Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

25 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.

Galateni 6.14


Ce adâncimi insondabile are această taină a crucii! Câte adevăruri minunate se îngemănează în ea? Ce raze de lumină emană din ea? Cât de fidel este prezentată inima în ea: inima omului față de Dumnezeu, inima lui Dumnezeu față de om și inima lui Hristos față de Dumnezeu! Toate acestea le vedem la cruce. Îl putem privi pe Cel care atârna acolo între doi tâlhari, ca priveliște pentru cer și pentru pământ, și vedem măsura perfectă a oricărui lucru și a oricărei ființe în întregul univers al lui Dumnezeu.

Dorim să cunoaștem profunzimea inimii lui Dumnezeu, dragostea Lui pentru noi și ura Lui împotriva păcatului? Trebuie să privim la cruce! Dorim să cunoaștem caracterul inimii omului, adevărata lui stare, ura lui față de tot binele divin și dragostea lui față de tot ceea ce este rău? Trebuie să privim la cruce! Dorim să știm ce înseamnă lumea, ce înseamnă păcatul și ce înseamnă Satan? Trebuie să privim la cruce!

Cu siguranță, nu există nimic precum crucea. Să o contemplăm și să medităm la ea încă de pe acum, căci ea va fi o temă a preocupărilor noastre în întreaga veșnicie. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă sufletele să cunoască tot mai mult adâncimile crucii, ca astfel să fim absorbiți de preocuparea cu Cel care a atârnat pe ea, și astfel să abandonăm lumea care L-a așezat acolo. Facă Domnul ca, de dragul Lui, strigătul inimilor noastre să fie: „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos”!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În același ceas Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud”.

Luca 10.21



Bucuria Domnului Isus

Isus Hristos nu a dus o viață cu puține greutăți pe pământ. El a fost Omul durerii, întâlnind zilnic suferințe de necuprins, probleme fără număr și, la fiecare pas, împotriviri din partea oamenilor religioși. Totuși, El a cunoscut o bucurie interioară adâncă. Motivele acestei bucurii sunt oglindite atât de frumos în psalmii care vorbesc profetic despre El!

„Ferice de omul care … își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1.1,2). Domnul Isus S-a bucurat de Cuvântul lui Dumnezeu. El a recunoscut cu bucurie că Dumnezeu Își descoperă acolo gândurile Sale, astfel încât omul să le poată înțelege în credință.

„Sfinții care sunt în țară, ei, cei mai aleși, sunt toată plăcerea Mea” (Psalmul 16.3). Isus Hristos S-a bucurat de oamenii care se pocăiau și care credeau în El. Desigur, puțini dintre ei erau socotiți ca fiind „cei aleși”, pentru că cei mai mulți nu aveau o poziție deosebită în lume. Dar, pentru Domnul, ei erau „cei mai aleși”, pentru că Îl recunoscuseră pe Mesia și Îl urmau cu toată inima.

„Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu. Și legea Ta este înăuntrul inimii mele” (Psalmul 40.8). Domnul Isus S-a bucurat să facă voia lui Dumnezeu în orice situație și în orice timp. El a dus o viață plăcută lui Dumnezeu în toate, viață care a corespuns pe deplin Cuvântului Său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISPITA COMPROMISULUI – Fundația SEER

„Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale…” (Iuda 24)


Alege-ți prieteni care să-ți respecte convingerile și valorile; altfel, vei ajunge sub presiunea compromisului, pentru a-ți putea păstra prietenia. E un preț prea mare de plătit! Iosif a spus „nu” provocărilor venite din partea soției șefului său, iar noi putem învăța destule din această istorisire. La locul de muncă sunt oameni care vor apăsa fiecare buton și care vor sonda fiecare slăbiciune pe care o ai pentru a te face să cobori la nivelul lor. Și dacă vor reuși, ei te vor ataca în loc să te aprecieze!

Ce trebuie să faci tu? Întoarce-te la Dumnezeu ca să te ajute! „Dumnezeu nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13). Când cineva încearcă să-ți compromită caracterul, Dumnezeu promite „o cale de scăpare” ca să nu fi nevoit să cedezi în fața ispitei. Chiar dacă decizia ta va face să fii penalizat, înstrăinat sau eliminat, cere-I lui Dumnezeu curajul să faci ceea ce este drept. Promisiunea Sa pentru tine este aceasta: „voi cinsti… pe cine Mă cinsteşte” (1 Samuel 2:30).

Ține minte, e mai bine să fii singur și să umbli cu Dumnezeu, decât să cedezi ispitei, să încalci Cuvântul Său și să-ți compromiți convingerile doar ca să „te aliniezi pentru a fi acceptat.”

Când îți păstrezi coloana vertebrală și faci binele, aduci onoare și glorie lui Dumnezeu. Iuda scrie: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” (Iuda 24-25).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:1-15


Împăratul Ozia ne este prezentat ca un om cu o excepţională agerime a minţii. Domnia lui deosebit de lungă, de cincizeci şi doi de ani, este încărcată de o activitate remarcabilă. Împăratul veghează ca poporului să nu-i lipsească nimic: fântâni, cirezi de vite, ogoare, vii, toate însoţite de o puternică protecţie militară. Pe scurt, garantează împărăţiei lui atât prosperitatea, cât şi securitatea.

Oare nu spre aceste două ţeluri sunt îndreptate toate eforturile oamenilor? Şi la ce-i conduc ele pe oameni în general? La a-I fi oare recunoscători lui Dumnezeu? Îşi folosesc ei bunurile pentru lucrarea Domnului?

Este trist să constatăm că îşi atribuie lor înşişi meritele pentru aceste eforturi şi bunuri şi îşi pun încrederea în bogăţiile adunate, de care se bucură într-un mod egoist. Aceste pericole sunt actuale pentru credinciosul care este împlinit din punct de vedere material. El îşi asumă un mare risc când se sprijină pe propriile resurse, crezând că-i este suficient. În acelaşi timp, el încetează să mai conteze pe ajutorul minunat al lui Dumnezeu (v.15), pierzând astfel beneficiul. În asemenea condiţii, căderea nu va întârzia.

Ozia pregătise totul pentru a rezista unui atac exterior, dar neglijase să vegheze pe frontul interior, altfel spus, asupra propriei inimi.

24 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru, răspunzând, I-a spus lui Isus: „Doamne, este bine ca noi să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei corturi: pentru Tine unul și pentru Moise unul și unul pentru Ilie”.

Matei 17.4


Petru și Domnul său (6) – Trei corturi

Petru, Iacov și Ioan au fost aleși să fie cu Domnul Isus în trei ocazii importante: la învierea fiicei lui Iair (Luca 8.51); pe muntele schimbării la față (Matei 17.1); în grădina Ghetsimani (Matei 26.37). A fost un privilegiu pentru ei să fie aleși ca martori ai puterii, ai gloriei și ai suferințelor lui Hristos. Pe munte, ei au văzut măreția (gloria împărătească) a lui Hristos. Aceasta a fost o pregustare a Împărăției mileniale viitoare a lui Hristos (2 Petru 1.16-18).

Petru însă spune câteva cuvinte nepotrivite în această împrejurare. Luca ne descoperă că el a vorbit „neștiind ce spune” (Luca 9.33). Petru a fost impresionat de prezența celor doi mari eroi ai poporului iudeu, așa că a sugerat să fie făcute trei corturi acolo, corturi care erau folosite pentru a celebra sărbătoarea Corturilor (Levitic 23.42). El a avut parțial dreptate, deoarece corturile sunt o imagine a Împărăției lui Mesia, însă a greșit propunând să fie făcute trei corturi – unul pentru Hristos, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

Glasul Tatălui i-a întrerupt cuvintele. Petru Îl mărturisise mai înainte că Domnul Isus era Fiul Dumnezeului viu, însă aici L-a așezat la același nivel cu Moise și cu Ilie. Cerul nu putea îngădui un asemenea lucru. „Acesta este Fiul Meu preaiubit … De El să ascultați!” Legea (Moise) și Profeții (Ilie) erau doar martori ai lui Hristos, împreună-lucrători, ca și Petru. După mulți ani, scriind despre acest eveniment, Petru avea să repete cuvintele Tatălui, venite din „gloria minunată”, însă fără să menționeze propriile sale cuvinte (2 Petru 1.17).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.56



Cerul stă deschis

Toamna trecută, în ultima mea zi de concediu, am făcut o plimbare mai lungă. Vremea nu a ținut cu mine. A fost chiar mai capricioasă decât mă așteptam. Un vânt tăios sufla puternic și chiar începuse să ningă. Am luptat curajos împotriva vremii rele, în speranța că mă voi putea încălzi și înzdrăveni puțin în localul spre care mă îndreptam. Dar pe ușă era un afiș: „Astăzi avem zi liberă! Restaurantul este închis!”.

Eram flămând și obosit. O întrebare însă nu mă lăsa în pace: există pentru noi, oamenii, un loc de adăpost care să fie deschis pretutindeni și în orice timp?

Am găsit răspunsul în Biblie. Martirul Ștefan, care credea în Domnul Isus, a spus înainte de moarte: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, cine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Mântuitorul său personal are în orice timp o ușă deschisă la Dumnezeu în cer. Ea nu stă închisă nici ziua, nici noaptea. Acolo nu trebuie să te programezi pentru o anumită dată.

Prin moartea Sa la cruce, Isus Hristos a deschis pentru noi ușa spre cer. Astfel, prin credința personală în El și în lucrarea Sa de răscumpărare, avem intrare liberă în orice timp la Dumnezeu. Oriunde stăm sau mergem, zi de zi, putem să vorbim cu Dumnezeu. Nu Îl deranjăm cu îngrijorările noastre și nu trebuie să ne scuzăm dacă venim la vreun moment care pare nepotrivit.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI MÂNIA! – Fundația SEER

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11)


Biblia ne învață că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Îți poți exprima mânia verbal, dar și în tăcere. Când folosești tăcerea ca armă pentru a răni pe cineva, recurgi la manipulare emoțională și te complaci într-o lipsă copilărească de maturitate. Când erai copil și cineva refuza să facă ce voiai tu, îți amintești ce spuneai? „Nu mai vorbesc cu tine!” Acesta poate fi un comportament acceptabil pentru un copil, dar nu și pentru cei despre care se spune că au maturitate spirituală.

Dacă ai obiceiul să-ți pierzi cumpătul în mod frecvent, iată câteva versete care îți vor face bine dacă le vei pune la inimă:

1) „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbele 16:32).

2) „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbele 19:11).

3) „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9).

4) „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20).

5) „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi” (Efeseni 4:31-32). Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți ții mânia în frâu. Nu uita: mânia este ca un foc; când e ținută sub control, ea poate produce căldură și alinare, dar când scapă de sub control, ea poate distruge totul în cale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 25:1-13; 25:25-28


Amaţia succedă tatălui său, Ioas. În ansamblu, el începe prin a face ce este bine în ochii Domnului. Cuvântul însă adaugă: „dar nu cu o inimă întreagă (v.2). O inimă
perfectă nu semnifică nicidecum inexistenţa păcatului, ci faptul că are o voinţă hotărâtă de a face doar un singur lucru: să-I placă lui Dumnezeu prin ascultarea de El (comp. Filipeni 3.15 cu v. care le precedă în Filipeni 3).

Prima greşeală: Amaţia merge la război împotriva lui Edom şi angajează o sută de mii de mercenari din Israel pentru a-şi întări armata. Fiind mustrat de un om al lui Dumnezeu, Amaţia se supune şi triumfă asupra vrăjmaşilor săi. Dar apoi, ce cădere! În această inimă împărţită a lui Amaţia, idolii edomiţilor îşi găsesc un loc şi îl ocupă (v. 14). Şi, pentru că este imposibil să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6.24; Luca 16.13), din acest moment Domnul dispare din gândurile sale. „Amaţia s-a abătut de la a-L urma pe Domnul” (v. 27). Dacă Isus nu ne umple toată inima, Vrăjmaşul va şti cum să ocupe locul rămas liber.

După ce a suferit o înfrângere ruşinoasă în mâinile împăratului lui Israel, sărmanul Amaţia mai trăieşte încă cincisprezece ani, după care este omorât, fără să fi dat între timp vreun semn de pocăinţă.

23 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă se va găsi în mijlocul tău … un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău … care să meargă și să slujească altor dumnezei și să se închine lor … să cureți răul din mijlocul tău.

Deuteronom 17.2,3,7


Această poruncă ne amintește că nu poate exista nicio comuniune a lui Dumnezeu cu idolatria. Pavel le-a explicat clar corintenilor că nu putem avea părtășie cu Dumnezeu și părtășie cu idolii: „Dar ceea ce jertfesc ei, jertfesc demonilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți părtași cu demonii. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor” (1 Corinteni 10.20,21). De asemenea, el le-a spus că nu poate exista nicio înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli. Noi suntem templul Dumnezeului viu (2 Corinteni 6.16,17).

Exact acest lucru îl vedem atunci când tesalonicenii au fost convertiți: „V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.9,10).

A fi creștin este opusul total al idolatriei. Acestea două nu pot merge împreună. Fie suntem închinători la idoli, fie închinători ai Dumnezeului viu și adevărat. Idolatria este una dintre faptele cărnii (Galateni 5.20). Fiindcă idolatria nu mai există în multe țări astăzi, nu trebuie să credem că am scăpat de pericolul ei. Idolatria înseamnă tot ceea ce ocupă locul închinării datorate lui Dumnezeu. Acest lucru este în mod clar exprimat de Pavel: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie” (Coloseni 3.5). Multe lucruri pot deveni idoli în gândurile sau în acțiunile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să-L sfințim pe Hristos ca Domn în inimile noastre (1 Petru 3.15).

„Copilașilor, feriți-vă de idoli” (1 Ioan 5.21).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el?

Iov 7.17



Trăsăturile omului

• Omul este mic și lipsit de însemnătate. „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai așezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el?»” (Psalmul 8.3,4).

• Omul este trecător. „Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului, ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece” (Psalmul 144.3,4).

• Omul este păcătos. „Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși” (Romani 5.19).

• Omul este un dușman al lui Dumnezeu. „Gândirea firii păcătoase este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate” (Romani 8.7).

Chiar dacă, în comparație cu universul, noi, oamenii, suntem ca un nimic, totuși Dumnezeu Se interesează de noi. Chiar dacă judecata dreaptă a rostit în dreptul nostru nimicire, Dumnezeu Își îndreaptă inima spre noi și ne dovedește dragostea Sa fără margini. Chiar dacă merităm condamnare pentru rebeliunea și pentru păcatele noastre, Dumnezeu dorește să ne împace cu Sine și să ne elibereze de toată vina. Temelia pentru iertare este lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o Fiul Său Isus Hristos la crucea de la Golgota.

Dacă Dumnezeul plin de har ne întinde mâna împăcării, să mai șovăim noi în a ne întoarce la El?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNGROAPĂ AMINTIRILE TRECUTULUI! – Fundația SEER

„Le-ai şters pomenirea…” (Isaia 26:14)


Psihologii ne spun că una din trei persoane a experimentat abuz – fizic, emoțional sau sexual. Celor mai mulți le este rușine să vorbească despre asta! Ei duc o viață plină de resentimente, gândindu-se nu numai la cel care i-a ofensat, ci și la persoanele care ar fi trebuit să îi protejeze și nu au făcut-o. Adevărul este că dacă nu primesc ajutor, amintirea faptei săvârșite asupra lor poate ajunge să-i rănească mai mult decât evenimentul produs.

Dacă și tu ai fost sau ești victima unui abuz, iată câteva versete pe care trebuie să le citești, să te bazezi, și prin care să te rogi: „Doamne, către Tine strig, şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!” (Psalmul 142:5-7). „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit…” (Isaia 26:13-14).

Acum, tu poți să alegi să ierți persoana care te-a rănit, și puterea ei față de tine va fi zdrobită! Odată ce ai făcut asta, pune-o în mâna lui Dumnezeu și lasă-L pe El să se ocupe de ea. Refuză să rămâi o victimă. În loc să continui să trăiești într-o rușine neștiută de nimeni, tu poți să descoperi că puterea lui Dumnezeu (Psalmul 147:3) îi vindecă „pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 24:1-3; 24:15-27


Cât timp Iehoiada a fost în viaţă şi l-a dirijat, totul a fost bine şi am fi tentaţi să credem că Ioas putea fi numărat printre cei mai buni împăraţi. Constatăm însă cu tristeţe că moartea marelui preot marchează o întorsătură fatală în viaţa lui. Cum se poate explica aceasta? În loc să se fi sprijinit direct pe Dumnezeu – ceea ce este specific credinţei – Ioas se abandonase în seama tatălui adoptiv. Şi, când acesta avea să-i lipsească, credincioşia lui se va prăbuşi. Ioas n-a avut niciodată o credinţă personală.

Nu vă înşelaţi, tineri cititori care aveţi părinţi creştini: educaţia, bunele maniere, cele mai favorabile circumstanţe, toate aceste lucruri nu sunt credinţă. Mai mult, credinţa părinţilor voştri nu este credinţa voastră. Odată ei plecaţi, va mai fi Domnul cu voi?

Căpeteniile poporului vin şi-l flatează pe împărat. „Atunci împăratul i-a ascultat…” (v. 17; Prov. 29. 12). Ce face Ioas sub influenţa lor? Fapte care fac să te înfiori: Cere uciderea fiului binefăcătorului său. Domnul reaminteşte fariseilor ipocriţi de moartea lui Zaharia (al cărui nume înseamnă celui căruia Domnul îi reaminteşte) în momentul când ei se află pe punctul de a comite o crimă şi mai înfiorătoare (comparaţi cu Matei 23.34-35; vezi şi Matei 21.35 …).

22 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar Cel care îi mângâie pe cei smeriți, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit; și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, istorisindu-ne dorul vostru, lacrimile voastre, râvna voastră pentru mine, încât m-am bucurat și mai mult.

2 Corinteni 7.6,7


Pavel scrisese prima sa epistolă corintenilor cu multe lacrimi și cu strângere de inimă. După aceea l-a trimis pe Tit la Corint, ca să vadă cum fusese primită epistola sa. În cea de-a doua epistolă, în capitolul 2, el menționează că-l așteptase cu înfrigurare la Troa pe Tit, ca să afle vești de la el. Negăsindu-l, se întorsese în Macedonia.

Acolo, tulburat de conflicte din afară și de temeri dinăuntru, Dumnezeu îl mângâiase prin venirea lui Tit și prin veștile încurajatoare pe care i le adusese. Dumnezeu îl folosise pe acest frate tânăr în această misiune foarte dificilă. Nu este ușor nici astăzi ca un frate din afară să poată fi de ajutor unei adunări care are probleme. Dacă el abordează o astfel de misiune cu încredere în sine, va falimenta cu siguranță.

Dumnezeu folosise epistola lui Pavel pentru a produce o întristare după voia Sa în inima sfinților din Corint. Această întristare produsese pocăință, iar Pavel putea acum să-i laude pe corinteni pentru sârguința lor, pentru indignarea lor sfântă și pentru dorința lor aprinsă. Apostolul putea spune acum că ei erau curați în acea privință. El se bucura împreună cu Tit, care apreciase și el această atitudine a adunării din Corint. Ascultarea cuvintelor sale și felul cum fusese primit în mijlocul lor mărise afecțiunea sa pentru ei.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți pe Dumnezeu.

1 Corinteni 6.20



Cât valorează viața mea? (1)

Fiul a mers la magazinul cu bijuterii și i-a arătat proprietarului piatra. „Copile, unde ai găsit piatra asta? Este una dintre cele mai rare pietre din lume… o vreau, oricât ar costa!”

Copilul a ridicat două degete. „200.000 de dolari? O cumpăr chiar acum!”

Copilul nu a știut ce să zică … și a fugit acasă. „Tată! Tată! Proprietarul magazinului de bijuterii vrea să cumpere piatra pentru 200.000 de dolari.” — „Fiule…, acum știi cât valorează viața ta?”

Nu contează de unde vii, unde te-ai născut, ce culoare are pielea ta sau câți bani are familia din care provii. Contează însă unde alegi să te așezi, cu ce oameni alegi să te însoțești și cât anume alegi să estimezi că valorează ființa ta. Poate că ți-ai trăit toată viața înconjurat de oameni care te-au văzut că valorezi doar 2 dolari sau poate chiar tu însuți la atâta te-ai estimat: 2 dolari, când, de fapt, fiecare poartă un diamant în ființa lui! Noi suntem cei care alegem să ne înconjurăm cu oameni care pot vedea diamantul dinlăuntrul nostru. Putem alege să ne expunem în piață pentru 2 dolari, la muzeu pentru 200 de dolari sau la magazinul cu bijuterii pentru 200.000 de dolari!

Pentru Dumnezeu, noi nu valorăm nici 2 dolari, nici 200.000 de dolari. Pentru Dumnezeu, noi suntem inestimabili, pentru că El Și-a dat viața pentru noi, chiar știind că s-ar putea ca noi să nu-L iubim. Aceasta este dragostea supremă: să mori pentru cineva când știi că s-ar putea să nu te iubească.

Dumnezeu te iubește! Fii un diamant!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1) – Fundația SEER

„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18)


Și azi, tot din reflecțiile președintelui companiei Strategic Media Solutions, Karen Williams: „Pentru a funcționa bine ca echipă, fiecare persoană trebuie să fie instruită să înțeleagă cum funcționează ceilalți. E singura modalitate prin care ei pot comunica, căci fiecare dintre ei vorbește o limbă complet diferită.

Vizionarul trebuie să aducă viziunea în văzul tuturor pe tot parcursul etapei de implementare, așa încât toți să poată ține minte de ce fac ceea ce fac. Ei trebuie să înțeleagă faptul că persoanele orientate spre proces și persoanele orientate spre sarcini au unități de măsură diferite pentru propriul lor succes și trebuie să certifice progresul și reperele finalizate cu laude și celebrare.

Persoana orientată spre proces trebuie să fie în stare să încurajeze vizionarul că prin intermediul proceselor, viziunea lui se va realiza. Și totodată va trebuie să încurajeze persoana orientată spre sarcini spunându-i că absolut fiecare sarcină este imperativă pentru succesul viziunii și că realizarea sarcinilor potrivit proceselor stabilite este crucială pentru succes.

Tot astfel, persoana orientată spre proces și persoana orientată spre sarcini trebuie să înțeleagă faptul că vizionarul are nevoie de încurajare prin răspunsurile care demonstrează sprijinul lor pentru viziune. Vizionarul nu poate fi lider fără această înțelegere. Persoana orientată spre proces nu poate sluji sau conduce fără această înțelegere. Persoana orientată spre sarcini nu poate sluji fără această înțelegere.

Pentru fiecare persoană există „o măsură” diferită, fapt care îi va permite să fie evaluat succesul în rolul ei particular. Și, firește, cheia este folosirea darului potrivit la locul potrivit, comunicarea valorii lui întregii echipe și continua susținere a lui pe plan personal, cât și public.”

Acesta este cred motivul pentru care apostolul Pavel a scris „echipei” sale: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:12-21


Încoronarea lui Ioas şi apariţia lui în public au dejucat toate planurile răutăcioasei Atalia. În acelaşi fel, învierea Domnului Isus a nimicit planurile Vrăjmaşului.

Uzurpatoarea este trecută prin ascuţişul săbiei. Pedeapsa ei subită o ilustrează pe cea a lui Antihrist la  apariţia Domnului. Acel „om al păcatului” va fi aruncat de viu în iazul de foc, împreună cu capul imperiului roman.

Cu toate acestea, ca şi mama ei Izabela, Atalia, această femeie dezgustătoare, ucigaşă a propriilor copilaşi, ne duce cu gândul la falsa Biserică, marea creştinătate cu numele. Ea a vrut să domnească sacrificând în acest scop sufletele de care era responsabilă.
Care este judecata lui Dumnezeu? „Pentru că zice în inima ei: <Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum întristarea>, de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic” (Apocalipsa 18.7-8).

Moartea Ataliei este urmată de cea a lui Matan, preotul lui Baal, apoi de introducerea ceremonială a domniei lui Ioas.

21 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că cererea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan”.

Luca 1.13


Zaharia și Elisabeta „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului” (versetul 6). Ei erau asemenea celor despre care a scris profetul Maleahi: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui” (Maleahi 3.16).

După patru sute de ani de la această profeție, lucrurile nu se schimbaseră prea mult. La conducere erau tot oamenii nepotriviți, Irod era împărat în Iudeea (Luca 1.5), iar cei credincioși se confruntau cu dezamăgiri – Zaharia și Elisabeta nu aveau copii și erau amândoi înaintați în vârstă. Drumul credinței nu este niciodată ușor, fiindcă trăim într-o lume plină de păcat, iar Dumnezeu dorește să ne simțim slăbiciunea, astfel încât să devenim tot mai dependenți de El.

Poate că Elisabeta se resemnase cu gândul că nu va avea copii, însă Zaharia încă se ruga pentru un fiu (versetul 13). Domnul i-a răspuns tocmai la ceasul arderii tămâii (versetul 10). El lucra, cu un har răbdător, către acel moment când avea să vină împlinirea timpului și când avea să-L trimită pe Fiul Său (Galateni 4.4). Gabriel i s-a arătat lui Zaharia în templu și i-a spus: „Nu te teme!” – o minunată încurajare pentru a crede promisiunea că soția sa va da naștere înainte-mergătorului lui Mesia. Fie ca și noi să învățăm să ne încredem în Dumnezeu!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar niciunul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși (răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că trebuie să renunțe la ea).

Psalmul 49.7,8



Cât valorează viața mea? (1)

Într-o zi, un băiețel l-a întrebat pe tatăl său: „Tată, cât valorează viața mea?”.

Fără să-i dea băiatului un răspuns la întrebare, tatăl i-a dat acestuia o piatră și i-a spus să meargă la piață și să o vândă. Dacă îl va întreba cineva cât costă piatra, să ridice două degete, fără să spună ceva.

Băiatul a plecat la piață să vândă piatra. După un timp, o femeie l-a întrebat: „Cât costă piatra aceasta? Este frumoasă, vreau să o am în grădina mea”.

Băiatul nu a spus nimic, doar a ridicat două degete. „2 dolari?”, a întrebat femeia. „O cumpăr!”

Băiatul, uimit, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, o femeie vrea să cumpere piatra pentru 2 dolari”.

Tatăl însă i-a spus băiatului: „Fiule, vreau să iei piatra și să o duci la muzeu. Dacă vrea cineva piatra, să nu spui nimic, doar ridici două degete”.

Fiul a mers la muzeu, iar un bărbat a observat piatra și l-a întrebat pe băiat: „Cu cât vinzi piatra?”.

Băiatul a ridicat două degete, fără să spună ceva. „200 de dolari? O cumpăr!”

Băiatul, șocat, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, un bărbat de la muzeu vrea să cumpere piatra pentru 200 de dolari. Ce să fac?”.

Însă tatăl i-a răspuns: „Fiule, ultimul loc în care vreau să duci piatra este la magazinul cu bijuterii. Arată-i-o proprietarului fără să spui nimic, iar dacă te va întreba cât costă, doar ridici două degete”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1) – Fundația SEER

„Avem felurite daruri” (Romani 12:6)


În lucrarea spirituală, ca în oricare alt domeniu, trebuie să înțelegem procesul individual care vine cu înzestrarea fiecărei persoane. Karen Williams, președintele companiei Strategic Media Solutions, scrie: „O lucrarea se compune din mai multe persoane înzestrate cu daruri, conduse de o viziune comună, pusă de Dumnezeu în liderul ei.

Aceste persoane pot fi grupate în trei categorii:

1) vizionari;

2) orientați spre proces;

3) orientați spre sarcini.

Există un răspuns emoțional din partea fiecărei persoane, în domeniul pentru care este înzestrată, întrucât are legătură cu nașterea și concretizarea cu succes a viziunii. Vizionarul atinge „o stare de extaz” când viziunea devine clară. Când o va prezenta celor responsabili cu „înfăptuirea” viziunii, el crede că cei care participă vor fi la fel de „extaziați” precum a fost și el în momentul în care a primit această viziune extrem de clară și care va schimba lumea. Pentru vizionar, când viziunea este perfect clară, este îndeplinită 100%. De aceea, el poate continua și poate primi alte viziuni cu mult înainte ca prima să fie cu adevărat înfăptuită.

Dar pentru persoana orientată spre proces, viziunea care a fost prezentată este „în așteptare” până când poate fi transpusă în faptă. Pentru persoana orientată spre proces „extazul” emoțional survine atunci când procesele sunt definite și documentate clar și când simte că va susține cu succes înfăptuirea viziunii. Așadar, „extazul” său nu se produce decât după ce viziunea a fost prezentată.

Pentru persoana orientată spre sarcini, viziunea care a fost prezentată este tot „în așteptare,” întrucât nu i s-a trasat nici o sarcină de efectuat. „Extazul” său emoțional apare odată cu îndeplinirea sarcinilor, deoarece aceste lucruri le poate tăia de pe lista lui ca sarcini îndeplinite. Astfel, „extazul” său nu se produce decât la sfârșitul îndeplinirii sarcinilor care au fost trasate în cadrul proceselor.”

Iată deci de ce este atât de necesar să-ți înțelegi darul și înzestrarea ta unică!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:1-11


De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fasciculul de lumină asupra lui Ioas, importantul prinţişor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David (Ps. 89. 29, 36).

Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai întunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tronul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzurpator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob” pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa Îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste căpetenii ale poporului, aceia care astăzi Îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie
(vezi Colos. 3.4; 1 Tes. 3.13).

Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem parte din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese” (v.7)! Şi, pentru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!

20 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Am istorisit cu buzele mele toate judecățile gurii Tale.

Psalmul 119.13


Meditații asupra Psalmului 119 (2)

Dacă Domnul ne arată ceva din Cuvântul Său, dacă ne oferă un nou adevăr și o nouă binecuvântare, acestea sunt nu doar pentru noi, ci trebuie să le împărtășim și altora. Și ar fi de preferat să facem acest lucru față în față. Știu că astăzi, cu ajutorul rețelelor de socializare, apăsăm un buton și putem împărtăși un lucru peste tot în lume, însă trebuie să căutăm să vorbim și unul cu celălalt și să spunem: «În această dimineață am găsit un lucru foarte prețios pentru mine în Cuvântul lui Dumnezeu și vreau să-l împărtășesc cu tine». Putem face acest lucru față de o persoană, față de familia noastră sau față de un grup de credincioși, însă cu buzele noastre trebuie să istorisim judecățile gurii Sale.

Exact acest lucru l-a făcut Domnul Isus. Psalmul 40, care vorbește în mod profetic despre El, descrie ceea ce am găsit scris în Psalmul 119: „Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii mele. Am vestit dreptatea în adunarea cea mare; iată, nu mi-am oprit buzele, Doamne, Tu o știi. N-am ascuns dreptatea Ta în inima mea, am vorbit despre credincioșia Ta și despre mântuirea Ta; n-am ascuns bunătatea Ta și adevărul Tău adunării celei mari” (versetele 8-10). Legea era în inima Lui, însă El a predicat-o și altora.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie mai întâi să fie prețios pentru sufletele noastre, înainte să-l putem împărtăși altora. Avem o imagine cu privire la acest lucru în cartea Rut. Ea a cules spice și a mâncat din ce culesese, iar după ce s-a săturat a dus și soacrei sale (Rut 2.18). Am putea crede că acesta a fost un mod egoist de a proceda: întâi ea a mâncat până s-a săturat, după care a dus ce a mai rămas soacrei sale. Însă, din punct de vedere spiritual, nu poate exista altă cale – trebuie ca mai întâi să ne hrănim noi cu Cuvântul lui Dumnezeu, până ne săturăm, după care să-l împărtășim și altora.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, toți cei care nădăjduiesc în Tine nu vor fi rușinați; ci de rușine vor fi dați cei care lucrează cu viclenie, fără temei.

Psalmul 25.3



Un răspuns potrivit

Un ateu ținea un discurs prin care combătea credința și își bătea joc de tot ce este sfânt. La sfârșit a pus în discuție întreaga expunere, așa că i-a invitat pe toți cei care puteau aduce contraargumente să vină în față. S-a așternut o liniște adâncă și se părea că nimeni nu era dispus să dea o replică ateului. Deodată, liniștea a fost întreruptă și trei tinere au pășit în față. Ele au spus: „Nu putem răspunde argumentelor dumneavoastră, dar vrem să cântăm o cântare!”. Și au început să cânte:

Isuse, eu vreau să-Ți urmez,
Căci Tu pentru mine Te-ai dat;
Și pe vreme bună, dar și în furtună,
Isuse, eu vreau să-Ți urmez.

Cântarea lor a mișcat inimile oamenilor. Unii s-au ridicat să le vadă mai bine, alții plângeau de bucurie. Acele tinere au avut curajul să cânte despre credința lor în Mântuitorul Isus Hristos. Toate argumentele ateului s-au prăbușit. Întrunirea s-a încheiat cu o cântare spre gloria Mântuitorului, iar ateul a părăsit sala fără ca măcar să i se știe numele. Astfel, prin curajul acelor tinere, cuvintele versetului de astăzi au fost puse în practică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I LĂSA BALTĂ! – Fundația SEER

„Fiii tăi vin (acasă) de departe” (Isaia 60:4)


Una dintre învățăturile pe care ni le-a dat Domnul Isus, în pilda fiului risipitor, este următoarea: Nu renunța la cineva, indiferent cât de rele sunt lucrurile din viața acelei persoane. Noi renunțăm prea repede, deoarece:

1) Vedem doar purtarea acelei persoane… dar nu cunoaștem experiențele prin care a trecut și care au făcut-o ceea ce este în prezent. Uneori, oamenii „reacționează” din durerea pricinuită de rănile nevindecate și din cauza problemelor nerezolvate pe care le duc cu ei în inima lor. Uneori mânia lor maschează teama lor profundă. Alteori, ei se poartă ca părinții disfuncționali care i-au crescut, întrucât acestea au fost uneltele care le-au fost date pentru a lucra. Și până când nu văd la alții o altă cale mai bună de a gestiona viața, vor rămâne blocați.

2) Nu știm cu ce se luptă oamenii. Nu lăsa aparențele să te păcălească! Se poate să locuiești într-o casă frumoasă, să conduci o mașină drăguță spre un loc de muncă profitabil… și cu toate acestea să ai o căsnicie care se clatină, copii care se răzvrătesc, iar mintea ta s-o ia razna. Astfel de oameni au nevoie de compasiunea ta. În loc să-i cataloghezi drept o cauză pierdută, roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea cuvinte pline de înțelepciune.

Prorocul Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Dacă vei continua să te rogi pentru astfel de oameni și vei încerca să-i ajuți, Dumnezeu te va face un „paramedic” al harului și al milei Sale pentru ei. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu renunța la ei – căci nici Dumnezeu nu a renunțat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 22:1-12


Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expediţie împotriva sirienilor. Această asociere fatală duce la „pieirea“ lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia generaţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei imperiale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exterminări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fiecare dată „unul singur şi cel mai slab” totuşi un descendent al familiei împărăteşti? Prin credincioşia harului lui Dumnezeu! El Îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 Împăraţi 8.19). O lumină care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

19 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunteți întristați prin felurite încercări.
Harul felurit al lui Dumnezeu.

1 Petru 1.6; 4.10


„Sunteți întristați prin felurite încercări.” Nimeni care trăiește pe pământ nu poate scăpa de o astfel de experiență. Unele încercări sunt scurte, altele sunt profunde și de durată, lăsând urme adânci în viețile noastre. Moise, omul lui Dumnezeu, a spus că și cei care trăiesc mai mult decât ceilalți au în viață parte doar de trudă și de durere (Psalmul 90.10). David a exclamat: „Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? … Până când mă voi sfătui în sufletul meu, cu durere în inima mea, în fiecare zi?” (Psalmul 13.1,2). Durerea produsă de încercare este reală și adesea simțim că nimeni nu ne poate înțelege în suferința noastră.

Scriptura spune însă în altă parte: „Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite [sau încercări]” (Iacov 1.2). Răspunsul creștin la suferință nu este cel de a anihila simțămintele, așa cum unele religii și filosofii proclamă. Mai degrabă, noi recunoaștem realitatea suferințelor noastre, în timp ce înțelegem că Dumnezeu lucrează ceva în noi și prin noi atunci când trecem prin încercări. Și știm că așa stau lucrurile datorită „harului felurit al lui Dumnezeu”. Cuvântul tradus aici cu „felurit” semnifică o mare varietate, în felul în care o pictură conține o varietate de culori. Este minunat faptul că același cuvânt este folosit și pentru „feluritele” încercări ale noastre.

Când pare că varietatea încercărilor nu are sfârșit, să știm că nici varietatea harului lui Dumnezeu nu are sfârșit. Nicio încercare nu este atât de adâncă, încât bunătatea lui Dumnezeu să nu se poată coborî până la noi. Nicio dificultate nu este atât de unică, încât Dumnezeu să nu-i poată răspunde cu un har pe măsură.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8



Un cadou condiționat

Vizita săptămânală a bunicii este de fiecare dată o adevărată sărbătoare pentru fiica noastră de patru ani. Cu mult înainte ca bunica să sosească, fetița stă nerăbdătoare în poarta grădinii și o așteaptă acolo.

Dar astăzi, micuța Lia stă ascunsă. Nu dorește nici măcar să-i spună „bună ziua”. De ce? Bunica îi promisese la ultima ei vizită: „Data viitoare îți voi aduce un cadou, dacă vei fi cuminte până atunci”. Dar Lia se certase cu fratele ei. Conștiința ei apăsată îi spunea că nu merita niciun cadou.

Când însă bunica își ia rămas bun astăzi de la ea, o ia pe Lia în brațe și îi promite: „Săptămâna viitoare îți voi aduce cu adevărat un cadou”. Micuța, lăsând să se vadă cum tristețea îi cuprinde chipul, a întrebat: „Dacă sunt cuminte…?”. Nu, de data aceasta bunica nu a mai legat de promisiunea ei nicio condiție. Lia radiază de bucurie. În sfârșit se putea bucura în voie în săptămâna ce urma!

La fel a lucrat Dumnezeu cu noi, oamenii. În Vechiul Testament, El a dat Legea, cele zece porunci. „Fă așa, și vei trăi!” Dar niciun om nu a reușit să atingă acest standard. Dorința păcătoasă este mai puternică.

De aceea, Dumnezeu a înlocuit Legea cu harul. Fiul Său, Isus Hristos, a venit la noi pe pământ pentru a muri la cruce pentru oamenii păcătoși. Cine își recunoaște păcatele și crede în Mântuitorul primește viața veșnică în dar, fără nicio condiție.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VINO CU PROBLEMA TA LA DOMNUL ISUS! – Fundația SEER

„O femeie, care avea o scurgere de sânge, s-a atins de poala hainei lui Isus” (Luca 8:43-44)


Biblia spune: „era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit” (v. 43-48).

Această femeie avea o problemă care o secătuia de viață, o problemă pe care niciun doctor n-o putuse vindeca. Așa că, ea a făcut ceea ce trebuie să faci și tu: a mers cu problema ei la Domnul Isus, s-a atins de El prin credință și a fost vindecată. Gândește-te câte obstacole a trebuit să doboare… Doisprezece ani de suferință! Un sentiment de neajutorare și de disperare pentru că „îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.” Și-apoi, mai era și mulțimea care Îl înghesuia pe Isus și care îi stătea în cale! Cu toate acestea, în clipa în care în credința ei s-a atins de Domnul Isus, a fost vindecată.

Deci, care este problema ta cea mai mare astăzi? Este una pe termen lung? Acasă sau la locul de muncă? E o problemă de sănătate sau un obicei îndărătnic? Nu te opri până nu ajungi cu problema ta la Domnul Isus!… chiar dacă asta înseamnă să te pleci pe genunchi în rugăciune și să dobori toate obstacolele care îți stau în cale.

Atinge-te de Domnul Isus, prin credință – așa poți fi vindecat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 21:1-20


Se pare că aici Cronicile şi-au pierdut dintr-o dată caracterul de carte a harului! În afara excepţiilor justificate de evenimente, cartea a acoperit sistematic până acum greşelile poporului şi ale împăratului său, ca să sublinieze, prin contrast, tot binele ce se putea găsi. Să remarcăm în trecere că acesta este un lucru pe care şi noi trebuie să-l facem totdeauna (citiţi 1 Petru 4.8).

Paginile de care ne apropiem acum sunt în contrast cu „lucrurile bune” pe care Dumnezeu a ţinut să ni le arate până la acest punct (12.12; 19.3). De acum înainte, acoperirea relelor lui Ioram şi ale succesorilor lui nu mai este posibilă. Acest împărat, ginere al lui Ahab şi al Izabelei, ucigaş (v. 4) şi închinător la idoli, îl forţează pe Iuda să adore falşii dumnezei. Este o realitate gravă, care are rolul de a sublinia îndelunga răbdare a lui Dumnezeu faţă de sărmanul Său popor. Astfel, harul continuă să strălucească în această carte cu mai multă măreţie peste întunericul care se lasă asupra împărăţiei lui Iuda. Harul se va înmulţi şi mai mult decât păcatul (Romani 5.20).

O scrisoare de la Ilie soseşte la Ioram pentru a-i recapitula crimele şi pentru a-l avertiza cu privire la pedeapsa divină. Şi aceasta nu va întârzia să se împlinească.

18 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică și celui care-și rânduiește calea îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Psalmul 50.23


O cale pusă în rânduială începe prin a-I da lui Dumnezeu locul cuvenit și prin a face ceea ce este drept înaintea Lui și înaintea oamenilor. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe toți creștinii să facă cereri, rugăciuni și mijlociri pentru toți oamenii, în special pentru toți cei așezați în poziții înalte, ca astfel să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cinstea (1 Timotei 2.1,2). Dându-I lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine, onorând pe cei care cârmuiesc și ducând o viață de rugăciune, Îl introducem astfel pe Dumnezeu în toate detaliile vieții noastre.

Credincioși fiind, trebuie să-L reprezentăm pe Domnul în această lume. În noi înșine suntem neputincioși, așa cum El Însuși a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5). Când însă umblăm în prezența Lui, ne vom bucura de ajutorul Său.

A existat o singură excepție de la această regulă. Domnul Isus Hristos a experimentat contrariul, atunci când L-a onorat pe Dumnezeu și Și-a rânduit calea prin ascultare și dragoste. Totuși a fost părăsit de Dumnezeul pe care L-a onorat permanent în viața Sa – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22.1). Prin Duhul profetic, Domnul Isus a descris această încercare în felul următor: „El mi-a frânt puterea în drum, mi-a scurtat zilele” (Psalmul 102.23).

Deși trăise întotdeauna în totală dependență de Dumnezeu și în comuniune perfectă cu El, Domnul Isus a fost totuși părăsit de Dumnezeul sfânt și drept (2 Corinteni 5.21). Domnul Isus nu a primit niciun ajutor de la Dumnezeul Său atunci când plătea pentru păcatele noastre, ca Înlocuitor al nostru, și când suferea mânia lui Dumnezeu, pe care noi o meritam. Am putea vreodată să-I mulțumim și să-L lăudăm îndeajuns?

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cine altul am eu în cer, afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Psalmul 73.25



Recunoștință

Când privim la lumea creată, ar trebui să fim cuprinși de mulțumire pentru faptul că Isus Hristos este Creatorul. În creație vedem măreția Domnului Isus. Totuși, când ne gândim la umblarea pe pământ a Domnului, la mântuirea pe care a adus-o, la suferințele Sale pe cruce, la grija neîncetată pe care ne-o poartă zi de zi, la viitorul pe care-l pregătește, atunci inimile și cuvintele ar trebui să se reverse în recunoștință. El, Dumnezeu, deși nu a renunțat niciodată la divinitatea Lui, a părăsit cerul, a devenit Om, S-a născut într-un grajd, a fost un Copilaș supus părinților Săi, a lucrat pentru a-Și câștiga existența și nu a avut o casă sau vreun lucru pe care să-l poată numi proprietatea Lui. Deși era Rege, a slujit, a vindecat bolnavii, i-a mângâiat pe cei îndurerați, le-a arătat milă celor din popor, le-a împlinit nevoile fizice și spirituale, cu toate că și El, ca Om, a cunoscut foamea, setea și oboseala.

În lucrarea Lui publică, Domnul a fost neînțeles și batjocorit de mulți, chiar și de prietenii și de rudele Lui. Deși nevinovat, a fost arestat, batjocorit, biciuit, expus oprobiului public, declarat vinovat, răstignit. Și, în tot acest timp, Domnul susținea toate prin puterea Sa și îi ierta pe cei care Îi făceau acele nedreptăți. Murind ca să ne mântuiască, Domnul Isus Hristos a fost făcut păcat, deși nu păcătuise niciodată și nici nu putea păcătui. O, dacă am fi mai recunoscători și mai mulțumitori pentru măreața lucrare a Domnului Isus pentru mântuirea noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVINGE TEAMA DE LIPSURI! – Fundația SEER

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)


Oare de ce sunt credincioșii comparați în Biblie cu oile? Probabil pentru că ele sunt cele mai dependente creaturi de pe pământ; ele trebuie să aibă încredere în păstor pentru toate nevoile lor. Și așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență de El.

Când trăiești în mod constant cu teama de a nu duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu. Această teamă fundamentală determină multe dintre fricile noastre, inclusiv teama de a nu deveni o persoană cu dizabilități sau teama de bătrânețe, teama de a investi sau teama de a fi pensionar sărac. În forma sa extremă, teama de a nu duce lipsă poate duce la anxietate. Totodată este una dintre rădăcinile care cauzează lăcomia. Poți deveni atât de obsedat ca să agonisești, încât vei strânge mai mult decât ai nevoie. Lucrul acesta te poate face să devii un dependent de muncă, dorind ca nici tu, nici copiii tăi să nu mai experimenteze vreodată disconfort, neplăceri și lipsuri. Și, ca toate fricile, ea are la bază o convingere eronată despre Dumnezeu și despre capacitatea și disponibilitatea Sa de a avea grijă de tine. „Domnul este Păstorul meu (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească): nu voi duce lipsă de nimic.”

Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce ți-a promis Dumnezeu!

O bună strategie pentru tine ar fi să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele care sunt condiționate, să întrunești condițiile și să te odihnești în dragostea și în credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile în sân. și să aștepți ca Dumnezeu să facă lucrul pentru care te-a înzestrat și te-a desemnat pe tine să-l faci…

Tu trebuie să faci lucrurile naturale… și să te încrezi în El pentru cele supranaturale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:25-37


În timp ce răsuna cântarea de eliberare, vrăjmaşii se distrugeau reciproc. Pentru popor nu mai rămâne decât să constate anihilarea lor şi să strângă prăzile îmbelşugate. De câte ori n-a procedat Dumnezeu şi cu noi la fel, făcând să dispară din calea noastră dificultăţi care păreau de neînvins…!

Apoi poporul se adună din nou ca să-L laude pe Domnul în Valea Beraca „sau a binecuvântării” (citiţi Ps. 107. 21, 22).

Să ne gândim la triumful lui Isus pe cruce, realizat fără cea mai mică participare din partea credincioşilor. Ce le rămâne de făcut? Să se bucure de roadele acestei victorii şi, cu inimi pline de recunoştinţă, s-o celebreze în valea acestui pământ, înainte să o facă pentru eternitate în Sfânta Cetate (compară cu v. 28).

Ultimul paragraf ne întoarce un pas înspre domnia lui Iosafat, pentru a ne aminti că, după alianţa militară dezastruoasă cu Ahab, împăratul lui Iuda se implică în alta, nu mai puţin prostească, de data aceasta cu scop comercial, cu fiul acestuia, Ahazia. Dumnezeu permite eşecul acesteia şi ne învaţă prin gura lui Eliezer ce gândeşte El despre acest fel de asociere cu un om al lumii în scopul îmbogăţirii.

17 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta și eu mă deprind să am în totul o conștiință fără vină față de Dumnezeu și față de oameni.

Fapte 24.16


Mă tem că acest lucru nu este înțeles așa cum ar trebui și că există o atitudine ușuratică, nepăsătoare, cu privire la păcat și la vină, ceea ce constituie o mare întristare pentru Duhul lui Dumnezeu. Ne mulțumim să facem mărturisiri doar cu buzele, fără să avem un simțământ adânc al gravității păcatului înaintea lui Dumnezeu. Lucrul cu privire la care ne facem vinovați nu este judecat în toate rădăcinile lui morale și, ca o consecință a acestei atitudini ușuratice cu privire la păcat, inima se împietrește, iar conștiința își pierde delicatețea. Acest lucru este foarte grav. Nu sunt multe lucruri mai prețioase decât o conștiință delicată. Nu ne referim la o conștiință scrupuloasă, care este guvernată de tipicurile ei; nici de o conștiință morbidă, care este guvernată de temerile ei. Aceste două tipuri de conștiințe sunt o pacoste pentru oricine. Ne referim însă la o conștiință delicată, care este guvernată, în toate lucrurile, de către Cuvântul lui Dumnezeu și care are ca punct de referință, în toate situațiile, autoritatea lui Dumnezeu.

Această conștiință este o comoară inestimabilă. Ea reglementează orice lucru, ia cunoștință chiar și despre cea mai mică chestiune legată de umblarea și de obiceiurile noastre zilnice – de felul în care ne îmbrăcăm, de felul în care ne mobilăm casa, de întregul nostru comportament, de felul cum ne conducem afacerile sau, dacă suntem salariați, de felul în care ne achităm de îndatoririle noastre, oricare ar fi ele. Pe scurt, toate lucrurile intră în sfera influenței morale sănătoase a unei conștiințe delicate. Pavel, cel mai onorat dintre apostoli și mai privilegiat dintre sfinți, dădea o mare atenție faptului de ași păstra conștiința fără vină, atât față de Dumnezeu, cât și față de oameni.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Matei 5.16



Lumini

Cu secole în urmă, un nobil bogat s-a gândit să lase o moștenire consătenilor săi. A socotit că cel mai bun și mai mare dar pe care îl poate oferi este să le construiască o biserică. Luând această hotărâre, nu i s-a permis nimănui din sat să calce pragul bisericii până la terminarea construcției. În ziua inaugurării, oamenii din sat s-au adunat să admire noua construcție. Totul era frumos, dar lipsea sursa de lumină. În loc de răspuns, nobilul a făcut cadou fiecărei familii câte o lampă cu gaz și le-a arătat că în pereții bisericii se află locuri în care se vor pune lămpile. „Această biserică va fi luminată dacă voi veți veni să ascultați Cuvântul lui Dumnezeu și dacă fiecare familie își va aduce lampa care va lumina clădirea”, a spus nobilul.

Chemarea fiecărui om este de a veni la Cel care este Lumina lumii – Domnul și Mântuitorul care Și-a dat viața la cruce pentru mântuirea tuturor celor care cred în El. Cine Îl urmează pe Mântuitorul va deveni o lumină în viața de familie, în societate, în biserică. Să ne gândim cum ar fi lumea în care trăim, dacă toți oamenii ar veni la Isus, și astfel ar deveni lumini în lume! Atunci ceața păcatului, care îi ține pe oameni în necunoștință de Dumnezeu, s-ar risipi, iar pe fețele lor ar străluci lumina divină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEALA DE A CERE – Fundația SEER

„Nu aveţi, pentru  că nu cereţi…” (Iacov 4:2)


Cât de mare este îndrăzneala ta de „a cere”, când vorbim de rugăciune? Când Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9). Poate că unii dintre noi am fost șocați de răspunsul lui, l-am catalogat drept arogant și i-am fi replicat: „Ar trebui să te smerești și să fii mulțumitor pentru privilegiul de a-i fi slujit unui mare profet ca Ilie, și pentru că Dumnezeu îți îngăduie să-i duci mai departe lucrarea!” Elisei însă nu era timid, iar Ilie nu s-a simțit ofensat. Prin urmare, cum s-a încheiat totul? Elisei și-a primit „îndoita măsură” și a ajuns să facă… de două ori mai multe minuni decât Ilie!

Când te rogi, Dumnezeu nu-ți spune: „Ai grijă ca cererea ta să fie rezonabilă și practică.” El dorește ca tu să ceri astfel încât să primești „cu mână largă și fără mustrare” (vezi Iacov 1:5). Cum ți se pare această mare promisiune: „Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). Nu-l mai limita pe Dumnezeu! Gândește-te puțin: dacă El este dispus să-ți dea „neamuri ca moștenire,” El îi va salva negreșit pe cei dragi ai tăi, pentru care te rogi, îți va vindeca trupul, îți va da acel loc de muncă sau acea relație pentru care te rogi.

Domnul Isus a zis: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13). Doar de două ori citim în Scriptură despre cineva care a spus ceva ce L-a determinat pe Domnul Isus să se minuneze. În ambele ocazii, a fost o demonstrație a unei credințe plină de îndrăzneală a cuiva care făcea parte dintre neamuri și despre care oamenii religioși credeau că nu are niciun drept la promisiunile minunate ale lui Dumnezeu.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Îndrăznește să ceri în rugăciune, cu credință, astfel de lucruri mari!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:14-24


Rugăciunea făcută cu credinţă de Iosafat primeşte un răspuns prompt şi aceasta se întâmplă chiar în public. În numele Domnului, Iahaziel reasigură poporul şi împăratul cu privire la voia Lui. Ce mulţi credincioşi aflaţi în pericol au avut de câştigat de atunci încoace, citind asemenea încurajări divine! Să comparăm v.17 cu cuvintele lui Moise pentru Israel când traversau Marea Roşie: „Nu vă temeţi; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului … (Exod 14.13).

Fără să aştepte ca Dumnezeu să fi acţionat, Iosafat şi tot poporul Îi aduc laudă şi adorare. Aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu: credinţa care este în stare mai dinainte nu numai să dea deoparte întreaga tulburare, ci şi să mulţumească anticipativ pentru răspunsul pe care El l-a garantat. Iată o purtare care imită Modelul divin. Înainte să-l învie pe Lazăr în virtutea puterii de la Dumnezeu, Tatăl Său, Isus începe prin a I Se adresa: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat” (Ioan 11.41).

Ce frumoasă este această închinare celebrată chiar în prezenţa vrăjmaşilor! (vezi Psalmul 23.5). Cei care aduc lauda merg înaintea bărbaţilor înarmaţi. Şi cântarea de triumf intonată dintr-o dată dă, am putea spune, semnalul unei victorii uimitoare, repurtată fără a se da o singură lovitură.

16 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos … către Tit, adevăratul meu copil potrivit credinței noastre comune.
Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit. Și m-am suit potrivit unei descoperiri și le-am prezentat evanghelia pe care o predic printre națiuni … (dar nici Tit, care era împreună cu mine, fiind grec, n-a fost obligat să se circumcidă).

Tit 1.1,4; Galateni 2.1-3


Atunci când Pavel, prin inspirația divină, i-a scris o epistolă lui Tit, care era unul dintre cei împreună-lucrători cu el, l-a numit: „Adevăratul meu copil potrivit credinței noastre comune”. Aceasta este o dovadă puternică a faptului că Tit a ajuns să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al său prin intermediul lucrării apostolului Pavel.

În Fapte 15, Pavel și Barnaba s-au suit la Ierusalim din cauză că învățătorii iudaizanți veniseră la Antiohia, învățând că, pe lângă credința în Domnul Isus, era necesar și ca cei credincioși să fie circumciși și să păzească legea lui Moise, pentru a fi mântuiți. Pavel și Barnaba se împotriviseră cu putere acestei învățături, după care, împreună cu alți frați din adunarea din Antiohia, fuseseră trimiși la Ierusalim pentru a duce toată această chestiune înaintea apostolilor și a bătrânilor de acolo. Pavel le scrie galatenilor că se suise acolo, de asemenea, în urma unei revelații.

Pavel îl adusese la Ierusalim, în mod deliberat, pe Tit, un grec convertit. Urma să aibă loc un test – avea Tit să fie circumcis și să i se ceară să păzească legea? Unii dintre fariseii care crezuseră erau de părere că așa trebuia procedat. Sau avea el să fie primit ca un creștin, ca un frate în Hristos, fără să fie nevoie de nimic altceva? Milioane de credincioși, de atunci și până acum, au fost recunoscători că Duhul Sfânt a condus lucrurile în așa fel încât să fie evident că, pentru mântuirea unui suflet, nu era necesar nimic altceva în afara credinței în lucrarea încheiată a Domnului Isus. Mântuirea este prin credința în Hristos, nu prin fapte.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare … Și mărturia este aceasta: că Dumnezeu ne-a dat viața veșnică.

1 Ioan 5.9,11



Mărturia lui Dumnezeu

Un marinar a ascultat o predică și a fost adânc mișcat în suflet. A recunoscut că în starea sa nu poate sta în fața lui Dumnezeu. Un prieten a căutat să-l ajute și i-a citit cu glas tare cuvintele: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”, după care i-a spus marinarului: „Acest verset îți este adresat ție”. După o scurtă cugetare, marinarul a răspuns: „Nu cred”. Prietenul i-a citit încă o dată versetul, dar marinarul nu credea că este pentru el. Văzând că nu ajunge la niciun rezultat, prietenul l-a întrebat: „Câți ani ai în marină?” — „Douăzeci și unu”, a răspuns marinarul. „Eu nu cred acest lucru”, a zis prietenul. „Cum nu crezi, ai impresia că te mint?” Marinarul a luat o hârtie și i-a întins-o, spunând: „Crezi această adeverință?”. — „Sigur”, a răspuns prietenul. „Ei vezi, aici este problema. Aștepți de la mine să cred o adeverință scrisă de oameni, dar tu nu vrei să crezi ce spune Dumnezeu.”

Atunci totul s-a luminat în sufletul marinarului. Mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său este mai mare și marinarul a crezut-o. De atunci a devenit un om fericit. Și tot așa putem deveni și noi: oameni fericiți, cu un orizont nou în viață, care străbate dincolo de limitele acestei lumi împotrivitoare care se îndreaptă cu pași repezi spre pierzarea veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (3) – Fundația SEER

„Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9)


Apostolul Pavel scrie: „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (v. 8-10).

Pavel a primit răspunsul pe care îl căuta – când a încetat să se mai roage pentru țepușul său și a început să asculte! Uneori suntem atât de ocupați să-I spunem lui Dumnezeu ce ar trebui să facă pentru noi, încât nu-L auzim spunându-ne ce dorește El să facă în noi. Dacă problema din viața ta rezistă cu încăpățânare, poate a sosit timpul să te oprești din vorbit și să începi să asculți. Dumnezeu l-a învățat pe Pavel lecții în cel mai potrivit moment în care le putea învăța – în necazuri. Așa că, la urma urmelor, vestea rea a vremurilor dificile se dovedește a fi vestea bună. Noi învățăm mai multe despre Dumnezeu în vale, decât atunci când suntem pe culme.

Iată cum descria C.S. Lewis modul în care Dumnezeu folosește durerea pentru a comunica cu noi: „Dumnezeu ne șoptește în bucuriile vieții, vorbește cu noi în conștiința noastră, dar strigă la noi în durerile noastre.” Tot ce își dorea apostolul Pavel era rezolvarea problemei. Dar după ce i-a vorbit Dumnezeu, el și-a dat seama că în problema sa era ceva mai bun și mai măreț – o putere supranaturală care este rezervată pentru vremuri grele. În asemenea situații ne dăm seama că prezența lui Dumnezeu este mai mare decât problemele noastre, și că planul Său este mai mare decât durerea noastră!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:1-13


Nu mai puţin de trei armate inamice înaintează simultan împotriva micii împărăţii a lui Iuda. Ele sunt ale vrăjmaşilor ei constanţi: Moab, Amon şi maoniţii (lit. Amoniţii), care făcuseră parte din Edom (v. 22). În faţa acestei ameninţări de invazie, Iosafat Îl caută pe Domnul şi proclamă un post. Poporul se strânge. Referindu-se la rugăciunea lui Solomon (6.34-35), împăratul se aşază în faţa locaşului sfânt şi Îl cheamă pe Acela care promisese că-i va asculta şi că le va face dreptate (v.8, 9).

Strângând la un loc personalul militar pe care Iosafat îl avea la dispoziţie (17.14-18), se ajunge la numărul impresionant de un milion o sută şaizeci de mii de oameni. Ei bine, în mod practic ei nu vor juca nici un rol în acest lung capitol! Iosafat înţelesese cuvântul din Psalmul 33: „Un împărat nu este salvat prin mulţimea oştirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale … Sufletul nostru aşteaptă pe Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru” (Psalmul 33.16, 20).

Astfel, împăratul recunoaşte pe de o parte lipsa lor de putere, iar pe de altă parte, lipsa lor de înţelepciune (v.12). Totuşi adaugă: „ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine”. Şi, în sens invers, „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El”(16.9).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: