Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

25 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge și îi va pune să stea la masă și, apropiindu-se, le va sluji.

Luca 12.37


Domnul nu ne-a spus când va veni, însă ne-a declarat de multe ori, în termenii cei mai siguri, că va veni. Chiar în Vechiul Testament, El a promis mereu și mereu că Mesia al lui Israel va veni. Prima fază a acestei minunate veniri a avut deja loc, fiindcă El a venit ca prunc, născut din fecioară, în Betleem.

Mai mult, Isaia a profețit: „El era disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit” (Isaia 53.3). Această profeție s-a împlinit, așa cum știm. Vedem de asemenea că și moartea și lucrarea Sa de substituire pentru cei păcătoși sunt afirmate clar în același capitol: „El a fost șters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit” (versetul 8). Lucru încă și mai minunat este că învierea Lui dintre cei morți este clar prezentată în versetul 11: „Va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut”.

Toate acestea au fost împlinite în mod minunat la prima venire a Domnului Isus. De vreme ce așa au stat lucrurile, nu ne putem îndoi de adevărul cuvintelor Sale cu privire la cea de-a doua Sa venire. Însă El nu va mai suferi niciodată agonia cumplită a crucii. Lucrarea Lui a fost perfectă și El va veni din nou pentru a-i lua la Sine pe sfinții Săi răscumpărați. Iar după ce va face acest lucru, înainte de a veni pentru a domni în măreție, va lua din nou caracterul uimitor de Slujitor, Se va încinge și îi va sluji pe cei pe care i-a răscumpărat prin sângele Său prețios. Ce har minunat!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te mândri cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi.

Proverbe 27.1


Ziua de mâine nu ne aparține

La noi venea deseori în vizită un om bătrân. Într-o zi, mama l-a întrebat câți ani are. Când a auzit ce vârstă înaintată are, i-a spus:

— Cât de necesar este să ne gândim la sfârșitul zilelor noastre!

— Ah, a replicat bătrânul domn, am timp! Mi-am propus să mai trăiesc șapte ani.

Dar în următoarea duminică a avut loc înmormântarea lui. Dumnezeu nu i-a mai acordat răgaz șapte ani, ci șapte zile.

De când durează răgazul de har pentru dumneavoastră? Dumnezeu ne atenționează mereu că astăzi este ziua mântuirii, nu mâine. Există un singur timp în care ne putem întoarce la Dumnezeu: acum, astăzi! „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

Dumnezeu nu a lăsat la alegerea noastră prin cine să fim mântuiți. Există un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, un singur Nume sub cer prin care putem fi mântuiți, un singur Salvator: Isus Hristos. „Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6).

Odată ce omul moare, soarta lui este pecetluită și nimeni și nimic nu mai poate schimba ceva. De aceea este foarte important ca astăzi să venim la Dumnezeu, acum să ne punem întrebarea unde ne vom petrece veșnicia.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.1-15 · Ioan 17.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„SOAPTELE TRECUTULUI” – Fundația S.E.E.R. România

„Ca noi sa fi neprihanirea Lui Dumnezeu in El.” (1 Corinteni 5:21)


 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 22:1-12

La porunca Domnului, Ieremia este tot aşa de gata să meargă la palatul imperial, cum a fost şi când a trebuit să se ducă la umila locuinţă a olarului. Misiunea sa este şi de data aceasta dificilă, pentru că este vorba de a-l preveni şi de a-l îndemna personal pe însuşi împăratul lui Iuda. A da mărturie în faţa unui superior este un exerciţiu frecvent întâlnit în practica credinciosului tânăr: dacă se va sprijini pe Domnul, va fi întotdeauna întărit şi binecuvântat când va face aceasta (citiţi şi Fapte 26.22).

Dumnezeu i-a promis odinioară lui David că urmaşii săi nu vor fi lipsiţi „de un bărbat pe tronul lui Israel” (1 Împăraţi 2.4) cât timp vor lua aminte la calea lor şi vor umbla înaintea Lui în adevăr şi cu toată inima. Vai, nici Şalum (sau Ioahaz, vezi 2 Împăraţi 23.31,32), nici fraţii acestuia, Ioiachim şi Zedechia, nici Conia (Ioiachin) nu au îndeplinit această condiţie! Astfel ei vor fi cei din urmă patru regi din dinastia lui David, înainte de risipirea poporului. În aceste capitole, 21 şi 22, fiecare dintre ei este condamnat nominal pentru propriile fapte. Niciunul nu va putea spune că suportă consecinţele păcatelor predecesorilor săi (comp. cu cap. 31.29), după cum tot niciunul nu va putea spune că nu a fost avertizat, deoarece slujba profetului s-a prelungit sub domniile tuturor acestora (cap. 21.7; 22.11,18,24).

24 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui.

Romani 3.24,25


Cum a fost obținută răscumpărarea? Bineînțeles că se putea întâmpla doar pe o cale care să satisfacă pe deplin cerințele sfințeniei și ale dreptății lui Dumnezeu. Această cale fusese arătată, prin imagini, încă din vremea vechiului legământ. O dată pe an, în marea Zi a ispășirii, marele preot intra în Locul Preasfânt, pentru a stropi cu sângele jertfei capacul de aur care acoperea chivotul legământului, făcând astfel ispășire înaintea lui Dumnezeu. Sângele se găsea de acum între heruvimi, păzitorii sfinți care vegheau asupra împlinirii căilor drepte ale guvernării lui Dumnezeu, și legea încălcată, care stătea scrisă pe cele două table de piatră, în chivot, gravată de neșters cu degetul lui Dumnezeu. Astfel, sângele lua locul păcatelor, schimbând pe o temelie dreaptă scaunul judecății într-un tron de har. Doar sângele unei jertfe recunoscute și primite de Dumnezeu putea face așa ceva.

Astăzi imaginea s-a împlinit. Dumnezeu L-a rânduit pe Hristos Isus „ca scaun al îndurării, prin credința în sângele Lui” (versetul 25). Sângele prețios al Fiului Său este adus înaintea lui Dumnezeu și acolo a fost stropit înaintea lui Dumnezeu în întreaga Sa valoare. Hristos este atât Mare Preot, care a intrat în sanctuar cu sângele Său, cât și tron de har, ridicat de Dumnezeu. Sângele Său a adus o ispășire desăvârșită. Cel care se așază la adăpostul acestui sânge poate păși ca îndreptățit pe terenul răscumpărării. Dumnezeu nu va mai aminti păcatele lui, iar aceasta nu doar pe baza harului Său, ci „pentru arătarea dreptății Sale, datorită trecerii [cu vederea] peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduința lui Dumnezeu, spre arătarea dreptății Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept și să îl îndreptățească pe acela care este din credința în Isus” (versetele 25 și 26).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări! Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela mă preamărește.

Psalmul 50.15,23


Cu încredere, a pus ceaunul la foc (2)

Spunând aceasta, fata a pus coșul jos și s-a furișat din bucătărie. Petru a îngenuncheat în fața coșului plin și l-a despachetat. Imediat și-a revărsat inima plină de mulțumire înaintea Domnului care îl ajutase. În timp scurt, doi oameni fericiți ședeau în camera bolnavei și beau cafea. În coș nu se afla doar un sfert de kilogram de cafea boabe, ci și pâine, zahăr, ouă, carne și multe alte alimente.

Atunci a trecut pe acolo un prieten bun. El a văzut masa îmbelșugată a oamenilor săraci și a rămas mirat.

— Vino!, a strigat Petru și l-a împins spre masa plină. Dumnezeu este dragoste! Eu L-am rugat pentru câteva boabe de cafea și El mi-a dat toate acestea. Nu sunt un om fericit în sărăcia mea?

Pentru omul secolului al XXI-lea, o astfel de întâmplare pare că este imposibil de repetat în zilele noastre. Însă adevărul este că viața oamenilor este un mozaic de experiențe și de transformări lăuntrice. Unele se întâmplă fără durere, dar altele ne trec prin „cuptorul” încercărilor. Răspunsul biblic la suferință, la încercări și la nevoi este singura soluție adevărată și eliberatoare. Ea se deosebește de toate gândurile omenești. Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile și gândurile în Isus Hristos. Ce har că până și temerile noastre sunt folosite de Dumnezeu ca mijloc de a ne umple de pacea Sa minunată, atunci când suntem gata să le aducem înaintea Lui cu încrederea că El va lucra pentru binele nostru! Pe omul care se încrede în Dumnezeu, valurile grele ale încercărilor vieții nu îl îneacă, ci îl fac să vadă izbăvirea Domnului. Acel om știe din experiență că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei desăvârșite.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.15-25 · Ioan 16.25-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„COMPETIȚIA MARTIRILOR” – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Galateni 5:26)


Te rog să fii atent la următoarele cuvinte și vezi dacă par valabile și pentru tine: „Ai impresia că tu ai avut o zi grea? Eu am avut treizeci de clienți până la prânz!” Este foarte ușor să te lași absorbit de „competiția martirilor”, în care problemele tale sunt mai grave decât ale tuturor. Și dacă nu ești atent, ea se poate strecura și în familia ta. Alicia Howe scria: „La sfârșitul zilei, când frustrările de la serviciu sunt proaspete și sarcinile domestice apar amenințătoare, decorul este pregătit. Soții care au nevoie disperată unul de celălalt pentru a-și recunoaște eforturile, se luptă acum pentru titlul de cea mai harnică persoană. Avem o nevoie fundamentală de recunoaștere din partea partenerului de viață și dacă n-o avem, inventăm strategii pentru a o obține.” Problema este că atunci când ne comparăm între noi, facem rău relației. Așadar, având lucrul acesta în minte, iată ce ai de făcut:

1) Fii atent la așteptările nerostite! Când soțul sau soția ta își exprimă frustrarea, nu contrazice, afișându-ți superioritatea. Ascultă și încurajează! Domnul Isus a zis: „cine are urechi de auzit, să audă.” (Marcu 4:9). Nevoia soțului sau soției tale este aceea de a avea siguranța că poate rezolva problema!

2) Exprimă-ți des aprecierea. Imaginează-ți că soțul sau soția ta poartă un afiș pe care scrie: „Apreciază-mă!” Faptul că societatea este înclinată să atribuie roluri specifice pentru bărbați și femei, nu-ți dă dreptul să-ți desconsideri soțul sau soția!

3) Susține eforturile soțului sau soției tale, și dă-i o mână de ajutor. Nu fi critic pentru felul în care celălalt împăturește rufele sau greblează gazonul. Când procedezi așa, îți garantez că a doua oară nu va mai încerca s-o facă!

Deci:

a) Respectați-vă munca unul altuia;

b) Recunoaște că deși meseriile voastre sunt diferite, ambele pot fi dificile;

c) Fii suficient de sensibil ca să ajuți când nu e „treaba ta” sau „rândul tău”!

d) Nu mai exprima văicăreli de tipul „sunt obosit”… Ele se opun productivității, și probabil că amândoi v-ați săturat să le auziți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 21:1-14

Profeţiile lui Ieremia nu ne sunt consemnate în ordinea în care au fost ele rostite. Cea de faţă ne poartă în vremea celui din urmă împărat al lui Iuda. Atacat de temutul său vecin, Nebucadneţar, împăratul Zedechia trimite doi soli la profet, pentru a-l ruga să-L consulte pe Domnul: era cel mai bun lucru pe care, de fapt, îl putea face. În realitate însă, el şi poporul căutau eliberarea fără ca mai întâi să se pocăiască: trândăveau prin ignorarea acestei condiţii, peste care, de altfel, nu se putea trece, din moment ce Dumnezeu nu o dădea pe una fără cealaltă (eliberarea fără pocăinţă).

După toate câte anunţase Ieremia în capitolele precedente, o asemenea cerere era aproape o neruşinare şi de aceea Domnul este nevoit să le răspundă cu toată asprimea. Nu numai împăratul Babilonului va lupta împotriva lui Iuda, ci Însuşi Domnul: va lovi cu o ciumă mare oamenii şi animalele, precum odinioară turmele Egiptului (Exod 9.1-7). Totuşi, pe lângă acest drum al morţii, încă rămânea pentru acest popor un drum al vieţii … care însă cerea în mod obligatoriu recunoaşterea păcatelor şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu. Acest drum este încă deschis: ne-am angajat fiecare dintre noi pe el?

23 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, pe când călătorea, a fost că s-a apropiat de Damasc și deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă persecuți?”.

Fapte 9.3,4


Chemările duble din Scriptură (8) – Saul din Tars

Petru și ceilalți apostoli fuseseră cu Domnul Isus din timpul lui Ioan Botezătorul. Ei au putut da mărturie despre învierea Lui, fiindcă se întâlniseră cu El de multe ori în timpul celor patruzeci de zile care au urmat. Saul însă, care mai târziu a devenit apostol, L-a întâlnit pe Domnul pentru prima dată după ce Acesta Se înălțase la cer. Aceasta înseamnă că el a putut da mărturie și despre învierea Lui, însă după ce L-a văzut mai întâi în glorie, nu pe pământ (1 Corinteni 9.1).

Chemându-l pe nume de două ori, Marele Preot din cer Și-a afirmat autoritatea asupra omului care venea cu scrisori din partea marelui preot de la Ierusalim (Evrei 8.1; Fapte 9.1,2). Saul îi persecuta pe cei care erau iubiți de Domnul, pe cei pentru care El murise și pentru care acum trăia. Atingându-se de ei, Saul se atingea de Domnul, fiindcă ei formau trupul Său, alcătuit astfel prin Duhul Sfânt venit din cer, la Cincizecime (1 Corinteni 12.13).

Hristos și Adunarea Sa sunt una. Expresia „de ce prigonești?” arată realitatea acestui lucru. Cât de remarcabil este deci că Domnul l-a urmărit atât de îndeaproape pe acel persecutor! Însă El urmărea să facă din el un slujitor al Adunării, care să îngrijească de ea plătind un mare preț (Fapte 9.16; Coloseni 1.24,25). Harul s-a înmulțit nespus de mult față de cel dintâi dintre păcătoși (1 Timotei 1.12-15).

Lumina care a strălucit în acea zi, când L-a întâlnit pe Domnul pe drumul Damascului, a strălucit tot mai tare în sufletul lui Pavel, odată cu trecerea timpului (vedeți Fapte 22.6,7; 26.13-15). În principiu, lucrarea harului în el este adevărată pentru noi toți, fiindcă Pavel este un model pentru cei credincioși. Cum am putea răspunde la aceasta, decât folosind cuvintele lui? „Împăratului veacurilor, nepieritorului, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie onoare și glorie în vecii vecilor! Amin” (1 Timotei 1.17).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci ale Mele sunt toate fiarele pădurii, toate animalele de pe o mie de dealuri. Eu cunosc toate păsările de pe munți …

Psalmul 50.10,11


Cu încredere, a pus ceaunul la foc (1)

Petru stătea pe banca de sub fereastra dormitorului și cojea araci. Soția lui bolnavă l-a strigat să îi facă puțină cafea. Dar în casă nu mai era nicio boabă de cafea și niciun ban. Petru era om harnic, dar facturile pentru medic și pentru medicamente au înghițit mulți bani, iar câștigul lui mic de pe urma roților de lemn (căci era rotar) nu era suficient. Astfel ajunseseră foarte săraci.

— Petru, nu mai avem boabe de cafea? a strigat din nou soția lui.

— Fii liniștită, Eliza, fac imediat cafeaua, a răspuns el și a mers în mica bucătărie. Cutia de cafea era goală de mult timp. La fel de gol era și portmoneul lui Petru. El nu dorea să se împrumute de la vecini. Petru se încredea în Mântuitorul și în Cuvântul Lui. De dimineață citise tocmai Psalmul 50 și și-a adus aminte acum de versetul citit. Cămările lui Dumnezeu nu erau goale; El hrănea zilnic vitele pe mii de dealuri – cu cât mai mult pe fiii oamenilor! Nu va putea El să procure o cană de cafea pentru soția lui?! Petru s-a îndreptat în rugăciune spre Domnul lui și a crezut că El îl va ajuta.

— Ah, Petru, s-a tânguit iarăși din dormitor soția, când îmi aduci cafeaua?

— Imediat, imediat, Eliza, fii liniștită! Acum văd de foc, a răspuns omul bătrân și a pus un ceaun plin cu apă pe sobă. Apoi a pus ceștile pe masă. Tocmai când apa fierbea, cineva a bătut la ușă. Era o fată cu un coș greu. Ea a intrat în bucătărie și a spus:

— Domnule Petru, Rodica vă trimite acest coș. A dorit să facă o bucurie cuiva și s-a gândit la soția dumneavoastră bolnavă.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.1-14 · Ioan 16.12-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE OAMENI ÎN STARE SĂ ÎNVEȚE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” (Exodul 18:23)


În cartea Exodul citim (spicuiesc din 18:13-23): „Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu nu este bine; te istoveşti singur… lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur… Alege din tot poporul oameni destoinici… Ei să judece poporul întotdeauna… În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine… și vei putea face faţă lucrurilor.” Administratorul unei biserici cu o rată mare de creștere a spus: „Ca om care pun accentul pe performanță și pe a le face oamenilor pe plac, știu cum trebuie să se fi simțit Moise. Creșterea rapidă și campusurile de multiplicare m-au pus în situația în care încercam să conduc și să gestionez totul. În acest proces, m-am epuizat și am ajuns frustrat. Ceea ce făceam nu era sănătos nici pentru echipa noastră, nici pentru biserică. În săptămânile care au urmat, am reorganizat membrii din conducere, am împuternicit liderii cu mai multă autoritate și am dezvoltat o rețea de pregătire și dezvoltare la toate nivelurile. În calitate de lideri, noi trebuie să ne împotrivim ispitei de a fi eroi și de a face totul singuri. Reevaluarea structurii de conducere cel puțin o dată pe an are o importanță critică. Să fii lider într-o lucrare este greu, dar există modalități prin care poți să-i implici pe alții și să împarți responsabilitatea!” Este nevoie de rugăciune, de smerenie și de răbdare pentru a crește și a implica oamenii potriviți. Dar dacă faci lucrurile în felul acesta, vei avea tăria de a duce la îndeplinire tot ce îți poruncește Dumnezeu, iar oamenii din jurul tău vor înflori la rândul lor. Așadar, toată lumea are de câștigat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 20:1-18

Spunând lumii adevărul despre starea ei, aceasta ne expune imediat urii acesteia. Profetul a făcut această experienţă dură. Complotul pe care l-am văzut că se urzea împotriva lui în cap. 11.19 şi 18.18 îşi atinge de data aceasta scopul. Ieremia este lovit şi torturat prin „îngrijirile” lui Paşhur. Cine era omul acesta? Unul dintre preoţii de vază (v. 1) şi, în plus, unul dintre acei profeţi ai minciunii (v. 6; cap. 14.14) care, spre deosebire de Ieremia, se bucura de întreaga favoare a poporului. La rândul său, acest om trebuie să audă împotriva lui o profeţie a adevărului.

Ieremia trage încă un semnal de alarmă cu privire la îndemnul din Iacov 5.10. El este o imagine a Domnului Isus: a vestit adevărul singur, urât şi lovit din cauza acestuia (şi încă de către unul dintre preoţi); a devenit obiect al ocărilor şi al dispreţului; în el, Cuvântul Dumnezeului său a fost ca un foc aprins” (v. 9). Cu toate acestea, deşi a fost împins de dragostea pe care o purta şi pentru Domnul şi pentru poporul său, Ieremia rămâne departe de Modelul desăvârşit. El dă glas amărăciunii şi, precum Iov (Iov 3), îşi blestemă ziua naşterii. În el nu se întrevede harul faţă de vrăjmaşii săi…

Cititorule, permite-mi o întrebare: Ai fost tu în mod real înfrânt de Domnul? A fost El mai tare decât tine? (v. 7; comp. cu Filipeni 3.12).

22 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Aducându-mi aminte de credința sinceră care este în tine, care a locuit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt convins că și în tine.

2 Timotei 1.5


Pavel și Timotei (2) – Aducerea-aminte de credința lui neprefăcută

Lacrimile lui Timotei l-au făcut pe Pavel să-și aducă aminte de asemenea de credința neprefăcută a acestuia. Această credință avea, ca să zicem așa, o istorie în familia lui. Pavel recunoscuse această credință în mama lui Timotei și în bunica lui. Bineînțeles, credința nu este un lucru pe care să-l lăsăm moștenire copiilor noștri. Orice generație trebuie să-L cunoască pe Domnul în mod individual și să ducă o viață de credință practică, sinceră și personală. Însă dacă cei mici pot vedea în părinții și în bunicii lor o astfel de credință autentică și o încredere reală în Dumnezeu, acest lucru îi poate conduce la Domnul. Credința trăită care produce credință reală în generația tânără este semn prețios al harului lui Dumnezeu.

Ce minunat este ca fiii și fiicele noastre să spună: «Credința pe care am văzut-o în părinții mei este ceva ce doresc să am și eu»! Pavel își amintea deopotrivă de lacrimile lui Timotei și de credința lui neprefăcută. O constituție firavă și o credință neprefăcută nu se exclud una pe cealaltă. De fapt, tocmai această credință și încredere în Domnul ne ajută în slăbiciunile și în necazurile noastre. Prin urmare, Pavel i-a putut spune lui Timotei: „Pentru acest motiv îți amintesc să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (versetele 6 și 7).

Situația lui Timotei poate că ne este foarte familiară. Poate că trecem și noi prin situații triste și simțim o lipsă de energie. Aceste două amintiri ale lui Pavel, lacrimile și credința neprefăcută, ne pot încuraja și pe noi. Vom trece în viață prin situații triste și dureroase, însă încrederea sinceră în Dumnezeul și Tatăl nostru este o temelie sigură, care poate oferi tărie vieții noastre și constanță lucrării noastre.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu toată autoritatea …

Tit 2.15


Îndemnuri

• Nu tăcea când trebuie să vorbești și nu vorbi când trebuie să taci.

• Nu te deda la risipă, dacă nu vrei să ajungi pe calea săracilor.

• Nu spune puțin în vorbe multe, ci mult în vorbe puține.

• Fii răbdător cu greșelile altora; și ei trebuie să aibă răbdare cu greșelile tale.

• Nu insista în legătură cu drepturile tale. Lucrează, fii răbdător, păstrează-ți calmul și vei fi răsplătit.

• Gândește-te înainte de a face o promisiune și nu te răzgândi după aceea. Ține-te de cuvânt, oricât te-ar costa.

• Socotește bogăția ca ultimul dintre bunuri, căci ea este cea mai nesigură din tot ceea ce avem.

• Nu te amesteca în cearta altora, căci din aceasta nu iese nimic bun.

• Ai grijă la cuvinte, poți să-ți faci singur rău!

• Dacă vrei ca visurile tale să se realizeze, nu trebuie să dormi.

• Nu ai primit ceea ce ți-ai dorit? Mulțumește-I Domnului că nu primești ceea ce meriți…

• Învață din greșelile altora, nu poți trăi destul pentru a le face pe toate.

• Pășește prin credință!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.11-18 · Ioan 16.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE OAMENI ÎN STARE SĂ ÎNVEȚE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine… încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2:2).


Majoritatea slujitorilor și liderilor din biserici recunosc faptul că oamenii sunt cea mai importantă resursă pe care o au la dispoziție. Și atunci se pune întrebarea: de ce nu alocăm mai mult timp pregătirii de noi lideri? Un pastor afirma că, nefăcând lucrul acesta, „limităm creșterea și eficiența bisericilor noastre, pe termen lung. Apostolul Pavel reprezintă modelul de urmat pentru acest adevăr, deoarece el a schimbat cursul istoriei. El a format lideri noi în jurul său și i-a învățat să facă și ei la fel. El i-a spus lui Timotei, discipolul său: „ce-ai auzit de la mine… încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Aceasta este esența formării de lideri.” Când îți pui timp deoparte ca să formezi lideri, și ai o atitudine plină de dragoste, ei învață să transmită același nivel de dragoste celor pe care îi conduc. Există principii dovedite care se aplică liderilor din orice organizație, iar biserica nu face excepție.

De exemplu, Jon Gordon scria: „Ca serviciul de relații cu clienții să meargă bine, trebuie să te focalizezi în primul rând pe angajați și apoi pe clienți.

De prea multe ori, bisericile și organizațiile își concentrează întreaga energie pe clienți, ignorând persoanele care slujesc. Lucrul acesta poate funcționa pe termen scurt, însă în cele din urmă, angajații vor fi obosiți, epuizați, vor avea o atitudine negativistă și plină de resentimente. Organizațiile care prestează cele mai bune servicii au o regulă interioară clară: angajații sunt prețuiți, ascultați și îngrijiți. La rândul lor, acești angajați își prețuiesc clienții, au grijă de ei și îi slujesc. Dacă ești un model de slujire, oamenii pe care îi conduci vor transmite modelul mai departe. Dacă dorești ca echipa ta să slujească, slujește-i. Dacă vrei ca oamenii tăi să iubească, iubește-i. Dacă vrei să-și îndrăgească munca, muncește. Dacă vrei ca angajații tăi să dea ce au mai bun, oferă-le ce ai tu mai bun!”

Așadar, gândește-te: înveți tu oameni care să poată fi în stare să învețe pe alții?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 19:1-15

Domnul l-a invitat pe Ieremia să se ducă din nou în casa olarului, dar de data aceasta nu pentru a-l privi cum lucrează, ci pentru a cumpăra un vas. Apoi, luând cu el pe câţiva bătrâni din Israel, trebuia să ducă acest vas în valea fiilor lui Hinom.

Era un loc sinistru această râpă a Hinomului (fr. <gué>, de unde şi numele de <gheenă>), numită
şi Tofet (v. 6): acolo fuseseră aduse jertfe omeneşti lui Baal în timpul împăratului Manase (2 Cronici 33.6; Ieremia 7.31). Din acest motiv, regele Iosia (fiul fiului lui Manase) hotărâse să pângărească acel loc (2 Împăraţi 23.10); iar acum, exact în acel loc al păcatelor lor îngrozitoare, poporul trebuia să audă cuvinte înfricoşătoare şi totodată să vadă cum vasul care îi reprezenta pe ei este făcut ţăndări. Ieremia se întoarce apoi în templu şi întăreşte Cuvântul Domnului în urechile întregului Ierusalim.

Să ne gândim ce curaj trebuie să fi avut profetul pentru a condamna în mod public comportamentul poporului şi pentru a-l anunţa decizia divină de neschimbat cu privire la ei! Se poate ca şi noi să ne găsim izolaţi într-un mediu ostil şi să trebuiască să dăm mărturie prin faptele şi prin cuvintele noastre: să-I cerem Domnului să ne dea pentru aceasta aceeaşi îndrăzneală.

21 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc din strămoși cu conștiință curată, că neîncetat îmi amintesc de tine în cererile mele, noapte și zi – dorind mult să te văd, amintindu-mi de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie.

2 Timotei 1.3,4


Pavel și Timotei (1) – Aducerea-aminte de lacrimile lui

Relația dintre apostolul Pavel și Timotei a fost una foarte specială. Pavel a spus că nu avea pe nimeni de același gând, așa cum era Timotei. În ultima sa epistolă, Pavel spune că dorea foarte mult să-l vadă încă o dată pe tânărul său însoțitor în lucrare (2 Timotei 1.4; 4.9). Când Pavel și Timotei se despărțiseră, Timotei vărsase lacrimi. Poate că presimțea că nu avea să-l mai revadă pe prietenul său. A pierde un lucrător de încredere și un tată spiritual aici pe pământ este un lucru dureros. A vărsa lacrimi în astfel de împrejurări nu înseamnă sentimentalism. Prin urmare, nu era un lucru ciudat pentru Timotei că Pavel își amintea de lacrimile sale și că le-a menționat în epistola sa.

Din epistolele lui Pavel către Timotei înțelegem că Timotei era o persoană sensibilă, cu unele probleme de sănătate (1 Timotei 5.23). Pavel știa acest lucru și a încercat să-l încurajeze. Apostolul avea în mod evident o constituție diferită. Nu oricine poate lucra noapte și zi (1 Tesaloniceni 2.9). Însă Pavel nu era dur, nici insensibil. El nu se aștepta ca ceilalți să trăiască la fel ca el. De aceea, el nu i-a cerut lui Timotei să nu mai plângă niciodată. De fapt, Pavel a vărsat el însuși lacrimi (Fapte 20.19,31; 2 Corinteni 2.4; Filipeni 3.18). Pavel simțea în totul cu prietenul său mai tânăr.

El avea mereu înaintea ochilor imaginea lui Timotei, care plângea și era trist. Prin urmare, dorea să-l vadă din nou, ca să se umple de bucurie (2 Timotei 1.4). Însă această aducere-aminte îl făcea de asemenea pe Pavel să se roage pentru Timotei „noapte și zi” (versetul 3). Iar aceasta nu doar din pricina lacrimilor sale, ci și ca Timotei să păzească acel lucru bun încredințat lui (versetul 14) și să lupte lupta cea bună a credinței (1 Timotei 6.12). Când se ruga pentru aceste lucruri, Pavel știa că Domnul avea să-i ajute pe slujitorii Săi în toate împrejurările.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.

Apocalipsa 3.20


„Am un tablou cu Mântuitorul”

Cu mulți ani în urmă, în Germania trăia un cizmar care se numea Rahlenbeck. Fusese poreclit „pastorul pietist”, din pricina râvnei lui de a merge pe urmele Mântuitorului. Cizmarul avea o mare bogăție spirituală. Era un om binecuvântat de Dumnezeu, un om care trăia și credea ceea ce citea. Într-o zi a fost vizitat de un preot tânăr.

— Domnule preot, studiile teologice nu vă garantează că sunteți copil al lui Dumnezeu. Trebuie să-L primiți pe Mântuitorul! i-a zis Rahlenbeck tânărului preot.

— Da, Îl am pe Mântuitorul. Am un tablou cu El, agățat deasupra biroului meu, a spus preotul.

— Pe perete, tabloul cu Isus rămâne tăcut și neobservat de alții. Dar, dacă L-ați primi în inimă și în viață pe Mântuitorul, acest fapt ar fi auzit și văzut de toți!

Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. Când Îl primim pe Hristos în viețile noastre, are loc o mare schimbare. Atunci începe o viață nouă. Mântuitorul Însuși a promis că va schimba inima noastră de piatră și că ne va da o inimă primitoare a cuvintelor Sale. „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele” (Ezechiel 36.26,27). A deveni un copil al lui Dumnezeu înseamnă o schimbare a gândirii, a vorbirii, a faptelor. Vă bucurați voi de această relație nouă cu Mântuitorul?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.1-10 · Ioan 15.18-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNFRUNTĂ MOARTEA FĂRĂ TEAMĂ! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55)


Când tatăl muzicienei canadiene Carolyn Arends era pe patul de moarte al unui spital, masca de oxigen îi făcea imposibilă comunicarea cu familia. Așa că au fost surprinși să-l audă intonând o cântare de la Școala duminicală: „Cu Hristos în corabie, putem râde de furtună, căci navigăm spre casă.” Cu numai câteva ore înainte de a pleca „acasă”, un refren din copilărie pe care-l învățase cu vreo șaizeci de ani în urmă i-a oferit acestui muribund alinare și tărie. Arends scria apoi: „Speranța mea este ca și eu să mor cântând, vorbind și gândindu-mă la Domnul Isus. Moartea fără destinație este ca bau-baul din întuneric; ea ne împiedică să privim peste umăr și să intrăm bucuroși în zilele care ne-au fost date. Scoasă din întuneric și adusă la lumina evangheliei, moartea nu doar că-și pierde boldul, dar ne aduce aminte „să ne numărăm bine zilele” (vezi Psalmul 90:12). Alergarea spre linia de sosire are un sens diferit, ca importanță și scop, decât are jogging-ul prin cartier. Când un credincios își dă seama că se îndreaptă spre moarte (mâine sau peste 50 de ani), el va face mai bine să nu-și mai irosească energia negându-și mortalitatea, și să înceapă să trăiască în destinul său veșnic aici și acum. El își poate îndrepta eforturile spre investirea în lucrurile cu care dorește să rămână la sfârșit. Moartea poate fi dureroasă, dar nu este sfârșitul! Noi nu jelim ca cei ce n-au nicio nădejde. Nu știu câte zile mi-au mai rămas de trăit, dar vreau să le folosesc pe toate și pe fiecare în așa fel încât adevărul despre cine este Isus, și cine sunt eu în El, să se înrădăcineze tot mai adânc în mine!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 18:1-23

În casa olarului, Ieremia are parte de o nouă învăţătură. Primul vas pe care îl vede lucrat este o imagine a poporului. Asemeni brâului din cap. 13, şi acest vas „s-a stricat”: a fost recunoscut ca nefiind bun de nimic” (v. 4; 13.7). Da, Israelul, ca de altfel întreaga omenire, este reprezentat în felul acesta. Meşterul divin „nu a putut” face nimic cu cel dintâi om, pe care l-a plămădit din lut. Au ajuns toţi împreună nefolositori…” (Romani 3.12,23). Păcatul a ruinat şi a corupt întreaga rasă umană.

Pe roata olarului însă, lucrul este reluat: este modelat un alt vas, aşa cum s-a părut bine în ochii olarului să facă” (v. 4). Acest vas fără cusur ne poartă gândurile spre Omul al doilea, Cel în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea. Potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Hristos a venit să înlocuiască rasa lui Adam cel căzut (cel atât de slab) şi, de atunci încoace, nu mai este singur: „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă” (2 Corinteni 5.17). Prin harul lui Dumnezeu, credinciosul poate deveni, la rândul lui, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună (2 Timotei 2.21; citiţi şi Efeseni 2.10).

Dialogul din v. 11 şi 12 confirmă starea disperată a poporului şi justifică respingerea sa ca un vas stricat al olarului.

20 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Inima omului își propune calea, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Proverbe 16.9


Acest verset este simplu de memorat, însă poate dura o viață să-i învățăm semnificația. El ilustrează echilibrul zilnic dintre plănuire și credință. Pe de o parte, Scriptura ne încurajează să facem planuri. Solomon a scris că plănuirea este o trăsătură a înțelepciunii: „Mergi la furnică, leneșule, ia seama la căile ei și fii înțelept; ea, care nu are nicio căpetenie, supraveghetor sau conducător, își pregătește pâinea vara și își adună hrana la seceriș” (Proverbe 6.6-8).

În parabola din Luca 16, administratorul nedrept a fost lăudat nu pentru viciile sale, ci pentru felul în care și-a plănuit viitorul. Lecția dată de Domnul a fost aceasta: „Faceți-vă prieteni prin bogăția nedreptății, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiți primiți în corturile eterne” (Luca 16.9).

Trebuie să-l imităm pe acel administrator folosindu-ne bunurile materiale de astăzi pentru scopurile spirituale de mâine. Plănuim un concediu? Să luăm în calcul cum am putea să ne întărim spiritual familia sau să-i încurajăm pe alți credincioși în timpul călătoriei. Economisim bani pentru a cumpăra o casă? Să ne gândim mai dinainte cum o vom folosi pentru Domnul. Plănuirea este o cale înțeleaptă de a urmări priorități spirituale.

Versetul nostru ne amintește însă și de pericolele care ne pândesc atunci când facem planuri. Unul dintre ele este îngrijorarea. Nu este bine să nu facem niciun plan pentru viitor, dar nu este bine nici să ne îngrijorăm cu privire la planurile pe care le-am făcut, fiindcă Domnul este Cel care ne îndreaptă pașii. Nu știm ce aduce ziua de mâine, iar cele mai bune planuri se pot nărui într-o clipă. Îngrijorarea cu privire la planuri nu le face împlinirea mai sigură mâine, ci doar șubrezește credința noastră astăzi. Domnul însă știe sfârșitul încă de la început. Cel care a început o bună lucrare în noi o va duce la bun sfârșit. El nu ne uită niciodată! Pe măsură ce străbatem această lume, să fim credincioși făcând planuri astăzi și să ne încredem în Domnul pentru ziua de mâine!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa că după roadele lor îi veți recunoaște.

Matei 7.20


Dovada că el era pictorul

Se spune că un pictor vestit, călătorind prin sudul Europei, a ajuns la o trecere de frontieră și a fost rugat de vameș să-i prezinte pașaportul. După multă căutare, pictorul a constatat că nu-l avea.

— Totuși eu sunt pictorul N. Cine nu mă cunoaște?

— Probabil sunteți pictorul N., a răspuns vameșul, dar sunt atâția oameni care se dau drept ceea ce nu sunt; așa că avem nevoie de o dovadă. Vă dau un creion și o foaie de hârtie; dacă sunteți într-adevăr însuși pictorul acela vestit, vom vedea îndată.

Artistul a luat creionul și, cu mâna sa de maestru, a schițat în câteva contururi grăbite însăși scena în care se găseau. Atunci vameșul i-a zis:

— Nu mai avem nevoie de altă dovadă, pentru că nimeni altul n-ar fi putut face un astfel de desen.

Apoi l-a lăsat să treacă.

Așa stau lucrurile și pe teren spiritual. Nu este suficient să te numești creștin, să mergi de câteva ori pe an la biserică, să respecți câteva rânduieli și în rest să te comporți ca unul care nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Fiecare om trebuie să se întoarcă la Dumnezeu, să-L primească pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al vieții sale. Mântuitorul este singurul care poate schimba viața omului. Numai El poate da o natură nouă, o naștere din nou, prin care creștinul se comportă ca un om credincios.

Acceptă ca Domnul Isus să-ți schimbe viața și vei aduce roade vrednice de pocăință (Matei 3.8)!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.41-54 · Ioan 15.9-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNFRUNTĂ MOARTEA FĂRĂ TEAMĂ! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse…” (Psalmul 16:11)


Dacă vei întreba douăzeci de persoane cum este raiul, probabil vei primi douăzeci de răspunsuri diferite. Dar există o afirmație care nu lasă loc speculațiilor: „Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine”, decât orice ne-am putea imagina (am citat Filipeni 1:23) Amintindu-și de o conversație avută cu mama sa înainte de a pleca în veșnicie, Anne, fiica lui Billy Graham, scria: „I-am povestit despre vizita mea recentă la Westminster Abbey, unde sunt încoronați și unde se căsătoresc regii și reginele. Poarta pentru turiști care duce la intrarea în catedrală este un loc întunecos și înghesuit. Dar în partea opusă se află o altă ușă care se deschide spre sanctuarul magnific, glorios al catedralei Westminster. Nartexul (încăpere de la intrarea într-o biserică) era slab luminat, un loc oarecare în care-ți cumperi biletul și ghidul, înainte de a intra în catedrală. Nu-mi pot imagina pe nimeni luându-și bilet, sau răsfoind o carte despre acest edificiu și să se mulțumească să rămână la intrare. Noi ne luăm biletul spre cer când ne „naștem din nou” prin credința în Domnul Isus. Și ne familiarizăm cu cerul prin „ghidul” într-acolo – Biblia! Mama a părăsit nartexul și s-a mutat în sanctuar pe 14 iunie 2007. Este o durere grea și de neimaginat, faptul că nu mai pot să-i văd strălucirea din ochi și nu-i mai aud vorbele înțelepte. În ciuda inimii mele zdrobite, știu că întreaga ei rațiune de a fi – și a noastră – este mutarea în rai. Psalmistul a spus: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” Într-o zi, și eu mă voi muta acolo, ca să trăiesc pentru totdeauna în „sanctuar”. În tot acest timp, doresc să le arăt celorlalți o frântură din casa Tatălui meu, ca și ei să aștepte cu nerăbdare și cu nădejde să se mute acolo!” Deci, fă și tu la fel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 17:12-27

Dacă încercăm să ne scriem numele pe pământ (v. 13), vom vedea în curând că acesta ajunge de necitit. Şi totuşi, câţi nu sunt ca aceşti nebuni care, fără să se gândească la viitor, caută să-şi facă un nume pe un pământ care trece! Drag prieten, cartea vieţii este locul în care trebuie să fie înscris numele tău.

Găsim aici din nou trista declaraţie din cap. 2.13: L-au părăsit pe Domnul, Izvorul apelor vii…. În Ioan 6.66, mai mulţi ucenici nu-L mai urmează pe Domnul Isus, Cel care, exact în capitolul următor, urma să Se descopere ca fiind Izvorul de apă vie (Ioan 7.37).

Rugăciunea din v. 14 recunoaşte că numai Dumnezeu poate schimba inima rea a omului: „Vindecă-mă Tu, … şi voi fi vindecat; salvează-mă Tu, şi voi fi salvat. În cap. 31.18, Efraim va cere, la rândul lui, „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce. Pentru că Tu eşti lauda mea, adaugă profetul, punând în lumină adevărul că, în lucrarea mântuirii noastre, totul vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu.

În ultima parte a capitolului, Domnul aduce aminte de dispoziţiile Sale în legătură cu sabatul. Legea fusese încălcată în acest punct, ca de altfel şi în altele (cap. 7.9). Un secol mai târziu, după întoarcerea din Babilon, credinciosul Neemia va pune la inimă această învăţătură din v. 21,22 (Neemia 13.15…). Le va aminti mai-marilor din Iuda că nenorocirile poporului fuseseră consecinţa necredincioşiei părinţilor tocmai în această privinţă.

19 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Ioan 3.17


Domnul Isus a devenit Om, căci doar un Om putea muri pentru un om, ca Înlocuitor al lui; și doar un Om putea fi Mijlocitor între Dumnezeu și om. Doar acest Om, Cel care era atât de prețios în ochii lui Dumnezeu, putea împlini o astfel de lucrare măreață, o lucrare care putea restabili dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta era singura cale prin care Dumnezeu putea arăta har omului pe o bază dreaptă, binecuvântându-l așa cum dorea inima Lui să o facă.

El a dorit să pregătească pentru om casa Tatălui – locuința veșnică a lui Dumnezeu – unde Tatăl și Fiul locuiseră din veșnicie. El a dorit să dăruiască omului toate bogățiile cerului. Aceasta este ceea ce ne spune Efeseni 1.3, anume că am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos. Dumnezeu a dorit să ne binecuvânteze potrivit bogățiilor harului Său. El a dorit să dăruiască omului tot ceea ce umplea de plăcere inima Lui, din eternitate. A dorit ca omul să se bucure împreună cu El de toată valoarea lucrării lui Hristos. Vedem acest lucru în Geneza 9, unde Dumnezeu a dat omului orice viețuitoare ca hrană, pentru a învăța, mai înainte de toate, că nu putea trăi decât prin moartea Altuia, a Aceluia care a murit ca Înlocuitor al lui. Aceeași lecție ne-o prezintă Domnul Isus în Ioan 6. Acolo vedem un al doilea lucru, anume că noi, aflați acum pe pământ, ne putem deja hrăni sufletele cu Persoana Sa, pe care Dumnezeu o numește hrana (pâinea) Sa (Levitic 3.11-16). Ioan 6 ne prezintă aceeași lecție pe care am găsit-o în Geneza 9, unde hrana omului devine ceea ce Îi fusese jertfit lui Dumnezeu. La aceasta Se referă Domnul, în Ioan 6, când spune că trebuie să mâncăm carnea Lui pentru a avea viața. Într-adevăr, trebuie să ne hrănim sufletele cu El Însuși, având astfel comuniune cu Dumnezeu.

Iată ce avea Dumnezeu în inimă pentru noi! Însă toate acestea puteau fi realizate doar dacă Tatăl Îl dădea pe singurul Său Fiu. „Pe singurul tău fiu, pe care îl iubești” (Geneza 22.2) – pe El L-a dat să moară pe crucea de la Golgota. „În aceasta este dragostea, nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4.10).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și în mijlocul scaunului de domnie și a celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat …

Apocalipsa 5.6


Mielul lui Dumnezeu

Ucenicul Ioan, care a rostit cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1.36), L-a urmat pe Domnul Isus și L-a cunoscut ca pe cel mai smerit și mai blând Om, care a făcut întotdeauna voia Dumnezeului și Tatălui Său.

La cruce, Ioan a văzut cum suferea Mielul lui Dumnezeu. Era de față când „L-au răstignit și, împreună cu El, pe alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc” (Ioan 19.18). El a auzit batjocura oamenilor și a observat că Mielul tăcea, asemenea mielului care este dus la tăiere (Isaia 53.7).

În ziua învierii, Domnul a venit la ucenicii Săi, a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!” (Ioan 20.19). Atunci Ioan a văzut mâinile și coasta străpunsă a Mântuitorului său. Lucrarea fusese împlinită, iar temelia pentru mântuirea tuturor celor ce cred în El fusese așezată.

În Apocalipsa 5, Ioan este în cer și el aude acolo întrebarea: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”. Unul dintre bătrâni i-a dat răspunsul: „Iată, Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei”. Când Ioan s-a întors pentru a vedea Leul, a văzut în mijlocul tronului un Miel ce părea înjunghiat. Era Hristos proslăvit, ale Cărui răni vor aminti veșnic de suferințele Sale și de moartea Sa!

Să ne oprim din alergarea noastră și să privim la Isus! Atunci inimile noastre se vor umple de frumusețea Persoanei Sale și vom exclama ca Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.19-40 · Ioan 15.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCETINEȘTE RITMUL! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea…” (Plângerile lui Ieremia 1:12)


Într-o dimineață friguroasă de ianuarie, într-o stație de metrou din Washington D.C., un tânăr violonist a interpretat câteva compoziții clasice în timp ce oamenii treceau grăbiți pe lângă el. După câteva minute, un bărbat de vârsta a doua s-a oprit pentru a-și trage sufletul, apoi a plecat în grabă. La treizeci de secunde, după el, tânărul a primit primul dolar; o femeie i l-a aruncat în cutie fără să se oprească. După șase minute s-a oprit un băiețel, dar mama sa l-a tras în grabă. Alți copii au făcut la fel, dar toți părinții, fără excepție, i-au tras grăbiți. Tânărul muzician a cântat timp de patruzeci și cinci de minute. În acest timp, s-au oprit șapte persoane și au ascultat puțin și alte douăzeci au dat bani în timp ce treceau. A strâns 32 $, și când s-a oprit din cântat, nimeni nu a observat și nimeni nu a aplaudat. Remarcabil în această relatare este faptul că violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, care – în cadrul unui experiment social efectuat de ziarul Washington Post – a interpretat incognito una dintre cele mai complicate piese scrise vreodată, pe o vioară ce valora 3,5 milioane de dolari! Cu două zile înainte, dăduse un concert cu casa închisă, la un teatru din Boston, unde biletele costaseră în medie 100$, și a interpretat aceeași compoziție pe care a cântat-o în acea dimineață, în stația de metrou – unde numai o persoană l-a recunoscut, în cele din urmă… Întrebarea care se ridică este: Dacă nu ai timp să te oprești și să asculți pe unul dintre cei mai buni muzicieni, interpretând cea mai frumoasă muzică scrisă vreodată, pe unul din cele mai frumoase instrumente fabricate vreodată, ce altceva mai ratezi oare în timp ce te grăbești prin viață? Merită să te gândești la asta, nu-i așa?!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 17:1-11

Pentru a-l conştientiza pe om de starea lui de păcătos inveterat (înrădăcinat), Dumnezeu foloseşte în Cuvântul Său limbaje dintre cele mai diferite: exemplul poporului Israel şi al falimentului său moral; legea Sa sfântă, viaţa perfectă a Domnului Hristos pe pământ (care, prin contrast, scoate în evidenţă răutatea omului), precum şi declaraţii directe şi de necombătut, ca cele pe care le întâlnim aici. Versetul 9 afirmă că inima omului este totalmente perversă şi incorigibilă, nespus de înşelătoare şi fără nicio speranţă de vindecare”. Ce sentinţă care trebuie să ni se întipărească pentru totdeauna în minte! Suntem puşi în gardă să nu acordăm nici cea mai mică încredere acestei sărmane inimi, fie că este vorba de a noastră, fie de a altcuiva, pentru a nu mai suferi atât de multe dezamăgiri; şi totodată suntem îndemnaţi să experimentăm v. 7, cu toate urmările fericite care decurg din aceasta: Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul (comp. v. 8 cu Psalmul 1.3).

Adăpându-se din izvorul inepuizabil, un astfel de om nu va suferi nici de căldură, nici de sete: nu le va simţi deloc; „înrădăcinat în El (Coloseni 2.7), nu se teme şi nu încetează să aducă rod pentru Dumnezeu. El împlineşte, în adevăr, condiţia enunţată de Domnul Isus: Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic (Ioan 15.5).

18 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

L-a trimis pe Moise, slujitorul Său.
Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.

Psalmul 105.26; Luca 2.11


Biblia nu lasă nicio îndoială asupra faptului că Moise este o imagine a Mântuitorului nostru. Moise însuși spune aceasta în profeția lui din Deuteronom 18.15. De la bun început, dorința lui Dumnezeu a fost să ridice un mare eliberator pentru poporul Său, Israel.

Dumnezeu îi spusese lui Avraam că poporul Său avea să fie rob în Egipt vreme de patru sute de ani (Geneza 15.13). Această perioadă este trecută sub tăcere în Scriptură – nu știm decât că poporul Său a suferit o mare parte din acest timp, slujind egiptenilor.

În mod similar, există o perioadă de patru sute de ani în care niciun profet n-a vorbit, între sfârșitul Vechiului Testament și începutul Noului Testament, între Maleahi și Matei. În acest timp, poporul Israel fusese din nou în robie, sub perși și sub greci; iar la începutul Noului Testament vedem că se afla sub domnia aspră a Romei (Luca 2.1).

Când deschidem cărțile Exod și Matei putem observa câteva lucruri comune între ele, care sunt totodată palide asemănări între Moise și Hristos Domnul: faraon a încercat să-i ucidă pe toți copiii evrei de parte bărbătească; Irod, reprezentantul Romei, a încercat să-i omoare pe toți băieții de până la vârsta de doi ani din Betleem (Exod 1.15; Matei 2.16). Moise a fost salvat și protejat de o prințesă a Egiptului; Hristos a fost dus în Egipt. În mod evident, Satan a făcut eforturi pentru a-i distruge pe cei doi care urmau să fie eliberatori ai poporului Israel. De asemenea, poporul i-a respins pe amândoi acești Eliberatori (Exod 2.14; Ioan 1.11). Există însă o mare diferență între cei doi. Moise a fost doar un slujitor al lui Dumnezeu, pe când Hristos a fost Dumnezeu Însuși (Evrei 3.2-6). Moise a instituit sărbătoarea Paștelui, însă Isus a fost Mielul de Paști, Mântuitorul!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8


Restul este pentru dumneavoastră!

Mă aflam într-un restaurant și savuram un prânz gustos. Servirea a fost ireproșabilă. Ca să răsplătesc purtarea frumoasă a chelnerului, când am plătit nota, am pus un bacșiș consistent și am spus: Restul este pentru dumneavoastră!

Cât de diferit a acționat Dumnezeu cu noi! El nu ne-a dat un mic rest, ci tot ce a avut – pe unicul Său Fiu! Noi n-am făcut, de fapt, nimic bun pentru El. Totuși, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său când noi eram dușmanii Lui. Pentru a ne demonstra dragostea Lui nesfârșită, El L-a trimis pe Isus Hristos pe pământ. El L-a lăsat să moară pentru noi pe cruce, ca noi să putem fi salvați. „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4.9,10).

Acum, pe baza lucrării de răscumpărare înfăptuite de Fiul Său, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor împăcarea, iertarea păcatelor și viața veșnică. Nu este un bacșiș! Este tot! Este exact ceea ce noi, oamenii păcătoși, avem nevoie pentru a nu merge în pierzarea veșnică.

Să ne deschidem inima la dragostea lui Dumnezeu și să primim mulțumitori cadoul Său: o mântuire așa de mare și un Mântuitor așa de slăvit! Să mărturisim cu sinceritate păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu și să credem că moartea Domnului Isus este suficientă pentru ștergerea vinei noastre înaintea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.1-18 · Ioan 14.22-31

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCETINEȘTE RITMUL! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia…” (Romani 12:2).


Societatea tehnologiilor de vârf în care trăim astăzi produce oameni stresați. Anul viitor vom avea și mai puțin timp, deoarece statistic vorbind, pentru fiecare oră pe care o economisim cu ajutorul tehnologiei, consumăm două. Autoarea Keri Wyatt Kent scrie: „De fiecare dată când spui „da” unui lucru, spui „nu” altora! Activitatea ascunsă sub denumirea „înfrumusețarea vitrinei creștine” este tot activitate. Nu copia comportamentul acestei lumi: lumea este grăbită. Ia-ți timp să asculți și să-ți pese. Elementul distinctiv al unui creștin este dragostea, și tu nu poți iubi pe fugă.” Așadar, pentru a încetini ritmul, trebuie să faci câteva schimbări:

1) Simplifică-ți viața! „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca…” (Matei 6:25). Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc, și toate celelalte se vor plia după El. Cunosc o profesoară care s-a hotărât să-și schimbe cariera, a plecat de la universitate, și a păstrat doar lucrurile care puteau să-i încapă în mașină. Astăzi, ea e implicată în lucrarea Domnului. Are o casă, dar refuză s-o umple cu lucruri, și orice lucru pe care nu l-a folosit sau purtat timp de șase luni este oferit în scopuri caritabile. Ea spune așa: „Simt adevărata libertate, deoarece cu cât am mai puține lucruri, cu atât sunt mai liberă să mă concentrez asupra lui Dumnezeu!” Simplitatea începe prin a spune „suficient!”

2) Păzește ziua de odihnă! În Biblie, Dumnezeu ne poruncește să luăm o zi pe săptămână pentru a ne odihni și a ne concentra asupra Lui. Todd Gitlin spunea: „Suntem o societate cu nervii distruși. Ne este greu să stăm și să ne gândim care este scopul a ceea ce facem!” Pune deoparte o zi pe săptămână ca să te odihnești, să-ți petreci timpul cu cei dragi, să ai părtășie cu Dumnezeu și cu familia bisericii. Ziua de odihnă înseamnă efectiv „oprire”!

3) „Mulţumește-te cu ceea ce ai!” (Evrei 13:5). Vei fi ispitit în continuare să te grăbești și să-ți dorești să ai lucruri mai multe și mai drăguțe, dar te vei apropia mai mult de Dumnezeu făcând mai mult loc în viața ta pentru El. După cum a spus J.I. Packer: „Îl dezonorăm pe Dumnezeu când proclamăm un Mântuitor care ne satisface dorințele, și apoi plecăm nemulțumiți!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 16:1-21

Pentru că avea preţ înaintea Domnului, Ieremia a fost invitat să se ţină departe de tot ceea ce era fără preţ (cap. 15.19), cu alte cuvinte, de acel popor rău. Este cu neputinţă să te amesteci cu răul şi, în acelaşi timp, să mărturiseşti împotriva celor care-l practică. Dumnezeu nu i-a permis acestui tânăr nici măcar să-şi întemeieze o familie într-un astfel de loc, tocmai pentru a arăta mai bine că nu putea avea locuinţă durabilă în Ierusalimul ameninţat de judecată. Mai mult –
şi aceasta ne vorbeşte tuturor. Ieremia trebuia, ca un adevărat nazireu, să se abţină de la toate ospeţele şi sărbătorile unui popor condamnat. Aceasta însă nu este o privaţiune grea pentru cineva care îşi găseşte bucuria în Cuvântul lui Dumnezeu (cap. 15.16). Cu cât Domnul şi Cuvântul Lui vor fi mai mult fericirea noastră, cu atât mai puţin vom dori să gustăm plăcerile înşelătoare pe care lumea ni le poate oferi.

Versetele 10-21 menţionează pedeapsa Domnului asupra poporului Său, motivul acestei pedepse, precum şi promisiunea unei restaurări viitoare (v. 15). Puternica intervenţie a Domnului prin „pescari” şi „vânători”, pentru a-i aduce înapoi pe fiii lui Israel, va avea ca efect faptul că El va fi recunoscut şi de către naţiuni (v. 19).

17 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a spus: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi”.

Luca 22.31,32


Chemările duble din Scriptură (7) – Simon Petru

Când Domnul Isus vorbise despre suferințele și despre moartea Sa, Petru îi spusese: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”. Domnul însă l-a mustrat: „Înapoia Mea, Satan!” (Matei 16.21-23). Sentimentele lui Petru erau cu totul greșite, fiindcă Domnul Isus trebuia să facă voia Tatălui Său și să împlinească lucrarea Lui (Ioan 4.34).

Când timpul crucii a sosit, Domnul l-a avertizat pe Petru cu privire la pericol, rostindu-i de două ori numele și arătând că Satan ceruse ca toți ucenicii să fie cernuți ca grâul. Bobul de grâu, așa cum știm, este o imagine în primul rând a Domnului Isus (Ioan 12.24), însă El o folosește și cu privire la ucenici, fiindcă moartea Sa avea să-i facă „una” cu Sine (Evrei 2.11). Ei erau ai Lui, iar aceasta era ceea ce îi punea la adăpost de vrăjmaș, nu puterea lor naturală.

Apoi însă Domnul face referire doar la Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta„. Din cele șapte cazuri din Scriptură în care Dumnezeu rostește de două ori un nume, acesta pare să fie singurul în care cel apelat nu ia seama la ce i se spune. În consecință, Petru ajunge să se lepede de Domnul său și să sufere o cădere mai mare decât a celorlalți ucenici. Nu s-a mai bucurat de comuniunea cu Domnul până când nu a fost restabilit, în mod personal, în ziua când Domnul a înviat dintre cei morți (Luca 24.34).

Mijlocirea puternică a Domnului l-a păzit pe Petru să nu cadă în disperare, iar privirea Sa către el i-a atins conștiința (Luca 22.61). Să învățăm din experiența lui ca întotdeauna să-L ascultăm pe Domnul, care are întotdeauna dreptate, și să nu ne încredem niciodată în carne.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Efeseni 5.20


Poți mulțumi și pentru păduchi?

În timpul ocupației germane în Olanda, Corrie ten Boom a ascuns mai multe familii de iudei în casa ei. Ca urmare, ea și sora ei Betsie au fost duse în lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück. Până în anul 1945, acolo au fost aduse circa 132.000 de femei și de copii. Corrie a supraviețuit într-un mod miraculos, în timp ce sora ei a murit, ca majoritatea, în lagăr.

În ciuda atrocităților la care au fost supuse în lagărul de concentrare, cele două surori au ținut tare la credința lor în Domnul Isus Hristos și nu s-au îndoit de bunătatea lui Dumnezeu. A fost o mare provocare să fie mulțumitoare în acea captivitate inumană, mai ales pentru Corrie, dar sora ei îi amintea mereu motive pentru care Îi putea mulțumi Domnului în acel loc chinuitor: că erau împreună, că au putut strecura Biblia în lagărul de concentrare, că multe femei participau la orele lor biblice secrete… Când Betsie a mulțumit și pentru păduchii din baracă, Corrie s-a gândit că merge prea departe. La scurt timp însă a înțeles că într-adevăr puteau fi mulțumitoare pentru păduchi, deoarece, din pricina acestora, paznicele ocoleau baraca lor și astfel ele puteau să vorbească netulburate cu femeile, explicându-le textele din Biblie și încurajându-se prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Deși credința noastră este adesea oscilantă, iar mulțumirea noastră foarte slabă, totuși avem și astăzi parte de experiențe minunate, când vedem cum Tatăl nostru ceresc Se îngrijește de noi și ne binecuvântează în situațiile cele mai dificile. Mulțumirea este o atitudine de viață. Ea nu depinde de împrejurările exterioare, ci de starea inimii noastre.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.16-29 · Ioan 14.12-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCETINEȘTE RITMUL! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Fac un singur lucru…” (Filipeni 3:13).


Trăim în epoca sarcinilor multiple (sau, cu un termen încetățenit, a multitasking-ului). Vorbim la telefon în timp ce luăm prânzul, citim mesaje pe telefon în timp ce le dăm de mâncare copiilor, ne bem cafeaua în timp ce conducem… Dr. Richard Swenson spune: „În anumite împrejurări suntem mai productivi… unii croșetează în timp ce urmăresc știrile la televizor. Și în unele meserii, chiar este obligatoriu; funcționarii de la Bursa de valori trebuie să alerge de colo-colo făcând cinci lucruri simultan. Dar nu vi se pare anormal că atunci când un agent de bursă cade, sfârșit, colegii săi își continuă munca, în timp ce trupul respectiv este resuscitat? Dezvoltarea dramatică a domeniului afacerilor ne-a dat prea multe de făcut într-un timp prea scurt.

Standardul în materie este să-ți iei două, trei sau patru sarcini sau joburi odată, nu să refuzi să accepți mai mult. Este o extindere a filozofiei conform căreia trebuie să faci tot mai mult cu cât mai puțini oameni. Însă cineva a uitat să facă calculele! Când faci două lucruri odată, distragi 30% din atenția pe care trebuie s-o dai primei sarcini; sacrifici calitatea pentru cantitate, fapt care duce la și mai multe erori.”? Poți ajunge să îndeplinești mai multe sarcini, dar cu produse mai slabe și cu nervii la pământ.

Dezavantajele multitasking-ului nu prea sunt mediatizate, deci continuăm să experimentăm ca să vedem cât de mult putem întinde coarda. Cu toate acestea, când vorbim despre relații, multitasking-ul poate fi dezastruos. Nu mai ascultăm, pentru că ne ia prea mult timp. Familiile necesită atenție, bebelușii au nevoie de ceea ce au nevoie atunci când au nevoie. Mai ești părinte, sau nu?! Apostolul Pavel nu a trăit în felul acesta. El „a alergat spre țintă”… adică spre persoana care era înaintea lui. Câinele are patru picioare, dar nu încearcă să meargă pe patru drumuri! Așa că, noi te sfătuim să încetinești ritmul și să stabilești unul care este sănătos și sustenabil!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 15:1-21

Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate accepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El Îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus” trebuie să fie hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” (1 Timotei 4.6).

Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum suferea dispreţ” pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-l practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).

16 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosua și Bani … și leviții explicau poporului legea; și poporul stătea la locul său. Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite. … Și leviții au liniștit tot poporul, zicând: „Tăceți! pentru că ziua aceasta este sfântă; nu vă întristați!”. … Și, a doua zi, capii părintești ai întregului popor, preoții și leviții s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înțelepciune cu privire la cuvintele legii. Și au găsit scris în legea pe care o poruncise Domnul prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a șaptea.

Neemia 8.7-14


Leviții (27) – Învățătură și îndemnare

Zidul care proteja Ierusalimul de vrăjmașii din jur fusese ridicat în cincizeci și două de zile – un triumf al harului lui Dumnezeu și al trudei poporului condus de Neemia. Acum poporul aștepta cu nerăbdare să audă ceea ce Dumnezeu dorea să le spună din Cuvântul Său.

Ezra, preot și cărturar, a adus cartea legii și, după ce s-a rugat, a început să citească din ea. Timp de șase ore, poporul a ascultat cu atenție și cu reverență. Treisprezece oameni numiți pe nume, împreună cu leviții, probabil împrăștiați prin mulțime, au ajutat poporul să înțeleagă cele citite. Legea fusese scrisă cu nouă sute de ani mai devreme, iar poporul vorbea acum limba aramaică, așa că explicațiile erau necesare. Și noi astăzi avem mult folos atunci când auzim Cuvântul lui Dumnezeu citit și explicat pe înțelesul nostru.

Când cei din popor au început să-și dea seama cât de mult falimentaseră în a păzi ceea ce Dumnezeu poruncise, au început să plângă. Neemia, Ezra și leviții au căutat să-i liniștească și i-au îndemnat să nu mai plângă, fiindcă era o zi de sărbătoare. Au fost îndemnați să mănânce și să bea și să trimită porții și celor care nu aveau nimic pregătit. Cât de bine este când și noi, atunci când ne bucurăm de toate, să nu-i uităm pe cei în nevoie!

A doua zi, leviții au venit la Ezra ca să capete învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Este important ca cei care dau învățătură să nu înceteze să învețe ei înșiși și să se adape din bogățiile nepătrunse ale Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, practicând cu toții tot ceea ce am învățat, vom fi plini de bucurie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței.

Galateni 6.9,10


Să fim roditori

După ce ne-am predat inima Domnului Isus, în viața noastră lucrurile se desfășoară după dorințele Sale, nu după ale noastre. Atunci ne deprindem „să ne cheltuim în totul” pentru El și pentru slujba Sa (2 Corinteni 12.15).

Dacă activitățile pe care le facem corespund gândurilor lui Dumnezeu, ele nu ni se vor părea o povară. Făcând voia Sa, inima noastră va fi umplută de o mare bucurie. Atunci nu vom obosi în lucrul pentru El, ci vom fi întăriți și vom dori să-I slujim tot mai mult cu viața noastră.

La fel ca pomul roditor, vom face muguri, vom înflori și vom aduce roadă. Domnul va călăuzi pașii noștri și vom umbla mereu sub conducerea Sa. El ne va da harul să aducem roadă pentru El și spre bucuria Lui. Să folosim toată puterea noastră în slujba pentru Dumnezeu și să-L onorăm pe Dumnezeu în trupurile noastre printr-o viață sfântă!

Adesea ne mulțumim cu fructe necoapte, verzi. Acestea se vor ivi în viața noastră când vom face lucrări pentru Domnul care nu solicită prea multă osteneală. Roada coaptă, dimpotrivă, o găsim atunci când slujim Domnului cu toată dăruirea și când suntem gata să luăm asupra noastră anumite poveri. Dacă vrem să facem voia Domnului și Mântuitorului nostru, nu le vom simți ca pe o greutate.

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă” (Romani 12.1).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Oare acesta este postul plăcut Mie?…” (Isaia 58:5).


Dumnezeu nu ne cere să ne analizăm emoțiile, experiențele, faptele bune sau păcatele. Însă El ne cere să nu uităm că „Mielul lui Dumnezeu… ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Victoria asupra păcatului se produce atunci când ne uităm la Hristos – nu când ne străduim prin eforturi proprii! În Vechiul Testament, iudeii au ajuns într-un loc al disperării. Au postit, și-au „întristat” sufletele… și cu toate acestea, Dumnezeu nu le-a luat în seamă eforturile. Ei au căutat restaurare spirituală prin propriile lor metode, iar Dumnezeu a respins lucrul acesta, spunând: „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?” E clar că lui Dumnezeu nu-I place nefericirea care vine odată cu egocentrismul! El are o cale mai eficientă de a ne elibera. În loc să ne împovăreze cu remușcări, El a spus: „iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:6-7).

Calea lui Dumnezeu elimină „paralizia autoanalizei”, și-ți poruncește: uită complet de tine însuți; nu mai rămâne blocat în imperfecțiunile tale; implică-te în viețile și nevoile altora. Planul Său prin care poți învinge firea pământească este să faci următoarele lucruri:

1) Să fii recunoscător pentru harul Său și să te consideri „neprihănit” prin Hristos.

2) Să te uiți țintă la Domnul Isus.

3) Să te ferești de egocentrism!

4) Să-L slujești pe Dumnezeu, slujindu-i pe alții. Când faci toate aceste lucruri (Isaia 58:10-11) „lumina ta va răsări peste întunecime… Domnul te va călăuzi… şi va da din nou putere mădularelor tale…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 14:1-22

Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi „în mod trist, el este singurul care o face” Îl imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-l pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: „Lucrează pentru Numele Tău” (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: Ce vei face pentru Numele Tău mare? (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui Isus! El Însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care Îi sunt adresate în acest Nume pe care El Îl preţuieşte. Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-l facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate (1 Ioan 1.9).

Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: