Mana Zilnica

5 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

V‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat, unde nu este grec și iudeu, circumcizie și necircumcizie, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos este totul și în toți.

Coloseni 3.10,11

În legătură cu vechiul om, omul natural, în carne, descendent din Adam, se fac tot felul de deosebiri: „grec și iudeu“ – adică provenind dintre păgâni sau din poporul ales al lui Dumnezeu pe pământ, care are cunoștința lui Dumnezeu; „circumcizie și necircumcizie“ – adică provenind din rândul acelora care se pot bucura sau care nu se pot bucura de privilegii religioase (Efeseni 2.11,12); „barbar, scit“ – aici sunt încadrați cei din afara frontierelor civilizației grecești și romane, între care sciții erau considerați ca fiind cei mai îndepărtați; „rob și liber“ – inegalități apărute în situația socială a oamenilor ca urmare a provocărilor prin abuz și violență.

În noul om, toate aceste deosebiri au dispărut; vechiul om nu mai este recunoscut de către creștin decât ca mort. Prin urmare, rămâne numai noul om. În noul om, toți sunt egali; acolo Hristos este totul în cei credincioși.

Am fost îmbrăcați: acesta este un fapt împlinit. Haina perfecțiunii morale trebuie acum să se manifeste în același fel în care o robă frumos împodobită iese în evidență atunci când este purtată de cineva. La ce ne‑ar folosi să o avem în posesie, dacă nu am purta‑o? Iar aceasta, desigur, nu pentru gloria noastră, ci pentru gloria lui Hristos, manifestând astfel prin purtarea noastră ceea ce este El, Viața noastră. „Îmbrăcați‑vă deci“: fiecare creștin să ia seama la acest îndemn cu care începe cel mai complet și mai frumos rezumat al vieții creștine practice!

Să remarcăm faptul că, după cum dezbrăcarea de omul cel vechi reprezintă punctul de plecare pentru omorârea mădularelor care sunt pe pământ și care aparțin vieții vechiului om, prin renunțarea la poftă, la răutate și la minciună, tot așa îmbrăcarea cu omul cel nou este un punct de plecare pentru a manifesta în mod practic caracterul Vieții lui Hristos. Astfel, noul om nu este o condiție practică a umblării noastre aici, pe pământ, ci este chiar Viața lui Hristos, singura în care suntem recunoscuți de Dumnezeu, fie în cer, fie pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții […] vă vestim și vouă.

1 Ioan 1.1‑3

Artistul deghizat

Persoanele cu un nume sonor atrag repede atenția celorlalți, pentru că fotografi insistenți caută cu orice preț să surprindă persoanele celebre. Pentru ele este dificil să ducă o viață normală fără a fi detectate. Odată, un bărbat cu barbă falsă și perucă a intrat într‑un magazin de bijuterii din Los Angeles. Bijutierul, crezând că este un hoț, a alertat poliția. Dar suspectul s‑a dovedit a fi un artist celebru, care se deghizase doar pentru a evita pozele neregizate ale paparazzilor.

Aceasta ne face să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu, cu o origine incomparabil mai înaltă și de o demnitate infinită. Mulți veneau la El pentru a‑L vedea și a‑L auzi sau pentru a‑I cere ajutor. Uneori, mulțimile Îl înconjurau și nu Îi dădeau pace. Și totuși, El nu S‑a depărtat de popor. Când dorea să fie singur pentru a Se ruga, folosea de cele mai multe ori orele nopții. Isus Hristos le stătea la dispoziție nu numai ziua, ci și noaptea, dacă cineva ar fi dorit să‑L întâlnească departe de privirea lumii. Mii de oameni Îi urmăriseră activitatea cu ochii lor, Îl ascultaseră, iar unii chiar Îl atinseseră. Și pe cât de mulți vindecase El! Și totuși, strigătele dezlănțuite ale mulțimilor din Ierusalim au învins: „Răstignește‑L“! Era de nestăvilit ura lor împotriva Celui care le făcuse numai bine! Pe de altă parte, Biblia nu lasă loc de nicio îndoială că El Și‑a dat viața de bunăvoie pentru dușmanii Săi. Prin acest act, El a devenit cu adevărat Mântuitorul lumii. Astăzi, El este Mântuitorul tuturor celor care cred în El. Isus Hristos trăiește! Ce sunt celebritățile lumii în comparație cu acest Domn minunat?

Citirea Bibliei: Geneza 21.22-34 · Psalmul 4.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 9.1‑21

În timp ce cap. 8 se încheie cu întunericul greu în care Israel umblă ca un orb, bâjbâind, cap. 9 se deschide cu o mare lumină (v. 2) strălucind înaintea paşilor săi. Citarea acestui pasaj în Matei 4.15,16 ne poartă înspre perioada Evangheliei, pentru a‑L putea vedea strălucind acolo pe Cel care este Lumina lumii (Ioan 9.5). Galileea cea dispreţuită (dar atât de privilegiată) este tocmai locul în care Domnul Isus Îşi împlineşte cea mai mare parte a slujbei Sale: Îl putem vedea pe malul lacului cu ucenicii şi cu mulţimile; Capernaumul, datorită prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul său, va fi înălţat în mod deosebit: până la cer (Matei 11.23). Însă adevărata lumină nu este rezervată unei regiuni sau unui popor, ci ea luminează pe orice om; cu toate acestea, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele (Ioan 1.9; 3.19). Versetele noastre trec şi peste timpul respingerii Domnului şi peste întreaga perioadă actuală a Bisericii, care nu reprezintă niciodată tema profeţiilor, pentru a ne duce dintr‑o dată în bucuria lui Israel (v. 3) când, după secole de întuneric, va răsări gloriosul Soare al dreptăţii (comp. cu 60.1,19,20). Frumosul v. 6 dezvăluie câteva dintre numele şi titlurile atribuite Fiului, care constituie tot atâtea binecuvântate subiecte de meditaţie pentru sufletele noastre.

CELE CINCI CUNUNI CEREȘTI (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:4)

A cincea cunună ce răsplătește credincioșia este „cununa slavei”. Apostolul Petru scria: „Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:1-4) Această cunună pare să fie special concepută pentru pastori și slujitori creștini. Asta nu înseamnă că trebuie să fii neapărat un pastor oficial sau membru al personalului unei biserici. Dar iată opinia unei asemenea persoane: „Poți fi păstorul unui grup mic. Turma ta poate fi familia ta, poate fi grupa ta de școală duminicală… Domnul ne dă adesea responsabilitatea pentru bunăstarea spirituală și maturizarea altora, și ce ocazie minunată de a-L sluji!” Și acum, iată o întrebare interesantă: ce vom face cu aceste cununi? Vers. 10-11 din Apocalipsa 4 descriu o mare slujbă de închinare care va avea loc când vom ajunge în cer, și iată ce aflăm: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” Acum, imaginează-ți că îngenunchezi înaintea Domnului și îți așezi cununa la picioarele Lui, cu adorare și recunoștință pentru tot ce a făcut El pentru tine. Ce ne putem dori și ce ne poate împlini mai mult, ce poate fi mai măreț și mai copleșitor!?