Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

2 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au străbătut Frigia și ținutul Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia; coborând spre Misia, încercau să meargă spre Bitinia, și nu i-a lăsat Duhul lui Isus; și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune: un bărbat din Macedonia, stând și rugându-l și spunând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.6-10


Domnul Isus le spusese ucenicilor să meargă în toată lumea și să predice evanghelia la orice făptură (Marcu 16.15). Câteva săptămâni mai târziu, El le-a spus că ei urmau să-I fie martori până la marginile pământului (Fapte 1.8). Atunci de ce Pavel și însoțitorii Lui au fost împiedicați de Duhul Sfânt să meargă în Bitinia cu mesajul mântuirii?

Duhul Sfânt care locuiește în noi dorește să ne călăuzească în umblarea și în lucrarea noastră. Galateni 5 și Romani 8 ne arată că trebuie să umblăm în Duhul și să fim călăuziți de Duhul. În cartea Fapte Îl vedem pe Duhul Sfânt călăuzindu-i pe slujitorii Domnului nu doar într-un fel general, ci și în cele mai mici detalii ale vieții și slujirii lor. El dorește și astăzi să ne călăuzească pas cu pas și Își găsește plăcerea în cei care ascultă de îndemnurile Lui.

Pavel și însoțitorii lui au călătorit mult, predicând evanghelia în acea regiune care acum formează teritoriul Turciei. Ei ar fi fost gata să străbată tot mai multe provincii, însă Duhul Sfânt avea alte planuri. Câțiva ani mai târziu, El l-a folosit pe Pavel în lucrare trei ani în Efes, cu mult rod, în timp ce l-a folosit pe Petru să scrie celor credincioși din Bitinia și din alte provincii.

În timp ce se aflau la Troa, într-o noapte Domnul i-a lui Pavel o viziune cu un om care îl ruga să vină în Macedonia. Pavel și cei care-l însoțeau au luat această viziune ca pe o călăuzire din partea Domnului și au plecat îndată într-acolo.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă … și se duce după cea pierdută?

Luca 15.4



„Dumnezeu vă caută”

Într-un oraș din vestul Franței trăia un ofițer care ducea o viață destrăbălată. Într-o zi, pe cerul vieții sale au apărut nori negri. Soția lui a murit subit. Ofițerul a încercat să-și ascundă durerea, dar nu a reușit. Într-o zi a auzit cuvintele: „Dumnezeu vă caută”. Când a întors capul, era unul dintre slujitorii săi. În loc să se bucure, ofițerul i-a zis slujitorului: „Tu ești angajat să îngrijești de cai, nu să-mi fii duhovnic”. — „Dumnezeu vă caută”, a repetat slujitorul cu aceeași voce calmă.

Ofițerul, nemulțumit de cele auzite, l-a concediat pe slujitorul său fidel și s-a aruncat din nou în plăcerile acestei lumi, ca să uite de necazuri. Dar urmele suferinței sufletești nu puteau fi îndepărtate prin plăcerile oferite de lume… Într-o zi s-a întâlnit cu un evanghelist și, stând de vorbă cu el, acesta i-a spus: „Dumnezeu vă caută”. De data aceasta, ofițerul a fost zguduit în suflet de acele cuvinte. A plecat acasă, l-a chemat pe fostul său slujitor și, împreună cu el, I-a cerut iertare Stăpânului ceresc care l-a căutat așa de mult. Prin credința în Hristos, pacea a intrat în inima lui și totul a devenit nou.

Tot astfel, în inima oricărei persoane care Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos, totul va deveni nou.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII O PERSOANĂ „DE SUS”! – Fundația SEER

„El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)

Pentru a deveni o persoană „de sus”, trebuie să faci următoarele:

1) Dezvoltă-ți concepția despre Dumnezeu. Cum? Citind Cuvântul Său și ajungând să-l cunoști mai bine. Fii ca acel băiețel de la școala duminicală al cărui învățător l-a întrebat ce desenează. El a răspuns: „Pe Dumnezeu!” Învățătorul a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Încrezător, el a răspuns: „Vor ști după ce termin desenul!” Cum arată Dumnezeul tău? Este iubitor sau critic? Distant sau disponibil? Limitat sau puternic? Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El, așa că alocă timp acestui concept ca să ajungi să-L cunoști.

2) Recunoaște limitările lui Satan. Diavolul este cel mai vechi ratat din lume, fost angajat al cerului, care a fost dat afară din cauza aroganței, și care este orientat spre distrugere. Și singura putere pe care o are asupra ta este puterea pe care i-o dai tu, dacă accepți să fii „în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Tu ai putere asupra lui Satan – folosește-o.

3) Încearcă să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. El te vede nu așa cum ești, ci așa cum vei fi. Dacă ai fost condiționat de experiențele trecute să te vezi ca fiind lipsit de valoare, începând de acum îți poți schimba imaginea de sine; crede ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Când ai părerea Lui, ce altceva mai contează? (citește Ieremia 29:11; Isaia 43:1-3; Efeseni 2:6) Pe măsură ce lucrezi în aceste trei direcții și domenii, în fiecare zi, vei deveni o persoană „de sus” într-o lume căzută.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:15-25


Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

1 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne, pentru Tine este la fel de ușor să ajuți, fie că este multă putere, fie că nu este nicio putere. Ajută-ne, Doamne Dumnezeul nostru, pentru că pe Tine ne sprijinim.

2 Cronici 14.11


Împăratul Asa (1)

Împăratul Asa a domnit patruzeci și unu de ani peste Iuda. El a început bine, însă a sfârșit rău. A început prin a se sprijini cu încredere pe Dumnezeu, însă, la sfârșitul vieții, a eșuat în a căuta ajutor de la El. În anii de început ai domniei sale, Asa a distrus idolii din țară și a făcut fortificații de apărare (2 Cronici 14.2-8). Când zidim și întărim lucrarea lui Dumnezeu, vrăjmașul ne va ataca. Exact așa i s-a întâmplat lui Asa. Etiopienii au atacat Iuda cu o armată atât de numeroasă, încât nu exista nicio posibilitate de biruință (versetul 9). Însă Asa nu s-a bizuit pe puterea omenească, ci a strigat la Dumnezeu: „Pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi” (versetul 11). Rezultatul a fost o biruință minunată asupra vrăjmașului (versetele 12-15).

După această victorie, Asa a fost îndemnat de profet să-L caute pe Domnul, căci „este o răsplătire pentru lucrul vostru” (capitolul 15.1-8). Asa a răspuns pozitiv la cuvintele profetului, L-a căutat pe Dumnezeu și a continuat să inițieze reforme (versetele 9-19). Acesta a fost un început foarte promițător pentru Asa. Importanța bizuirii pe Dumnezeu, a căutării Lui și a refuzului de a ne încrede într-un „braț de carne” sunt lecții importante pe care le putem învăța din istoria lui Asa. De fapt, chiar în această privință avea să falimenteze Asa și la fel ni se întâmple deseori și nouă.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine!

Psalmul 31.21



Minunat!

Ne-am gândit noi vreodată la lucrările minunate ale creației lui Dumnezeu? Natura se trezește la viață în fiecare primăvară! Nu este fascinant? David a cugetat odinioară la modul cum l-a plăsmuit Dumnezeu în pântecele mamei lui. El și-a deschis gura pentru a-L glorifica pe Dumnezeu: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Am descoperit noi armonia și echilibrul Cuvântului lui Dumnezeu? Mesajele biblice zugrăvesc o imagine minunată a Persoanei centrale: Domnul Isus Hristos! Merită cu adevărat să-L descoperim în Biblie pe Domnul nostru și slava Sa! Atunci vom putea rosti împreună cu psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea sufletul meu le păzește” (Psalmul 119.129).

În impasul în care se găsește această lume există Unul care poate să dea întotdeauna un sfat bun: Dumnezeul nostru. El vrea să ne arate calea și să ne dea lumină pentru orice decizie. „Minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui” (Isaia 28.29).

Dacă ne gândim la lucrurile minunate pe care Dumnezeu ni le dăruiește în harul Său sau pe care ne permite să le descoperim, ajungem la concluzia că, pentru Domnul, niciun lucru nu este prea minunat, chiar dacă noi, oamenii, nu putem înțelege prea mult.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA UNUI TATĂ – Fundația SEER

„Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)


Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:1-14


În timp ce David se găseşte la Gat într-o poziţie duală şi periculoasă, Saul se găseşte într-o situaţie şi mai dificilă. În faţa filistenilor, care s-au strâns pentru un nou război, inima îi tremură foarte tare, pentru că nu mai are pe ce să se sprijine. După ce-L abandonase pe Domnul, el este acum cel abandonat. Saul I se adresează Domnului pe toate căile. Trudă în zadar: Dumnezeu rămâne surd! Iată o ilustrare solemnă a textului de la Proverbe 1.24-28! Dar să ne aducem aminte că cel credincios nu poate să se aştepte să afle voia Domnului cât timp conştiinţa i se găseşte într-o stare rea.

Şi astăzi anumite persoane pretind că pot chema spiritele celor morţi, dar diavolul le foloseşte ca să rătăcească sărmanele suflete superstiţioase. Acestea se regăsesc astfel pe ele însele într-o comunicare nu cu cei morţi, ci, de fapt, cu demonii.

Copii ai lui Dumnezeu, nu fiţi nici măcar curioşi faţă de  aceste lucruri! Ele sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 18.10-12; Levitic 19.31). Saul cunoştea lucrul acesta; în zile mai bune veghease la îndepărtarea lor din Israel (v. 3). Om inconstant, carnal, iată-l totuşi cum, în confuzia lui, a recurs la această vrăjitoare din En-Dor.

31 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.

Ioan 15.1


Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste” (1 Tesaloniceni 4.4).

Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Psalmul 27.10



Domnul l-a primit

Stephen, un mic african, avea doar 7 ani când mama lui l-a părăsit. El a ajuns pe stradă, iar foamea și-o astâmpăra din containerele de gunoi ale albilor; de dormit, ațipea sub un pod. La vârsta de 14 ani s-a alăturat unei bande violente. Mai târziu a ajuns într-o organizație marxistă al cărei deziderat era să elibereze țara. Misiunea era să provoace neliniște în rândul populației din orașul natal.

Însă la marginea orașului său natal a avut loc o evanghelizare într-un cort. Înarmat cu bombe alimentate cu benzină, Stephen, acum ajuns la vârsta de 19 ani, s-a strecurat printre cei adunați să asculte Cuvântul. La început, cineva a mărturisit cum s-a întors la Isus. Aceasta l-a impresionat mult pe Stephen, așa că a ascultat mai departe. A auzit despre păcat, despre influența acestuia, de pildă cum îndeamnă la violență, precum și despre consecințele veșnice ale păcatului. Stephen era consternat – i se părea că predicatorul îi vorbește numai lui. De unde cunoștea acesta viața sa?

Apoi Stephen a auzit despre harul lui Dumnezeu care salvează. Până la urmă a uitat pentru ce venise la cort. S-a dus la predicator și i-a povestit întreaga lui viață. Acesta i-a citit promisiunea lui Dumnezeu, cuprinsă în versetul de astăzi.

Stephen își cunoștea păcatele și le-a mărturisit. Inima lui a fost inundată de dragostea lui Dumnezeu. Pentru prima dată în viață a îngenuncheat pentru a se ruga lui Dumnezeu. El a simțit că Dumnezeu îl iubește și că îl așteaptă. Stephen a primit siguranța de neclintit că Dumnezeu l-a iertat și că l-a primit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CU HOTĂRÂRE ȘI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, VEI CÂȘTIGA – Fundația SEER

„Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

 În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs.

Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!”

Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39).

Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 27:1-12


O primă vizită a lui David în Gat la Achiş avusese ca rezultat completa sa confuzie (21.10-15). Acum, în ciuda acelui fapt, se întoarce acolo pentru că-i este teamă de Saul. Nu-l mai recunoaştem pe cel care, în capitolul precedent, coborâse fără teamă chiar în mijlocul taberei adverse, ca să ia suliţa de la căpătâiul lui Saul. Şi încă mai greu ne este să-l recunoaştem pe învingătorul lui Goliat în acest om care se duce să caute refugiu la filisteni. Vai, nu se întâmplă oare adesea să nu mai putem fi recunoscuţi ca nişte urmaşi ai lui Isus? Cu ajutorul Lui, probabil că am câştigat unele victorii. Asemenea lui David, ne-am arătat încrederea în Dumnezeu, fermitatea în mărturia pentru El înaintea oamenilor. În noi s-au putut vedea atunci caractere ale harului. Apoi, de la o clipă la alta, n-a mai rămas nimic. Ne găsim de partea lumii, aliaţi cu vrăjmaşii Domnului.

În adevăr, la Gat, David a uitat cum l-a înfrânt pe Goliat. Dragi prieteni, să nu uităm crucea niciodată! Ca o barieră, ea ne separă de lumea care L-a crucificat pe Isus (citiţi Galateni 6.14).

30 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin: și întreg duhul vostru și sufletul și trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 5.23


Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și onoare” (1 Tesaloniceni 4.4).

Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele.

Ioan 5.28,29



Există o înviere!

Existența omului nu încetează odată cu moartea. În timp ce corpul este pus în mormânt și putrezește, duhul și sufletul nu putrezesc. Întrebarea este dacă noi murim în păcatele noastre sau dacă murim ca unii care au crezut în timpul vieții lor în Mântuitorul Isus Hristos.

Versetele de astăzi ne spun că Fiul lui Dumnezeu îi va învia odată pe toți oamenii. Ceea ce nouă ni se pare imposibil, puterea Sa divină o va face. Toți cei morți vor auzi glasul Său și vor învia. Trupurile lor se vor uni cu duhul și cu sufletul lor.

Învierea este deci un fapt bazat pe Biblie. Și acum întrebarea: Pentru ce vom învia? Cuvântul lui Dumnezeu face deosebire între învierea pentru viață și învierea pentru judecată:

Cel care pleacă din această lume având credință în Domnul Isus va învia pentru viață și pentru slava veșnică. El va primi un trup nemuritor și va fi pentru totdeauna cu Domnul. Îl va vedea pe Răscumpărătorul său și se va bucura de El veșnic.

Cine moare în necredință și în păcatele lui va învia pentru judecată și pentru pedeapsă veșnică. El va trebui să apară în fața Judecătorului divin. Deoarece numele său nu este scris în Cartea Vieții, el va sfârși în iad, unde va suferi veșnic.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRATA SMERENIE – Fundația SEER

„Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie:

1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu.

2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6).

Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu.

De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 26:13-25


Probabil că este dificil pentru noi să înţelegem caracterul lui Saul. Cum se pot împăca aceste regrete, aceste promisiuni şi aceste manifestări de afecţiune cu implacabilitatea reînnoită cu care-l urmăreşte pe David ca să-l nimicească? Nu trebuie să confundăm niciodată credinţa cu sentimentalismul. Acesta din urmă este în stare să verse lacrimi din abundenţă, să repete fără o convingere adevărată: „am păcătuit“ (15.30; 26.21) şi săşi ia cele mai solemne angajamente. Dar conştiinţa nu este atinsă, iar dovada stă în faptul că fructele nu durează. Saul este un om superficial, plin de emoţii, dar lipsit de puterea de a-şi pune în aplicare hotărârile bune, pentru că nu are credinţă.

Câtă demnitate păstrează David, în pofida umilinţei lui! Cu toate că este hărţuit ca „o potârniche în munţi”, toate lucrurile arată că el este stăpânul situaţiei. El îl mustră pe Abner şi, cu fermitate, îi pune lui Saul întrebări pătrunzătoare, la care acesta nu poate da nici un răspuns (v. 18).

Astfel, inimile ne sunt din nou îndreptate spre Acela care, după ce a fost umilit, batjocorit şi respins, „va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus”. Şi se adaugă: „înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura”- Is 52.13-15.

29 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

Isaia 53.10


Această minunată prezentare a plăcerii lui Dumnezeu în Hristos dă pe față starea cumplită a omului aflat sub puterea păcatului, a lui Satan și a morții. Omul natural dorește să fie lăsat să meargă pe calea lui, să-și facă propria voie și să-și împlinească poftele. În mod natural, omul preferă plăcerile păcatului în locul plăcerii lui Dumnezeu. Lumina prezenței lui Hristos n-a făcut altceva decât să dovedească faptul că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Astfel, pe măsură ce-L contemplăm pe Hristos în toată perfecțiunea Sa morală – în sfințenia, în dragostea, în harul, în bunătatea, în răbdarea, în smerenia și în blândețea Sa – orice trăsătură a minunatului Său caracter, orice cuvânt care a ieșit de pe buzele Lui, orice faptă și orice pas al drumului Său desăvârșit ne conving că noi suntem exact contrariul Său.

Cum este deci posibil ca plăcerea lui Dumnezeu să fie asigurată prin a avea un popor care să fie ca Hristos, din punct de vedere moral, apt pentru a fi cu Hristos în glorie? Nu există decât un răspuns la această întrebare importantă. Plăcerea lui Dumnezeu cu privire la om poate fi asigurată doar prin moartea Celui care este în întregime plăcerea Sa. Prin urmare, de îndată ce marea jertfă a fost împlinită, plăcerea Domnului a început să prospere. Înainte ca Dumnezeu să poată să-Și obțină – dintr-o lume de păcătoși – un popor asemenea lui Hristos, pentru plăcerea Sa, cerințele sfințeniei lui Dumnezeu trebuiau să fie împlinite și păcatele noastre trebuiau să fie înlăturate. Această lucrare măreață a fost împlinită atunci când sufletul Său a fost făcut o jertfă pentru păcat. El S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru a satisface sfințenia lui Dumnezeu; iar în ce ne privește pe noi, cei credincioși, este scris că El a fost dat pentru nelegiuirile noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4.25).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

Evrei 10.12



Jertfa pentru păcate

În jertfa de la cruce a Mântuitorului s-a arătat dragostea deplină în mijlocul răutății totale, iar aceasta într-un mod nemaiîntâlnit nicicând nicăieri, nici în trecut, nici în viitor. În timpul vieții pământești a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, cerurile s-au deschis deasupra Lui, Tatăl mărturisind perfecțiunea pe care o găsea în Fiul și care nu se mai găsea în nimeni altul.

În lumina acestor adevăruri înțelegem cât de mare este răul dintr-o inimă care se împotrivește unei asemenea bunătăți. Venind în fața Mântuitorului, ne vedem cât suntem de răi. Dar, la cruce, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre atunci când ele erau asupra Mântuitorului, iar lucrul acesta s-a petrecut atunci când Isus Hristos, prin Sine Însuși, a făcut curățirea păcatelor noastre. Domnul Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor. A fost făcut păcat pentru noi; a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn și, ca urmare, a trebuit să bea paharul înspăimântător al mâniei lui Dumnezeu. Dar toate acestea au trecut, iar acum Îl vedem așezat la dreapta lui Dumnezeu. În moartea Mântuitorului, Dumnezeu a fost glorificat pe deplin în toate privințele și, în același timp, a fost rezolvată întreaga problemă a salvării omului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI FOST TRATAT RĂU? – Fundația SEER

„Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?”

Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți!

Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.”

Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.”

Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23).

Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 26:1-12


Generozitatea lui David din cap. 24 păruse în final să atingă inima lui Saul. Dar, vai, nu există la el nici o dovadă de pocăinţă adevărată! Denunţarea laşă a zifiţilor, care încearcă să se facă bine văzuţi de Saul, îl trimite pe răutăciosul împărat prin ţară, împotriva celui care într-o zi îi va lua locul. Psalmul 54, scris cu această ocazie, ne lasă să înţelegem cât de dureros a fost pentru David acest act josnic al zifiţilor. El imploră ajutorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor cruzi care caută să-i ia viaţa; ei nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor (Psalmul 54.3), însă David Îl cheamă şi, ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu Îşi protejează unsul şi-i oferă o nouă ocazie de a-şi arăta curăţia intenţiilor faţă de Saul. O expediţie nocturnă pune în mâinile lui David suliţa cu care, în două împrejurări, împăratul ucigaş încercase să-l omoare. Un singur cuvânt ar fi fost suficient: … Abişai îl aştepta. Însă şi de această dată îndurarea îi opreşte braţul.

Oare nu tocmai astfel a acţionat şi Modelul nostru desăvârşit? (vezi ca expl. Luca 9.54). Isus a pus în practică ceea ce-i învăţase mai înainte pe ucenici: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc … Fiţi deci îndurători … nu judecaţi … nu condamnaţi” (Luca 6.27, 36, 37). Să punem şi noi în practică cu atât mai mult aceste cuvinte ale Domnului Isus!

28 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi.

Exod 14.13


„Stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului.” Cât de dificil este să ne focalizăm gândurile asupra Domnului, atunci când suntem ocupați cu tot felul de lucruri care țin de viața aceasta! Poporul Israel nu era în mișcare, ci își făcuse tabăra lângă mare. Totuși chiar în acest moment Moise a trebuit să le spună: „Stați pe loc!”. De ce? Deși erau staționați, inimile lor erau tulburate și agitate precum marea înaintea căreia se aflau.

Având marea înainte, munții la dreapta și la stânga, iar în spate carele armatei Egiptului, ei s-au gândit că ar fi fost mai bine să fi rămas în Egipt (o imagine a lumii), în mijlocul robiei și al muncilor grele, decât să moară în pustie. Nu era mai bine să moară în pustie, separați de lume pentru Hristos, decât să slujească lumii aflate sub influența lui Satan?

Să remarcăm însă că Dumnezeu nu dorește să slujim lumii sau să murim în pustie. Trebuie să învățăm să stăm pe loc, așa încât să ne putem concentra privirea asupra Dumnezeului nostru măreț și atotputernic. Vin în viața noastră momente când trebuie să realizăm cât de neputincioși suntem în a controla împrejurările în care ne aflăm. Ele sunt însă îngăduite de Dumnezeu, la fel cum El îl condusese pe Israel să-și așeze tabăra în chiar acel lor. Când suntem acolo unde El vrea să fim, Dumnezeu ne spune să stăm pe loc, ca să putem astfel vedea mai bine planul Lui și să putem să ne ridicăm privirea deasupra lucrurilor acestei lumi pline de agitație și de tulburare.

„Stați pe loc!” Dumnezeu dorește să fim calmi, astfel încât să putem contempla mai bine felul cum El lucrează salvarea noastră, o salvare pe care doar El o poate face.

P. E. Hall

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri înalte, mai presus de ceea ce se potrivește.

Romani 12.3



Modestia lui Newton

Se spune despre savantul Isaac Newton că era un om de o modestie exemplară și că întotdeauna căuta binele semenilor săi. Aproape toți banii îi împărțea cu cei aflați în nevoie. Savantul a învățat o astfel de atitudine de la Exemplul desăvârșit, Mântuitorul. Preocupările lui Newton nu erau doar în domeniul științelor exacte. Pe el îl pasiona studiul Bibliei, în mod deosebit cărțile profetice Daniel și Apocalipsa. Dând expresie acestor preocupări, a scris spre sfârșitul vieții o lucrare în care comentează profețiile din aceste două cărți biblice, vizavi de profețiile lui Moise.

Deși a fost numit cel mai mare geniu al umanității, Newton recunoștea că toate veneau de la Dumnezeu și că el era un fir de praf care abia dacă încerca să înțeleagă măreția Universului. „Eu nu știu cum mă va judeca lumea„, spunea el, „dar părerea mea despre mine este că sunt ca un copil care se joacă pe malul mării, culegând aici o piatră mai vărgată, acolo o scoică mai strălucitoare decât altele, pe când oceanul adevărului se întinde nemărginit în față„.

În fața acestui exemplu și al altora, cum să nu fim provocați să cugetăm la viața noastră și să nu ne mai înălțăm pe locul care nu ni se cuvine, ci să avem simțiri cumpătate despre noi înșine! Dacă nu puteți avea ce ați sperat, nu vă încrucișați brațele cu deznădejde și nu îngăduiți ca energia vieții voastre să se risipească fără folos! Ridicați-vă și ajutați și pe alții să ducă la bun sfârșit ce au început!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU „ÎNȚELEPCIUNEA DE SUS” – Fundația SEER

„Înţelepciunea care vine de sus este… pașnică…” (Iacov 3:17)

Există o categorie de oameni cărora pare că le merge bine (și chiar prosperă!) trăind o viață conflictuală. Mereu se iau de ceilalți, se ceartă, au doar opinii contrare și se simt tare bine când se mai iscă vreo neînțelegere! Se ceartă doar de dragul de a se certa, și nu pentru că ar avea o convingere fermă în chestiune. Sar imediat la harță și își consumă energia ducând lupta altcuiva, chiar dacă ei nu au nimic de câștigat. Acești oameni par plini de încredere, dar iau decizii greșite, așa că ceilalți învață să-i ignore și nu-i prea iau în serios. Ei trebuie să „câștige tot timpul” pentru a se simți bine cu propria lor persoană. Când vine vorba de relațiile tale cu alții, ai nevoie de „înțelepciune de sus.” Când ai dobândit-o, nu-i vei mai pune pe ceilalți la zid doar ca să arăți cât ești de puternic sau de deștept. Adevărata încredere în sine, inclusiv încrederea în abilitatea de a lua hotărâri bune, vine din interior!

„Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18).

Când acționezi conform acestor principii biblice, vei ști dacă o luptă este demnă sau nu de atenția ta. Prin urmare, vei lua hotărâri mai bune cu privire la viața ta, precum și la relațiile tale.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:32-44


În timp ce Nabal petrece ca un împărat (după ce-l respinsese şi-l insultase pe adevăratul împărat), Dumnezeu Însuşi îl loveşte. Nu pierdem nimic dacă-L lăsăm pe Dumnezeu
să acţioneze pentru noi.

Abigail, femeie a credinţei, se distinge prin bunul ei simţ, prin agerimea ei (se grăbeşte: v. 18, 23, 42), prin umilinţa ei, prin devotamentul ei. „Când Domnul … te va pune conducător, … adu-ţi aminte de roaba ta“, îi ceruse ea (v. 30, 31; compară cu rugămintea tâlharului din Luca 23.42).

Abigail primeşte un răspuns care-i întrece toate aşteptările: David o face acum soţia lui. Şi, fără nici un regret, ea îşi părăseşte averile pământeşti pentru a împărtăşi în peşteri şi în deşerturi soarta împăratului respins. Căsătorită anterior cu un neghiob, ea devine însoţitoarea fericită a „omului iubit“: acum, în suferinţele lui, dar după aceea, în împărăţia lui! Ce frumoasă imagine a Adunării, Mireasa lui Hristos, care împărtăşeşte poziţia Domnului ei, astăzi necunoscută şi respinsă de lume, cum este şi El Însuşi, mâine
ca să împărăţească cu El în glorie! „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună“, ni se aminteşte în 2 Tim. 2.12 (vezi şi Rom.8.17).

27 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută! … Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem! … Să ne veselim; pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.

Luca 15.6,9,23,24


În cele trei parabole din Luca 15 vedem lucrarea Trinității. În parabola oii pierdute vedem lucrarea Fiului; în cea a monedei pierdute avem lucrarea Duhului Sfânt; în parabola fiului risipitor vedem dragostea Tatălui, care Îl primește acasă pe cel rătăcit.

Cel care caută oaia pierdută este Mântuitorul, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Minunata Sa călătorie a început din înălțimile strălucirii cerești și a sfârșit la crucea Golgotei. Păstorul a găsit oaia pierdută și a dus-o acasă, bucurându-Se de rodul suferințelor Sale. Prin măreața Sa putere, orice suflet mântuit va fi păzit până la sfârșit. Nimeni nu poate smulge din mâna Sa nici măcar pe cel mai slab mielușel al Lui. El îi va aduce pe toți cei ai Săi în siguranță în casa Tatălui.

Lucrarea atentă și perseverentă a Duhului Sfânt este prezentată în parabola bănuțului pierdut. Aici, o femeie este cea care acționează, sugerând astfel Adunarea lui Dumnezeu, care, prin intermediul celor care o compun, ca instrumente ale Duhului, caută să câștige sufletele celor pierduți. Spre deosebire de oaie, care s-a rătăcit pe munte, bănuțul de argint a fost pierdut în casă. Marea masă a creștinătății este asemănată cu o „casă mare” (2 Timotei 2.20), în care sunt vase de preț și de ocară. Sufletele pierdute se găsesc deopotrivă și în taverne și în locuri de închinare. Oaia pierdută este o imagine a celor dintâi, în timp ce bănuțul pierdut este o imagine a celor din urmă.

Apoi, în parabola fiului risipitor, vedem harul care îl primește în binecuvântare pe păcătosul care se pocăiește. Aceasta este partea Tatălui în minunatul plan de mântuire. Păscutul porcilor i-a oferit fiului risipitor timp de meditație, iar gândurile lui au fost îndreptate către casa tatălui și către belșugul de acolo. Inima Tatălui nostru își găsește bucuria eternă în ceea ce dragostea Lui a lucrat pentru noi în har.

W. W. Fereday

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avram a locuit în țara Canaan, iar Lot a locuit în cetățile din câmpie și și-a întins corturile până la Sodoma.

Geneza 13.12



Ispita Sodomei

Se pare că Lot nu plănuise de la început să se așeze în Sodoma. Dar nu se întâmplă așa deseori și cu noi? La început nu intenționăm să ne prindem la un jug nepotrivit cu unii oameni, dar apoi facem câțiva pași în lumea lor și vedem după aceea că suntem legați cu ei. Probabil că această hotărâre cu urmări grave își avea rădăcinile în influența soției lui Lot. Mai târziu, în ciuda poruncii îngerilor, ea s-a uitat înapoi spre cetatea blestemată și a devenit un stâlp de sare. Ea își lăsase inima acolo. Nu a crezut că Dumnezeu va distruge cetatea. Necredința ei a atras după sine neascultarea; aproape salvată, ea a căzut sub judecata lui Dumnezeu.

Un bărbat căsătorit poate fi influențat pe tăcute de soția lui ori să slujească idolilor, începând cu bogățiile, ori invers, să se îndrepte, în credință, spre o moștenire după voia lui Dumnezeu. Și tot la fel se poate spune despre o femeie căsătorită.

Indiferent cum au stat lucrurile, Lot a purtat înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea sa. Tot așa este și cu fiecare persoană care se lasă prinsă în mreaja necredinței, fie chiar și sub presiunea celor ai săi. În acea câmpie a Iordanului a izbucnit dintr-odată războiul. Diavolul este mereu în acțiune, pentru a provoca, între oamenii pe care îi ține în robia sa groaznică, mândrie, invidie și ambiții rele. Lot a fost luat prizonier, „pentru că locuia în Sodoma”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„TATA M-A PRINS!” – Fundația SEER

„Nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28)

 Într-o după-amiază fierbinte, în Florida, un băiețel care înota în lacul din spatele casei nu a văzut aligatorul care îl urmărea. Tatăl său, care se ocupa cu grădinăritul, l-a văzut și i-a strigat fiului său să se întoarcă. Prea târziu! Când băiatul a ajuns la tatăl său, aligatorul l-a prins pe băiat. Într-o luptă incredibilă, tatăl a apucat brațele fiului său în timp ce aligatorul i-a înhățat picioarele. Aligatorul era hotărât, dar tatăl era prea înflăcărat ca să renunțe. Un fermier care trecea pe acolo cu mașina a auzit țipetele, a sărit din camion și a împușcat reptila. În mod surprinzător băiatul a supraviețuit și după câteva săptămâni de stat în spital, a fost intervievat de un ziarist. Băiatul i-a arătat reporterului teribilele cicatrici de pe picioare, iar apoi, cu mândrie vădită a adăugat: „Am cicatrici și pe brațe pentru că tata m-a prins și nu a vrut să-mi dea drumul!”

Domnul Isus a zis: „În veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Nu că dușmanul nu va încerca… El te va face să crezi că ești atât de departe de Dumnezeu, încât nu mai e cale de întoarcere spre casă. El va încerca să te atace prin descurajare și învinovățire. Te va ispiti să te îndepărtezi de Dumnezeu. Poate vei face chiar alegeri greșite, care îți vor cauza cicatrici spirituale și emoționale… dar când Îi aparții lui Dumnezeu, numai al Lui ești! Nimeni și nimic nu te poate îndepărta sau despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:38). Nicio consecință nu te poate fura din mâna Tatălui tău. „Tatăl tău te-a prins!”

Fie ca aceste cuvinte puternice, care inspiră siguranță, să-ți dea pacea, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:18-31


 „Îmi întorc rău pentru bine“, va putea spune David în Psalmul 35.12. Este tocmai ceea ce făcea Nabal. Saul făcuse deja aceasta, cum el însuşi a înţeles în capitolul precedent: „Tu eşti mai drept decât mine; pentru că tu miai întors bine, iar eu ţi-am întors
rău“ (24.17). De data aceasta însă, David nu întoarce un bine. Într-o izbucnire de mânie, căpetenia ofensată şi-a încins spada pentru răzbunare. Acum David nu se mai aseamănă Modelului perfect care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine în mâinile Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23).

În casa lui Nabal, înţelepciunea şi prostia locuiau alături. Prostia s-a arătat prin gura necredinciosului Nabal (al cărui nume înseamnă nebun şi pe care l-am comparat deja cu nebunul din Luca 12). Acum înţelepciunea intervine la rândul ei prin credinţa Abigailei, o femeie înţeleaptă (v. 3). Cu daruri, ea vine să-l întâlnească pe cel pe care-l recunoaşte ca fiind unsul Domnului. Cade cu faţa la pământ, îşi mărturiseşte nevrednicia şi preamăreşte gloriile prezente şi viitoare pe care credinţa ei le discerne în împăratul după inima lui Dumnezeu. Vedem cum prostia şi necredinţa merg mână în mână, la fel cum adevărata înţelepciune este nedespărţită de credinţă.

26 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Profetul Isaia a venit la împăratul Ezechia și i-a zis: … „Ce au văzut în casa ta?”.

2 Împărați 20.14,15


Aceasta a fost o întrebare foarte personală, iar Isaia a putut să i-o adreseze împăratului doar fiindcă era un profet trimis de Dumnezeu. Bineînțeles, Dumnezeu cunoaște cu exactitate ceea ce este în casele noastre și ce se întâmplă acolo. El pune această întrebare nu pentru a Se informa, căci El cunoaște toate lucrurile, ci pentru a ne trezi conștiința.

În mod evident, Ezechia era mândru de ceea ce avea în casă, așa că le-a arătat vizitatorilor din Babilon tot ceea ce avea acolo. Apoi Domnul i-a spus că, într-o zi viitoare, toate acele lucruri aveau să fie duse în Babilon și că nimic n-avea să fie lăsat în urmă (versetul 17). Domnul Isus Însuși ne spune: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strică, și unde hoții nu sparg, nici nu fură. Pentru că unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6.19-21).

Ceea ce este în casele noastre reflectă adesea ceea ce este în inimile noastre. Un iubitor de artă va avea în casă picturi frumoase; un iubitor de muzică va avea instrumente muzicale; iar un iubitor al Cuvântului lui Dumnezeu va avea și el în casă o dovadă acestui lucru: o Biblie răscitită. Să ne aducem aminte de cuvintele din Deuteronom 6: „Aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta. Și să le întipărești în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le legi ca semn pe mâna ta și să-ți fie ca fruntare între ochii tăi. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale” (versetele 6-9).

Iată o întrebare la care cu toții trebuie să dăm un răspuns: Ce văd oamenii în casa mea? Sau, și mai important: Ce vede Dumnezeu în casa mea? Arată casa mea ca o casă creștină? Ceea ce se întâmplă în ea aduce glorie lui Dumnezeu? Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul Isus, cu atât ceilalți Îl vor vedea și Îl vor auzi mai bine în casa noastră.

A. M. Behnam

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7



„Noua religie”

La o stațiune misionară a venit odată o fată. Ea dorea să rămână acolo pentru a învăța „noua religie”. Fata era foarte murdară și neîngrijită. Soția misionarului i-a spus: „Dacă vrei să rămâi aici, trebuie mai întâi să te speli”. Fata a replicat speriată: „Nu m-am spălat niciodată în viața mea. Dacă aceasta este condiția, atunci plec”. Și a plecat. A doua zi dimineața a venit din nou, dar soția misionarului i-a amintit condiția. „Mai întâi trebuie să te speli!” Aceasta s-a repetat zi de zi. În a paisprezecea zi, soției misionarului i-a venit o idee. A așezat la intrare o oglindă mare. Când fata a venit, s-a auzit un țipăt, apoi aceasta a năvălit în cameră. „Doamnă, doamnă, a venit spre mine o fată sălbatică! Oh, dacă este aici, în casă, mi-e frică!” Deoarece nu văzuse niciodată o oglindă, i s-a dovedit că își privise propriul chip. După ce a înțeles acest lucru, le-a fost ușor să o convingă să se spele. Apoi a rămas la stațiunea misionară, unde a aflat salvarea dată de Mântuitorul.

În țara noastră creștină, unii oameni se tem să citească Biblia. Se tem să privească în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Se tem să descopere imaginea care nu corespunde propriilor concepții. Există chiar o părere greșită care îi învață pe oameni să nu citească Biblia. Autorul acestei învățături greșite este vrăjmașul cel vechi, diavolul, care dorește ca oamenii să moară în păcatele lor. Dar, dacă oamenii se vor privi în paginile Bibliei, vor descoperi cât de necesar este să fie salvați de Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI SCĂPA ȘI DIN ACEASTĂ ÎNCERCARE – Fundația SEER

„Furtuna era aşa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” (Faptele Apostolilor 27:20)

Există clipe în viața noastră când Dumnezeu pare a fi departe. Ne rugăm, dar ne simțim abandonați, la mila împrejurărilor, fricoși și neajutorați. Apostolul Pavel nu a făcut excepție. El a tânjit să aibă ocazia de a predica la Roma, și se afla pe drum spre această cetate… când o furtună a lovit corabia, aruncându-i pe toți în disperare. Pavel a prevestit pierderea corabiei, a echipajului, a încărcăturii, și a propriei sale vieți (vers. 10). Avertizarea sa a fost trecută cu vederea de căpitan, de cârmaci și de sutașul care era responsabil pentru el. Prin urmare, apostolul Pavel și ceilalți 275 de pasageri au ajuns într-o criză care le periclita viața și el nu putea face nimic în această privință. Resemnați, el și tovarășii săi recunosc că „pierdusem orice nădejde de scăpare.” După paisprezece zile pe mare, fără soare sau stele care să-i ghideze și când furtuna era mai năpraznică, Dumnezeu a trimis un înger la Pavel: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (vers. 24). Le era frig, erau uzi și flămânzi – când corabia lor a ajuns în sfârșit pe o insulă din sudul Italiei.

Fiecare circumstanță indica spre o tragedie și spre spulberarea visului lui Pavel de a predica la Roma. Cu toate acestea, când a răsărit soarele pe insula Malta în următoarea dimineață, a devenit clar că Dumnezeu îi condusese prin furtună exact spre destinația pe care o avea în plan pentru ei. Iar Pavel a ajuns să proclame Cuvântul lui Dumnezeu înaintea lui Cezar la Roma. Așa că, simte-te încurajat: vei trece și tu cu bine peste încercarea ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:1-17


Samuel moare şi, odată cu el, încetează şi rugăciunile pe care le înalţă cu credincioşie lui Dumnezeu în favoarea poporului (12.23). Moise şi Samuel sunt două exemple sublime de mijlocitori (Ieremia 15.1). Totdeauna este un fapt solemn când Dumnezeu ia la Sine pe un om al rugăciunii, bărbat sau femeie, când o voce este curmată… probabil după ce s-a rugat mult pentru noi. Dar mijlocirea Domnului nu va înceta, „El
trăind pururea ca să mijloceasc㓠pentru noi (Evrei 7.25).

David, adevăratul împărat, salvatorul lui Israel, se găseşte în mijlocul poporului lui asemenea unui păstor credincios. El a vegheat asupra turmelor bogatului Nabal cu aceeaşi grijă cu care veghease odinioară asupra celor proprii. Acum îşi trimite tinerii însoţitori la casa omului acestuia cu un mesaj de pace (v. 6; vezi şi Luca 10.5). Dar Nabal nu-l cunoaşte pe David şi-l tratează cu dispreţ (v. 10). Nabal este ca acei farisei care au spus despre Isus: „Pe Acesta nu-L ştim de unde este“ (Ioan 9.29). Nabal îl respinge pe adevăratul împărat şi pe mesagerii lui. Şi faptul acesta confirmă declaraţia pe care Domnul a făcut-o ucenicilor Săi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă  respinge“ (Luca 10.16).

În plus, asemeni bogatului „nebun“ din Luca 12.16-20, Nabal îşi atribuie tot ceea ce Dumnezeu i-a pus în mâini: „pâinea mea“, „apa mea“, „carnea mea“ etc (v.11).

25 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, preaiubiții mei, după cum întotdeauna ați ascultat, nu numai ca în prezența mea, ci cu mult mai mult acum, în absența mea, lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră. Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.

Filipeni 2.12,13


„Lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră.” Aceste cuvinte sunt greșit înțelese de mulți creștini. Unii spun că cei credincioși trebuie să lucreze pentru mântuirea lor. Aceasta este o pervertire grosolană a acestui îndemn. Orice credincios adevărat are mântuirea, care i-a fost dăruită prin har, și nu este nevoie să lucreze pentru ea.

Alții spun că cei care sunt mântuiți trebuie să lucreze pentru a rămâne mântuiți, și anume că trebuie să lucreze cu frică și cutremur. Ei încearcă să ne spună că, dacă un credincios nu continuă să lucreze mântuirea sa, dacă falimentează și păcătuiește, atunci va cădea din har și își va pierde mântuirea. O astfel de învățătură este de asemenea lipsită de orice suport biblic. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață despre siguranța eternă a tuturor celor care au primit viața veșnică, darul lui Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru. Astfel, acest îndemn nu vrea să spună că trebuie să lucrăm pentru a ne păstra mântuirea, ci că mântuirea pe care o avem în Hristos trebuie să-și aibă efectele în noi.

Mântuirea trebuie manifestată în mod practic în viața și în umblarea noastră, prin glorificarea lui Hristos. Cu frică și cutremur trebuie să o lucrăm, după modelul binecuvântat al lui Hristos. Nu este vorba de frica de a nu cumva fi pierduți, ci de frica de a nu eșua în a umbla în adevărată umilință și smerenie. Aceasta va fi întotdeauna cea mai mare grijă a credinciosului care umblă prin Duhul, însă el poate conta pe Dumnezeu, care lucrează în el și care îi garantează astfel succesul. Apostolul, care fusese o mângâiere, un ajutor și o binecuvântare atât de mare pentru filipeni, acum era absent din mijlocul lor. Acest lucru însă trebuia să-i facă să realizeze cu atât mai mult puterea divină care îi purta spre o binecuvântare deplină.

A. C. Gaebelein

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.

Psalmul 51.4



Pocăința

Această rugăciune a lui David ne arată deslușit ce este adevărata pocăință. El detestă nu doar nedreptatea sa dezgustătoare, ci recunoaște că a păcătuit față de Dumnezeu. Devine conștient de cât de rele sunt păcatele săvârșite de el (adulterul și omorul) în ochii lui Dumnezeu. Nu dă vina pe alții și nu face apel la circumstanțe atenuante. Dimpotrivă! Își recunoaște păcatele și le condamnă fără menajamente în fața lui Dumnezeu.

Orice om trebuie să ajungă la acest punct, dacă vrea să fie eliberat de vina sa. Nu este suficient să regreți fapta rea, spunând: „Ah, dacă nu aș fi făcut!”. Este necesar să accepți punctul de vedere al lui Dumnezeu față de păcatele înfăptuite și să le condamni având etalonul Cuvântului Său. Acest lucru este mai mult decât căință; este durerea și rușinea că L-am dezonorat pe Dumnezeu prin greșelile noastre și prin faptul că am atras astfel mânia Sa asupra noastră.

Cine a ajuns la acest punct nu trebuie să se descurajeze, „căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință spre mântuire” (2 Corinteni 7.10). Dumnezeu este gata să arate har oricui își recunoaște păcatele și să-l salveze de judecata viitoare. El ne acceptă când recunoaștem sincer greșeala și ne iartă. Atunci vom putea experimenta ceea ce a spus David: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!” (Psalmul 32.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CA DUMNEZEU SĂ LE DESCHIDĂ INIMA – Fundația SEER

„…Era o femeie… şi asculta. Domnul i-a deschis inima…” (Faptele Apostolilor 16:14)

Unii dintre noi cred că oamenii de succes sunt greu de câștigat pentru Hristos, pentru că nu au aceleași nevoi ca ceilalți. Dar ei au aceleași nevoi! Toți oamenii au un gol înlăuntrul lor, pe care numai Dumnezeu îl poate umple, și El dorește să te folosească pe tine pentru aceasta! Gândește-te la istoria Lidiei: „Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură… asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.” (Faptele Apostolilor 16:14-15). Lidia nu numai că și-a deschis inima și a răspuns la Evanghelie, ci și-a deschis și casa pentru ca și alții să vină și s-o audă.

În multe cazuri este mai ușor să-i evanghelizezi pe cei bogați. De ce? Pentru că ei știu că pentru a avea succes trebuie să fii deschis la idei și concepte noi. Și ei înțeleg că, pentru a te bucura de un succes continuu, trebuie să fii deschis la schimbare. Nu lăsa ca faptul că cineva nu face parte din clasa ta socială să te împiedice să-i spui despre Domnul Isus. Să remarcăm ce se spune despre Lidia: „…asculta. Domnul i-a deschis inima…” E datoria ta să le spui, așa cum este treaba lui Dumnezeu să le deschidă inima!

Așadar, seamănă sămânța Cuvântului Său în viețile lor, când ai ocazia, și fii convins că „Domnul secerișului” va face restul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 24:1-22


David şi însoţitorii lui şi-au găsit refugiu în alte peşteri: locurile întărite din En-Ghedi. Evrei 11.38 ne relatează despre aceşti oameni ai credinţei, „de care lumea nu era vrednică, rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Apoi îl vedem pe Saul suflând încă ameninţare şi ucidere“ (asemenea unui alt Saul, cel din Fapte 9.1) şi care, în timp ce-l urmăreşte pe David, intră din întâmplare în peştera în care acesta se ascunsese. Tinerii lui David văd aici imediat mâna lui Dumnezeu: „Domnul îţi oferă ocazia să termini cu vrăjmaşul tău şi să-ţi iei locul pe tron”. Însă David nu va face aşa. El îl onorează pe „unsul Domnului“, în pofida răutăţii acestuia (1 Petru 2.17). De asemenea, pune în practică îndemnul din Romani 12.19: „nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor“. Vorbind despre această experienţă, David va spune: „… l-am eliberat pe cel care mă asuprea fără temei” (Ps.7.4). Nobleţea şi bunătatea lui ne amintesc de Isus, care nu S-a răzbunat pe vrăjmaşii Săi, ci, din contră, S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i (Luca 23.34).

Încurcat (vezi Ps. 35.4), aparent umilit, Saul trebuie să recunoască drepturile lui David la domnie în Israel.

24 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru ce se agită națiunile și cugetă popoarele deșertăciune? Împărații pământului se ridică și conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său: „Să Le rupem legăturile și să aruncăm departe de noi funiile Lor!”.

Psalmul 2.1-3


Psalmul 2 este citat în Noul Testament în Fapte 4.25,26, însă cu o diferență interesantă. În Psalmul 2 citim: „Pentru ce se agită națiunile și cugetă popoarele deșertăciune?”, însă în Fapte 4 citim: „Pentru ce s-au dezlănțuit națiunile și s-au gândit popoarele la cele deșarte?”. David, scriitorul inspirat al acestui psalm, a exprimat ceea ce vedea în timpul vieții sale: respingerea lui Iahve. În Fapte 4 îi vedem pe ucenicii care fuseseră martori la evenimentele care avuseseră loc înaintea ochilor lor, atunci când preoții de seamă și bătrânii iudeilor, împreună cu conducătorii dintre națiuni, ținuseră sfat și Îl răstigniseră pe Unsul Domnului. Ucenicii au interpretat Psalmul 2 ca împlinire a acelor lucruri care fuseseră vestite mai dinainte și care avuseseră loc în zilele lor.

Ucenicii deveniseră urmași neînfricați ai lui Mesia cel disprețuit. Când au fost arestați și li s-a poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus, Petru și Ioan au răspuns: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; pentru că noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit” (Fapte 4.19,20). Ei s-au rugat ca Domnul să le dea îndrăzneală pentru a continua să predice Cuvântul cu credincioșie.

Astăzi noi trăim în aceeași perioadă în care au trăit și acești ucenici, cu mulți ani în urmă. Ei s-au aflat la începutul perioadei prezente de timp, în care Hristos este absent de pe pământ, iar noi ne aflăm la sfârșitul ei. Însă aceeași responsabilitate ca a ucenicilor o avem și noi acum, anume de a vesti Cuvântul cu credincioșie, în timp ce așteptăm ca Domnul să ne ia în cer. După aceea, Psalmul 2 își va avea împlinirea profetică cu privire la starea națiunilor în zilele din urmă. Hristos va veni pentru a-Și întemeia Împărăția, iar noi vom veni împreună cu El.

J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus.

Romani 7.25; 8.1



Punctul de cotitură (2)

Situația lui Harold se agrava de la o zi la alta. Într-o noapte s-a hotărât să-și pună capăt zilelor. Înainte să apese pe trăgaci, s-a gândit că ar fi mai bine să-I explice lui Dumnezeu de ce dorea să facă acest gest. Gândul acesta a fost un punct de cotitură în viața lui. Harold a mărturisit că era un om ratat, un bețiv iremediabil, și și-a cerut iertare. În noaptea aceea, Isus Hristos a venit în viața lui. Dumnezeu a fost prezent acolo, alungând simțământul de goliciune și punând în loc bucuria mântuirii. Harold L-a căutat pe Dumnezeu în rugăciune și a citit Cuvântul Său în fiecare zi. Dumnezeu l-a vindecat pe Harold din punct de vedere fizic, mental, emoțional și spiritual.

Treptat, lucrurile au început să se schimbe în viața lui. Schimbările nu s-au produs peste noapte, dar el a perseverat. Atmosfera din familie a început să se învioreze. Imaginea în fața celorlalți s-a îndreptat. Harold Hughes a devenit un distins senator al Statelor Unite și guvernator al statului Iowa. El a primit ulterior multe distincții, însă cel mai important eveniment din viața lui a fost acela când s-a predat cu totul Domnului Isus.

Mântuitorul ne invită pe toți să venim la El cu toate provocările vieții noastre. În atotputernicia Sa, El poate să rezolve cazul nostru. Vino chiar acum la Mântuitorul Isus Hristos, cu această mare provocare cu care te confrunți, și lasă-L pe El să ți-o rezolve!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA – Fundația SEER

 „A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

Într-o zi, Domnul Isus S-a întâlnit cu o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. După cinci căsnicii eșuate, încrederea ei în bărbați era inexistentă – iar stima de sine era sub zero! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical.

Când vorbim despre împărtășirea credinței, învățăm trei lecții importante din istoria acestei femei:

1) Domnul Isus vede ce e mai bun în toți oamenii. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi…” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate. Trecuse prin cinci divorțuri și era subiectul de bârfă al întregului oraș, pentru că trăia cu un alt bărbat. Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Domnul Isus i S-a prezentat ca Mesia. De ce nu a făcut lucrul acesta când i-a ales pe ucenici? Sau când a făcut prima minune? Sau când a stat de vorbă cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară prin prisma trecutului sau a familiei din care provenim, ci după potențialul pe care îl avem.

2) Domnul Isus ne schimbă, apoi ne folosește pentru a-i schimba pe alții. Această femeia a fost prima persoană care a răspândit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Dintr-o viață zdrobită, Dumnezeu ne poate ridica și folosi pentru a-i restaura pe alții.

3) Domnul Isus nu are nevoie de tine ca să Se explice, ci doar ca să Se prezinte. El vorbește pentru Sine. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42).

Așadar, astăzi, spune și tu altora despre credința ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 23:14-29


Orb şi împietrit, Saul a îndrăznit să spună despre David în v. 7: „Dumnezeu l-a dat în mâna mea“. Dar v. 14, nu fără ironie, restabileşte adevărul: „Dumnezeu nu la dat în
mâna lui
“ (compară cu Ps. 37.32, 33). Totuşi „omul iubit“, împăratul „după inima lui Dumnezeu“, trebuie să cunoască amărăciunea şi nedreptatea în poziţia sa de la periferia societăţii. Trebuie să treacă prin experienţa întregii răutăţi omeneşti îndreptate contra lui: ură, gelozie, nerecunoştinţă şi chiar trădare. Nu ne duc zifiţii aceştia cu gândul la Iuda vânzându-L pe Domnul? Da, Isus, Împăratul respins, a cunoscut chiar mai mult decât David această revărsare de răutate împotriva Sa, aceast㠄aşa mare împotrivire faţă de Sine“ de la păcătoşi (Evrei 12.3). Inima Lui, infinit de sensibilă, a suferit această situaţie în modul cel mai profund posibil.

Ce a experimentat David după aceasta putem înţelege din anumiţi psalmi compuşi în deşertul lui Iuda (Ps. 54; 63 …). Vizita lui Ionatan îl încurajează şi îi poartă gândurile înainte, spre viitor. Însă prietenul credincios lui însuşi „a plecat acasă la el“ (vezi şi Ioan 7.53), în timp ce David, tip al Unuia mai mare decât sine, îşi continuă calea lepădării împreună cu aceia care au părăsit totul pentru a-l urma.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: