Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

16 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45


Adevărata slujire este o mare demnitate și onoare. Există unii care doresc ca totul să fie făcut în felul lor: ei să poruncească și ceilalți să-i asculte. O astfel de atitudine nu poate sfârși decât în înfrângere și în nenorocire. Omul egoist se va distruge întotdeauna pe sine.

Domnul Isus, care singur merită locul cel mai înalt, de onoare, a venit pe acest pământ și a luat, în har, locul cel mai de jos, slujind nevoilor altora. Întreaga Sa viață a fost trăită în acest fel frumos și nobil. El a exemplificat în mod perfect adevărul propriilor Sale cuvinte: „Este mai ferice să dai, decât să primești” (Fapte 20.35).

Nu numai că viața Sa fost o viață de slujire, însă această slujire a continuat cu jertfa Sa măreață de la cruce. Ce slujire mai mare ar fi putut fi adusă omenirii? Acolo El a slujit pentru cea mai mare și mai profundă nevoie a noastră. Nimic altceva nu ne putea elibera de starea păcătoasă cumplită în care ne aflam, decât oferirea Lui Însuși ca jertfă pentru păcatele noastre. Cu adevărat, „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.

Un slujitor trebuie să ia locul de jos, însă El a luat cel mai de jos loc. Rezultatele acestei slujiri vor face ca eternitatea să răsune de laudele aduse Lui. „Vrednic ești, … pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune” (Apocalipsa 5.9). Ne bucurăm că El a luat cel mai înalt loc din univers, însă știm că, în harul Său infinit, El nu va înceta să slujească, așa cum Luca 12.37 ne spune: „Adevărat vă spun că Se va încinge și îi va pune să stea la masă și, apropiindu-Se, le va sluji”. În timp ce așteptăm venirea Lui, să-I slujim cu o inimă adevărată și să ne slujim unii pe alții în dragoste!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4



Din ce perspectivă privim?

Din perspectivă omenească, răstignirea Domnului Isus a fost o înfrângere. El S-a prezentat poporului Israel ca Mesia cel promis și a dovedit aceasta prin cuvintele și prin faptele Sale; dar cei mai mulți iudei L-au respins. Împotrivirea lor a mers atât de departe, încât au cerut dregătorului roman moartea Domnului Isus: „Ei stăruiau, strigând în gura mare, cerând ca El să fie răstignit” (Luca 23.23).

Dacă privim însă moartea Sa din perspectivă divină, lucrurile stau cu totul altfel. În timpul vieții Sale, Domnul Isus L-a prezentat pe Dumnezeu și a arătat trăsăturile Sale de caracter. Însă, în moartea Sa, Domnul Isus L-a preamărit în mod deosebit pe Dumnezeul și Tatăl Său. Cea mai clară expresie a dragostei și a sfințeniei lui Dumnezeu o găsim pe Golgota, unde Isus Hristos Și-a dat viața. „Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau” (Ioan 10.17).

Fiul lui Dumnezeu a împlinit la cruce lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl să o facă. El a venit ca Om pe acest pământ, a trăit fiind plăcut Tatălui și Și-a dat viața pentru a împlini toate planurile divine. „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Astfel, moartea Domnului Isus este punctul culminant al ascultării Sale desăvârșite și al dăruirii Sale pentru Dumnezeu.

Dacă vom privi din perspectivă divină ceea ce s-a petrecut la Golgota, inimile noastre se vor umple de admirație și de adorare. Atunci Îl vom înălța pe Fiul înaintea Tatălui, prezentându-I meritele și gloriile Preaiubitului Său.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.13-27 · Psalmul 93.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU – EL ȘTIE CE FACE! – Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)


Spuneam cu vreme în urmă că aceste cuvinte din psalmul 46 s-ar putea să fie înscrise pe frontispiciul sălii de așteptare a lui Dumnezeu: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”

Să extragem câteva învățături din acest verset:

1) „Opriți-vă”. Activitatea născută din anxietate Îl împiedică pe Dumnezeu să Își manifeste puterea prin tine. Asta nu înseamnă că poți fi pasiv sau leneș; ci înseamnă să faci ceea ce te călăuzește Dumnezeu, dar fără să I-o iei înainte. Înseamnă să fii supus, să reduci viteza și să aștepți. De ce? Pentru a te asigura că ai un sentiment de pace atunci când continui cu ideile pe care crezi că ți le dă El (vezi Coloseni 3:15). Cere-I să-ți descopere voia Sa; apoi „oprește-te”, recunoaște că El este în control și că El știe ce face.

2) „Să știți că Eu sunt Dumnezeu.” – înseamnă să recunoști că nu tu ești Dumnezeu! Când nu-L asculți pe Dumnezeu, când nu-L consulți sau nu recunoști momentul ales de El, Îl dai jos de pe tronul vieții tale și… Îi iei locul. Și știi cât de bine funcționează lucrul acesta, nu? Am auzit atâtea lucruri despre stabilirea scopului și a viziunii, nu-i așa? Iată ce spune Biblia: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Și mai spune totodată că: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o” (Habacuc 2:3). Nu-ți vei împlini niciodată viziunea fără ajutorul Celui care ți-a dat-o!

Clericul american din secolul al XIX-lea, Henry Ward Beecher a spus: „Tăria unui om constă în aflarea căii pe care merge Dumnezeu și în… a se ține de acea cale!” Nu uita: nu-ți vei irosi timpul când Îl aștepți pe Domnul. Așadar, nu lăsa ca vreun seminar de genul „cum să…”, ori vreo „personalitate de tip A” să te facă s-o iei înaintea lui Dumnezeu ca să-ți croiești drumul de unul singur!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 25:1-12


Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă Profeţie despre… (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral (de mare folos pentru înţelegerea lor ne este studiul făcut de J.N.D.: Les Prophetes”, în care găsim un tablou care le rezumă pe toate).

În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării” (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).

Versetul 4 a fost mângâierea şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: „El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)”. Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită…” Între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a Învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea” celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).

15 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă. Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare. Și ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!”; și, de frică, au strigat. Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”.

Matei 14.24-27


Eu sunt – Prezența lui Isus (1)

Există ceva foarte mișcător în acele ocazii în care Domnul Isus a spus: „Eu sunt [aici]”. El ne asigură astfel că știe unde suntem și că nu este departe de noi. În acest pasaj, ucenicii Săi, la porunca Lui, urcaseră în corabie și traversau marea Galileei în timpul nopții. Ei se așteptau să-L găsească de cealaltă parte, fiindcă El le spusese să meargă „înaintea Lui” (versetul 22), însă traversarea se dovedea a fi foarte anevoioasă.

Atunci Isus Însuși a venit la ei. La început, ucenicii s-au înspăimântat văzându-L umblând pe ape. Au strigat de frică, însă Isus le-a vorbit: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”.

Pare ciudat că ei L-au confundat cu o nălucă, însă de multe ori reacționăm și noi în același fel. Trecând prin furtunile vieții, uităm de promisiunile Domnului. Evanghelia după Marcu ne spune că ei uitaseră chiar și de puterea miraculoasă pe care El o manifestase cu câteva ceasuri mai înainte, când hrănise mulțimea cu pâine și pește (Marcu 6.52). Când uităm de promisiunile și de puterea Sa, nu ne mai putem imagina că El poate fi prezent cu noi. Prin urmare, ne interpretăm experiențele în cele mai cumplite feluri, fără să ne mai așteptăm să-L vedem. Apoi însă, mai tare decât furtuna, glasul Său se face auzit cu claritate: «Eu sunt aici cu tine!». Îndată vedem că El este în corabie cu noi și de acum încolo totul va fi bine.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, I-a zis Toma, nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea? Isus i-a zis: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Ioan 14.5,6



Care este calea?

Un drumeț se rătăcise în munți. Ajunsese la un loc unde se intersectau mai multe drumuri. Care cale ducea spre satul unde trebuia să ajungă?

Din fericire, tocmai sosea un alt drumeț, pe care ar fi putut să-l întrebe. Acesta era un om vorbăreț și a început să povestească de unde vine, cât de mult îi plac munții, cum va fi vremea mâine. Dar nu știa să-i spună drumețului rătăcit care drum ducea spre satul unde acesta trebuia să ajungă. Probabil că acesta… Sau poate totuși celălalt?

Iată însă că acolo a sosit o țărancă. Oare va ști ea? Cu siguranță! Căci ea chiar provenea din satul pe care îl căuta drumețul rătăcit și cunoștea până și casa unde era așteptat. „Veniți după mine”, i-a spus ea.

Nu folosește la nimic să cunoaștem o varietate de religii și nici să comparăm între ele multele căi pe care oamenii doresc să ajungă în cer. Nu ne ajută nicio filosofie, nicio meditație! La întrebarea „Care este drumul corect spre Dumnezeu?” poate să răspundă doar Cineva care vine de la Dumnezeu, care Îl cunoaște pe Dumnezeu și care poate conduce la El.

Care este calea? Răspunsul este tot atât de scurt cât întrebarea: „Eu sunt Calea„. Isus este și rămâne singura Cale spre Dumnezeu. Cerul este casa Lui. El a venit de la Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu și este Dumnezeu.

Ești și tu pe calea care duce la cer, la Dumnezeu?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI ISPITA – Fundația S.E.E.R. România

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41)


De ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”? Deoarece El știa că fără puterea lăuntrică a Duhului Sfânt, nu putem face față ispitelor care ne ies în cale. Domnul Isus nu a pus la îndoială dragostea ucenicilor față de El, sau dorința lor de a-l sluji, dar El a știut că ei nu puteau face nimic prin propriile lor eforturi. Și nici tu nu poți! Când te lupți cu firea, prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți – și pierzi de fiecare dată. Să remarcăm cuvintele: „ca să nu cădeți în ispită.”

Nu vei fi scutit niciodată de ispită, însă nu trebuie să cazi în ea! Firește, duhul tău regenerat nu poate ceda ispitei, deoarece nu mai are nicio atracție față de păcat. Dar firea „nenăscută din nou” va fi mereu atrasă de păcat! Și faptul că ai devenit creștin mărește frecvența, varietatea și intensitatea ispitelor cu care te confrunți. De ce? Pentru că Satan, „ispititorul” nu renunță la control cu ușurință. El se va lupta cu tine în mod constant și pe diferite fronturi.

Biblia vorbește despre „felurite încercări” (1 Petru 1:6). Cuvântul „felurit” vrea să ne atragă atenția că sunt „multe feluri” de ispite. Care este răspunsul? „Harul felurit” (1 Petru 4:10)! În clipa când ispita își face simțită prezența, și înainte de a-i ceda – apropie-te de harul lui Dumnezeu. Cum poți face asta? Domnul Isus a zis: „Vegheați și rugați-vă…”

O altă versiune a Bibliei spune așa: „Fiți cu băgare de seamă și rugați-vă. Altfel, ispita vă va domina.” Oile nu au puterea de a-l învinge pe lup. Dar au strategie! Ele se apropie tot mai tare de păstor, și el se ocupă de lup! Deci, apropie-te de Dumnezeu-Păstorul tău, și El te va ajuta să învingi ispita!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 22:12-25


Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printro încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, i-a cântat de jale” (Matei 11.17).

Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofie, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. „Pentru că existenţa este aşa de scurtă” – spun aceşti nebuni „şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!”. Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri”. Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).

Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-l introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).

14 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.

Evrei 10.14


Este copilul lui Dumnezeu stropit cu sânge de mai multe ori? Nicidecum, căci stropirea sângelui peste cel credincios este făcută în același timp cu vărsarea sângelui, fapt care s-a împlinit o dată pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu și niciodată nu se va mai repeta! Este important pentru creștin să țină cu tărie la adevăratul sens al valorii sângelui lui Hristos jertfit o dată pentru totdeauna. Altminteri, am aluneca în lucrurile începătoare ale iudeilor și, pentru fiecare greșeală, am căuta o stropire nouă. Și tocmai acest lucru îl pune apostolul Pavel în contrast cu o conștiință făcută desăvârșită pentru totdeauna prin sângele lui Hristos.

Lucrarea Domnului Isus este încheiată și este atât de completă, încât, dacă toate păcatele mele n-ar fi acum înlăturate pentru toată veșnicia, ele n-ar putea fi înlăturate niciodată. „Printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.” „Pentru totdeauna” înseamnă nu numai în mod veșnic, ci și neîntrerupt (perpetuu). Este permanență în valoarea jertfei lui Hristos înaintea lui Dumnezeu; nu există discontinuitate. Cuvântul folosit aici nu este cel care se traduce de obicei cu „veșnic”, deși, cu siguranță, valoarea jertfei Domnului este și veșnică; însă aici se vorbește despre permanenta ei desăvârșire înaintea lui Dumnezeu. Așa cum Hristos este pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, așa și conștiința noastră este pentru totdeauna făcută desăvârșită. În Evrei 10.12, acest cuvânt este folosit ca să arate că Hristos nu mai are nimic de făcut.

Pentru cei de afară, dovada că avem viața stă în purtarea noastră. Însă dovada și siguranța pentru sufletul meu se întemeiază pe aceasta: „Cel care aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică”. În timp ce roadele se vor arăta, și trebuie să se arate, fiind izvorâte din credința în Hristos, este de cea mai mare însemnătate, în mijlocul răului din jur, să cunoaștem temelia pe care se bazează pacea noastră; și această temelie este tocmai lucrarea lui Hristos. Lucrarea pe care se întemeiază pacea mea este una a întregii Dumnezeiri. Îl văd pe Hristos venind din sânul Tatălui, apoi aducându-Se jertfă prin Duhul cel veșnic.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei care-L caută.

Ezra 8.22



Mâna Dumnezeului nostru

În Biblie citim de multe ori despre Mâna lui Dumnezeu, care simbolizează Puterea Sa în acțiune.

1. În crearea cerului și a pământului: „Mâna Mea a întemeiat pământul și Dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat împreună” (Isaia 48.13). Munții înalți și cerul înstelat dau mărturie despre atotputernicia lui Dumnezeu; în fața măreției lor, inimile noastre se pleacă cu adâncă recunoștință.

2. În conducerea lumii: „Inima împăratului este ca un râu de apă în Mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). În spatele tuturor evenimentelor Se află Dumnezeul cel Atotputernic care conduce toate după planul Său. Știind aceasta, că Mâna Domnului ține totul în control, ce bine ar fi să putem rămâne liniștiți, orice ar veni!

3. În salvarea din robia Egiptului: „Prin Mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei” (Exod 13.14). Mâna puternică a lui Dumnezeu angajată în eliberarea lui Israel ne este chezășie că puterea Sa lucrează să ne scoată și pe noi din robia diavolului și din lume.

4. În ocrotirea celor credincioși: „Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi și ne-a păzit de mâna vrăjmașului și de orice piedică pe drum” (Ezra 8.31). Ezra a avut parte de ocrotirea divină în călătoria spre Ierusalim. Și noi putem conta zilnic pe ocrotirea Domnului nostru!

„Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să mântuiesc?” (Isaia 50.2). „Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat ca să mântuiască” (Isaia 59.1).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.15-27 · Psalmul 91.9-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NĂDĂJDUIEȘTE ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)


David a ajuns la limită când a spus aceste cuvinte: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” (Psalmul 27:13). Îți sună cunoscut? Ai ajuns și tu la limită? În aceste condiții, ai două opțiuni: să fii un învins, sau să fii un învingător. Totul depinde de ceea ce faci. Poate c-ați auzit zicala: „Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.” Când vine necazul, fie te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu (pentru că L-ai slujit și nu înțelegi cum de îngăduie așa ceva!), fie te întorci la El ca să primești putere și pricepere. De aceea este extrem de important ce spune David în versetul 14, ultimul din Psalmul 27: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!”

Uneori Dumnezeu ne schimbă situația; alteori, El o folosește pentru a ne întări. Încearcă să înțelegi asta. Nu e vorba numai despre tine, ci despre cei la care dorește Dumnezeu să ajungă prin tine.


„Dumnezeu… ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Nimic nu-L poate lua pe Dumnezeu prin surprindere, și nimic nu este prea greu pentru El. Situația în care te găsești chiar acum poate deveni pentru o El o platformă pe care să-și demonstreze dragostea și grija pe care ți-o poartă. Cunoașteți desigur și următoarele versete: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caut


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 21:11-17; 22:1-11


Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: Cât mai este din noapte? (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: Vine dimineaţa…” (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), de asemenea şi noaptea”, noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: „Întoarceţi-vă, reveniţi!” Să mergem „în întâmpinarea celui însetat”, pentru a-i da apă (v. 14).

După „Profeţia împotriva Arabiei…”, ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii”. Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 811)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea”, spre Domnul Dumnezeul lor.

13 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și bărbații lui Efraim i-au zis: „Ce ne-ai făcut, de nu ne-ai chemat când te-ai dus ca să te lupți cu Madian?”.

Judecători 8.1


Cunoaștem și noi ceva din duhul de nemulțumire, de invidie și de gelozie? Iată-i aici pe efraimiți, care sunt geloși pentru faptul că Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon și nu pe ei. Faptul că suntem geloși este o dovadă că Dumnezeu nu ne poate folosi. Dacă sunt gelos pe cineva, dacă invidiez pe cineva pentru starea sau puterea lui spirituală, aceasta este o dovadă simplă că Dumnezeu nu mă poate folosi. Dacă El m-ar putea folosi, n-aș fi gelos, iar dacă sunt, primul lucru pe care trebuie să-l fac este să cad cu fața la pământ și să recunosc înaintea lui Dumnezeu că nu sunt o unealtă credincioasă. Cel care îi invidiază pe frații săi ar trebui mai degrabă să se critice pe sine însuși. Iată lecția pe care Efraim ar fi trebuit s-o învețe, dar pe care n-a învățat-o. Totuși vedem cum Ghedeon le-a vorbit cu har, într-un fel care arăta că-și învățase lecția de la Dumnezeu. Cât de bine este să iau lecția pe care am învățat-o de la Dumnezeu și s-o aplic în relațiile cu frații mei! Ce binecuvântare a fost că Ghedeon a putut să le spună: „Ce-am făcut eu în comparație cu voi? … Atunci duhul lor s-a potolit față de el, când a zis cuvântul acesta” (versetele 2 și 3).

Este trist că duhul lor nu s-a potolit decât după ce au fost lăudați, însă acest lucru arată că Ghedeon era lipsit de gelozie. El nici măcar nu se luptase cu vrăjmașul, ci, în slăbiciune, proclamase puterea lui Dumnezeu; nu făcuse niciun lucru măreț. Astfel, el s-a dat pe sine la o parte. În ochii lui Dumnezeu, lucrarea lui Ghedeon era cu mult mai valoroasă decât cea a lui Efraim, însă, în propriii săi ochi, Ghedeon își vedea lucrarea mai nesemnificativă decât a altora. Învățăm deci o lecție frumoasă de la acest bărbat al credinței, pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru poporul Său – lecția lepădării de sine.

S. Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar … poporul Meu nu înțelege. Vai, neam păcătos …

Isaia 1.3,4



Andronicus și leul recunoscător

Un sclav roman, pe nume Andronicus, a fugit de la stăpânul lui și s-a adăpostit într-o peșteră izolată. Spre groaza lui, a observat imediat după aceea un leu intrând în peșteră. Animalul șchiopăta din cauza multelor dureri provocate de un spin mare care îi străpunsese una dintre labele din față. Andronicus a prins însă curaj și i-a tras spinul din rană; curând, leul s-a însănătoșit. Puternicul animal a devenit de acum prietenul și ocrotitorul binefăcătorului său.

Mai târziu, Andronicus a fost prins, dus la Roma și condamnat la moarte, ca toți sclavii fugiți. Trebuia să fie sfâșiat de animale sălbatice. A fost dus în arena circului, unde mii de spectatori așteptau spectacolul sângeros. Un leu uriaș a ieșit din cușcă pentru a se repezi la victima sa. Dar, când s-a apropiat de condamnat, animalul și-a recunoscut binefăcătorul și s-a culcat la picioarele lui. Toți au rămas uimiți. Întrebat despre această minune, Andronicus a povestit ce s-a întâmplat în acea peșteră. Și a fost grațiat. Această întâmplare bine cunoscută printre romani, deși trece drept una faimoasă, nu este probabil decât o legendă.

Adevărul că animalele sunt recunoscătoare se poate ușor învăța de la orice câine devotat. Iar ca să afli că oamenii sunt nerecunoscători, nu îți trebuie mai deloc experiență de viață.

Dar întrebarea se îndreaptă acum înspre noi: În ce ne privește, suntem noi recunoscători? I-am adus noi mulțumire celui mai mare Binefăcător, lui Isus, Mântuitorul lumii? Sau tot nerecunoscători am rămas?! În Coloseni 3.15 suntem îndemnați: „Fiți recunoscători!”.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LOCUL UNDE VREA DUMNEZEU SĂ FII – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a sădit o grădină… şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.” (Geneza 2:8)


Mai întâi, Dumnezeu a creat grădina, apoi a creat bărbatul și femeia și le-a dat-o în grijă. Așadar Dumnezeu creează întâi contextul potrivit, și apoi te cheamă „să lucrezi”.

Tu trebuie să înțelegi un lucru: Vei avea izbândă atunci când vei fi acolo unde dorește Dumnezeu să fii. Ai experimentat vreodată durerea unei dislocări articulare? E cruntă. La fel este și încercarea de „a-ți face propria voie”, în loc să faci voia lui Dumnezeu. Poți adopta calea grea sau calea simplă; Dumnezeu îți dă șansa să alegi, iar în cele din urmă vei înainta sau te vei scufunda.

Iona este un bun exemplu în acest sens – el s-a hotărât să nu meargă la Ninive și să predice (cum îi poruncise Domnul), deoarece nu-i plăceau oamenii care locuiau acolo. De fapt, avertizarea și salvarea oamenilor din Ninive era ultimul lucru pe care și-l dorea, așa că s-a hotărât să fugă de misiunea încredințată de Dumnezeu. Și chiar a fugit… dar a nimerit în plină furtună, a provocat multă suferință și pagubă celor aflați în corabie, și apoi a ajuns în adâncul mării – înainte de-a ajunge, în cele din urmă, acolo unde dorea Dumnezeu să meargă. Învață de la Iona; nu-i repeta greșeala stupidă și încăpățânarea prostească, și inutilă. Dumnezeu i-a zis lui Adam „să crească și să se înmulțească” (Geneza 1:28). Apoi i-a zis că trebuie „să lucreze.”

Când ajungi la locul potrivit, nu te aștepta ca misiunea ta să fie ușoară sau să ai succes peste noapte. Clericul și autorul american Philips Brooks s-a rugat: „Doamne, nu îți cerem poveri mai ușoare, ci spinări mai puternice.” Când apostolul Pavel s-a rugat lui Dumnezeu să-l scape, a primit următorul răspuns: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). Când te afli în locul potrivit, și împlinești voia lui Dumnezeu, vei prospera – în condiții în care alții s-ar prăbuși! – pentru că ți se va da harul de a face față situației!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 20:1-6; 21:1-10


Capitolul 20 completează Profeţia despre Egipt…. Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-l vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia” v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf.).

Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării…”. Este vorba de noul Babilon. În timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele”, mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.2831). Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).

În v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17-18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?

12 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar.

Geneza 8.20


Acesta este primul altar menționat în Biblie. Noe a luat din toate viețuitoarele curate și a adus o ardere-de-tot. Avem un lucru minunat aici, la care trebuie să privim îndeaproape. Noe nu I-a adus această jertfă lui Dumnezeu pentru a fi salvat, ci pentru că fusese salvat. Inima lui era plină de recunoștință. Acesta este motivul pentru care jertfa lui a fost o ardere-de-tot. El a adus-o pe un altar pe care îl zidise special pentru ea. În general, noi credem că lucrul pe care îl oferim pe altar este cel important. Socotim altarul mai puțin important decât jertfa de pe el. Însă, în Matei 23.19, Domnul Isus întreabă: „Ce este mai mare, darul, sau altarul care sfințește darul?”. Cu alte cuvinte, jertfa este sfințită de către altar. Acesta este un lucru la care merită să medităm în rândurile care urmează.

Când citim despre cort în Exod 28 și 29, vedem că atât altarul, cât și jertfa de pe el vorbesc despre Domnul Isus. Altarul este un simbol al Domnului Isus, ca Om adevărat. Era făcut din lemn și era acoperit cu bronz. Din Numeri 16.38 învățăm că bronzul este un simbol al acelei dreptăți care poate trece prin focul judecății, fără să fie consumată. Acest lucru se aplică într-un mod evident la altar. Când privim la Domnul Isus pe cruce, nu putem să nu fim marcați de valoarea lucrării pe care El a împlinit-o. Atunci când încercăm să evaluăm orice lucrare de pe pământ, este important să vedem cine este cel care a făcut-o. La fel este cu lucrarea de la cruce – ea este o lucrare minunată, însă ce îi oferă această excelență inegalabilă? Fără îndoială, faptul că a fost făcută de Fiul binecuvântat al lui Dumnezeu! El, Cel Sfânt și Adevărat, a purtat la cruce toată judecata pentru păcat, fiind făcut păcat. Acesta era Cel despre care Dumnezeu mărturisise că în El Își găsea toată plăcerea. El Însuși a putut spune pe drept că făcea întotdeauna ceea ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Da, lucrarea de la cruce este glorioasă în ea însăși, însă are o valoare specială pentru inima lui Dumnezeu fiindcă a fost făcută de Cel care nu a cunoscut păcatul și care întotdeauna Îl glorificase ca Om pe pământ. El S-a supus judecății lui Dumnezeu printr-o ascultare perfectă, fiind „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic.

Isaia 40.29



Timp pentru alimentarea bateriei!

Telefoanele mobile au un volum limitat de date transmise și o autonomie destul de redusă a bateriei reîncărcabile. Adesea, atât disponibilul de date, cât și bateria sunt epuizate mai repede decât ne-am fi așteptat. La mașina electrică se întâmplă același lucru: energia acumulată este fixă și, drept urmare, distanța parcursă cu mașina este limitată.

Cu siguranță, cunoaștem acest lucru din practică. „Volumul” acțiunilor noastre are un prag. Iar „bateria” energiei acestor acțiuni ajunge surprinzător de repede în zona roșie, după care nu mai avem absolut nicio putere să mai facem ceva. Când avem ceva dificil de rezolvat și capul ne vâjâie de durere, simțim că energia noastră s-a consumat. Dar, după o pauză relaxantă, suntem iarăși în formă și putem trece să rezolvăm problema. De aceea este foarte important să ne alimentăm, pentru că altfel în curând nu mai funcționează nimic. Când ne oprim ca să alimentăm, nu risipim timpul. Acest timp este necesar. Doar după aceea putem continua lucrul cu o nouă „energie”.

Cunoașteți aceste „opriri pentru alimentare” în viețile voastre? Avem nevoie nu doar de odihnă și de somn pentru corpul nostru, ci și de o alimentare pentru interiorul nostru, pentru sufletul nostru.

Prin Biblie, Dumnezeu dorește să ne dea putere nouă. Din acest izvor divin de putere, creștinii pot să se alimenteze întotdeauna și oriunde. Desigur, aceasta presupune să ne luăm timp, la fel ca la pompa de alimentare, dar se merită! Luați-vă și astăzi timp pentru alimentarea omului din interior! Luați-vă timp să stați de vorbă cu Dumnezeu! Luați-vă timp să citiți prețiosul Său Cuvânt, Biblia!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI CHEMAT SĂ FII UN ÎNVINGĂTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Celui ce va birui” (Apocalipsa 2:7)


Niciun lucru nu devine măreț până nu le depășește pe celelalte. Apostolul Pavel scrie: „căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9). Ușile deschise ale marilor ocazii vin la pachet cu mari provocări, care îți vor pune la încercare credința. Dacă succesul extraordinar ar apărea cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Iar dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes extraordinar. Cum se transformă omida într-un fluture? Învingând coconul. Ar fi mai ușor să stea la adăpostul acelui înveliș? În unele zile, lupta e atât de mare, încât omida se gândește la asta. Însă prețul libertății, al zborului și al descoperirii este lupta, dezvoltarea și izbânda. Nu există altă cale!

De ce Domnul Isus Și-a trimis ucenicii pe Marea Galileii pe timp de furtună? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în orice împrejurare a vieții. În scurt timp avea să-i părăsească, așa că a folosit metode diferite pentru a-i echipa pentru viitor. Ce încerci să biruiești astăzi? În loc să te plângi sau să-L rogi pe Dumnezeu să ia acel lucru de la tine, încearcă să-l vezi ca pe o pregătire pentru chemarea pe care ți-a făcut-o.

Meditează la următoarele versete: „Ferice de cel ce rabdă ispita” (Iacov 1:12). „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii.” „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:10). „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21). „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11). Nu uita: azi, ești chemat să fii un învingător!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 19:1-25


Este rândul Egiptului să audă o profeţie ameninţătoare: Războiul civil, tirania unui despot crud (precum cea a Faraonului de odinioară), secarea Nilului (artera vitală), bogăţia şi orgoliul ţării (Ezechiel 29.3), iată pe scurt ce îl aşteaptă pe acest duşman ereditar al lui Israel.

Prinţii din Ţoan şi din Nof sunt o imagine fidelă a oamenilor acestei lumi: ei se cred înţelepţi, dar, de fapt, nu sunt decât nebuni (v. 11; comp. cu Romani 1.22), pentru că refuză să-L asculte pe Dumnezeul care li Sa descoperit şi, în acelaşi timp, dau crezare oricăror forme posibile de superstiţie (comp. cu v. 3). Este de remarcat, de altminteri, un fapt paradoxal, că cei mai îndărătnici necredincioşi sunt adesea cel mai uşor de amăgit. Aceasta se explică simplu: fără să-şi dea seama, ei sunt orbiţi şi înşelaţi de Satan, stăpânul cel dur şi împăratul cel crud (v. 4; 2 Timotei 3.13) care domneşte asupra lor prin înşelăciune. Dar harul lui Dumnezeu are de spus un cuvânt chiar şi pentru Egipt: alături de Israel, care este moştenirea specială a Domnului, îşi vor găsi loc în binecuvântarea milenară şi Egiptul şi Asiria, imagini ale lumii, odată vrăjmaşi ai poporului lui Dumnezeu, însă în viitor supuşi în întregime Fiului Omului (Geneza 22.18).

11 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.

Ieremia 17.7,8


Aveți credință în Dumnezeu (2)

Remarcați contrastul dintre aceste versete și cele precedente! Cât de minunat este să-ți pui încrederea într-un așa Dumnezeu! Ce plăcut este să te încredințezi complet în brațele Lui, să-L ai doar pe El înaintea ochilor și să-ți găsește toate izvoarele în El!

Să luăm seama la acest mic cuvânt, «doar», care este de natură să ne cerceteze adânc pe toți. N-are niciun rost să spunem că ne încredem în Dumnezeu, în timp ce ochii noștri sunt ațintiți asupra făpturii. Mă tem de faptul că de multe ori vorbim despre încrederea în Domnul, în timp ce, în realitate, așteptăm ajutor de la semenii noștri.

Câtă nevoie avem să ne judecăm cele mai adânci motivații ale inimii în prezența lui Dumnezeu! Ne înșelăm atât de ușor pe noi înșine prin folosirea unui limbaj care, în ce ne privește, nu are nicio forță, nicio valoare și niciun adevăr. Limbajul credinței este pe buzele noastre, însă inima ne este plină de încrederea în oameni. Le vorbim oamenilor despre încrederea noastră în Dumnezeu pentru ca ei să ne ajute să ieșim din dificultățile în care suntem.

Să fim cinstiți cu noi înșine și să umblăm în lumina clară a prezenței lui Dumnezeu, unde totul este văzut exact așa cum este! Să nu-L lipsim pe Dumnezeu de gloria Sa și sufletele noastre de binecuvântări îmbelșugate printr-o mărturisire goală a dependenței de El, în timp ce inima noastră caută în taină ajutorul omului! Să nu ne privăm de bucuria, de pacea, de binecuvântarea, de tăria, de stabilitatea și de biruința pe care credința le va găsi întotdeauna în Dumnezeul cel viu, în Hristosul viu al lui Dumnezeu și în Cuvântul viu al lui Dumnezeu! Să avem „credință în Dumnezeu”!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și-a ridicat ochii …

Luca 16.23



Există viață după moarte!

Gândul că există viață după moarte nu se potrivește în mentalitatea multor oameni ai timpului nostru. Ei alungă ideea că în lumea cealaltă ar fi un loc de condamnare. Unii numesc aceasta o „formă de presiune morală”, iar alții cred că pot chiar să se amuze pe această temă.

Cu toate acestea, în testamentele unor materialiști și ale unor atei iluștri se găsesc dispoziții testamentare care ne determină să le ascultăm cu atenție. Un revoluționar vorbește despre revederea cu tovarășii săi, iar un materialist recunoscut cere ca, după incinerarea sa, cenușa să-i fie aruncată în mare.

De ce toate acestea? Oare nu se termină totuși totul odată cu moartea? O teamă ascunsă îi chinuie pe cei mai mulți. Dumnezeu „a pus în inima lor și veșnicia” (Eclesiastul 3.11). Fiecare om are o presimțire că cele văzute nu pot fi totul și că după moarte urmează ceva. Dar ne-am obișnuit așa de mult cu astfel de presimțiri, încât le îngropăm în vârtejul preocupărilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care omul modern nu poate suporta liniștea.

Dar de Dumnezeul cel viu nu poate să scape niciunul, fie că este țărână, fie că este cenușă presărată peste valuri. Există viață după moarte! Cerul și iadul sunt realități! De aceea Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, în lume: „Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16). Glasul Domnului se aude – poate de data asta și pentru tine – cu invitația făcută cu atâta insistență: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE DA DUBLU! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese” (Iov 42:10)


În cartea sa: „Viața spirituală a marilor compozitori de muzică clasică”, Patrick Kavanaugh scrie și despre oratoriul „Mesia” capodopera muzicală a lui George Frideric Handel. Compozitor imprevizibil, cu un puternic spirit de independență, Handel și-a petrecut o mare parte a carierei sale oscilante trecând de la un eșec la altul. În acele vremuri, falimentul nu era o opțiune, așa că pe la 1740 Handel se îneca în datorii. Fără o minune, închisoarea era inevitabilă. S-a hotărât să dea un concert de adio și să se retragă, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Însă un prieten i-a înmânat o carte despre viața lui Isus, bazată pe o selecție de versete din Biblie… și totul s-a schimbat!

Handel s-a așternut pe scris și compus, și printr-o sforțare uluitoare a terminat partea întâi în șase zile, partea a doua în nouă zile, și partea a treia după alte șase zile. A lucrat cu înfrigurare, mânat de un scop măreț. Servitorii îi lăsau mâncarea la ușă, temându-se să-l deranjeze. Odată, când un servitor a găsit curajul de a deschide ușa, compozitorul i-a strigat înfiorat cu lacrimile șiroindu-i pe obraz: „Cred că am văzut cerul deschis înaintea mea, și pe mărețul Dumnezeu Însuși!” Tocmai terminase mult apreciatul cor „Aleluia!” Ce poveste de viață extraordinară!

Dar și Biblia este plină de astfel de istorisiri! Primele patruzeci și unu de capitole din cartea lui Iov descriu tot ce-a pierdut acesta: sănătate, avere, familie, prieteni… Apoi, în ultimul capitol citim: „Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese… În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi.” (Iov 42:10-12). Și ceea ce Dumnezeu a făcut pentru George Frideric Handel și pentru Iov poate să facă și pentru tine – dacă îți încredințezi viața în mâinile Sale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 17:1-14; 18:1-7


În cap. 7.1 l-am văzut pe împăratul Siriei, Reţin, atacând Iuda cu complicitatea lui Pecah, fiul lui Remalia. Cartea 2 Împăraţi (16.5-9) ne ajută să vedem deznodământul acestei istorii: Damascul a fost luat (de către Ţiglat-Pileser), iar Reţin, omorât. Profeţia despre Damasc… ne permite să privim în viitor, aşa cum au făcut şi toate oracolele sau profeţiile precedente; şi vedem cum Siria modernă va face parte din acel „torent de popoare (v. 12; Apocalipsa 17.15) care, asemeni unei mări agitate, va încerca să-l înece (aparent) pe Israel, … însă, „înainte de a se face dimineaţă, ele nu mai sunt (v. 14; Psalmul 37.36).

Cu totul diferită este tema cap. 18. Aici găsim prezentată o ţară maritimă care-şi întinde puterea protectoare (umbra aripilor) pentru a-i veni în ajutor poporului ales. Dumnezeu distinge între naţiunile lumii pe cele care-i sunt favorabile lui Israel de cele care nu-i sunt favorabile. Înţelegem de aici cu ce gând se îndreaptă El spre sărmanul Său popor pământesc, atunci când acesta este dispreţuit şi călcat în picioare de lume: în ochii Săi, Israel este „minunat” şi-n prezent şi-n viitor. Nu este el poporul Celui care se numeşte Minunat…? (cap. 9.6) un popor care aşteaptă, „tot aşteaptă…” (18.2,7). Cât despre noi, prieteni credincioşi, Îl aşteptăm oare cum se cuvine pe Cel care este nu numai Împăratul nostru, ci şi Mirele ceresc al Bisericii?

10 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. Și va fi ca un tufiș în pustie și nu va vedea când va veni binele; ci va trăi în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și nelocuit.

Ieremia 17.5,6


Aveți credință în Dumnezeu (1)

Cât de tentați suntem, în momentele dificile, să ne ațintim privirea către ajutorul din partea vreunei făpturi! Inimile noastre sunt pline de încrederea în făptură, de speranțe omenești și de așteptări pământești. Puțin cunoaștem profunda binecuvântare de a privi doar la Creator, la Dumnezeul nostru. Suntem gata să privim oriunde în altă parte, decât la El. Alergăm la fântâni crăpate și ne sprijinim pe orice trestie frântă, deși avem aproape de noi Izvorul nesecat și Stânca veacurilor.

Am experimentat totuși de nenumărate ori că pâraiele omenești sunt secate și că omul ne va dezamăgi de fiecare dată când vom privi la el după ajutor. Acesta este rezultatul trist al sprijinirii pe făptură: uscăciunea, pustiirea, dezamăgirea – la fel ca un tufiș în pustie: fără ploaie, fără rouă, fără nimic altceva decât secetă și uscăciune. Și cum poate fi altfel, dacă inima se întoarce de la Domnul, singurul Izvor de binecuvântare? Nu stă în putința făpturii să satisfacă inima omenească. Doar Dumnezeu poate face acest lucru. Doar El poate împlini orice nevoie și satisface orice dorință. Iar Dumnezeu nu va dezamăgi niciodată o inimă care se încrede în El.

Trebuie însă ca încrederea în El să fie reală. „Frații mei, ce folos dacă cineva zice” că se încrede în Dumnezeu (Iacov 2.14), dacă nu face așa în realitate? O încredere falsă, cu cuvântul sau cu limba, nu folosește la nimic, ci trebuie să fie o încredere cu fapta și cu adevărul. La ce folosește o credință care cu un ochi privește la Creator, iar cu celălalt, la făptură? Se poate ca Dumnezeu și făptura să fie așezați pe același taler? Imposibil! Trebuie să fie ori Dumnezeu, ori făptura; și blestemul urmează întotdeauna încrederii în făptură.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.
Eu sunt cu voi în toate zilele.

Ioan 20.20; Matei 28.20



Isus este mereu aproape

Deși astăzi, cu ajutorul mass-mediei, știrile ajung la fiecare cu repeziciune și deși tehnica abundă în mijloace de comunicare directă, totuși foarte mulți suferă de singurătate.

Cine însă este conștient de faptul că Isus este mereu aproape de el, acela știe că este susținut întotdeauna de Domnul și poate afirma: „Isus este Singurul cu care mă consult în orice situație. El mă înțelege pe deplin. Deși uneori am ezitat să-I încredințez cele mai neînsemnate amănunte din viață, am experimentat apoi că El Se preocupă în orice detaliu de mine”.

Un bolnav care trebuia să stea doar la pat scria: „Hristos mi-a dat putere să primesc suferința. El mi-a luat toată împotrivirea sau amărăciunea și, în schimb, mi-a oferit răbdarea. De atunci, eu am pace și bucurie în inimă și recunoștință față de Cel care a făcut aceasta în viața mea. Nu mă mai preocup cu mine și cu ceea ce este în jurul meu, căci, chiar dacă trebuie să stau numai pe spate, sunt atâtea de făcut pentru El și cu El”.

Domnul Isus Hristos nu a promis celor care se încred în El o viață fără greutăți. Dar prezența Lui umple golul și împlinește nevoia omului după comuniune. Această bucurie și pacea în Hristos se arată adesea tocmai la creștinii care sunt privați de sănătate sau de posesiunile lor. Ei caută și își găsesc fericirea doar în Isus Hristos!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.14-7.1 · Efeseni 6.19-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEUL ȘI MIELUL – Fundația S.E.E.R. România

„Să vă purtați cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” (Efeseni 4:1-2)


Într-o zi, un leu s-a întâlnit în junglă cu un tigru. Leul l-a apucat pe tigru de coadă și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Tigrul a răspuns umil: „Tu ești, puternicul leu!” După aceea, leul a prins o maimuță și a întrebat-o: „Cine spui tu că este regele junglei?” Maimuța a răspuns cu frică: „Tu ești, mărite leu!” Apoi leul s-a întâlnit cu un elefant și l-a întrebat: „Cine e regele junglei?” Elefantul l-a apucat cu trompa, l-a învârtit și l-a aruncat într-un copac, producându-i răni și suferință. Leul s-a dezmeticit și lingându-și rănile, i-a spus elefantului: „Dacă nu știi răspunsul corect, nu înseamnă că trebuie să te înfurii așa de tare!”

Învățătura din această fabulă este următoarea: Cu cât ai o autoritate mai mare, cu atât mai blândă trebuie să fie atitudinea ta față de ceilalți. În Sfânta Scriptură, Domnul Isus este numit leu și miel; El este Leul din seminția lui Iuda și Mielul lui Dumnezeu. Prin aceasta El ne arată esența adevăratei puteri și a calității de lider.

Când vorbim despre apărarea adevărului, trebuie să ragi ca un leu… și când vorbim de raportarea la oameni, trebuie să fii blând ca un miel. Apostolul Pavel o spune clar în Efeseni 4:1-2: „să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…” Și tot el spune (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” Doamne, ajută-ne!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 14:28-32; 15:1-9; 16:1-14


După judecata împotriva Babilonului şi a Asiriei urmează cea a naţiunilor vecine lui Israel. Asemenea unor inculpaţi care se perindă în boxa acuzaţilor, aceşti vrăjmaşi dintotdeauna ai poporului evreu vor auzi, unul după altul, solemna profeţie.

Filistia, subjugată de Ozia, tatăl lui Ahaz (2 Cronici 26.6), nu avusese deloc răgaz să se bucure de moartea lui Ahaz (v. 28,29), pentru că Ezechia, fiul acestuia, avea să-i lovească şi el pe filisteni (2 Împăraţi 18.8).

Moabul este numit „prea arogant” (16.6). Caracteristica acestui popor era mândria, cu privire la care Domnul declară: „urăsc mândria şi îngâmfarea”; şi tot Domnul mărturiseşte că
mândria merge înaintea pieirii, iar un duh îngâmfat, înaintea căderii (Proverbe 8.13; 16.18). Asistăm la ruina Moabului; dezolarea sa este de nedescris. Urletele sale de groază şi de deznădejde umplu cap. 15 şi 16.

Versetele 3 şi 4 din cap. 16 ne ajută să înţelegem că cei credincioşi, fugind de persecuţia lui Antihrist (asupra lui Iuda), vor găsi adăpost pe teritoriul Moabului, iar v. 5 ne spune că, după împlinirea acestor judecăţi, va fi Unul care va domni în bunătate, în adevăr, în dreptate şi în nepărtinire. Psalmul 72.1-4 vesteşte vremea fericită când Hristos, adevăratul Solomon, va judeca poporul cu dreptate şi cu nepărtinire.”

9 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să ia din sânge și să pună pe amândoi ușorii ușii și pe pragul de sus, în casele în care-l vor mânca. Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare s-o mănânce.

Exod 12.7,8


După ce mielul de Paște era înjunghiat, sângele lui trebuia pus pe pragul de sus și pe ușorii ușii caselor israeliților. Sângele îi proteja de judecata lui Dumnezeu, când El avea să treacă prin țară în acea noapte. „Când voi vedea sângele, voi trece peste voi” (versetul 13). Credința în sângele lui Hristos vărsat la cruce este singurul mijloc pentru a fi puși la adăpost de judecata lui Dumnezeu.

Înăuntrul acestor case puse la adăpost urmau ei să mănânce mielul. Trei lucruri trebuia să însoțească acest lucru, pe care le vedem în pasajul citat și la care vom privi pe rând.

În primul rând, carnea trebuia friptă la foc, nu mâncată crudă sau fiartă, ci expusă direct la căldura flăcărilor. Acest lucru ne vorbește despre faptul că Domnul Isus a îndurat focul arzător al judecății directe a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, așa cum ne arată cuvintele Lui Însuși: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46). Hristos a suferit pentru noi judecata din partea unui Dumnezeu sfânt și drept.

În al doilea rând, carnea trebuia mâncată cu azime. Aluatul vorbește despre păcat, iar azimele vorbesc despre absența păcatului. Acest lucru arată că păcatul a fost judecat la cruce și, mai mult, nu numai că păcatele noastre au fost iertate prin jertfa lui Hristos, ci și că rădăcina cumplită a păcatului a fost pentru totdeauna judecată și condamnată prin aceeași lucrare.

În al treilea rând, paștele trebuia mâncat cu ierburi amare. Semnificația acestor ierburi amare trebuie cu siguranță să atingă inima fiecărui copil al lui Dumnezeu. Moartea lui Hristos pe cruce a fost cea mai amară moarte experimentată vreodată. De asemenea, ierburile amare ne amintesc că, prin jertfa Sa, eul a fost în întregime judecat. „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sunt pus în rândul celor care se coboară în groapă; sunt ca un om care nu mai are putere.
Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba.

Psalmul 88.4; Psalmul 102.4



Suferințele Lui de nespus

Niciun om nu a suferit ca Domnul Isus. Dacă încă din timpul vieții a fost Omul suferinței, cu cât mai mult la cruce! Acolo, dușmănia omului a ajuns la culme. Oamenii au luat în râs încrederea Sa în Dumnezeu. L-au batjocorit, pentru că a spus că este Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lui Israel. L-au rănit profund; inima Sa sensibilă exprimă profetic această durere în Psalmul 69.20: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare”.

În ziua răstignirii, când s-a făcut întuneric la amiază timp de trei ore, El a suferit judecata divină din cauza păcatelor noastre. Noi nu putem înțelege această durere. Nu putem pricepe ce a însemnat ea pentru Cel care n-a făcut niciodată păcat. El, Cel curat și fără păcat, a fost încărcat cu murdăria nedreptăților noastre și a trebuit să suporte pedeapsa pentru greșelile noastre. Durerea Sa redată profetic în Psalmul 88.16 – „Mânia Ta aprinsă a trecut peste mine, spaimele Tale m-au distrus” – abia dacă poate fi percepută de inimile noastre.

În cele trei ore de întuneric, Dumnezeu Și-a întors privirea de la El, pentru că Dumnezeu nu poate vedea păcatul. Ce durere a fost aceasta pentru Domnul Isus, care în timpul întregii Sale vieți S-a încrezut în Dumnezeu, iar acum era părăsit de El! Această durere adâncă a sufletului Său răzbate din rugăciunea Sa din Psalmul 22.1: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?”.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.1-13 · Efeseni 6.10-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UN CUVÂNT PENTRU CEI SENSIBILI – Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii…” (Matei 5:10)


Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12).

Dacă ești o persoană supărăcioasă, vei fi o pradă ușoară. Suferința, nu popularitatea, este secretul succesului pe termen lung. Apostolul Pavel a suferit când prietenii l-au părăsit pe el și lucrarea lui… a suferit din cauza comportamentului urât al corintenilor, a dezamăgirii produse de galateni, a tratamentului urât din Filipi, a batjocurii din partea atenienilor… și în final de condamnarea la moarte care s-a soldat cu decapitarea sa la Roma. El scrie: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corinteni 16:13).

Haideți să analizăm împreună acest verset:

1) Vegheați. Diavolul stă gata să te prindă. Ce urmărește el? Valoarea pe care o ai pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața ta este o sămânță care are capacitatea de a produce o recoltă pentru Dumnezeu pe pământ, așa că protejează-te.

2) Fiți tari în credință. Nu te poți baza pe circumstanțe sau pe opinia altora, deoarece aceste lucruri se schimbă constant. Te poți baza numai pe Cuvântul lui Dumnezeu.

3) Fiți oameni. Imaturitatea te va răni când vine atacul. Biblia ne spune că trebuie „să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). Dacă faci aceleași greșeli și după douăzeci și cinci de ani, nu ai învățat suficient, și trebuie să te întorci înapoi la Scriptură.

4) Întăriți-vă. Slăbiciunea ta este o invitație pentru dușman. Ea precedă întotdeauna abandonul, predarea, iar renunțarea nu este o opțiune. Dumnezeu a spus poporului Israel că Țara Promisă este a lor, dar că trebuie să lupte pentru ea. Și numai cei care au fost dispuși să lupte au ajuns să intre în ea.

Același lucru este valabil și pentru tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 14:1-27


Din compasiune pentru rămăşiţa poporului Său, Dumnezeu va răsturna chiar şi cele mai mari imperii (43.3-5). Nimic nu este prea greu pentru El când este vorba să-i elibereze pe cei pe care-i iubeşte. Să nu ne temem! El are în mâini toate mijloacele pentru a-i ocroti pe copiii Săi, şi aceasta nu în virtutea credincioşiei noastre, ci a Sa.

După Babilon ne este adus în atenţie împăratul Babilonului. Devenim martorii unei scene deosebit de cumplite, pentru că Isaia ne conduce până la locuinţa morţilor, pentru a ne zugrăvi acolo tremurul cauzat de apariţia acestui personaj impunător. „Iată! Şi tu ai ajuns…” (v. 10) se miră cei care îl cunoscuseră
în culmea puterii lui! În acest împărat al Babilonului îl recunoaştem pe conducătorul celui de-al patrulea imperiu (cel roman), numit şi Fiara.

Totuşi, gândul Duhului trece mai departe de acest agent al lui Satan, pentru a ni-l evoca (începând cu v. 12) pe însuşi Satan. „Cum ai căzut din ceruri…?” Felul cum a pătruns mândria în Lucifer (numit şi Luceafărul, Steaua strălucitoare, Fiul zorilor, Heruvimul de lumină) rămâne o taină prea adâncă. Şi, deşi a devenit prinţ al întunericului, el încă ştie să se deghizeze în înger de lumină, pentru a înşela (2 Corinteni 11.14); el face şi astăzi pământul să tremure sub puterea întunericului şi nu-şi eliberează nicidecum prizonierii (v. 17; 49.24,25).

Dar, potrivit promisiunii divine, Dumnezeu îl va zdrobi în curând sub picioarele noastre (Romani 16.20; Ezechiel 28.16-19).

8 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare și celor care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumină.

Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

Matei 4.16; Ioan 12.46


Întunericul din lumea aceasta este foarte gros, iar Domnul Isus a venit pentru ca noi, prin credință, să avem lumina și să nu mai stăm în bezna care acoperă întreaga umanitate.

Cuvântul „oricine” este foarte cuprinzător; el ne include și pe mine și pe tine. Dacă ne punem încrederea în Isus, nu vom mai sta în umbra neagră a morții, ci vom intra în lumina caldă a zilei fără de sfârșit. Iar această trecere de la întuneric la lumină se va face dintr-odată.

Uneori ne mai poate umbri vreun nor, însă, dacă am crezut în Isus, nu mai suntem în întuneric, fiindcă El a venit pentru a ne dărui lumina strălucitoare a zilei. Dacă avem credință, avem privilegiul să ne bucurăm de lumina soarelui veșnic. Domnul a venit să ne scoată din noaptea depravării, a ignoranței, a îndoielii, a disperării, a păcatului și a morții. El a venit ca să ne elibereze de toate acestea, iar cei care și-au pus încrederea în El știu cu siguranță că venirea Lui n-a fost în zadar.

Alungă deprimarea, nu sta în întuneric, ci rămâi în lumină! În Domnul Isus este nădejdea, bucuria și întreg cerul tău! Privește la El, numai la El, și te vei bucura așa cum păsărelele se bucură de răsăritul soarelui și cum îngerii se bucură înaintea tronului ceresc!

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul, Domnul Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr; El, care Își ține îndurarea până în mii de generații, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.

Exod 34.6,7



Să nu înțelegem greșit bunătatea lui Dumnezeu

Unii oameni îndrăznesc să afirme: „Dumnezeu este atât de bun, încât până la urmă îi va mântui pe toți oamenii”.

Dar bunătatea nu este slăbiciune! În Biblie citim că Dumnezeu este sfânt și drept; El este și dragoste. El rămâne credincios, de aceea va împlini tot ce gura Sa a vorbit, atât cele referitoare la judecată, cât și cele referitoare la har.

Bunătatea nu este nici uitare! Păcatele noastre rămân lipite de noi până le vom recunoaște. Atunci Dumnezeu ne va ierta. El dăruiește iertarea Sa celor care cred că Fiul Său, Isus Hristos, a ispășit păcatele lor pe crucea de la Golgota. Pe această bază primim iertarea. Dumnezeu îi declară drepți, adică îi vede de parcă n-ar fi păcătuit niciodată, pe cei care cred.

Bunătatea nu înseamnă nici că poți face compromis! Să nu ne lăsăm orbiți de gânduri precum cel că Dumnezeu va închide un ochi în cazul nostru. El nu poate scuza nici măcar cea mai mică minciună cusută cu ață albă pe care am rostit-o cu cele mai bune intenții. El nu ne va trage la răspundere numai pentru păcatele mari, ci va scoate la lumină chiar și cele mai ascunse greșeli.

Dumnezeu este lumină și dragoste. El nu va fi nici tolerant, nici îngăduitor. Dar toți cei care astăzi își recunosc înaintea Lui păcatele și primesc mâna Lui întinsă de împăcare vor fi acceptați de Dumnezeu. Iar ceilalți? Cum vom putea scăpa de judecata și de pedeapsa unui Dumnezeu drept?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUFERINȚA – Fundația S.E.E.R. România

„Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit…” (Evrei 12:2)


Apostolul Iacov scrie: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12). Te gândești să renunți? Viața e plină de momente de renunțare, dar dacă renunți la lupta pentru căsnicia ta, pentru cariera ta sau pentru visul tău, poate vei regreta toată viața ta. Numai dacă rămâi în cursă te poate întări Dumnezeu și te poate face câștigător.

F.B. Meyer spunea: „Nu testezi niciodată resursele lui Dumnezeu, până nu încerci imposibilul!” Renunțarea nu formează caracterul, suferința, însă – da! Suferința dezvoltă în tine ceva ce nimic altceva nu o poate face; de aceea Dumnezeu îi numește „fericiți pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11). Suferința susține curajul, produce răbdarea, oferă biruință și transformă visele în realitate. Nimeni nu a cunoscut mai multă suferință decât Domnul Isus. El a suferit în tot timpul vieții, și cel mai mult – pe drumul spre Calvar: când I-au smuls hainele de pe El și I-au pus coroana de spini… când biciul I-a sfărâmat carnea, și cuiele L-au pironit pe cruce… când prietenii Săi L-au părăsit și privitorii și-au bătut joc de El… când Dumnezeu Și-a întors fața de la El și când iadul s-a ridicat în picioare și a strigat: „Renunță!”…

Biblia ne spune clar că Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit.” Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință (vezi Evrei 11:6). El promite că atunci când Îl cauți cu toată inima ta, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13). Sunt promisiuni care ți se aplică și ție. Așa că spune-I lui Dumnezeu: „Planul meu este să merg înainte și să mă încred în Tine, iar Tu îmi vei da tăria de a merge până la capăt.” Când rostești o astfel de rugăciune, vei descoperi că ai primit o putere de a răbda mult mai mare decât ai fi crezut!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 13:1-22


De aici şi până la cap. 27, Dumnezeu ne va pune înainte judecăţile asupra naţiunilor, numite oracole sau profeţii: Profeţia despre…” (v. 1: lit. „Povara despre…). Acest cuvânt (povara) are o mare putere de sugestie, deoarece omul lui Dumnezeu, când este constrâns să anunţe judecata viitoare, astăzi ca şi atunci, nu o poate face altfel decât cu o inimă profund împovărată.

Din punct de vedere istoric, popoarele amintite aici erau contemporane cu Isaia şi, în această privinţă, profeţiile pe care le vom citi s-au împlinit deja ad-litteram. Relatările pelerinilor confirmă că locul în care a fost amplasat Babilonul este şi astăzi de-a dreptul dezolant şi înspăimântător, în el adăpostindu-se numai fiarele pustiului (v. 1722). Totuşi, după cum nicio profeţie a Scripturii nu se interpretează singură” (2 Petru 1.20), nici aceasta nu poate fi explicată izolat, chiar dacă aruncăm un ochi în oglinda istoriei. Întotdeauna trebuie să căutăm în ea, însoţită de priceperea pe care ne=o dă Duhul Sfânt, o raportare la centrul şi scopul profeţiilor, Hristos şi împărăţia Sa viitoare.

Va fi un Babilon profetic: falsa Biserică apostată (vezi Apocalipsa 17.5; 18.1-24). Acest Babilon va cădea înainte de întemeierea împărăţiei, spre încântarea sfinţilor, a celor care se bucură de măreţia lui Dumnezeu (v. 3; Apocalipsa 18.20; comp. cu Psalmul 35.15,26).

7 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosif a căpătat favoare în ochii lui și-i slujea. Și l-a pus peste casa lui și a dat în mâna lui tot ce avea.

Geneza 39.4


Ne putem gândi la Iosif ca la un tânăr care purta o haină multicoloră și care a fost aruncat într-o groapă. Ne putem de asemenea gândi la el ca la un interpret de vise sau ca la un mare conducător, însă viața lui Iosif ne oferă una dintre cele mai complete imagini ale slujirii evlavioase. Viața lui este o frumoasă ilustrare a vieții Slujitorului perfect – Domnul Isus. Iosif a trecut de la fiu al tatălui său la slujitor al altora, iar apoi la suveran al țării. El n-a trecut de la fiu la suveran fără să fie mai întâi un slujitor. Ce imagine minunată a Celui care a părăsit tronul din ceruri, a devenit slujitorul tuturor, după care a suferit și a murit în locul nostru pe cruce. Ca rezultat al unei asemenea lucrări, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult.

Iosif a fost scos din groapă pentru a fi vândut ca rob, însă citim că a găsit favoare înaintea căpeteniei gărzii lui faraon. Iosif avea o adevărată inimă de slujitor, iar Dumnezeu l-a făcut să prospere. A fost supus la multe teste și încercări, însă nu s-a oprit din a-i sluji pe ceilalți. Cum a putut el să păstreze această linie? Privind doar la Cel pe care, dincolo de oameni, Îl slujea cu adevărat. Chiar și atunci când soția lui Potifar a încercat să-l ademenească, Iosif a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”. Iosif L-a onorat pe Dumnezeu în orice împrejurare.

A-i sluji pe alții nu a însemnat pentru Iosif nici o corvoadă și nici doar o simplă datorie, ci el și-a găsit plăcerea să o facă. Acest lucru nu poate fi posibil decât în măsura în care ne dedicăm principiilor sacrificiului în slujire și în care lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să ne transforme în slujitori care-L onorează pe Hristos. O lecție importantă din viața lui Iosif – și, cu mult mai mult, din viața Domnului nostru Însuși – este că a fi slujitori nu este ceva ce facem, ci ceva ce suntem.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El.

Psalmul 103.13



Cum se îndură un tată

Un tată trebuie să le interzică copiilor săi anumite lucruri care sunt periculoase pentru ei. Copiii nu înțeleg adesea de ce nu se pot cățăra în acel copac… sau de ce nu pot sări de pe acel zid… Deseori ei încalcă, în secret, interdicția și se rănesc.

Cum se comportă un tată bun? În inima sa, el este plin de îndurare față de copilul neascultător. Totuși, își va disciplina copilul, pentru ca acesta să învețe să respecte limitele stabilite.

Tatăl ceresc procedează la fel cu noi. El ne dă în Cuvântul Său indicatoare de avertizare, pentru că dorește să ne binecuvânteze și să ne protejeze de pericole. Totuși, câteodată avem impresia că noi știm mai bine și nu dăm ascultare poruncilor Lui. Atunci nu este de mirare că avem parte de pagube spirituale.

Dumnezeul și Tatăl nostru vede necazul în care ajungem din cauza voinței proprii și este plin de îndurare față de noi. Deși nu L-am ascultat, El nu ne părăsește, ci ne ajută să revenim pe cale. El nu ne va scuti de urmările unui pas greșit sau ale unei căi greșite, dar, în harul Său, ne ajută să le suportăm.

S-ar putea să ajungem în dificultăți fără să fim vinovați. Dumnezeul și Tatăl nostru știe cât de mult suferim din cauza acestor dificultăți. El are milă de noi și ne poartă de grijă cu îndurare, ca să putem suporta situația dificilă.

„Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea și adevărul Tău mă vor păzi totdeauna” (Psalmul 40.11).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele” (Proverbele 20:5)


Cei ce-l cunoșteau pe Simon Petru știau că era un om impulsiv și tentat să „dea cu bâta-n baltă”. Dar Domnul Isus a văzut altceva la Simon; de aceea i-a schimbat numele în Petru, ceea ce însemna că el era o piatră potrivită pentru o temelie. Oare îți poți imagina uimirea de pe fețele ucenicilor când Isus i-a zis (Matei 16:18): „tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”? Dar Petru a devenit într-adevăr un stâlp, un lider respectat și un fondator al bisericii. Și toate astea, datorită capacității și disponibilității Domnului Hristos de a privi dincolo de suprafață și de a vedea ce se află înăuntru. Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu ne dă un potențial imens, însă uneori e nevoie ca „un om cu pricepere” să recunoască acest fapt și să-l pună în valoare. Prea mulți dintre noi vedem numai ce se află la suprafață. Așa că ne grăbim să etichetăm pe cineva ca fiind arogant, iute la mânie, slab etc. Însă când ai o perspectivă spirituală, vezi dincolo de toate acestea, vezi speranțele și fricile din spatele comportamentului unei persoane.

Noi nu avem nevoie de critici autodeclarați, ci avem nevoie de:

1) Părinți care se roagă pentru copiii lor, care văd dincolo de slăbiciunile lor și care scot la iveală unicitatea lor;

2) Soți și soții care caută comorile ascunse în partenerii lor;

3) Oameni de afaceri care își tratează angajații cu respect și care știu să combine responsabilitățile lor cu talentele lor.

4) Credincioși care îi iartă pe creștinii imaturi, și care trudesc și lucrează să-i ajute pe aceștia să se dezvolte.

5) Câștigători de suflete care îi văd pe cei pierduți prin ochii Domnului Isus, și care sunt conștienți de ceea ce poate face puterea Sa transformatoare. Așadar, roagă-te pentru a avea o perspectivă spirituală asupra lucrurilor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 11:1-16; 12:1-6


Versetele 18, 19, 33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr-un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai” (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: o Odraslă”, care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).

Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care încă suspină”
şi este în „dureri de naştere”, aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.1922). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: