Mana Zilnica

4 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă.

Levitic 6.25

Dacă vom compara jertfa pentru păcat cu arderea‑de‑tot, vom observa două aspecte diferite ale lui Hristos. Dar, deși aspectele sunt diferite, este Unul și Același Hristos; de aceea jertfa, în fiecare caz, era „fără cusur”. Acest lucru este ușor de înțeles. Nu are importanță sub ce aspect Îl contemplăm pe Domnul Isus Hristos: întotdeauna El este curat, fără pată, sfânt și perfect.

Într‑adevăr, în harul Său fără margini, El a binevoit să ia asupra Sa păcatele poporului Său; dar Cel care a făcut această lucrare a fost un Hristos fără cusur și fără pată; și nu este altceva decât răutate diabolică să folosești această ocazie, a umilirii Sale profunde, pentru a mânji gloria personală a Celui care S‑a smerit astfel. Excelența Sa intrinsecă, puritatea imaculată și gloria divină a Binecuvântatului nostru Domn sunt manifestate foarte clar atât în jertfa pentru păcat, cât și în arderea‑de‑tot. Nu contează în ce relație Se află, ce slujbă face, ce lucrare împlinește sau ce poziție ocupă: gloria Sa personală strălucește în toată perfecțiunea ei.

Acest adevăr cu privire la Unul și Același Hristos, fie că Îl privim în arderea‑de‑tot, fie că Îl privim în jertfa pentru păcat, se vede limpede nu doar din faptul că, în fiecare caz, jertfa era „fără cusur”, ci și din „legea jertfei pentru păcat”, unde citim: „În locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă” (Levitic 6.25). Ambele imagini îndreaptă privirile spre aceeași măreață Persoană, chiar dacă Îl prezintă în aspecte atât de contrastante ale lucrării Sale. În Arderea‑de‑tot, Hristos este prezentat ca Acela care satisface afecțiunile divine; în Jertfa pentru păcat este prezentat ca Acela care împlinește nevoile profunde ale omului. Prima ni‑L prezintă ca Împlinitorul voii lui Dumnezeu; cea de‑a doua, ca Purtătorul păcatului omului. În prima vedem cât de valoroasă este jertfa Sa; în cea de‑a doua vedem cât de detestabil este păcatul.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu mă lepăda la bătrânețe; nu mă părăsi când îmi slăbește puterea.

Psalmul 71.9

La bătrânețe

O doamnă în vârstă îmi spunea: „Sunt atât de slăbită și starea mea se înrăutățește pe zi ce trece; nici nu îți poți imagina ce înseamnă să îți fie greu să ieși din casă”. — „Nu te înțeleg, pentru că nu mai aud bine”, se scuza un bătrânel pe care l‑am întrebat ce mai face, „de‑abia mai reușesc să urmăresc o conversație, iar lucrul acesta mă face să mă simt exclus și din ce în ce mai singur; îți poți închipui asta?”. — „Nu mai pot vedea și, credeți‑mă, acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla”, îmi spunea printre lacrimi o femeie cu vârsta înaintată.

Dumnezeu știe cât de dificil este să ne vedem zilnic tot mai vulnerabili. Dar ce alinare insondabilă oferă Cuvântul Său în astfel de situații! Ce promisiune măreață găsim în inima „evangeliei” Vechiului Testament: „Până la bătrânețe Eu sunt Același; și până veți încărunți, Eu vă voi purta” (Isaia 46.4)! Domnul Isus, Cel care ne cunoaște neputința, este Însoțitorul nostru: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Apostolul Ioan încarcă gândurile tuturor copiilor lui Dumnezeu cu această convingere minunată: „Știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că‑L vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).

Înțelepciunea lui Dumnezeu te va ajuta să spui „nu” plângerilor tale și „da” lui Dumnezeu în timp ce mergi pe cele mai dificile drumuri. Vei găsi multă mângâiere și încurajare uitându‑te la Cel care tânjește să te învețe cu credincioșie. Lumea ta nu e prea mică, iar lucrarea ta nu e prea neînsemnată. Poți pregăti scena care Îl glorifică pe Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 20.1-18 · Psalmul 2.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 8.1‑22

Două mari personaje şi totodată două subiecte importante domină întreaga profeţie a lui Isaia: Unul, nespus de preţios şi de mângâietor, este Mesia Însuşi. Celălalt, aflat la polul opus, este înspăimântătorul Asirian, puternicul vrăjmaş al lui Israel în zilele din urmă. Pentru că poporul L‑a refuzat pe Cel dintâi, va avea de‑a face cu cel de‑al doilea; pentru că au respins apele harului Celui care le‑a fost trimis (Siloam sau Siloe semnificând Trimis: Ioan 9.7), le rămâne ca, în judecată, să fie potopiţi de apele puternice şi multe ale temutului împărat al Asiriei (v. 6,7). Cu toate acestea, pentru că este vorba de ţara lui Emanuel, Dumnezeu îi va zdrobi în final pe cei care se unesc pentru a o invada. Versetul 9 ne descrie care va fi în curând soarta acestor naţiuni aliate, temă astăzi la ordinea zilei (Isaia 54.15).

Pentru a păstra firul călăuzitor al acestor cuvinte profetice, să nu uităm că ele privesc atât poporul răzvrătit şi apostat, luat în întregime (v. 11,14,15,19…), cât şi rămăşiţa credincioasă, căreia Duhul i Se adresează deopotrivă aici.

Citarea v. 18 în Evrei 2.13 ne ajută să‑L vedem, în profet şi în fiii acestuia (7.3; 8.18), pe Hristos, prezentându‑Se înaintea lui Dumnezeu împreună cu ucenicii Săi (v. 16): Lui nu‑I este ruşine să‑i recunoască şi să‑i numească fraţii Săi (vezi Ioan 17.6; 20.17).

CELE CINCI CUNUNI CEREȘTI (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)

A patra cunună este „cununa vieții”; două versete diferite din Sfânta Scriptură ne-o descriu: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12), și „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.” (Apocalipsa 2:10) Un pastor spunea: „Cununa vieții este dată ca recunoaștere a răbdării și a biruinței asupra ispitelor și încercărilor, chiar până la martiraj. Motivați de dragostea noastră pentru Hristos, perseverăm și nu renunțăm niciodată până când El ne va lua acasă. Aproape toate cărțile Noului Testament au fost scrise pentru credincioșii care trăiau în pericol de martiraj. Apostolii i-au sfătuit să persevereze, pentru a putea moșteni cununa vieții. Astăzi trăim una dintre cele mai intense perioade de persecuție din istoria Bisericii! Open Doors, o organizație care monitorizează persecuția, ne informează regulat în legătură cu primele cincizeci de națiuni ale lumii în care creștinii se confruntă cu cea mai severă persecuție; în 2017, ei apreciau că tendințele se înrăutățeau constant, și că 100% dintre creștinii din 21 de țări din întreaga lume sunt persecutați pentru credința lor în Hristos! Și că peste 215 milioane de creștini se confruntă cu „niveluri ridicate” de persecuție – în lume… Aproape unul din doisprezece creștini trăiește astăzi într-o zonă sau cultură în care creștinismul este ilegal, interzis sau pedepsit.” De altfel, Biblia ne spune de două milenii că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3:12) Dar vestea bună este că prigoana oferă fiecărui credincios ocazia extraordinară de a revendica „cununa vieții”!