Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

22 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Noi, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, și fiecare, mădulare unii altora.
Romani 12.5

Apostolul Pavel folosește câteva metafore pentru a descrie Adunarea. În 1 Corinteni, el folosește o analogie din agricultură, atunci când scrie: “Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3.5-9). Pavel folosește de asemenea o metaforă din arhitectură în 1 Corinteni. El îi descrie pe sfinți ca fiind “clădirea lui Dumnezeu” (versetul 9). Ca un arhitect înțelept, Pavel a pus temelia, însă fiecare trebuie să ia seama ce zidește pe ea. Nimeni nu poate pune o altă temelie în afara celei care a fost pusă și care este Isus Hristos.

Pavel folosește apoi o metaforă de ordin anatomic pentru ilustrarea Adunării. Pavel îi descrie pe cei credincioși ca fiind “Trupul lui Hristos”. Această ilustrație o folosește doar în epistolele sale către Romani, Corinteni, Efeseni și Coloseni. El folosește cuvântul grecesc “soma” (trup) de treizeci de ori, pentru a ilustra modul de funcționare al adunării. Pavel folosește acest cuvânt pentru a face referire la trupul omenesc, cu diversele lui mădulare, și apoi face aplicații la Trupul lui Hristos.

Această metaforă este folosită cel mai mult în Epistola către Corinteni. Ne dăm seama repede că destinatarii acestei epistole erau carnali și imaturi. Erau divizați și unitatea lipsea din mijlocul lor. Cu siguranță că, citind ceea ce este scris în capitolul 12, era imposibil să nu distingă mesajul Duhului lui Dumnezeu: creștinii sunt mădulare unii altora. Când pierdem din vedere acest lucru, începem să credem că suntem independenți și că putem funcționa de unii singuri, neavând nevoie de alții. Începem de asemenea să credem că unele mădulare sunt mai importante decât altele. Acest fel de gândire ne face să fim nemulțumiți de locul pe care Domnul ni l-a dat în Trup. Pierdem din vedere Persoana Sa și scopul Său. Să reținem aceste cuvinte: suntem mădulare unii altora!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul i-a zis: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”.
Luca 15.21

Iertarea fiului

Un tată a primit de la fiul său următoarea scrisoare: “Dragă tată, să știi că eu, fiul tău, care te-am părăsit în urmă cu 20 de ani, trăiesc în G. și am ajuns într-o stare nenorocită. Nu mai am nici bani, nici sănătate. Am pierdut totul și simt că mi se apropie sfârșitul. Înainte de a muri, îți scriu această scrisoare, prin care te rog să mă ierți!”.

Tatăl a citit scrisoarea udând-o cu lacrimile sale și, chemând pe celălalt fiu al său, i-a zis:

— Iată ce scrie fratele tău! Scumpul nostru se prăpădește, dar noi trebuie să-l salvăm neapărat!

— Pentru fratele meu, a răspuns fiul, sunt gata să merg până la marginile pământului și să-l aduc acasă.

Și luând banii necesari pentru drum, a plecat în țara străină să-și caute fratele. Acolo, un om îmbătrânit înainte de vreme stătea întins pe lavița unei case sărăcăcioase și întunecoase. Când a bătut la ușă, i s-a răspuns:

— Intră, cine ești?

— Eu sunt fratele tău. Ah, scumpul meu frate, în ce stare te găsesc! Dar încurajează-te, căci îți aduc o veste bună: tata te iartă pentru tot trecutul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂPÂNIREA DE SINE

“Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea” (2 Petru 1:5-6)

     Dacă ai credință în Domnul Isus, în clipa în care te rogi pentru mântuire, o vei primi. Nu la fel este și cu înfrânarea. Da, trebuie să te rogi pentru ea, dar Petru scrie: “Daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa … înfrânarea.” Ea devine realitate numai când “îți dai toate silințele” s-o practici zilnic. Iată trei domenii din viață care te vor pune la încercare:

1) Caracterul. Împrejurările nu sunt scuze pentru un temperament care se aprinde repede. Biblia spune: “Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbe 16:32). Când îți pierzi cumpătul, pierzi respectul și credibilitatea ta în fața celorlalți.

2) Timpul. Viața se definește prin timp, iar timpul pierdut înseamnă viață pierdută. E nevoie de timp pentru a zidi relații, pentru a deprinde competențe, pentru a face fapte semnificative, pentru a împlini scopuri și pentru  a duce la capăt planurile. O viață dezorganizată este deseori rezultatul unui timp dezorganizat.

3) Limba. Biblia spune: “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har” (Coloseni 4:6). Fiecare zi aduce cu ea noi oportunități de a ne ține limba în frâu; dacă ești înțelept, vei profita de ele! Dacă trebuie neapărat să vorbești, lasă ca următorul principiu biblic să guverneze ceea ce spui: “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (v. 6).

Benjamin Franklin a spus-o astfel: “Dacă vrei să trăiești înțelept, fă ceea ce trebuie și nu ceea ce-ți place.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: “Dă-ți toate silințele” ca să-ți ții în frâu limba, să-ți răscumperi timpul și să-ți formezi un caracter frumos.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 3:1-15

Absorbiţi de diviziunile lor, corintenii nu făcuseră niciun progres. Semănau cu nişte şcolari codaşi care-şi disputau profesorul “cel mai savant” sau sala de clasă cea mai frumoasă. Pavel le afirmă că a se ocupa de slujitori mai degrabă decât de învăţătura lor era o copilărie şi o dovadă că tot fireşti rămăseseră (v. 3). De câte ori nu confundăm şi noi adevărul cu acela care îl prezintă: De exemplu, dacă îl ascultăm pe un astfel de slujitor al lui Dumnezeu având ideea preconcepută că el nu ne poate învăţa nimic, atunci vom primi exact ce ne-am aşteptat!

Apostolul vorbeşte apoi despre responsabilitatea celui care zideşte. În lucrarea lui Dumnezeu, privită ca un ogor de semănat sau ca o clădire, fiecare lucrător are o activitate proprie. Poate aduce materiale (adică diferite aspecte ale adevărului) care să zidească sufletele, prezentându-le: dreptatea lui Dumnezeu (aurul), răscumpărarea (argintul), gloriile variate ale lui Hristos (pietrele scumpe). Sub aparenţa unui mare volum de lucru însă, poate zidi şi cu lemne, fân, paie, lucrare care nu va rezista deloc la foc. Da, fiecare să ia bine seama cum (nu cât) zideşte (v. 10) pe această temelie unică şi nepieritoare: Isus Hristos!

21 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine.
Matei 11.29

Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.
Matei 28.20

În trecut se puteau vedea des animale care trăgeau două câte două la același jug. Pentru arat se foloseau de obicei doi boi înjugați. Domnul folosește și El imaginea unui jug la care noi trebuie să ne înjugăm. Prin aceasta, El face referire la voia Tatălui, la împlinirea gândurilor lui Dumnezeu. El ne spune cu alte cuvinte: «Abandonați-vă pe voi și tot ce aveți în mâinile Mele!».

Să ne amintim de prietenii lui David, care au venit la el când locuia în peșteră. Cei care Îl urmează pe Domnul Isus sunt atrași la El și răspund chemării Sale de a veni la El. Apoi El le spune: “Eu voi fi cu voi”. Prezența Domnului Isus alături de cei ai Săi este pentru prima dată sugerată în Matei 1: “Emanuel, Dumnezeu este cu noi”. Mai târziu, în capitolul 18, El spune: “Acolo Eu sunt în mijlocul lor”.

Putem compara aceasta cu Matei 11.28-30. Când luăm jugul Domnului asupra noastră, El, în harul Său, Își ia locul alături de noi și El este Cel care, de fapt, poartă întreaga povară. A lua jugul împreună cu El înseamnă să fim sub influența Lui, învățând cum să împlinim voia lui Dumnezeu. El nu ne dă o listă cu porunci, ci vine exact acolo unde ne aflăm noi, ca să putem astfel învăța de la El. Verbul “a învăța” folosit aici înseamnă “a învăța ca un ucenic”. Domnul ne încurajează, adăugând: “Căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. El nu este un stăpân aspru, așa cum erau fariseii, cu sistemul lor religios copleșitor. Domnul nostru este exact contrariul: blând și smerit cu inima. El ne atrage la Sine prin aceste caracteristici. Luând jugul Său, vom deveni și noi smeriți și blânzi.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine …
Galateni 2.20

Cel ce te iubește

În fiecare secundă mor doi oameni, se sting două vieți pe planeta Pământ. Nimic nu este mai real decât moartea. Nimeni nu se poate sustrage acesteia, și totuși mulți oameni acționează ca și cum toate acestea nu i-ar privi pe ei. Înmormântarea era la final. Oamenii plecau din cimitir. Unii ușurați că au rezolvat o obligație neplăcută, alții în tristețe liniștită. În fața porții cimitirului, un colportor tocmai distribuia pliante cu titlul “Cel ce vă iubește”. Un tânăr trecu cu alți participanți la înmormântare prin poarta cimitirului. Purta doar o cămașă neagră și pe brațe se puteau vedea tatuaje. Brațul stâng era împodobit cu un cap de diavol. Colportorul îi întinse un pliant. Tânărul citi titlul.

— Este Isus Hristos, care vă iubește, adaugă explicând colportorul.

— N-am nevoie de El, spuse celălalt hotărât.

— Ascultați, cel pe care îl aveți pe braț nu vă iubește.

— Ba da, spuse tânărul zâmbind disprețuitor, mă iubește. Creștinul se cutremură:

— Vă iubește? Da, ca ucigașul victima.

Zâmbetul disprețuitor dispăru de pe buzele tânărului. Deveni foarte serios. Colportorul continuă:

— Dar Cel, despre care este scris aici, vă iubește cu adevărat, așa cum sunteți. El este Domnul Isus. Fără El sunteți pierdut. El a murit pentru dumneavoastră la cruce. El vrea și poate să vă salveze.

Atunci, tânărul luă pliantul și plecă gânditor de acolo.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA TREBUIE SĂ AIBĂ CA TEMELIE ÎNCREDEREA

“Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii” (1 Tesaloniceni 3:12)

     Adevăratul test al încrederii într-o relație este să fii în stare să-ți împărtășești secretele și zbaterile, temerile lăuntrice și eșecurile Aceasta este intimitatea bazată pe onestitate. E nevoie de curaj ca să fii onest cu Dumnezeu și chiar de mai mult curaj pentru a fi onest unul cu celălalt. Relația dintre Adam și Eva este descrisă prin următoarele cuvinte: “Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” (Geneza 2:25). Ei erau deschiși și transparenți unul cu celălalt pentru că nu aveau nimic de ascuns sau de care să se rușineze. Poate ai fost atât de rănit    într-o relație încât ai spus: “Nu voi mai avea încredere în nimeni niciodată.” Asta pentru că nu te-ai vindecat încă. A nu mai avea încredere niciodată e ca și cum ai locui într-un turn. Ești la adăpost față de lucrurile amenințătoare ale vieții, dar ești atât de detașat de viață, încât pierzi conștiența oamenilor, locurilor, zilelor și evenimentelor. Vorbești numai de trecut pentru că ai încetat să mai trăiești. Avem o veste bună pentru tine! “El tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Procesul vindecării, pe care-L poate face Dumnezeu, te poate elibera ca să te bucuri de viață, să ai încredere din nou și să trăiești fără teamă. Nu te izola! Indiferent dacă ai pierdut o afacere sau un prieten, încă ești în viață! Ești gata să trăiești sau vei continua să repeți ceea ce nimeni, nici măcar tu nu poți schimba – trecutul? Unii dintre noi au harul de a trăi singuri și de a se simți compleți și împliniți. Dacă ești unul dintre aceștia, ferice de tine! Dar dacă nu ești, încrede-te în Dumnezeu care poate aduce o persoană potrivită și în viața ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 2:1-16

Ştim că, în lume, un dar de orator, o vădită superioritate, şi cuvintele convingătoare ale înţelepciunii (v. 4) pot fi suficiente ca să asigure triumful aproape în orice cauză. Pentru a transmite însă credinţa, Dumnezeu nu S-a folosit de aceste aptitudini omeneşti, nici de abilităţile propagandei (v. 4,5). Pavel, în ciuda învăţăturii sale, nu s-a făcut remarcat la Corint nici prin înţelepciunea sa, nici prin cultura sa, nici prin talentul său de a vorbi convingător. El şi-ar fi contrazis învăţătura, deoarece crucea lui Hristos, pe care el o propovăduia, înseamnă tocmai sfârşitul lucrurilor cu care se făleşte omul. Departe însă de a fi cumva în pierdere, credinciosul a primit deopotrivă lucrurile nevăzute, dăruite de Dumnezeu, precum şi mijlocul de a le discerne şi de a-şi însuşi aceste daruri: Duhul Sfânt, singurul Reprezentant pe care Dumnezeu Îl foloseşte pentru a-Şi transmite gândurile (v. 12).

La ce poate sluji o partitură muzicală, fără instrumentul la care să fie interpretată, o casetă sau un disc, fără aparatul care să permită să fie ascultate? Şi care ar fi efectul celui mai frumos concert asupra unui public compus din oameni complet surzi? Tot aşa, limbajul Duhului este de neînţeles pentru omul natural (omul sufletesc, animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt). Din contră, cel spiritual poate primi cele spirituale prin mijloace spirituale (v. 13-15).

20 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?
Marcu 4.38

Ce întrebare: “Nu-Ți pasă?”! Cât de mult trebuie să fi rănit ea inima sensibilă a Domnului! Cum puteau ei să creadă că El era indiferent la pericolul în care se aflau? Cât de mult trebuie să fi pierdut din vedere dragostea Sa, ca să nu mai vorbim de puterea Sa, dacă au putut să întrebe: “Nu-Ți pasă?”!

Ne putem însă vedea și pe noi în acești ucenici. Cât de des, în momente de strâmtorare și de încercare, inimile noastre, dacă nu buzele noastre, au pus întrebarea: “Nu-Ți pasă?”! Poate am fost pe un pat de boală și știam că un singur cuvânt din partea Dumnezeului atotputernic ar fi putut alunga într-o clipă suferința; și totuși cuvântul nu a venit. Sau poate suntem în lipsuri materiale și știm că argintul și aurul și vitele de pe o mie de dealuri sunt ale lui Dumnezeu și, totuși, trec zile după zile și nevoile noastre nu sunt împlinite. Într-un cuvânt, poate trecem prin ape adânci și învolburate într-un fel sau altul; furtuna ne lovește și mica noastră corabie este înecată de valuri; am ajuns la capătul puterilor, iar inima este gata să pună cumplita întrebare: “Nu-Ți pasă?”. Acest gând este foarte smeritor. A întrista inima plină de dragoste a Domnului Isus prin necredința și prin suspiciunea noastră ne umple de cea mai adâncă smerire.

Cât de absurdă este necredința! Cum poate Cel care Și-a dat viața pentru noi – care a venit din cer pe acest pământ plin de trudă și de păcat și a murit de o moarte rușinoasă, pentru a ne scăpa de mânia eternă – să nu aibă grijă de noi în orice moment? Ucenicii credeau că vor pieri avându-L pe Fiul lui Dumnezeu cu ei în corabie! Ce s-a întâmplat până la urmă? Furtuna a fost potolită și marea a devenit ca sticla la glasul Celui care, în vechime, a chemat lumile la existență.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu datorați nimănui nimic …
Romani 13.8

Perna datoriilor

Scriitorul latin Ambrosius Macrobius povestea că împăratul Augustus a dat ordin atunci când a murit un fruntaș al Romei să nu i se ia perna pe care dormise. Acel bărbat era plin de datorii și toate lucrurile lui fuseseră scoase la licitație, dar i se lăsase perna. Lumea se mira de dorința împăratului, care a dat următoarea lămurire: “Cred că acea pernă are o putere deosebită, căci răposatul dormea bine pe ea, deși era plin de datorii”.

Sărăcia este grea, dar datoriile sunt îngrozitoare. Putem fi săraci și totuși vrednici de cinste, însă omul cu datorii va ajunge negreșit subiectul de discuție al celorlalți. Multe familii s-au ruinat cheltuind mai mult decât câștigul lor. Nesocotința este o molimă a vremii noastre și de ea sunt molipsiți mulți. Banii se câștigă greu, dar se cheltuiesc cu ușurință. Cheltuielile mici și multe golesc punga mare. A fi econom înseamnă a câștiga pe jumătate lupta vieții. Nu este așa de greu să câștigi bani, dar este greu să-i cheltuiești cu înțelepciune. Sute de oameni nu ar ști ce este nevoia, dacă mai înainte ar ști ce este risipa. Cine disprețuiește sfatul, o să cumpere o căință amară. Însă tinerilor, care abia pășesc în viață, un sfat bun poate să le fie tot atât de preț ca și aurul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE MEREU ADEVĂRUL

“Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte … în minciună” (Apocalipsa 21:27)

     Iată două povestiri cu privire la adevăr:

1) Într-o dimineață, o mamă se afla la cumpărături și s-a întâlnit cu fiul ei în acel magazin. Furioasă și alarmată că a chiulit de la școală, ea i-a cerut să-i explice de ce nu este la cursuri. A ascultat cu atenție și apoi a răspuns: “Eu nu te acuz că spui o minciună, dar nu am auzit niciodată ca școlile să-i scutească de la ore pe elevii cu o purtare bună.”

2) Un dentist cu o seringă în mână îi spune pacientului aflat pe scaun: “S-ar putea să simțiți o ușoară înțepătură. Pe de altă parte, s-ar putea să simțiți ca și cum un catâr v-a lovit cu copita în gură.”

Zâmbim, dar morala acestor două povestiri este clară. Uneori adevărul doare – dar nu la fel de mult ca atunci când suntem mințiți. Când nu spui cuiva adevărul pentru că nu vrei să-i rănești sentimentele, riști să-l rănești și mai mult. Adevărul e ca o oglindă; cei pe care îi iubești se pot vedea așa cum sunt în realitate și pot face corectările și ajustările necesare. Când nu spui adevărul despre propria ta persoană, riști să-ți pierzi credibilitatea, iar când problema a trecut, poate dura mult până ți-o vei recâștiga, dacă nu cumva ai pierdut-o pentru totdeauna. De aceea Biblia spune: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16).

Când te deschizi și îți împărtășești problemele, îl ajuți pe celălalt să aibă libertatea de a face la fel. Și în acest proces, amândoi sunteți vindecați. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Spune întotdeauna adevărul.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindule harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim săI mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei – tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe careL considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru“, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).


19 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pilat a răspuns: “Ce am scris, am scris”.
Ioan 19.22

Hristos a acceptat să fie omorât în modul cel mai rușinos. Răstignirea era o formă de execuție special creată pentru a fi rușinoasă și deosebit de crudă. Invenție a romanilor, ea exprima disprețul trufaș cu care barbarii cuceriți erau omorâți. La o astfel de moarte a fost dat Isus de către conducătorii iudeilor. Pilat a scris un titlu, pe care l-a pus deasupra crucii: “Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Pentru iudei, acest lucru era provocator, iar Pilat aceasta și intenționase. Ei îi forțaseră mâna pentru a-L condamna pe Isus, iar el s-a răzbunat prin a face public faptul că Isus din Nazaret, pe care ei Îl urau, era Împăratul iudeilor. Acesta era ultimul lucru pe care ei l-ar fi admis, de aceea au protestat, însă Pilat a fost de neclintit. N-a vrut să schimbe nici măcar o singură literă, iar răspunsul său scurt: “Ce am scris, am scris”, a devenit proverbial.

În toată această întâmplare putem vedea mâna lui Dumnezeu. Cuvântul Se făcuse trup și locuise printre noi. El era cunoscut oamenilor ca fiind Isus din Nazaret – un titlu de dispreț. Când, cu o săptămână în urmă, intrase în Ierusalim, fusese dată mărturie cu privire la gloria Lui, mărturie pe care ar fi dat-o pietrele, dacă n-ar fi dat-o oamenii, după cum ne spune Luca. Aici însă nu era o mărturie dată prin gura oamenilor, așa că o bucată de lemn, inscripționată la porunca lui Pilat, a dat mărturie că Isus cel disprețuit din Nazaret era cu adevărat Împăratul iudeilor. Este remarcabil cum Domnul nostru Însuși a adoptat acest titlu de dispreț în cer, unde este glorificat, în urma morții și învierii Sale. Fapte 22.8 ne descoperă lucrul uimitor că Isus Nazarineanul este în cer. Titlul de pe cruce a fost scris în cele trei limbi de circulație din acel timp. În felul acesta a fost indicat faptul că întreaga lume a fost implicată în răstignirea Lui.

F B Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sunt ca un om care n-aude și în gura căruia nu este niciun răspuns.
Psalmul 38.14

Lucrarea tăcerii Mântuitorului

Cuvintele acestui psalm au fost scrise de David sub călăuzirea Duhului Sfânt și s-au împlinit când Mântuitorul a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martori falși care au ridicat o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile mincinoase, Domnul a tăcut.

La prima înfățișare în fața lui Pilat, iudeii L-au acuzat că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir cezarului. Domnul a învățat cu totul altfel: “Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”. De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă. Toate acuzațiile aduse Domnului nu au fost adevărate.

Cum a răspuns Domnul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: “Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor”. Oricum ni s-ar părea, totuși trebuie să recunoaștem că cele mai mărețe declarații sunt adesea rostite în tăcere. Tăcerea Mântuitorului este o lucrare ce conține în ea înțelepciunea dumnezeiască. Tăcerea Mântuitorului este profundă ca și eternitatea. Să învățăm de la Mântuitorul nostru când trebuie să vorbim și când să tăcem!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI UNCRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (2)

“Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25)

     De ce ne este mai ușor să fim critici decât susținători?

1) Din cauza importanței pe care   ne-o atribuim. Odată ce am atins un anumit nivel de cunoaștere, credem că “știm cel mai bine.” Uneori, însă, ceea ce noi suntem gata să predăm altora nu suntem gata să învățăm. În acel moment trebuie să facem o alegere – să ne retragem și să-l lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de ei sau să încercăm să insistăm să accepte. În astfel de clipe, ar fi bine să ne aducem aminte de vechiul proverb: “Cel pe care l-am convins forțat își păstrează încă părerea personală.” Poate a existat o vreme în care nu ai fost prea deschis la învățătură, așa că roagă-te pentru acești oameni ca Dumnezeu să lucreze conform planului Său.

2) Din cauza darurilor noastre. Noi nu putem crede că talentele și experiențele noastre sunt unice pentru noi – date prin harul lui Dumnezeu (vezi Romani 12:6). Așa că, ne așteptăm ca toți ceilalți să se ridice la nivelul nostru și îi desconsiderăm atunci când nu o fac. “Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (Psalmul 127:1). Fă un pas în spate și lasă-l pe Dumnezeu să lucreze în ei!

3) Din cauza experiențelor noastre. Noi suntem modelați de atitudinile celor ce s-au îngrijit de noi. Ei alimentează în noi mecanismul cooperării, pozitiv și negativ, cu care noi lucrăm. Firește, unii părinți au crezut efectiv că lauda ne rănește, iar critica ne ajută.

Deci, noi trebuie să ne schimbăm modul de a gândi și să începem să sincronizăm ceea ce spunem cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. “Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” Așa că, fii un susținător!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16

O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindule harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim săI mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei – tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe careL considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru“, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).


18 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronom 8.2

Patruzeci de ani au rătăcit israeliții prin pustie și, la sfârșit, tot nu erau supuși, nici dependenți. Am învățat noi oare lecția aceasta? Unii dintre noi am umblat cu Domnul treizeci, patruzeci, cincizeci sau poate șaizeci de ani și tot nu am învățat lecția dependenței și a supunerii. Să observăm însă acest lucru: Hristos Și-a început existența de Om cu o dependență și o supunere perfectă – aceasta este diferența dintre El și noi! Noi avem nevoie de zeci de ani ca să le învățăm și nici atunci nu le învățăm în mod perfect. El a început în felul în care noi ar trebui să încheiem. Să nu lăsăm ca inimile noastre să uite Cine a fost Cel care a binevoit să devină Om adevărat, perfect în toate lucrurile în care noi falimentăm!

Diferența dintre El și noi este fără îndoială infinită, însă este o mare mângâiere pentru inimă să vadă că Dumnezeu a găsit într-un Om toate lucrurile după care inima Sa tânjea; și că, chiar dacă noi am falimentat în a le manifesta înainta Sa, El le are manifestate în mod perfect în Hristos. Dumnezeu Tatăl a găsit în Cel binecuvântat tot ceea ce inima Sa dorea să găsească în om. Cel binecuvântat, în dependența și în supunerea Lui absolută, este așezat înaintea noastră ca model a ceea ce, prin harul și prin Duhul Său, Dumnezeu dorește ca noi să fim.

Domnul să ne dea harul să folosim pustia în acest scop: nu numai ca pe locul în care întâmpinăm încercări și dificultăți, ci ca pe o școală în care Dumnezeu perfecționează ceea ce El Însuși a pus în noi! Este minunat să înțelegem că Dumnezeu lucrează cu privire la ceea ce El a pus în noi și că folosește împrejurările dificile – spinii, durerile, întristările și strâmtorările – pentru a-Și împlini scopul Său binecuvântat cu privire la noi. Când inimile noastre sunt umplute de Duhul Sfânt cu simțământul acestei realități, este o imensă binecuvântare.

W T Turpin

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.
Efeseni 2.13

Subofițerul și întrebările sale

Hotărâtoare pentru mine a fost duminica următoare. Atunci am participat la o strângere a creștinilor credincioși, pe care n-am să-i uit niciodată. De atunci, situația mea s-a schimbat; credința în Mântuitorul, care Și-a vărsat sângele pentru mine, care a suferit moartea pentru mine, ca eu să fiu eliberat de binemeritata judecată veșnică a lui Dumnezeu, mi-a adus pace în inimă. De atunci vreau să-i slujesc Mântuitorului și Cuvântul Său este bucuria mea.

Aceasta este istorisirea subofițerului german de odinioară, după propriile lui cuvinte. Cine vine la Mântuitorul cu o inimă sinceră găsește răspuns la toate întrebările și va fi impresionat de dragostea și adevărul lui Dumnezeu. Fie ca toți cititorii acestor rânduri să se întrebe: Sunt un creștin adevărat sau numai unul cu numele? Astăzi există această posibilitate de a trece de la forma de evlavie moștenită din moși strămoși la credința adevărată, descoperită de Dumnezeu în evanghelie. Așa vom înțelege că în credința de formă am fost fără Dumnezeu și fără pace în inimă. Dar acum, prin credința în Mântuitorul, totul s-a schimbat, căci Hristos este pacea inimilor celor credincioși.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU FI UNCRITIC, FII UN SUSTINĂTOR (1)

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1)

Părinților, voi puteți zdrobi sufletul copiilor voștri prin faptul că accentuați greșelile, în loc să accentuați ceea ce fac bine. Enoriași ai bisericii, vă puteți descuraja pastorul prin critică sau îl puteți încuraja până va ajunge la plinătatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu.

De ce alegem să fim critici, în loc să fim susținători? Pentru că e mai ușor să arătăm cu degetul spre greșelile altora decât să rezolvăm propriile noastre greșeli! Când insistăm pe defectele altora, avem o părere mai bună despre noi înșine.

Dar Domnul Isus ne spune: “Cum poţi zice fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule” (v. 4-5). Gândește-te la persoana, grupul sau organizația la adresa cărora ești cel mai critic și față de care critici. Încerci să-ți construiești o imagine bună în ochii altora? Duci cu tine răni nevindecate și probleme nerezolvate așa încât îți descarci mânia pe oricine îți apare în cale?

Domnul Isus a spus: “Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37).

Care este răspunsul? Roagă-te: “Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 16:17-27

Motivele de bucurie pe care Pavel le găsea în credincioşii din Roma (v. 19) nu l-au făcut să uite pericolele la care erau expuşi aceştia. Înainte de a-şi încheia epistola, el îi pune în gardă cu privire la învăţătorii falşi, recunoscuţi prin aceea că ei caută să placă lor înşişi, slujind propriilor ambiţii şi pofte (pântecele: v. 18; Filipeni 3:19). Soluţia nu este să discuţi cu unii ca aceştia, nici să studiezi erorile lor, ci să te depărtezi de ei, fiind simpli când este vorba de rău (v. 17-19; Proverbe 19:27). Fără îndoială că aceste manifestări ale răului nu ne lasă indiferenţi. De asemenea, pentru a ne încuraja, Duhul ne afirmă că în curând Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (v. 20).

Printre primii creştini se aflau şi multe rude ale lui Pavel (v. 11-21), roade, cu siguranţă, ale rugăciunilor lui (cap. 9:3; 10:1). Fie ca aceasta să stimuleze mijlocirea noastră pentru ai noştri care încă nu s-au întors la Dumnezeu!

Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la credinţa noastră este ascultarea (v. 19 şi 26b), iar cele pe care credinţa noastră le poate aştepta de la El, prin Domnul nostru Isus Hristos, sunt: puterea (v. 25), înţelepciunea (v. 27) şi harul (v. 20,24). Împreună cu apostolul, să-I dăm glorie, exprimând recunoştinţa noastră şi pe deasupra trăind pentru plăcerea Lui.

17 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În ea vă bucurați mult, deși, pentru puțin, acum, dacă trebuie, sunteți întristați prin felurite încercări.
1 Petru 1.6

Poate exista întristare în încercări, din pricina presiunii, însă ea este doar pentru puțin timp și dacă trebuie. Să nu ne impacientăm: Cel care stabilește dacă trebuie este Dumnezeu. El nu-Și găsește plăcerea în a ne întrista. Dacă trebuie, vom trece prin încercare, însă doar pentru puțin timp. Secretul este să avem încredere deplină în dragostea lui Dumnezeu, având siguranța că El este la cârma tuturor lucrurilor. Nu trebuie să privim la împrejurări sau la cauzele secundare, ci trebuie să vedem mâna Domnului în încercarea credinței.

Când va veni ziua în care lucrurile vor fi așa cum le dorește Dumnezeu, aceste încercări vor fi găsite spre laudă, cinste și glorie, la arătarea lui Isus Hristos. El face o lucrare acum; ne poate pune în cuptor, pentru a scoate la iveală valoarea credinței. Nu este vorba de a fi curățiți, ci El ne trece prin tot ceea ce vede că este necesar pentru disciplinarea noastră. El folosește lucrurile care sunt în lume: răul, păcatul, răutatea oamenilor. Toate acestea sunt folosite de El ca instrumente pentru a ne zdrobi și exersa inima, astfel încât ascultarea noastră să fie simplă, iar credința noastră să fie găsită spre laudă, cinste și glorie la arătarea Domnului Isus.

Nu mă preocup prea mult cu faptul că hotelul în care stau este unul lipsit de confort, căci stau acolo doar două sau trei zile în călătoria mea. Doresc poate ca situația să fie alta, însă nu mă preocup prea mult cu ea, fiindcă nu locuiesc acolo. Nu locuiesc în această lume. Nu trăiesc în lume, ci doar mor în ea.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lepădați, dar, orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie …
1 Petru 2.1

Subofițerul și întrebările sale

N-am putut să mă rog. Atunci copilul și-a împreunat mâinile și s-a rugat pentru mine și apoi s-a dus la culcare. Mâncarea aproape mi-a rămas în gât. Purtam numele de creștin, dar nu știam nici măcar să mă rog. Apoi au venit iar înăuntru toți ai casei. S-a ținut slujba de seară; întâi s-a cântat, apoi s-a citit un capitol din Biblie și s-a explicat cât mai simplu. În sfârșit, au îngenuncheat toți și eu împreună cu ei și atunci s-a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile trupului și sufletului primite și s-au rugat să fie păziți de orice rău. Apoi toți și-au dat mâna, și-au urat o noapte bună și au plecat de acolo. Numai țăranul și soția lui au mai rămas în cameră și au mai vorbit cald și cordial cu mine, mi-au descris sfârșitul unei vieți petrecute în slujba lumii și mi-au spus că acesta este drumul pierzării. Dar mi-au spus cum Mântuitorul i-a iubit pe păcătoși și cum El a purtat la cruce păcatul și pedeapsa noastră în locul nostru. Țăranul m-a rugat să vin la Isus spre mântuirea mea veșnică și a mai spus: “Sângele lui Isus Hristos ne curăță de orice păcat. Întoarceți-vă la El și veți fi mântuit!”. Toate păcatele vieții mele trecute se așezau în fața sufletului meu și mă speriau. Atunci m-am rugat: “Dumnezeule, Tu, Dumnezeul acestei case, fii și Dumnezeul meu!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VOM FI CA EL

“Vom fi ca El” (1 Ioan 3:2)

     Ne-am dori ca toți părinții să scrie aceste cuvinte pe peretele din camera copiilor lor, iar cei ce trec prin încercări, fizice sau mentale, să-și pună capul pe pernă gândindu-se la această promisiune: “Vom fi ca El.” Să punem la inimă această promisiune: “Vom fi ca El.” Vom absolvi această viață și vom intra în asemănarea cu El. Vom avea un trup de slavă. În starea noastră actuală, trupul nostru lumesc se luptă cu duhul nostru născut din nou. Ochii noștri privesc la ce nu trebuie. Papilele gustative doresc băuturi nepotrivite. Inima noastră știe că nu trebuie să ne îngrijorăm, dar mintea continuă să se îngrijoreze. Poți mărturisi și tu la fel ca Pavel? “După omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele” (Romani 7:22-23). În cer, mădularele tale nu se vor mai răzvrăti. Noul tău trup va fi un trup de slavă, toate mădularele cooperând spre un scop comun. Joni Eareckson Tada, care a ajuns într-un scaun cu rotile la vârsta de șaptesprezece ani, spune: “Abia aștept să fiu îmbrăcată în neprihănire; fără urmă de păcat. E adevărat, va fi minunat să stai în picioare, să te întinzi, să ajungi până la cer, dar va fi și mai minunat să aduci o laudă care va fi curată. Nu voi mai fi schilodită de distrageri ale atenției, nu voi mai avea dizabilități din cauza nesincerității și nu voi mai avea handicapul unei inimi împărțite. Inima mea se va alătura altora și va fierbe într-o adorare efervescentă. În sfârșit vom avea părtășie deplină cu Tatăl și Fiul. Pentru mine, aceasta va fi cea mai importantă parte a cerului.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: “Vom fi ca El.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 16:1-16

Capitolul 12 ne învăţa ce trebuie să fie consacrarea şi slujba creştină. Capitolul 16 ne arată practica, prin intermediul acestor iubiţi credincioşi din Roma, cărora Pavel le adresează salutările sale. Avem aici un eşantion (sau un specimen) al unei pagini din cartea veşniciei. Nu există nicio faptă din lucrarea pentru Domnul nostru care să nu fie aşternută în scris în cartea Sa; şi nu numai fapta în sine, ci şi felul cum a fost făcutăť (C.H.M.). Astfel, în versetul 12, Trifena, Trifosa şi Persida cea preaiubită nu sunt numite împreună, pentru că, dacă cele dintâi sau ostenit în Domnul, cea dea treia „sa ostenit mult“
şi lucrările lor nu sunt confundate. Totul este apreciat şi înregistrat de Acela care nu Se înşală.

Pavel, la rândul lui, nu uită ce a fost făcut pentru el (v. 2b,4). Îi regăsim aici pe împreunălucrătorii săi, Priscila (Prisca) şi Acuila (Fapte 18). Adunarea se strângea în simplitate în casa lor (ce contrast cu bogatele bazilici clădite de atunci încoace la Roma!).

Salutările în Hristos contribuie la strângerea legăturilor de comuniune frăţească. Nu trebuie deci să neglijăm să le transmitem acelora pentru care avem încredinţare.


16 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, spunând: “Vino, să ne întâlnim împreună în satele din șesul Ono”. Dar ei gândeau să-mi facă rău. Și le-am trimis soli, spunând: “Eu fac o lucrare mare și nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea, lăsând-o și coborând la voi?”. … Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
Neemia 6.2,3,15

După captivitatea babiloniană – Reconstrucția zidului este încheiată

Satan nu renunță niciodată ușor. N-a făcut-o nici atunci și n-o face nici acum. Când lucrarea era aproape încheiată, vrăjmașii au încercat din răsputeri să-l atragă pe Neemia departe de ea. De cinci ori i-au propus să se întâlnească cu ei în diferite locuri, ultima oară prin intermediul unei scrisori defăimătoare. Neemia a refuzat de fiecare dată. Era angajat într-o lucrare importantă și nu voia să se lase distras de la ea. Vrăjmașii au încercat de asemenea să-l înspăimânte, pentru a se refugia în templu, iar pentru aceasta au mituit profeți și profetese, pentru a-l determina să facă ceea ce Dumnezeu interzisese. Neemia și-a dat seama de viclenia vrăjmașilor și a refuzat orice propunere a lor. A încredințat toate aceste lucruri în mâna lui Dumnezeu și a dus la bun sfârșit lucrarea de rezidire. Toți care au auzit despre încheierea ei au recunoscut că doar Dumnezeu făcuse ca ea să fie terminată într-un timp atât de scurt.

Cum privim noi o misiune pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o? O vedem oare ca pe o lucrare mare fiindcă nu noi suntem cei care o facem, ci pentru că ne-a fost încredințată de un Dumnezeu mare? Indiferent de cum pare o lucrare în ochii oamenilor, dacă Dumnezeu ne-a încredințat-o ca o responsabilitate, ea este o lucrare mare și trebuie să o ducem la bun sfârșit cu credincioșie. Să nu ne lăsăm distrași de la nimic din ce Dumnezeu ne-a dat în grijă!

De îndată ce zidul a fost înălțat și porțile au fost puse la locul lor, Neemia a trecut la responsabilitatea de a administra cetatea așa cum trebuie. El a trasat sarcini bărbaților pe care îi știa credincioși și le-a dat instrucțiuni cu privire la timpul când porțile puteau fi deschise și când trebuiau să stea închise și încuiate. Totul trebuia făcut în ordine deplină. Zidul fusese ridicat pentru protecția lor. La fel, separarea de lume oferă protecție creștinilor astăzi.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

… să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne …
Evrei 12.1

Subofițerul și întrebările sale

Cu multe întrebări în suflet, m-am așezat liniștit și adâncit în mine însumi într-un colț. Atunci a venit băiatul cel mic și s-a rezemat de genunchii mei și mi-a spus cu o căldură drăgălașă: “Povestește-mi acum ceva despre Mântuitorul!”. Am început, în încurcătura mea, să povestesc despre miei și oi, despre boi, despre măgari și cai, căci despre Mântuitorul nu știam nimic. Dar băiatul o ținea pe a lui: să povestesc despre Mântuitorul și a insistat atât, încât în cele din urmă am spus că nu știu nimic despre El. “Ești așa de mare”, a spus copilul, “și nu știi nimic despre Mântuitorul? Atunci nici n-o să ajungi în cer”. Deși purtam numele de creștin, la cer, desigur, încă nu m-am gândit în mod serios. Dar a fost groaznic pentru mine să-mi aud sentința din gură de copil, că n-o să ajung în cer. Am ieșit afară, mi-am vizitat camarazii din sat, dar n-am avut liniște și am hotărât să las să treacă timpul cinei, înainte de a mă întoarce din nou acasă. În sfârșit, pe la ora nouă seara m-am dus iar acolo. Cina se sfârșise, desigur, dar mi s-a păstrat porția de mâncare cu bunăvoință. Am început să mănânc. Atunci a venit băiețelul, care tocmai trebuia să se ducă la culcare, m-a privit serios și a spus: “Întâi trebuie să te rogi, apoi să mănânci!”. Acesta a fost un șoc nou și mai puternic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE-AI RUGAT?

“Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri” (Filipeni 4:6)

     Imaginează-ți că intri într-un restaurant și întrebi dacă e gata comanda. “Când ați făcut-o?” întreabă chelnerul. “O, nu am făcut-o,” răspunzi tu. “M-am gândit că poate aveți ceva pe numele meu.” E la fel de ridicol ca și cum ai aștepta ca Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciuni pe care nu le-ai spus – sau pe care nu le-ai făcut cu credință. Biblia spune: “nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2). Dumnezeu îți va da oare tot ceea ce ceri? Nu! “Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (v. 3). Cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. “Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Ieremia a spus: “Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25). Rugăciunea în nădejde arată încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Așadar, în loc să-ți faci griji, să discuți cu oricine, dar nu cu Dumnezeu sau să iei problema în propriile mâini, spune: “Doamne, mă voi încrede în Tine indiferent de rezultat” și El îți va onora credința. Pavel scrie: “Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ai nevoie de un loc de muncă? De ajutor ca să depășești o problemă? De mântuirea cuiva drag? De o umblare spirituală mai profundă? De vindecare fizică sau emoțională? De călăuzire? Domnul Isus a zis: “Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32). Dumnezeu dorește să fie bun cu tine, așa că spune-i “tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Apoi mulțumește-i și crede că răspunsul va veni – la timpul stabilit de El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 15:14-33

Apostolul este convins de cele mai bune lucruri cu privire la creştinii din Roma (v. 14). A avea o părere foarte bună despre fraţii noştri înseamnă a avea încredere în Hristos care este în ei şi totodată aceasta îi stimulează să se menţină la acest nivel.

Cu o umilinţă impresionantă, Pavel nuşi anunţă vizita sa printre cei din Roma ca şi cum aceştia ar avea nevoie de îndemnurile lui, ci, dimpotrivă, recunoscând capacitatea lor de a se îndemna unul pe altul (v. 14). Nici ca şi cum ei ar fi avut onoarea să se bucure de prezenţa lui, ci ca având el însuşi dorinţa să se bucure de prezenţa lor (v. 24b). De asemenea, marele apostol le scria fraţilor de la Roma că el are nevoie de rugăciunile lor (v. 30).

Presat de zelul său pentru Evanghelie, Pavel căutase în mai multe rânduri să meargă la Roma (v. 22). Dumnezeu însă, în înţelepciunea Lui, nu ia permis. Această capitală a lumii antice nu trebuia să devină centrul lucrării lui. Nu trebuia ca biserica din Roma să se poată impune apoi ca una întemeiată de un apostol, pentru a se ridica deasupra altor adunări,… cum nu sa lipsit să o facă mai târziu. Biserica (în întregime) este adevărata capitală cerească şi eternă a gloriei şi a căilor lui Dumnezeu (J.N.D.).


15 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește … Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui … Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el.
Ioan 14.21,23

Cel care Îl iubește pe Hristos va păzi cuvintele Lui. Este o diferență între a păzi poruncile Lui și a păzi cuvintele Lui. Porunca este o îndatorire distinctă. Bineînțeles că nu vrem să călcăm poruncile Lui, însă dorim noi să păzim cuvintele Lui?

Dar ce înseamnă să păzim cuvintele Lui? Dați-mi voie să folosesc un exemplu. O mamă trebuie să plece de acasă într-o dimineață, își cheamă fiica și îi spune: «Fiica mea, fă cutare și cutare lucru în timp ce sunt plecată, iar după ce voi veni, voi face eu restul de treburi!». Când se întoarce, ea descoperă că fiica ei fusese ascultătoare și se achitase de toate îndatoririle prescrise, dar, când se apucă să facă restul de treburi, vede că fiica sa le făcuse și pe acestea. Ea îi spune fiicei: «Dar eu nu ți-am spus să le faci și pe acestea». «Nu», răspunde copila, «însă m-am gândit că-ți va face plăcere să le fac și pe acestea». Ea a păzit cuvintele mamei sale. Dragostea adevărată îi dăduse imbold, iar această dragoste este ceea ce Domnul prețuiește mai mult decât orice.

Remarcați ceea ce spune Domnul aici: “Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el”. Dacă păzim poruncile Lui, promisiunea Sa este: “Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui”. Dacă păzim Cuvântul Lui, El Însuși va veni împreună cu Tatăl să locuiască cu noi. Nu va fi doar o manifestare pasageră, o arătare a Lui către noi, ci o locuire permanentă. Sunt adâncimi nepătrunse de binecuvântare pe care Domnul ni le prezintă în această porțiune din Scriptură și fie ca noi toți să dorim tot mai mult să le cunoaștem și ca această locuire a Tatălui și a Fiului să fie o realitate pentru viețile noastre!

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare.
Efeseni 4.22

Subofițerul și întrebările sale

În vremea aceea nu-mi dădeam seama că era o nelegiuire să trăiești ca om fără Dumnezeu și ca creștin fără Hristos. Pe lângă aceasta era ciudat pentru mine că mereu îmi lipsea ceva și nu știam ce. Odată, la aniversarea împăratului, fanfara regimentului nostru a cântat coralul “Acum mulțumiți toți lui Dumnezeu”. Atunci mi-au dat lacrimile, dar n-am știut de ce. Apoi am ajuns într-o zi într-un sat unde trebuia să rămânem opt zile, iar eu am fost încartiruit la un țăran care m-a primit prietenos. Când mi-a repartizat camera, m-a întrebat dacă vreau să mănânc cu el sau mai bine singur. Am răspuns politicos că prefer să mănânc în compania lui. Pentru că tocmai era prânzul, m-a condus în camera unde el și familia lui stăteau toți la aceeași masă. Dar atunci s-a întâmplat ceva deosebit pentru mine. Când a fost adusă mâncarea, toți s-au ridicat cu mare respect, iar stăpânul casei a mulțumit cu glas evlavios lui Dumnezeu pentru mâncare! M-am ridicat și eu, din politețe firească, dar în inimă se ridicau întrebări și eram cuprins de o emoție lăuntrică. Am mâncat puțin; țăranul credea că sunt timid și a insistat prietenos să mănânc. Când toți au fost sătui, și-au dorit toți “să le fie de bine” și fiecare a plecat la treaba lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROSPERITATE FINANCIARĂ

“Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa” (2 Corinteni 9:10)

     Unii oameni cred că Dumnezeu nu este de acord să avem bani sau că nu dorește să avem prea mulți. Dar Biblia spune: “vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa … În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie” (v. 10-11). Vrei un sfat bun? Implică-l pe Dumnezeu în finanțele tale și păstrează această implicare! E un domeniu în care poți avea o relație interactivă cu El, dar trebuie să-L inviți. Gândește-te la asta. Ai auzit pe cineva rugându-se: “Doamne, în toți acești ani nu ți-am dăruit Ție și mi-am urmărit propriul plan. Prin urmare, acum am intrat în acest necaz financiar. Eu cred în continuare că planul meu poate funcționa și voi găsi o soluție, iar Tu poți ajuta pe altcineva”? Nu, când ajungem la fundul sacului, dorim ca Dumnezeu să se implice, așa că ne dăm toate silințele să-L convingem să ne vină în ajutor. În acel moment, rugăciunile noastre devin un S.O.S. “Doamne ajută-mă! Te rog fă ceva! Orice!” Ajungem la un punct în care suntem în sfârșit dispuși să recunoaștem că El controlează totul. Nu ne mai este rușine să-L rugăm să facă ceea ce am știut întotdeauna că poate face: să miște niște bani într-o parte sau să ia presiunea financiară din altă parte. Așadar, ce te oprește să-L implici pe Dumnezeu acum – înainte să ajungi în lipsuri? Nu ar fi bine să ceri intervenția Lui directă imediat și cât de des este posibil? Deci, apleacă-te în rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 14:19-23; 15:1-13

Aceste versete continuă subiectul relaţiilor noastre în raport cu alţi credincioşi. În afară de punerea în gardă de a nui scandaliza, găsim şi recomandări pozitive:

1.„Să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul“ (v. 19). Ori criticile tind tocmai spre un rezultat invers.

2.A purta, în mod esenţial prin rugăciune, neputinţele celor slabi (ceea ce nu înseamnă nicidecum a fi indulgent cu păcatele), amintindune că şi noi avem cea mai mare nevoie de sprijinul fraţilor şi al surorilor pentru propriile noastre neputinţe.

3. Să nu căutăm ceea ce near plăcea nouă, ci ceea ce ar face bine aproapelui nostru. În felul acesta vom merge pe urmele Modelului desăvârşit (v. 2,3).

4. Să căutăm să avem aceeaşi gândire, astfel ca părtăşia în închinare să nu fie tulburată (v. 5,6) şi săi primim pe alţii cu acelaşi har cu care am fost primiţi şi noi (v. 7).

Subliniem calificativele date în acest capitol 15 pentru „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 6). El este „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii“ (v. 5), care răspândeşte mângâieri asupra noastră prin Cuvântul Său (v. 4); El este „Dumnezeul speranţei“ (v. 13), care doreşte ca noi să fim umpluţi de speranţă din abundenţă; versetul 33 Îl desemnează ca fiind „Dumnezeul păcii“ (v. 33) care doreşte să fie cu noi toţi.


14 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

David a luat înapoi tot.
1 Samuel 30.18

Când Samuel l-a uns pe David, Duhul Domnului a venit asupra acestuia, însă a trebuit ca, mai târziu, David să se retragă în peștera Adulam. Acolo, el a devenit punctul de atracție al tuturor celor care se aflau în necazuri, în datorii, sau care erau nemulțumiți dintr-un motiv sau altul. David era conducătorul lor, aceasta fiind o frumoasă imagine a Domnului Isus, ca și Căpetenie a mântuirii noastre (Evrei 2.10).

Însă, spre deosebire de Domnul nostru, David s-a rătăcit. Fiind urmărit ca o potârniche în munți, el și-a zis: “Acum voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să scap în grabă în țara filistenilor” (1 Samuel 27.1). Vedem aici, fără îndoială, o concluzie a egoismului și a descurajării, nu a dependenței de Dumnezeu. Ce dezonoare pentru Domnul ca împăratul de drept al lui Israel să-și ducă tovarășii pe teritoriul vrăjmașilor poporului (1 Samuel 27.8-12). Falimentul manifestat în inimă conduce la falimentul manifestat în umblare.

Era necesară deci disciplinarea. După unul dintre raidurile lor, David și oamenii săi s-au întors la Țiclag și au descoperit că cetatea fusese arsă de către amaleciți. Mai mult, soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luate captive. David și oamenii săi și-au ridicat glasul și au plâns. Păcatul nostru are consecințe amare, care adesea îi afectează și pe cei mai dragi ai noștri, nu numai pe noi. David devine acum un țap ispășitor, fiindcă oamenii lui se gândeau să-l ucidă cu pietre. Ce era de făcut? Mai întâi, el este “foarte strâmtorat”, văzând efectele păcatului său asupra tovarășilor săi. “Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință” (2 Corinteni 7.10). Nu există restabilire fără pocăință. Apoi, David “s-a întărit în Domnul Dumnezeul său” (1 Samuel 30.6). El s-a întors la locul din care căzuse, atunci când alesese descurajarea în locul încrederii în Dumnezeu. În cele din urmă, David L-a întrebat pe Domnul și, după ce a ascultat de îndrumările Lui, a descoperit ca adevărată promisiunea Sa. “Vei lua înapoi toate” (versetul 8).

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia …
Efeseni 2.1-2

Subofițerul și întrebările sale

Am intrat în armată ca un om tânăr și zelos. Am cutreierat toată țara, în mod deosebit în vremurile agitate, atunci când trebuia să fim când într-un loc, când în altul; astfel am ajuns până dincolo de granița patriei noastre. Am fost sănătos și uneori bolnav, am avut belșug și am dus și lipsă. Am mărșăluit pe jos și am mers cu trenul, am vizitat biserici și teatre, am fost vesel pe ringuri de dans și curând am ajuns suspinând prin spitale. Am fost bine văzut de superiorii mei și respectat de camarazii mei, treceam drept educat în felul meu.

Dacă m-ar fi întrebat cineva despre religia mea, i-aș fi spus că sunt creștin. Dar puteți să credeți acest lucru? Despre creștinismul adevărat nu știam nici cel mai neînsemnat lucru. Toată religia mea consta în aceea că era rușine să furi și că ai datoria să fii supus superiorilor. Știam și eu că ar exista un Dumnezeu; dar la El nu mă gândeam și nici nu-L cunoșteam. Nici acum nu pot să pricep cum a fost posibil să fiu păzit de păcate grosolane și infracțiuni, de vreme ce am trăit absolut fără Dumnezeu în lume. Poate pentru că mi-am închipuit ceva în sensul acesta, că aș fi un om cumsecade și cinstit, despre care nimeni n-ar putea spune ceva rău?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE INTIMITATE (2)

“Au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat” ((Faptele Apostolilor 20:37)

     Afectivitatea emoțională este unul din cele mai semnificative daruri pe care îl poți face cuiva. Ea umple sufletul ambelor persoane. Înlătură singurătatea. Și da, chiar și în societatea noastră modernă, Biblia este un reper după care să ne ghidăm în ceea ce privește afectivitatea emoțională dintre oameni. Prezbiterii bisericii din Efes, dându-și seama că nu-l vor mai vedea niciodată pe Pavel, “au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat, căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care   le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa” (v. 37-38). Celebrul atlet Bill Russell spune: “Majoritatea oamenilor pot mai greu să iubească decât să găsească o persoană pe care s-o iubească.”

Așadar, ce poți face tu?

1) Înțelege care este sursa fricii tale. Ce te-a determinat să eviți dorința de a fi cunoscut?

2) Acceptă-te așa cum ești – fiecare trăsătură, fiecare defect – capodopera lui Dumnezeu; atunci nu te vei mai îngrijora că ești respins pentru că nu ești perfect.

3) Testează apele. Începe treptat, cu câțiva prieteni și începe să-ți împărtășești nevoile și ceea ce simți cu adevărat. Mărturisește-ți luptele și problemele cu; imaginea de sine, obiceiurile rele sau alte greutăți. În loc să pretinzi că ești ceva ce nu ești, cere ajutor. Bucură-te să fii autentic.

4) Fă-ți obiceiul de a spune “te iubesc” persoanelor importante din viața ta chiar dacă ți se pare ciudat. Nu te mai teme. “Te iubesc” nu se traduce prin “vreau să fiu sclavul tău” și nici “voi tolera orice și voi rămâne în relație cu tine.” Ci înseamnă “sunt dedicat relației noastre și cred că putem rezolva problema cu ajutorul lui Dumnezeu.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 14.118

Cartea Faptele Apostolilor nea arătat cât de greu lea fost creştinilor scoşi din iudaism să se elibereze de formele religiei lor. Şi astăzi, în creştinătate, sunt mulţi credincioşi care acordă o importanţă deosebită practicilor exterioare: să nu consume carne, să ţină sărbători … Să ne ferim săi criticăm! Eu nu am dreptul să mă îndoiesc că un creştin nu ar lucra „pentru Domnul“ (v. 6), că el nu Iar fi Domnului un slujitor responsabil. Întro manieră generală, înclinaţia de ai judeca pe alţii este întotdeauna dovada că îmi cunosc prost propria inimă. Pentru că, dacă pe de o parte simt cu adevărat scârbă faţă de mine, iar pe de altă parte sunt pătruns de sentimentul harului lui Dumnezeu care mă suportă, atunci orice duh de superioritate ar dispărea din gândirea mea. Cum aş mai putea să mă erijez în judecător, când ştiu că eu însumi trebuie să mă prezint în curând în faţa instanţei lui Dumnezeu (v. 10, chiar fiind deja îndreptăţit)? Şi nu numai că nu trebuie să judec motivaţia comportării unui frate, ci trebuie să veghez să nul scandalizez prin a mea. Sunt îndemnat să mă abţin de la ceea ce lar putea distruge (contrar zidirii) pe un alt credincios. Şi argumentul decisiv pentru aceasta îl am în v. 15: acest frate este „acela pentru care a murit Hristos“.


13 Noiembrie 2017

 
 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Nu vă încredeți în cuvinte ale minciunii, zicând: “Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!”.
Ieremia 7.4

Ieremia a primit de la Dumnezeu o misiune foarte dificilă, însă necesară. El trebuia să stea la intrarea templului și să predice pocăința către poporul Israel (versetele 1-3). Babilonienii se apropiau și judecata stătea să cadă asupra cetății. Ieremia, de asemenea, trebuia să-i atenționeze pe cei din popor să nu se încreadă în cuvinte mincinoase cu privire la templu. Conducătorii spuneau că Dumnezeu nu avea să distrugă cetatea în care se afla templul Său; prin urmare, mesajul lor către popor era ca acesta să se încreadă în templu, nu în Dumnezeul lui Ieremia.

Ieremia a apelat la ceea ce avusese deja loc în istoria lui Israel, pentru a arăta cât de greșită era ideea că prezența templului avea să-i cruțe de judecată. “Mergeți acum la locul Meu care era în Șilo, unde am făcut să locuiască Numele Meu la început, și vedeți ce i-am făcut, din cauza răutății poporului Meu Israel” (versetul 12). Dumnezeu distrusese Șilo în zilele lui Samuel, chiar dacă acolo se afla cortul în care Dumnezeu Își așezase Numele (1 Samuel 4.12-22). Israeliții, idolatri și corupți din punct de vedere moral, îndrăzniseră să folosească chivotul legământului ca pe un fel de talisman împotriva filistenilor, însă fără folos (1 Samuel 4.4,5; Psalmul 78.58-60).

La fel, în zilele lui Ieremia, ei se închinau împărătesei cerurilor și își jertfeau demonilor copiii (Ieremia 7.18,31), și totuși pretindeau protecție din partea lui Dumnezeu, fiindcă erau păzitori ai casei Sale! Chivotul nu-i salvase în trecut, iar templul nu avea să-i salveze acum. Se spune pe drept că cei care nu învață din evenimentele istoriei sunt condamnați să le repete. Ierusalimul avea să cadă sub judecată la fel cum căzuse Șilo. Cum stau lucrurile cu Adunarea astăzi? Dacă ne încredem în formele și în ritualurile creștine, crezând că astfel Dumnezeu va ignora starea noastră lumească și păcatele nejudecate, nu ne încredem oare și noi în cuvinte mincinoase?

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău …
Daniel 6.22

Ocrotirea divină

Necazul lui Daniel a dat prilej lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea și ocrotirea Sa. Dumnezeu Însuși a trimis pe îngerul Său, ca să-l ocrotească pe Daniel care și-a pus încrederea în Cel care poate totul. Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă, pe care a avut-o Daniel aflat într-o astfel de împrejurare, care din punct de vedere omenesc era fără scăpare? Ce realitate divină! Avem o lecție de mare importanță în arătarea ocrotirii lui Dumnezeu. În dumnezeieștile Sale învățături, Mântuitorul a spus ucenicilor: “V-am spus aceste lucruri, ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Domnul Isus, știind că Se află în apropierea plecării Sale de pe pământ, era preocupat și de faptul că îi va lăsa singuri pe ucenicii Săi, pe care îi așteptau ispite, lupte și dureri fără seamăn. Cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru au curs de pe buzele Sale ca un izvor nesecat al păcii, ce va curge din generație în generație și din veac în veac. Așa cum ucenicii au fost mângâiați de învățăturile Domnului, tot așa vom fi mângâiați și noi. Cu toate că astăzi nu suntem puși în fața unui cuptor aprins sau a unei gropi cu lei ca în vremea lui Daniel, totuși în diferitele încercări din viață să lăsăm ca ocrotirea Domnului să-și facă lucrarea în inimile noastre după ce L-am primit pe Învățătorul ceresc ca Mântuitor!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

DESPRE INTIMITATE (1)

“Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25)

     Adam și Eva nu aveau secrete unul față de altul. “Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” În calitatea lor de cuplu, Dumnezeu le-a zis că au putere să stăpânească pământul. Aici a intervenit Satan. Ce a atacat el? Intimitatea! “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” (Geneza 3:7). Cuvântul intimitate înseamnă “legătură strânsă, prietenie, cadru familial.” Când Adam și Eva au pierdut-o, ei au început să se ascundă de Dumnezeu – și unul de altul. Și de atunci ne tot ascundem unii de alții. Afectivitatea emoțională stă la temelia oricărei relații semnificative. Fără ea, relațiile ajung să fie superficiale și nu ne împlinesc. Ne este teamă să le arătăm celorlalți temerile, nevoile, nesiguranțele, secretele, speranțele, visele, părerile ciudate sau neputințele. Această teamă este înrădăcinată în singurătate, sau în teama de a fi neadecvat. “Poate ești dezamăgit de mine pentru că nu-ți pot împlini toate așteptările” – spui tu. Sau teama de a pierde controlul: “Acum că știi ce simt, poți folosi sentimentele mele pentru a mă controla.” Femeile se joacă de-a “greu de cucerit”, iar bărbații se joacă de-a “tipul dur” care nu are nevoie de nimeni. Care este răspunsul? Învățați să vă rugați împreună. Cele mai sincere clipe sunt înaintea lui Dumnezeu care știe deja totul despre noi. Când împărtășim astfel de clipe, barierele dispar, inimile se înmoaie și ne apropiem mai mult unul de celălalt.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 13:1-14

A fi supus autorităţilor înseamnă a fi supus lui Dumnezeu care lea rânduit – cu excepţia cazurilor când ceea ce cer acestea este în mod evident în contradicţie cu voia Domnului (comp. cu Fapte 4.19; 5.29). Creştinul care profită de securitatea şi de serviciile publice asigurate de Stat trebuie să se comporte ca un bun cetăţean, săşi plătească cu scrupulozitate impozitele (v. 7), să respecte legile şi regulamentele: poliţia, vama etc…

„Să nu datoraţi nimănui nimic“ (v. 8) este un îndemn pe care nu trebuie săl uităm, mai ales în această epocă în care se poartă creditele (când ele au devenit un obicei)! Datoriile pot fi o capcană din mai multe puncte de vedere: 1. Angajează un viitor care nu ne aparţine. 2. Ne leagă mai mult de oameni decât de Dumnezeu (Ieremia 17.7). 3. Sunt expresia unui spirit nerăbdător şi a voinţei proprii. Trebuie oare să achiziţionez ceva pentru care Domnul încă nu mia dat banii necesari? O singură datorie trebuie să ne lege: dragostea, care rezumă toate instrucţiunile acestui capitol: dragostea pentru Domnul (1 Petru 2.13), pentru fraţii noştri şi pentru toţi oamenii.

Ce motivaţie puternică pentru a trăi în credincioşie şi care ne înviorează inimile găsim în expresia: „vine dimineaţa“ (Isaia 21.12)! Cât timp durează noaptea morală a acestei lumi, credinciosul este invitat să îmbrace „armele luminii“ (v. 12; Efeseni 6.13…). Domnul vine!

 
 


 

Post Navigation

%d bloggers like this: