psalmul 37.1-6: „Nu te mânia din cauza celor care fac răul, nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea; pentru că vor fi cosiți îndată ca iarba și se vor veșteji ca iarba verde. Încrede-te în Domnul și fă binele; locuiește în țară și hrănește-te cu credincioșia; și desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale! Încredințează Domnului calea ta și încrede-te în El: și El va lucra; și va face să iasă dreptatea ta ca lumina și dreptul tău ca ziua la amiază”.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„El [Isus Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn … prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite.” 1 Petru 2.24,25



Steaua lui David

Anul 1942. Cel de-al doilea Război Mondial în plină desfășurare. În Danemarca, țara ocupată de soldați inamici, guvernul trebuia să asculte de dispozițiile lui Hitler. Într-o zi a venit ordinul ca toți evreii să fie însemnați pentru moarte prin aceea că erau obligați să poarte steaua lui David. Drept răspuns la acel ordin, regele Christian a luat parte pe 7 octombrie la o slujbă într-o sinagogă din Copenhaga. Spre a-și arăta simpatia față de supușii săi, el a spus: „Dacă evreii trebuie să poarte steaua lui David, atunci trebuie s-o purtăm toți. Voi toți sunteți danezi. Voi sunteți poporul meu”. Mulți danezi evrei au plâns văzând că regele lor îi iubește atât de mult, încât dorește să se identifice cu ei.

Această întâmplare face trimitere la Regele regilor, la Domnul și Mântuitorul nostru, care nu numai că S-a identificat cu starea noastră, ci a acceptat să ne poarte păcatele la cruce. Mântuitorul a făcut ceva unic: a luat locul nostru în judecata lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a lăsat pedepsit pentru cei nedrepți: Hristos a murit pentru păcatele noastre. Moartea, ca plată a păcatului din partea lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să ne lovească pe noi, L-a lovit pe Hristos. Cine se încrede acum în Mântuitorul Isus Hristos va fi vindecat de această boală îngrozitoare, care este păcatul. Aceasta este vestea bună, pe care dorim să o aducem tuturor cititorilor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI VALORI! – Fundația SEER

„Nimeni nu poate pune o altă temelie…” (1 Corinteni 3:11)

Un copil fără valori se află la mila valorilor oricărei alte persoane. Apostolul Pavel a scris: „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu… nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.” (v. 9, 11). Când modelele de adulți din viața copiilor tăi îi dezamăgesc, prezintă-li-L pe Domnul Isus. „Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37).

Spune-le copiilor tăi că s-au născut cu un scop special și că în umblarea lor cu Dumnezeu, El li-l va descoperi. Indiferent cât de bogați sau de celebri vor deveni, ei nu se vor simți împliniți cu mai puțin. Presiunea anturajului ar fi mai puțin eficientă dacă ți-ai învăța copiii să-și păstreze propriile valori și să-și respecte propriile opinii. E periculos ca alții să exercite o influență prea mare asupra lor! Și nu te limita numai la a-i învăța pe copiii tăi, cere-le părerea – și respect-o!

Acasă este locul în care copiii învață să practice exprimarea propriilor sentimente, și dacă ai pus o temelie corectă, nu ai motive de îngrijorare. Trebuie numai să-i călăuzești în formarea opiniilor corecte. Dacă nu o faci, ei nu vor învăța să gândească singuri sau să înfrunte viața cu încredere.

Moise le-a spus iudeilor: „Poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” (Deuteronomul 6:6-7).

Deci, mamelor și taților, aceasta este datoria voastră! Așa că, perseverați în ea – și Dumnezeu vă va binecuvânta, pe voi și familiile voastre!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 14:1-13


A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci  luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Israel, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

22 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ierusalime, Ierusalime, cetate care omoară pe profeți și ucide cu pietre pe cei trimiși la ea! De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată, vi se lasă casa pustie.

Matei 23.37,38



Pe data de 16 noiembrie 1985, Armero, un oraș din Columbia, a fost distrus de o avalanșă de noroi, de zăpadă topită și de lavă, cauzată de erupția unui vulcan. Multe avertizări fuseseră dată cu privire la iminența unei astfel de catastrofe, însă au fost în mare măsură ignorate. Chiar în timpul când avalanșa distrugătoare se îndrepta cu repeziciune către oraș, primarul invita la calm pe postul local de radio, transmisiunea fiind întreruptă brusc – dezastrul venise! Peste douăzeci și cinci de mii de oameni au pierit și orașul a fost aproape în întregime distrus.

Aplicația acestui eveniment este clară: dezastrul se va abate într-o zi asupra acestui pământ, însă astăzi Dumnezeu, în harul Său, îi cheamă pe toți oamenii, de pretutindeni, să se pocăiască (Fapte 17.30).

În Scriptură găsim multe astfel de chemări ale lui Dumnezeu către poporul Său, Israel, de a se întoarce de la idoli și de la practicile lui păcătoase. Însă poporul nu a ascultat și, în consecință, a trebuit să sufere înfrângerea și distrugerea.

Nu trebuie să fim însă grabnici la a judeca acest popor, fiindcă Dumnezeu ne-a avertizat și pe noi, creștinii. Istoria profetică a Adunării din Apocalipsa 2 și 3 ne prezintă avertismentele Domnului către noi și ne prezintă consecințele neascultării de chemările Lui. În cele din urmă, El este prezentat ca fiind afară, bătând la ușă și dorind ca noi să avem părtășie cu El (Apocalipsa 3.20). La fel ca Israel, noi ne-am depărtat de El și de la ceea ce știm că înseamnă adevărata ascultare. Vedem efectele acestui lucru în lipsa de vitalitate a închinării și a slujirii. Să ne aducem aminte de punctul în care am început să ne depărtăm de Domnul, să ne pocăim și să ne întoarcem la El!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când vorbea El încă, au venit niște oameni de la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?”. Dar Isus, auzind cuvântul care fusese rostit, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.

Marcu 5.35,36



Nu te teme, crede numai!

Această expresie scurtă, „Nu te teme, crede numai!”, este una dintre cele mai mângâietoare expresii. Cu ea vine Domnul Isus Hristos în fața acelora care Îi aparțin prin credință.

Îți vin în minte greșeli mai îndepărtate sau mai recente pe care le-ai recunoscut în fața lui Dumnezeu? Te descurajează și te apasă? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus a murit pentru a-ți ierta toate păcatele tale.

Te temi de viitor? Te temi că ar fi posibil să-ți pierzi serviciul? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeul pe care Îl cunoști ca Tată Se va îngriji de tine, orice s-ar întâmpla.

Traversezi momente dureroase? A plecat de pe pământ unul dintre cei dragi ai tăi? Trebuie să renunți la unele avantaje? – Nu te teme, crede numai! Crede că Isus este cu tine în suferința ta și că te va conduce spre binecuvântare.

Îți produce durere un copil? – Nu te teme, crede numai! Crede că Păstorul cel Bun va readuce în turmă „oaia pierdută”.

Te preocupă gândul la moarte? – Nu te teme, crede numai! Crede că Dumnezeu îți va da harul necesar. Domnul Isus va fi cu tine în ultimele clipe ale vieții tale și tot El te va primi în prezența Lui.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Țara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:11)

Când Dumnezeu îți spune că ți-a dat un lucru, înseamnă că numele tău este scris pe actul de proprietate. Când îți spune „să-l stăpânești”, lucrul acesta ar putea însemna să te lupți pentru el. În caz contrar, nu vei primi ceea ce ți-a promis. S-ar putea ca în momentul de față mulți oameni să locuiască în „casa visurilor” tale și să ocupe locul de muncă „al visurilor” tale. Nu-i disprețui, nu-i invidia – bucură-te! Ce-a făcut pentru ei, Dumnezeu poate face și pentru tine!

Dacă ai obosit să vorbești despre lucrurile pe care nu le ai, ridică-te și du-te după ele. Când le vei obține, adu-ți aminte că le ai nu pentru că ești înțelept și grozav, ci pentru că Dumnezeu ți le-a dat (vezi Deuteronomul 8:18). Biblia spune că El ne-a dăruit „tot ce privește viața…” (2 Petru 1:3) Dar trebuie să primești promisiunea înlăuntrul tău, înainte s-o poți experimenta în afară.

De exemplu, provocarea ta ar putea fi să crezi în duhul tău că ești vindecat, înainte să începi să vezi vindecarea întâmplându-se fizic. Numai pentru că ceva nu este evident imediat, nu înseamnă că nu se va întâmpla! Când Îi cerem lui Dumnezeu un stejar, și El ne dă… o ghindă, am putea crede – nu-i așa? – că Dumnezeu nu ne-a auzit și nu ne-a răspuns la rugăciune. Dar stejarul este în ghindă; e doar o chestiune de timp până când ceea ce se află înăuntru apare la suprafață!

Indiferent ce ți-a promis Dumnezeu, semințele se află deja înlăuntrul tău. Udă-le, hrănește-le și nu lăsa pe nimeni să le smulgă prin necredință. Cu alte cuvinte, începe să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce va face în viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 12:1-15


În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experienţa c㠄un răspuns blând abate furia“. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia“ (Proverbe 15.1). El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocup㠄eu“, „mie“,
„al meu“, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi! Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii“ (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

21 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când spunea el acestea, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut când ei au intrat în nor. Și a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!”. Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.

Luca 9.34-36



Petru ne spune că acest glas a venit din gloria minunată: „El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată” (2 Petru 1.17). Petru și ceilalți intraseră în nor – și astfel vedem lucrul minunat că sfinții au privilegiul de a sta în gloria din care a venit glasul și că acolo, în acea glorie, ei împărtășesc plăcerea pe care Tatăl o găsește în Fiul Său preaiubit. Nu numai că suntem chemați la părtășia Fiului Său, Isus Hristos, ci suntem chemați de asemenea să avem părtășie cu Tatăl. Suntem primiți în prezența Lui pentru a ne bucura împreună cu El de Fiul Său preaiubit.

„Și, pe când era glasul acesta, Isus S-a aflat singur.” Viziunea trecuse, împreună cu norul, cu glasul, cu gloria, cu Moise și cu Ilie; Isus însă rămăsese, iar ei rămăseseră să continue drumul cu El, cunoscându-L acum în lumina acelor scene de glorie la care fuseseră martori.

Acesta este și pentru noi folosul acelor lucruri spirituale pe care uneori le vizualizăm în părtășia noastră cu Domnul. Ele nu ne sunt date pentru a ne bucura neîncetat doar de ele și de nimic altceva, ci, după ce astfel de experiențe trec, la fel ca cea de pe muntele cel sfânt, ele ne lasă singuri cu Isus, pentru a continua pe drumul credinței împreună cu El, bucurându-ne de părtășia plăcerii Tatălui în El, pe care am gustat-o pe munte. În felul acesta așteptăm momentul revenirii Lui, atunci când toate acestea, împreună cu mai mult decât inima noastră poate să dorească, își vor găsi împlinirea pentru totdeauna.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.3



Principiul celor două ore

Martin Luther a fost apreciat pentru multe lucruri. Unul dintre acestea, care era de fapt și o preocupare a contemporanilor săi, a fost dragostea lui față de rugăciune. Luther s-a dedicat unei vieți disciplinate de rugăciune, punând zilnic deoparte câteva ore din viața sa, pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu. Cineva l-a întrebat cu o anumită ocazie: „Martin, tu ești un om ocupat; cum poți în fiecare zi să stai două ore în rugăciune, ținând cont de programul tău încărcat?”. Luther i-a răspuns la întrebare astfel: „Ei bine, principiul celor două ore este principiul de bază, principiul fundamental”. Atunci când era presat de mult mai multe responsabilități și viața lui devenea mai aglomerată decât de obicei, spunea că trebuie să-și modifice viața de rugăciune. Luther spunea: „Cu cât sunt mai ocupat și cu cât am mai multe responsabilități, cu atât consider că este necesar să acord mai mult timp rugăciunii”. Și astfel, timpul pe care îl dedica rugăciunii începea mai degrabă să crească, pentru a rezista la presiunile din viață, decât să se diminueze. În acel moment el începuse de fapt să învețe de la Isus Hristos, pentru că toate aceste adevăruri și-au găsit loc pentru prima dată în viața Domnului nostru.

Suntem îndemnați de Scriptură să ne aducem aminte de înaintașii noștri și să le urmăm credința. Să ne ajute Dumnezeu ca această lucrare a rugăciunii să-și găsească loc și în viața noastră! Să ne rugăm și să nu ne oprim! Mare putere are rugăciunea!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU LUCREAZĂ PENTRU BINELE NOSTRU – Fundația SEER

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”  (Romani 8:28)

Pavel începe acest verset cu o afirmație care pare emfatică: „Știm…”

Sunt atâtea lucruri în viață pe care nu le știm! Nu știm dacă economia se
va prăbuși, sau ce se va alege de copiii noștri. Nu știm nici măcar „cum trebuie să ne rugăm” (Romani 8:26).

Dar putem ști următoarele patru lucruri:

1) „Dumnezeu lucrează.” Chiar dacă nu-L putem vedea, El are de lucru în spatele scenei. El nu a plecat și nici nu S-a mutat în altă parte. El este de neoprit, neobosit și nu se oprește niciodată din lucrarea Lui.

2) „Dumnezeu lucrează spre bine.” Nu pentru confortul nostru, pentru plăcerea sau distracția noastră, ci pentru binele nostru suprem. Dar apoi, din nou, El este binele nostru suprem, așa că te poți aștepta la altceva?

3) „Dumnezeu lucrează pentru binele celor ce-L iubesc.” Iată beneficiul iubirii de Dumnezeu! Fă din planurile Sale planurile tale și atunci povestea ta va avea un final fericit. Garantat!

4) Dumnezeu lucrează prin „toate lucrurile.” Dumnezeu lucrează, nu doar prin câteva lucruri, prin lucrurile bune, prin lucrurile cele mai bune sau prin lucrurile ușoare. El lucrează prin „toate lucrurile.” Și El nu face planul pe măsură ce avansează în lucrarea Sa.

Biblia ne spune: „În El am fost… rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Partea cea mai bună este că hotărârea lui Dumnezeu te include și pe tine! Așa că nu te mai chinui, nu te mai stresa și nu mai sta nedormit! Încredințează-te în mâna Sa și ai convingerea că El lucrează în și prin „toate lucrurile”, spre binele tău și spre slava Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:23-40


Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără
plată.

Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei − singurul copil, unic, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

20 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni. Iată, aș fugi departe, aș rămâne în pustie. M-aș grăbi să scap departe de vântul năprasnic, de furtună.

Psalmul 55.6-8



Disciplinarea (2)

Când David se afla în mare necaz și suferință, el a spus: „O, de aș avea aripi ca un porumbel, aș zbura și m-aș odihni”. Ceea ce venise peste el la momentul respectiv era din cauza propriului său păcat – era disciplinarea lui Dumnezeu în viața sa, iar el dorea să scape de furtună, să fie ca un porumbel și să fugă departe. Acesta este un simțământ foarte natural. Când părinții exercită disciplina, este greu pentru copii să o accepte și să o îndure. Și acest lucru este la fel de adevărat și pentru cei credincioși.

Epistola către Evrei ne spune că disciplina nu este o pricină de bucurie, ci de întristare (Evrei 12.11). Când suntem în încercare, când dificultățile vieții ne apasă, tendința noastră naturală este să ieșim de sub toate acestea și să scăpăm de ele. În Evrei se folosește un cuvânt instructiv, care ne arată că trebuie nu să fugim de sub încercare, ci să o răbdăm (Evrei 12.7). Cuvântul grecesc pentru „a răbda” este „hupomeno„. Acesta este un cuvânt compus dintr-o prepoziție, „hupo” („sub”), și un verb, „meno” („a rămâne”). El semnifică deci faptul de „a rămâne sub”. Când acceptăm disciplinarea din partea lui Dumnezeu în viața noastră și nu încercăm să ieșim de sub ea, atunci ea își va face lucrarea. Poate exista tendința de a o disprețui sau de a ne pierde inima sub ea, însă suntem îndemnați să ridicăm „mâinile obosite” (Evrei 12.12).

Deși este dureroasă, disciplinarea lui Dumnezeu în viețile noastre produce rodul dreptății, pentru cei exersați prin ea. Să rămânem deci sub mâna tare, dar plină de har, a Tatălui nostru!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

Isaia 53.5



Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele!

Bătrânul era pe moarte. Preotul îl vizitase mereu, se rugase cu el și îi explicase că era păcătos. Dar cuvintele lui nu puteau să-l ajute pe bolnav: acesta devenea tot mai nefericit și tot mai disperat. Se căise cu mult timp în urmă de păcatele din viața lui și le recunoscuse înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Dar conștiința nu îi dădea pace. El nu găsise încă liniște.

Într-o duminică dimineața, preotul a trecut iarăși pe la bătrân. Neajutorat, văzând necazul acelui bolnav pe moarte, preotul i-a citit numai versetul din predica lui: „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”. — „Oprește-te!”, a strigat omul. „Într-adevăr, scrie acolo «pentru fărădelegile noastre»? Atunci Isus Hristos a murit și pentru păcatele mele! De ce nu mi-a spus nimeni până acum aceste cuvinte? Acum știu că păcatele mele sunt iertate și că sunt salvat.” Puțin mai târziu a murit.

Preotul l-a întrebat pe un prieten de ce este atât de deosebit versetul acesta. Acela i-a răspuns: „Versetul cuprinde toată evanghelia! Tu nu trebuie să știi numai că ești un păcătos și că Hristos a murit – este prea puțin. Trebuie să știi că El a fost judecat pentru fărădelegile tale, că Fiul lui Dumnezeu «a purtat păcatele tale în trupul Său, pe lemn»” (1 Petru 2.24).

În următoarea duminică, preotul a recunoscut în fața tuturor cât de orb fusese, că el studiase Biblia și că le-o explicase altora, în timp ce el nu o crezuse! Dar acum știa că Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERICOLELE GRIJII PĂRINTEȘTI EXCESIVE – Fundația SEER

„Cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. Să se bucure tatăl tău și mama ta” (Proverbele 23:24-25)

Scopul tău ca părinte nu ar trebui să fie acela de a crește niște copii perfecți, ci de a le transmite înțelepciunea necesară pentru a avea o viață reușită. Lucrul acesta ridică două provocări: neglijența parentală și obsesia parentală. Cea de-a doua este răspândită printre părinții care devin obsedați de copiii lor, nelăsându-le timp pentru recreere, dragoste sau odihnă. S-ar putea ca acești părinți să nu o considere potrivită și calificată pentru a fi bona copiilor nici chiar pe maica Tereza!

Motivele părinților obsesivi ar putea fi bune, dar preocuparea lor poate duce la trei probleme serioase:

1) A face din copii piesa centrală a vieții tale nu este spre folosul lor. Dacă îi transformi pe copii în centrul universului tău, ei vor avea parte de o trezire crudă la realitate când vor intra în lumea adevărată.

2) Oboseala emoțională și fizică produce ceea ce este cunoscut drept „epuizarea parentală.” Așa cum o baterie nu poate fi folosită la nesfârșit, tu ai nevoie să te încarci pe plan fizic, emoțional și spiritual. Când nu se întâmplă asta, ești iritat și toată lumea din jurul tău va simți efectele negative.

3) „Grija părintească” excesivă poate fi distrugătoare pentru o căsnicie, mai ales când mama are această înclinație. Tatăl poate ajunge să nu-și mai sufere copiii apreciind că i-au luat soția de lângă el… sau ea poate crede că soțul ei este egoist pentru că nu se conformează dedicării ei față de copii.

În oricare din aceste situații, apare un zid între ei, care ar putea distruge familia. Biblia spune: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii” (Filipeni 4:5). Moderația sau echilibrul este cheia unei vieți, de familie, sănătoase și fericite.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 11:1-22


Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător“ (Neemia 9.17). Încă o dată
Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap“ al lor şi „căpetenie“ peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care na vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.1214). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijininduse pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

19 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” … Și Isus, scoțând un strigăt tare, Și-a dat duhul. Și perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos.

Marcu 15.33,34,37,38



Niciodată înainte și niciodată după aceea n-a mai fost o scenă ca aceasta. Supus urii și persecuției din partea acelora pe care chiar El îi crease, Domnul slavei a fost condamnat de un judecător care n-a găsit nicio vină în El, apoi a fost luat și țintuit pe o cruce. Acolo a devenit ținta disprețului și a batjocurii cruzilor Săi persecutori.

La ceasul al șaselea, Dumnezeu a trimis întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. În timpul acestor trei ore, nimeni nu a putut vedea cum Hristosul binecuvântat al lui Dumnezeu suferea mai mult decât și-ar putea cineva imagina – nu suferințe din partea cruzimii oamenilor, ci suferințe ale agoniei inexprimabile în urma părăsirii de către Dumnezeu. În timpul acestor trei ceasuri, Domnul Isus a purtat de bunăvoie judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, iar o astfel de suferință trece infinit dincolo de posibilitățile noastre de înțelegere.

La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Apoi a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. Se știe că răstignirea era atât de cumplită și de istovitoare, încât niciun răstignit nu putea striga cu glas tare, însă astfel Domnul Isus a dovedit încă o dată că El era mai mult decât un simplu om. El n-a murit de istovire, ci Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi. Minunat Mântuitor!

La moartea Sa, perdeaua templului a fost ruptă în două de sus până jos. Dumnezeu a arătat că jertfa preaiubitului Său Fiu a deschis calea pentru ca cei credincioși să poată intra în prezența Sa (Evrei 10.19).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6



Hristos – Adevărul

În ce constă diferența între credința creștină și toate celelalte religii ale lumii? Răspunsul este simplu: Isus Hristos. El este Adevărul. Cei care Îl au pe Hristos au Adevărul, care nu poate fi găsit nicăieri altundeva. Dacă adevărul ar fi orice altceva și nu Dumnezeu întrupat, adevărul ar fi neîndestulător. Adevărul nu este un concept, nu este o putere logică, nici un om, nici o religie, nici lumea cu știința ei; adevărul este ceva neasemuit și nemăsurat: Isus Hristos. Numai Mântuitorul a avut dreptul să spună: „Eu sunt Adevărul”.

Sărmanul dregător Pilat, aflându-se în fața Adevărului, a întrebat: „Ce este adevărul?”. Ca Pilat au fost și sunt încă mulți oameni, chiar cu numele de creștini, care întreabă: Ce este adevărul? Într-o lume plină de informație este regretabil să nu afli despre Cel ce este Adevărul. Fundamentele credinței creștine ne arată că Fiul lui Dumnezeu, prin venirea Sa pe pământ și prin moartea Sa la cruce, a pus temelia împăcării cu Dumnezeu. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Și încă un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, spune Mântuitorul. Caută-L pe Mântuitorul Isus Hristos – Adevărul – pe paginile Bibliei și vei găsi Calea spre Dumnezeu! El ne-a deschis poarta păcii, nouă, oamenilor sărmani, înstrăinați de Dumnezeu, deznădăjduiți, care locuiesc în valea umbrei morții, pentru ca o nădejde veșnică să lumineze în această lume întunecoasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU CEDA ÎN FAȚA FRICII! – Fundația SEER

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic” (Psalmul 118:6)

Frica trebuie confruntată întotdeauna, într-un fel sau altul. Fricile tale vor fi diferite în funcție de etapele vieții tale. Odată ce accepți lucrul acesta, poți face progrese. De exemplu, Iulius Cezar a cucerit lumea, dar era îngrozit de tunet. Petru cel Mare al Rusiei plângea ca un copil când trebuia să treacă peste un pod. Faimosul scriitor britanic Dr. Samuel Johnson nu intra într-o cameră cu piciorul stâng în față. Dacă-și dădea seama că din greșeală a făcut asta, se întorcea și intra iarăși, cu dreptul… Vorbim aici și despre a începe toate lucrurile cu dreptul, nu-i așa? Dacă o lași să te controleze, frica te va împiedica să-ți trăiești viața din belșug. Frica aduce lipsa de acțiune, lipsa de acțiune aduce lipsa experienței, lipsa experienței aduce neștiință și neștiința aduce teamă. E un ciclu, iar dacă te-ai pomenit prins în el, iată câteva versete care te vor ajuta:

1) „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

2) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)

3) „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

4) „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” (Psalmul 56:4).

5) „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7).

Personalizează aceste versete în rugăciune, bazează-te pe ele și nu ceda în fața fricii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 10:1-18


Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt „zdrobite“
în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit …!“ (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere“ pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

18 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli.

Deuteronom 6.5-7



Dumnezeu îi ține pe părinți responsabili să-și învețe copiii. Înțelegem noi că acest lucru se aplică la fiecare aspect al vieții? Aceasta este una dintre cele mai mari responsabilități pe care noi, părinții, le avem. Când Dumnezeu i-a eliberat pe israeliți din Egipt, le-a dat instrucțiuni specifice cu privire la lucruri importante pentru inima Lui. El a menționat adesea ceea ce părinții trebuiau să răspundă, atunci când copiii lor le puneau anumite întrebări.

Părinților le sunt date mai întâi instrucțiuni cu privire la viața lor personală, care trebuie să fie în rânduială, pentru ca ei să-și poată apoi învăța cu adevărat copiii. În împrejurări normale, copiii se află împreună cu părinții lor cea mai mare parte din timp. Copiii îi văd pe părinți în situații prevăzute și neprevăzute, așteptate și neașteptate.

De aceea, înainte ca părinții să-și poată instrui cum se cuvine copiii cu privire la relația cu Domnul, trebuie ca mai întâi ei înșiși să-L iubească pe Domnul. Această dragoste trebuie să fie adâncă, din inimă, fiindcă ei trebuie să ofere mai mult decât o simplă cunoaștere academică a ceea ce Dumnezeu este. Ei trebuie să le împărtășească odraslelor lor dragostea adâncă pentru Dumnezeu și pentru Domnul Isus.

Acest lucru este vital! Programul zilnic de devoțiune în familie trebuie să fie mai mult decât o simplă citire de câteva minute. Trebuie să existe discuții asupra Scripturii, rugăciune și, poate, o cântare. Domnul trebuie să fie parte din orice aspect al vieții noastre zilnice.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveți orânduirile Tale! Limba mea să vorbească de cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!

Psalmul 119.171,172



Doamne-al Tău Cuvânt

Doamne-al Tău Cuvânt e veșnic,
Minunat, atotputernic.
Și-azi el biruie prin Tine
Orice-nvățături străine.
Adevărul Tău ne-ndreaptă
Viața pe cărarea dreaptă,
Iar credința și iubirea
Pe „ce-i scris” ‘și-au temelia.

Vrem să ne hrănim pe cale
Cu-adevărurile Tale,
Drepturile Tale sfinte
Să ne stea mereu ‘nainte.
Tot ce ne-ai promis să credem,
În Cuvânt să ne încredem,
Să-Ți dăm cinste-n ascultare,
Doamne, fără încetare.

În durere: mângâiere,
Și lumină și putere;
În primejdii: ocrotire,
Și curaj și izbăvire;
Sunt și azi acestea toate,
Prin Cuvântul Tău sfânt, roade.
O, nimic nu este veșnic,
Doar Cuvântul e statornic!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSPECTIVA CREDINȚEI – Fundația SEER

„Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu… cu mulțumiri.” (Filipeni 4:6)

Se întâmplă așa de ușor să te îngrijorezi, mai ales în compania persoanelor nepotrivite. Fără să-ți dai seama, ajungi să critici și să te plângi, iar atmosfera devine negativă. Asta pentru că vorbele sunt asemeni norilor sau strălucirii soarelui: ele creează un climat. Tu zici: „Spun asta doar pentru că sunt atât de îngrijorat!” Atunci citește următoarele: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Te ridici deasupra neliniștii prin faptul că aduci mulțumiri, nu prin văicăreli. Nu lăsa ca gradul de mulțumire pe care îl ai să fie determinat de situația ta, deoarece Dumnezeu este mai mare decât situația prin care treci.

Deci cum îți poți învinge înclinația pe care o ai de a fi negativist și în schimb, să dezvolți o perspectivă pozitivă plină de credință?

1) Hotărăște-te să fii așa! Abraham Lincoln a spus adevărul când a afirmat că: „Oamenii sunt fericiți în măsura în care se hotărăsc să fie astfel.” Refuză să-ți mai petreci vreo clipă criticând și văicărindu-te.

2) Începe acum! Schimbarea nu se produce ușor, dar dacă nu are un început, nu se va produce deloc! Încearcă să fii mai conștient de ceea ce spui. Surprinde-te asupra faptei! Când primele tale fraze sunt negative, corectează-te și direcționează conversația spre ce este pozitiv. Hotărăște-te ca de-acum înainte, când nu poți spune ceva util, să te abții să mai spui ceva.

3) Caută ceea ce este bine!

„Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8). Fă din următoarea rugăciune și rugăciunea ta, azi: „Doamne, te rog să-mi dai o perspectivă pozitivă și plină de credință în fiecare zi. Amin!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:26-57


Capitolul nostru confirmă declaraţia lui Isaia făcută în legătură cu astfel de oameni: „Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor” (Isaia 59.7, citat în Romani 3.15, 16).

Oare s-au schimbat lucrurile astăzi în lume? Cu siguranţă că nu! Politica oamenilor rămâne dominată de violenţă, de minciună şi de nelinişte. „Să mă frământ printre ei?”, „să mă duc să mă clatin peste copaci?” (v. 9,11,13) era întrebarea pusă de Iotam în parabola lui. Ar fi putut lupta contra lui Abimelec, pentru a-şi răzbuna fraţii ucişi. Dar se păzeşte de aşa ceva!

Departe de dezbinare şi de intrigi, el se află la Beer (v. 21; vezi Numeri 21.16), unde aşteaptă în linişte scăparea Domnului. Şi, întocmai cum   i-am văzut pe vrăjmaşi întorcând sabia unii împotriva altora în tabăra lui Madian, acum Abimelec şi bărbaţii Sihemului îşi petrec timpul nimicindu-se între ei. Sunt unul pentru altul un foc distrugător. Astfel se realizează ceea ce prezisese Iotam (v. 20) şi, în acelaşi timp, se împlineşte cuvântul verificat întotdeauna de istoria oamenilor: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7; vezi şi Galateni 5.15).

17 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Lucrul bun încredințat ție păstrează-l prin Duhul Sfânt care locuiește în noi.

1 Timotei 1.14



În Vechiul Testament, lucrarea Duhului Sfânt a fost, în mare parte, de a-i înzestra cu putere pe diferiți oameni, ca instrumente în vederea împlinirii anumitor lucrări. Prin urmare, citim că El a venit peste astfel de oameni, precum Otniel, Ghedeon, Iefta, Samson, David, Azaria, Zaharia etc.

În contrast cu aceasta, Domnul Isus spune în Ioan 14.17, cu privire la Duhul Sfânt: „El va fi în voi”. Iar Pavel scrie credincioșilor din Corint despre „Duhul Sfânt care este în voi” (1 Corinteni 6.19). În altă parte vorbește despre „Duhul Sfânt care locuiește în voi” (Romani 8.11) și despre „Duhul Sfânt care locuiește în noi” (2 Timotei 1.14).

Importanța deosebirii dintre cuvintele „peste” și „în” este mai mare decât ne-am închipui. Ca să folosim o ilustrație, gândiți-vă la diferența dintre o corabie cu pânză și un vapor. Corabia este dependentă, pentru înaintarea ei, de o putere care vine asupra ei din afară. Când vântul îi umflă pânzele, ea înaintează ușor și cu rapiditate. De cealaltă parte, vaporul este dus de o putere interioară, putere care nu este intermitentă, ci constantă. Vântul poate sufla împotrivă, valurile pot fi oricât de mari, dar vaporul își va croi drum înainte, fiindcă puterea care îl face să înainteze este înăuntrul lui.

În zilele dinaintea venirii lui Hristos, cei credincioși erau ca niște corăbii. Astăzi, ei sunt ca niște vapoare. Înaintarea noastră este dependentă de o putere interioară; și nu numai înaintarea, ci și bucuria, slujirea și mărturia noastră – toate depind de Duhul Sfânt, care locuiește și rămâne în noi. Fără El și fără lucrarea Lui de har în sufletele noastre nu poate exista cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nici înțelegere a lucrurilor Lui mărețe.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Pentru cei răi nu este pace”, zice Dumnezeul meu.

Isaia 57.21



Cum să ajungi un mizerabil

Cineva a scris un articol intitulat „Cum să ajungi un mizerabil”. Spunea, între altele: „Gândește-te mereu la tine. Vorbește despre tine. Caută mereu să afli opinia altora despre tine. Ascultă cu lăcomie ce ar putea spune cei din jurul tău despre tine. Așteaptă să fii apreciat. Fii invidios. Nu te încrede în nimeni decât în tine. Caută ca toți să te respecte. Pretinde ca toți să fie de acord cu părerile tale. Tot ce faci să fie în folosul tău; pentru alții, cât mai puțin posibil”.

În fond, așa este orice om din fire, care nu-L cunoaște pe Domnul Isus. Toate se învârt în jurul lui: ce vrea el, ce spune el, ce gândește el. Dar, căutând să fim noi centrul a toate, ajungem mizerabili, iar pentru cei din jur, o povară. Nu am fost făcuți să arătăm în felul acesta, însă păcatul ne-a adus în această stare. Am fost făcuți să ne închinăm Creatorului. Cel care locuiește în ceruri spune: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit” (Isaia 57.15).

O persoană nu este niciodată mai goală sufletește decât atunci când este plină de propria ei importanță. „Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl” (Isaia 57.20).

Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul Isus, abia atunci ne dăm seama cine suntem noi, păcătoși pierduți, și cine este El, Mântuitorul și Stăpânul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc… ce lucru neobișnuit faceți?” (Matei 5:46-47)


Jon Walker a scris: „‘Trimiteți o poză și eu vă răspund’ – iată un mesaj obișnuit în reclamele personale, și e de înțeles (în zilele în care trăim) să fim precauți. Dar când vine vorba despre a-i iubi pe alții, oare nu te trezești spunând: ‘Trimiteți mai întâi poza’? Toți spunem lucrul acesta în moduri diferite. „Trebuie să văd dacă ești suficient de bun… Nu sunt sigur că meriți dragostea mea… Trebuie să te comporți așa cum mă aștept, înainte să te iubesc.” E timpul să „nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii” (2 Corinteni 5:16).

În Predica de pe Munte, Domnul Isus a zis: „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:45-48).

Dragostea lui Dumnezeu față de noi este „desăvârșită” pentru că este necondiționată, fără prejudecăți și vine fără clauze adiționale. Biblia spune că pe când eram vrăjmașii Săi, Dumnezeu și-a arătat „dragostea față de noi prin faptul că… Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Așadar, este cineva în viața ta care te-a rănit, și acum îți este greu să-l iubești? Atunci roagă-te: „Tată, mă lupt să iubesc pe (scrie un nume). Ajută-mă să nu mai judec și să nu mai caut vinovatul și să încep să iubesc (pe cutare) așa cum mă iubești și Tu pe mine!” Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 9:1-25


Acest trist capitol descrie procesul rapid şi înspăimântător al declinului. Ghedeon refuzase odată în mod înţelept domnia propusă lui şi fiilor lui, dar mai târziu, după ce firea pământească îşi recapătă supremaţia, el îi pune fiului ţiitoarei sale numele Abimelec (Ťtatăl meu este împăratť − 8.31). Acesta din urmă ia puterea prin viclenie şi violenţă. În contrast, remarcaţi-l pe Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ghedeon, unicul supravieţuitor al masacrului îngrozitor din Sihem. Lui nu-i este frică să spună adevărul şi să aducă mărturia la urechile întregii cetăţi (9.7), spre deosebire de teama care-l stăpânise pe tatăl său altădată, pe când construia altarul Domnului şi-l dărâma pe cel al lui Baal (6.27).

Putem învăţa mult din parabola împăratului copacilor. Ea reliefează trei lucruri pe care nu
trebuie să le cedăm, ci să le păzim cu străşnicie: 1) Untdelemnul, sau grăsimea măslinului, simbol al Duhului Sfânt, unica sursă de putere a celui credincios; 2) Dulceaţa şi fructul minunat (al smochinului), altfel spus, lucrările credinţei; 3) Vinul, înveselindu-L pe Dumnezeu şi pe oameni, imagine a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi a unora cu alţii.

Dacă am accepta să stăpânim aici, jos, cu alte cuvinte, dacă am ocupa un loc de frunte şi dacă ne-am agita pentru cauza lumii acesteia, ar însemna, cu siguranţă, a abandona aceste privilegii impresionante.  Fie ca Domnul să ne păzească pe toţi.

16 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au coborât păsări răpitoare peste trupurile moarte; și Avram le-a alungat.

Geneza 15.11



Suntem îndreptățiți prin credința în Isus și în lucrarea Sa, iar Dumnezeu nu va judeca niciodată pe Fiul Său și nici lucrarea Sa. Acesta este temeiul păcii, al odihnei și al bucuriei noastre în prezența Domnului.

Vedem cum păsările răpitoare au coborât peste jertfa adusă de Avraam, însă el le-a alungat. La fel trebuie să procedăm și noi. Ce simbolizează aceste păsări? Ele sunt îndoielile și sugestiile diavolului. Să nu lăsăm nimic să se interpună între sufletul nostru și lucrarea prețioasă pe care Domnul Isus a împlinit-o la cruce! Să alungăm aceste păsări – îndoielile, temerile și incertitudinile care pot răsări în inima noastră! Dacă suntem asaltați de ele, să procedăm ca Avraam! „Împotriviți-vă diavolului”, spune Scriptura, „și el va fugi de la voi”.

Aceste păsări îl simbolizează de fapt pe vrăjmașul nostru. Aceasta este imaginea prin care el este reprezentat în Matei 13, unde Domnul vorbește despre păsările care au mâncat sămânța căzută lângă drum (capitolul 13.3,4,19). Acesta este felul în care Domnul prezintă faptul că diavolul răpește Cuvântul lui Dumnezeu din inima celui necredincios, pentru ca el să nu creadă și să nu fie mântuit. Orice gând rău sugerat și orice îndoială cu privire la Hristos și la valoarea lucrării Sale sunt de la diavolul. Avraam a alungat păsările, iar noi trebuie să facem la fel și să ne împotrivim diavolului. Dumnezeu să ne dea tuturor odihnă și bucurie în Fiul Său, alături de cunoștința a ceea ce înseamnă să fim îndreptățiți în El, posesori ai „îndreptățirii vieții”!

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.

Psalmul 90.2



Atributele lui Dumnezeu

Dumnezeu este veșnic. El nu are nicio origine, ci a fost de la început; El nu are niciun sfârșit. Numai Dumnezeu este nemuritor, pentru că „are viața în Sine” (Psalmul 90.2; 1 Timotei 6.16). Dumnezeu este independent, nu are nevoie de nimic, pentru că toate vin de la El, iar El stăpânește peste toate (Fapte 17.24,25). El stă deasupra creației care a fost întocmită prin Cuvântul Său puternic. Dumnezeu este Duh; de aceea este El invizibil pentru ochii oamenilor (Ioan 4.24). Dumnezeu este nesfârșit, fără margini și granițe. Ceea ce este creat nu-L poate „cuprinde” (1 Împărați 8.27). „Prin cuvântul puterii Sale”, Dumnezeu a chemat creația la existență și în același mod El o „poartă” și o menține. El poate totul, Lui nu-I poate fi refuzat nimic și nimic nu-I este imposibil (Iov 42.2). De aceea Dumnezeu este numit Cel Atotputernic (Geneza 17.1).

Dumnezeu este omniprezent; nu este legat de timp și spațiu. Și, pentru că este în același timp peste tot prezent și activ, omul nu poate fugi și nici nu se poate ascunde de El (Psalmul 139.7-12). Dumnezeu este nelimitat în cunoașterea Lui. Știe totul în trecut, prezent și viitor și nu este surprins de niciun eveniment. Cunoaște sfârșitul fiecărui lucru încă înainte de a începe. Dumnezeu este atotștiutor și cunoaște cele mai ascunse gânduri ale inimii omului; înaintea Lui, totul este „gol și descoperit” (Evrei 4.13).

Acest Dumnezeu veșnic, care a creat totul și care domnește cu un drept nelimitat și cu o putere nemărginită, este neschimbat. El rămâne „Același” în ființa Lui (Psalmul 102.26-28).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)


Dragostea omenească spune: „Te iubesc – atâta timp cât îmi împlinești așteptările, cât ești de acord cu politica mea, cât mergi la aceeași biserică la care merg și eu, sau cât te potrivești cercului meu social.” Dumnezeu nu lucrează în felul acesta. El nu a așteptat ca noi să merităm, ca El să facă primul pas. „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Și atunci când a făcut acest lucru, El a schimbat toate regulile.

Domnul Isus a zis: „Vă dau o poruncă nouă… cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). „Iubiți… fără să nădăjduiți ceva în schimb” (Luca 6:35).

Un pastor spunea: „Când îmi iau responsabilitatea de a iubi, de obicei ajung să dăruiesc, și nu să primesc… Dragostea mă costă inevitabil cele mai prețioase trei lucruri din viața mea: timpul meu, energia mea și banii mei. Când ești preocupat de binele altora, de obicei trebuie să sacrifici.” Iar un autor creștin a adăugat: „O vreme, am fost supărat pe dragoste – nu era ceea ce se spunea că este. Nu dura. Nu merita. Cu cât era mai profundă, cu atât durea mai tare. Dragostea era irațională, complicată, alunecoasă și nestatornică. Și am crezut că terminat-o cu ea! Încetul cu încetul, Domnul mi-a vindecat inima. Supărarea mea a început să se estompeze. Acum înțeleg că umanitatea este cea care rănește și înăbușă dragostea. „Dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7) și ea merită, indiferent care ar fi prețul. Oricât de mare suferință s-a produs în numele dragostei, noi suntem incompleți fără dragoste.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:18-35


După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale – ca a unui fiu de împărat – nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă
îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi“, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat“. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi“ (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă (v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: