Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

25 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul răzbunărilor, Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, să se arate strălucirea Ta! Ridică-Te, judecător al pământului! Răsplătește celor mândri! Până când cei răi, Doamne, până când se vor bucura cei răi?

În mulțimea gândurilor dinăuntrul meu, mângâierile Tale au făcut plăcere sufletului meu.

Psalmul 94.1-3,19


În contrast cu atitudinea israeliților dintr-o zi viitoare, creștinul trebuie să se ferească să caute răzbunarea (Romani 12.17). El nu suferă mai puțin din cauza răului și a nedreptății care domnesc în această lume, unde mândria (Psalmul 94.2), răutatea (versetul 3), aroganța și trufia (versetul 4), asuprirea și violența (versetele 5 și 6) sunt fără frâu. Credinciosul nu poate trece prin această lume și să rămână neafectat de ceea ce vede zilnic în ea. Cu cât este mai conștient de sfințenia lui Dumnezeu, cu atât răul i se pare mai groaznic (Psalmul 97.10). Acesta este motivul pentru care Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult decât oricine din cauza răului din jurul Său. Să-L privim în Marcu 3.5, unde se spune că era „foarte întristat de împietrirea inimii lor”. El Însuși a fost obiectul celei mai mari nedreptăți (versetul 21).

Fiind conștienți de răul care ne înconjoară, suntem deseori tulburați în sufletul nostru: Oare nu vede Dumnezeu toate aceste lucruri? De ce nu intervine? Domnul ne mângâie, mai degrabă decât să ne dea un răspuns (versetul 19). Prin faptul că ne deschide ochii să vedem răul din această lume, El ne ajută să ne separăm de acest rău. Însă această separare are rolul de a ne aduce mai aproape de El Însuși, astfel ca nădejdea noastră în El să poată fi întărită. Facă El ca mângâierile de sus să fie întotdeauna plăcerea sufletului nostru!

J. Koechlin

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18


Cine ne poate apropia de Dumnezeu?

Isus Hristos a venit în lume și a suferit la cruce, ca să-i aducă pe oameni la Dumnezeu. El Însuși a pregătit calea într-acolo! Și este una sigură: „Trebuie să fiți născuți din nou” (Ioan 3.7).

Din firea noastră, noi, oamenii, suntem departe de Dumnezeu. Profetul Isaia ne spune: „fiecare își vedea de drumul lui” (Isaia 53.6). Primul om s-a ascuns de Dumnezeu, dar la fel face și omul din zilele noastre: „Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu” (Romani 3.11). Dumnezeu Însuși trebuie să pună în noi o fire cu totul nouă. Ea este numită naștere din nou sau naștere de sus, dintr-un izvor nou de viață.

Dacă simți că între tine și Dumnezeu este ceva în neregulă, atunci mulțumește-I că ți-a trezit conștiința! Dacă îți pui întrebări și Îl cauți pe Dumnezeu, vei primi ajutor.

Ceea ce blochează calea spre El sunt păcatele noastre, nenumăratele abateri de la voia lui Dumnezeu! Oricine vine la Dumnezeu și își recunoaște vina poate primi iertare. Prin moartea Sa, El, Cel drept, a împlinit cerințele lui Dumnezeu. Noi, cei nedrepți, nu am fi putut să le împlinim niciodată.

Crede în Hristos și în puterea iertătoare a sângelui Său, care a curs pe crucea de la Golgota! Atunci vei deveni un copil al lui Dumnezeu și vei sta veșnic în apropierea Lui.

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTE-ȚI ȘI ACCEPTĂ-ȚI APROAPELE! – Fundația S.E.E.R. România

„În smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3)


Noi putem învăța să iubim și să acceptăm pe cineva, fără să fim neapărat de acord cu părerile acelei persoane și fără să-i susținem faptele sau stilul de viață. Principiul de bază este să învățăm să-i vedem pe oameni ca indivizi. Cu cât înțelegem mai mult că, în ciuda diferențelor, toți suntem oameni creați de Tatăl nostru după chipul Său, cu atât devenim mai liberi să ne concentrăm pe nevoile noastre comune.

Când nu înțelegem motivațiile altcuiva, viziunea sau personalitatea sa, e ușor să presupunem ce e mai rău despre acea persoană și să-l împroșcăm cu tot felul de apelative. Comunicarea și încrederea contribuie mult la creșterea răbdării și a înțelegerii față de cei care fac lucrurile diferit față de noi. Putem oferi aceste două lucruri într-o relație punând întrebările potrivite.

De multe ori, ne este teamă să întrebăm pe cineva de unde vine sau care este problema sa. Sau când chiar întrebăm, o facem într-un mod care sporește teama și ostilitatea pe care le experimentează acea persoană. Dacă punem întrebări cu blândețe, sau cel puțin într-un mod respectuos și blând, determinăm persoana să se deschidă și ajungem s-o cunoaștem mai bine. Păstrarea simțului umorului poate ajuta la liniștirea lucrurilor, dacă există neînțelegere sau conflict. Un astfel de schimb constructiv zidește încredere, ceea ce sporește probabilitatea unei comunicări mai bune între voi doi.

Biblia ridică standardul când vine vorba despre dragostea unii față de alții; un text binecunoscut (1 Corinteni 13:1) ne asigură: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 64


Credinciosul nu suferă numai din pricina uscăciunii unei lumi în care nu-şi poate potoli setea sufletului, ca în Psalmul 63, ci el resimte şi vrăjmăşia oamenilor. Aceştia îşi ascut limba împotriva lui ca o sabie (comp. cu Psalmii 55.21 şi 57.4). Credinţa a stârnit întotdeauna antipatia din partea necredincioşilor, iar acest lucru nu trebuie să ne mire, ci să ne determine să veghem ca purtarea noastră să nu le dea niciodată ocazia unor acuzaţii îndreptăţite. Împotriva acestei săbii şi a acestor săgeţi să îmbrăcăm „platoşa neprihănirii” (adică o comportare ireproşabilă ~ Efeseni 6.14; citiţi şi 1 Petru 2.12) şi să opunem tuturor acestor manifestări ale răutăţii „blândeţea înţelepciunii” (Iacov 3.13). Atunci Dumnezeu va lua în mâinile Sale cauza noastră (Romani 12.1719).

„Cine va vedea?” se întrebau vrăjmaşii celui drept (v. 5; vezi şi Psalmii 10.11 şi 59.7). Ei bine, Dumnezeu îi vede! Privirea Lui discerne în cele mai mari profunzimi ale inimii răutatea şi uneltirile acesteia (v. 6). Şi, ca răspuns la săgeata ţintită şi lansată pe neaşteptate (acest cuvânt „amar”) împotriva omului integru (v. 4), El pregăteşte propria Lui săgeată, carel va scăpa pe răscumpăratul Său într-un mod la fel de neaşteptat, când va veni momentul potrivit (v. 7).

24 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci au venit ucenicii Săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul n-a spus: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”.

Ioan 4.27


Ucenicii, întorcându-se din cetate, „se mirau că vorbea cu o femeie”. Înceți la a înțelege măreția harului lui Dumnezeu, ei se mirau, așa cum și noi încă ne minunăm, la vederea unei astfel de scene. Din nefericire, așa cum se întâmplă adesea, necunoașterea harului este însoțită de depărtare morală față de Domnul, așa că ei s-au temut să-și expună față de El gândurile pe care le aveau – „niciunul n-a spus: «Ce cauți?», sau: «De ce vorbești cu ea?»”.

Ei nu pricepeau că Dumnezeu, în măreția harului Său, coborâse în această lume în Persoana Fiului, pentru a căuta închinători. Ce minunat și demn de Sine Însuși este felul în care El caută și găsește un închinător! Este ca și cum Dumnezeu ar spune: «Vreau să găsesc într-o lume ruinată o inimă care să fie atât de captivată la vederea Mea, încât, plină de admirație, să nu poată face altceva decât să se închine». Pentru a găsi un astfel de suflet, Cuvântul Veșnic S-a întrupat și, ca Om smerit, a trecut pe lângă cetatea Ierusalim, pe lângă templul ei magnific, pe lângă fariseii religioși, pe lângă cărturarii învățați, pe lângă preoții ceremoniali, pentru a merge într-un ținut corupt și disprețuit, la o fântână unde, ostenit și însetat, a stat de vorbă cu o biată femeie păcătoasă.

Pentru a-i câștiga încrederea, El i-a cerut o înghițitură de apă, după care, făcând ca lumina să pătrundă cu blândețe în sufletul ei, îi pune în evidență starea de păcat, pentru ca astfel să-i poată arăta dragostea din inima Sa, până când sufletul ei n-a mai putut face altceva decât să se închine în prezența splendorii lui Dumnezeu revelat în Isus.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama dar în duhul vostru și niciunul să nu se poarte cu necredincioșie față de soția tinereții lui.

Maleahi 2.15


Știa că adulterul este păcat

Era un om de afaceri de succes și, după aparențe, fericit în căsătorie. Soția lui nu bănuia că soțul ei îi era infidel. Omul își spunea – și încerca să se convingă tot mai mult – că, din cauza profesiei, toți fac la fel. Mai demult, bărbatul cunoscuse câțiva creștini credincioși și știa că adulterul este păcat. Dar considera că Dumnezeu este ocupat cu „lucruri mai importante” decât cu „micile lui abateri”.

Într-o zi a fost nevoit să se interneze de urgență din cauza unui ulcer gastric perforat. Conștiința îl atenționa și se temea de moarte. Asistenta medicală care îl îngrijea, fiind o creștină credincioasă, s-a rugat cu el. Mai târziu, bărbatul i-a povestit unui cunoscut care l-a vizitat: „A fost ciudat când asistenta s-a rugat cu mine. Aveam sentimentul că Însuși Dumnezeu Se afla în salon”.

Operația a reușit și, contrar așteptărilor, pacientul s-a refăcut. Asistenta medicală a venit încă o dată la el și a rostit o rugăciune de mulțumire. Inima lui a fost mișcată, însă doar pentru scurt timp. Cu cât însănătoșirea lui făcea progrese, cu atât mai mult dispăreau gândurile serioase. În curând a fost iarăși cel de odinioară. Cât despre „cunoștințele” de mai demult, acestea s-au ivit repede și omul a uitat vorbirea lui Dumnezeu… Nu știm dacă a ajuns să se întoarcă la Dumnezeu în timpul vieții sale.

Dar tu ia seama, pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI DĂ TOT CE AI NEVOIE! – Fundația S.E.E.R. România

„Cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)


George Muller este considerat unul dintre titanii spirituali ai bisericii. Fă-ți timp și citește povestea vieții sale. Confruntat de nenumărate ori cu nevoi copleșitoare, el s-a întors la Dumnezeu în rugăciune, invocând promisiunile Sale și experimentând minuni uimitoare. Dar credința puternică nu apare peste noapte; ea vine după o viață de umblare cu Dumnezeu.

Muller a spus: „Credința mea e aceeași credință care se găsește în fiecare credincios. A crescut puțin câte puțin în ultimii douăzeci și șase de ani. De multe ori, când aș fi putut să-mi pierd mințile din cauza îngrijorării, am avut pace, deoarece sufletul meu credea adevărul promisiunilor lui Dumnezeu. Cuvântul Său, împreună cu întregul caracter al lui Dumnezeu așa cum S-a și revelat pe Sine Însuși, oferă răspuns la orice întrebare. Dragostea Sa neschimbătoare și nemărginita Sa înțelepciune m-au liniștit. Știam că Dumnezeu poate și dorește să mă scape!” Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

„Cum pot dobândi o astfel de credință?” – poate că te întrebi. Iată răspunsul: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Așa cum o dietă sănătoasă te întărește fizic, la fel cititul, meditația, studiul, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, și încrederea în el – te întăresc spiritual. Secretul unei vieți creștine de succes nu este deloc un secret, ci acest imperativ simplu, accesibil: aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă Cuvântul lui Dumnezeu să te transforme! Nu poți evita situațiile din viață care produc anxietate, dar când credința ta este puternică, le poți învinge.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 63


Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre „căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil” dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, săI cerem ajutor şi călăuzire?

Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: „Sufletul meu însetează după Tine” (v. 1), iar la această nevoie, Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura”

Oare a transformat Dumnezeu pustiul întrun loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea greşită că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7).

Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că Însuşi Domnul este fericirea mea.

23 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Să jupoaie arderea-de-tot și s-o taie în bucăți. Și fiii preotului Aaron să pună foc pe altar și să așeze lemne pe foc.

Levitic 1.6,7


Arderea-de-tot (4) – Preoți, nu doar păcătoși

Aceasta era o poziție înaltă pentru familia preoțească. Arderea-de-tot era oferită în întregime lui Dumnezeu și era arsă în întregime pe altar. Omul nu avea nicio parte din ea, însă fiii preotului Aaron, ei înșiși fiind preoți, sunt văzuți aici stând în jurul altarului lui Dumnezeu, pentru a privi cum flăcările unei jertfe plăcute se înalță către El, împreună cu o mireasmă plăcută. Aceasta este o poziție înaltă, o părtășie înaltă, o slujbă preoțească înaltă, o imagine izbitoare a Adunării în părtășia ei cu Dumnezeu, cu privire la împlinirea perfectă a voii Lui prin moartea lui Hristos.

Ca și păcătoși convinși, noi privim către crucea Domnului nostru Isus Hristos și vedem acolo rezolvarea oricărei nevoi a noastre. Crucea, în acest aspect al ei, oferă o pace perfectă conștiinței. Însă, ca preoți, ca închinători curățiți și ca membri ai familiei preoțești, putem privi crucea într-o altă lumină, anume ca fiind apogeul hotărârii sfinte a lui Hristos de a împlini voia Tatălui chiar până în moarte. Ca păcătoși convinși, noi stăm înaintea altarului de aramă și găsim pacea prin sângele ispășirii, însă, ca preoți, stăm acolo pentru a privi și a admira perfecțiunea acelei arderi-de-tot – perfecta dedicare și prezentare pentru Dumnezeu a Celui lipsit de orice pată.

Am avea o înțelegere cu totul imperfectă a tainei crucii dacă am vedea în ea numai ceea ce împlinește nevoia păcătosului. Există adâncimi în această taină pe care doar ochiul lui Dumnezeu le poate pătrunde. De aceea este important să vedem că, atunci când Duhul Sfânt ne oferă o imagine asupra crucii, aceasta este, în primul rând, una care pune în evidență aspectul ei cu privire la Dumnezeu. Acest lucru este suficient pentru a ne învăța că există înălțimi și adâncimi ale învățăturii cu privire la cruce pe care niciun om nu le poate atinge vreodată.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Matei 27.45


Suferințele din întunericul de la cruce

În cele trei ore de întuneric de la cruce, Domnul Isus a fost pedepsit de Dumnezeul cel sfânt pentru vina altora. Noi nu înțelegem ce a însemnat pentru Mântuitorul cel sfânt și curat să îndure mânia lui Dumnezeu asupra păcatului! Psalmii dau glas în repetate rânduri suferințelor nespuse din acele trei ore, dar noi nu le putem pătrunde cu adevărat: „M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunecimi, în adâncuri. Mânia Ta mă apasă și mă năpădești cu toate valurile Tale” (Psalmul 88.6,7). Domnul Isus a simțit dezlănțuirea mâniei unui Dumnezeu sfânt care Îl lovea necruțător.

În durerea Sa, El a strigat la Dumnezeu, dar nu a primit niciun răspuns: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu? Strig ziua, Dumnezeul meu, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă” (Psalmul 22.1,2). Dumnezeu a trebuit să-Și întoarcă privirea de la Cel care purta păcatele și nu a putut să răspundă la strigătul Său, pentru că El este prea sfânt ca să vadă răul.

Astfel, Domnul Isus a suferit singur și nu a primit niciun cuvânt de mângâiere. Totuși, a îndurat până la capăt, până când prețul deplin pentru mântuirea noastră a fost plătit.

Să nu plecăm așa zoriți din fața acestui tablou al groazei: sunt suferințele Domnului, nespus de grele, pe care le-a suportat în locul nostru de bunăvoie!

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ÎNȚEPĂTURA” LEGALISMULUI – Fundația S.E.E.R. România

„Mă tem ca… gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” (2 Corinteni 11:3)


Ați auzit vreodată de furnica de catifea? Ea are un înveliș format din perișori mici și deși, în nuanțe de culori diferite, care la atingere pare moale și catifelat. Dar nu e decât o deghizare! De fapt, nici nu e o furnică, ci o viespe fără aripi și cu un ac lung. După ce-și injectează victima cu venin, femela își depune ouăle în corpurile lor inerte.

Ei bine, la fel este și „înțepătura” legalismului. Una din cele mai mari griji ale apostolului Pavel a fost ca bisericile, după ce au fost mântuite prin har, să nu se întoarcă din nou la trăirea după legea Vechiului Testament. El i-a avertizat constant că își fundamentează mântuirea și relația cu Dumnezeu pe propriile lor fapte. „Mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” (2 Corinteni 11:3-4).

Un alt Isus!

Un alt duh!

O altă evanghelie!

Din nou Pavel avertizează: „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Da, lucrarea ta pentru Dumnezeu aici pe pământ determină răsplata pe care o vei primi în ceruri. Dar numai dacă te încrezi în lucrarea desăvârșită a lui Hristos vei ajunge în cer! Iar odată ajuns în cer, nimeni nu va putea spune: „Uite ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus!”

Legalismul nu doar că te infectează, ci te și imobilizează. Pastorul scoțian Horatius Bonar a scris: „Pe o viață pe care care nu am trăit-o, pe o moarte pe care nu am experimentat-o… pe viața Altcuiva, pe moartea Altcuiva – mă bizui pentru veșnicia mea!”

Tu, cum te aperi de „înțepătura” legalismului? Rămânând dependent exclusiv de harul lui Dumnezeu, nu-i așa? Doamne, ajută-ne!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 62


Acest frumos psalm compus de David nu s-a „născut” în urma unei împrejurări deosebite din viaţa sa, ceea ce pentru noi confirmă faptul că, „în toate timpurile” (v. 8), sufletul trebuie să se lase liniştit în grija lui Dumnezeu (numit aici de şapte ori) şi numai în El! Ce preţioase expresii ale încrederii găsim în versetele 1 şi 2 şi în versetele 5-8, dar, mai presus de toate, ce Obiect de nepreţuit al încrederii mele: Hristos, Stânca veacurilor, pe care se întemeiază deopotrivă mântuirea mea şi gloria mea (v. 7)! Dacă eu sunt pătruns de acest adevăr, atunci sunt în măsură să-i invit şi pe alţii să se încreadă în El (v. 8) şi, în acelaşi timp, să-i avertizez cu privire la faptul că orice alt sprijin este amăgitor. Într-adevăr, fie că sunt jos pe scara socială, fie că sunt sus, oamenii se fălesc cu aroganţa lor şi cu pretenţiile lor mincinoase. Puşi în cumpăna divină însă, ei vor fi găsiţi fără greutate: „mai puţin decât o suflare” (v. 9; comp. cu Daniel 5.27).

În ce ne priveşte pe noi, creştinii, să avem grijă să nu uităm cuvintele cu care se încheie versetul 10: „Când creşte bogăţia, nu vă lipiţi inima de ea”. Mulţi copii ai lui Dumnezeu, care au rămas credincioşi atât timp cât nu se puteau bizui decât pe Dumnezeu (v. 1), n-au rezistat la proba îmbogăţirii (comp. cu Psalmul 69.22). „Înşelăciunea bogăţiilor” a înăbuşit Cuvântul viu, făcându-l astfel să rămână fără rod (Matei 13.22).

22 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El i-a păstorit după integritatea inimii lui.

Psalmul 78.72


 

Un om fără integritate nu poate sta înaintea Domnului, nici înaintea familiei sale și nici înaintea altora. Fără integritate nu avem nicio mărturie, fiindcă nimeni nu va crede nimic din ce spunem. Nimeni nu se poate încrede în noi și nimeni nu ne poate încredința vreun lucru. Integritatea are o influență directă asupra tuturor legăturilor noastre cu ceilalți.

Orice lucru pe care îl facem în viața de zi cu zi și orice cuvânt pe care îl rostim sunt ca niște semințe pe care le plantăm. Fiecare sămânță pe care o semănăm va aduce un rod, fie bun, fie rău. Câteodată trec mulți ani până să se arate rodul, dar el va veni. Dacă nu trăim o viață evlavioasă și în rânduială, nu trebuie să fim șocați când vom vedea că ogorul nostru este plin de buruieni, în timp ce ne spunem nouă înșine și altora că noi plantăm grâu.

Să presupunem că ne grăbim să ieșim pe ușă pentru a ajunge la adunare și vorbim față de cei ai noștri într-un fel neprietenos, după care, atunci când ajungem la strângere deveni brusc extrem de amabili. Mai întâi, de ce a trebuit să întârziem? Ce mesaj transmit acțiunile noastre celor din familie? Că ne pasă mai mult de imaginea noastră publică, decât de ei? Că nu-i prețuim îndeajuns pentru a le transmite un mesaj consecvent cu privire la o viață trăită în evlavie și în rânduială? Acesta este mesajul pe care dorim să-l transmitem? Să nu ne înșelăm – ei văd clar cum stau lucrurile și sunt răniți în suflet de purtarea noastră! Acesta nu este felul în care trebuie să se poarte un om integru.

Dacă ne aflăm într-o astfel de situație, să mergem la tronul harului, după care să ne întoarcem la familiile noastre și să ne mărturisim greșeala! Cel mai probabil, ei ne vor ierta, însă aducerile-aminte rămân. Avem nevoie de integritate în viața noastră, înainte de a o putea arăta și de a o putea predica altora.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește.

2 Corinteni 12.9


„Harul Meu îți este de ajuns!”

Dumnezeu ne pune la dispoziție harul Său în toate situațiile. Totuși sunt foarte mulți oameni care trec prin suferințe mari, din cauza unor boli cronice, a unor dizabilități sau a altor constrângeri. Nici creștinii nu sunt scutiți de acestea.

Apostolul Pavel a avut și el parte de un „țepuș în carne” (versetul 7). Pavel I-a slujit lui Dumnezeu cu o dăruire deosebită. Poate ne-am fi gândit că Dumnezeu avea să țină departe durerea și boala de un astfel de om. Sau că l-ar fi vindecat la insistențele sale. Nu știm exact ce reprezenta acest țepuș în carne, dar acesta îl incomoda foarte mult și Pavel se simțea stânjenit în slujba lui. Apostolul a suferit mult din această cauză și s-a rugat de trei ori lui Dumnezeu să-i dea alinare și vindecare. La început, Pavel s-a rugat de două ori insistent lui Dumnezeu – și nu s-a întâmplat nimic. Poate și noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor, dar nu-l vedem. Să așteptăm răbdători și să ne încredem în El! Intențiile Sale sunt doar bune!

Când s-a rugat a treia oară, răspunsul lui Dumnezeu a fost: „Harul Meu îți este de ajuns”. – Domnul nu a îndepărtat acel „țepuș în carne”, dar i-a dat lui Pavel harul necesar să-I poată sluji Lui cu bucurie. Acest „țepuș în carne” îl determina pe Pavel să apeleze tot timpul la harul bogat al Domnului. Ce mângâiere și ce încurajare puternică pentru apostol! Tot astfel, și pe noi Dumnezeu vrea să ne încurajeze în toate constrângerile vieții.

Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DECIDE ȘI PĂSTREAZĂ-ȚI HOTĂRÂREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15)


Cei ce reușesc în viață își stabilesc prioritățile din timp, și le mențin zilnic. În felul acesta nu trebuie să le restabilească. E o idee bună din două motive:

1) Emoțiile sunt date la o parte. Dacă nu ești atent, poți lua o decizie care îți schimbă viața, bazându-te pe o situație temporară și nu pe voia lui Dumnezeu. Sau mai rău, să-ți bazezi deciziile pe sentimente! Dar când îți stabilești prioritățile în viață înainte să fii nevoit s-o faci, poți s-o faci fără ca emoțiile să te manipuleze sau să te controleze. În plus, șansele sunt mai mari să le stabilești cu onestitate. Iosua a făcut lucrul acesta, când a spus: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” E bine să-ți stabilești prioritățile din timp și pentru că

2) Gestionarea evenimentelor din viață devine mai ușoară. Odată ce ți-ai fixat care sunt lucrurile importante pentru tine, tu poți trăi bazându-te pe acele principii. Să zicem că ești un împătimit al curselor sau al jocurilor de noroc, și decizi să te oprești. Sarcina ta devine aceea de a-ți rearanja viața în lumina acestei decizii. Asta înseamnă probabil că nu vei mai vizita pista de curse sau că nu vei mai merge în vacanță la Las Vegas. Sau să zicem că dorești să zidești o căsnicie mai bună: asta ar putea însemna să petreci mai puțin timp la serviciu, sau practicând un hobby, și să planifici o seară în oraș cu soțul sau soția, săptămânal. E nevoie de onestitate, născută în rugăciune, pentru a ști care sunt adevăratele tale probleme, și apoi să iei o hotărâre bună în acest sens.

E nevoie de caracter și perseverență să-ți respecți hotărârea, odată ce ai luat-o. Lucrul minunat este că odată ce iei hotărârea corectă, apoi „încredinţezi lucrările în mâna Domnului, îţi vor izbuti planurile” (Proverbele 16:3). El îți va da putere în fiecare zi să trăiești conform acestor decizii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 61


Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.

„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine” (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios Îl proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului” (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort”, ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)”, care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).

Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

21 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții.

Apocalipsa 2.7


Promisiunile făcute biruitorilor (1) – Pomul vieții

 

Aceste șapte adunări din Asia (o provincie romană aflată pe teritoriul actual al Turciei) sunt adesea privite din punct de vedere profetic. Caracteristicile fiecărei adunări ne oferă o viziune profetică asupra diferitelor perioade ale istoriei Bisericii, din vremea apostolilor și până la răpire.

Deși o astfel de viziune este nespus de interesantă, scopul nostru acum este acela de a privi la promisiunile făcute biruitorilor din aceste adunări. Biruitorul este un credincios, unul născut din Dumnezeu (1 Ioan 5.4,5), astfel că promisiunile sunt adevărate pentru toți credincioșii, din orice perioadă a istoriei Bisericii.

Această primă promisiune ne aduce înainte pomul vieții. Ce gânduri sunt trezite în inimile și în mințile credincioșilor de această expresie! Biruitorului îi va fi dăruit privilegiul de a fi părtaș la pomul vieții. În starea de inocență, Adam n-a trebuit să fie biruitor pentru a mânca din pomul vieții, fiindcă avea acces liber la el. Din nefericire însă, el a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. După aceasta, drumul către pomul vieții a fost închis și păzit de heruvimi, pentru ca omul, în starea sa de păcat, să nu mănânce din el și astfel să fie pentru eternitate într-o stare de condamnare (Geneza 3.22,24).

În promisiunea făcută biruitorului, doar un pom este menționat – cel al vieții. În cer nu va mai fi niciun pom care să aducă păcatul și suferința, ca în primul paradis. Problema păcatului a fost rezolvată de Domnul Însuși, iar acum calea este deschisă prin lucrarea Sa încheiată. Vom avea astfel „drept la pomul vieții” (Apocalipsa 22.14). Heruvimii au păzit pomul vieții după căderea omului, de aceea, cât de izbitor este faptul că, în cartea Apocalipsa, un înger este cel care nu numai că nu-l împiedică pe Ioan să ajungă la pomul vieții, ci chiar îl conduce acolo (Apocalipsa 22.2)! Nu mai există nicio sabie învăpăiată acolo. Omul răscumpărat va trăi pentru totdeauna în paradisul ceresc. Această promisiune trebuie să bucure pe orice învingător!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din vistieriile Lui.

Psalmul 135.7


Dumnezeu scoate vântul din vistieriile Lui

Cu siguranță, cu toții am văzut sau chiar am avut parte de un viscol cu lapoviță iarna sau de o ploaie de vară care s-a pornit dintr-odată, cu fulgere și tunete și mult prăpăd. În astfel de situații, omul stă neputincios și nu poate să schimbe nimic: doar privește și se minunează de autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor.

Uneori, chiar și oamenii sunt luați pe sus de un vânt puternic sau sunt îngropați în avalanșe de zăpadă. Și totuși, omul crede că poate controla totul, producând zăpadă artificială pentru distracția lui de o clipă; ba mai mult, testează cum ar putea aduce și ploaie atunci când are nevoie de ea. În versetul de astăzi însă am citit că Dumnezeu dă naștere ploii. El scoate și vântul din visteriile Lui.

Cât de mult s-a înălțat omul în mândria lui, nesocotindu-L pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor! Dumnezeu Se uită din ceruri să vadă „dacă este vreunul … care să-L caute” (Psalmul 53.2).

Ce vei face dacă nu peste multe minute vei trece din această viață, fie și din cauza unei catastrofe naturale, și Îl vei întâlni pe Dumnezeul cel sfânt? Dacă nu ți-ai recunoscut vina pe acest pământ, atunci vei fi pierdut pentru veșnicie. Dincolo de moarte nu mai este scăpare. De aceea omului i se oferă șansa doar cât timp trăiește să-și pună viața în rânduială cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REÎNNOIEȘTE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi…” (Apocalipsa 2:5).


Adresându-se bisericii din Efes, Domnul Isus atenționează: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi… Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce- te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2:2-5).

Adu-ți aminte de zilele tale din trecut, când te-ai întors la Dumnezeu… și amintește-ți cât erai de entuziasmat când vorbeai despre Domnul. Reamintește-ți cum petreceai timp în rugăciune în fiecare zi, și cum plecai din prezența Sa întărit. Nu te mai săturai de Biblie! Cuvântul Său era plin de perspective proaspete care îți încântau sufletul și care te provocau să ai o relație și mai profundă cu El. Nu ratai nicio ocazie de a vorbi cu alții despre Domnul. Umblarea ta cu El era constantă, îți aducea împlinire și reprezenta punctul central al vieții tale!…

Ce s-a întâmplat? Ai ajuns cumva în aceeași stare în care erau creștinii din biserica din Efes, cărora le-a vorbit Domnul Isus? Dacă este așa, înțelege că Dumnezeu nu-ți va întrerupe programul aglomerat și nu-Și va grăbi pasul ca să te prindă din urmă. Nu, tu trebuie să încetinești ritmul ca să mergi în rând cu El. El nu poate fi strecurat în tiparul zilnic al vieții tale complicate; trebuie să alegi să-L pui pe El pe primul plan și să-L păstrezi acolo.

Astăzi, Domnul îți vorbește prin aceste cuvinte: „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 60


Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, care relatează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare sar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care nil zugrăvesc versetele 13 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creştinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 „deja ilustrată prin victoriile lui David” „mai mult decât biruitori”. După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost scris special „spre învăţătură”. David a învăţat şi ne aminteşte şi nouă că „zadarnic este ajutorul omului” (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari” (v. 12).

„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-l înalţe pentru adevăr” (v. 4). Să-l înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!

Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraţilor Domnului, caracterul lor de „preaiubiţi” (v. 5), precum şi mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

15 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18


Până când Domnul Isus nu S-a înălțat, n-a existat nimeni în cer care să poată fi Cap al Trupului. Când omul, în persoana Fiului, a trecut prin moarte și a intrat în gloria lui Dumnezeu, a fost așezat la dreapta lui Dumnezeu „în cele cerești, mai presus de orice stăpânire și autoritate și putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor”. Atunci Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, L-a dat să fie „Cap peste toate lucrurile, Adunării, care este trupul Său”. Aici deci ni se arată cu claritate că ideea de Cap al Trupului este direct legată de înălțarea lui Hristos, până atunci neputând exista nici mădulare ale Sale pe pământ (Efeseni 1.19-23).

De asemenea, Trupul nu putea fi format până la venirea Duhului Sfânt, pe care Cel Înălțat L-a primit de la Tatăl și L-a turnat asupra noastră; fiindcă ni se spune că „printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup” (1 Corinteni 12.13). Prin urmare, ideea că Hristos ar fi fost Cap al Adunării atunci când Se afla pe pământ sau în zilele imediat după învierea Sa nu are nicio bază în Scriptură. Putem privi la Domnul, acolo unde El Se află acum, știind că El a murit pentru păcatele noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră; că El este viața, dreptatea și pacea noastră; că El este Capul Trupului Său, al Adunării. Pentru un astfel de har atât de îmbelșugat nu putem să nu ne prosternăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, … nu te poți dezvinovăți, căci, în ceea ce judeci pe altul, te condamni singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.

Romani 2.1


O predică usturătoare

„Mi-a plăcut predica de ieri”, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!”

„Nu, dimpotrivă! Predica ar fi trebuit, într-adevăr, să fie mai clară.” – „Da, îndeosebi când ați vorbit despre pocăință și despre zgârcenie. Nici nu știți ce oameni zgârciți avem în biserică! Este scris în Biblie: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu! Această expresie trebuia subliniată mai mult.”

În sfârșit, predicatorul s-a ridicat să plece. Ușa de la cămară era întredeschisă și acolo se puteau vedea atârnând bucăți mari de șuncă și alte produse din carne – o adevărată abundență! Predicatorul a rămas o clipă pe loc și a spus: „Înainte să vin la dumneavoastră, am fost la văduva Câmpean. Știți că are șase copii. O duce foarte greu și are nevoie să fie ajutată. Dumneavoastră aveți aici așa multe bucăți de șuncă. Nu ați vrea să-mi dați una pentru doamna Câmpean?”. – „O bucată întreagă de șuncă? Este cam mult. Poate o bucățică din ea.” – „Nu, nu, ea are nevoie de o bucată întreagă. Sunteți un om bogat și nu vreți să dați măcar o bucată întreagă de șuncă?” – „Ei bine, dacă trebuie, fie, luați-o!”

Când țăranul a înmânat predicatorului bucata de șuncă, acesta l-a întrebat: „Acum a fost suficient de usturătoare predica aceasta?”. – „Da, puțin prea usturătoare”, a spus țăranul.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).


Chiar din primul capitol al cărții Geneza, este evident faptul că o relație cu Dumnezeu reprezintă temelia pe care toate lucrurile din viața noastră trebuie clădite. Dacă încercăm să clădim pe orice altceva, construim pe nisip. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu relația noastră cu pruncii noștri, cu frații sau surorile, cu soțul sau cu soția, cu părinții și cu prietenii se va destrăma. Dacă nu înțelegem că am fost creați cu o foame intensă după o relație cu Dumnezeu, nu vom înțelege de unde vin golul și singurătatea din interior. Și prin urmare, vom încerca (fără succes) să-l umplem… cu diverse lucruri:

1) Cu oameni; să ai persoana potrivită în viața ta te poate ajuta să-ți împlinești nevoia de iubire și intimitate emoțională… dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate umple golul spiritual din sufletul tău!

2) Cu lucruri; să deții diverse bunuri materiale îți poate da senzația de confort și bunăstare. Să ai bani îți poate da ocazia să faci fapte bune… ocazii la care cei mai puțin norocoși nu pot decât să viseze. Dar poți avea lucruri materiale și totuși să te simți singur și nefericit.

3) Cu religie; pe Dumnezeu nu-L interesează religia, pe El Îl interesează să aibă o relație cu tine! Religia devine semnificativă numai când duce la dezvoltarea acelei relații, fapt care nu se întâmplă întotdeauna. De multe ori regulile și regulamentele religioase pot deveni un inhibitor al relației cu Dumnezeu. Biblia este plină de oameni religioși care nu au reușit să se conecteze cu Dumnezeu. Uneori suntem atât de preocupați de datinile, tradițiile, ideologiile, învățăturile, doctrinele și principiile religioase, încât nu reușim să înțelegem că ceea ce contează, cu adevărat în viață, este o relație personală și zilnică cu Dumnezeu, bazată pe vorbire și ascultare. Așadar, tu ai nevoie de Dumnezeu – înainte de orice!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 59


Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.1118). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şia trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte!” „Dumnezeul lui Israel, ridică-Te” (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita.” Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.

Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa” (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

20 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți, ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18


Până când Domnul Isus nu S-a înălțat, n-a existat nimeni în cer care să poată fi Cap al Trupului. Când omul, în persoana Fiului, a trecut prin moarte și a intrat în gloria lui Dumnezeu, a fost așezat la dreapta lui Dumnezeu „în cele cerești, mai presus de orice stăpânire și autoritate și putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor”. Atunci Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, L-a dat să fie „Cap peste toate lucrurile, Adunării, care este trupul Său”. Aici deci ni se arată cu claritate că ideea de Cap al Trupului este direct legată de înălțarea lui Hristos, până atunci neputând exista nici mădulare ale Sale pe pământ (Efeseni 1.19-23).

De asemenea, Trupul nu putea fi format până la venirea Duhului Sfânt, pe care Cel Înălțat L-a primit de la Tatăl și L-a turnat asupra noastră; fiindcă ni se spune că „printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup” (1 Corinteni 12.13). Prin urmare, ideea că Hristos ar fi fost Cap al Adunării atunci când Se afla pe pământ sau în zilele imediat după învierea Sa nu are nicio bază în Scriptură. Putem privi la Domnul, acolo unde El Se află acum, știind că El a murit pentru păcatele noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră; că El este viața, dreptatea și pacea noastră; că El este Capul Trupului Său, al Adunării. Pentru un astfel de har atât de îmbelșugat nu putem să nu ne prosternăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, … nu te poți dezvinovăți, căci, în ceea ce judeci pe altul, te condamni singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.

Romani 2.1


O predică usturătoare

„Mi-a plăcut predica de ieri”, a spus un țăran predicatorului care îl vizita, „dar mi-aș fi dorit să fi predicat mai tăios. Să nu mi-o luați în nume de rău!”

„Nu, dimpotrivă! Predica ar fi trebuit, într-adevăr, să fie mai clară.” – „Da, îndeosebi când ați vorbit despre pocăință și despre zgârcenie. Nici nu știți ce oameni zgârciți avem în biserică! Este scris în Biblie: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu! Această expresie trebuia subliniată mai mult.”

În sfârșit, predicatorul s-a ridicat să plece. Ușa de la cămară era întredeschisă și acolo se puteau vedea atârnând bucăți mari de șuncă și alte produse din carne – o adevărată abundență! Predicatorul a rămas o clipă pe loc și a spus: „Înainte să vin la dumneavoastră, am fost la văduva Câmpean. Știți că are șase copii. O duce foarte greu și are nevoie să fie ajutată. Dumneavoastră aveți aici așa multe bucăți de șuncă. Nu ați vrea să-mi dați una pentru doamna Câmpean?”. – „O bucată întreagă de șuncă? Este cam mult. Poate o bucățică din ea.” – „Nu, nu, ea are nevoie de o bucată întreagă. Sunteți un om bogat și nu vreți să dați măcar o bucată întreagă de șuncă?” – „Ei bine, dacă trebuie, fie, luați-o!”

Când țăranul a înmânat predicatorului bucata de șuncă, acesta l-a întrebat: „Acum a fost suficient de usturătoare predica aceasta?”. – „Da, puțin prea usturătoare”, a spus țăranul.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE AI NEVOIE DE DUMNEZEU? – Fundația S.E.E.R. România

„A umblat cu Mine în pace şi în neprihănire…” (Maleahi 2:6).


Chiar din primul capitol al cărții Geneza, este evident faptul că o relație cu Dumnezeu reprezintă temelia pe care toate lucrurile din viața noastră trebuie clădite. Dacă încercăm să clădim pe orice altceva, construim pe nisip. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu relația noastră cu pruncii noștri, cu frații sau surorile, cu soțul sau cu soția, cu părinții și cu prietenii se va destrăma. Dacă nu înțelegem că am fost creați cu o foame intensă după o relație cu Dumnezeu, nu vom înțelege de unde vin golul și singurătatea din interior. Și prin urmare, vom încerca (fără succes) să-l umplem… cu diverse lucruri:

1) Cu oameni; să ai persoana potrivită în viața ta te poate ajuta să-ți împlinești nevoia de iubire și intimitate emoțională… dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate umple golul spiritual din sufletul tău!

2) Cu lucruri; să deții diverse bunuri materiale îți poate da senzația de confort și bunăstare. Să ai bani îți poate da ocazia să faci fapte bune… ocazii la care cei mai puțin norocoși nu pot decât să viseze. Dar poți avea lucruri materiale și totuși să te simți singur și nefericit.

3) Cu religie; pe Dumnezeu nu-L interesează religia, pe El Îl interesează să aibă o relație cu tine! Religia devine semnificativă numai când duce la dezvoltarea acelei relații, fapt care nu se întâmplă întotdeauna. De multe ori regulile și regulamentele religioase pot deveni un inhibitor al relației cu Dumnezeu. Biblia este plină de oameni religioși care nu au reușit să se conecteze cu Dumnezeu. Uneori suntem atât de preocupați de datinile, tradițiile, ideologiile, învățăturile, doctrinele și principiile religioase, încât nu reușim să înțelegem că ceea ce contează, cu adevărat în viață, este o relație personală și zilnică cu Dumnezeu, bazată pe vorbire și ascultare. Așadar, tu ai nevoie de Dumnezeu – înainte de orice!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 59


Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.1118). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şia trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte!” „Dumnezeul lui Israel, ridică-Te” (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita.” Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.

Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa” (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

19 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

În ziua a șaptea, când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit … celor șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș să aducă pe împărăteasa Vasti înaintea împăratului cu coroana împărătească, pentru ca să arate frumusețea ei popoarelor și căpeteniilor: pentru că era frumoasă la înfățișare … Estera a chemat pe Hatac, unul dintre famenii împăratului pe care el îl pusese înaintea ei, și i-a dat o poruncă pentru Mardoheu, ca să afle ce este aceasta și pentru ce este aceasta.

Estera 1.10,11; 4.5


Famenii din Scriptură (3)

În ce privește poporul pământesc al lui Dumnezeu, famenii sunt menționați numai în legătură cu domniile împăraților nelegiuiți. Astfel, câțiva fameni au aruncat-o pe Izabela de la fereastra palatului ei, la îndemnul lui Iehu, care tocmai fusese uns împărat la porunca lui Dumnezeu. Mai citim despre fameni atunci când au împărățit cei din urmă împărați nelegiuiți ai lui Iuda. Acolo aflăm despre Ebed-Melec, un famen temător de Dumnezeu.

În ce privește împărații păgâni, aceștia au fost întotdeauna lipsiți de respect față de supușii lor, oameni creați de Dumnezeu. Romani 1 ne arată imoralitatea cumplită în care omenirea a căzut atunci când a încetat să-I fie recunoscătoare lui Dumnezeu și să-I dea slavă. O astfel de imoralitate și o astfel de lipsă de respect față de Dumnezeu sunt tot mai vizibile și astăzi, într-o lume așa-zis creștină.

Famenii sunt menționați în legătură cu imperiul babilonian și chiar mai des în legătură cu cel medo-persan. Doisprezece fameni de la curtea persană, având poziții înalte, sunt menționați pe nume în cartea Estera, precum și alții, cărora nu li se dau numele. Valoarea pe care Dumnezeu o dă femeilor, precum și planul Său cu privire la relația de căsătorie erau cu totul nesocotite în rândul celor mari și puternici. Această neorânduială necesita prezența famenilor, care trebuiau să vegheze asupra femeilor și să împiedice orice contact – chiar și acele contacte dintre cele mai normale – cu cei apropiați de parte bărbătească. Deși unii fameni au dobândit poziții de mare putere și influență, fie spre bine, fie spre rău, totuși practica oamenilor de a-i face fameni pe unii semeni de-ai lor era cu totul contrară gândurilor lui Dumnezeu legate de binecuvântarea omenirii.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu aștept pe Domnul; sufletul meu așteaptă și în cuvântul Lui nădăjduiesc.

Arătăm că suntem niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare.

Psalmul 130.5,6; 2 Corinteni 6.4


Vom aștepta răbdători

În viață sunt nenumărate situațiile când trebuie să așteptăm. De exemplu, așteptăm ziua majoratului, sau să începem practicarea meseriei, sau să ne însănătoșim după o boală grea, sau vremuri mai bune, sau chiar să ne vină și nouă odată rândul la ghișeul unui oficiu sau să ne termine stomatologul lucrarea.

Pentru cei credincioși mai există un aspect al așteptării foarte important: ei așteaptă călăuzirea lui Dumnezeu în viață. Dacă dorim să fim buni ucenici ai lui Isus, vom aștepta răbdători, fără să ne plângem; și, bineînțeles, nu vom aștepta niciodată pasivi și inactivi, ci întotdeauna lucrând la ceva bun. Având această atitudine, vom evita pericolul de a deveni nervoși și nerăbdători.

Timpul de așteptare îl putem folosi util, cugetând la versete din Biblie sau rugându-ne în liniște lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru prea multele lucruri bune pe care ni le-a dat sau vorbindu-I despre nevoile prietenilor și ale vecinilor noștri și despre cei care încă nu Îl cunosc pe Domnul ca Mântuitor al lor. Astfel, timpul de așteptare devine o ocazie potrivită pe care o putem folosi, răscumpărând timpul.

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRESIUNEA ÎNCERCĂRII – Fundația S.E.E.R. România

„Frații mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2).


Este nevoie de mult timp și de o cantitate incredibilă de presiune pentru a transforma o bucată de carbon lipsită de valoare într-un diamant prețios. De aceea apostolul Iacov scrie: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic” (Iacov 1:2-4).

Când înțelegi acest adevăr biblic, ori de câte ori viața ta este întreruptă de probleme sau împrejurări pe care nu le-ai anticipat, vei începe să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în absolut orice… Adevărul este că în fiecare moment fie treci printr-o încercare, fie tocmai ai trecut de o încercare, fie te îndrepți vertiginos spre următoarea încercare! Apostolul Iacov vorbește despre „felurite încercări” (Iacov 1:2); ele apar în toate felurile pe care ți le poți imagina. Asemenea scrisorilor pe care le primești în cutia poștală, unele sunt adresate simplu: „Locatarului de la nr…”

Will Rogers a citit odată un titlu de ziar care spunea așa: „Trecător nevinovat împușcat în New York.” El a glumit: „Ce spui de asta? Tot ce trebuie să faci ca să fii împușcat în New York este să fii nevinovat și să-ți vezi de drum – dar, să treci „din întâmplare”… pe unde nu e cazul!” La fel este și cu încercările vieții. Trebuie doar să treci și vei fi lovit. Dar realitatea rămâne și anume: este nevoie de încercare, ca să se producă maturizarea spirituală. Ea nu vine pe nicio altă cale. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Domnul Isus a fost un învingător, și pentru că El trăiește în tine astăzi, și tu poți fi un învingător. Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 58


Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcuto cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împărăţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este înc㠄ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii” (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

18 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă este deci vreo încurajare în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo comuniune a Duhului, dacă sunt sentimente și îndurări, împliniți-mi bucuria să gândiți la fel, având aceeași dragoste, cu un suflet, gândind una.

Filipeni 2.1,2


În acest capitol al Epistolei către Filipeni, apostolul Pavel arată cu claritate că modul în care orice ceartă și neînțelegere pot fi curmate este acela de a-L avea pe Hristos înaintea ochilor ca Exemplul perfect cu privire la ce înseamnă să fii un slujitor smerit. Nu putem dobândi această umilință prin propriile noastre eforturi, nici prin a încerca, în mod simplu, să fim smeriți. Singurul fel de a o dobândi este să avem privirile fixate asupra lui Hristos, fiindcă doar în El vedem smerenia în perfecțiunea ei absolută. Pe măsură ce-L contemplăm ca Exemplu al nostru, suntem transformați și schimbați tot mai mult în asemănarea cu El. „Acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus” (versetul 5).

Pavel Îl prezintă pe Hristos ca „fiind în chip de Dumnezeu” (versetul 6), pe care nimeni nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, însă care, deși avea chipul lui Dumnezeu, a luat un chip de rob smerit. A devenit Fiul Omului, a umblat pe acest pământ slujind oamenilor cu umilință și cu dragoste, iar drumul Său a sfârșit la crucea Golgotei. Deși S-a făcut Om, trebuie să nu uităm că El niciodată n-a încetat să fie Dumnezeu. Toți acești pași descendenți (versetele 7 și 8) n-au făcut altceva decât să dovedească adevărul că El era Dumnezeu. Acum este înălțat, având Numele mai presus de orice nume.

El este Exemplul nostru, însă noi nu am fost lăsați să-L urmăm prin propriile noastre puteri. Fiindcă „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13), noi beneficiem de sprijinul, de încurajarea și de ajutorul lui Dumnezeu. Este o bucurie pentru inima Lui să-i vadă pe copiii Săi umblând așa cum se cuvine. El știe că există pericole dinăuntru și din afara noastră, că vrăjmașul lucrează neîncetat pentru a-i dezbina pe sfinți pentru a le răpi bucuria și că este atât de ușor ca noi să devenim nepăsători și mulțumiți de noi înșine. Fie ca Dumnezeul și Tatăl nostru să ne păzească și să ne țină aproape de El, pentru ca bucuria și plăcerea noastră să fie în El! Facă El să strălucim „ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (versetele 15 și 16).

 

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă plata păcatului este moartea.

Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit.

Romani 6.23; Romani 5.12


Alarmă! Viruși!

Să ne gândim la două situații în care vorbim despre viruși: „deodată vedeți pe monitor un mesaj care vă atenționează că în computerul dumneavoastră a fost găsit un virus” și „vă simțiți slăbit și trebuie să mergeți la medic; sunteți speriat să nu fie un virus”.

Virușii reprezintă un mare pericol, deoarece ei pot declanșa procese distructive, chiar mortale, nu numai la oameni și la animale, ci și la computere. Trebuie să fim foarte atenți, să evităm, respectiv să izolăm, persoanele și computerele infectate, pentru a evita răspândirea virusului. Viruși precum Ebola, HIV și Sars-Cov au alertat o lume întreagă, secerând multe vieți omenești.

Există însă un virus care se află în toți oamenii și care cauzează moartea. De fapt, ne „infectăm” mereu cu el și efectele lui oribile se văd peste tot. Acest virus distruge relațiile interumane, împinge la ură, produce despărțire, declanșează război, stârnește suferință …și în final aduce moarte. Din nefericire, acest virus este adesea ignorat. Dumnezeu îl numește „păcat”. Există vindecare? Nici știința, nici medicii, nici medicamentele nu ne pot vindeca de acest „virus”. Căci păcatul poate fi învins doar prin Isus Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire” (Fapte 4.12).

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL LUI DUMNEZEU ÎN ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10)


Iov, omul temător de Dumnezeu și model de credință, a pierdut într-o singură zi totul – și familia, și averea. Cu toate acestea, privind în urmă, el a putut spune: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” E nevoie de o temperatură mult mai ridicată să rafinezi aurul, decât pentru a produce cositor. Care dintre cele două ai vrea să fii? Pentru a te bucura de binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, trebuie să treci testul încercărilor vieții.

În zilele de început ale televiziunii, programele erau în mod curent întrerupte pentru treizeci de secunde de „Sistemul de difuzare de urgență.” Și acele întreruperi seamănă mult cu cele care apar în viețile noastre – neprogramate, deloc bine-venite, și care par să vină întotdeauna în cele mai nepotrivite momente posibil. Dar spre deosebire de întreruperile din televiziune, încercările vieții nu durează treizeci de secunde și apoi dispar. Nu, ele pot dura săptămâni, ani și în unele cazuri, toată viața. Și s-ar putea ca motivul să nu-ți fie clar niciodată. Totuși, există un aspect al încercării în care ai un cuvânt de spus: felul în care reacționezi la ea.

Adevărul este că încercările reprezintă o parte neprețuită, necesară și indispensabilă a creșterii noastre spirituale. Fără ele, nu vom crește și nu ne vom maturiza atât cât trebuie. Și modul în care te confrunți cu încercările determină cum va fi „mărturia” ta. Apostolul Pavel scrie: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:15-16). Concluzia zilei: Dumnezeu te umple cu har pentru fiecare încercare cu care te confrunți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 57


Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „ÎndurăTe de mine, Dumnezeule!” deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine”, Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale” (v. 1). Întrun astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu împlineşte [toate] pentru mine” (v. 2). Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim” afirmă apostolul „că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile”, chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.

Îl găsim apoi pe cel credincios făcânduşi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea careI stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!” (Ioan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

17 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3.3


Omul nu a dorit sfințenia lui Dumnezeu și nici dragostea Lui. Prin urmare, Dumnezeu a introdus un lucru nou – un izvor al vieții – și a înlăturat păcatul prin crucea Fiului Său. Iar Domnul Isus, după ce a murit pentru păcat, S-a așezat la dreapta Tatălui, biruitor peste toate, după care a trimis Duhul promisiunii, prin care să putem umbla înaintea Lui.

Ce poziție minunată avem! Am sfârșit-o cu păcatul, nu mai avem conștiință de păcat, iar Domnul Isus ne-a îndepărtat complet păcatele. El nu putea să ne aducă în prezența Tatălui cu vreun păcat asupra noastră. Domnul Isus S-a făcut ascultător până la moarte, iar acest lucru a rezolvat totul și oferă putere sărmanului păcătos. Cu această libertate sfântă putem intra în prezența lui Dumnezeu, știind că Domnul Isus Se află acolo, așezat la dreapta Tatălui, nu numai ca Înainte-Mergător al nostru, ci ca însăși viața noastră. Avem o dreptate perfectă, o dragoste perfectă și o conștiință perfectă, cu care ne putem înfățișa acolo.

Nu putem intra în prezența lui Dumnezeu cu păcatele asupra noastră, nici măcar cu unul singur, oricât de mic; ar fi o nebunie să gândim altfel și ar fi o și mai mare nebunie să încercăm acest lucru. Un singur păcat neiertat ne-ar face complet nepotriviți pentru prezența Lui. Sângele lui Hristos ne-a curățit de toate păcatele noastre, astfel încât, aflați în prezența lui Dumnezeu, ne putem bucura de El – „ne lăudăm în Dumnezeu”. Domnul Isus, glorificat și așezat în cer, a trimis Mângâietorul pentru a ne da putere să fim în părtășie cu El. Să privim la locul pe care El l-a luat – una cu cei răscumpărați de pe pământ. Niciodată înainte de înviere nu i-a numit „frați” pe ucenicii Săi; nici nu le-a spus: „Pacea să fie cu voi”.

Avem dreptatea lui Dumnezeu, avem arvuna și așteptăm moștenirea. Avem dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre. Iar când privim sfințenia, puterea și dragostea lui Dumnezeu, cât de minunat devine gândul: El este Tatăl Meu! Dragostea cu care El L-a iubit pe propriul Său Fiu este dragostea cu care El mă iubește acum pe mine!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Sunt Eu un Dumnezeu de aproape”, zice Domnul, „și nu sunt Eu și un Dumnezeu de departe? Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu Eu cerurile și pământul?”, zice Domnul.

Ieremia 23.23,24


Dumnezeu este peste tot în același timp

Pentru om este imposibil să se afle în același timp în două locuri diferite. Dumnezeu însă nu este legat de spațiu și de timp, fiind Creatorul tuturor lucrurilor. El este peste tot în același timp.

Pe de o parte, Dumnezeu este inaccesibil pentru creaturile Sale, „căci Dumnezeu este în cer, și tu pe pământ” (Eclesiastul 5.2), și, pe de altă parte, El este, în același timp, foarte aproape, „căci în El avem viața, mișcarea și ființa” (Fapte 17.28). Această taină stă deasupra legilor naturale și este de neînțeles pentru mintea omenească. Credința însă acceptă această taină.

În Persoana Domnului Isus, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a aduce omului vestea bună a mântuirii.

Din Biblie și prin experiența vieții de credință, fiecare creștin credincios știe astăzi că „Domnul este lângă toți cei care Îl cheamă” (Psalmul 145.18). Și Domnul Isus Hristos ne-a asigurat: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28.20).

Cine crede în Isus știe că Domnul nostru este cu noi în cele mai grele situații ale vieții, dar și atunci când totul merge bine. Ce pace adâncă și ce încredere ne dă această siguranță!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLĂ ÎN BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3)


Noua ta fire este programată să-și dorească să se supună lui Dumnezeu, cam în același fel cum un calculator este programat să calculeze folosind numere. Când introduci informația corectă, primești răspunsul corect. Și când îți hrănești noua ta fire cu Scriptura, vei constata cum Cuvântul lui Dumnezeu îți va oferi răspunsurile potrivite.

De aceea Satan încearcă să te țină așa de ocupat cu atâtea alte lucruri, ca să nu mai ai timp să citești Biblia! Scopul lui este să rămâi slab și ignorant. Apostolul Pavel scrie: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Oglinda este doar o suprafață reflectorizantă. Și cu cât petreci mai mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult începi să reflectezi asemănarea Sa. Dar lucrul acesta nu se va întâmpla citind la întâmplare un verset de ici, un verset de colo, sau trecând cu privirea peste un pasaj. Nu, este nevoie de înnoirea minții în fiecare zi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Duhul Sfânt să se conecteze cu duhul tău și să producă un mod de viață asemănător cu cel al lui Hristos.

Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:3-4). Când mâncarea se usucă pe o farfurie, acea farfurie trebuie să stea în apă caldă cu detergent, ca mizeria să poată fi cu totul înlăturată. În același mod trebuie și tu să-ți cufunzi mintea în Cuvântul lui Dumnezeu. El îndepărtează nu numai murdăria groasă a păcatului, ci și atitudinile îndărătnice, rigide și încăpățânate care te împiedică să crești în har.

Așadar, intră și umblă în binecuvântarea lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 56


Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat (1 Samuel 21.1115).

Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea prin încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede!

Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „În Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; în Dumnezeu mă încred” (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele” v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurarea că Cel care mia salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; Iuda 24).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: