Mana Zilnica

21 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și [Ghedeon] I‑a zis: „Ah, Doamne, prin ce voi salva pe Israel? Iată, familia mea este cea mai săracă în Manase și eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu“.

Judecători 6.15

Vedem aici legea măreață și universală, care se aplică tuturor slujitorilor lui Dumnezeu: „Când sunt slab, atunci sunt tare“. Aceasta este o lege nespus de prețioasă și care formează un element indispensabil în educația tuturor slujitorilor lui Hristos. Nimeni să nu‑și imagineze că poate fi vreodată folosit în lucrarea Domnului sau că poate face vreun progres în viața divină, fără a cunoaște, în mod practic, câtuși de puțin din acest principiu de neprețuit, esențial în formarea caracterului adevăratului slujitor al lui Hristos! Când acest principiu nu este cunoscut, simțit sau realizat, într‑o cât de mică măsură, atunci nesupunerea, lipsa de zdrobire și preocuparea cu sine se vor manifesta, într‑o formă sau alta, iar încrederea în sine va fi o piedică în calea oricărui lucru bun, folositor și sfânt.

Însă pentru cel care a învățat, în prezența divină, să spună: „Când sunt slab, atunci sunt tare“, și care s‑a cântărit pe sine cu cântarul din Locul Preasfânt, va exista întotdeauna o măsură de zdrobire și o delicatețe a duhului. Și nu numai atât, ci va fi acolo și lărgime de inimă, disponibilitate pentru orice lucrare bună și acea elevație a minții, care ne ridică deasupra tuturor considerațiilor egoiste, care sunt o piedică atât de mare în lucrarea lui Dumnezeu.

Pe scurt, inima trebuie să fie mai întâi zdrobită, apoi vindecată; după aceea, ea trebuie dată în întregime lui Hristos și lucrării Sale binecuvântate.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înălțarea

În ziua în care a fost înălțat […]

Fapte 1.2

Acum 2.000 de ani a fost un sfârșit, înălțarea Mântuitorului, și un început, Coborârea Duhului Sfânt! Acum așteptăm un sfârșit, înălțarea la cer a Bisericii, și un început, revenirea Domnului cu ai Săi!

Domnul fusese cu ucenicii Săi trei ani și Se îngrijise de ei, în dragoste. Acum părăsește pământul. Pleacă la Tatăl și nu va mai fi, în mod fizic, împreună cu ei în această lume. De aceea îi asigură înainte de plecare că inima Lui va fi în continuare cu ei. El îi iubește pe ai Săi „până la capăt“ (Ioan 13.1). Dragostea Sa pentru ucenicii Săi nu va înceta niciodată.

Între Înviere și Înălțare, lumea nu L‑a văzut pe Domnul; după Înălțare, lumea nu L‑a putut vedea. Ceea ce Domnul le‑a spus ucenicilor Săi, „Mă veți vedea“, este posibil datorită Duhului Sfânt. Credincioșii nu Îl văd pe Domnul lor în trup acum – deci ce a spus El nu se referă la vederea fizică. Duhul Sfânt îndreaptă mereu atenția celor credincioși la Hristosul glorificat, astfel încât ei să‑L aibă neîncetat în fața ochilor lor. Lumea nu are niciun interes pentru El, dar credincioșii contemplă „cu fața descoperită gloria Domnului“ (2 Corinteni 3.18). Orice credincios care Îl iubește din inimă și este dispus să se supună Cuvântului Său fără rezerve va descoperi mereu noi frumuseți ale Sale. Aceasta este ceea ce face ca viața unui creștin să fie atât de bogată și de plină de satisfacții. Credinciosul trăiește, pentru că Hristos trăiește – El Însuși este viața sa (Coloseni 3.4). Aceasta îl deosebește pe cel credincios de oamenii lumii acesteia. Gândurile și motivațiile, interesele și dorințele lui, toate dezvăluie ceva din Isus Hristos, deoarece creștinii trăiesc aici pe pământ pentru a‑L mărturisi pe El.

Citirea Bibliei: Geneza 29.15-35 · Psalmul 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 32.1‑8; 33.17‑24

În aceste capitole nu trebuie să căutăm o istorie închegată a evenimentelor viitoare; dimpotrivă, cele prezentate sunt tot atâtea imagini distincte, proiectate una câte una pe ecranul profetic. Izolate sau grupate, aceleaşi fapte pot apărea în mai multe rânduri din perspective şi lumini diferite. Din acest motiv, pentru a treia oară în această carte, avem ocazia să admirăm zorii radioşi ai împărăţiei milenare, de data aceasta în cap. 32 şi 33.

După îngrozitoarea nimicire a asirianului şi a falsului împărat, Antihrist (30.31‑33), se face loc adevăratului Împărat, Hristos, şi El va domni în dreptate (de data aceasta, cu siguranţă, accentul se pune pe dreptate sau pe justiţie): 32.16,17; 33.5,15. Aceia care vor scăpa teferi (rămăşiţa poporului) Îl vor contempla – cu ochi „care văd“ (32.3) – „pe Împărat, în frumuseţea Lui“ (33.17). Cu încântare, vor descoperi în El „un Om“ care va fi pentru ei protecţie, odihnă, viaţă a sufletului lor (32.2).

Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, cât de scumpe sunt şi pentru inimile noastre aceste promisiuni făcute lui Israel, pentru că şi noi trăim în aceeaşi lume nedreaptă şi‑L aşteptăm pe acelaşi Domn, care este „mai frumos decât fiii oamenilor“ (Psalmul 45.2)! Subliniem şi v. 8 din cap. 32, pentru a ne îndrepta gândul spre nobleţea morală care trebuie să caracterizeze comportarea celor pe care Dumnezeu îi pune alături de cei nobili (1 Samuel 2.8).

Fundația S.E.E.R. România