Mana Zilnica

19 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i‑a zis: „Ridică‑te și mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă; și a văzut într‑o viziune pe un om cu numele Anania intrând și punându‑și mâna peste el, ca să vadă din nou“.

Fapte 9.11,12

Anania, un ucenic credincios, nu pare să fi experimentat personal persecuția lui Saul, însă cu siguranță auzise ce amenințări suflase prigonitorul (Fapte 9.13). Acum Domnul îl trimite chiar la Saul; El îi spusese deja lui Saul că un om numit Anania urma să vină la el.

După ce Domnul l‑a asigurat cu privire la Saul, Anania s‑a dus la el. Este mișcător să vedem cum Anania a acceptat pe deplin această trimitere. În viziunea pe care Saul a avut‑o de la Dumnezeu, Anania urma să‑și pună mâna peste el, ca să‑și recapete vederea. Anania însă și‑a pus amândouă mâinile peste Saul (versetul 17) și i‑a vorbit de Domnul Isus și de Duhul Sfânt. Când, ani mai târziu, apostolul Pavel a povestit această experiență, el și‑a amintit că Anania i‑a descris misiunea viitoare și că i‑a spus să se boteze (Fapte 22.12‑16).

Vedem în Fapte 9.17 care au fost primele cuvinte pe care Anania i le‑a spus: „Frate Saul“. Ce minunat! Cu ceva timp în urmă, Saul era pentru Anania doar „omul acesta“, însă acum, fiindcă Saul era cu adevărat al Domnului, era „fratele Saul“. Această adresare trebuie să fi încălzit nespus inima lui Saul. Peste ani, Pavel își aducea aminte de aceste cuvinte adresate lui de către Anania – „venind la mine și stând lângă mine, mi‑a spus: Frate Saul“ (Fapte 22.13).

Domnul Isus spusese că Saul, prigonindu‑i pe cei credincioși, Îl prigonea pe El (Fapte 9.5). Aceasta a fost o revelație, în formă incipientă, a adevărului cu privire la Trupul lui Hristos. Apoi Anania a dovedit acest lucru ca fiind adevărat în experiența lui Saul, punându‑și mâinile peste el și numindu‑l „frate“. Poate că astăzi cineva are nevoie să fie atins cu blândețe și să audă cuvinte mângâietoare de la noi. Să ne lăsăm folosiți de Domnul!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Patruzeci de zile

Până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care i‑a ales, cărora, după patimile Sale, li S‑a și arătat El Însuși viu, cu multe dovezi, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile și vorbind despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.

Fapte 1.2,3

Evanghelistul Luca relatează în Evanghelia sa detaliile vieții și morții lui Isus, până la Înălțarea Sa la cer. Oricine citește această Evanghelie va fi impresionat de modul în care Isus a fost călăuzit de Duhul Sfânt în toate situațiile vieții. Inclusiv Marea Trimitere a fost atribuită apostolilor „prin Duhul Sfânt“: ei trebuia să propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor tuturor neamurilor în numele lui Isus.

A doua carte scrisă de Luca este Faptele Apostolilor. Aceasta debutează cu învierea lui Isus. Aici Luca face referire la întâlnirile lui Isus cu ucenicii Săi și vorbește de martorii oculari care L‑au văzut pe Domnul înviat. Printre numeroasele dovezi de netăgăduit se numără faptul că El nu li S‑a arătat ca spirit, ci într‑un trup înviat, cu semnele vizibile ale cuielor de la crucificare. El chiar mâncase cu ei (1 Corinteni 15.4‑8; Luca 24.38‑43).

În plus, în timpul celor patruzeci de zile dintre înviere și înălțare, Isus le‑a vorbit ucenicilor Săi despre „Împărăția lui Dumnezeu“. El le‑a explicat că Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este acolo unde guvernarea lui Dumnezeu este recunoscută și unde Isus este numit „Domn“. Într‑o zi, această Împărăție va fi instaurată cu putere și slavă exterioară, când Hristos va reveni pe pământ. Până atunci, Împărăția lui Dumnezeu se manifestă în „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14.17).

Citirea Bibliei: Geneza 28.1-22 · Psalmul 14.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 29.1‑24

După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi „Ariel“ (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18‑24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.

Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A‑L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne‑am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu‑L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).

CHEMAȚI SĂ BIRUIM (3) | Fundația S.E.E.R. România

„În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)

Ai auzit de „principiul supracompensării”? Nu? Este adaptarea corpului la efort. Iată cum descria un pastor acest principiu al adaptării fizice la solicitări intense: „Când un atlet este împins dincolo de pragul durerii și al epuizării, corpul compensează din plin. Cu cât un mușchi este mai deteriorat, cu atât se reface mai mult. Cele 206 oase ale corpului trec constant printr-un proces numit remodelare. Ele sunt distruse de osteoclaste (celulă care distruge țesutul osos vechi sau deteriorat) și-s refăcute de osteoblaste (celulă osoasă care formează țesutul osos nou). Procesul de remodelare se intensifică atunci când un os este fracturat. Osteoblastele suplimentare ajută la reconstrucția osului. Există o perioadă de slăbiciune în care osul este mai vulnerabil la leziuni – de aceea purtăm ghips. Dar, în cele din urmă, osul devine mai puternic decât era la început, deoarece corpul compensează excesiv. Foarte rar se întâmplă ca un os să se rupă de două ori în același loc, deoarece osul este mai gros și mai puternic decât era înainte de rupere. Osul rupt trebuie repoziționat, așa că Dumnezeu ne frânge acolo unde trebuie să fim înnoiți. El „fracturează” mândria, pofta și mânia din viețile noastre, dar o face pentru a ne remodela după chipul Său, iar odată ce ne vindecăm, ajungem să fim mai puternici decât eram la început. Apostolul Pavel scrie: „vouă vi s-a dat harul… să şi pătimiţi pentru El.” (Filipeni 1:29) Cuvântul „dat” provine dintr-o rădăcină greacă care înseamnă literal „a acorda o favoare”. Noi tindem să vedem suferința ca pe un rău necesar, în cel mai bun caz… dar Pavel o numește har, „favoare divină”! Deci, te afli și tu în procesul de remodelare al lui Dumnezeu? Problema sau circumstanța pe care crezi că nu o vei depăși niciodată, va deveni cea mai eficientă slujire a ta pentru ceilalți!