articole – Mana Zilnica

24 August 2026

august 24, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har.

Coloseni 3.16

Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel.

Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții.

Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Datoriile anulate

[Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.

Evrei 7.25

În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv!

În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime.

Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit!

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 26.1‑16

Domnul Şi‑a încheiat învăţăturile. Acum urmează să se împlinească cele din urmă evenimente. În timp ce la Ierusalim se ţine „sfatul celor răi“ (v. 3‑5), o scenă cu totul diferită se desfăşoară în Betania. Respins şi urât de mai‑marii poporului Său, Isus găseşte printre credincioşii umili acceptare, iubire, dragoste şi, am putea spune, adorarea care I se cuvine. Negăsindu‑Şi loc în Templu, a fost primit în casa lui Simon leprosul. I‑a fost refuzată împărăţia, însă un parfum de mare preţ Îi este turnat pe cap, simbol al ungerii imperiale: această femeie Îl recunoaşte şi Îl onorează ca Mesia al lui Israel. „În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul“ (Cântarea Cântărilor 1.12). Domnul a fost singurul care a înţeles şi a apreciat fapta ei. Dar ce contează? Din moment ce El găseşte plăcere în aceasta, nimeni nu are dreptul să o necăjească pe această femeie.

Odată cu v. 14 trecem din nou la o scenă a întunericului. Trădătorul Iuda, cel care respirase şi el mirosul parfumului, îşi împlineşte dispoziţia şi îşi primeşte plata: treizeci de arginţi, preţul unui rob. Dar profetul Zaharia îl numeşte, nu fără ironie, preţ scump, pentru că era cel cu care trebuia să fie estimat Fiul lui Dumnezeu (Zaharia 11.13).

EMOȚIILE TALE CONTEAZĂ PENTRU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

„N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)

Astăzi vom vorbi despre emoții – acele sentimente pe care le avem cu toții în inimile noastre. Unele ne încântă și ne fac să zâmbim cu adevărat, iar pe altele le îndurăm și alegem să le ascundem prin zâmbete forțate. Întrebarea este: ce spune Dumnezeu despre modul în care trebuie să le gestionăm?

Iată ce spune Biblia: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2);

„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31);

„Toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8)

Dumnezeu ne-a stabilit timpuri și anotimpuri, în care fie să plângem, fie să râdem… să tânjim, să iubim – și chiar să bocim (vezi Eclesiastul 3:1-8). Ne cere Dumnezeu să ne controlăm instantaneu și să ne reținem complet toate emoțiile? Nu! În schimb, El e gata să ne transforme inimile și caracterul, astfel încât să ne putem gestiona emoțiile în moduri care Îl onorează. În loc să ne ofere un manual de auto-control emoțional, El ne mângâie, ne încurajează, ne convinge și ne reorientează, invitându-ne cu răbdare să facem următorul lucru: „să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi” (1 Petru 5:7)!

Chiar și sentimentele dureroase ne pot oferi ocazii de a dezvolta o relație mai profundă cu Tatăl nostru ceresc. De asemenea, este util să ne amintim că suntem creați după chipul unui Dumnezeu emoțional, iar Cuvântul Său indică faptul că El consideră sentimentele noastre ca fiind fundamental bune.

Chiar și mânia, o emoție considerată în general ostilă, poate să-L slăvească pe Dumnezeu atunci când o gestionăm în mod altruist. Nu contează ce simțim, ci modul în care gestionăm aceste sentimente! Așadar, Dumnezeu să ne dea harul de-a transforma orice emoție într-un atribut care să-L slăvească pe El!

22 August 2026

august 22, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har.

Coloseni 3.16

Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel.

Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții.

Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Datoriile anulate

[Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.

Evrei 7.25

În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv!

În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime.

Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit!

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

FII SUPUS STĂPÂNIRII DUHULUI SFÂNT! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28)

În vremurile biblice, oraşele erau construite cu ziduri înalte de apărare împrejurul lor. De ce? Pentru protecție – un duşman suficient de puternic pentru a dărâma sau depăşi acele ziduri era suficient de puternic pentru a cuceri oraşul.

Cred că aşa putem înțelege mai bine acest verset: „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”

Un poet anonim a scris un text numit „Omul din oglindă,” care iată ce spunea: „Când obții ceea ce îți doreşti în lupta ta pentru sine şi lumea te face rege pentru o zi, du-te la oglindă şi priveşte-te şi vezi ce are de spus acel om. Pentru că nu tatăl tău, mama ta sau soția ta trebuie să te judece, ci cel al cărui verdict contează cel mai mult, în viața ta – adică cel care te priveşte din oglindă.

Unii oameni te pot considera un prieten sincer şi te pot numi o persoană minunată, dar omul din oglindă spune că eşti doar un prefăcut dacă nu poți să-l priveşti direct în ochi. El este cel pe care trebuie să-l mulțumeşti, restul nu contează, pentru că doar el este alături de tine până la capăt! Şi ai trecut cea mai periculoasă şi dificilă încercare, dacă omul din oglindă este prietenul tău.

Poți păcăli întreaga lume pe parcursul vieții şi poți primi felicitări în timp ce treci pe lângă oameni, dar răsplata ta finală va fi durere şi lacrimi dacă l-ai înşelat pe omul din oglindă!” Biblia spune: „Roada Duhului este… îndelunga răbdare (stăpânirea de sine)…” (Galateni 5:22), iar cel mai bun mod de a avea stăpânire de sine este să te supui „stăpânirii Duhului”.

Chiar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

21 August 2026

august 21, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și I‑a spus lui Isus: „Adu‑Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

Luca 23.42

Așa cum ne plecăm înaintea Lui ca Domn, cu același respect să ne și adresăm Lui atunci când ne rugăm, spunând Doamne! Să amintim două exemple marcante în Scriptură cu privire la acest principiu. Când iudeii furioși „îl loveau cu pietre pe Ștefan“, el se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu“ (Fapte 7.59). Pavel, cu referire la țepușul din carnea sa, ne spune: „De trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine. Și El mi‑a spus: Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.8,9).

Aceste exemple ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care trebuie să ne adresăm în rugăciune. Să folosim cuvântul „Doamne“, nu simplu „Isus“ sau „Hristos“, așa cum, din nefericire, auzim uneori; unii ca aceștia își justifică felul de a se adresa spunând că nu se intenționează lipsă de respect, ci familiaritate. Dar, a folosi cu ușurătate termenii, atunci când ne plecăm înaintea Lui cerându‑I har și binecuvântare, înseamnă că uităm pe de o parte care este locul nostru și, pe de altă parte, că locul Lui este de Domn. Chiar și numai instinctul spiritual al unui copil al lui Dumnezeu îl va învăța că, în astfel de momente, titlul de Domn nu trebuie niciodată omis. De aceea, atunci când venim înaintea Lui în rugăciune, să nu uităm că El are un loc de înălțare și de demnitate fără seamăn. În felul acesta ne vom lua locul smerit înaintea Celui Căruia Îi datorăm tot respectul!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Coaja de pâine

Însă evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.

1 Timotei 6.6

O pictură cunoscută îl surprinde pe un bătrân sărac unindu‑și palmele zbârcite și închizându‑și ochii într‑o rugăciune de mulțumire; pe masa lui se aflau o coajă de pâine, un pahar cu apă și Biblia.

Când a fost dat afară din casă și jefuit de tot ce avea, credinciosul anglican a îngenuncheat și I‑a mulțumit lui Dumnezeu că vrăjmașii săi îi lăsaseră soarele și luna, soția și câțiva prieteni care să‑l înțeleagă, ocrotirea lui Dumnezeu și promisiunile evangheliei, credința, speranța, iubirea față de vrăjmași… Cu o astfel de avere, niciun hoț nu l‑ar fi putut sărăci.

Voi ce v‑ați dori pentru a fi cu adevărat mulțumiți? Și săracii și bogații ar răspunde probabil că și‑ar dori „puțin mai mult“ decât au. Eva nu a fost mulțumită în paradis, iar de atunci, omul este caracterizat de o interminabilă nemulțumire.

Pavel avea „un țepuș în carne“. El a insistat înaintea Domnului să‑i fie îndepărtat țepușul din trupul său, dar Domnul nu i l‑a luat, ci i‑a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită“. Cu toate că nu i s‑a făcut cum a dorit, apostolul L‑a lăudat pe Dumnezeu și I‑a adus mulțumiri fără încetare:

„Mă voi lăuda deci mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască peste mine. De aceea îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Corinteni 12.7,9).

Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

MANIFESTĂ-ȚI MILA FAȚĂ DE SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36)

Thomas Barnardo, un tânăr student la medicină în Londra sec. al XIX-lea, dorea să devină misionar în China, dar un copil de zece ani i-a arătat un acoperiș pe care dormeau unsprezece băieți fără adăpost. Lui Barnardo i s-a făcut milă și a început să le caute o cazare temporară. Apoi, alte tururi nocturne au dezvăluit și mai mulți tineri fără adăpost – până la șaptezeci și trei într-o singură noapte! Oare dorea Dumnezeu să-i spună ceva – s-a întrebat el – să nu mai plece în China și să rămână în Londra?

După mai multe experiențe și descoperiri de noapte, s-a hotărât: China va trebui să aștepte; Dumnezeu îi dăduse Londra! Barnardo a vândut aproximativ trei sute de mii de exemplare ale Sfintei Scripturi în baruri și piețe pentru a strânge bani pentru munca sa cu copiii. Era adesea persecutat pentru că îi apăra, ba chiar a fost și agresat și rănit…

Când o epidemie de holeră a lovit Londra în 1866, a lucrat neobosit, doar pentru a vedea mii de oameni murind. Unii ar fi renunțat, descurajați… dar nu și Barnardo! În cele din urmă, a deschis un cămin pentru băieți săraci și, mai târziu, un sat pentru fete.

În următoarele câteva decenii, a construit numeroase cămine și sate care au îngrijit aproximativ șaizeci de mii de copii abandonați, și a devenit cunoscut ca „tatăl copiilor nimănui”! Și, din fericire, a trăit suficient de mult pentru a vedea șaptesprezece dintre tinerii pe care i-a salvat intrând în slujba Domnului și ducând Evanghelia în țări străine!

S-ar putea să te întrebi: „Cum pot fi sigur că Dumnezeu mă cheamă să răspund unei anumite nevoi?” Prin faptul că vei fi umplut de compasiune, la fel ca Domnul Isus. El, când a văzut „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n- au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” (Matei 9:36-38)

Așadar, manifestă-ți mila față de semeni – este îndemnul de azi al Cuvântului!

20 August 2026

august 20, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul!

1 Împărați 17.24

Adesea ne gândim la Ilie ca la un profet al judecății, fiindcă s‑a rugat să nu fie ploaie și, de asemenea, să cadă foc din cer. Putem însă remarca la el multe alte trăsături, iar una dintre cele mai importante este ascultarea. Domnul i‑a spus să plece la pârâul Cherit, apoi la Sarepta, unde o văduvă avea să‑l hrănească. Ascultarea l‑a ținut în siguranță pe el și, de asemenea, a dus binecuvântare și siguranță peste văduvă și peste fiul ei. Mai întâi, ei au fost ținuți în viață, în mod miraculos, pentru multe zile. Acest lucru a fost posibil fiindcă și văduva, la rândul ei, a ascultat de cuvântul lui Ilie și astfel au avut parte împreună de binecuvântare.

Putem fi siguri că, în timpul petrecut acolo, Ilie n‑a rămas în tăcere, ci i‑a vorbit văduvei despre Dumnezeul lui Israel și i‑a răspuns întrebărilor ei. Însă, în ciuda minunii cu făina și untdelemnul, probabil că femeia se întreba dacă ceea ce profetul îi spunea despre Dumnezeul lui Israel era adevărat. Nu existau oare mulți alți dumnezei? În același timp însă, Dumnezeu lucra în inima femeii. Când fiul ei s‑a îmbolnăvit și a murit, această lucrare a ajuns la punctul cel mai înalt. Oare Ilie venise pentru a‑i aduce în amintire nelegiuirile sale, făcându‑l astfel pe fiul ei să moară? Dumnezeul lui Ilie era doar un Dumnezeu al judecății? Într‑adevăr, seceta, foametea, boala și moartea erau singurele lucruri pe care le văzuse. Dar, când fiul ei a fost adus înapoi viu, în urma rugăciunii lui Ilie, ea a mărturisit: „Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul”.

Ascultarea lui Ilie i‑a adus văduvei nu doar binecuvântare, ci și credința în adevăratul Dumnezeu. Fie ca și noi să umblăm cu credincioșie înaintea Domnului Isus, astfel încât să fim o binecuvântare pentru alții!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da… dar

Ci cuvântul vostru să fie „Da, da”, „nu, nu”; ce este mai mult decât acestea este de la cel rău.

Matei 5.37

Este oare mesajul Bibliei acceptat așa cum se cuvine de către toți cei care o citesc? Motivațiile noilor ei cititori nu sunt întotdeauna precise și cinstite, ci plimbate prin hățișuri: „Sigur, lucrurile pe care le relatează și le învață ea sunt interesante”… „Da… dar nu trebuie să ne ținem de literă”… „Da… dar trebuie să fie comparate cu alte surse”… „Da… dar trebuie să știi să interpretezi textele”… „Da… dar cuvântul este slab”.

„Da” al nostru nu mai este adevărat, dacă îl punem lângă „dar”. El devine ineficace, pentru că este golit de substanță. Este ca frumoasa cochilie a unui crab mort, de sute și mii de ori readus pe plajă de către valurile urcătoare și coborâtoare ale mării; ca o mașină fără carburant în rezervor; ca un aparat electric al cărui fir de alimentare este tăiat; ca un ac de cusut care coase fără ață; ca o opinie care a dat greș. Este, de fapt, versiunea actualizată a subtilei dileme șoptite în Eden de șarpele cel bătrân. „Oare așa a zis Dumnezeu…?” este prima vorbă spusă primilor noștri părinți, urmată de toată suita ei dezastruoasă. Este ușa întredeschisă a tuturor îndoielilor, a nesiguranței și a diferitelor doctrine străine (Evrei 13.9).

„Da… dar!” face din cititor un prunc, un șovăitor, un plutitor, un nestatornic purtat de orice vânt de învățătură (Efeseni 4.14).

Dar mulțumim lui Dumnezeu că „judecățile Domnului sunt adevăr, sunt drepte toate împreună. Este o mare răsplată în păzirea lor” (Psalmul 19.9,11)!

Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

ELIBERAREA DE DEPENDENȚE | Fundația S.E.E.R. România

„Noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.” (Romani 8:12)

Apostolul Pavel a scris: „Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Romani 8:11-13). Dacă te lupți cu o dependență, spune-I Domnului în rugăciune: „Tată ceresc, sunt obosit să lupt cu acest obicei, și recunosc că sunt neputincios în fața lui. De aceea, vin la Tine și vreau să-mi predau voința Ție. Dă-mi puterea nu numai să spun „nu” ispitei lui Satan, ci să spun un „da” și mai puternic Ție și planului Tău pentru viața mea! Tu știi golul pe care încerc să-l umplu. Ia-mi dorința pentru acest obicei și ajută-mă să mă împotrivesc poftelor. Învață-mă să aștept cu răbdare ajutorul Tău, în loc să cred că pot rezolva această problemă singur și imediat. Cuvântul Tău spune că dacă Fiul mă eliberează, voi fi cu adevărat liber (vezi Ioan 8:36). Te rog, Doamne, să mă eliberezi! Cuvântul Tău spune că pot fi mai mult decât biruitor prin Cel care m-a iubit (vezi Romani 8:37) și eu vreau să biruiesc, Doamne, cu ajutorul Tău. Cuvântul Tău spune: „îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Romani 13:14). Te rog, Doamne, să mă îmbraci cu puterea Ta, pentru a fi biruitor asupra acestui obicei în fiecare zi. Amin!”

Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

19 August 2026

august 19, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți; însă înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia, care vor fi desființați.

1 Corinteni 2.6

Domnul gloriei a fost condamnat la moarte de către cei mari ai acestei lumi. Acuzația de pe cruce a fost scrisă în greacă, în latină și în ebraică. Grecii erau în mod incontestabil stăpânitorii intelectuali ai lumii de atunci. Romanii erau stăpânitorii în ce privește puterea militară și arta guvernării. Evreii erau stăpânitorii lumii în chestiunile legate de religie. Toate aceste trei categorii au fost implicate în răstignirea Domnului gloriei și toate și‑au dovedit completa ignoranță cu privire la Dumnezeu, căzând astfel sub judecata Lui.

Stăpânitorii veacului acestuia vor fi desființați. Cât de umilitor! Nu numai că înțelepciunea înțelepților va fi nimicită și că priceperea celor pricepuți va fi înlăturată (1 Corinteni 1.19), ci stăpânitorii înșiși ai veacului acestuia vor fi desființați. Rezultatul final al lor și al tuturor acțiunilor lor înțelepte va fi zero. Ei înșiși vor fi nimiciți complet. În contrast cu aceasta, apostolul Ioan ne spune că cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna, iar Domnul Însuși le spune ucenicilor Săi că roada lor va rămâne pentru totdeauna. Cel credincios, și doar el, are puterea să se angajeze în ceea ce va rămâne pentru eternitate. Să luăm seama cu atenție la acest lucru, iar viețile noastre să fie guvernate de el!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hotel Astoria

Bine, rob bun; pentru că ai fost credincios în foarte puțin, primește autoritate peste zece cetăți.

Luca 19.17

Într‑o noapte furtunoasă, un cuplu în vârstă intră în holul unui mic hotel și solicită o cameră. Locurile de cazare sunt ocupate complet, dar recepționerul le spune: „Nu pot să vă trimit afară pe o vreme ploioasă, în miez de noapte. Ați dori să dormiți în camera mea?”. La început ei ezită, însă, văzând că hotelierul insistă, până la urmă acceptă invitația. A doua zi dimineața, când domnul plătește pentru cameră, îi spune: „Dumneata ești acel gen de manager care ar trebui să fie șeful celui mai bun hotel din Statele Unite. Poate că într‑o zi voi construi unul pentru dumneata”. Hotelierul zâmbește, amuzat de gluma domnului în vârstă. Câțiva ani mai târziu, la recepția hotelului sosește o scrisoare de la acel domn prin care îi aduce aminte de amabilitatea arătată când îl găzduise în acea noapte furtunoasă și îl roagă să vină la New York într‑o scurtă vizită. Această invitație este însoțită și de un bilet de avion pentru călătorie. Ajuns la New York, gazda îl însoțește cu eleganță până la colțul bulevardului, unde o clădire nouă se impune prin splendoare și măreție înaintea privirilor sale. — „Este hotelul pe care l‑am construit recent pentru ca dumneata să‑l administrezi”, i‑a spus el amplificându‑i uimirea. — „Cred că glumiți”. — „Cu siguranță nu glumesc!”, a replicat bătrânul. „Dar, cine… cine sunteți dumneavoastră?”, a murmurat tânărul. — „Mă numesc William Waldorf Astor”. Acel hotel fusese numit inițial Waldorf‑Astoria, iar recepționerul, devenit primul său manager, este George C. Boldt.

Să nu subapreciem lucrarea pe care o facem acum pentru Domnul Isus, căci El vede totul! Slujirea cu credincioșie pe pământ va fi urmată de o răsplată deplină în ceruri.

Citirea Bibliei: Iov 30.1-31 · Fapte 14.19-28

BENEFICIILE PRIETENIEI ADEVĂRATE | Fundația S.E.E.R. România

„Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)

Astăzi, vom încerca să identificăm câteva beneficii ale unei prietenii adevărate.

În primul rând, un prieten adevărat este cineva care, atunci când simți că ai dat-o în bară și te-ai făcut de râs, continuă să creadă în tine și te asigură că nu ai provocat daune ireparabile. Biblia spune: „Cine ïsi face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

În al doilea rând, un prieten adevărat este cineva care este alături de tine când nu ai parte de momente bune. Fiul risipitor a descoperit pe propria piele că, atunci când rămâi fără bani, mulți dintre așa-zișii tăi prieteni dispar odată cu banii. În al treilea rând, un prieten adevărat este cineva care ïi stă în cale când ești în declin. Iacov scrie: „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5:19-20)

Vă dați seama ce serviciu vital, să salvezi de la moarte fizică și spirituală?! Iar înțeleptul Solomon a scris: „Mai bine o mustrare pe față decât o prietenie ascunsă. Rănile făcute de un prieten dovedesc credinicioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:5-6) În al patrulea rând, un prieten adevărat este cineva care vine atunci când toată lumea pleacă! Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17).

Dacă ai un astfel de prieten în viața ta, prețuieşte-l – este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Și nu fi doar un beneficiar, fii și un dătător. Fă tot posibilul să fii un asemenea prieten adevărat pentru altcineva!

18 August 2026

august 18, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce l‑a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice. Și toate zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. Și Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l‑a luat.

Geneza 5.22‑24

Enoh a făcut parte din cea de‑a șaptea generație de la Adam, iar Noe a făcut parte din a zecea. După mulți ani, Dumnezeu l‑a chemat pe Avraam să iasă din cetatea Ur, din Caldeea, patriarhul făcând parte din cea de‑a douăzecea generație de la Adam. În ce ne privește pe noi, cei care trăim cu atât de multe generații mai târziu, de asemenea suntem chemați să‑I fim plăcuți Domnului, până când El va veni.

Enoh, potrivit semnificației numelui său, a fost un om instruit sau dedicat. Dumnezeu l‑a instruit pe Enoh vreme de trei sute de ani după ce s‑a născut fiul său, Metusala. Acesta a devenit cel mai bătrân om de pe pământ și a murit chiar înainte să vină potopul. Noi știm că judecata lui Dumnezeu va veni, însă nădejdea noastră este în Domnul Isus care va veni, poate chiar astăzi. Să fim gata și să învățăm de la Enoh cum trebuie să umblăm cu Dumnezeu! „După ce l‑a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice.“ Ce înseamnă aceasta? Nașterea primului său fiu l‑a făcut pe Enoh să umble cu Dumnezeu, să se sprijine pe El, să fie cu El în tot timpul, în orice situație, și să‑I fie plăcut (Evrei 11.5). Toate acestea l‑au ajutat pe Enoh să‑l învețe pe fiul său cu privire la Dumnezeu și să fie un exemplu pentru el.

Enoh trebuie să fi învățat cum să‑L introducă pe Dumnezeu în toate detaliile vieții sale. Pentru noi astăzi, aceasta înseamnă să petrecem timp cu familia noastră și cu frații și cu surorile noastre. Dorința Domnului este ca noi să‑i instruim pe cei din generația următoare și să fim un exemplu pentru ei. Scopul lui Dumnezeu este ca ei, la rândul lor, să învețe să umble cu El și să facă acest lucru până când Domnul va veni.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orologiul din Sidmouth

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Dacă veți merge în Anglia, în orășelul Sidmouth, să ocoliți turnul bisericii, ca să vedeți ceasul. Exact dedesubtul cadranului veți descoperi acest mesaj solemn: Este timpul să‑L căutați pe Domnul!

Puțin contează ora sau minutul când veți privi orologiul; aceste cuvinte sunt scrise acolo ca să vă amintească de faptul că „acum“ este timpul să‑L căutați pe Domnul! Să nu gândiți: „Sunt tânăr; am tot timpul să mă ocup cu lucruri de felul acestora când voi fi mai bătrân“! Nu credeți aceasta! Nu numai că viața este nesigură pentru orice om – tânăr sau mai puțin tânăr – dar este o nebunie să gândiți că vă veți putea bucura de viață, dacă respingeți tocmai ceea ce îi dă vieții adevărata valoare. Ascultați ce spune Domnul Isus: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară“! La orice oră din zori sau din noapte puteți veni la El să vă mărturisiți păcatele. „Va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește“ (Luca 15.7). Aveți nevoie de iertarea Lui, ca să fiți salvați. Dați‑I Domnului inima întreagă, și vă va cuprinde o fericire care va da chiar pe deasupra!

„Ce oră indică ceasul turnului?“ — „Este ora să‑L cauți pe Domnul!“ Prinde ocazia care ți s‑a ivit de data aceasta! Pentru tine, ocazia poate că înseamnă oportunitatea de a participa la o reuniune creștină. Fiecare reuniune este o ocazie unică de a asculta ce are Dumnezeu să îți spună personal.

Citirea Bibliei: Iov 29.1-25 · Fapte 14.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 24.1‑14

Ucenicii nu au ezitat să‑I împărtăşească Domnului cât de mult se mândreau ei cu Templul a cărui semeţie părea să sfideze vremurile, … dar care în curând urma să fie distrus. Atunci Domnul, luându‑i deoparte, le expune pe parcursul a două capitole, 24 şi 25, cum se vor succeda evenimentele profetice. Înainte de a le răspunde una câte una la toate cele trei întrebări puse de ucenici (când se vor întâmpla aceste lucruri? – v. 15‑28; care va fi semnul venirii Sale? – v. 29‑31; care va fi semnul sfârşitului veacului acestuia? – v. 32‑51), Domnul începe prin a Se adresa conştiinţei lor (v. 4). Un adevăr trebuie să aibă întotdeauna un efect moral: de exemplu, de a înteţi teama de Dumnezeu sau de a înflăcăra dragostea pentru Domnul. Fără aceste rezultate, adevărul ar hrăni doar curiozitatea, iar cugetul (sau conştiinţa) s‑ar împietri.

Aici ucenicii sunt puşi în gardă exact cu privire la aceasta. Ei sunt tot „copilaşi“ în credinţă; Îl cunosc pe Tatăl, pe care Isus li L‑a descoperit (11.27), dar nu sunt încă înarmaţi împotriva celor pe care 1 Ioan 2.18 îi numeşte „mulţi antihrişti“, adică împotriva acelora care răspândesc diverse erezii, motiv pentru care ei au nevoie să fie avertizaţi. Satan caută să înşele prin contrafaceri (2 Tesaloniceni 2.9,10), dar noi, ca unii care suntem avertizaţi, să nu ne lăsăm tulburaţi (v. 6), ci să veghem, astfel ca dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să nu se răcească.

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI ÎNCREDERE! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” (Psalmul 144:12)

Dacă ești părinte, spune-le constant copiilor tăi că sunt iubiți, valoroși și capabili. În caz contrar, autoevaluarea lor se va baza pe cele mai slabe calități și percepții ale lor, și nu pe cele mai mari calități. Psihologii spun că până și unii dintre cei mai de succes oameni din lume suferă de „sindromul impostorului”. Când sunt intervievate, aceste persoane exprimă adesea o profundă îndoială de sine, spunând că nu se simt demne de poziția pe care o ocupă sau de părerea bună pe care o au alții despre ele. Unde și când a început acest lucru? Acasă! Adesea, această concepție despre sine se formează înainte de pubertate, când copilul nu are o idee clară despre identitatea sa, și se simte neatractiv, plictisitor și inutil… Părintele trebuie să fie atent la perioadă, și să-i spună cu tact și dragoste că e vorba despre o experiență de scurtă durată, ca și cum ar călători printr-un tunel din care va ieși cu siguranță. Dragi părinți, discutați despre descoperirea de sine care urmează să aibă loc odată cu sfârșitul copilăriei și despre cum s-o gestioneze în mod responsabil și moral.

Dacă nu faceți acest lucru, vă lăsați copilul să facă față singur întrebărilor… la care nu are întotdeauna răspunsurile potrivite. Da, trebuie să-i înveți și să-i mustri. Dar dacă ei simt constant că stai „pe capul lor” în loc să fii „de partea lor”, e posibil să nu aibă nici încrederea și nici inițiativa necesare pentru a fi încrezători în ei înșiși și pentru a dezvolta o concepție sănătoasă despre sine. Și dacă părinții tăi nu au făcut asta pentru tine, va trebui să fii foarte sensibil și să te asiguri că tu o faci pentru copiii tăi!

Psalmistul David ne oferă o pricină de laudă la adresa Domnului pentru copiii noștri: „Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” Așadar, mulțumește Domnului pentru copiii tăi și oferă-le toată încrederea de care au nevoie!

17 August 2026

august 17, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său!

Apocalipsa 1.5

Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație.

În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți.

În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26).

La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Esența evangheliei

Cine crede în Mine are viață eternă.

Ioan 6.47

Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt.

Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată.

Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“.

Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus!

Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate.

Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească.

Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 23.1‑22

Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21).

Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili.

O RELAȚIE GUVERNATĂ DE REGULI

„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

Dacă vrei să ajungi în cer, trebuie să te bazezi exclusiv pe relația ta cu Hristos, o relație care implică o conectare personală și o încredere totală în El. Această relație implică și reguli după care să trăiești, și porunci care să te facă mai evlavios.

Un meci de tenis nu se poate desfășura dacă terenul nu este marcat corespunzător, astfel încât să fie clar pentru arbitru dacă mingea este în teren sau în afara terenului. Jucătorul de fotbal sau de rugby la fel este dezorientat fără o linie de tușă. Nici măcar netball (sport asemănător cu baschetul, practicat cu preponderență de femei) nu se poate juca fără linii de demarcație.

Nu poți fi cu adevărat liber fără reguli. De exemplu, peștele nu poate să rătăcească prin junglă, așa cum leul nu poate să locuiască în ocean. Niciunul dintre ei nu a fost creat pentru asta. Libertatea înseamnă să beneficiezi de avantajele pentru care ai fost creat. Libertatea nu înseamnă lipsa limitelor. Libertatea „în Hristos” înseamnă că, în limitele corecte, poți experimenta „viața din belșug” (vezi Ioan 10:10).

Apostolul Iacov a spus în versetul 25 din capitolul 1 că acela care „îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” În 1215, Magna Carta a fost semnată de regele Ioan. Ea proteja drepturile individuale și libertățile civile, afirmând în același timp că nimeni, nici măcar regele, nu este mai presus de lege.

Astăzi, ea reprezintă un simbol al dreptății și al libertății în cadrul legii, amintindu-ți că, atunci când te afli în Marea Britanie, poți avea libertate – atâta timp cât ești de acord să respecți regulile. Așadar, fii liber să-ți trăiești viața după regulile Scripturii – este mesajul pentru tine astăzi!

16 August 2026

august 16, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său!

Apocalipsa 1.5

Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație.

În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți.

În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26).

La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Esența evangheliei

Cine crede în Mine are viață eternă.

Ioan 6.47

Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt.

Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată.

Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“.

Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus!

Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate.

Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească.

Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 23.1‑22

Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21).

Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili.

DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui…” (2 Cronici 16:9)

Dumnezeu nu ezită și nu este indiferent când vine vorba să-Și arate puterea. Dimpotrivă, El caută „peste tot pământul” oameni care Îi sunt loiali, pentru a-Și demonstra puterea în și prin viețile lor! Iată trei lucruri pe care trebuie să le știi despre Dumnezeu:

1) El lucrează în moduri supranaturale în lumea noastră, și are multe lucruri pe care vrea să le împlinească;

2) El caută parteneri loiali – oameni care se îngrijesc în mod activ de ceea ce Îl preocupă pe El;

3) El îi îndeamnă constant pe oameni să răspundă… dar majoritatea oamenilor nu înțeleg, sau spun nu… Întrebare: Oare cum ar arăta viața ta dacă ai începe să-I spui DA lui Dumnezeu?

Un pastor a scris: „O viață marcată de minuni nu este doar posibilă, nici doar de dorit, ci se află în centrul voinței lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Când ne mulțumim cu mai puțin, viețile noastre pierd bucuria, împlinirea și scopul. Nevoile personale ale oamenilor pe care îi întâlnim sunt trecute cu vederea. Nevoile extreme din comunitățile noastre și din întreaga lume rămân neîmplinite. Când o întreagă generație se mulțumește cu mai puțin, caracterul și motivele lui Dumnezeu sunt puse la îndoială, iar prezența Lui strălucitoare pare să se estompeze în lume!” Dar nu trebuie să fie așa, pentru că tu poți face ceva în această privință!

Te-ai născut pentru a fi ambasadorul lui Dumnezeu, făcându-L vizibil în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 5:20); Dumnezeu dorește să Se arate puternic în tine, pentru tine și prin tine, deoarece fiecare persoană pe care o întâlnești are o nevoie pe care numai Dumnezeu i-o poate împlini… iar tu trebuie să fii cel care să conduci persoana și să aduci nevoia – înaintea lui Dumnezeu, în prezența Lui! Este misiunea ta de fiecare zi!

15 August 2026

august 15, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ea a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules; și a fost cam o efă de orz.

Rut 2.17

Rut, de asemenea, a fost perseverentă. Ea n‑a fost sârguincioasă într‑o zi și leneșă în următoarea, ci s‑a ținut de slujnicele lui Boaz și a cules spice până la sfârșitul seceratului orzului și al grâului. Zi după zi, ea a tot cules, până când secerișul s‑a încheiat. Iudeii din Bereea s‑au remarcat nu doar prin faptul că cercetau Scriptura, ci și prin faptul că făceau acest lucru în fiecare zi (Fapte 17.11). Este ușor să fii sârguincios pentru o zi, însă, ca să fii sârguincios zi după zi, ai nevoie de perseverență. „În fiecare zi“ este o expresie dificilă și cercetătoare. Domnul spune că ucenicii Săi trebuie „să‑și ia cruce în fiecare zi“. A face un efort mare timp de o clipă, un sacrificiu eroic doar un moment, acest lucru este relativ ușor, însă a continua să‑L urmezi zilnic pe Hristos este adevăratul test. Nu cel care începe bine cursa câștigă, ci acela care perseverează.

În cele din urmă citim că Rut „a bătut ceea ce strânsese“. Nu a fost suficient să adune spicele de orz și de grâu, ci a trebuit să le și bată. Adevărul pe care îl strângem, fie prin studiul personal, fie prin slujirea sau prin scrierile altora, trebuie să devină subiectul rugăciunilor și al meditației noastre, pentru că doar așa el poate produce creștere spirituală. Simpla însușire a adevărului nu va face decât să ne îngâmfe. Adevărul trebuie savurat în comuniunea cu Domnul, pentru ca astfel să fim conduși la o mai profundă cunoaștere a Lui.

Prin urmare, pentru creștere spirituală este nevoie de o stare a sufletului marcată de supunere, de smerenie, de sârguință, de perseverență și de meditație.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Scufundarea navei militare

Pentru că Mă iubește, îl voi salva, […] căci a cunoscut Numele Meu.

Psalmul 91.14

Urmează să se dea prima bătălie navală pentru eliberarea insulelor Solomon din oceanul Pacific. Un distrugător american părăsește țărmurile vestice ale Statelor Unite ale Americii. La plecare, fiecare marinar primește câte un Nou Testament cu Psalmi. Unul dintre ei, care niciodată nu deschisese Biblia, și‑l pune în buzunarul de la haină și uită de el. După un drum destul de lung, distrugătorul intră în zona de luptă și este scufundat. Cinci militari reușesc să se salveze într‑o barcă de cauciuc și sunt duși de valuri departe, în larg. Sunt îngroziți, pentru că își dau seama că nu mai au șanse de scăpare. Cât de mic și de nesigur este micul lor refugiu! Moartea izbește în pereții firavi ai ambarcațiunii…

Marinarul își aduce aminte de mica lui Carte și o scoate din buzunar. Trei camarazi îl iau în râs. Unul dintre ei însă îi spune: „Citește! Citește cu voce tare, ca să auzim toți!“. Ce mângâieri descoperă ei doi în Psalmul 91! Înainte ca soarele să fi apus, cei trei batjocoritori sunt măturați de valurile oceanului și scufundați în ape. Cât despre cei doi, care prin providența lui Dumnezeu sunt încă feriți, cred în Mântuitorul și‑L primesc în inimă. Deodată, în întunericul care se lasă peste ape, văd lumina unui vas care se apropie. Deși bărcuța lor este jucăria valurilor, raza de lumină rămâne asupra lor. În sfârșit, vaporul îi ajunge și ei sunt salvați. Spre marea lor bucurie, este chiar un distrugător american! La raport, primul lucru pe care îl spun este că Dumnezeu le mântuise sufletele. Peste sărmana noastră lume se adună nori negri de furtună. În curând, valuri puternice ale mâniei lui Dumnezeu vor spulbera fragila noastră ambarcațiune. Numai în Domnul Isus, în brațele Lui este siguranță!

Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 22.23‑46

Este rândul altor împotrivitori, a saducheilor, să vină la Domnul cu o întrebare inutilă. Aceştia se gândesc să demonstreze prin relatarea lor absurditatea învierii. Înainte de a le da dovezi prin Scripturi cu privire la înviere, Isus Se adresează conştiinţei acestor oameni şi le arată că ei vorbesc fără să cunoască Cuvântul, pe baza nesigură (şi întotdeauna falsă) a propriilor lor gânduri. Aceasta este ceea ce fac astăzi multe persoane, în special cele aparţinând sectelor rătăcirii şi ale pierzării.

Învinşi pe terenul Scripturii, vrăjmaşii adevărului trec din nou la atac (v. 34‑40). Ei primesc, drept răspuns, un rezumat perfect al întregii legi, … care‑i condamnă fără drept de apel. La rândul Său, Isus le pune interlocutorilor Săi o întrebare care le închide gura. Respins, Cel care este în acelaşi timp şi Fiul şi Domnul lui David urmează să ocupe o poziţie glorioasă. Iar aceia care, în ciuda tuturor, voiau să rămână vrăjmaşi ai Săi îşi vor găsi şi ei locul care le este rezervat: … ca aşternut al picioarelor Lui (v. 44). Este întotdeauna impresionant să vedem persoane atât de hotărâte să‑şi urmeze propria cale, încât refuză să se încline şi în faţa celor mai clare învăţături biblice (2 Timotei 3.8).

DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi…” (Ioan 20:21)

Mântuitorul a spus (despre El Însuși): „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face…” (Ioan 5:19-20)

Solicitările la care era supus Domnul Isus erau interminabile: cei bolnavi voiau să-i ajute… Fariseii voiau să-L implice în dispute teologice… Ucenicii Lui voiau ca El să meargă în anumite locuri, și nu în altele… Dar fiecare pas pe care l-a făcut Isus, fiecare faptă pe care a săvârșit-o și fiecare întrebare la care a răspuns a fost în conformitate cu îndrumările Tatălui Său ceresc. De aceea El nu a fost copleșit de epuizare! De aceea a putut spune, în ziua dinaintea răstignirii Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4)

Acum înțelegi de ce Domnul Isus petrecea adesea toată noaptea în rugăciune, și Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga, în timp ce ucenicii Lui încă dormeau?! El avea un singur scop: să facă ceea ce Dumnezeu voia ca El să facă în acea zi!

Este oare așa ceva ușor de făcut? Nu. Oamenii te vor presa, iar nevoile nesatisfăcute te vor face să te simți vinovat – dacă nu ai claritate deplină în privința a ceea ce Dumnezeu vrea să faci. Și pentru a ști asta, este nevoie de dependență, sensibilitate și ascultare față de Dumnezeu.

Dar a trăi în acest fel aduce un nivel de bucurie și împlinire care nu poate fi găsit în nimic altceva. Și aceasta este viața pe care ai fost chemat s-o trăiești, pentru că Isus a spus (Ioan 20:21): „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” El vrea să lucreze în și prin tine! Tu, vrei?!

14 August 2026

august 14, 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor.

Rut 2.7

De ce suntem niște culegători atât de sărmani? Pentru că această recoltare presupune câteva condiții pe care nu suntem întotdeauna gata să le împlinim. Aceste condiții devin clare pentru noi, în măsura în care privim la calitățile care au făcut‑o pe Rut să fie o culegătoare atât de eficientă.

Rut a fost caracterizată de un duh de umilință și de supunere. Ea i‑a zis lui Naomi: „Te rog, lasă‑mă să merg în ogor“, iar slujitorilor le‑a zis: „Vă rog, să culeg spice“. Ea nu a acționat în independență față de cei care erau mai în vârstă și mai experimentați decât ea. Nu a disprețuit călăuzirea și sfatul, nici n‑a avut o voință nezdrobită, care s‑o determine să facă ceea ce era drept în ochii ei. Petru ne vorbește astfel: „Fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți‑vă cu smerenie unii față de alții“ (1 Petru 5.5). Supunerea și smerenia sunt întotdeauna puse laolaltă de către Duhul lui Dumnezeu. Omului mândru nu‑i place să se supună nimănui. O voință nezdrobită este cea mai mare piedică în calea creșterii în har.

De asemenea, Rut a fost caracterizată de sârguință. Ea „a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă“ (2.7); iar în versetul 17 o vedem cum „a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules“. De multe ori ne lipsește sârguința în lucrurile lui Dumnezeu. Suntem suficient de sârguincioși în lucrurile acestei lumi, însă în lucrurile Domnului dăm dovadă de lenevie. Studiem noi Cuvântul cu hărnicie? Suntem noi sârguincioși în rugăciune? Găsim scuza că viața este dificilă și ne rămâne foarte puțin timp liber, însă întrebarea este cum ne petrecem puținul timp liber. Dacă dorim să ne bucurăm de moștenirea noastră, trebuie să fim sârguincioși. Nu este de mirare că nu progresăm spiritual dacă găsim suficient timp să citim știrile și cărțile lipsite de valoare ale acestei lumi, însă nu găsim deloc timp să culegem de pe ogorul bogat al Cuvântului lui Dumnezeu.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Yonggi Cho

Pentru ce vă gândiți că nu aveți pâini?

Marcu 8.17

„Raționamentul uman este cel mai rău flagel“ – susținea Calvin. Rațiunea însă nu este nicidecum anihilată prin convertire; ea trebuie să funcționeze mânată de Duhul Sfânt care a insuflat Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm că fariseii raționau după Scriptură, dar numai după slova Scripturii: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1.46). A judeca lucrurile prin credință, aceasta Îi place lui Dumnezeu. Caleb și Iosua au făcut acest lucru în momentul primei lor vizite de informare întreprinse în Canaan. Au judecat potrivit promisiunilor lui Dumnezeu, și nu după ce vedeau, uriași, ziduri întărite și orașe imposibil de cucerit. Sutașul de asemenea gândea prin credință atunci când I se adresează Domnului Isus în felul acesta: „Spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.7). Fără credință, ne înșelăm pe noi înșine prin raționamente false. Multe adunări – din cauza comitetelor lor – sunt conduse prin înțelepciunea omenească din care credința este total exclusă. Ele judecă prin vedere.

Domnul îi vorbise personal lui Yonggi Cho, cerându‑i să construiască o biserică cuprinzând 10.000 de locuri. Ca urmare, s‑a dus să vorbească cu bătrânii. Aceștia au comentat toți. Trezorierul: Frate Yonggi, știți cât va costa o asemenea construcție? Și știți câți bani avem în casă? Un bătrân: Oamenii bisericii noastre sunt săraci și nu vor putea niciodată să facă față acestor cheltuieli. Un alt bătrân: Pastore, este într‑adevăr necesar să construim un local așa de mare?

Yonggi a plecat trist și, în camera lui, adresându‑se lui Dumnezeu, I‑a spus printre suspine: „Tu vezi, Doamne, ei nu vor…“. Dar Domnul i‑a răspuns: „Le‑am cerut Eu lor să construiască această biserică?“.

Citirea Bibliei: Iov 23.1-24.12 · Fapte 13.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 21.33‑46

O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i‑au recunoscut, dar i‑au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să‑L înlăture – şi încă în ce fel – pe Însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15).

Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să‑şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El Însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă“, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale“, Adunarea, şi „o stâncă de cădere“ pentru cei neascultători (1 Petru 2.4‑8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire“ pentru cei necredincioşi.

DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot…” (1 Împărați 22:20)

Iată o povestire uimitoare despre cum lucrează Dumnezeu: „Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi’, a răspuns el, ‘şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’” (1 Împărați 22:19-22)

Îți dai seama câte lucruri se întâmplă în cer? Ai putea numi, ce-am citit, o întâlnire de afaceri? Dumnezeu dorea să scape Israelul de împăratul său rău, dar S-a arătat deschis la sugestii… Când duhul (sau îngerul) propune să-l inducă în eroare pe împărat prin consilierii săi, Dumnezeu nu numai că aprobă, dar și promite succesul!

Pe pământ, profetul Mica îl avertizează pe Ahab că sfătuitorii săi au fost induși în eroare. Cu toate astea, împăratul alege să-i asculte!… Așa că mărșăluiește cu îndrăzneală spre nord împotriva Siriei, dar moare în luptă.

Această istorisire ne arată o corelație clară între evenimentele din cer și evenimentele simultane de pe pământ. Sigur, Dumnezeu poate acționa suveran fără ajutorul nostru! Dar El alege, de asemenea, să lucreze prin oameni ca noi. El are o listă cu lucruri de făcut numită „voia Lui”. Și El caută oameni care sunt capabili, pregătiți și dispuși s-o împlinească!

Care ar trebui să fie răspunsul tău? Cred că cea mai bună sugestie este să te rogi: „Doamne, orice vrei să faci astăzi, folosește-mă ca să pot duce la îndeplinire planul Tău!”

Amin?

Etichetă: articole

Calendar

Ultimele postări

Urmărește-ne