Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

17 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.
2 Corinteni 4.6

Arată-mi gloria Ta – Privindu-L pe Dumnezeu în față

Evenimentele din capitolele 33 și 34 din Exod trebuie înțelese în lumina capitolului 3 din 2 Corinteni. După ce Israel a păcătuit închinându-se la vițelul de aur, Moise a mijlocit pentru popor. Tablele legii i-au fost date apoi pentru a doua oară, însă, de data aceasta, legea era amestecată cu harul. Acest lucru poate fi văzut în felul în care Domnul a descris noua Lui atitudine față de popor, ca „binevoitor și milos … iertând nelegiuirea și răzvrătirea și păcatul” (Exod 34.6,7). Sunt unii care spun că acest amestec dintre lege și îndurare reprezintă evanghelia. Nicidecum! De fapt, exact această combinație de îndurare și lege este ceea ce Pavel numește „slujba morții” și „slujba condamnării” (2 Corinteni 3.7,9).

Această slujbă a fost însoțită de o anumită glorie, însă a fost trecătoare și a trebuit înlocuită cu „slujba Duhului”, care este cu mult mai glorioasă decât tot ceea ce Moise a văzut pe munte (2 Corinteni 3.8,9). „Ceea ce a fost glorificat n-a fost glorificat în această privință, datorită gloriei care o întrece cu mult” (versetul 10).

Cel credincios poate acum privi gloria Domnului Isus, fiind transformat de ea (2 Corinteni 3.18), fiindcă el vede „gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Gloria pe care Moise a văzut-o a fost „pe dinapoia” lui Dumnezeu, însă creștinii o privesc direct pe fața Sa.

Vrei să-L vezi pe Dumnezeu? Privește la Isus! (Ioan 1.18). În curând vom vedea fața Sa fără nicio piedică din partea cărnii (Apocalipsa 22.4). Însă, până atunci, o putem privi prin credință încă de pe acum!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale…”
Psalmul 103.2,3

Binefăcătorul neuitat

Toți oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt invitați să beneficieze de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Cine este omul care, dacă s-ar afla pe țărmul unui ocean de aur topit, ar lua din el doar cu o ceașcă micuță? Nu s-ar grăbi el să umple cele mai mari vase de care dispune? Un ocean de aur topit nu este decât o imagine a plinătății și a valorii harului lui Dumnezeu. Şi, totuși, cât de puțini sunt cei care îl primesc în sufletele lor! Dorim ca cititorul să nu fie printre cei care refuză harul lui Dumnezeu. Astăzi este ziua harului, astăzi putem primi salvarea dăruită de Dumnezeu tuturor care se încred în Fiul Său. Nicio limbă nu poate declara, niciun condei nu poate descrie, nicio carte nu poate conține și nicio minte nu-și poate imagina plinătatea binefacerilor harului lui Dumnezeu. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii omenești, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre dimensiunea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

Marea întrebare care se pune către fiecare om este: suntem gata să primim aceste binefaceri ale harului dumnezeiesc arătate în lucrarea Mântuitorului? Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, dorește să ne preocupe cu tot felul de alte întrebări. Dacă cineva dorește binecuvântările vieții veșnice, atunci să se preocupe cu binefacerile lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE POȚI SCHIMBA

„Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare”       (Efeseni 4:22)

     Seturile de gândire sunt tipare după care mintea operează automat într-un anumit mod. Asta înseamnă că te poți programa să fii nefericit, reacționând față de aceiași oameni și împrejurări în același fel și așteptând rezultate diferite. Poate spui: „După toți acești ani am crezut că se va schimba. Indiferent cât încerc, familia nu mă apreciază. Cum se face că sunt singurul care face efortul de a păstra legătura cu ceilalți?” E ușor să dai vina pe alții pentru problemele tale – „Uite ce face… Uite ce mult am așteptat… El de ce nu sună?” Noi credem că soluția este să-l determinăm pe celălalt să facă ceea ce vrem noi, dar o astfel de gândire este auto-distrugătoare; în felul acesta controlul le revine altora. Fericirea ta nu este determinată de ceilalți oameni, chiar dacă te-ai convins că așa este. Un consilier experimentat spunea: „Dacă nu vrei să obții aceleași rezultate, încearcă să apeși un alt buton. Uită-te la relațiile tale. Există vreuna care merge în jos, în ciuda eforturilor tale? Aștepți ca cineva să se schimbe, în loc ca tu să faci ceva diferit? Nu mai apăsa același buton și roagă-l pe Dumnezeu să-ți dea claritate pentru a vedea situația așa cum este, și pentru a putea acționa cu înțelepciune și responsabilitate.” Tu nu ești o victimă a circumstanțelor; nu trebuie să rămâi blocat sau să te învârți în cerc. Apostolul Pavel ne sfătuiește (Efeseni 4:22-23): „Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare și să vă înnoiți în duhul minţii voastre.” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: te poți schimba!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 136

Toate căile lui Dumnezeu cu privire la făptura Sa au un singur şi acelaşi motiv: bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna. Ea se vede în primul rând în minuni mari împlinite în favoarea omului, chiar înainte ca acesta să fi existat, atunci când Dumnezeu crea mediul propice vieţii şi existenţei lui (v. 4-9) aşa cum o mamă, înainte de naşterea copilului, pregăteşte cu grijă cadrul în care acesta urmează să fie primit, precum şi toate obiectele care-i vor fi necesare.

Începând cu versetul 10 putem vedea strălucind dragostea lui Dumnezeu în lucrarea răscumpărării. Ea este ilustrată prin ieşirea din Egipt şi intrarea lui Israel în Canaan. Şi-a amintit de noi în înjosirea noastră, pot cânta toţi răscumpăraţii cu recunoştinţă (v. 23).

Expresia Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna apare în mod surprinzător şi la sfârşitul versetelor 10, 15, 17-20. Să nu uităm însă că până şi pedepsirea celor răi este legată de planurile dragostei lui Dumnezeu pentru ai Săi, ca şi binecuvântarea lumii viitoare. Aşa se explică, de asemenea, teribilele versete 8 şi 9 din Psalmul 137. Oamenii vorbesc de bunul Dumnezeu cu prea multă nesocotinţă. De ar putea să reflecteze la semnificaţia acestui adjectiv, confirmată de mărturii atât de răsunătoare, şi apoi să răspundă la o asemenea iubire!


16 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Când va trece gloria Mea, … Mă vei vedea pe dinapoi, dar fața Mea nu se va vedea.
Exod 33.22,23

Arată-mi gloria Ta – Privindu-L pe Dumnezeu pe dinapoi

Moise Îl făcuse o cerere simplă Domnului: „Arată-mi, Te rog, gloria Ta” (Exod 33.18). Ținând cont de împrejurările în care se găsea, această cerere nu a fost una deplasată. Moise tocmai mijlocise pentru poporul Israel, după incidentul cu vițelul de aur. Fiind pe munte, în prezența Domnului, de pe buzele sale au ieșit, în mod spontan, aceste cuvinte: „Arată-mi gloria Ta”. Gloria poate fi un concept greu de înțeles, însă o definiție ajutătoare ar fi: „Excelență manifestată”. Moise avea o dorință sinceră și adâncă de a vedea gloria lui Dumnezeu.

Dumnezeu tocmai îi spusese lui Moise că nu putea să-I vadă fața, fiindcă „omul nu poate să Mă vadă și să trăiască” (versetul 20). Totuși citim într-o relatare anterioară că Domnul îi vorbea lui Moise „față către față”. Aceasta nu este o contradicție, ci o metaforă folosită pentru faptul că Dumnezeu vorbea adesea cu Moise așa cum un om vorbește cu prietenul său, nu că el, în mod literal, vedea fața Sa (versetele 9 și 11). Totuși, Dumnezeu i-a împlinit lui Moise dorința de a vedea gloria Sa, însă într-un fel special și instructiv totodată. El i-a spus lui Moise: „Când va trece gloria Mea, te voi pune într-o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece. Și-Mi voi trage mâna și Mă vei vedea pe dinapoi”.

Apostolul Pavel, atunci când relatează acest eveniment, ne spune că aceasta era o glorie trecătoare (2 Corinteni 3.7,11). Ea reprezintă caracterul parțial și provizoriu al vechiului legământ. Însă chiar și acea glorie, a spatelui lui Dumnezeu, a făcut ca fața lui Moise să strălucească într-o așa măsură, încât a trebuit să și-o ascundă sub un văl (Exod 34.29-33). Acesta trebuie să fi fost un eveniment care a marcat profund viața lui Moise; totuși, ceea ce noi, creștinii, avem este ceva ce depășește cu mult ceea ce a experimentat Moise pe munte în acea zi.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea când poți s-o faci. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău… Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut niciun rău.”
Proverbe 3.27,29,30

Binefăcătorul neuitat

Un bărbat, aflat într-o călătorie, s-a cazat la un hotel. Peste drum de hotel era o clădire veche. Nu după mult timp, a văzut cum tot mai mulți oameni sărmani se strâng acolo. Cu toții s-au așezat pe treptele clădirii. Din hotel au ieșit mai mulți oameni, în frunte cu șeful hotelului, și s-au îndreptat către oamenii care stăteau pe trepte și le-au împărțit farfurii și tacâmuri. Apoi, proprietarul hotelului a servit pe fiecare, ca și cum ar fi avut cei mai distinși oaspeți în față. Curios, bărbatul s-a interesat de întâmplarea ciudată al cărei martor fusese. A aflat astfel că șeful hotelului în timpul ultimului război civil, care avusese loc în țara aceea, fusese pus la zid de rebeli. Urma să fie împușcat, fără să știe de ce. Dintr-o dată, un invalid în zdrențe s-a așezat în fața plutonului de execuție și i-a convins pe rebeli să îl lase pe hotelier să plece. Şeful hotelului nu și-a mai văzut niciodată salvatorul, nici nu a aflat cine fusese. Însă atunci a promis nu doar să hrănească săracii orașului, ci și să-i onoreze. Musafirul l-a întrebat atunci de ce face acest lucru zilnic și nu mai rar. Răspunsul a fost impresionant:

„Dumnezeu mi-a dăruit viața pentru fiecare zi a anului. El mi-a redat viața zi de zi prin omul care nu a căutat nicio răsplată de la mine și cred că nu voi putea niciodată răsplăti acest dar.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDEREA SEBAZEAZĂPE ADEVĂR

„Nu vă minţiţi unii pe alţii” (Coloseni 3:9)

     Decepția într-o relație distruge încrederea și respectul. O minciună sau o trădare poate produce răni care necesită ani de zile să se vindece, și care, în unele cazuri, nu se vindecă niciodată. Persoana care ascunde ceva este de fapt egoistă, protejându-și propriile interese. Puțin îi pasă de sentimentele altora. Nimic nu este mai superficial decât vorbele goale și clișeele mincinoase care sunt lipsite de semnificație reală. Sunt unii care îi forțează pe alții să intre în relații intime pretinzând că îi iubesc. Decepția la acest nivel este abuz emoțional! Să fii folosit de alții este un sentiment îngrozitor. Înșelătorul poate promite mereu că își va părăsi soția sau soțul, iar victima se agață de această speranță. Dar niciodată nu devine realitate. Înșelătorul își găsește tot felul de scuze ca să profite. Din cauza vulnerabilității, victima ascultă orbită, până când relația a ajuns atât de departe încât cade în capcană.

Când ai fost un păcătos, ai fost scuzat că te-ai purtat astfel, dar nu mai ai scuze în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu. „Nu vă minţiţi unii pe alţii.” Când cineva ți-a acordat încrederea, ai primit un dar neprețuit; nu abuza de el. Iar dacă încrederea ți-a fost zdruncinată, confrunt-o cu capul sus. Deși poate iubești acea persoană, stai deoparte până dă semne clare de părere de rău și de disponibilitate de a face schimbări. Și nu renunța la speranță. Uneori oamenii buni fac alegeri greșite. Dacă te străduiești și dacă cauți ajutorul lui Dumnezeu, este posibil să refaci încrederea pe care ai pierdut-o și poate chiar să ajungi să ai o relație mai bună.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 135

Dacă Psalmul 134 nii înfăţişa pe slujitorii Domnului lăudânduL în Casa Lui, Psalmul 135 ne prezintă tema laudei lor: măreţul Nume al Domnului.

În Psalmul 133 era bine şi plăcut ca fraţii să locuiască uniţi împreună. Aici, în versetul 3, Domnul Însuşi este Cel găsit bun şi plăcut. Închinătorul a gustat că Domnul este bun (1 Petru 2:3). Oricât de scumpă ar fi comuniunea cu fraţii, nimic nu poate înlocui în suflet savoarea dragostei Domnului. Oare numai pentru a ne întâlni cu alţi creştini ne strângem în adunare? Sau mai degrabă pentru a ne bucura acolo de prezenţa binecuvântată a Domnului?

Domnul şi la ales pe Israel ca de asemenea pe fiecare răscumpărat ca o comoară deosebită a Lui (v. 4; comp. cu Matei 13:44) şi, pentru a-i câştiga sufletul, a pus în lucru mijloacele cele mai puternice (v. 5-12). Menţionaţi după un asemenea Dumnezeu, ce zadarnici şi ridicoli apar idolii lumii! Şi ce de plâns sunt cei care se încred în ei! (v. 18). A-L binecuvânta pe Domnul, care a devenit pentru noi Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, este privilegiul tuturor celor care se tem de El (v. 20; Efeseni 1:3).


15 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.
1 Tesaloniceni 1.10

Ce glorii minunate ale Domnului răzbat din acest verset! Să privim pe scurt la câteva dintre ele.

1. El este Fiul. Acest nume al Domnului nostru ne prezintă relația care a existat în Dumnezeire, înainte de timp, între Tatăl și Fiul, relație care a fost manifestată și aici, pe pământ, atunci când Fiul a devenit Om. El este Cel care a putut spune, în rugăciunea Sa către Tatăl: „Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24).

2. El este Cel care vine din cer. Noi, ca și tesalonicenii odinioară, așteptăm astăzi ca Fiul să Se întoarcă din cer. Știm că El a venit o dată pe pământ (1 Ioan 5.20), ca să înlăture păcatele noastre prin jertfa Sa (Evrei 9.26,28).

3. El a înviat dintre cei morți. Fiul lui Dumnezeu a murit ca Înlocuitor al nostru, însă moartea nu L-a putut ține, iar a treia zi a înviat prin gloria Tatălui (Romani 6.4).

4. El este Isus. Cel care din eternitate în eternitate este Dumnezeu a devenit Om. Isus este numele pe care L-a luat venind în această lume și el înseamnă „Iahve este Mântuitor”. El a venit să mântuiască pe poporul Său de păcatele lor (Matei 1.21).

5. El este Eliberatorul nostru. Ne gândim adesea la faptul că am fost scăpați de iazul de foc prin lucrarea Domnului Isus. Însă mânia va veni de asemenea în curând asupra acestei lumi care L-a respins pe Fiul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5.1-4,9; Matei 24.21). Această perioadă este de obicei numită perioada de necaz. Va fi Adunarea atunci pe pământ? Nu, fiindcă El este Eliberatorul nostru și de acea mânie viitoare. „Te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 3.10).

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!”
Numeri 23.10

Balaam

Balaam a fost un proroc fals, egoist. În viața lui a urmărit numai interesele sale proprii. Când împăratul Moabului l-a rugat să blesteme pe poporul Israel, el a fost gata. De ce? Pentru că împăratul i-a promis o răsplată generoasă!

Dar Dumnezeu a apărut în calea lui Balaam și l-a forțat să vorbească numai ce i-a încredințat El. Astfel, profetul fals a trebuit, în loc să blesteme pe Israel, să exprime cu patru expresii pozitive binecuvântarea dumnezeiască pentru acest popor.

Versetul de astăzi din Biblie provine din prima expresie a lui Balaam pentru Israel și ne arată puțin poziția lui interioară. Cu toate că el în viața lui nu s-a interesat de Dumnezeu și de cerințele Lui, și-a dorit să moară ca un om credincios. Cât de mult ar fi dorit să-și sfârșească viața pe pământ în pace, fără teamă de judecata viitoare!

Mulți oameni se aseamănă cu Balaam. Ei vreau să decidă asupra vieții lor. Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei, nu îi interesează. Dar când este vorba de moarte, doresc să posede pacea interioară a credincioșilor. Dar omul trebuie să se pună în rânduială cu Dumnezeu înainte de moarte prin credința personală în Mântuitorul Isus Hristos. Atunci are pentru timp și veșnicie pace cu El.

Să nu amânăm această decizie! Să ne predăm astăzi Domnului Isus viața noastră! Nu vom regreta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VORBEȘTE-I DE BINE!

„Faceţi bine celor ce vă urăsc” (Luca 6:27)

     Când generalul Robert E. Lee a fost întrebat de președintele confederației americane Jefferson David care este părerea sa despre un anume ofițer, el a scris un raport strălucit. Unul din ofițerii din auditoriu a fost uimit de cuvintele sale și i-a spus lui Lee: „Generale, nu știai că omul pe care îl elogiezi atât de mult înaintea președintelui este unul dintre dușmanii tăi cei mai aprigi și că nu a ratat nici o ocazie de a te critica?”

Lee a spus: „Ba da, dar președintele a cerut părerea mea despre el, nu părerea lui despre mine.” E nevoie de caracter, compasiune și curaj pentru a vorbi de bine pe un critic al tău. Iar când o vei face, se vor întâmpla trei lucruri bune:

1) Îți sporești propria valoare. Dai dovadă că te poți ridica deasupra criticilor, lăudându-i pe alții.

2) Reduci critica dușmanului tău la adresa ta. Când oamenii vor auzi că îți lauzi criticul și că acesta te disprețuiește, respectul lor pentru tine va crește și te vor vedea într-o altă lumină.

3) Oamenii te vor vedea ca fiind bun și generos. E nevoie de foarte puțin efort pentru a răspunde cu bunătate unui critic, dar e nevoie de caracter ca al lui Hristos pentru a întoarce celălalt obraz și pentru a-l binecuvânta. Domnul Isus a zis: „Faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă… Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:27-31)

Tu spui: „Standardul acesta este prea înalt!” E cel pe care l-a stabilit Domnul Isus, pe care l-a practicat întreaga Sa viață… și după care te cheamă să trăiești și tu, zilnic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 133 şi 134

Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să-şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28:33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni untdelemnului preţios, coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2:33; Efeseni 4:2-4).

Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi-au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122:1,2); se află în Casa Domnului.

Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar acolo nu va fi noapte, revelează Apocalipsa 21:25. Şi nici-o îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când Îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.


14 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și tot pământul avea o singură limbă și o singură vorbire … Și au spus unul către altul: „Veniți să facem cărămizi și să le ardem bine!”. Și cărămida le-a fost drept piatră și smoala le-a fost drept tencuială. Și au spus: „Veniți să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri; și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!”.
Geneza 11.1,3,4

Babel – Confuzie

Potopul avusese loc de ceva timp. Noe și familia sa fuseseră salvați, în timp ce restul omenirii pierise. Însă această judecată, aspră așa cum fusese, nu a schimbat inima nelegiuită a omului. Romani 1.21-32 ne arată drumul descendent al omului și vedem cum el, nedorind să-I dea glorie lui Dumnezeu și să-I fie recunoscător, a ajuns să aibă gândurile și inima întunecate, după cum vedem că ne arată și pasajul de mai sus.

Dumnezeu îi spusese lui Noe și fiilor lui să fie roditori, să se înmulțească și să umple pământul. Ei și descendenții lor aveau o singură limbă și astfel se puteau înțelege unii cu alții. Au pornit împreună către o câmpie din țara Șinear și s-au așezat acolo. În nebunia lor își imaginau că Îl puteau înfrunta pe Dumnezeu. Era porniți spre neascultare și doreau să zidească un turn înalt până la ceruri și să-și facă un nume pentru ei înșiși.

Cum stau lucrurile cu omul astăzi? Ascultă el de Dumnezeu și glorifică Numele Lui? Nicidecum! De cele mai multe ori nici măcar nu se gândește la El! Omul continuă să-și vadă de planurile sale și să inventeze tot felul de religii, în încercarea sa deșartă de a ajunge în cer.

Dumnezeu a văzut ceea ce încercau să facă oamenii la Babel și a pus capăt planurilor lor, încurcându-le limbile, astfel încât a fost imposibil ca ei să mai lucreze împreună. Astăzi, oamenii fac eforturi deosebite pentru a înlătura această problemă a comunicării. Pe măsură ce progresează în această încercare, ei progresează și în depravarea morală. Cât va mai dura până când judecata lui Dumnezeu va cădea din nou?

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doamne, auzi-mi glasul, dimineața!…” „Întărește-mi pașii în Cuvântul Tău…”
Psalmul 5.3; 119.133

Timp pentru Dumnezeu

Pentru ce?

Dacă dorești să cunoști personal pe un om, ai nevoie de timp și liniște pentru discuțiile cu el. Tot așa ai nevoie ca creștin de perioade de timp deosebite zilnice, în care ești singur cu Dumnezeu, pentru a vorbi cu El și a-L cunoaște mai bine.

Când?

Mulți sunt de părere că timpul cel mai bun este dimineața. Şi despre Domnul Isus se spune că mergea dimineața pentru rugăciunea personală într-un loc singuratic (Marcu 1.35). Ziua începe bine când citești un capitol din Biblie și Îl rogi pe Dumnezeu să te binecuvânteze și să te păzească de păcate. Deci, în timpul liniștit, tu vorbești în rugăciune cu Domnul Isus și primești de la El răspunsuri pentru viața ta zilnică – prin rugăciune și citirea Bibliei. Programează-ți în fiecare zi un timp fix – cel mai bine dimineața.

Cum?

Citește cu rugăciune un capitol din Biblia ta. Roagă-L pe Dumnezeu, ca El să te ajute să înțelegi textul din Biblie și să înveți ceva din el. Gândește-te la ce ai citit despre Dumnezeu sau Domnul Isus. Este în text o poruncă, o promisiune sau o atenționare? Scrie versetul sau gândul care ți-a devenit important într-un carnețel. Acționează conform cu ceea ce ai învățat.

Mulțumește-i Domnului Isus în rugăciune pentru mântuirea dăruită și vorbește cu El despre prietenii, grijile, problemele și planurile tale. Roagă-te pentru părinții și frații tăi, colegii de școală sau de muncă și prietenii tăi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE DUPĂ SCRIPTURĂ!

„Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”      (Evrei 10:35)

     Cât timp ar trebui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns? Până când îți va spune El să te oprești. Cu alte cuvinte, trăiește după Scriptură! „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:35-36). Multe promisiuni ale lui Dumnezeu au o dată limită și ai nevoie de o credință pe termen lung pentru a le primi. Cuvântul „îndurare” zugrăvește un alergător hotărât să ajungă la linia de sosire. Poate spui: „Dar nu știu exact care este voia lui Dumnezeu.” Voia Sa a fost descoperită în Cuvântul Său și tu trebuie să-l crezi și să-l rostești în situația în care te găsești. A spune altfel înseamnă a-L contrazice pe Dumnezeu.

Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu, că va fi tatăl multor neamuri, când nu exista nici o fărâmă de dovadă a acestui fapt. Timp de douăzeci de ani el s-a uitat la cer, crezând: „Doamne, tu ai spus că îmi vei da copii și vor fi la fel de numeroși precum stelele. Nu știu cum vei face asta, fiindcă eu am o sută de ani, iar soția mea Sara are nouăzeci. Dar cu toate acestea, eu cred.” Când te rogi astfel, îți asumi riscul de a părea ridicol în ochii celorlalți. Iar când experimentezi minuni, e la fel ca atunci când Domnul Isus le-a zis ucenicilor să umple vasele de vin cu apă, sau când a luat noroi și a frecat ochii unui orb. Dar nuntașii din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul s-a dus acasă cu vederea căpătată. De ce? Pentru că au ascultat cuvântul spus de Domnul Isus. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: trăiește după Scriptură!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin


Psalmul 132

Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6:17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea săşi încheie rugăciunea cu versetele 8-10 (2 Cronici 6:41,42). Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17, 18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.

Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa tuturor necazurilor lui (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22:14; David este o imagine a lui Hristos, Împărat respins, în timp ce Solomon Îl reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.

Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de-a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3:20).


13 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
Ioan 4.24

Doresc să insist asupra legăturii dintre Duhul Sfânt și închinare, în felul în care Hristos o explică aici. „Părinții noștri”, spusese femeia, „s-au închinat pe acest munte” (samariteanca avea părerile ei, la care încă ținea cu fermitate), „iar voi spuneți că în Ierusalim este locul în care trebuie să se închine oamenii. Femeie, i-a zis Isus, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim”.

Astfel, în prezența Fiului, dispar nu numai sistemele false, ci chiar sistemul care, ca revelație parțială, își avea existența de la Dumnezeu – nu doar muntele Samariei dispărea din scenă, ci și Ierusalimul, căci cum ar fi fost posibil ca Ierusalimul să-și păstreze locul în prezența Fiului lepădat al lui Dumnezeu? Cetatea marelui Împărat! Dacă marele Împărat ar fi fost primit, Și-ar fi luat locul pe scaunul Său de domnie în acea cetate, potrivit cu promisiunile făcute în vechime. Dar El a fost refuzat, iar acum întorsese spatele celor „înțelepți și pricepuți” din Ierusalim, așa cum El Însuși fusese disprețuit de către ei.

Acest lucru însă nu face decât să prezinte mai clar plinătatea harului divin și, mai mult, să dovedească faptul că această plinătate a harului este legată direct și întotdeauna de plinătatea gloriei. Păcatul teribil al respingerii lui Hristos a adus atingere slavei lui Dumnezeu, însă a furnizat ocazia manifestării harului Său. Trebuie să fie clar că Dumnezeu nu este indiferent cu privire la păcat, ci El Se declară împotriva oricărui afront adus lui Hristos. Energia cu care Dumnezeu, în dragoste, răbda pe poporul Său vinovat este aceeași cu care El respingea orice dezonoare adusă Fiului Său. Astăzi, din dragoste pentru Adunare, El refuză să treacă cu indiferență peste cea mai mică pată a ei, așa cum refuză orice afront adus lui Hristos. În plus, omul religios a dovedit întotdeauna, și va dovedi în continuare, că ritualurile de orice fel sunt cu totul neputincioase pentru a satisface nevoile sale sau slava lui Dumnezeu.

W Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

„El (Isus) S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Şi curățească un popor care să fie al Lui…”
Tit 2.14

Am fost religios

În căutarea răspunsurilor mele, mi-am adus aminte de Biblia care stătea undeva într-un dulap. Am scos-o de acolo și am citit-o la întâmplare. Am fost pus în încurcătură citind despre viețile împăraților lui Iuda și Israel, dar în același timp am fost impresionat de autoritatea divină care părea să-și pună amprenta pe fiecare pagină a Bibliei. Apoi am vizitat un cunoscut credincios. El m-a invitat la o evanghelizare. M-am dus; vorbitorul expunea adevărurile, de parcă ar fi avut toate răspunsurile la întrebările mele. Atunci am înțeles minunatul plan al mântuirii, pe care Dumnezeu l-a făcut în Fiul Său. Așa am cunoscut dragostea fără margini a lui Dumnezeu, dar și jertfa desăvârșită a Mântuitorului pentru mine, un sărman păcătos. Am aflat că sângele Mântuitorului ne curăță de orice păcat. Ajuns acasă m-am pus pe genunchi și am recunoscut în fața Mântuitorului că am fost un om religios, care ar fi mers în pierzarea veșnică. De atunci înainte am dorit să-i fiu credincios Mântuitorului și Cuvântului Său. Lumina divină a răsărit în sufletul meu și pacea de sus a inundat ființa mea. Curând am găsit o grupă de credincioși, care se strângeau periodic, și care erau preocupați să-L cunoască mai mult pe Domnul Isus și voia Sa. De atunci înainte, totul a început să se schimbe în viața mea: de la un om religios, fără nicio speranță, am devenit un om credincios cu o nădejde puternic ancorată în Mântuitorul meu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI VA FACE DREPTATE

„Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele…” (Ioel 2:25)

     Kristine Steakley a scris: „Pierderea ne poate face să ne simțim părăsiți și realmente distruși. Pentru mulți, divorțul părinților a însemnat părăsirea casei în care au crescut, a vecinilor, a prietenilor, a școlii, chiar și a bisericii, pentru că le-a fost rușine și au auzit blamări de la cei ce ar fi trebuit să fie preocupați de sufletul lor. Pentru a folosi metafora lui Ioel, lăcustele ne-au mâncat familia; și mai multe lăcuste ne-au mâncat prieteniile și chiar mai multe ne-au mâncat biserica. Dar Dumnezeu a promis: „Poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară” (Ioel 2:26). N-aș putea spune cum va arăta restaurarea sau când se va întâmpla. Unii dintre noi vor vedea cum se repară relațiile cu părinții și cu frații, alții vor zidi căsnicii minunate și familii iubitoare, iar alții, poate, vor trebui să aștepte cerul, locul unde toate relele se vor îndrepta, unde toate rănile vor fi vindecate și unde toate lacrimile vor fi șterse.” Iar un învățător spunea: „Împotrivește-te ispitei de a cădea în disperare și dezamăgire. Este posibil să ai impresia că ratezi ani, oportunități, resurse financiare și un câștig în urma investiției în tine însuți. Ascultă, dar, promisiunea fantastică a răscumpărării: „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele”. Nimeni de pe pământ nu te poate răsplăti. Nimeni nu te poate plăti. Nimeni nu poate îndrepta lucrurile sau să le facă să fie corecte. Presiunea și manipularea nu vor aduce dreptatea. Așadar renunță și lasă-l pe Dumnezeu să-ți umple viața cu binecuvântări, pentru că dacă ești plin de resentimente și de mânie, El nu poate găsi loc pentru darurile Sale. Dumnezeu îți va face dreptate, dacă îți păstrezi o atitudine de credincioșie și dacă Îi mulțumești că promisiunile Sale îți aparțin și ție.”



12 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit.
2 Corinteni 5.14

Izvorul și sursa oricărui devotament adevărat îl constituie dragostea divină care umple inimile noastre și lucrează în ele; așa cum Pavel spune: „Dragostea lui Hristos ne constrânge”. Forma și caracterul ei trebuie extrase din acțiunile lui Hristos.

Prin urmare, mai întâi trebuie ca eu însumi să cunosc harul, căci astfel ajung să cunosc dragostea. În felul acesta este turnată dragostea în inimă. Cunoaștem dragostea divină văzând-o manifestată în răscumpărarea divină. Această răscumpărare ne așază de asemenea, remarcați, în dreptate divină înaintea lui Dumnezeu. Astfel, orice chestiune de merit, de dreptate proprie, este înlăturată, iar căutarea folosului personal în lucrarea noastră este dată la o parte. „Harul”, după cum știm, „domnește prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos”.

Dragostea perfectă și infinită a lui Dumnezeu față de noi a lucrat, și a lucrat pe când eram încă niște păcătoși; s-a gândit la nevoia noastră, ne-a dat viața veșnică în Hristos Isus atunci când eram morți în păcate, ne-a oferit iertarea și îndreptățirea divină când eram vinovați. Iar acum ne oferă putința de a ne bucura de dragostea divină, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, dându-ne de asemenea îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă așa cum este Hristos, Judecătorul, așa suntem și noi în lumea aceasta. Este adevărat că dragostea de care vorbim n-ar fi putut fi divină fără dreptate. Aceasta din urmă este în mod glorios revendicată prin Hristos, iar inima este liberă să se bucure de dragostea fără stavilă a lui Dumnezeu: o dragoste arătată oamenilor în Om. Căci chiar îngerii învață despre „bogățiile harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus”. Acest lucru leagă inima de Hristos, aducând-o înaintea lui Dumnezeu manifestat în El, manifestat față de noi. Așa cum obișnuim să spunem, nimic nu ne poate despărți de această dragoste.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …În toate privințele vă găsesc foarte religioși… ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu.”
Fapte 17.22,23

Am fost religios

În casa noastră, Biblia nu exista. Familia noastră era foarte religioasă, dar nu și credincioasă adevărului biblic. La unele sărbători mari de peste an sau în diferite împrejurări, participam și noi la diferite slujbe, dar inimile noastre nu erau deschise pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Pe când aveam 14 ani, am primit cadou o Biblie de la un coleg de școală, dar nu am citit-o. Astfel am crescut în religia mea, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu și nici nu am  avut  dorința  să-L cunosc. Trăiam  nepăsător  și  fără Dumnezeu în lume.

Crescând mai mare, am părăsit casa părintească și am devenit marinar. Disciplina și severitatea vieții de marinar m-au înălțat și mai mult în mândria mea. Însă Dumnezeu mi-a vorbit în mod răspicat. Într-o zi am călătorit cu o mașină și am avut un accident grav. Atunci i-am mulțumit lui Dumnezeu, pe care nu-L cunoșteam, că n-am murit. După câteva zile de la accident am primit vestea tristă că tatăl meu a murit. Pe când urmăream cu privirea cum era coborât sicriul în groapă, m-am întrebat ce va fi după moarte. Sufletul mi s-a umplut de dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu și, chiar dacă eram în întregime neștiutor în privința adevărurilor spirituale, am văzut deșertăciunea acestei lumi. După ce am revenit la locul meu de muncă, m-am hotărât să aflu un răspuns la întrebările mele cu privire la viața de aici și la ce va fi dincolo de mormânt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LINGUȘIREA NU TE VA DUCE NICĂIERI

„Nu voi linguşi pe nimeni” (Iov 32:21)

     Adolescent fiind, Steven Spielberg era firav, și a devenit repede ținta unui bătăuș. Sătul de hărțuirea constantă pe care mai târziu a descris-o drept „iadul pe pământ”, el s-a hotărât să-l lingușească pe acesta, spunându-i că seamănă cu John Wayne și că ar trebui să se gândească serios să interpreteze rolul eroului dintr-un film despre al Doilea Război Mondial pe care se gândea să-l facă. Odată ce Spielberg l-a costumat și l-a distribuit în rolul de comandant al unui detașament, bătăușul a devenit ca un lut în mâinile sale!

Spre deosebire de bătăușul lui Spielberg, oamenii sănătoși din punct de vedere emoțional apreciază numai lauda sinceră pe care și-au câștigat-o, și pot detecta un compliment făcut dintr-un motiv ascuns sau pentru a le câștiga favoarea.

Paradoxul este că majoritatea oamenilor au tendința de-a nu avea o părere bună despre cei care le fac complimente, fără vreun motiv vizibil. Elihu – prietenul patriarhului Iov – a spus: „Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu” (Iov 32:21-22). Psalmistul ne spune: „Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare” (Psalmul 12:3).

Se ridică deci o întrebare: Merită să-i lingușești pe alții, știind că vei fi eliminat de la binecuvântarea lui Dumnezeu? Când lingușești sau devii susceptibil de lingușire, aceasta este o dovadă clară că îți lipsește credința în capacitatea lui Dumnezeu de a-ți da trecere înaintea oamenilor. Favorul este un beneficiu al faptului că ești îndreptățit înaintea lui Dumnezeu.

La final, să rămânem cu asigurarea din Psalmul 5:12: „Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.”



11 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Părinții noștri s-au încrezut în Tine; s-au încrezut și Tu i-ai scăpat … Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului.
Psalmul 22.4,6

În timp ce Se afla pe pământ, Domnul Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu (Psalmul 22.9,10). Versetele de mai sus descriu suferința Lui în timpul celor trei ore de întuneric de pe cruce. Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu, care Și-a găsit plăcerea în El. Acum însă era părăsit de Dumnezeu și nu mai primea răspuns de la El. Părinții și conducătorii poporului lui Dumnezeu se încrezuseră în El și fuseseră ajutați la vreme de nevoie. Ei strigaseră către El, își puseseră încrederea în El și primiseră ajutorul și eliberarea Lui. Totuși, Sfântul lui Dumnezeu, care întotdeauna Se încrezuse în Dumnezeu, era acum părăsit de El.

Sub presiunea teribilă a suferințelor Sale de nepătruns, Domnul devenise ca un vierme, zdrobit sub judecata cumplită a lui Dumnezeu pentru păcat. El strigase la Dumnezeu, așa cum făcuseră părinții, dar acum nu venea niciun răspuns de la Dumnezeu. În plus, El era de batjocura oamenilor și Cel disprețuit de popor. În această groaznică situație, Dumnezeul Său era singurul care putea oferi soluția potrivită pentru El și pentru cei ai Săi. În timpul celor trei ore de întuneric, Isus a împlinit ceea ce era necesar pentru ca cei ai Săi să fie împăcați cu Dumnezeu. În timp ce poporul Îl batjocorea și râdea de El cu dispreț (versetul 7), Dumnezeu era onorat de El prin jertfa Sa.

Expresia „Eu sunt vierme” ajunge astfel să reprezinte unul dintre titlurile mesianice ale marelui Suferitor, prin ceea ce El a făcut (versetul 31). Cel care a suferit este Cel care va domni. În timpul domniei Sale mileniale, Hristos va fi Cârmuitorul națiunilor – Dumnezeu Îl va face Suveranul poporului Său și al națiunilor de pe întreg pământul.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”
Ioan 1.11,12

Drumul Mântuitorului

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși Isus Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Motivul acestei stări triste a poporului nu era lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci mai degrabă păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer, ca să-Şi viziteze făptura! Cât de mult a apăsat asupra Lui această indiferență a oamenilor!

Urmărind drumul Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își urmăresc propria lor slavă; Domnul nu a căutat decât slava Tatălui Său. Oamenii fac voia proprie; pentru Domnul Isus, plăcerea Sa era să facă voia Tatălui  ceresc.  Gândiți-vă  la  acest  Om  desăvârșit  care timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe pământ, nu a făcut un singur lucru, ca să-Şi slujească Lui Însuși!

Isus Hristos a purtat ocara, ca să împlinească planul de mântuire și astfel toți care se încred în El să fie salvați pentru veșnicie. Şi cititorul este chemat la această viață veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MINUNEA HARULUI

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8)

     Unii dintre noi își trăiesc viața ca și cum Dumnezeu are un standard al performanței cu numele nostru pe el, și la sfârșitul fiecărei zile El ne dă o notă pentru a stabili dacă ne iubește mai mult, mai puțin sau deloc. Poate spui: „Dacă aș fi Dumnezeu, în unele zile chiar nu m-aș iubi!” Atunci fii bucuros că nu ești Dumnezeu, iar noi suntem la fel de bucuroși, căci altfel cu toții am fi pierduți! Dumnezeu nu ne mântuiește prin har ca mai apoi să își cuantifice sentimentele în funcție de performanța noastră spirituală. Biblia spune: „Dumnezeu… pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos prin har sunteţi mântuiţi” (Efeseni 2:4-5). Minunea harului este aceea că ești ales, că ești dorit și că Dumnezeu vrea să te pună în familia Lui. Prin har ai devenit viu pentru Dumnezeu. Ai putere pentru a îndura, tărie pentru a sluji, motiv pentru a spera, iar moartea nu are câștig asupra ta. Dumnezeu a luat datoria și vina ta, și le-a țintuit pe cruce. El a șters datoria păcatului și te-a eliberat. Ți-a luat povara. Te-a curățat. Astăzi, poți trăi cu sufletul ușor ca o pană – indiferent ce ai făcut ieri. Nimeni nu va putea spune vreodată: „Priviți ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus”. Nu, când Isus pe cruce a strigat „S-a isprăvit!” (vezi Ioan 19:30), prin acest lucru voia să spună: „Am plătit pe deplin!” în dreptul fiecărui păcat pe care îl vei comite – din leagăn până în mormânt. Aceasta este minunea harului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 126 şi 127

Ca unii care se trezesc dintrun groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei! (v. 2; Psalmul 14:7). Lacrimile lor, am putea spune, vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. Dar, dacă moare, spune Ioan 12:24 aduce multă roadă. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15:5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2:23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.


10 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără îndoială.
1 Timotei 2.8

Există trei lucruri cu privire la mijlocirea lui Avraam pentru Lot și pentru Sodoma care ne pot ajuta să înțelegem versetul de mai sus. Să privim deci la acea scenă din Geneza.

Unde se afla Avraam în Geneza 18.1? Unde se afla Lot în Geneza 19.1? Avraam era la stejarii lui Mamre. Mamre înseamnă „tărie” sau „grăsime” și este situat la aproximativ o mie de metri deasupra nivelului mării, în munții din Iudeea, la sud de Ierusalim, în timp ce Sodoma era în câmpia Mării Moarte, la două sute cincizeci de metri sub nivelul mării – cel mai de jos nivel de pe pământ. Locul lui Avraam era unul al puterii; era locul unde își avea cortul, după ce Lot alesese câmpiile bine udate ale Sodomei și Gomorei.

Iacov 4.4 ne amintește că „prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu”, iar 1 Ioan 2.15 ne arată că această prietenie conduce la a iubi lucrurile lumii. Acest lucru nu se întâmplă însă dintr-odată. Lot nu s-a mutat direct în Sodoma, ci au existat etape pe drumul său descendent. Mai întâi, el și-a ridicat cortul lângă Sodoma. Pentru Lot, totul a început cu o prietenie cu această lume, apoi, curând, a devenit pătat de lume (Iacov 1.27), după care s-a conformat lumii (Romani 12.1,2), încercând, fără îndoială, să facă o diferență și să o îmbunătățească, luând loc la porțile ei.

Dacă dorim să fim ca Avraam, trebuie să ne ridicăm cortul în locul puterii, la stejarii lui Mamre. Acești stejari ne amintesc de cruce și de efectul ei asupra noastră, cu privire la această lume. Dacă dorim să fim prieteni ai lui Dumnezeu, acela este locul de unde să ne tragem puterea. Lot nu a putut mijloci pentru Sodoma, fiindcă nu era potrivit din punct de vedere moral, însă Avraam a putut! Poți mijloci și tu pentru cineva astăzi? Începe s-o faci chiar acum!

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Toți prorocii mărturisesc despre El (Isus) că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
Fapte 10.43

Marele motiv al fericirii

Un scriitor a povestit cândva despre întâlnirea sa cu un cunoscut de-al său, care era dezamăgit din cauza multiplelor probleme pe care le avea.

Te înțeleg perfect și sunt alături de tine, zise scriitorul. Ce îți dorești pe mai departe?

M-am săturat de atâtea probleme și vreau să fiu și eu liniștit, fără nicio problemă.

Bine. Cunosc un loc unde oamenii sunt liniștiți și nu au nicio problemă. Vrei să mergem până acolo?

Desigur, răspunse celălalt.

Şi scriitorul l-a dus la cimitir… Oamenii de acolo nu mai aveau nicio problemă. Apoi, scriitorul a enumerat trei motive de fericire pe care, dacă le ai în vedere, îți vor face ziua mai frumoasă. Cele trei motive erau: faptul că te-ai trezit de dimineață – nu toți au această șansă; faptul că poți să te dai jos din pat – nu toți au acest motiv de fericire; faptul că poți să mănânci – nu toți se mai pot bucura de acest lucru. Scriitorul avea dreptate, dar a uitat cel mai mare motiv de fericire. Acest motiv este iertarea păcatelor prin credința în Mântuitorul Isus Hristos, căci oricine crede în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața veșnică. Dar cei care au trecut din viața aceasta nemântuiți, nu mai au această șansă. Cititorule încă nemântuit, lasă-te atenționat și vino cu grăbire la Mântuitorul, chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NECLINTIT ÎN ORICE ÎMPREJURARE

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină” (Psalmul 125:1)

     Până la vârsta de douăzeci și nouă de ani, scriitoarea Carson McCullers suferise deja trei infarcturi. Apoi, în timp ce era încă paralizată parțial, soțul ei s-a sinucis. În ciuda problemelor sale, s-a forțat să scrie în fiecare zi… și drept urmare, a devenit o romancieră celebră.

Poetul englez John Milton a fost orb.

Violonistul de renume mondial Itzhak Perlman a avut poliomielită.

Fosta Miss America, Heather Whitestone este surdă.

Stephen Hawking, fizician și profesor la Universitatea din Cambridge are scleroză laterală amiotrofică.

Nu e nicio mirare deci că Thomas Edison a spus că dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am rămâne uimiți! Așadar, care este secretul prin care putem suporta viața și ne putem bucura de ea? „Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină.”

Indiferent ce simți astăzi, problemele tale nu sunt de nerezolvat. Biblia spune: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27). Și mai mult decât atât, El „ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.” (Psalmul 102:17).

Einstein a spus: „În mijlocul fiecărei dificultăți se află o oportunitate.” Același Dumnezeu care l-a condus pe Avraam atunci când nu știa unde merge și i-a dat Sarei un copil la bătrânețe, care a despărțit Marea Roșie și L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morți, este viu și lucrează în viața ta. Așadar, „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Nu uita, carele Lui de biruință „se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii” (Psalmul 68:17). Astăzi, îmbărbătează-te! Cum scrie în Deuteronom 33:27 – „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 124 şi 125

Psalmii 120-123 ne-au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124:3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6). Dar, dacă Dumnezeu este pentru noi, ce pot face cei care sunt împotriva noastră? (v. 2; Romani 8:31). Domnul ştie să-i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne (Evrei 12:1; Psalmul 91:3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125 încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care neam poticni (Iuda 24). Sprijinindu-ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe cei care se abat pe căile lor sucite (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să-şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).


9 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter.
Ioan 8.3

În orice om există o anumită cunoaștere a binelui și a răului. Însă probabil că nu există doi oameni care să aibă exact același standard al binelui sau al răului. De exemplu, bețivul crede că nu este un rău prea mare să bei, însă consideră că a fura este un mare păcat. Fiecare se felicită pe sine că nu a comis vreun rău considerat mare și se compară cu cel care a comis acel rău, pe care el crede că a avut puterea să-l evite.

Toate acestea dovedesc faptul că oamenii nu se judecă pe ei înșiși după un standard anume al binelui și al răului, ci aleg doar ceea ce lor li se potrivește, iar pe alții îi condamnă. Există însă un standard prin care totul poate fi judecat, iar acesta nu este mai puțin decât dreptatea lui Dumnezeu.

Cărturarii și fariseii menționați în capitolul 8 din Ioan erau foarte morali și religioși și, prin urmare, au fost șocați de păcatul comis de acea femeie. Este mângâietor și liniștitor pentru inima unui om să găsească pe cineva mai rău decât el.

Dar aceasta nu este totul, fiindcă oamenii nu doar că se laudă și se bucură cu căderea și cu falimentul altuia, ci ei nu suportă gândul că Dumnezeu poate arăta har. Harul – care implică iertarea deplină și gratuită a oricărui păcat și a oricărui rău, fără ca Dumnezeu să ceară sau să aștepte ceva de la cel iertat – este un principiu atât de opus gândirii și căilor omului, încât el nu-l suportă deloc; inima lui îl numește, adesea în secret, nedreptate. Este foarte umilitor să recunoaștem că suntem în întregime dependenți de har pentru mântuire și că faptele noastre, trecute sau viitoare, nu ne pot face să merităm harul, ci că nenorocirea, păcatul și ruina noastră sunt singurele care ne fac potriviți pentru a primi har.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”
Eclesiastul 3.1

Stres

Un om de circa patruzeci de ani privea fix la calendarul său plin cu programări. Erau notate multe lucruri pentru săptămâna următoare: ziua de naștere a bunicii, adunarea locatarilor, înmormântarea lui P.M., meciul de fotbal, nunta lui U. & P. ș.a.m.d. Pe lângă acestea avea o profesie și familia. Cum să facă față la toate? La ultimul consult la doctor a fost vorba de probleme psihosomatice. „Oare să existe o legătură cu stilul meu de viață?” se întrebă el și deodată înțelese: „Așa nu mai pot merge mai departe. Asta duce desigur la un infarct, și apoi? Dar cum pot să schimb lucrurile? Trebuie să refuz programările? Dacă da, care?”

Cât de frumos ar fi, dacă acest om apăsat ar avea un prieten, care i-ar spune: „Nu programările acestea sunt problema principală, ci faptul că tu vrei să realizezi totul fără Dumnezeu. Puneviațataînrânduialăcu Elșiveigăsiodihnă.”

Nu trebuie să anulăm toate programările, ci să ne îndreptăm viața noastră spre Dumnezeu, în mâinile Căruia stă timpul nostru. Atunci vom fi bine sfătuiți și viața noastră va primi un sens, pentru că Dumnezeu supraveghează asupra programărilor noastre.

Cine planifică fără Dumnezeu și nu se bazează pe El, atunci la final a greșit complet. Nu numai pentru viața de pe pământ, ci și pentru veșnicie! De aceea astăzi este timpul cel mai bun să ne întoarcem la Dumnezeu:

„Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape” (Isaia 55.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCURAJEAZĂ!

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbe 12:25)

     Când Enrico s-a dus la prima lui lecție de canto, la vârsta de zece ani, profesoara i-a spus: „Nu ai voce deloc!” Dar mama lui Enrico a auzit ceva deosebit în vocea fiului său. Ea a crezut în talentul lui. Și chiar dacă erau foarte săraci, ea l-a îmbrățișat și i-a spus: „Fiule, voi face orice sacrificiu pentru a-ți plăti lecțiile de canto.” Încrederea și încurajarea ei constantă au fost răsplătite, pentru că fiul ei a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți și mai aplaudați cântăreți ai tuturor timpurilor. Numele său? Enrico Caruso. Când lumea încearcă să ne doboare, avem nevoie de oameni care să ne ridice, oameni care să recunoască talentul nostru și care să ne ajute să profităm la maxim de el.

Gândește-te la următoarele porunci pentru părinți, scrise din punctul de vedere al unui copil:

1) Mâinile mele sunt micuțe; te rog să nu te aștepți la perfecțiune când fac patul, când desenez sau când arunc mingea.

2) Picioarele mele sunt scurte; mergi mai încet ca să pot ține pasul cu tine.

3) Ochii mei nu au văzut lumea așa cum au văzut-o ai tăi; lasă-mă s-o explorez în siguranță și nu-mi pune restricții inutile.

4) Treburile casnice nu pleacă nicăieri; eu sunt mic numai o scurtă perioadă de timp. Petrece timp cu mine pentru a-mi explica aceste lucruri minunate ale lumii, și fă-o cu bucurie!

5) Sentimentele mele sunt fragile; nu mă cicăli toată ziua. Poartă-te cu mine așa cum ai vrea să se poarte alții cu tine.

6) Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu; prețuiește-mă așa cum a intenționat Dumnezeu – făcându-mă responsabil pentru faptele mele, oferindu-mi instrucțiuni după care să trăiesc și disciplinându-mă în dragoste.

Astăzi, fii o persoană care îi încurajează pe alții.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 122 şi 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: Cei ce Te iubesc vor prospera. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugândute pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 69)! Pacea să fie între zidurile tale, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20:12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4:13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141:8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17:15).


8 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mi-e milă de mulțime, pentru că stau deja de trei zile cu Mine și n-au ce să mănânce; și, dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, vor leșina pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de departe.
Marcu 8.2,3

Îndurările Lui nu se sfârșesc

Când Hristos i-a hrănit în mod miraculos pe cei patru mii, El a venit în întâmpinarea nevoii lor trupești. Însă, în multele comentarii asupra acestui pasaj, îndurarea Domnului este uneori nemenționată. Îndurarea Lui este arătată prin faptul că El a pătruns în detaliile stării dificile a mulțimii – „Pentru că unii dintre ei au venit de departe”. El știa că unii plecaseră devreme de acasă în acea zi și străbătuseră mulți kilometri pentru a fi cu El, iar acum trebuiau să se întoarcă acasă nemâncați și ar fi putut leșina pe drum. Hristos știa totul despre fiecare situație în parte. El nu numai că vede nevoia noastră, ci cunoaște și dificultățile de pe cale.

Cine altul poate pătrunde în toate suferințele noastre ca Dumnezeu Însuși? Vedem același lucru în Exod, atunci când Domnul i S-a arătat lui Moise. El i-a descoperit lui Moise inima Sa plină de compasiune pentru cei pe care i-a numit „poporul Meu”. „Le cunosc durerile. Și am coborât ca să-i scap din mâna egiptenilor” (Exod 3.7,8). El nu S-a apucat să-Și elibereze poporul într-un fel detașat și mecanic, ci a spus: „Am coborât”. A intrat în toate dificultățile și suferințele pe care ei le experimentau. Profetul descrie acest lucru astfel: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat” (Isaia 63.9).

În zilele lui Ieremia, când poporul lui Dumnezeu trecea prin mari încercări, profetul a declarat: „Îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață” (Plângeri 3.22,23). Hristos, care este Dumnezeu arătat în trup și care a venit din cer (Ioan 6.33,50), a dat rezolvare problemelor noastre ca oameni păcătoși, însă El ne arată de asemenea îndurare ca sfinți. El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a face față încercărilor de pe cale, dar face acest lucru nu într-un mod mecanic, ci simțind împreună cu noi. Să învățăm cu toții din felul cum El, cu o mare compasiune, a hrănit mulțimea flămândă, și să călcăm pe urmele Lui!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
2 Corinteni 5.10

Tabloul

Cu mulți ani în urmă, un om bogat a vizitat o galerie de artă. Atenția sa a fost atrasă de un tablou impresionant. Reprezenta o femeie săracă, înconjurată de copiii ei. Rugătoare  își  întindea  mâinile  spre  un  bărbat.  Dar  fața  bărbatului era aspră. Necazul ei nu atingea inima lui.

Vizitatorul rămase ca înrădăcinat. O scenă din trecut îi veni în minte. Într-adevăr! În timp ce se uita cu atenție la tablou, a recunoscut pe fața bărbatului propriile sale trăsături. Lacrimile femeii sărace, pe care o alungase odinioară din locuința ei, îl acuzau din nou. Ea nu putuse achita chiria, iar el a alungat-o așa de dur cum era el împreună cu copiii ei pe stradă.

Nu era nicio îndoială: tabloul purta numele fiului acelei femei, care devenise între timp un pictor talentat. Acum, bărbatul bogat se vedea pus în fața faptelor sale. Această imagine era pentru el de nesuportat. Cât de mult ar fi vrut să distrugă acel tablou!

Va veni ziua când orice om va fi pus în fața imaginii faptelor sale. Astăzi încă se mai pot îndepărta petele întunecate din viața noastră prin recunoașterea păcatelor și prin credința în Isus Hristos. Cine Îl respinge totuși ca Mântuitor personal, va fi confruntat în fața tronului de judecată al lui Hristos cu întreaga sa vină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ TRECI PRIN FOC

„Te-am pus în cuptor… din dragoste pentru Mine” (Isaia 48:10,11)

     „Șef sub acoperire” este un spectacol de televiziune foarte popular, în care proprietarii de firme se deghizează în angajați obișnuiți și lucrează cot la cot cu ei. Anumite nereguli pe care le observă proprietarii sunt adevărate revelații, determinând schimbări care fac firma mai eficientă, mai profitabilă și mai plăcută pentru toți angajații. Pentru a înțelege oamenii, trebuie să te pui în papucii lor. Ezechiel a spus: „Am ajuns la Tel-Abib… şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor… Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16). Pentru a vindeca durerea, trebuie să fii în stare să simți durerea. Biblia spune că Domnul Isus poate fi mișcat de „slăbiciunile noastre”, pentru că a umblat și a trăit ca noi (vezi Evrei 4:15). El a experimentat conflictul familial, respingerea, trădarea, singurătatea și foamea. El a mers pe drumul pe care te găsești tu acum și El știe ce simți; de aceea te poți întoarce la El când dai de necaz și poți primi ajutorul de care ai nevoie. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

Când oferi un sfat, oamenii vor să știe dacă vorbești din experiență sau numai din cărți. Așa că, Dumnezeu te va lăsa să treci prin experiențe de care nu te bucuri și pe care nu le înțelegi, pentru a te echipa și pentru a te face eficient în lucrarea față de alții. Iov a spus: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). Dacă ești astăzi în cuptor, înseamnă că Dumnezeu are un plan de îndeplinit, pentru tine și prin tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 120 şi 121

Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120-134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască cu cei care urăsc pacea (v. 6). Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi! Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi.

Ce le spune însă Domnul alor Săi? Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea (Ioan 14:27).

Întorcându-şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87:1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3-8). Orice credincios Îl poate auzi pe Domnul adresându-i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău (comp. v. 7 cu Ioan 17:15).


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: