Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

9 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14


În acest verset ni se spune cum această Persoană glorioasă a venit în lume ca să aducă oamenilor lumina vieții. Cel care la început era Cuvântul devine trup. Ni se spune ce devine El în timp. Nu se spune că El a devenit Cuvântul prin întrupare, ci că, dimpotrivă, Cuvântul a devenit trup. Acest eveniment de o valoare infinită – întruparea Cuvântului etern – ne va conduce către rezultate mari și binecuvântate. Trei consecințe admirabile ale întrupării ne sunt aduse înainte în aceste versete: în primul rând, revelația relațiilor eterne dintre Persoanele divine; în al doilea rând, atitudinea lui Dumnezeu față de om; în al treilea rând, revelarea lui Dumnezeu în toată plinătatea Lui.

După ce Cuvântul a devenit trup, apostolul Ioan a spus: „Și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl”. Gloria pe care au contemplat-o nu provenea de la umanitatea pe care Și-a însușit-o, ci de la relația Sa în Dumnezeire. Gloria Sa era unică – gloria singurului Fiu, o relație de care Se bucura în comuniune cu Dumnezeu, ca Tată. Astfel, în timp ce este stabilită realitatea umanității Sale, gloria Persoanei Sale este păzită cu grijă.

Imediat după ce citim despre Cuvânt că a devenit trup, aflăm ce este în inima lui Dumnezeu față de om. Citim că Acela care a devenit trup a locuit printre noi „plin de har și de adevăr”. El a venit într-un caracter care se potrivea omului. El n-a venit să ceară ceva oamenilor, așa cum ceruse în perioada Legii, ci ca un Dăruitor care aduce binecuvântare în har celor nevrednici. Mai mult, întreg adevărul a venit prin Hristos. Tot ce au spus Moise și profeții a fost adevărat, dar nu a constituit adevărul deplin. Legea îmi spune ceea ce ar trebui să fiu, nu îmi spune ce sunt. «Hristos n-a arătat cum ar trebui să fie lucrurile, ci ceea ce sunt ele … Hristos îmi spune adevărul despre orice lucru, atât rău, cât și bun» (J. N. Darby).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

În timpul de acum, belșugul vostru să acopere nevoile lor. – Pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.

2 Corinteni 8.14; 9.7



Dărnicia

Pe cutiile de colectă dintr-o sală în care copiii se strângeau să asculte despre Domnul Isus, erau lipite câteva fotografii cu copiii din țările îndepărtate. Acești copii trăiau în mare sărăcie. Condițiile lor de viață nu se comparau cu cele ale copiilor din Europa. Toți cei care doreau să-i ajute pe acei copii puteau să pună monede în acele cutii. Astfel învățau practic ce înseamnă să acopere „nevoile” altora cu „belșugul” lor.

Într-o zi a venit în vizită la programul de copii un misionar care lucrase mult timp în India. El le-a povestit despre sărăcia din această țară mare în care vacile, care acolo sunt onorate ca fiind sfinte, adesea au mai multă hrană decât oamenii. Toți copiii au fost imediat de acord să-i dea misionarului conținutul cutiilor. Poate va alina puțin nevoia copiilor din India! Adulților li se părea foarte mică suma donată de copii. „La ce va ajuta aceasta față de nevoia așa de mare?”, gândeau unii. Dar misionarul s-a bucurat mult și i-a rugat pe toți cei care-l ascultau să se roage împreună cu el pentru folosirea corectă a banilor.

Câteva luni mai târziu a sosit o scrisoare din India. Misionarul scria cum folosise banii, iar copiii au rămas surprinși: el a cumpărat alimente pentru o casă de copii, a procurat o bicicletă pentru o soră medicală, a achiziționat medicamente pentru locuitorii unui sat… Lista parcă nu voia să se încheie.

Era doar un cadou foarte mic, dar plăcut Domnului și adus cu rugăciune, iar Domnul a revărsat binecuvântarea Sa asupra lui.

Citirea Bibliei: Deuteronom 4.1-14 · Matei 21.18-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (7) – Fundația S.E.E.R. România

„…prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi”. (2 Corinteni 8:9)


Biblia ne asigură că Dumnezeu nu este sărac. „Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul” (Hagai 2:8). „Ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmul 50:10). Acum întreabă-te: dacă ai fi milionar, te-ai bucura să-ți vezi copiii zdrențăroși și înfometați? Clar că nu! Ei bine, nici Dumnezeu nu Se bucură!

Apostolul Pavel scrie: „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9). Poate ai citit acest verset, și te-ai gândit că Pavel vorbește despre bogăția spirituală și nu despre bogăția financiară. Să citim versetul în context și să vedem dacă are sens: „Cel ce a fost bogat spiritual s-a făcut sărac spiritual de dragul nostru, pentru ca prin sărăcia Lui spirituală, noi să ne putem îmbogăți spiritual.” Nu, nu așa scrie! Când a fost Domnul Isus sărac spiritual? Versetul vorbește foarte clar și nu este loc de îndoială: „ca voi să vă îmbogățiți.” Acum, cuvântul „bogat” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. În unele țări, ești considerat bogat dacă ai un acoperiș deasupra capului, trei mese pe zi și o bicicletă cu care să mergi la serviciu. De fapt, acesta este cel mai bun moment pentru a discuta despre cuvântul „prosperitate”, un cuvânt biblic de care s-a abuzat mult în ultima vreme și care a fost înțeles foarte greșit. Prosperitate înseamnă pur și simplu „a avea suficient ca să faci voia lui Dumnezeu.”

Are Dumnezeu un plan pentru viața ta? Da! Vrea El să ai suficienți bani ca să împlinești voia Sa în viața ta? Da! Așadar, acesta este planul lui Dumnezeu pentru viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 22:22-31


Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite!

În dragostea Sa, Domnul Hristos Sa grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi” noua relaţie în care ia aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl Său care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare”; binecuvântare pentru toate familiile naţiunilor” sub Împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase.

Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii. Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cu v. 1).

8 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

L-a numit Nehuștan.

2 Împărați 18.4


În pustie, Domnul i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă și să-l pună în vârful unei prăjini (Numeri 21.7-9). Orice israelit care privea la acest șarpe era vindecat de mușcătura șerpilor veninoși și trăia. În Evanghelia după Ioan, Domnul Isus amintește această întâmplare din pustie ca pe o imagine a lucrării Sale de la cruce: „Cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului” (Ioan 3.14).

În 2 Împărați 18 îl vedem pe împăratul credincios Ezechia, al cărui duh a fost mișcat pentru a curăța Iuda și Ierusalimul de toții idolii așezați acolo de împărații precedenți. Unul dintre idolii pe care i-a distrus a fost chiar șarpele de aramă pe care Moise îl înălțase în pustie. Ceea ce fusese un mijloc de eliberare în trecut devenise obiectul unei închinări idolatre. Ezechia l-a numit „Nehuștan”, care înseamnă „bucată de aramă”. El l-a numit potrivit cu exact ceea ce era: doar o bucată neînsuflețită de metal.

Aceasta este istoria poporului lui Dumnezeu, pe care o vedem repetându-se încontinuu. Tendința inimii omului este să-L uite pe Dăruitorul binecuvântării, să abandoneze credința vitală în Dumnezeul cel viu și să idolatrizeze instrumentul eliberării (Judecători 8.24-27). Vedem acest lucru peste tot în jur, fie în Scriptură, fie în istoria Bisericii. Dacă privim la istoria Bisericii, vedem locuri sfinte pe pământ, relicve religioase, simboluri și chiar „sfinți” care au devenit obiecte deșarte ale închinării. Simbolul crucii înseși este idolatrizat, fără o credință vie în ceea ce Mântuitorul a împlinit acolo pentru păcătoși. Cât de minunat este că Dumnezeul cel viu a trimis un Mântuitor real, care să fie înălțat murind pentru păcătoși! Să privim întotdeauna la El! „Copilașilor, păziți-vă de idoli” (1 Ioan 5.21)!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.

Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ.

Proverbe 6.20; Efeseni 6.2,3



Imagini din natură

Influența unei mame

Prin comportamentul ei, mama exercită în familie fie o influență bună, fie una rea. Felul ei de a se comporta lasă în inimile copiilor ei o impresie adâncă și le modelează viața.

O mamă temătoare de Dumnezeu simte nevoia rugăciunii personale. Ea Îi cere înțelepciune lui Dumnezeu, pentru ca exemplul ei în viața de fiecare zi să reflecte ceea ce-și dorește ea de la copiii ei. Ea se străduiește să organizeze treburile gospodărești în așa fel, încât citirea Bibliei și rugăciunea împreună cu toată familia să nu fie neglijate din lipsă de timp.

O mamă înțeleaptă nu le va porunci sau interzice copiilor ei ceva fără să cugete mai întâi. Dar, dacă va cere ceva de la copiii ei, ea va insista cu bunătate, dar și cu perseverență, ca ei să urmeze cererea ei.

Ea nu va amenința pripit, ci se va întreba mai întâi dacă își va putea pune în aplicare amenințarea în caz de neascultare.

O mamă sensibilă își va pedepsi copilul când știe sigur că el merită pedeapsa. Mai întâi va asculta ceea ce-i va spune copilul, dar, dacă este neapărat necesară pedeapsa, nu o va aplica în prezența altora. Ea nu-și va dezamăgi niciodată copilul, ci își va împlini cu conștiinciozitate promisiunea făcută.

Citirea Bibliei: Deuteronom 3.18-29 · Matei 21.12-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (6) – Fundația S.E.E.R. România

„El îţi va da putere să le câştigi”. (Deuteronomul 8:18)


 Când vine vorba despre Dumnezeu și despre banii tăi, trebuie să știi că:

1) Dacă faci voia Sa, El te va binecuvânta. De ce? Pentru că faptele tale dovedesc că este mai important să împlinești voia Sa decât propria ta plăcere. „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri” (Matei 25:23). Dar există și cealaltă față a monedei. Când cu bună știință nu faci ceea ce este pe placul lui Dumnezeu, El va înceta să te binecuvânteze. „Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:28-29).

2) Dumnezeu îți va arăta cum să câștigi mai mulți bani. El i-a arătat lui Iosif cum să prospere în mijlocul foametei, și să binecuvânteze astfel mulțimile aflate în nevoie. Iar când plasele de pește au rămas goale, Domnul Isus le-a arătat ucenicilor unde să arunce năvodul pentru a prinde o sumedenie… Odată, au prins un pește care avea în măruntaiele sale suficienți bani ca să-și plătească taxele (vezi Matei 17:27)!

Dumnezeu lucrează prin metode cu șanse mici de reușită, și El dorește să depinzi de El. Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor de care ai nevoie! Biblia ne spune: „adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi.” Cuvântul „putere” include idei, strategii, planuri, relații și investiții.

Da, Dumnezeu îți poate trimite un cec neașteptat prin poștă, care îți va rezolva problemele imediate… dar trebuie să crezi că El îți poate da un plan prin care îți vei putea rezolva problemele pe termen lung!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 22:1-21


Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate, deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic. Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nuI putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.

La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 68,12,13,1618). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

7 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

„Lăsați-i pe aceștia să se ducă”, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe niciunul din cei pe care Mi i-ai dat Tu”.

Ioan 18.8,9


Să ne gândim la cât de greu I-a fost Domnului atunci când Iuda, cu „ceata ostașilor și cu slujitori de la preoții de seamă și de la farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii” (Ioan 18.3). Cât de hidoase s-au arătat trădarea și ura inimii omului în lumina acelor făclii! Ceata aceea era însă doar avangarda, fiindcă din spate veneau oștile întunericului, gata să-L zdrobească și să-L copleșească. Dar cum a întâmpinat El toate aceste lucruri? Spunând: „Lăsați-i pe aceștia să se ducă”. Ar fi putut să scape de ceea ce-L aștepta, fiindcă două cuvinte ale Sale au fost de ajuns să paralizeze întreaga putere a vrăjmașilor. El însă nu Și-a folosit puterea divină pentru a Se elibera pe Sine, fiindcă, dacă ar fi făcut așa, i-ar fi pierdut pe cei iubiți ai Săi. Ucenicii Săi ar fi fost poate gata să încerce să alunge acea ceată, însă El n-a vrut să-i lase să lupte. La ce ar fi folosit armele lor slabe împotriva a ceea ce stătea în spatele acelor oameni? El vedea ceea ce era în spatele lor: suferința cumplită, răutatea lui Satan, judecata lui Dumnezeu.

El a văzut lupul pregătindu-se să sfâșie oile și, de asemenea, a văzut sabia dreptății care se ridicase împotriva păcatelor celor ai Săi, și a spus: „Lăsați-i pe aceștia să se ducă”, iar aceasta ca să se împlinească ceea ce spusese, anume că: „N-am pierdut pe niciunul din cei pe care Mi i-ai dat Tu”. A fost gata să poarte singur întreaga suferință, să bea tot paharul amărăciunii pentru ei. I-a pus la adăpost de suferință, a stat între ei și vrăjmașul amenințător, S-a făcut Înlocuitorul lor sub judecată și S-a jertfit pentru ei. Aceasta era singura cale, iar dragostea L-a făcut să meargă pe ea, cu tărie și de bunăvoie, pentru ca astfel să-i păstreze pentru Sine pe cei pe care Tatăl I-i dăruise. Iar noi am fost reprezentați acolo în cei despre care El a spus: „Lăsați-i pe aceștia să se ducă”, de aceea fiecare dintre noi poate spune: „El m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune.

Psalmul 104.24



Imagini din natură

Diversitatea și frumusețea faunei și a florei ne arată ceva din măreția și înțelepciunea Creatorului. Atât natura ca întreg, cât și nenumăratele amănunte uimitoare impresionează pe orice om care cugetă la ele. Este deosebit de frumos să observăm cum astfel de imagini din natură se aplică în Noul Testament la Însuși Domnul Isus.

„Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1.29,36). În Biblie se accentuează faptul că un miel nu se apără, ci este liniștit și supus. Astfel ne este prezentată blândețea Domnului Isus, care S-a lăsat răstignit de către propriile Lui creaturi. Ne gândim și la bunăvoința Lui de a deveni jertfa pentru păcate, așa cum a prevăzut Dumnezeu în planul Său (1 Petru 1.18-20).

„Eu sunt vița; voi, mlădițele” (Ioan 15.5). De o viță sunt legate multe mlădițe, pe care cresc și se coc apoi roade. În această imagine recunoaștem că cei credincioși – ucenicii lui Isus – sunt dependenți de Domnul lor. Pentru a da roadă, mlădița trebuie să fie legată de viță. Tot așa, creștinii pot să aducă roadă pentru Dumnezeu numai în părtășie cu Domnul.

„Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12.24). Imaginea grăuntelui de grâu ne arată că Fiul lui Dumnezeu a trebuit să treacă prin moarte, ca noi să fim mântuiți. – Ce mult rod iese din acest unic grăunte! Rodul este rezultatul slăvit al „muncii sufletului Lui”, un rod de care Domnul Isus Se va bucura veșnic și care Îl va mulțumi (Isaia 53.11).

Aceste imagini ne uimesc și ni-L aduc pe Domnul mai aproape de inimi. Să-I mulțumim mult!

Citirea Bibliei: Deuteronom 3.1-17 · Matei 21.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)


Când vine vorba de bani, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că:

1) Tatăl tău ceresc dorește să ai suficient, încât să poți împlini orice fel de nevoie pe care ai putea-o întâlni. Gândește-te puțin: pe angajați îi interesează doar un singur lucru – să-și primească salariul. Angajatorii, pe de altă parte, au o nevoie mai mare. Ei trebuie să aibă bani suficienți pentru a acoperi salariile tuturor. Dar iată vestea bună atât pentru angajatori, cât și pentru angajați: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8).

2) Uneori Dumnezeu te va trimite într-un loc anume sau la o anumită persoană pentru a-ți împlini nevoia. În timpul unei perioade de foamete severă, când locuitorii Israelului mureau de foame, Dumnezeu i-a zis profetului Ilie: „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo” (1 Împărați 17:3-4). Și asta a funcționat bine o vreme… până când „pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară” (1 Împărați 17:7). Dumnezeu folosește, uneori, lucruri neobișnuite (precum: corbi, văduve, surse de apă) pentru a-ți împlini nevoia, deoarece El nu va permite niciodată să depinzi de nimeni altcineva și de nimic altceva, în afară de El. El va seca și „pârâul” tău pentru a te trimite înapoi la adevărata ta sursă – Dumnezeu Însuși. Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ilie: „Scoală-te, du-te la Sarepta… şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (1 Împărați 17:9). Dumnezeu s-a folosit de o văduvă săracă, pentru a împlini nevoile lui Ilie.

Așa că nu mai încerca să-L înțelegi pe Dumnezeu! Ai încredere că Acela care „spânzură pământul pe nimic” (Iov 26:7) va folosi orice și pe oricine, oriunde și oricând pentru a-ți împlini nevoile.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 21


În Psalmul 20 i-am putut observa pe credincioşi adresânduse direct Împăratului lor. Acum ei Îi vorbesc Domnului despre acest Împărat (v. 1-7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a-L prezenta Tatălui pe Cel care Îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.

Binecuvântările bunătăţii”, care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmântarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către Însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6-8); ruşinii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4).

Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I-a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându-I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n-a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L-a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

6 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu este niciunul drept, niciunul măcar; nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, au ajuns toți împreună nefolositori; nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar.

Romani 3.10-12


Aceasta este o foarte tristă descriere a stării omului, însă arată felul cum Dumnezeu îl vede, din cauza păcatului și a înstrăinării sale de El. Toată suferința, stricăciunea și violența pe care le vedem peste tot sunt rezultatul lepădării lui Dumnezeu, a Cuvântului Său și a ascultării de Satan. Omul a devenit captiv unuia mai nelegiuit și mai răzvrătit decât el, diavolului, și nu are nicio putere de a se elibera singur. Sfârșitul unei astfel de existențe este moartea și osânda eternă.

Peste tot în istoria tristă a omenirii, Dumnezeu a fost dezonorat, bunătatea Lui a fost pusă la îndoială, voința Lui a fost nesocotită, drepturile Sale au fost respinse, sfințenia Sa a fost călcată în picioare, iar harul Său a fost lepădat. Va îndura Dumnezeu toate acestea la nesfârșit? Nu trebuie El să răspundă cu furie și cu o dreaptă indignare? Cu siguranță că trebuie, și va face acest lucru. „Pentru că, dacă noi păcătuim voit, după primirea cunoștinței adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, ci o înfricoșătoare așteptare sigură a judecății și văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori” (Evrei 10.26,27).

Timpul harului lui Dumnezeu este pe sfârșite. Ești pregătit să-L întâlnești? Nu poți sta înaintea Lui decât pe baza condițiilor pe care El le-a stabilit, iar Isus este singura cale. El Însuși a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6). Dacă vii cu credință la Domnul Isus Hristos, vei primi siguranța iertării păcatelor și un loc în casa Tatălui împreună cu El. Dacă Îl refuzi, partea ta va fi cu cei necredincioși în iazul de foc. „Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața eternă în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23). Unde îți vei petrece veșnicia? Aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poți lua vreodată!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult.

Luca 15.20



Dumnezeu te așteaptă!

Istoria fiului risipitor care, plecând de acasă, a ajuns în nenorocire, dar care ulterior s-a întors la tatăl său descrie întoarcerea unui om la Dumnezeu. În același timp, ea ne arată în comportamentul tatălui felul cum îl primește Dumnezeu pe un păcătos care se pocăiește:

1. Tatăl l-a văzut deja de departe pe fiul său venind. Tot așa, Dumnezeu Se uită după tine și așteaptă să te întorci la El. Dumnezeu va observa imediat dacă dorești să rezolvi cu El problema vieții tale. Nu te simți îndemnat să vii la El și să recunoști sincer în fața Lui păcatele tale?

2. Tatăl a fost adânc mișcat când și-a văzut fiul pierdut. Inima lui Dumnezeu este mișcată, când tu te întorci la El. Dumnezeu te iubește, chiar dacă ai dus o viață stricată; El Se îndură de tine.

3. Tatăl a fugit în întâmpinarea fiului care se întorcea acasă. Dumnezeu ți-a venit în întâmpinare în Fiul Său Isus Hristos. Dumnezeu L-a dat la moarte, ca să fii salvat prin credința în El.

4. Tatăl a căzut pe gâtul fiului său, când l-a văzut stând înaintea sa în hainele lui rupte și murdare. Dumnezeu te primește așa cum ești. El nu cere ca întâi să te faci mai bun, pentru că nu vei reuși să te faci mai bun. De aceea, El îți dăruiește o viață nouă.

5. Tatăl l-a sărutat mult pe fiul său. Acest sărut vorbește despre împăcarea ta cu Dumnezeu. Când Dumnezeu te strânge în brațe, relația ta cu El se reface complet.

Cât timp mai vrei să-L lași pe Dumnezeu să te aștepte?

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.26-37 · Matei 20.29-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Argintul le dă pe toate.” (Eclesiastul 10:19)


Știți că Biblia ne învață că Dumnezeu dorește să avem bani suficienți?

1) Pentru a împlini nevoile familiei și a-i ajuta să izbutească în viață. „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

2) Pentru a da zeciuială și pentru a susține astfel lucrarea Sa. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare” (Maleahi 3:10).

3) Pentru a ne plăti taxele și impozitele. Răspunsul Domnului Isus la întrebarea: „Se cade să plătim bir Cezarului?” a fost: „Daţi… Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:17-22).

4) Pentru a contribui la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu până la marginile pământului. „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10:14-15).

5) Pentru a-i ajuta pe săraci și nevoiași. „Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!… El are în casă bogăţie şi belşug… El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.” (Psalmul 112:1, 3, 9).

Dacă motivul pentru care îți dorești să ai bani este acela de a împlini voia lui Dumnezeu și de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu te va binecuvânta și te va onora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 20


Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 n-i La arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, sfinţii, „aleşii” de pe pământ. În Psalmul 20 Îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22.2), ei Îi spun: Domnul să-Ţi răspundă…! Domnul să împlinească toate cererile Tale! (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „Îi va răspunde (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: Mi-ai răspuns…

Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă Împăratul… (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi!

„Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

5 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16


Puterea practică a speranței noastre creștine (1)

Este foarte clar că Domnul Se va întoarce să-i ia pe ai Săi înainte de a Se arăta pentru judecată, de aceea noi nu avem de așteptat ca anumite evenimente să se împlinească înainte de răpire. Acest adevăr poate fi desprins și din aceste cuvinte ale Domnului: „Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață”. Steaua speranței care luminează pe cer este solul și vestitorul zilei care va veni – este acea Stea către care ne îndreptăm privirile în ceasurile cele mai întunecate ale pământului, cu dorința arzătoare să fim răpiți și asociați cu El în splendorile Sale cerești. „Cel care mărturisește acestea spune: «Da, Eu vin curând!».”. Ferice de cei care pot răspunde din toată inima: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22.20).

Aceasta este învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, despre care mulți mărturisesc faptul că au primit-o și că o susțin. Însă una este să susții o învățătură și cu totul alta este să trăiești în puterea ei și să te lași modelat de adevărul pe care ea îl exprimă. A susține învățătura că venirea Domnului este aproape, însă a trăi ca și cum casa noastră ar fi în această lume, a fi preocupați cu grijile, activitățile și plăcerile vieții acesteia sau a fi asociați cu ceea ce nu se potrivește caracterului Său înseamnă, în mod practic, să tăgăduim această speranță, ba chiar să schimbăm harul lui Dumnezeu într-un prilej de a ne face propria voie și de a ne plăcea nouă înșine.

Prin urmare, tuturor celor care cred că venirea Domnului este aproape li se potrivește să se judece pe ei înșiși și căile lor, în lumina Cuvântului, pentru a fi astfel într-o stare potrivită cu această așteptare și cu prezența Aceluia pe care în curând Îl vom vedea față în față și în prezența Căruia vom fi pentru totdeauna.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11



Harul lui Dumnezeu pentru oameni

Istoria omenirii a început cu Adam și cu Eva. Dumnezeu i-a creat ca oameni nevinovați, dar ei au ascultat de ademenirea șarpelui și au mâncat din fructul interzis. Această neascultare a fost un păcat direct împotriva lui Dumnezeu. Mai târziu, Adam și Eva au avut doi copii: Cain și Abel. Cain l-a urât pe fratele său și l-a omorât. Acest omor a fost un păcat împotriva lui Dumnezeu și a omului.

Ceea ce s-a petrecut atunci la început s-a repetat mereu de-a lungul istoriei. Oamenii L-au respins pe Creatorul lor și au trăit unii cu alții în neînțelegere. Dumnezeu a privit din cer și a văzut tot răul pe care îl făceau creaturile Sale.

Cum a reacționat El la rebeliunea și la dușmănia lor? În har! Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său ca Mântuitor. Isus Hristos S-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret. La vârsta de aproximativ 30 de ani a pășit în lucrarea Sa publică în Israel, pentru a arăta harul lui Dumnezeu. În loc să-i pedepsească pe oameni pentru viața lor păcătoasă, El le-a făcut bine și i-a chemat să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Dar ei n-au vrut harul Său și L-au pironit pe o cruce.

A ajuns atunci răbdarea lui Dumnezeu la capăt cu oamenii? Nu, pentru că El „este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr” (Exod 34.6)! În dragostea Sa, Isus Hristos a făcut mai mult! El Și-a dat viața la cruce ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, astfel încât toți cei care cred în El să fie scăpați de pedeapsa veșnică.

Ce mare este harul lui Dumnezeu! Și cât de puțin pricepem noi din harul nespus de mare al lui Dumnezeu…!

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.14-25 · Matei 20.17-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16)


Când ai o problemă (spirituală, fizică, relațională sau financiară), Dumnezeu – la timpul și în felul Său – te va ajuta „la vreme de nevoie”. Însă unora dintre noi le vine greu să creadă asta. Domnul Isus l-a condamnat pe omul bogat pentru că l-a trecut cu vederea pe săracul care stătea la ușa casei sale. Și Dumnezeu nu Și-a schimbat punctul de vedere în această privință. Domnul Isus a spus pilda unui om care era atât de ocupat să câștige bani, încât nu avea timp pentru Dumnezeu. Așa că „Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:20-21). Și El nu și-a schimbat punctul de vedere nici în această privință.

Domnul Isus i-a alungat pe schimbătorii de bani de la Templu pentru că îi jefuiau pe oameni. El a mers până acolo încât i-a numit „o peșteră de tâlhari” (Marcu 11:17). Înseamnă oare asta că pe Dumnezeu Îl interesează numai împlinirea nevoilor noastre spirituale, nu și a celor materiale?! S-o spunem limpede: nevoile noastre spirituale trebuie să fie întotdeauna prioritare, dar totodată să lăsăm Scripturile să ne vorbească.

Referindu-se la Dumnezeu și bani, Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33). Să remarcăm cuvântul „toate”; când ai o viață curată înaintea lui Dumnezeu, te poți ruga cu încredere și Îi poți cere să te binecuvânteze în toate lucrurile!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 19


Dumnezeu Sa descoperit succesiv printro dublă mărturie: Prima este cea a creaţiei Sale (v. 16), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).

A doua mărturie este cea a cuvântului (v. 711). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.

Conştiinţa constituie, am putea spune, cea dea treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi fără voie se poate observa în Numeri 15.2730.

Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17…), aşezată înaintea omului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de al conduce la mântuire.

4 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții.

1 Ioan 1.1


Prin faptul că S-a întrupat, Hristos a venit în sfera celor cinci simțuri cu care omul este înzestrat. El a putut fi auzit, văzut și pipăit.

Mai întâi este menționat auzul, fiindcă, având în vedere starea noastră căzută, acestui simț i Se adresează în primul rând Dumnezeu – „Credința este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17). Deci, mai întâi, apostolii au auzit Cuvântul vieții și, în felul acesta, au putut să-L perceapă.

Ei însă L-au și văzut cu ochii lor, ba chiar L-au contemplat. În vechime fuseseră manifestări fugitive ale acestei Persoane mărețe, sub forma „Îngerului Domnului”. Numai că atunci era imposibil ca El să fie contemplat, fiindcă El nu Se arăta decât pentru câteva clipe. Acum, fiind întrupat, lucrurile stăteau cu totul altfel. Apostolii au stat ani de zile în prezența Lui și L-au putut analiza cu atenție. Au privit îndelung și stăruitor la El, chiar dacă nu au înțeles pe deplin această priveliște minunată decât după ce au primit darul Duhului Sfânt.

De asemenea, ei au putut să-L atingă – L-au putut pipăi cu mâinile lor. Aceasta le-a certificat faptul că El nu era doar o manifestare spirituală, ci că era în mijlocul lor cu un trup omenesc real. După învierea Sa, El a venit în mijlocul lor, având un trup cu carne și oase, și i-a invitat să-L pipăie, pentru a se convinge că nu era un duh (Luca 24.39).

F. B. Hole

În tot ce eu voi face, să fiu pe placul Tău

Și fi-voi plin de pace pe drumul cel mai greu;

Așa voi fi în stare să gust iubirea Ta

Și-n zilele cu soare, și-n vremea cea mai rea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pune-ți aurul împreună cu țărâna, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta.

Iov 22.24,25



Au câștigat aur, dar și-au pierdut viața

Marea armată a lui Napoleon se retrăgea din Moscova. Mărșăluirea prin țara uriașă pe timp de iarnă aspră a fost un coșmar. Situația a devenit atât de deznădăjduită, încât s-a dat porunca să fie aruncate lingourile de aur capturate. Lăzile cu aur au fost descărcate și abandonate. Atunci, unii bărbați, care abia mai înaintau, s-au aruncat asupra aurului și s-au încărcat cu lingourile de aur. Dar, la scurt timp, au căzut sub povara lor, iar din cauza slăbiciunii n-au mai putut să se ridice.

Astăzi vedem aceeași scenă. Mulți oameni încearcă cu toată puterea să devină bogați sau să obțină o poziție influentă. „Vânătoarea” după bogăție și onoare îi monopolizează atât de mult, încât nu mai au nici timp și nici energie să-și pună în ordine viața lor înaintea lui Dumnezeu. Ei se lasă orbiți de strălucirea lucrurilor trecătoare și neglijează salvarea sufletului lor nemuritor. Să ne întrebăm fiecare personal:

• Ce ne reține să credem în Isus Hristos și să găsim la El fericire și viață veșnică?

• Ce ne împiedică să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne mărturisim în fața Lui păcatele noastre și să primim de la El iertare?

Să întoarcem spatele la tot ceea ce ne poate face prizonieri, dar nu fericiți! Să ne deschidem, în schimb, inima față de Mântuitorul, care dorește să ne dăruiască cele mai mari bogății: pacea cu Dumnezeu, viața veșnică și o moștenire nestricăcioasă în cer!

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.1-13 · Matei 20.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8)


Astăzi începem prin a afirma din nou: Ceea ce crezi despre Dumnezeu și despre bani va determina cât, cum și pentru ce Îl crezi. Dacă motivul pentru care dorești să ai mai mult este acela de a fi „în rând cu lumea”, sau ca să te lauzi cu ce ai, nu te aștepta ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planurile. Biblia spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).

Smerenia spune: „Doamne, tot ce am este un dar de la Tine. Și tot ce voi avea nevoie vreodată vine de la Tine!” Înainte să Îi ceri lui Dumnezeu mai mulți bani, trebuie să te asiguri că motivația ta lăuntrică este corectă. Și când știi lucrul acesta, te poți baza inclusiv pe următoarele versete: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:6-11).

Cui dă Dumnezeu sămânța? Semănătorilor, nu culegătorilor. Când înmulțește Dumnezeu sămânța? Atunci când o semeni pentru a împlini planul Său!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 18:30-50


Domnul Isus găseşte plăcere în a niL face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). În prima parte a psalmului, El nea învăţat, dândune propriul Său exemplu, cum să Îl chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).

Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre? (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. „SăL contemplăm pe Măreţul Împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ” este invitaţia cuprinsă întrun imn creştin.

Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile săL laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9). Să nuL privăm de aceasta!

3 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Familiile gherșoniților și-au așezat tabăra în spatele cortului spre apus … Familiile fiilor lui Chehat și-au așezat tabăra în latura cortului dinspre sud … Și căpetenia casei tatălui familiilor lui Merari a fost Țuriel, fiul lui Abihail. Ei și-au așezat tabăra în latura cortului dinspre nord … Și cei care și-au așezat tabăra înaintea cortului spre răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui, au fost Moise și Aaron și fiii săi, care aveau paza sfântului locaș, în locul pazei fiilor lui Israel.

Numeri 3.23,29,35,38


Leviții (7) – Locul lor în tabără

Este uimitor, dar adevărat, că Dumnezeu, mărețul Creator al universului, Își găsește plăcerea în rasa umană. În Apocalipsa 21.3, cu referire la cerul și pământul nou, ni se spune: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Său, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei, Dumnezeul lor”.

Vedem o mică imagine a acestui adevăr în locul de tabără desemnat leviților, după ce cortul fusese ridicat. În Numeri 2, Dumnezeu a desemnat locul taberei fiecărei seminții a lui Israel. Cortul stătea în centrul taberei, iar Dumnezeu a desemnat câte trei seminții care să-și aibă tabăra de fiecare parte a lui. Dumnezeu dorea să locuiască în mijlocul poporului Său.

În jurul cortului, în imediata lui apropiere, erau familiile leviților, la vest, la nord și la sud. Iar Moise, conducătorul poporului lui Dumnezeu, Aaron, marele-preot, precum și fiii săi, preoții, își aveau tabăra în partea de est, partea dinspre care poporul se apropia de cort și intra pe poartă pentru a-și aduce jertfele și pentru a se închina.

Și astăzi Domnul Își găsește plăcerea să locuiască în mijlocul poporului Său răscumpărat. El promite prezența Sa acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru Numele Său. Ca închinători, suntem invitați să ne apropiem ca preoți sfinți și să intrăm în Locul Preasfânt cu jertfele noastre de laudă; ca leviți, din punct de vedere spiritual, suntem invitați să facem bine și să fim generoși, în vederea nevoilor celor din poporul lui Dumnezeu și ale celor care încă nu-L cunosc. Să facem acest lucru cu bucurie!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1



Creația – descrisă în cuvinte simple

Prima propoziție din Biblie ne pune în legătură directă cu Dumnezeul cel veșnic. El este Creatorul cerului și al pământului.

Dumnezeu a făcut soarele, luna și stelele și a stabilit tuturor corpurilor cerești un loc și un traseu. În Isaia 40.26 citim: „Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește”.

Creatorul a făcut toate plantele și animalele de pe pământ. Și principiile naturii izvorăsc din planul Său înțelept. Dumnezeu Însuși a mărturisit: „Eu am făcut pământul, pe oameni și animalele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins” (Ieremia 27.5).

Coroana creației este omul. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață. Astfel, omul a devenit un suflet viu (Geneza 2.7).

Relatarea biblică despre creație din Geneza 1 este scrisă în propoziții simple, pentru ca fiecare om să înțeleagă adevărul divin despre crearea cerului și a pământului. Cine crede descrierea simplă din Biblie Îl recunoaște pe Dumnezeu ca și Creator al său.

Dar Dumnezeu S-a descoperit prin Fiul Său, Isus Hristos, și ca Mântuitor al oamenilor! Dumnezeu dorește ca fiecare om să-L primească pe Domnul Isus în inima sa. „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.29-46 · Matei 19.23-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI BANII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)


Pentru mai bine de o săptămână, vom reflecta la un subiect sensibil. Ceea ce crezi tu despre Dumnezeu și despre finanțele tale va determina modul în care te rogi și motivul pentru care Îl crezi pe Dumnezeu. Tu spui: „Dar banul este rădăcina tuturor relelor.” Nu, Biblia spune că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Asta înseamnă că dacă ești un om zgârcit, Dumnezeu nu-ți va da mai mult. „Dar unii predicatori nu au folosit Biblia pentru a se îmbogăți?” întrebi tu. Poate că da – dar nu ți-aș dori să fii „în papucii lor” când vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Să nu pierdem însă din vedere esențialul.

Care este cea mai bună metodă prin care îți poți da seama dacă o bancnotă este falsă? S-o așezi lângă una autentică, nu-i așa? Așadar, întrebarea este: Cauți un motiv să te îndoiești de promisiunile lui Dumnezeu, sau cauți un motiv ca să le crezi? Biblia ne asigură că „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Toți suntem de acord cu faptul că a te îngriji de familie, a-ți educa copiii și a împlini nevoile oamenilor sunt „lucruri bune.” Așadar, când faci „ceea ce este bine” înaintea lui Dumnezeu, te poți aștepta ca El să te binecuvânteze.

Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). Numai când copiii ajung la maturitate, și demonstrează că au pregătirea necesară, le încredințăm cheile mașinii, nu-i așa? Așadar, maturitatea trebuie să preceadă prosperitatea. Când dai dovadă de maturitate, poți apela la Dumnezeu cu încredere, știind că El îți va împlini nevoile și te va binecuvânta.

Așadar, continuă să crești și să te maturizezi spiritual… iar Dumnezeu îți va spori lucrurile de care știe că ai nevoie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 18:1-29


Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.

Primele trei versete enunţă tema <iar următoarele o vor expune pe larg> referitor la cum a fost eliberat Slujitorul Domnului (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El Însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem, a fost demonstrată
în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care Îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.1921).

Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de aL cunoaşte pe acest Dumnezeu întrun fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetăţuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.

Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

2 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm însă că orice zice legea vorbește celor de sub lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu. De aceea, din faptele legii, nicio făptură nu va fi îndreptățită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoștința păcatului. Dar acum, fără lege, s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, mărturisită de lege și de profeți; o dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei care cred: pentru că nu este deosebire.

Romani 3.19-22


Legea a fost dată doar lui Israel și, prin urmare, doar Israel era „sub lege”. Legea este însă și pentru beneficiul națiunilor, fiindcă scopul ei a fost de a închide orice gură și de a-i arăta pe toți ca fiind vinovați înaintea lui Dumnezeu. Înseamnă aceasta că cineva ar putea ieși de sub această judecată încercând să țină legea acum? O astfel de încercare ar fi ca cea a unui criminal condamnat, care ar cere să fie achitat, spunându-i judecătorului că de acum încolo va face totul corect și că se va supune legii. Așa ceva ar fi inacceptabil, iar Scriptura ne spune că, prin faptele legii, nicio făptură nu va fi îndreptățită înaintea lui Dumnezeu.

În loc de a încerca să ne stabilim propria dreptate prin ținerea legii, suntem îndemnați să ne încredem în dreptatea lui Dumnezeu, care este aparte de lege. „Știind că omul nu este îndreptățit din faptele legii, ci prin credința în Isus Hristos” (Galateni 2.16). De vreme ce toți am păcătuit și suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu, există o singură cale de a fi eliberați de păcatele comise împotriva legii, iar aceasta este prin răscumpărarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi prin Hristos Isus. Galateni 3.13,14 ne dă asigurarea că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi, … pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la națiuni în Hristos Isus”.

Legea este sfântă, dreaptă și bună. Prin urmare, ea nu poate decât să ne condamne, din cauza păcatelor noastre, fiindcă, prin natură, noi nu suntem sfinți, nici drepți, nici buni. Hristos însă este toate acestea pentru noi și trebuie doar să ne încredem în El și să-I mulțumim pentru resursele Sale minunate de har pentru noi.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4



Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință

Era miezul nopții și un tânăr se furișa prin vila părinților săi. Acest hoț cunoștea bine casa. Când a ajuns la biroul încuiat, a deschis în câteva secunde încuietoarea și a căutat repede după obiecte de valoare.

Fiul casei îl fura pe tatăl său! Ce oribil! Deodată a dat peste un plic pe care scria cu litere mari: testament. Cu mâinile tremurânde a deschis plicul. Oare ce scria în el? „Cu siguranță, tata m-a dezmoștenit din cauza vieții mele imorale”, se gândea el.

Dar acum citea testamentul: „Doresc ca unicul meu fiu să primească la fel de mult ca sora lui. Imediat ce se va întoarce de la calea lui păcătoasă, să i se plătească moștenirea. Doresc să știe că l-am iubit până în ultima clipă a vieții mele”.

Tânărul a căzut pe genunchi. Cât de greșit l-a judecat pe tatăl său!

A părăsit în liniște casa. Mișcat de dragostea tatălui său, a pus capăt vieții sale stricate, s-a întors acasă și s-a împăcat cu ai săi.

Mulți oameni se aseamănă cu acest tânăr. Ei consideră că Dumnezeu este împotriva lor. Dar nu este așa. Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și nu vrea ca cineva să meargă în pierzarea veșnică din cauza păcatelor sale. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos la moarte, pentru ca oricine să fie salvat prin credința în Mântuitorul.

Ești și tu salvat prin credința în Mântuitorul?

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.19-28 · Matei 19.13-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TĂRIA ȘI STRATEGIA TA DE VIAȚĂ – Fundația S.E.E.R. România

„El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29)


Când bătălia se dezlănțuie fără niciun scop, la vedere, și nu se întrevede sfârșitul ei, începi să obosești. Te afli într-o astfel de stare astăzi? Lucruri care până de curând mergeau de la sine, astăzi par blocate? Ai făcut tot ceea ce ai știut să faci, dar fără nici un folos? Ce ar trebui să schimbi?

Petrece mai mult timp cu Dumnezeu în rugăciune și ascultă-L atunci când îți vorbește prin Cuvântul Său.

Câtă vreme nu renunți la lupta lăuntrică, victoria va fi posibilă în exterior. Este o chestiune ce ține de reîntregirea forțelor prin invocarea puterii lui Dumnezeu, prin refocalizarea credinței spre victorie, și prin „reamintirea promisiunilor lui Dumnezeu” (Psalmul 77:6). Când te simți copleșit de necazuri – în domeniul căsniciei tale, al afacerilor tale, al sănătății tale, la locul tău de muncă sau în materie de bani – bazează-te pe aceste două promisiuni din Biblie: „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31). „În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10).

În loc să te străduiești din răsputeri să scapi din situația în care te afli, mai bine caută-L pe Dumnezeu… și vei primi de la El strategia și resursele ca să ieși mai puternic, din ea.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 17


În Psalmul 16 am admirat încrederea Omului desăvârşit. În Psalmul 17 avem înaintea noastră dreptatea Lui.

Ca şi încrederea Lui, şi dreptatea Lui se află „şi aceasta în primul rând” înaintea lui Dumnezeu, care găseşte în ea o satisfacţie deplină. Oamenii nu pot vedea decât umblarea cuiva; dar Dumnezeu merge şi mai în profunzime şi ia în considerare motivele care dirijează această umblare. Psalmul 11.5 nea învăţat că „Domnul cercetează pe cel drept…”. Şi iată rezultatul examinării atente a inimii Domnului Isus: „… Tu nai găsit nimic; gândul Meu nu este altfel decât cuvântul Meu” (v. 3; comp. cu Ioan 8.25). Ce model incomparabil! Să veghem asupra gândurilor noastre, astfel încât ele să fie întotdeauna în perfect acord cu cuvintele noastre; şi invers. Pe de altă parte, să învăţăm să cunoaştem şi să folosim Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a făcuto El: Sa folosit de Cuvânt pentru a Se apăra de omul violent, de Satan însuşi (v. 4; Matei 4.4,7,10).

Versetele 14 şi 15 accentuează contrastul dintre oamenii lumii acesteia, care „au partea lor în această viaţă”, şi cel drept (Hristos, dar şi cel credincios), a cărui parte este cerească (Psalmul 16.5). Suferind acum în totul pentru dreptate, el se gândeşte la înviere şi la subiectul afecţiunilor sale: „mă voi sătura de chipul Tău” (v. 15; comp. cu Psalmul 16.11).

1 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Pentru că iubirea ta este mai bună decât vinul.

Cântarea Cântărilor 1.2


Cântarea începe cu glasul miresei, ale cărei prime cuvinte exprimă dorința aprinsă a inimii ei după o dovadă a iubirii mirelui. Astfel de cuvinte nu sunt ale uneia străine de afecțiunile mirelui, nici ale uneia care este indiferentă la dragostea lui, ci sunt cuvinte ale celei care a fost atrasă de el și care tânjește după dovezile dragostei lui.

A nu avea siguranța dragostei lui Hristos este ceva străin de adevărata experiență creștină; știm totuși că multor suflete le lipsește această siguranță. Și chiar când siguranța dragostei Lui este prezentă, ea nu este întotdeauna savurată așa cum ar trebui. Prin urmare, cuvintele miresei exprimă dorințele multor copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să știm însă că savurarea dragostei lui Hristos este secretul oricărui devotament adevărat. Pe măsură ce privim la viața devotată a apostolului Pavel, la persecuțiile pe care le-a îndurat, la pericolele și la greutățile pe care le-a întâmpinat, ne întrebăm care a putut fi secretul unei astfel de vieți uimitoare. Răspunsul ni-l dă chiar el: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. Acesta a fost resortul ascuns al vieții sale – o inimă în care locuiau siguranța și savurarea dragostei personale a lui Hristos.

Cât de important este ca sufletele noastre să fie în totul sigure de iubirea lui Hristos! Există și alte iubiri în lumea aceasta, însă iubirea Lui este singura care poate satisface inima – „Să mă sărute cu sărutările gurii Lui!”. Pentru ca inima să fie satisfăcută, trebuie ca dragostea Lui să fie cunoscută în mod conștient, și aceasta este semnificația sărutului: „Să mă sărute!”. Mai mult, dragostea Lui trebuie cunoscută ca o dragoste individuală și personală: „Să sărute!”.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.

Romani 15.4



Încurajări din Scriptură

Vechiul Testament cuprinde relatări despre oameni credincioși care au trăit în alte timpuri decât cele de astăzi, dar din a căror istorie putem învăța multe; promisiunile pe care ei le-au avut sunt valabile și pentru noi astăzi și ne sunt o încurajare, fiind scrise în Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu.

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28.15).

„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa” (Deuteronom 31.6).

„Ochii Domnului străbat tot pământul, ca să-i sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui” (2 Cronici 16.9).

„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul înfrânt” (Psalmul 34.18).

„Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El” (Psalmul 103.11).

„El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic” (Isaia 40.29).

„Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!” (Ieremia 31.3).

„Eu sunt cu voi, zice Domnul oștirilor. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru; nu vă temeți!” (Hagai 2.4,5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.1-18 · Matei 19.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NEVOIA DE ODIHNĂ ȘI ÎNNOIRE – Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:31)


Când ești epuizat din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, tu devii o persoană vulnerabilă. Când puternicul Samson a obosit, din toate punctele de vedere, a ajuns… în brațele Dalilei. Domnul Isus ne-a chemat la o dedicare 100% față de El, dar în același timp El a știut cât de important este să fim echilibrați, în ce privește munca și odihna, în a dărui și a primi… „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte” (Marcu 6:31-32).

Un general bun nu-și va trimite niciodată toți soldații pe câmpul de luptă, în același timp. El va păstra efective de rezervă, care să-i înlocuiască și să le permită celor din prima linie să se retragă, atunci când sunt epuizați. Da, este posibil să ai cea mai importantă misiune din lume și să ai succes, dar dacă nu ai „o rezervă,” te expui unui real pericol. De aceea este atât de important să-ți pui timp deoparte, în fiecare zi, ca să fii singur cu Dumnezeu în rugăciune și în citirea Bibliei.

Dacă diavolul nu te poate doborî pe loc, el se va mulțumi cu o versiune epuizată și ineficientă a ceea ce dorește Dumnezeu să fii. Dacă ești tipul de persoană din clasa energetică A+, ești predispus la risc. Iată o soluție a Scripturii: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:30-31).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 16


Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea” (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. În calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu Însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). Însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa <pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat> sunt sentimente umane.

Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni Sa prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: Tu eşti Domnul Meu”); găsinduŞi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl ia rezervato (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul Însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută săL privim încrezător până şi la moarte.

Ce drum minunat, care La încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni la deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

28 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

Ioan 3.14


„Trebuie”, pentru gloria lui Dumnezeu, însă „trebuie”, de asemenea, fiindcă omul este un păcătos pierdut! Din cauză că este păcătos și că-L respinge pe Dumnezeu, omul se dovedește a fi atât de rău, încât remediul pentru el nu poate fi nimic altceva decât răstignirea Domnului.

Fiul trebuie să fie înălțat – solemnă cerință a dreptății! Ochii lui Dumnezeu sunt prea curați pentru a privi nelegiuirea. Fiul lui Dumnezeu a vorbit ceea ce cunoștea – și cât de perfect cunoștea El! Dumnezeu nu poate îngădui niciun rău, nici măcar un gând nepotrivit, iar noi toți avem o mulțime de gânduri nepotrivite. Hristos a coborât din cer și a zis: „Fiul Omului trebuie să fie înălțat”. Ce cuvinte binecuvântate de har! Și remarcați completa supunere a sufletului Său, adâncimea dragostei Sale și pacea Lui, când privește la necesitatea de a bea acel pahar al mâniei, ca să nu-l bem noi!

Mai târziu, când totul urma să aibă loc, El Și-a îndreptat fața să meargă la Ierusalim; apoi, în Ghetsimani, când ceasul se apropiase, sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau la pământ. Aici însă, la începutul lucrării Sale, El afirmă lucrul pentru împlinirea căruia venise din ceruri. El a venit să facă voia Tatălui Său, iar acea voie era mântuirea noastră.

Vedem, de asemenea, cum harul se înalță pe deplin deasupra întregii noastre ruine. Descoperim că păcatul care apăsa asupra conștiinței și inimii noastre este chiar lucrul pentru care Hristos a murit. El l-a luat asupra Lui, iar acum evanghelia proclamă faptul că binecuvântatul Domn Isus a luat locul meu înaintea lui Dumnezeu și a fost „făcut păcat”, El, Cel care „n-a cunoscut păcatul”. Îl văd atârnând pe cruce, luând astfel locul meu, dând socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru mine, și înțeleg astfel că n-a mai rămas absolut niciun lucru care ar putea să-mi împiedice intrarea înaintea lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Luca 23.33



Ce se vede lămurit la cruce?

La crucea de pe Golgota, ura oamenilor împotriva lui Dumnezeu a atins punctul culminant. Atât iudeii, cât și romanii, atât învățații, cât și tâlharii, toți L-au disprețuit pe Domnul Isus. Respingerea și dușmănia lor au fost atât de mari, încât L-au omorât pe Domnul vieții.

În același timp, acolo, la cruce, a strălucit cel mai puternic dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu L-a dat la moarte pe singurul și preaiubitul Său Fiu pentru păcătoși, pentru dușmanii Săi. Răutatea oamenilor nu L-a oprit pe Dumnezeu să-L jertfească pe Fiul Său pentru salvarea celor pierduți.

Moartea pe cruce a Domnului Isus a descoperit și sfințenia lui Dumnezeu. În cele trei ore de întuneric, Mântuitorul a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre și a fost făcut păcat pentru noi. Atunci Dumnezeu Și-a întors fața de la El, pentru că Dumnezeu este prea curat și prea sfânt ca să vadă răul.

La cruce, Isus Hristos a suportat suferințe nespus de mari. El a suportat dureri trupești și a suferit cumplit din cauza disprețului batjocoritorilor. Suferința Sa a fost și mai mare atunci când a stat în judecata divină pentru păcatele noastre. Cât de mult L-a durut să fie părăsit de Dumnezeu!

La cruce s-a văzut gloria morală a Domnului Isus. El a suportat în liniște batjocura dușmanilor Săi. El a fost ascultător de Dumnezeu și a făcut întotdeauna voia Tatălui Său. La sfârșit Și-a dat viața, în semn de dăruire deplină pentru Dumnezeu și din dragoste nemărginită față de om.

Citirea Bibliei: Numeri 36.1-13 · Matei 18.21-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NEVOIA DE POCĂINȚĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată.” (2 Corinteni 7:10)


Există o diferență între mărturisirea păcatului și căința pentru păcat. În Scriptură, cuvântul „pocăință” înseamnă „schimbarea minții”, dar și a faptelor. Prin mărturisirea păcatului recunoști ceea ce ai săvârșit; prin pocăință te întorci de la el. Iar vestea bună este că iertarea lui Dumnezeu nu are margini. În clipa în care o ceri, o primești. Cu toate acestea, Dumnezeu nu dorește să mai repeți tiparele păcătoase din nou și din nou. Aici intervine „întristarea după voia lui Dumnezeu”… Despre ea, apostolul Pavel scrie: „tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi!” (2 Corinteni 7:11). Scopul întristării după voia lui Dumnezeu este să te facă să te strădui mai mult atunci când vine vorba de schimbarea comportamentului. Când lași păcatul să intre în viața ta, violezi esența neprihănirii tale. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).

În momentul în care Dumnezeu te-a mântuit, El te-a făcut efectiv „neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.” Tu ai un duh nou care locuiește într-un trup vechi, ne-înnoit… iar când îi permiți păcatului să intre în viața ta, el va murdări exact esența ființei tale! Lucrul acesta va produce în tine o întristare după voia lui Dumnezeu, care duce la pocăință și la întoarcerea de la păcat. Nu te mulțumi să spui: „E un obicei de care nu pot scăpa, dar e în regulă, pentru că Dumnezeu mă va ierta!” Da, te va ierta, dar El nu dorește să intri într-un ciclu al păcatului, pocăinței, iertării și apoi al repetării păcatului. El dorește să fii puternic și eficient în slujirea Lui, de aceea El te cheamă la o trăire creștină profundă. Așadar, străduie-te să duci o viață de „neprihănit în Hristos”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 14, 15


Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: Nu este Dumnezeu” (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nuL caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi Io recunosc), până nu lucrează El la inimă.

Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.

După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele”, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?” Romani 3, care citează v. 13 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni „dovediţi păcătoşi” Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.1012, 2226).

Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă întrun creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şin cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: