Mana Zilnica

14 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum dezbrăcați‑vă și voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire rușinoasă care ar ieși din gura voastră. Nu vă mințiți unii pe alții, pentru că v‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.

Coloseni 3.8,9

Colosenii, ca oameni dintre națiuni, umblaseră cândva în stricăciunea morală care domina păgânismul, dar, din nefericire, această trăsătură se întâlnește astăzi și în creștinătatea mărturisitoare (comparați Romani 1.29‑31 cu 2 Timotei 3.1‑5). Stricăciunea morală era manifestarea vieții în carne, sfera vieții pe care colosenii o trăiseră odinioară. Acum însă nu mai trăiau acea viață în care se practicau astfel de lucruri. Ei muriseră cu Hristos, scăpând în felul acesta de viața în carne, și înviaseră cu Hristos, fiind introduși într‑o nouă viață. Creștinul trebuie să realizeze această nouă viață în umblarea lui și să urmeze îndemnul exprimat aici: „Dezbrăcați‑vă de toate acestea“, adică «renunțați la ele»!

Suntem deci îndemnați să renunțăm la „toate acestea: mânie, supărare, răutate […]“, să ne lepădăm de ele, să le înlăturăm complet din viața noastră zilnică! Ele izvorăsc din voința proprie și dintr‑o inimă neînfrânată și sunt incompatibile cu viața lui Hristos, care ne aparține. Să ne facem o cercetare serioasă și să veghem ca aceste manifestări ale omului vechi să nu se producă. Am văzut oare vreodată o singură astfel de manifestare în viața scumpului nostru Mântuitor? Cel care este întruchiparea blândeții și a răbdării desăvârșite ne spune despre Sine: „Eu sunt blând și smerit cu inima“, iar profetul consemna despre El că „nu Se va certa, nici nu va striga; nici nu‑I va auzi cineva glasul pe străzi“. Nouă nu ne rămâne decât să călcăm pe urmele Celui care, „fiind insultat, nu răspundea cu insultă“ și să umblăm în adevăr, ca și El, în toate lucrurile, căci El Însuși este Adevărul (Matei 11.29; 12.19; 1 Petru 2.21‑24).

Să remarcăm că în aceste versete din Coloseni 3 avem două semne distinctive ale omului vechi: răutatea exterioară, care se manifestă prin fapte și cuvinte (versetul 8), și minciuna, trăsătură definitorie a omului natural. Dar creștinul, prin faptul că a murit cu Hristos, s‑a dezbrăcat de vechiul om și de tot ceea ce îi era caracteristic.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, Eu voi face.

Ioan 14.12,14

Rugăciuni ascultate

Cuvintele lui Isus sunt profunde. Ele arată nu numai că El a devenit pe deplin Om, ci și că este Dumnezeu în același timp. Om și Dumnezeu într‑o singură persoană! Prin urmare, nu ne surprinde că oamenii din acea vremea au spus: „Niciodată n‑a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Cât de conciliant este Fiul lui Dumnezeu aici! El oferă dovezi suplimentare în acest sens: lucrările Sale! Acestea sunt unice, așa cum a confirmat pe bună dreptate omul născut orb: „Niciodată nu s‑a auzit să fi deschis cineva ochii unuia născut orb“ (Ioan 9.32).

Domnul anunță că cei credincioși vor face lucrări chiar mai mari decât a făcut El Însuși aici pe pământ. Acest lucru s‑a împlinit literalmente după ce Domnul S‑a înălțat la cer. Citim despre apostoli că până și umbra lor vindeca bolnavii (Fapte 5.15) și că „ștergare sau șorțuri“ care fuseseră atinse de trupurile lor erau puse peste bolnavi pentru a‑i vindeca (Fapte 19.12). Să ne mai gândim și la cele 3.000 de suflete care au venit la credință printr‑o singură predică (Fapte 2.41)! Aceste lucrări „mai mari“ corespund gloriei „mai mari“ pe care Isus o are acum în cer.

Ce promisiune specială: dacă ucenicii vor cere ceva „în Numele Meu“ – adică în deplină conformitate cu voia Sa – atunci rugăciunile lor vor fi ascultate! O binecuvântare minunată, valabilă și astăzi!

Ce dragoste măreață, adâncă, de nespus, Isuse,
Tu din ceruri ne‑ai adus!

Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 10:1-15

Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de Înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes“ – „Studiu asupra Proverbelor“, de Henri Rossier).

Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tat㓠(v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie“ (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, Îl vedem pe Dumnezeu admirând Înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ… (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).

Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4‑5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) – iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

FII PLIN DE ENERGIE PENTRU DOMNUL!  | Fundația S.E.E.R. România

„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:34)

Nimeni nu avea mai multă energie decât Domnul Isus. Se trezea devreme, stătea până târziu și, uneori, nu dormea deloc. De unde avea oare atâta energie? Răspunsul se găsește într-un dialog fascinant redat de evanghelistul Ioan: „Ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.” Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan 4:31-34)

Când vezi sau auzi cuvântul „mâncare”, te gândești la energie – pentru că asta înseamnă și aduce hrana. Iar Domnul Isus ne transmite prin aceste versete o învățătură profundă: voia lui Dumnezeu ne dă energie. Deci, cum te menții plin de energie?

Rămânând în voia lui Dumnezeu! Implicându-te în pasiunile rânduite de Dumnezeu și urmărind visurile lui Dumnezeu, așa produci energie. Nimic nu-ți dă mai multă energie. Nu trebuie doar să te pocăiești de ceea ce este rău: înlocuiește răul cu ceea ce este bine! Apostolul Pavel a scris (1 Corinteni 15:58): „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” [nu este niciodată irosită sau fără scop] Dacă păcatul este o risipă de energie (ceea ce și este!), atunci descoperirea și împlinirea misiunii pe care Dumnezeu ți-a dat-o în viață este lucrul cel mai plin de energie pe care îl poți face!

Așadar, fii plin de energie pentru Dumnezeu!