Mana Zilnica

2 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și îndată, lăsându‑și plasele, L‑au urmat.

Și îndată i‑a chemat; și […] au mers după El.

Marcu 1.18; Marcu 1.20

În împrejurarea din Marcu 1, Domnul întâi îi cheamă pe Simon Petru și pe Andrei, după care îi cheamă pe Iacov și pe Ioan. Cu toții și‑au părăsit îndeletnicirea și L‑au urmat pe Domnul. Să remarcăm însă că Scriptura nu spune că și‑au părăsit îndeletnicirea de pescari pentru a deveni pescari de oameni. Este adevărat că Domnul le spusese că avea să‑i facă pescari de oameni, însă ei au lăsat totul pentru a‑L urma pe El.

Am subliniat această diferență, pentru a arăta care era scopul fiecăruia dintre aceștia, Petru, Andrei, Iacov și Ioan. Nu slujirea era scopul lor, ci Hristos Însuși – ei L‑au urmat pe El.

Putem ilustra acest principiu important prin cele două relatări cu privire la Marta, din Luca 10 și din Ioan 12. În Luca 10, preocuparea Martei a fost slujirea, de aceea ea a devenit îngrijorată și tulburată, ba chiar a început să se plângă de sora ei, că n‑o ajută. În Ioan 12 vedem însă că Domnul Însuși era Obiectul ei; de aceea, tot ceea ce s‑a petrecut acolo a fost spre gloria Lui. Marta nu s‑a mai plâns de alții, ci slujirea ei s‑a armonizat perfect cu a celorlalți.

Bineînțeles că nu toți creștinii sunt chemați să‑și părăsească îndeletnicirea sau familia pentru a‑I sluji Domnului, însă toți sunt chemați să‑I slujească în împrejurările în care El i‑a așezat. Cu toții suntem slujitori și trebuie să lucrăm până când El va veni (Luca 19.13). Domnul să ne dea har tuturor, în lucrarea pe care El ne‑a încredințat‑o, să‑L avem mereu pe El înaintea ochilor, iar dorința noastră să fie cea de a‑L glorifica!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători față de o mântuire așa de mare?

Evrei 2.3

Frânează, Ion!

Deși aceste lucruri mi s‑au întâmplat acum 70 de ani, amintirea lor îmi este încă vie. Ca mecanic de locomotivă, eram într‑o cursă de noapte. Era furtună și beznă, iar trenul nostru avea viteză. După o curbă foarte lungă, am văzut brusc lumini roșii în față. „Frânează, Ion, frânează!”, am strigat la colegul meu, iar el a acționat frâna imediat. Nu mai încăpea nicio secundă până la a fi prea târziu, căci resturile unui tren de marfă care deraiase erau morman în fața noastră. Nu vreau să‑mi imaginez ce s‑ar fi întâmplat dacă nu ar fi frânat exact în acea clipă și dacă nu s‑ar fi oprit trenul exact în acel loc…

Am fost recunoscător că am văzut la timp luminile roșii de semnalizare… Dar și mai recunoscător am fost că Dumnezeu, din iubirea Lui pentru sufletul meu, pe care îl avertiza, îmi arătase atunci „lumina roșie”. Și El m‑a trezit! Mi‑am dat seama că eram păcătos și I‑am cerut lui Dumnezeu mântuirea. Acum am „răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1.7). De atunci, în viața mea strălucește de la Dumnezeu „lumina albă de drum”: sunt mântuit.

Călătoria noastră nu sfârșește la mormânt. Ea duce în eternitate. Te‑ai întrebat vreodată ce se va întâmpla cu tine după moarte? Te‑ai gândit ce ar însemna dacă Dumnezeu va fi nevoit să pună ultimul roșu la semaforul vieții tale? Ia seama cu solemnitate! Ai la dispoziție „o mântuire așa de mare”. Dumnezeu te avertizează din nou astăzi să nu o disprețuiești. Ce plăcut este să mergi cu „lumina de drum” pornită! Cu Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Geneza 19.23-38 · Psalmul 2.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 6.1‑13

Într‑o viziune glorioasă, tânărul Isaia se găsește dintr‑o dată în prezența Dumnezeului preasfânt. Solemnitatea acestei prezențe are ca urmare convingerea cu privire la păcat, ceea ce îl determină pe profet să pronunțe un nou vai…; de data aceasta însă, vai‑ul este îndreptat împotriva lui însuși: vai de mine… (v. 5; comp. cu Luca 5.8). Harul lui Dumnezeu poate satisface exigențele propriei Sale sfințenii, pentru că, alături de tron, se află altarul. Curățirea păcătosului este deci posibilă, prin jertfa Domnului Hristos, despre care ne vorbește altarul. Este de remarcat cu ce zel se prezintă Isaia, îndată, pentru a‑I sluji Celui care i‑a înlăturat păcatul. Suntem noi dispuși să răspundem în același fel chemării Domnului: Iată‑mă, trimite‑mă?

Misiunea pe care o primește pentru început tânărul profet este una ciudată: de a spune acestui popor că Dumnezeu le va da un mesaj de neînțeles. Împietrirea la care se face deseori referire (Matei 13.14…) le va fi însă trimisă după ce poporul va respinge cu dispreț Cuvântul Sfântului lui Israel (5.24); iar Dumnezeu va permite aceasta, pentru ca și națiunile să poată avea parte de mântuire (Romani 11.25).

Anul morții împăratului Ozia a fost unul hotărâtor pentru tânărul Isaia. Există și în viața voastră o astfel de dată decisivă? Vă întrebăm despre momentul întâlnirii cu Domnul Isus Hristos…

CELE CINCI CUNUNI CEREȘTI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?” (1 Tesaloniceni 2:19)

Biblia menționează o a doua cunună cerească — „cununa bucuriei”. Ea este oferită celor care ajută pe alții să vină la Hristos. Contextul acestui pasaj este descris în Faptele apostolilor, capitolul 17, care relatează vizita apostolului Pavel în orașul Tesalonic. El „a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți.” (vers. 2‑3) Unii dintre cei ce l‑au auzit s‑au convertit, inclusiv o mare mulțime de greci evlavioși și un număr de femei proeminente. Ca urmare, acolo s‑a construit o biserică. Scriindu‑le mai târziu, Pavel le‑a spus că ei vor fi cununa lui, când Hristos va reveni.

Cred că ar trebui să urmăm cu toții exemplul lui Bill Bright, care a fost unul dintre cei mai mari câștigători de suflete din secolul al XX‑lea. Iată ce a spus el, dezvăluindu‑și „secretul”: „Deși am împărtășit personal Evanghelia cu mii de oameni de‑a lungul anilor, sunt o persoană destul de rezervată și nu mi se pare întotdeauna ușor să mărturisesc. Dar am făcut din asta o practică, și vă îndemn să faceți la fel: presupuneți că, ori de câte ori sunteți singuri cu o altă persoană pentru mai mult de câteva momente, sunteți acolo prin voia divină pentru a explica dragostea și iertarea pe care el [sau ea] le poate cunoaște auzind și primind Evanghelia lui Isus Hristos.”

Întrebare pentru tine: Când a fost ultima dată când ai împărtășit Evanghelia cuiva? Azi? Ieri? Pentru că ori de câte ori faci acest lucru, Domnul te va răsplăti de cealaltă parte a cerului cu o cunună — „cununa bucuriei”!