Mana Zilnica

17 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș.

Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

Matei 13.30; 1 Corinteni 5.13

Atunci când confundăm sau punem pe aceeași treaptă „Împărăția cerurilor“ cu „Adunarea lui Dumnezeu“, consecințele sunt dezastruoase. În timp ce în Împărăția cerurilor este valabil principiul „lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, Adunării i se poruncește: „Dați‑l afară dintre voi pe cel rău“ (1 Corinteni 5.13). Dacă între Împărăția cerurilor și Adunare nu ar exista această distincție, ar însemna să avem comuniune la Masa Domnului cu oamenii imorali și cu învățătorii falși doar pentru că au mărturisit că sunt creștini. Altfel spus, ar însemna să mergem împreună cu bețivi, cu sectanți, cu adulteri și cu „antihriști“; dar desigur că nu aceasta este învățătura Sfintei Scripturi.

Când este vorba despre Adunare și despre comuniunea practică, adunarea locală are autoritatea de a lega și de a dezlega, adică de a exercita disciplină, așa cum ne arată Domnul Isus în Matei 18.18. Dacă cineva cade într‑un păcat, Adunarea nu mai poate avea comuniune cu un astfel de om. Chiar și în cazul umblării în neorânduială, instrucțiunile sunt la fel de clare: „Vă poruncim dar, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtați de orice frate care umblă în neorânduială“ (2 Tesaloniceni 3.6). Credincioșii trebuie să se depărteze și de cei care fac dezbinări și dau prilej de poticnire (Romani 16.17). Cei care nu aduc învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în casă, nici măcar să fie salutați (2 Ioan 10).

Chiar dacă Adunarea lui Dumnezeu, la fel ca Împărăția cerurilor, a ajuns în declin în ce privește forma exterioară, principiul și porunca lui Dumnezeu rămân valabile: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19). Acest îndemn nu are însă nicidecum de‑a face cu îndepărtarea unor astfel de oameni din Împărăția cerurilor.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.

Evrei 13.8

Ieri, azi și mâine

Ce rost are să vorbim de „roz“, întreabă unii, când totul este „gri“? Versetul de astăzi ne oferă cheia: Isus Hristos nu Se schimbă! Aceasta aduce fericire și bucurie tuturor celor care își încredințează viața Mântuitorului și Răscumpărătorului. Nu tânjim toți după stabilitate și după încredere într‑un mediu care devine din ce în ce mai instabil și mai haotic? Unde putem găsi o bază sigură și o ancoră solidă pentru viețile noastre? Numai Isus Hristos ne poate oferi cele după care tânjim în adâncul nostru. El nu Se schimbă! El are grijă de trecutul nostru, de ziua noastră de ɪᴇʀɪ: ne îndepărtează toate vinovățiile, eșecurile, rușinea, conștiința împovărată, dacă I le mărturisim Lui cu sinceritate. Are grijă de ziua noastră de ᴀᴢɪ, căci mâna Sa ne oferă tot ceea ce avem nevoie la fiecare pas prin viață: dragoste, pe care să o oferim altora; putere, pentru toate îndatoririle noastre, mici sau mari; înțelepciune, pentru a lua decizii corecte; discernământ, pentru a percepe darurile Sale și a‑I mulțumi pentru ele; răbdare, pentru a purta toate poverile pe care El le îngăduie în viață; speranță, pentru a nu ne descuraja. Tot El Se îngrijește și de ziua noastră de ᴍᴀ̂ɪɴᴇ. Cei care știu că sunt în siguranță în Isus Hristos nu trăiesc nepăsători față de viitor și nici nu se retrag cu teamă în carapacea lor, pentru a evita provocările vieții. Ei știu că Isus Hristos rămâne același pentru eternitate! Să ne încredințăm viața Domnului Isus și să contăm doar pe El – pentru ieri, azi și mâine! Cu această perspectivă, să privim liniștiți spre viitor chiar și atunci când lucrurile nu par „roz“. Unii spun: Ești pictorul vieții tale, viața ta este atât de „gri“ cât îți permiți să fie! Și, dacă se referă la felul cum privim, ei au dreptate.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 11:18-31

Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune“.

Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să‑l căutăm şi să‑l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a‑l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea“ (Matei 13.44‑46). Da, „cel înţelept câştigă suflete“ (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41‑43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptăîn a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă săgăsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

COMPASIUNEA ÎNCEPE PRIN EMPATIE | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții.

Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului.

Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire.

Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…”

Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37).

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.