Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

1 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel și spune-le: Fie bărbat, fie femeie, când va face o promisiune specială de nazireu, ca să se consacre pentru Domnul, el să se despartă de vin și de băutură tare, … briciul să nu treacă pe capul lui, … să nu se apropie de un trup mort … În toate zilele despărțirii lui este sfânt pentru Domnul”.

Numeri 6.1-8


Întrebarea pentru noi este aceasta: «Dorim cu adevărat să devenim nazirei? Tânjim noi după o separare deplină pentru Dumnezeu, în trup, suflet și duh?». Dacă este așa, trebuie să ne separăm de toate acele lucruri în care doar firea își găsește plăcerea! Acesta este punctul în jurul căruia se învârte toată discuția. În mod sigur, întrebarea nu este dacă «trebuie să devenim călugări», ci dacă «vrem să devenim nazirei». Nu ar trebui oare ca dorința inimii noastre să fie aceea de a ne separa, împreună cu Domnul nostru Isus Hristos, de tot ceea ce înseamnă bucurie pământească – de a ne separa, pentru Dumnezeu, de toate acele lucruri care, deși nu sunt păcătoase în ele însele, totuși tind să ne împiedice de la deplina consacrare a inimii, care este adevăratul secret al nazireatului spiritual? Nu este cititorul creștin conștient că există foarte multe lucruri de felul acesta în viață? Nu este el conștient că există nenumărate lucruri care distrag atenția și slăbesc duhul? Totuși, când aceste lucruri sunt măsurate cu standardul obișnuit al moralității, ele nu sunt considerate ca fiind rele.

Însă trebuie să ne reamintim că nazireii lui Dumnezeu nu măsoară lucrurile cu astfel de standarde. Moralitatea lor nu este deloc una obișnuită. Ei privesc lucrurile dintr-un punct de vedere ceresc și, prin urmare, nu își pot permite să socotească drept nevinovat vreun lucru care tinde, în vreun fel, să interfereze cu acel ton înalt al consacrării pentru Dumnezeu, după care sufletele lor năzuiesc cu ardoare.

Fie ca și noi să avem harul de a cântări aceste lucruri în prezența lui Dumnezeu și de a veghea împotriva oricărei influențe care întinează! Fiecare trebuie să detecteze ceea ce în cazul lui se dovedește a fi „vin sau băutură tare”. Acesta poate fi un lucru foarte mic; dar putem fi siguri că un lucru care întrerupe legătura sufletului cu Dumnezeu și care ne răpește acea intimitate sfântă, care ne-a fost dăruită pentru a o savura, nu poate fi numit «lucru mic».

C. H. Mackintosh


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă … și uită îndată cum era.

Iacov 1.23,24


Nu-și recunoscuseră chipul în fotografie

În timpul Primului Război Mondial, comandantul unei trupe de apărare în Noua Guinee a întâlnit acolo un trib care până atunci nu fusese în contact cu albii. Când a făcut el câteva fotografii de grup cu ei și apoi li le-a arătat, a constatat că fiecare îi recunoștea în fotografie pe toți ceilalți, numai pe sine nu. Acești oameni, care nu se priviseră niciodată într-o oglindă, nu voiau să creadă în ruptul capului că ei arătau ca în fotografie.

Tot așa stau lucrurile din punct de vedere spiritual. Oamenii știu foarte bine cum arată alții, dar pe ei nu se cunosc. Dar cum arată ei? Dacă privim în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, vom găsi următoarea descriere: „Nu este niciun om drept, nici unul măcar … Nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar” (Romani 3.10,12). Ce facem când citim aceste cuvinte? Scriem sub acest tablou schițat de Dumnezeu numele nostru și recunoaștem: Da, acesta sunt eu? Sau facem ca și acei oameni din Noua Guinee care îi recunoșteau pe toți ceilalți, dar nu pe ei înșiși?

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să înțelegem acest adevăr și să recunoaștem că versetele de mai sus ni se potrivesc fiecăruia în parte. Această autorecunoaștere este primul pas spre pocăință și mântuire. În Biblie aflăm cine este Dumnezeu și care sunt planurile Sale pentru omenire. Ea ne prezintă atât felul în care oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu prin păcat, cât și felul în care Dumnezeu a decis să refacă relația noastră cu El prin jertfa Fiului Său, pe cruce.

Citirea Bibliei: Exod 18.1-12 · Luca 8.1-8


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚĂ ÎN RUGĂCIUNE! – Fundația S.E.E.R. România

„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)


Un autor a scris următoarele: „Tatăl meu era un om foarte ocupat. Ca să-l prinzi la telefon când era la serviciu, trebuia să suni prin centrală dacă nu-i știai numărul de telefon personal. L-a dat doar câtorva parteneri de afaceri, și desigur toți copiii lui îl aveau. Noi știam că, indiferent cât era de ocupat, puteam să-l sunăm oricând pe linia directă. Și eu fac același lucru. Copiii mei îmi cunosc numărul și mă pot suna oricând pentru orice. Și încă ceva. Nicio voce nu este mai dulce decât vocea copiilor mei! Când vreunul dintre ei îmi spune: „Bună, tati!”, nu mai contează ce fac, las totul pentru că ei sunt o prioritate absolută.

Acum, multiplică lucrul acesta exponențial – și ascultă-mă. Nicio voce nu este mai dulce pentru Dumnezeu decât aceea care spune: „Dragă Tată…” Nimic din ce se petrece în cosmos nu L-ar putea împiedica să-Și îndrepte întreaga atenție spre conversația cu tine, sau spre cererea ta!” Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu este Tatăl tău, tu poți suna acasă oricând. El nu Se află niciodată mai departe decât la o rugăciune distanță! Domnul Isus a spus: „Cereţi, şi vi se va da… Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:7, 9-11).

Să știi că poți vorbi cu Dumnezeu fără să te milogești și fără să te ploconești, pentru că: „îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Așadar, oricare ar fi lucrul sau păcatul care îți răpește încrederea în rugăciune, rezolvă-l astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 119:17-40


De fiecare dată când ne deschidem Biblia, săI cerem mai întâi Domnului să ne deschidă ochii, pentru a putea discerne în Scripturi lucrurile Sale minunate (v. 18). În acelaşi timp însă, să-I cerem să ne abată privirile de la deşertăciune (v. 37) şi cât de multe lucruri acoperă acest cuvânt! Pentru că este cu neputinţă săţi găseşti plăcerea în acelaşi timp şi în Cuvânt şi în lucrurile acestei lumi, de exemplu, dragostea pentru bogăţii (v. 36; citiţi Luca 16.13). Un alt obstacol care prea adesea ne închide Scripturile este o conştiinţă rea. Şi cum near putea bucura ceva care ne mustră? Trebuie mai întâi să ne mărturisim vina sau starea. „Ţi-am istorisit căile mele” spune psalmistul. Şi abia după aceea el poate adăuga: „învaţă-mă” (v. 26, 33; Psalmul 32.5,8), „fă-mă să înţeleg” (v. 27), „dămi pricepere” (v. 34) toate rugăciuni plăcute Domnului. Mărturiile Lui sunt „sfătuitorii mei” (v. 24). Din nou trebuie să mă las sfătuit de acestea!

De remarcat, de asemenea, evoluţia din versetele 30, 32 şi 35. Credinciosul a ales calea credincioşiei; şia propus să alerge pe ea, iar pentru aceasta Îi cere lui Dumnezeu săi lărgească nu calea, ci inima, astfel încât Obiectul afecţiunilor sale săl atragă cu mai multă putere (Filipeni 3.14); în sfârşit, el contează pe Dumnezeu pentru umblarea pe această cale.

31 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?

Psalmul 11.3


Biblia descrie timpul în care trăim ca fiind „întunericul lumii” (Efeseni 6.12), „ziua cea rea” (Efeseni 6.13) și „veacul rău de acum” (Galateni 1.4). Este evident că această lume se află sub comanda „căpeteniei autorității văzduhului” (Efeseni 2.2). Noi, cei credincioși, recunoaștem pe deplin acest lucru, nu doar din revelația biblică, ci și din propria experiență.

Prin urmare, nu trebuie să fim surprinși atunci când guvernele adoptă măsuri ticăloase, când «Biserica» promovează nelegiuirea sub numele de «toleranță» și când societatea, în general, numește „răul bine și binele rău, … întunericul drept lumină și lumina drept întuneric” (Isaia 5.20). Biblia însăși este atacată în instituțiile religioase. Toate acestea sunt previzibile într-o lume nelegiuită, care se îndreaptă cu pași repezi către „lepădarea de credință” (2 Tesaloniceni 2.3).

Această stare de lucruri însă îi poate face pe cei credincioși să fie descurajați, frustrați și neliniștiți. Îi poate chiar împinge să folosească mijloace care nu sunt potrivite cu voia Domnului, dedicându-se activismului politic sau luptând în «războaiele culturale». Totuși, nu suntem chemați la așa ceva, fiindcă lupta noastră nu este una potrivit cărnii (2 Corinteni 10.3,4).

„Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?” Este ceva ce putem face? Psalmul ne dă și răspunsul: „Domnul este în templul sfințeniei Sale, Domnul Își are tronul în ceruri” (Psalmul 11.4). Același răspuns i l-a dat Dumnezeu lui Habacuc, atunci când profetul a dat glas unor frustrări similare cu privire la nelegiuirea din jurul său (Habacuc 2.20). Dumnezeu este la cârma tuturor lucrurilor: „Ochii Săi privesc, pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor” (Psalmul 11.4). Să ne abandonăm în mâna Lui!

B. Reynolds


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45


Furtuna

Pe data de 31 ianuarie 1953, locuitorii insulei olandeze Texel aflaseră că se apropie de ei o furtună puternică din nord-vest. Nivelurile deja foarte ridicate ale apei exercitau presiune asupra digurilor insulei. Deoarece o porțiune din digul din partea de nord a insulei era într-o stare rea, au fost chemați oamenii care asigurau siguranța digurilor. Aceștia s-au grăbit să stabilizeze digul. Nu mult după miezul nopții, primele valuri au lovit vârful digului și, a doua zi dimineața, digul s-a rupt. Polderul (porțiunea joasă de uscat, mai joasă chiar decât nivelul mării, folosită de localnici ca zonă ce poate fi inundată mai înainte ca apa să ajungă la case) era plin cu apă. În acea dimineață s-a îndreptat într-acolo un autobuz cu oameni, ca să dea o mână de ajutor. Ei nu știau nimic despre ruperea digului și, când au observat acest lucru, au încercat să evadeze înspre digurile interioare ale insulei, dar șase persoane s-au înecat. Pe piatra lor memorială scrie: „Și-au pierdut viața din cauza furtunii, fiind în serviciul de protejare a insulei. Bărbații veniseră să ajute, pentru că aveau obligația să o facă”.

Întâmplarea mă face să mă gândesc la Unul care a venit să ajute fără să fi fost obligat și care a știut dinainte că aceasta Îl va costa viața. „Isus, știind tot ce avea să vină asupra Lui” (Ioan 18.4), a fost gata „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28). El a mers de bunăvoie la moarte, pentru că a vrut să salveze oameni și să-i aibă la Sine pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: Exod 17.8-16 · Luca 7.36-50


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE FEREȘTI DE CĂDERE! – Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:5)


În cartea „Mesajul”, versetul 1 din Proverbele 29 este parafrazat astfel: „Pentru cei ce urăsc disciplina și devin tot mai încăpățânați, va veni o zi când viața se va năpusti peste ei și vor fi zdrobiți, dar atunci va fi prea târziu să fie ajutați.” Regele Solomon a fost cunoscut drept cel mai înțelept om care a trăit vreodată. El a scris aceste cuvinte, dar din nefericire nu le-a și trăit, așa că „s-a prăbușit și s-a ars.” Și dacă i s-a putut întâmpla lui Solomon, niciunul dintre noi nu este imun!

Caracterul a devenit o problemă importantă în ziua de astăzi, pentru că mulți lideri politici, de afaceri și din biserici s-au înjosit umblând după favoruri personale. Ca om, tu nu acționezi într-un vid. Tu îi influențezi pe oamenii din jurul tău… și, când cazi, repercusiunile se răsfrîng și asupra lor. Când cade un stejar mare, și stejarii mai mici din jur cad odată cu el. Deci, cum te poți feri de cădere? Nepunând darurile mai presus de caracter. În zilele noastre avem tendința, nesănătoasă, de a scoate în evidență și de a răsplăti darul cuiva și îi trecem cu vederea caracterul; dar ambele trebuie să se dezvolte. Caracterul este suma totală a obiceiurilor tale zilnice.

În Psalmul 15, David ne oferă 8 trăsături de caracter și manifestări ale unui creștin demn de respect:

1) Are integritate;

2) Nu participă la bârfă;

3) Nu le face rău altora;

4) Ia atitudine împotriva răului;

5) Îi onorează pe cei ce umblă în adevăr;

6) Își ține promisiunea, chiar dacă este în paguba lui;

7) Nu este lacom și nu profită de alții;

8) Este puternic și stabil.

David încheie psalmul 15 spunând că aceia care fac astfel de lucruri „nu se clatină niciodată.” Și în felul acesta, deci, ești ferit de cădere!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 119:1-16


Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), careşi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă „scrupulele” tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?”. Răspunsul vine imediat: „Păzinduse după Cuvântul Tău”.

Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea”, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17).

Dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).

30 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și-i salvează pe cei cu duhul mâhnit.

Psalmul 34.18


Cetatea Nain se afla cam la patruzeci de kilometri distanță de Capernaum. În Luca 7.11-17 vedem că Domnul Isus, aflat în apropierea acestei cetăți, era însoțit de o mare mulțime. Din cetate a ieșit o altă mulțime – o procesiune funerară. Un tânăr era dus la groapă, singurul fiu al unei văduve, care era copleșită de durere.

Vedem nu doar două mulțimi în această întâmplare, ci și doi fii. Unul este singurul fiu al văduvei răpuse de durere, iar celălalt este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Un fiu era mort, iar celălalt Fiu era Învierea și Viața. Vedem de asemenea doi suferitori: văduva care îndura propria suferință și durere, și Domnul Isus, Omul durerilor, obișnuit cu suferința (Isaia 53.3,4). Lui I S-a făcut milă de biata femeie. Ea era înconjurată de mulți oameni, însă niciunul nu-i putea alina durerea. Domnul Însuși avea în curând să fie părăsit de toți oamenii la cruce și să rămână singur.

Existau acolo și doi vrăjmași: moartea și cel care are puterea morții. Domnul Isus a biruit moartea, ultimul vrăjmaș care ne separă de trupurile noastre și care separă sufletul de Dumnezeu, în cazul celor care nu-L cunosc pe Domnul Isus ca Mântuitor. Dar, așa cum Domnul Isus a biruit moartea înviindu-l pe fiul văduvei rostind câteva cuvinte, El l-a biruit și l-a anulat pe cel care are puterea morții, prin faptul că a intrat în moarte pentru noi (Evrei 2.14). Domnul Isus, Biruitorul, ne spune astăzi: „Eu sunt Cel dintâi și Cel din urmă, Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și Eu am cheile morții și ale Locuinței morților” (Apocalipsa 1.17,18).

T. Hadley, Sr.


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

Proverbe 28.13


Dați drumul coșului!

În timpul unei ierni severe din secolul al XIX-lea, Lacul Neuchâtel din Elveția a înghețat. O femeie, care avea ceva de cumpărat pe cealaltă parte a lacului, a vrut să profite de ocazie și a pornit într-acolo pe gheață. Când a ajuns aproape pe cealaltă parte, a auzit deodată un zgomot. Înainte să-și dea bine seama, gheața de sub picioarele ei a cedat și a început să se scufunde. A putut totuși să se țină de marginea gheții și să strige după ajutor.

Câțiva săteni au venit în grabă. Unul dintre ei a împins o scară lungă pe gheață și astfel a ajuns la femeie. A apucat-o de mână și a încercat să o tragă pe scară, dar omul a simțit o oarecare rezistență între femeie și scară. Atunci a observat coșul femeii pe care încă îl ținea pe braț.

„Dați drumul coșului!”, a strigat omul și i l-a smuls femeii aruncându-l deoparte. „Nu!”, a țipat ea. „Coșul meu, coșul meu! În el este pălăria mea de duminică!” — „Ce-mi pasă de pălăria de duminică? Aici este vorba despre viața dumneavoastră!”

Există și în viața noastră o astfel de „pălărie” la care nu vrem să renunțăm? Ce ne împiedică să fim salvați: păcate ascunse, prieteni răi, obiceiuri rele, legături rele? Să le dăm drumul! Este vorba sau despre viața veșnică, sau despre pierzarea veșnică. Să apucăm mâna Mântuitorului Isus Hristos! El ne va duce în siguranță la destinația cerească.

„Să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor” (Evrei 12.1).

Citirea Bibliei: Exod 16.31-17.7 · Luca 7.24-35


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COMPETENȚA NU ANULEAZĂ NESIGURANȚA! – Fundația S.E.E.R. România

„Din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.” (1 Samuel 18:9)


Unul dintre cele mai puternice teste pentru un lider este felul în care reacționează la succesul altcuiva. Tu ce faci? Te bucuri sau îl urăști în taină? Ai impresia că binecuvântarea lui s-a produs cumva pe spinarea ta?

Împăratul Saul l-a trimis pe David să lupte cu Goliat, dar când acesta a biruit și israeliții au început să-i cânte laude lui David, Saul n-a putut suporta lucrul acesta: „Din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David.” Liderii cărora le lipsește încrederea sunt un pericol pentru ei înșiși, pentru cei care vin după ei și pentru grupul pe care îl conduc. Lucrul acesta are legătură cu faptul că șefia nu camuflează slăbiciunile, ci le afișează. Bagajul negativ pe care îl porți cu tine devine mai greu când încerci să-i conduci pe alții.

Liderii nesiguri au în general patru trăsături comune:

1) Ei nu le oferă altora siguranță. Pentru a fi un lider bun, trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine cu privire la ei înșiși. Trebuie să-i onorezi, să-i răsplătești, să-i promovezi!

2) Ei cer mai mult decât oferă. Liderii nesiguri se află într-o căutare continuă a validării, a recunoașterii și a dragostei. Și din această cauză, scopul lor principal este să obțină siguranță personală, nu s-o insufle altora!

3) Își îngrădesc oamenii cei mai buni. Liderii nesiguri nu-i văd pe cei mai buni oameni ca pe colegii lor de muncă, ci îi văd ca pe niște rivali care s-ar putea ridica din rândurile grupului și le-ar putea amenința funcția! Astfel de lideri găsesc, de obicei, modalități pentru a primi ei creditul pentru munca ce a fost făcută de alții.

4) Își compromit organizația sau firma. Când adepții liderului sunt subminați și nu sunt recunoscuți, ei ajung să fie demoralizați și în cele din urmă încetează să mai lucreze la potențialul lor maxim. Când se întâmplă astfel, întreaga organizație are de suferit.

Dacă ești un lider, analizează-te astăzi; vezi dacă te regăsești în vreuna din aceste ipostaze, și fă pași în direcția schimbării!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 118:15-29


Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru 2.7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Îi revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna „minunat în ochii noştri” (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: „Doamne, mântuieşte, Te rog!” (Osana în ebraică). „Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului” (Matei 21.9). Fără voia Lui, cei din poporul iudeu L-au invocat şi L-au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14.26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El întrun astfel de moment versetele 6, 21, 22 şi sfârşitul versetului 27: „Legaţi jertfa până la coarnele altarului”!

Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1, 29).

29 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus umbla prin Galileea, pentru că nu voia să umble prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Și Corturile, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

Ioan 7.1,2


Sărbătoarea Corturilor constituie o introducere potrivită pentru adevărurile importante prezentate în acest capitol. Menționarea ei ridică întrebarea: De ce nu s-a împlinit încă această sărbătoare? Răspunsul este limpede: Domnul Isus, singurul care putea introduce binecuvântarea simbolizată de ea, a fost respins de Israel și de lume. În decursul capitolului, această respingere a lui Hristos, de către fiecare clasă de oameni, devine tot mai clară și mai bine conturată. Frații Lui nu credeau în El (versetul 5); poporul Îl acuza că are demon (versetul 20); iudeii se mirau de El și căutau să-L prindă (versetele 15, 25 și 30); iar conducătorii poporului au trimis oameni să-L prindă (versetul 32). Am văzut deja, în Ioan 6, că fiecare prezentare a unui nou adevăr conducea la poticnirea celor care Îl urmau. Poporul Îl lepădase (Ioan 6.36); apoi El este lepădat de cercul mai restrâns, cel al iudeilor (Ioan 6.41,42); în cercul și mai restrâns, cel al ucenicilor, au fost dintre aceia care n-au mai umblat împreună cu El (Ioan 6.61-66); și, chiar în mijlocul celor doisprezece, se afla unul care era un diavol (Ioan 6.70,71).

Astfel, cu cât adevărurile prezentate de Domnul erau mai înalte, cu atât era mai lepădat de către lume, cu atât cei care Îl urmau erau mai puțini și cu atât era mai singur pe drumul Său, încât, în cele din urmă, citim: „Și fiecare a mers acasă la el. Dar Isus a mers la Muntele Măslinilor” (Ioan 7.53–8.1).

Cum s-a întâmplat atunci, așa se întâmplă și astăzi – cu cât adevărurile sunt mai adânci și cu cât nevoia de spiritualitate pentru a le înțelege este mai mare, cu atât vor fi mai puțini care să le prețuiască și să umble în lumina lor. Învățătura Duhului nu lasă niciun loc cărnii, iar calea lui Hristos este una îngustă.

H. Smith


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a uns cu Duh Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii diavolului; căci Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38


Mâinile Mântuitorului nostru

Când Domnul Isus a trăit aici, pe pământ, mâinile Sale au fost neobosite, lucrând mereu.

Mâinile Domnului Isus

au vindecat bolnavi: „Lui Isus I S-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: «Da, voiesc. Fii curățit!»” (Marcu 1.41).

au readus la viață morți: „Și, apucând mâna copilei, i-a zis: «Talita cumi», care în traducere înseamnă: «Fetițo, scoală-te, îți zic!»” (Marcu 5.41).

au binecuvântat copii: „Apoi i-a luat în brațe [pe copii] și, punându-Și mâinile peste ei, i-a binecuvântat” (Marcu 10.16).

au fost prinse în cuie pe cruce: „Mi-au străpuns mâinile și picioarele” (Psalmul 22.16); „L-au răstignit acolo” (Luca 23.33).

au demonstrat ucenicilor Săi că El a înviat: „Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele, că Eu sunt” (Luca 24.39).

au binecuvântat pe ucenicii Săi înainte de înălțarea Sa la cer: „Ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat” (Luca 24.50).

Citirea Bibliei: Exod 16.13-30 · Luca 7.18-23


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA ÎNROBIT DE PĂCAT! – Fundația S.E.E.R. România

„Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…” (Romani 6:16).


Te-ai gândit că acest verset ar putea face referire la persoanele care ajung să fie înrobite fără să fie vina lor – copii vânduți pentru relații ilicite și imigranți vânduți ca să muncească forțat? Dar nu despre felul acesta de robie vorbește apostolul Pavel când scrie: „Sunteţi robii aceluia de care ascultaţi.” Aici este vorba despre păcat. Când vorbește despre păcat, Biblia trage o linie de demarcație și ne poruncește spre binele nostru să nu trecem de ea. De ce? Pentru că dacă o treci o dată, va fi mai ușor s-o treci din nou. Fie că drogul pe care îl alegi este alcoolul, substanțele ilegale obținute pe sub mână, pornografia, jocurile de noroc sau mâncatul excesiv, începi prin a crede că tu ești stăpânul, și sfârșești prin a înțelege că de fapt ești sclavul! Una dintre cele mai mari minciuni pe care ne-o spunem este aceasta: „Mă pot opri oricând doresc!” Fiul risipitor a fost iertat și restaurat, dar totuși el și-a pierdut moștenirea. Spiritual vorbind, tu îți poți pierde încrederea în Dumnezeu. La nivel personal, îți poți pierde simțul valorii de sine. La nivel public, îți poți pierde respectul și influența asupra celorlalți.

Dacă nu ești atent, chiar și lucrurile „bune” te pot face să suferi. O etică puternică a muncii te poate duce la neglijarea familiei și la pierderea relației de căsătorie. Faptul de a pierde vremea în fața televizorului îți poate bloca creșterea spirituală. Chiar grija și atenția (calități bune în sine) acordate însă în mod excesiv te pot împiedica să trăiești prin credință și să împlinești potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Când Dumnezeu spune „nu”, El nu este un ucigaș al bucuriei și nu încearcă să-ți facă viața grea; El te ocrotește! Dacă un lucru are potențialul de a te face rob, nu-l face!

Dacă deja ai căzut în capcană, întoarce-te la Dumnezeu – doar El are puterea să te elibereze!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 117, 118:1-14


Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116), atunci îi vom invita şi pe alţii săL adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti la lauda universală (v. 1; Romani 10.19; 15.11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108.4; 115.1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

În Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă, Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8, 9; Psalmul 108.12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţă, mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1.14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem, dar Dumnezeu nea venit în ajutor; nea păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116.8). Omul, prin urmare, nu va putea face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8), pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).

28 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Petru … a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau … Și Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit slujba, s-au întors de la Ierusalim, luând cu ei și pe Ioan, care era numit Marcu.

Fapte 12.11,12,25


Ioan Marcu (2)

În aceste trei versete vedem trei oameni care au exercitat o influență majoră asupra vieții de om credincios a lui Ioan Marcu: Petru, Barnaba și Saul (Pavel). Acest lucru ne amintește că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, credincioșii mai tineri privesc la noi și învață din felul în care acționăm și vorbim.

Numele lui Ioan Marcu, menționat de două ori în pasajele citate mai sus, ne oferă lecții importante. Ioan înseamnă „Iahve este un Dăruitor plin de har”, iar Marcu înseamnă „întăritură de apărare”. Tot ceea ce suntem și avem în Hristos este prin harul lui Dumnezeu, iar noi înșine suntem „păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.5).

Trebuie de asemenea să ținem bine minte că, fie bătrâni, fie tineri, toți suntem responsabili să umblăm cu Domnul și să ascultăm de Cuvântul Său. Când Barnaba a sosit la Antiohia, nu numai că s-a bucurat văzând harul lui Dumnezeu între cei credincioși, ci de asemenea i-a îndemnat „pe toți, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul” (Fapte 11.23).

Dumnezeu ne pune la dispoziție resurse din belșug. Experiența, modelul, cunoștința și învățătura din partea credincioșilor în vârstă, precum și părtășia și rugăciunile tuturor sfinților sunt deosebit de prețioase. Maria, mama lui Ioan Marcu, își pusese casa la dispoziția credincioșilor în Ierusalim, pentru strângeri laolaltă și pentru rugăciuni. Cu siguranță, rugăciunile ei și ale celorlalți l-au însoțit pe Marcu atunci când a călătorit cu Pavel și cu Barnaba. Este încurajator să citim despre o altă casă, marcată de o altă resursă spirituală. Pavel îi scrie lui Timotei: „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.15). Fie ca aceste resurse să caracterizeze și căminele noastre!

S. Attwood


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă bine, vă rog, la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi.

Hagai 2.18


Ce valoare ai tu?

Iată o întrebare de mare solemnitate care ni se adresează fiecăruia! Întrebarea a fost sugerată de evocarea unui eveniment sinistru: catastrofa navetei spațiale Challenger, pe 28 ianuarie 1986. La ora stabilită, la Centrul spațial din Florida s-a dat comanda: „Lansați rachetele cu nava Challenger!”. O mulțime de spectatori au văzut cum „pasărea cosmică”, atașată de mai multe rachete, s-a ridicat pe cerul de azur al Floridei. După 73 de secunde de la momentul lansării în spațiu s-a auzit o explozie. Spectatorii, emoționați, s-au bucurat, crezând că s-a produs separarea de rachetele purtătoare. Dar, din nefericire, imediat după aceasta s-a văzut că n-a fost ce se credea. Șapte oameni, care călătoreau în nava considerată a fi cel mai avansat produs al științei și al tehnologiei, au fost spulberați în fața ochilor mulțimii. O națiune îngrozită a văzut cum naveta spațială Challenger, a cărei valoare se ridica la 1,2 miliarde de dolari, s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic.

Marea catastrofă a fost pierderea a șapte suflete – toți oameni de valoare pentru acest pământ. Dar cine poate măsura valoarea unui suflet veșnic? Mântuitorul a spus: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26). Dacă americanii ar fi putut, ar fi dat tot ce ar fi fost posibil, numai să-i aducă înapoi pe cei șapte cosmonauți. În timpul unei tragedii dăm o deosebită valoare vieții umane, dar, în viața zilnică, oamenii își vând sufletele pe bani. Cine își pierde sufletul este pierdut pentru totdeauna. De aceea îndemnul de a veni astăzi cu păcatele noastre la Dumnezeu și de a crede în jertfa Domnului Isus este atât de presant și de actual.

Citirea Bibliei: Exod 16.1-12 · Luca 7.11-17


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI COPIII ÎN MÂNA DOMNULUI! – Fundația S.E.E.R. România

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa…” (Efeseni 5:31).


Când copiii noștri sunt mici, suntem atât de preocupați să le oferim lucruri precum dragoste, protecție, disciplină, pregătire și siguranță, încât avem impresia că aceste responsabilități vor dăinui pentru totdeauna. Dar nu e așa! Când copiii ajung la sfârșitul adolescenței și împlinesc 20 de ani, trebuie să le deschidem ușa spre lumea de afară. Dacă treci prin toate acestea chiar acum și te simți neliniștit, încearcă să înțelegi că te afli într-una dintre cele mai dificile etape ale calității de părinte. Tendința ta de a deține frâiele controlului pentru a-i împiedica pe copii să facă greșeli este firească. Însă copiii vor face alegeri bune, dacă nu sunt forțați să se revolte pentru a-și obține libertatea.

Adevărul este că responsabilitatea și maturitatea înfloresc cel mai mult și mai bine într-o atmosferă de libertate. Secretul succesului stă în faptul că le asiguri copiilor autonomia la momentul potrivit, atât cât trebuie, și cu atitudinea potrivită. Scopul tău trebuie să fie acela de a acorda independența puțin câte puțin, de-a lungul anilor, pe măsură ce copiii sunt capabili să-și asume noi responsabilități.

Eliberarea finală ar trebui să reprezinte un pas mic în direcția libertății și nu o cădere în anarhie. În cele din urmă, cu toții învățăm din experiențe și din greșeli. Așa ai făcut tu, și oricât ai încerca s-o eviți, și copiii tăi vor face la fel. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, lasă-i în grija lui Dumnezeu și transmite-le că îi vei iubi mereu și vei fi alături de ei, întotdeauna. Așadar, pune-ți copiii în mâna Domnului!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 116


Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului:”„Eram doborât şi El m-a salvat, Tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte” (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?”. „Iubesc pe Domnul”, răspunde psalmist,l acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi: „Voi înălţa paharul mântuirii, Îţi voi aduce jertfe de mulţumire, da, înaintea întregului Său popor” (v. 13, 14, 17). Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15)!

27 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Ioram] a umblat în calea împăraților lui Israel.

Și Edomul s-a răsculat de sub mâna lui Iuda până în ziua aceasta. Și Libna s-a răsculat în același timp de sub mâna lui, pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.

2 Cronici 21.6; 21.10


Lecții din viața lui Ioram (2) – Disciplinarea din partea lui Dumnezeu

 

La puțin timp după ce Ioram a devenit împărat, Edomul – care fusese învins de împăratul David și care apoi fusese guvernat de Solomon și de ceilalți împărați ai lui Iuda – s-a răsculat și și-a stabilit un împărat. Ioram a mers la luptă împotriva edomiților, însă fără niciun rezultat, fiindcă revolta a continuat „până în ziua aceasta”.

Citim de asemenea că, în același timp, Libna, o cetate de scăpare, s-a răsculat împotriva autorității împăratului. Putem înțelege că vrăjmașii se pot răscula împotriva unei puteri străine, însă este de neînțeles cum o cetate din țară, și încă una preoțească, a putut să se revolte împotriva autorității împăratului. Dar de ce a avut loc un asemenea lucru? „Pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.” Vedem cât de aspru a fost pedepsită atitudinea lui.

Aceste două revolte împotriva lui Ioram au constituit disciplinarea lui Dumnezeu asupra lui, pentru a-l face să-și vadă căile rele. Din nefericire însă, el nu s-a lăsat cercetat și nu s-a întors de la căile lui. Prin urmare, o judecată cumplită a căzut în cele din urmă asupra lui.

Este foarte important să ne lăsăm cercetați și exersați de disciplinarea lui Dumnezeu, atunci când avem parte de ea. Uneori, disciplinarea Sa vine pentru a corecta sau pentru a preveni un lucru care ne-ar împiedica în umblarea noastră cu Dumnezeu. „Orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății” (Evrei 12.11). Disciplinarea nu este niciodată o simplă pedeapsă din partea lui Dumnezeu, căci El ne iubește și este pentru noi. Ea vine pentru a ne forma și este „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfințenia Lui” (Evrei 12.10). Dacă disciplinarea lui Dumnezeu vine asupra noastră, să ne lăsăm exersați de ea, fiindcă vine dintr-o inimă plină de dragoste față de noi!

A. Leclerc


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.

Marcu 2.17


Avem nevoie de un Doctor

Ieri am înțeles cât de mult depindem de ajutor, deoarece păcatele noastre ne-au „rănit” foarte grav. Avem nevoie de un Doctor care ne vindecă rănile lăuntrice, avem nevoie de Isus Hristos, Mântuitorul lumii.

Dar cui îi place să meargă la medic? Cât timp suntem în putere și nu simțim prea mult „rănile”, trăim mai departe ca până acum. Strângem din dinți pentru a suporta mai bine durerile și sperăm că în curând lucrurile se vor schimba în bine. Dar fără ajutor din partea Doctorului divin nu ne va fi mai bine. Păcatele noastre rămân cu toate urmările lor și ne împovărează tot mai mult viața.

De aceea, să mergem la Domnul Isus și să ne lăsăm tratați de El! Să mergem la El în rugăciune și să-I spunem Lui tot „istoricul nostru medical”, cum am „căzut” în viața noastră, cum am făcut greșeli și am păcătuit. El ne ascultă cu atenție și ia în serios tot ceea ce Îi mărturisim, pentru că are un remediu pentru rănile noastre lăuntrice: El dorește să ne dea iertarea vinei și viața veșnică.

Pentru ca acest tratament să-și facă efectul în viața noastră, trebuie să ne încredem pe deplin în Isus Hristos. În Biblie citim că El a murit pe cruce, ca să ne vindece și să ne salveze. Să-L credem pe cuvânt și atunci vom vedea cum El ne ia povara păcatelor și ne vindecă inimile!

„El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103.3).

Citirea Bibliei: Exod 15.17-27 · Luca 7.1-10


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ BINE ACOLO UNDE LOCUIEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Urmăriți binele cetății… și rugați-vă pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7).


Te afli într-un anumit loc, sau într-o situație, în care ai prefera să nu fii? Ei bine, Dumnezeu dorește să-ți vorbească, dar s-ar putea să nu fie ceea ce vrei să auzi. Este același mesaj pe care Ieremia l-a transmis poporului când erau robi în Babilon, departe de casă și de cei dragi: „Nu vă veți întoarce curând acasă, așa că schimbați-vă atitudinea! Lucrați, cercetați, învățați și profitați la maximum de tot! Cumpărați-vă case, sădiți grădini, căsătoriți-vă copiii… și pe lângă toate acestea, rugați-vă pentru pacea și prosperitatea cetății în care trăiți, pentru că dacă cetatea prosperă, și voi veți prospera!” (cam așa aș parafraza Ieremia 29:5-7).

Iudeii se aflau în exil pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie luați robi, din cauza neascultării lor. Prin urmare, este posibil să te afli în locul în care ești astăzi, pentru că Dumnezeu te-a pus acolo ca să-i poți binecuvânta pe cei din jurul tău! În loc să-ți pui viața „în așteptare” – până se schimbă împrejurările, mai bine seamănă în viețile oamenilor ceea ce dorești să se întoarcă precum un seceriș bogat în propria ta viață. De ce? Pentru că atunci când ei sunt binecuvântați, și tu vei fi binecuvântat! De unde știm asta? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da… Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

Martha Washington a spus: „Sunt hotărâtă să fiu bucuroasă în orice situație m-aș afla. Am învățat că cea mai mare parte a fericirii sau a nefericirii depinde de dispozițiile noastre, și nu de circumstanțe!” Cuvintele acestea sunt la fel cu cele scrise de Pavel: „m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12). Dacă vrei să treci de la stadiul de supraviețuire la cel de prosperitate, învață cât poți de mult din locul în care te-a pus Dumnezeu!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 115


Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1, 2; Exod 32.12; Iosua 7.9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care ia întristat atâta pe ai Săi: „Unde este dar Dumnezeul lor?” (v. 2; Psalmul 42.3; Ioel 2.17b; comp. cu Matei 27.43).

„Dumnezeul nostru este în ceruri”, răspund cei credincioşi, „şi înspre El este inima noastră”. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, săL proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16, 17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.

26 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie.

Coloseni 3.4


Acest verset nu vorbește despre venirea Domnului pentru a-i răpi pe cei ai Săi (1 Tesaloniceni 4.17), ci despre acea venire când „orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7). Când Domnul va veni să-Și răpească Adunarea, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dumnezeu ne-a unit încă de pe acum, prin Duhul, cu Hristos în cer, potrivit cu întreaga eficacitate a morții și a învierii Sale. În ce privește duhurile noastre, acest lucru este adevărat încă de pe acum și urmează să fie împlinit și în ce privește trupurile noastre, la venirea lui Hristos.

Învierea lui Hristos mă cheamă la a trăi cu totul pentru Dumnezeu, la fel cum moartea lui Hristos mă face mort în principiu cu privire la lume, ca și cum aș fi deja îngropat. În practică însă, din nefericire, trebuie să ne recunoaștem falimentul în această privință. Viața lui Hristos este cea pe care am primit-o. Câtă vreme Hristos este ascuns, suntem și noi ascunși (Coloseni 3.3). Va veni însă timpul când lucrurile nu vor mai sta așa. Când Hristos va veni să-Și ia Adunarea, niciun alt ochi nu-L va vedea, decât al acelora pe care El îi va răpi. Lumea Îl va vedea pe Hristos atunci când va veni în glorie, aducându-i pe sfinții Săi împreună cu El.

Dacă lumea L-ar vedea pe Hristos venind în glorie înainte ca Adunarea să fie răpită la El, atunci asocierea inseparabilă, pe care Pavel a accentuat-o înaintea colosenilor, ar înceta să mai fie adevărată. Lumea nu-L va putea vedea pe Hristos venind să-Și răpească sfinții, fiindcă L-ar vedea astfel fără ei și înaintea lor. Momentul arătării Sale înaintea lumii va fi același cu momentul arătării noastre împreună cu El. El va veni să ne ia, după care vom veni împreună cu El. Iar acest adevăr se sprijină pe doctrina acestui întreg pasaj și este confirmat de multe altele în Noul Testament.

W. Kelly


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus.

Romani 6.23


Coborâre periculoasă

Vremea era frumoasă și pârtia în cele mai bune condiții. Aveam un singur gând: să ajung cât mai repede posibil pe pârtie. Motoul meu era clar: primul în vârf și ultimul care părăsește pârtia.

Dar, după puțin timp, dintr-o mică neatenție am scăpat de sub control placa de snowboard și am căzut. Mă durea stomacul și mi s-a făcut rău. Dar m-am gândit că va trece. După câteva minute eram din nou la teleschi.

A urmat cea mai dificilă coborâre din viața mea. Mă țineam cu greu pe placa de snowboard și am căzut de câteva ori. Când am ajuns în ​​cele din urmă la baza pârtiei, a trebuit să recunosc faptul că aveam nevoie de ajutor. Apoi totul s-a derulat foarte repede. După o scurtă vizită la medic am fost dus imediat la spital cu un elicopter de salvare. Diagnosticul: sângerări interne severe. Doctorii mi-au spus direct că, dacă aș mai fi coborât încă o dată, acea coborâre s-ar fi încheiat fatal. Am fost șocat!

În spital am avut timp să cuget, chiar am putut face o paralelă la accidentul meu: păcatele pot fi comparate cu o cădere. Așa cum cel care practică snowboardingul a căzut cel puțin o dată, tot așa fiecare om a păcătuit cel puțin o dată. Astfel ne-am rănit de moarte. Versetul de astăzi ne spune care este consecința nedreptăților noastre: moartea!

Astăzi încă putem fi vindecați de Isus Hristos, Doctorul divin!

Citirea Bibliei: Exod 15.1-16 · Luca 6.39-49

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUPĂ MOARTE VINE GLORIA! – Fundația S.E.E.R. România

„Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată…” (Ioan 11:26).


La mormântul prietenului Său, Lazăr, Domnul Isus i-a spus Martei două lucruri extrem de importante:

1) „Fratele tău va învia.” (Ioan 11:23);

2) „Oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:26).

Așadar, care este lucrul pe care te bazezi că te va duce în rai? Caracterul fără pată? Dărnicia? Mersul la biserică? Nu. Deși toate acestea sunt lăudabile, numai dacă L-ai primit pe Hristos în viața ta și ți-ai pus încrederea în El poți avea siguranța învierii și a vieții veșnice. Ia aminte! Domnul Isus a învins moartea și mormântul – pentru tine. S-ar putea să citești aceste rânduri, astăzi, cu lacrimile regretelor și durerii pentru că ți-ai pierdut soțul sau soția de mulți ani, sau copilul tău a avut un accident tragic, ori cineva drag a murit în urma unei boli înfricoșătoare. Domnul Isus îți înțelege durerea ca nimeni altcineva. El are cunoștință de toate acestea, pentru că înaintea Lui „totul este gol și descoperit.” (vezi Evrei 4:15). Dacă simți că moartea se apropie și nu ți-ai pus încrederea în Hristos, trebuie să te ocupi de acest aspect numaidecât. Nu aștepta să vină un moment mai convenabil! Fă-o astăzi, ca să fii mântuit; asta înseamnă că în clipa în care îți vei da duhul, vei trece din moarte la viață – la viață cerească și veșnică.

Când te încrezi în Hristos, nu ai niciun motiv să te temi de ceea ce te așteaptă dincolo de mormânt. El este deja acolo! Și El ți-a pregătit un loc. E gata! O bucurie inexplicabilă și fără sfârșit va fi a ta pe vecie, mulțumită lui Hristos. Poți exclama precum apostolul Pavel (1 Corinteni 15:55): „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”?! Așadar, încurajează-te cu aceste cuvinte: după moarte vine gloria!


 

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 113, 114


Câte motive au „slujitorii Domnului” să laude „Numele Domnului” (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă Sa plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de marear fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune. Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22.10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2.8 şi cu Luca 1.52,53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113.6; Exod 3.7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere. La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; „Iordanul s-a întors înapoi”, pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ.

25 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi, fiți tari, și să nu vă slăbească mâinile, pentru că este o răsplătire pentru lucrul vostru.

Și fiți tari … și lucrați, pentru că Eu sunt cu voi, zice Domnul oștirilor.

2 Cronici 15.7; Hagai 2.4


Doresc să fac o legătură între aceste două versete care vorbesc despre a fi tari și a lucra pentru Domnul. Mai întâi, în versetul din 2 Cronici vedem că împăratul Asa tocmai câștigase o mare biruință asupra unei armate etiopiene de un milion de oameni. Uneori, după o mare biruință pe care Domnul, în harul Său, ne-o oferă, există tendința de a ne relaxa. Putem fi recunoscători pentru perioadele de odihnă pe care Domnul ni le dă (vedeți 2 Cronici 14.6). Totuși, profetul îi reamintește lui Asa că trebuia să se întărească și să nu-i slăbească mâinile, chiar și după o asemenea biruință. Îi mulțumim Domnului pentru biruințele și pentru perioadele de odihnă pe care ni le oferă, însă trebuie să continuăm să ne întărim și să lucrăm pentru El. Vom căpăta cu siguranță o răsplată pentru tot ceea ce am făcut de dragul Lui.

Vedem apoi, în Hagai, încurajarea pe care Domnul o adresează rămășiței. Doar un mic număr de iudei se întorseseră la Ierusalim, centrul lui Dumnezeu (Ezra 2). Domnul recunoaște că acea casă a Sa, pe care ei o zideau, era nimic pe lângă gloria templului lui Solomon (Hagai 2.3). Totuși, El îi încurajează pe Zorobabel, pe Iosua și pe tot poporul să continue să zidească. El îi asigură că este cu ei (Hagai 2.4). La fel și noi astăzi, să nu ne descurajăm dacă lucrarea pe care o facem pare nesemnificativă sau dacă doar câțiva dintre cei ai Domnului doresc să se întoarcă la centrul Său de strângere laolaltă (Matei 18.20). Să ne întărim și să facem lucrarea pe care El ne-a încredințat-o, fie în evanghelie, fie în zidirea poporului Său. El este cu noi!

 

K. Quartell


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă, și veți trăi!”.

Amos 5.4


Există viață după moarte?

Exprimându-și gândurile cu privire la această crucială întrebare, Wolf Biermann, născut în 1936, cântăreț și compozitor german, a spus: „Aceasta nu poate să fie totul. Trebuie să mai urmeze ceva”.

Biblia ne vorbește despre un împărat, de asemenea preocupat de sensul vieții. Este vorba despre Solomon, care, la o vârstă înaintată, a scris cartea „Eclesiastul”. Deși atinsese culmile înțelepciunii, ale faimei și ale bogăției, el era încă în căutarea fericirii. A investit în construcții impresionante, a plantat grădini monumentale, a avut servitori și averi greu de numărat, a primit tributul multor țări, a promovat muzica și a fost căsătorit cu nenumărate femei (citiți Eclesiastul 2.1-12).

Dar la sfârșit, trezit la realitate, Solomon a trebuit să constate că nimic din toate acestea nu-i dăduseră sens vieții. Iată cum formulează el concluzia: „Să ascultăm încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12.13).

Ce țeluri urmăriți în viață? În ce căutați împlinire și fericire? Dumnezeu vă invită să căutați și să găsiți sensul vieții la El: „Plecați urechea și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi” (Isaia 55.3). Putem trăi cu Dumnezeu, într-adevăr, înainte de moarte și, de asemenea, după moarte – în toată veșnicia.

Citirea Bibliei: Exod 14.15-31 · Luca 6.31-38

 


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU TREBUIE SĂ TE RIDICI! – Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16).


Ai văzut un copil care învață să umble? El cade mereu… dar căzăturile fac parte din proces. Faptul de a se ridica din nou și din nou este crucial pentru dezvoltarea echilibrului unui copil și pentru dezvoltarea musculaturii. Tot astfel, un boxer nu este descalificat pentru că este pus la pământ; el este descalificat pentru că nu se ridică. Boxerii știu că e posibil să fie trântiți, așa că se concentrează pe abilitatea de a cădea în siguranță și de a se ridica rapid. Copiii și pugiliștii învață următorul lucru: totul se reduce la a se ridica. Biblia ne spune că atât neprihăniții, cât și păcătoșii cad. Faptul de a se ridica din nou este ceea ce-i diferențiază! „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire” (Proverbele 24:16). Cei răi rămân jos, dar cei neprihăniți se ridică iarăși! În Sfânta Scriptură, observăm că unii dintre cei mai mari slujitori ai lui Dumnezeu au avut parte de cădere. Avram l-a mințit pe Faraon cu privire la soția sa Sarai (vezi Geneza 12:17-18). Iacov și-a înșelat tatăl și a furat dreptul de întâi-născut al fratelui său (vezi Geneza 27:17-29). În mânia sa, Moise nu a ascultat de Dumnezeu atunci când i-a zis să vorbească stâncii (vezi Numeri 20:7-12). Dar, în loc să fie descalificați, aceștia „au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Cum a fost posibil? Pentru că și-au recunoscut păcatul și au primit iertarea lui Dumnezeu! Cu alte cuvinte, au căzut, dar s-au ridicat iarăși. Iar dacă vei cădea, și tu te poți ridica. De fapt, aici intervine credința în călătoria ta. Dacă rămâi jos, îți accepți eșecul; dar dacă te ridici, îți activezi credința!


 

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 112


Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111.3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: „este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta” (Psalmul 40.8; vezi de asemenea Ioan 4.34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1.33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14.1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). „Este plin de îndurare şi milos”, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111.4b şi cu Iacov 5.11b).

24 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Începutul evangheliei lui Isus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu.

Marcu 1.1


Ioan Marcu (1)

 

Evanghelia după Matei începe cu genealogia și cu nașterea Domnului Isus, așa cum se potrivește titlului Său de Împărat. Luca își începe relatarea menționându-i pe credincioșii evlavioși care erau în așteptarea Mântuitorului, atunci când El S-a născut. Ioan merge înapoi până la începutul de dinaintea creației, pentru a-L prezenta în divinitatea Sa: Cuvântul, Singurul născut din Tatăl. Marcu însă Îl introduce în mod abrupt, ca Slujitor-Profet, deși Fiu al lui Dumnezeu, plăcerea Tatălui (Marcu 1.1,11).

 

După botezul Său, în Matei citim că a fost dus în pustie de Duhul (Matei 4.1), iar în Luca citim că a fost condus de Duhul în pustie (Luca 4.1), însă Marcu spune că Duhul L-a mânat în pustie (Marcu 1.12). Toate aceste expresii se potrivesc caracterului fiecărei Evanghelii, arătând încă o dată că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Marcu folosește frecvent cuvântul „îndată”, pentru a descrie activitatea Domnului, iar caracterul ei stringent este peste tot accentuat: El lucrează până seara târziu (Marcu 1.32) și dimineața foarte devreme Se trezește pentru a Se ruga (versetul 35). Totuși, El niciodată nu face lucrarea Tatălui Său în grabă.

 

Chiar și în ziua învierii Sale, cu trei ani și jumătate mai târziu, după ce Își dăduse viața pentru a ne mântui, Îl vedem preocupat cu strângerea laolaltă a ucenicilor Săi deznădăjduiți. Apoi îi pune în mișcare, slujindu-le în caracterul în care o făcuse mereu până atunci: „Și ei, plecând, au predicat pretutindeni, Domnul lucrând cu ei și întărind cuvântul prin semnele care-l urmau” (Marcu 16.20).

 

Chiar dacă Marcu a falimentat mai târziu ca slujitor, la începutul vieții sale (Fapte 13.1-5,13; 15.36-38), Dumnezeu l-a folosit pentru a-L descrie pe Fiul Său ca Slujitorul perfect. Acest lucru trebuie să ne încurajeze. Harul care l-a restabilit pe Marcu în slujire (2 Timotei 4.11) este la dispoziția noastră, dacă eșuăm.

S. Attwood


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu.

Ioan 12.26


Cine locuiește în casa aceasta?

Într-o comună a venit un nou preot, un om cu frică de Dumnezeu, care, după ce și-a luat slujba în primire, a început să îi viziteze pe locuitorii comunei. Într-o zi, intrând în curtea unui gospodar și negăsind-o decât pe soție, după ce a salutat-o respectuos, i-a pus numai această întrebare: „Stimată doamnă, locuiește Domnul Isus în casa aceasta?”.

Femeia, surprinsă de acea întrebare ciudată, n-a dat niciun răspuns. Preotul a plecat. Seara, venind acasă soțul, soția i-a spus despre vizita noului preot.

„Noul nostru preot a fost astăzi la noi și…” — „De ce a fost?”, a întrebat nerăbdător soțul să afle scopul vizitei preotului. „Nu știu care a fost motivul vizitei sale. M-a întrebat doar dacă locuiește Domnul Isus în casa noastră!” — „Și ce i-ai răspuns?” — „Nimic! N-am știut ce să-i răspund!” — „Dar bine, draga mea, trebuia să-i spui că noi suntem buni creștini, că suntem religioși, că…” — „Dar el nu m-a întrebat dacă suntem creștini sau religioși.” Soțul a continuat: „Trebuia să-i fi spus că mergem la biserică”. — „Dar nu m-a întrebat nici dacă mergem la biserică.” — „Atunci trebuia să-i fi spus că îi ajutăm pe săraci și căutăm să facem fapte bune.” — „Dar nici despre săraci sau despre fapte bune nu m-a întrebat. El m-a întrebat clar și răspicat: Locuiește Domnul Isus în casa aceasta?”

Cine locuiește în casele noastre?

Citirea Bibliei: Exod 14.1-14 · Luca 6.20-30


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROPOVĂDUIEȘTE ÎMPĂCAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19).


Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de părtășie neîntreruptă cu El și unii cu alții. De aceea scopul diavolului a fost și este să ne separe, de Dumnezeu și unii de alții. Folosindu-se de mândrie, încăpățânare, confuzie, resentiment, egoism, el produce zâzanie și dezbină relații. De multe ori, ceea ce începe ca o simplă neînțelegere se transformă într-o despărțire plină de mânie sau într-o tăcere toxică care durează ore, zile și uneori chiar ani întregi. În plus, ne amăgim singuri crezând că nu e treaba nimănui.

Căderea nu mai poate fi stopată. Ea afectează toate relațiile din viețile noastre – și toate acestea se întâmplă pentru că suntem hotărâți să dovedim că am avut dreptate, și că celălalt a greșit. Nu e doar o problemă psihologică; e o chestiune de păcat care are nevoie de o soluție divină!

Dar ce face Dumnezeu cu relațiile destrămate? Apostolul Pavel spune: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor.” Păcatul ne-a distrus relația pe care o aveam cu Dumnezeu. Cu toate acestea, El a luat inițiativa, dându-L pe Hristos ca „răscumpărare (preț plătit) pentru mulţi” (Marcu 10:45) – pentru a ne împăca cu El. Împăcarea înseamnă a aduce împreună ceea ce este menit să fie împreună!

Să observăm un lucru: Dumnezeu „nu ține în socoteală păcatele omenirii.” Dar nici nu mai aduce în discuție datoria păcatului nostru. El a anulat-o pe crucea Golgotei, și a încetat să o mai ia în considerare. Și lucrurile nu s-au oprit aici. Dumnezeu „ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări” (2 Corinteni 5:19), poruncindu-ne să „propovăduim această împăcare.” Uneori acest lucru înseamnă să-ți pui cenușă în cap. Dar tu trebuie să fii cel care caută împăcarea, să iei inițiativa și să pui capăt impasului în care te găsești. Ești gata să faci lucrul acesta – astăzi?!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 111


Mari sunt „lucrările” Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre „lucrarea Sa” unică (v. 3), cea a răscumpărării (v. 9)? Cât de „glorioasă şi măreaţă” este ea! Îl adorăm pe Cel care a împlinito şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: „El, care, în adevăr, nu La cruţat pe propriul Său Fiu, ci La dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El”? (Romani 8.32). Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. 5). În adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: „plin de îndurare şi milos” (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi „o bună înţelegere” (v. 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume ~ însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului „rămâne pentru totdeauna” (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!

22 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aș vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul.

Psalmul 139.17,18


Vedem unul dintre gândurile scumpe ale lui Dumnezeu în Ioan 3.16: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă”. Aceasta este ceea ce a fost numit de cineva ca fiind «un ocean de gânduri într-o picătură de limbaj». Cine poate pătrunde adâncimile acestui gând al lui Dumnezeu? El va constitui tema și misterul întregii veșnicii; va fi centrul în jurul căruia totul va gravita.

 

Această dragoste nu poate fi măsurată; ea sfidează orice etalon de măsură omenesc. Scriptura deci nu încearcă să o definească, ci spune doar: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu”. Adunarea Sa răscumpărată va contempla pentru totdeauna în cer profunzimea acestei iubiri și va exclama: „Gândurile Tale sunt foarte adânci!” (Psalmul 92.5).

 

Să ne gândim la acea iubire care a culminat în biruință la cruce, când „gândurile scumpe” ale lui Dumnezeu și-au avut exponentul și interpretarea în sângele scump al lui Hristos. Să ne gândim la acel moment când Dumnezeu L-a așezat pe Isaac al Său, pe care Îl iubea infinit de mult, pe acel altar și L-a jertfit pentru Sine! Și să ne gândim că acest lucru a fost un act al dragostei pentru niște păcătoși răzvrătiți: „Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, fiind noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

 

Crucea a fost modul în care Dumnezeu Și-a revelat inima. Dacă n-ar fi fost crucea, oceanul infinit al dragostei ar fi rămas pentru totdeauna închis și ascuns în inima lui Dumnezeu. Acum însă el și-a găsit un canal pentru a se revărsa. Dumnezeu Și-a arătat dragostea prin faptul că L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să trăim prin El, fiindcă Dumnezeu este dragoste.

J. R. MacDuff


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

La asfințitul soarelui, toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.

Luca 4.40


Mântuitorul – odinioară și astăzi

 

Când a trăit în Israel, Isus Hristos îi ajuta pe toți cei care veneau la El cu problemele lor, îi vindeca pe bolnavi, îi elibera pe cei împovărați și le dădea de mâncare flămânzilor. – Și astăzi, chiar dacă nu mai trăiește pe pământ, ci în cer, El este gata să ajute pe orice om. Chemarea Lui este aceeași ca odinioară: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). A veni la El înseamnă a crede în El și a lua contact cu El prin rugăciune.

 

Mântuitorul a însănătoșit odinioară mulți bolnavi, acesta fiind unul dintre motivele venirii Sale: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință” (Luca 5.31,32). – Și astăzi, Fiul lui Dumnezeu este interesat de mântuirea veșnică a oamenilor pierduți. El îi cheamă să se întoarcă de pe calea vieții lor păcătoase și să creadă în El. Toți cei păcătoși pot veni cu povara păcatelor la El și să le mărturisească. Astfel, conștiința lor primește odihna. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

 

Prin moartea Sa, Isus Hristos a realizat premisa pentru această mântuire. El Și-a dat viața la cruce pentru a șterge dinaintea lui Dumnezeu vina tuturor acelora care vor crede cândva în El. – Cât de fericiți sunt toți aceia care pot spune astăzi: „Pedeapsa care ne dă pacea era peste El” (Isaia 53.5)!

Citirea Bibliei: Exod 12.43-13.10 · Luca 6.1-11

 


    

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPONSABILITATEA UNUI SLUJITOR (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou… al Duhului…” (2 Corinteni 3:5-6).


David era „pe val” – câștiga luptă după luptă. El părea să aibă capacitatea lui Midas (rege din mitologia greacă, cunoscut pentru abilitatea sa de a transforma în aur orice atingea). Dar succesul ți se poate urca la cap… și David nu a făcut excepție. El a început să se întrebe: „Cam cât de puternici suntem?” În acel moment a cerut insistent un recensământ, și a descoperit că are un milion „şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia” în Israel, iar în Iuda „patru sute șaptezeci de mii de bărbați.” (1 Cronici 21:5). Cifrele acestea ne-ar fi putut tenta pe fiecare dintre noi să ne gândim: „cu o armată așa de mare și de puternică și ținând cont de istoricul succesului nostru, cine mai are nevoie de rugăciuni pentru ajutorul lui Dumnezeu sau de un plan de la El?” Acesta a fost momentul în care Dumnezeu a intervenit, a „lovit pe Israel” și au murit șaptezeci de mii de oameni în mod inutil (vezi 1 Cronici 21:14). Așadar, există încă o responsabilitate de care trebuie să fii conștient în calitate de slujitor al lui Dumnezeu: greșelile tale au potențialul de a le face rău celorlalți. Tu nu ești răspunzător de cei ce se află deasupra ta; ești responsabil pentru cei pe care îi slujești. La urma urmelor, dacă deciziile tale bune au abilitatea de a-i binecuvânta și de a-i călăuzi pe oameni, deciziile tale greșite au potențialul de a le face rău. Cum și-a îndreptat David greșeala?

„David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie, dar, peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu piardă pe poporul Tău!” (1 Cronici 21:17). Dumnezeul harului a răspuns la rugăciunea lui David și judecata a fost ridicată de peste popor. Așadar, ai nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu pentru binele tău propriu, pentru binele celor de lângă tine și pentru a primi harul de a-ți asuma responsabilitatea atunci când greșești. Nu încerca să-ți ascunzi eșecurile, să dai vina pe alții sau să fugi de Dumnezeu. Recunoaște-le, maturizează-te și continuă să devii mai înțelept.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 109:1-20


Acest psalm zdrobitor se deschide invocându-L pe „Dumnezeul laudei Mele” (v. 1).

Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu-L împiedicau pe Isus să-Şi ridice ochii spre Tatăl şi să-L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură” (v. 3)?

„Dar Eu” spune El „Mă rog” (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică” atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure „aşa mare împotrivire” (Evrei 12.3).

Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război „fără temei”, dar strigă Isus „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea” (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: