30 Aprilie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; și să ridicați oasele mele de aici“.
Geneza 50.25
Oasele lui Iosif (1) – Cerința credinței
În patru locuri în Scriptură se vorbește despre oasele lui Iosif: Geneza 50.25, Exod 13.19, Iosua 24.32 și Evrei 11.22. Acest lucru este de natură să ne atragă atenția. Fără îndoială, Iosif este un personaj proeminent între patriarhii lui Israel și, de aceea, faptul că oasele lui sunt menționate de atâtea ori ne oferă, cu siguranță, învățături prețioase.
Iosif este o imagine a Domnului nostru Isus. Viața lui a fost una de lepădare, de suferință, dar și de glorie în cele din urmă. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu Iosif trebuie să aibă o importanță și o semnificație aparte pentru noi, care Îi aparținem lui Hristos. Vom vedea că până și oasele lui au o însemnătate.
Înainte de a muri, Iosif le‑a dat instrucțiuni fraților săi cu privire la oasele sale. Cerința lui a fost clară: în viitor, când avea să vină eliberarea evreilor din Egipt, aceștia trebuia să ia oasele sale cu ei și să le îngroape în țara Canaan. Aceasta a fost o cerință remarcabilă a credinței. Ea demonstrează că Iosif credea în promisiunea făcută de Domnul străbunicului său, Avraam, cu mulți ani înainte de nașterea sa (Geneza 15.13,14). Avea să vină timpul când Israel se va întoarce în țara pe care Dumnezeu le‑o promisese. Iosif n‑avea nicio îndoială cu privire la acest lucru.
Întotdeauna suntem răsplătiți atunci când ne încredem în cuvintele lui Dumnezeu, în ciuda lipsei oricărui semn al împlinirii lor imediate. Credința în ceea ce El a promis, chiar dacă împlinirea întârzie, este calea binecuvântării. Să avem și noi o credință ca a lui Iosif!
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!
Psalmul 37.5
Mai cresc degetele la loc?
În timp ce tatăl își schimba roțile de la mașină, băiatul lui de câțiva anișori a zgâriat puțin aripa mașinii cu o pietricică. Mânios, bărbatul a luat mânuța copilului și a lovit‑o de mai multe ori cu cheia de fier cu care lucra, provocându‑i fracturi multiple. După operație, în urma căreia copilul și‑a pierdut toate degetele de la acea mână, copilul a întrebat în lacrimi: „Tati, mai îmi cresc degetele la loc?“. Devastat de propriile fapte, tatăl s‑a dus la mașină să o lovească de mai multe ori. A rămas împietrit de durere când a văzut pe ea câteva zgârieturi mici, abia perceptibile… — „Nu, copile, degetele nu mai cresc, pentru că mânia tatălui tău a fost fără limită!“ Instigatorul este Satan, vrăjmașul cel bătrân. Tot timpul vom găsi „zgârieturi“ în dosul cărora ne vom scuza firea vulcanică. Dar nu e mai bine să ne gândim dinainte la ceea ce avem de gând să facem, pentru a nu regreta mai târziu? „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, iar cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți“ (Proverbe 16.32). Cât de important este pentru părinți să fie cu luare‑aminte asupra lor înșiși! Exemplul pe care îl dau este hotărâtor, căci copiii imită ce văd la părinți.
De partea ei, nici dragostea nu are limite! Rugăciunile insistente pentru copiii noștri precedă marile lor victorii spirituale. Secretul succesului în disciplinarea spre binecuvântare a celor pe care Domnul ni i‑a încredințat depinde de părtășia noastră cu Dumnezeu și de ascultarea noastră de Cuvântul Său:
„Ia seama la tine însuți și la învățătură! […] Făcând acestea, te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă!“ (1 Timotei 4.16).
Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25
de Jean Koechlin
Isaia 5:1-17
O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9‑16).
Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le‑a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi‑am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!
Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de Viţă. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).
Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de vai‑uri. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.
NU TE ARUNCA ÎNTR-O RELAȚIE! | Fundația S.E.E.R. România
„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)
Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei:
1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna!
2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri:
a) interesul tău în această relație de prietenie;
b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.
3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă.
Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate!
Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”
Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!
Mana Zilnica 