Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

30 apr. 2026

30 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; și să ridicați oasele mele de aici“.

Geneza 50.25

Oasele lui Iosif (1) – Cerința credinței

În patru locuri în Scriptură se vorbește despre oasele lui Iosif: Geneza 50.25, Exod 13.19, Iosua 24.32 și Evrei 11.22. Acest lucru este de natură să ne atragă atenția. Fără îndoială, Iosif este un personaj proeminent între patriarhii lui Israel și, de aceea, faptul că oasele lui sunt menționate de atâtea ori ne oferă, cu siguranță, învățături prețioase.

Iosif este o imagine a Domnului nostru Isus. Viața lui a fost una de lepădare, de suferință, dar și de glorie în cele din urmă. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu Iosif trebuie să aibă o importanță și o semnificație aparte pentru noi, care Îi aparținem lui Hristos. Vom vedea că până și oasele lui au o însemnătate.

Înainte de a muri, Iosif le‑a dat instrucțiuni fraților săi cu privire la oasele sale. Cerința lui a fost clară: în viitor, când avea să vină eliberarea evreilor din Egipt, aceștia trebuia să ia oasele sale cu ei și să le îngroape în țara Canaan. Aceasta a fost o cerință remarcabilă a credinței. Ea demonstrează că Iosif credea în promisiunea făcută de Domnul străbunicului său, Avraam, cu mulți ani înainte de nașterea sa (Geneza 15.13,14). Avea să vină timpul când Israel se va întoarce în țara pe care Dumnezeu le‑o promisese. Iosif n‑avea nicio îndoială cu privire la acest lucru.

Întotdeauna suntem răsplătiți atunci când ne încredem în cuvintele lui Dumnezeu, în ciuda lipsei oricărui semn al împlinirii lor imediate. Credința în ceea ce El a promis, chiar dacă împlinirea întârzie, este calea binecuvântării. Să avem și noi o credință ca a lui Iosif!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!

Psalmul 37.5

Mai cresc degetele la loc?

În timp ce tatăl își schimba roțile de la mașină, băiatul lui de câțiva anișori a zgâriat puțin aripa mașinii cu o pietricică. Mânios, bărbatul a luat mânuța copilului și a lovit‑o de mai multe ori cu cheia de fier cu care lucra, provocându‑i fracturi multiple. După operație, în urma căreia copilul și‑a pierdut toate degetele de la acea mână, copilul a întrebat în lacrimi: „Tati, mai îmi cresc degetele la loc?“. Devastat de propriile fapte, tatăl s‑a dus la mașină să o lovească de mai multe ori. A rămas împietrit de durere când a văzut pe ea câteva zgârieturi mici, abia perceptibile… — „Nu, copile, degetele nu mai cresc, pentru că mânia tatălui tău a fost fără limită!“ Instigatorul este Satan, vrăjmașul cel bătrân. Tot timpul vom găsi „zgârieturi“ în dosul cărora ne vom scuza firea vulcanică. Dar nu e mai bine să ne gândim dinainte la ceea ce avem de gând să facem, pentru a nu regreta mai târziu? „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, iar cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți“ (Proverbe 16.32). Cât de important este pentru părinți să fie cu luare‑aminte asupra lor înșiși! Exemplul pe care îl dau este hotărâtor, căci copiii imită ce văd la părinți.

De partea ei, nici dragostea nu are limite! Rugăciunile insistente pentru copiii noștri precedă marile lor victorii spirituale. Secretul succesului în disciplinarea spre binecuvântare a celor pe care Domnul ni i‑a încredințat depinde de părtășia noastră cu Dumnezeu și de ascultarea noastră de Cuvântul Său:

„Ia seama la tine însuți și la învățătură! […] Făcând acestea, te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă!“ (1 Timotei 4.16).

Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 5:1-17

O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9‑16).

Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le‑a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi‑am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă“. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).

Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai‑uri“. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

NU TE ARUNCA ÎNTR-O RELAȚIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei:

1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna!

2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri:

a) interesul tău în această relație de prietenie;

b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă.

Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate!

Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2026

21 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Luca 2.40

„Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

„Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

Fapte 11.23

Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:1-16

„Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2026

20 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

V‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat.

Coloseni 3.9,10

Creștinul s‑a dezbrăcat de vechiul om! Și, pentru că acest lucru este un fapt împlinit, el trebuie să umble lepădând tot ce are legătură cu omul cel vechi. De asemenea, el s‑a îmbrăcat cu noul om, ca rezultat al învierii sale cu Hristos! În Epistola către Romani nu întâlnim expresia „noul om“, pentru că acolo este ilustrată moartea noastră cu Hristos. Aici însă, în Coloseni, îl găsim pe creștinul înviat cu Hristos; viața lui este Hristos; el s‑a îmbrăcat deja cu noul om; este un fapt împlinit acesta; omul cel nou este o caracteristică a lui.

Omul nou „se înnoiește în cunoștință“. Înainte nu exista în noi cunoștința lui Dumnezeu și a lucrurilor divine; acum avem o înțelegere complet nouă cu privire la natura lui Dumnezeu sub aspect moral. Înainte nu aveam lumina lui Dumnezeu; acum natura Lui reprezintă, în noi, măsura binelui și a răului. Ce minunată este înnoirea în cunoștința naturii lui Dumnezeu și, de asemenea, participarea noastră morală la această înnoire! Cei drepți din Vechiul Testament nu se puteau bucura de această nouă stare și de această cunoștință complet nouă, pentru că, deși erau născuți din nou și aveau aptitudinile noului om, ei aveau conștiența trăsăturilor vechiului om.

Noul om este creat; este lucrarea lui Dumnezeu în suflet. Nu este o stare la care omul poate ajunge prin sine însuși, prin progrese treptate. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, după chipul Său moral care cuprinde sfințenia, dreptatea și adevărul. Hristos este modelul desăvârșit al omului nou, este simbolul devenit realitate, este însăși natura noului om.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna […]

Isaia 1.18

Locuri contaminate

În fabricile dezafectate sau în vechile depozite de deșeuri pot exista situri contaminate care poluează solul. Indiferent dacă se află la suprafață sau în adâncime, dacă sunt astupate sau neastupate, dacă deja au provocat daune sau încă nu, aceste situri contaminate prezintă riscuri considerabile pentru apele subterane și pentru sănătate. Și, din acest motiv, majoritatea țărilor iau în serios această problemă și efectuează lucrări de remediere completă a lor.

Situri contaminate – avem și noi așa ceva în viață? Poate poveri provenite din păcate de care nu ne‑am eliberat încă; sau provenite din păcate de care nimeni nu știe, pentru că nu sunt la suprafață; sau provenite din păcate care nu au cauzat încă alte consecințe în viață; sau provenite din păcate care nu par cele mai apăsătoare în acest moment… Indiferent cum ar fi, trebuie să luăm în serios aceste „poveri vechi“ înainte de a fi prea târziu! Oricare ar fi situația, păcatul are consecințe severe. Ele ne‑au despărțit de Dumnezeu și în curând vor atrage după sine pedeapsa veșnică.

Dar Dumnezeu ne reface viața. Dacă ne deschidem inima în fața dragostei Sale și ne recunoaștem toată vina înaintea Lui, vom scăpa de aceste consecințe dezastruoase. Dumnezeu ne curăță apoi inima și viața de păcat, deoarece Isus Hristos a suferit pedeapsa prin moartea Sa.

Acesta este începutul unei vieți noi, pline de bucurie, în comuniune cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 13:7-25

„Lumina celor drepţi se bucur㓠(„arde voioas㓠– v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s‑o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s‑o redea cel credincios.

„Dar lampa celor răi se va stinge“ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s‑a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

„Din mândrie vine numai ceart㓠(v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m‑ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).

„Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţ㓠(v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

EȘTI EXTENUAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați.

Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează?

Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect.

De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile.

Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2026

18 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Încercarea credinței voastre […] să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.7

Sosește un moment când trebuie să părăsim totul. Dacă Domnul vine în seara aceasta, trebuie să lăsăm totul; casele noastre rămân aici, obiectele pe care le avem în case rămân aici, de asemenea afacerile și munca noastră; tot ce are importanță pentru noi rămâne aici. Chiar și relațiile dintre părinți și copii și dintre soț și soție vor deveni altele. Însă credem noi că, atunci când vom fi la Domnul, ne vom întrista pentru lucrurile acestea? Credem oare că inimile noastre nu vor putea fi fericite în cer la Domnul, pentru că am lăsat jos totul? Știm toți foarte bine, și niciunul dintre noi nu se îndoiește de aceasta, că inimile noastre vor fi fericite lângă El, că acolo nu vom simți nicio lipsă, că trebuie să lăsăm totul în urmă deoarece la El este așa de minunat, că inimile noastre vor fi pe deplin umplute și că în prezența Sa vom avea numai bucurie și desfătare.

Când, la sfârșitul călătoriei prin pustie, vom ajunge în țară, atunci vom înțelege tot ceea ce aici n‑am putut pricepe. Rezultatul va fi mulțumire și admirație pentru Domnul! Acum nu înțelegem totul, însă Dumnezeu ne spune care va fi rezultatul din finalul experienței noastre. Nu este aceasta o încurajare pentru inimi? Îl vom slăvi și Îi vom mulțumi cu adevărat pentru tot ceea ce acum ne pare așa de greu! Nu este aceasta o înviorare pentru inima noastră?

Având siguranța că Domnul ne va duce la destinație, să nu uităm nicio clipă că toate greutățile pe care le întâmpinăm în călătoria prin pustie sunt, în mâna Domnului, numai mijloace pentru educarea noastră. Cu ce scop? Să ne întărească credința, pentru ca, în felul acesta, să ne deprindem să așteptăm totul numai de la El și să ne încredem pe deplin în El! Iar dacă facem aceasta, atunci vom vedea că El ne va ajuta ca prin toate împrejurările să avem o inimă fericită, așa cum va fi ea, în mod deplin, atunci când, aflându‑ne la sfârșitul călătoriei și privind înapoi la toată călătoria, vom vedea scopul tuturor încercărilor noastre.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți profeții mărturisesc despre El că oricine crede în El primește prin Numele Său iertarea păcatelor.

Fapte 10.43

Mărturii de ultim moment

Un periodic săptămânal a publicat o serie de mărturii ale condamnaților la moarte. Mulți dintre ei și‑au exprimat revolta, nu însă și cel care a consemnat următoarele: „În primul rând, aș dori să‑mi exprim regretul sincer față de familia victimei. Am cauzat multă durere, multă supărare și suferință. Acest lucru mă umple de o tristețe profundă. Știu că nimic nu îl poate aduce înapoi pe cel plecat. Dar vreau să știți că eu nu mai sunt persoana care am fost: aceea este moartă. De asemenea, vreau să spun familiei mele că v‑am provocat multă suferință și că vă rog să mă iertați! Sunt un bărbat matur, care plânge ca un copil; dar nu plâng pentru mine, ci mai degrabă pentru cei care nu mai sunt și pentru cei care mor fără să‑L cunoască pe Dumnezeu, care nu au fost eliberați de păcatele lor. Am petrecut treisprezece ani în închisoare. Dar, în interiorul meu, nu am fost un prizonier în toți acești ani, ci am fost un om liber, pentru că Hristos m‑a schimbat. Chiar dacă trebuie acum să mor plătindu‑mi pedeapsa, Domnul meu a achitat pentru vina mea mai mult decât aș putea eu plăti vreodată!“.

Povara păcatelor mele era prea mare pentru a fi purtată, conștiința mea era tulburată și mă făcea să deznădăjduiesc. Nu exista nicio altă soluție pentru mine – decât Isus, Mântuitorul, care mi‑a eliberat sufletul. El a plătit marea datorie pe care eu nu am putut‑o plăti niciodată. El a făcut imposibilul – a luat povara mea asupra Lui! El a murit pe acea cruce, unde a purtat toate păcatele mele, L‑a revelat pe Dumnezeu Tatăl și m‑a adus la El.

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 12:1-16

Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus“ de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală“, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L‑a determinat pe Domnul să‑l numeasc㠄Satan“.

Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care‑şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DĂRUIEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)!

Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar!

Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 apr. 2026

17 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș.

Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

Matei 13.30; 1 Corinteni 5.13

Atunci când confundăm sau punem pe aceeași treaptă „Împărăția cerurilor“ cu „Adunarea lui Dumnezeu“, consecințele sunt dezastruoase. În timp ce în Împărăția cerurilor este valabil principiul „lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, Adunării i se poruncește: „Dați‑l afară dintre voi pe cel rău“ (1 Corinteni 5.13). Dacă între Împărăția cerurilor și Adunare nu ar exista această distincție, ar însemna să avem comuniune la Masa Domnului cu oamenii imorali și cu învățătorii falși doar pentru că au mărturisit că sunt creștini. Altfel spus, ar însemna să mergem împreună cu bețivi, cu sectanți, cu adulteri și cu „antihriști“; dar desigur că nu aceasta este învățătura Sfintei Scripturi.

Când este vorba despre Adunare și despre comuniunea practică, adunarea locală are autoritatea de a lega și de a dezlega, adică de a exercita disciplină, așa cum ne arată Domnul Isus în Matei 18.18. Dacă cineva cade într‑un păcat, Adunarea nu mai poate avea comuniune cu un astfel de om. Chiar și în cazul umblării în neorânduială, instrucțiunile sunt la fel de clare: „Vă poruncim dar, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtați de orice frate care umblă în neorânduială“ (2 Tesaloniceni 3.6). Credincioșii trebuie să se depărteze și de cei care fac dezbinări și dau prilej de poticnire (Romani 16.17). Cei care nu aduc învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în casă, nici măcar să fie salutați (2 Ioan 10).

Chiar dacă Adunarea lui Dumnezeu, la fel ca Împărăția cerurilor, a ajuns în declin în ce privește forma exterioară, principiul și porunca lui Dumnezeu rămân valabile: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19). Acest îndemn nu are însă nicidecum de‑a face cu îndepărtarea unor astfel de oameni din Împărăția cerurilor.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.

Evrei 13.8

Ieri, azi și mâine

Ce rost are să vorbim de „roz“, întreabă unii, când totul este „gri“? Versetul de astăzi ne oferă cheia: Isus Hristos nu Se schimbă! Aceasta aduce fericire și bucurie tuturor celor care își încredințează viața Mântuitorului și Răscumpărătorului. Nu tânjim toți după stabilitate și după încredere într‑un mediu care devine din ce în ce mai instabil și mai haotic? Unde putem găsi o bază sigură și o ancoră solidă pentru viețile noastre? Numai Isus Hristos ne poate oferi cele după care tânjim în adâncul nostru. El nu Se schimbă! El are grijă de trecutul nostru, de ziua noastră de ɪᴇʀɪ: ne îndepărtează toate vinovățiile, eșecurile, rușinea, conștiința împovărată, dacă I le mărturisim Lui cu sinceritate. Are grijă de ziua noastră de ᴀᴢɪ, căci mâna Sa ne oferă tot ceea ce avem nevoie la fiecare pas prin viață: dragoste, pe care să o oferim altora; putere, pentru toate îndatoririle noastre, mici sau mari; înțelepciune, pentru a lua decizii corecte; discernământ, pentru a percepe darurile Sale și a‑I mulțumi pentru ele; răbdare, pentru a purta toate poverile pe care El le îngăduie în viață; speranță, pentru a nu ne descuraja. Tot El Se îngrijește și de ziua noastră de ᴍᴀ̂ɪɴᴇ. Cei care știu că sunt în siguranță în Isus Hristos nu trăiesc nepăsători față de viitor și nici nu se retrag cu teamă în carapacea lor, pentru a evita provocările vieții. Ei știu că Isus Hristos rămâne același pentru eternitate! Să ne încredințăm viața Domnului Isus și să contăm doar pe El – pentru ieri, azi și mâine! Cu această perspectivă, să privim liniștiți spre viitor chiar și atunci când lucrurile nu par „roz“. Unii spun: Ești pictorul vieții tale, viața ta este atât de „gri“ cât îți permiți să fie! Și, dacă se referă la felul cum privim, ei au dreptate.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 11:18-31

Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune“.

Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să‑l căutăm şi să‑l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a‑l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea“ (Matei 13.44‑46). Da, „cel înţelept câştigă suflete“ (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41‑43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptăîn a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă săgăsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

COMPASIUNEA ÎNCEPE PRIN EMPATIE | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții.

Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului.

Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire.

Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…”

Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37).

Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 apr. 2026

10 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[Iosia] a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‑a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

2 Cronici 34.2

Împăratul Iosia (2)

Iosia, Iosafat și Ezechia sunt trei împărați aflați într‑o plăcută asociere, căci despre fiecare citim că a făcut „ce era drept în ochii Domnului“. Acest gând, de a face ce este drept, este cel cu care se deschide Cartea Psalmilor: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Secretul unei vieți fericite este să faci ceea ce este drept în ochii Domnului.

Ascultarea este cheia unei vieți împlinite înaintea Domnului. Tot ceea ce este mai puțin decât ascultarea completă lasă un gol în inimă și de aceea nu putem găsi bucurie și satisfacție deplină. Psalmistul ne reamintește: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

O astfel de credință și o astfel de ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu vedem în viața lui Timotei. El avea pe inimă să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoștea încă din pruncie (2 Timotei 3.15). Ce frumos este îndemnul dat lui de către Pavel: „Nimeni să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție“ (1 Timotei 4.12)!

Asemănările dintre Iosia și Timotei sunt multe; pe ambii, Dumnezeu i‑a răsplătit, fiindcă au răspuns afirmativ la Cuvântul Său. Cum stau lucrurile cu noi astăzi? Care este răspunsul meu la Cuvântul lui Dumnezeu? Să ne amintim fără încetare că „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El“ (2 Cronici 16.9).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și centurionul care stătea în fața Lui, când a văzut că Și‑a dat duhul strigând astfel, a spus: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“.

Marcu 15.39

Centurionul de la piciorul crucii

„Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“, sunt cuvintele centurionului desemnat cu supravegherea serviciului josnic al soldaților. Și, probabil pentru prima dată în viața lui dură de ostaș, simte cum încolțește în el o frică nemaiîntâlnită. Da, această crucificare este diferită de una obișnuită – complet diferită. Romanul simte clar aceasta. Totul decurge ciudat – chiar până la sfârșit. În ultimul moment, Condamnatul mai strigă de două ori. Mercenarul roman știe, din experiență, că un om crucificat nu mai are putere să strige. Dar „Omul acesta“ strigă puternic în întuneric. Și strigătul îi răsună în urechi. Oare ce strigase El? – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“ Puțin mai târziu, El scoate un strigăt tare, pentru ultima dată. Pentru centurion este clar: acesta nu era un strigăt de moarte, așa cum auzise adesea. Acest Crucificat nu este un criminal. Din contră, El este un Binefăcător. Atunci de ce atrage El atâtea injurii? Inscripția Îl definește ca „Împăratul iudeilor“. Ce spusese El la scurt timp după ce fusese crucificat de ostași? „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac.“ Centurionul, probabil obligat să stea acolo până când se vor fi stins și ceilalți doi condamnați, mai aruncă îngândurat un ochi la crucea din mijloc… Nu ni se spune despre el dacă mai târziu avea să‑L accepte ca Mântuitor al său pe Domnul înviat, dar citim despre atâția alții care au îngenuncheat la cruce și au spus suspinând: „Doamne, a trebuit să simți mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre multe ca nisipul mării! Ne‑ai luat locul din iubire! Te‑ai dat pentru păcatul nostru!“

(Jaques Erné, 1825‑1883).

Citirea Bibliei: Geneza 4.17-26 · 1 Petru 2.9-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 7:1-27

Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care‑şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo‑colo, pândindu‑şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea“. Laţul „păsărarului“ – adică al lui Satan – este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…“ şi nu ştie.

Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu‑se după Cuvântul Tău“ (Psalmul 119.9). Gândiţi‑vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să‑i ajute pe cei ispitiţi“ (Evrei 2.18).

CREZI TU LUCRUL ACESTA? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine… nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)

Pastorul și autorul Chuck Swindoll povestește despre un cuplu a cărui căsnicie a fost o luptă continuă vreme de vreo cincizeci de ani… Apoi, soțul a murit, iar soției i-a revenit sarcina de a alege o piatră funerară. Ea a contactat un pietrar și i-a spus: „Nu vreau ceva sofisticat și nu vreau să cheltuiesc mulți bani. Doar să gravezi cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU” într-un loc potrivit pe piatră.” Ea s-a dus apoi să viziteze mormântul lui și, spre groaza ei, pe piatră erau încrustate cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU… ÎNTR-UN LOC POTRIVIT”!

Swindoll adaugă: „O poveste amuzantă ajută la mascarea durerii și confuziei care înconjoară moartea, dar, în cele din urmă, râsul încetează, deoarece moartea totuși vine… Umorul, oricât de bine ne-ar face să ne simțim, este neputincios în fața morții. Poate vă mai amintiți autocolantul cu mesajul: „Nu lua viața prea în serios, nu vei ieși viu din ea”… Ei bine, adevărul este că ar trebui să luăm viața și moartea în serios, deoarece ieșim vii din ele! Cu toții ne vom confrunta cu existența după moarte, pentru că toți avem suflete veșnice. Vom trăi veșnic – undeva…

Întrebarea este: „Unde?” Iar acest „unde” depinde de răspunsul nostru la întrebarea lui Isus: „Cine crede în Mine… nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Numai Isus are puterea învierii, iar asigurarea noastră că vom petrece veșnicia cu El în ceruri depinde de răspunsul nostru… Dacă spunem „Da”, cerându-I lui Isus să ne ierte păcatele și angajându-ne să-L urmăm ca Domn – atunci și numai atunci vom avea la dispoziție puterea Lui pentru a trăi… numai atunci vom putea înfrunta sfârșitul vieții cu o așteptare calmă… plină de bucurie.”

Așadar, crezi tu lucrul acesta?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 mart. 2026

27 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5

Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.

La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.

Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide!

Matei 7.7

Domnul Își face timp pentru tine

Adesea, oamenii nu au timp unii pentru alții. Nu este și cazul Domnului Isus. Toți cei care Îl caută cu sinceritate Îl vor găsi. Când a trăit pe pământ, El a fost acolo pentru toți cei care aveau nevoie de ajutorul Său. Domnul Isus pur și simplu a lăsat mulțimile de pe străzile Ierihonului și l‑a vizitat pe Zacheu, care nu mai putea face față vinovăției sale în fața lui Dumnezeu. Înconjurat de mulțime, Mântuitorul a observat imediat că o femeie L‑a atins cu credință, așa că S‑a oprit și i‑a spus: „Credința ta te‑a mântuit; du‑te în pace și fii vindecată de boala ta“ (Marcu 5.34). Deși stătea flămând și însetat lângă fântână, El a început o conversație cu femeia din Sihar și i‑a arătat calea spre adevărata împlinire în viață. Chiar și pe cruce, El nu S‑a gândit la propria suferință, ci a avut grijă de criminalul pocăit, salvându‑l pentru rai.

Credeți că Mântuitorul S‑a schimbat de atunci? Deloc! El este încă acolo pentru fiecare dintre cei care Îl caută. Vă apasă povara vinovăției? Starea voastră pierdută în fața lui Dumnezeu vă provoacă suferințe? Brațele Mântuitorului vă pot fi astăzi refugiu. Promisiunea Sa este de neclintit: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). El a murit pentru păcatele mele pe cruce, dar această frumusețe mântuitoare am putut‑o vedea doar în genunchi:

„Doamne, eu la picioarele Tale vreau să rămân, iar slaba mea rugă de‑aici să se unească în imnuri de coruri cerești! Ce mult m‑ai iubit, scump Isus! De ce m‑ai iubit?“.

Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 37:23-40

„De Domnul sunt întăriţi paşii omului“ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu‑l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de‑a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndur㓠şi „d㓠(v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune“; „limba lui vorbeşte dreptate“; „legea Dumnezeului său este în inima lui“ (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept“ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!”

Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel.

Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa?

Iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.”

Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 mart. 2026

26 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom 12.5

A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.

Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră.

Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este bine ca inima să fie întărită prin har.

Evrei 13.9

Har și pace

Domnul Isus ne‑a deschis un credit nelimitat la Tatăl. Folosind Numele Lui, Îi putem cere lui Dumnezeu tot ceea ce Isus poate aproba!

Har pentru călătoria credinței: „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos“ (1 Corinteni 1.3; Filipeni 1.2). Apostolul Pavel folosește exact aceleași cuvinte în salutul său către credincioșii din Corint și din Filipi. El le urează har și pace. Din aceasta reiese că suntem dependenți de harul lui Dumnezeu atât într‑o stare spirituală proastă, ca a corintenilor, cât și într‑o stare bună, ca a filipenilor. Harul ne este disponibil pentru fiecare pas al călătoriei de credință.

Har pentru cei căsătoriți și pentru cei necăsătoriți: „Căci aș dori ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are propriul său dar de har de la Dumnezeu: unul într‑un fel și altul în alt fel“ (1 Corinteni 7.7). Pavel a avut harul de la Dumnezeu să rămână necăsătorit. Cu toate acestea, Dumnezeu îi conduce pe majoritatea oamenilor în căsătorie. Ei primesc, de asemenea, harul Său pentru acest drum.

Har pentru lucrare: „Având deci diferite daruri de har, după harul care ne‑a fost dat: fie profeție, [să profețim] potrivit măsurii de credință“ (Romani 12.6). Domnul dorește să ne folosească, pe tine și pe mine, pentru slujire. În harul Său, El ne dă abilitățile spirituale pentru a face acest lucru. Prin urmare, un dar al harului nu este niciodată un motiv pentru a ne asuma merite. Atunci când este exercitat, darul este întotdeauna pentru a‑L glorifica pe Domnul Isus, Cel care l‑a dat prin har.

Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 37:1-22

Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care‑l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.

Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care‑l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! În loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…“, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El Însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mâ­nia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia“ (repetat de trei ori), „încrede‑te“, „fă binele“, „încredinţează Domnului calea ta“, „rămâi liniştit“…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…“, „El va lucra“. Ce bine ar fi dacă L‑am lăsa să lucreze! În curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

Un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este – alături de nesiguranță și naivitate – temperamentul. Unii oameni nu se exteriorizează ușor… Când se confruntă cu provocări, nu le trece prin minte să ceară ajutorul altora pentru a-și atinge obiectivul.

Când acționezi singur, poate vei obține un anumit succes, dar când cooperezi cu oamenii potriviți, sigur vei realiza lucruri pe care nici nu le-ai visat vreodată! Când faci totul singur și nu colaborezi niciodată cu alții, îți pui piedici uriașe în calea propriului potențial.

Dr. Allan Fromme a spus odată (pe ton de glumă): „Se știe că oamenii realizează mai multe lucrând împreună cu alții, decât împotriva lor!” Cu siguranță, este o afirmație modestă – și atât de adevărată!

Chuck Swindoll spunea: „Nimeni nu este o echipă completă… Avem nevoie unii de alții! Tu ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Nu suntem insule izolate. Pentru ca această chestie numită viață să funcționeze, trebuie să ne sprijinim și să ne susținem reciproc. Să relaționăm și să răspundem. Să dăm și să primim. Să mărturisim și să iertăm. Să întindem mâna, să îmbrățișăm și să ne bazăm pe ceilalți. Deoarece niciunul dintre noi nu este un om complet, independent, autosuficient, supercapabil, atotputernic și de succes – să încetăm să ne comportăm ca și cum am fi! Viața ne face să ne simțim destul de singuri și fără să jucăm acest rol ridicol. Jocul s-a terminat. Să fim uniți!”

Dacă dorești să realizezi ceva măreț, trebuie să te alături altora. Unul singur este prea puțin pentru a avea succes. Biblia spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună… căci acolo dă Domnul binecuvântarea…” (Psalmul 133:1,3) Ai prins ideea?

Când lucrăm împreună, Dumnezeu lasă ca binecuvântarea Sa să fie peste efortul nostru. Și fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu există succes adevărat și durabil!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 mart. 2026

25 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om care va fi necurat, şi nu se va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. Numeri 19.20

Sfinţenia lui Dumnezeu cere curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime – apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).
Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.

În vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal, nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort, chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.
La fel de uşor devine omul azi necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune permanentă cu Dumnezeu.

Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre ţintă.

Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam.

Matei 1.1

Genealogia lui Isus

Evanghelia după Matei se deschide cu arborele genealogic al lui Isus Hristos. Se poate observa ușor printre persoanele enumerate acolo că lista este plină de oameni care au eșuat în viață, mai mult sau mai puțin. Dar de ce a decis Dumnezeu să‑i „aleagă“ tocmai pe acești strămoși pentru Mesia? Nu putem decât să vedem mila Lui în acest fel de a lucra. Tocmai această listă de persoane arată clar de ce Dumnezeu a venit în Persoana Fiului Său.

Cel de‑al doilea aspect care iese în evidență în genealogia lui Isus Hristos este menționarea unor femei precum: Tamar, nora lui Iuda; Rahav, prostituata din Ierihon; Rut, moabita; Bat‑Șeba, soția lui Urie. De ce a fost Isus, Domnul domnilor, legat în acest fel de unele femei care nu aveau o reputație bună? Se pare că, referindu‑Se la istoria familiei Sale, El a dorit să exprime iubirea pentru cei păcătoși. Când Isus a venit pe pământ, Slava Sa exterioară nu strălucea prin splendoare. Mai degrabă a impresionat profund faptul că El era deopotrivă Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Apostolul Ioan îl numește „Cuvântul“, care este veșnic, și care apoi a devenit trup, adică Om (Ioan 1.1,14). Matei menționează că El este „Emanuel“, adică: Dumnezeu cu noi. Cât de necuprinsă este îndurarea Sa! Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ pentru a trăi o viață de strălucire printre oamenii emeriți. El a venit la cei săraci, la poporul Său nefericit. Ce dovadă a iubirii Sale pentru noi! Indiferent care a fost povestea vieții noastre, lui Isus nu Îi este rușine cu noi. Când El intră în viața noastră ca Mântuitor, putem lăsa trecutul în urmă.

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 36

Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie‑vă groază de rău“. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l‑ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându‑l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui“, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).

Pentru că suntem obligaţi să trăim într‑o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.

Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a‑i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!

Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: „În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor“ (Ioan 1.4).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)

Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență.

Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum?

Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante.

Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 mart. 2026

11 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif le‑a zis fraților săi: „Apropiați‑vă de mine, vă rog!“. Și ei s‑au apropiat. Și a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l‑ați vândut pentru Egipt. Și acum, nu vă întristați și nu vă mâniați pe voi înșivă că m‑ați vândut aici; pentru că pentru păstrarea vieții m‑a trimis Dumnezeu înaintea voastră“.

Geneza 45.4,5

Dumnezeu are un plan (1)

Una dintre trăsăturile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu este că adevărurile cuprinse în el nu sunt izolate unele de altele, ci sunt legate între ele, formând una dintre temele principale ale Scripturii: răscumpărarea omului căzut și venirea Împărăției lui Dumnezeu, ambele împlinite prin Hristos.

Versetele de astăzi sunt un exemplu în această privință, fiindcă adevărul cuprins în ele este confirmat peste tot în Scriptură. Omul face planuri, însă planul lui Dumnezeu este cel care se va împlini în cele din urmă. Acest lucru devine și mai marcant atunci când vedem că planurile omului sunt de cele mai multe ori împotriva lui Dumnezeu; totuși, în suveranitatea Sa, El folosește aceste planuri pentru a‑Și împlini propria voie, iar aceasta, pentru binecuvântarea finală a omului. Se spune adesea că «omul își propune, dar Dumnezeu dispune». Găsim acest adevăr în Proverbe 19.21: „Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește“.

Istoria lui Iosif ilustrează în mod perfect proverbul de mai sus. El a fost tratat cu cruzime de frații săi, care l‑ar fi omorât dacă Ruben n‑ar fi intervenit, după care l‑au vândut ca rob (Geneza 37.21,28). Dumnezeu însă a fost cu Iosif, iar acesta a devenit prim‑ministru al Egiptului într‑o perioadă foarte critică.

Istoria lui Iosif a fost scrisă pentru încurajarea noastră (Romani 15.4). Ne putem noi încrede în Dumnezeu chiar și atunci când împrejurările sunt întunecate și dificile? Da, fiindcă știm că, deși nu toate lucrurile sunt bune, în schimb „toate lucrurile lucrează spre bine“ (Romani 8.28)!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era un om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.

Ioan 1.6

Ce învățăm de la Ioan Botezătorul?

Versetul de astăzi dă startul relatării despre Ioan Botezătorul în Evanghelia după Ioan. Istoria lui ne vizează direct, așa că o vom privi cu mare atenție.

Ioan „era un om“. A venit în lume, a trăit ca un copil și a devenit un om matur; a fost o ființă umană ca tine și ca mine, însă cu o relație personală cu Dumnezeu. Aceasta a dat sens vieții lui. Te consideri o persoană lipsită de preț? Dacă‑i așa, atunci nu uita că o persoană mântuită prin credința în Domnul Isus este de mare valoare pentru Dumnezeu!

Ioan era „trimis de la Dumnezeu“. A înțeles foarte devreme că întreaga lui viață Îi aparținea lui Dumnezeu și s‑a pus de timpuriu la dispoziția Lui, lăsându‑L pe El să decidă cum anume, unde anume și când anume să‑L slujească. Te‑ai hotărât să trăiești pentru Mântuitorul? Dacă‑i așa, atunci nu uita că El dorește să te trimită în lume ca martor al Său, astfel încât și alții să‑L poată cunoaște pe acest Mântuitor!

Numele Ioan înseamnă „Domnul este plin de har“. În mod evident, numai harul lui Dumnezeu a făcut ca Ioan Botezătorul să fie trimis să mărturisească despre El și să‑L slujească. De aceea, el a considerat ca un privilegiu să fie „glas al unuia care strigă“ (Ioan 1.23). Domnul ți‑a încredințat deja o lucrare? Dacă‑i așa, atunci nu uita că, indiferent dacă este o lucrare mică sau o lucrare mare, nu o meriți nici pe una, nici pe alta, căci totul este numai har!

Citirea Bibliei: Amos 4.1-13 · Proverbe 23.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 24

În Psalmul 22 L‑am putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 l‑am văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor; este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo Îl admirăm pe Împăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi împărat glorios (Psalmul 24) în Sion.

Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, Îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc“ vor fi nevoiţi atunci să‑L recunoască pe Cel căruia Îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind“ (sau „prefăcându‑se“), cum anunţă Psalmul 18.44. În ceea ce ne priveşte, noi putem să‑I aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de Împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 3‑6), iar pe acestea, Isus le‑a vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era Împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă L‑a respins: şi aşa a ieşit El, ducându‑Şi crucea (Ioan 19.5,17). Să‑L contemplăm acum intrând ca Însuşi Domnul, Împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.

EȘTI SOCOTIT NEPRIHĂNIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Credința… ne va fi socotită nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Isus Hristos.” (Romani 4:22, 24)

Te-ai gândit vreodată la profunzimea cuvintelor din expresia „socotit neprihănit”?

Imaginează-ți un transfer de fonduri dintr-un cont în altul. Băncile fac asta în fiecare zi… Acum, imaginează-ți și că ești sărac și în imposibilitatea de a-ți plăti datoriile. Dar la un moment dat, printr-un act uimitor de har, cineva își asumă toate datoriile tale… și-n plus, transferă în contul tău o sumă atât de mare încât nu va mai trebui să muncești sau să-ți faci griji pentru tot restul vieții.

Ei bine, ceva de felul acesta (dar mult mai amplu și profund) s-a întâmplat la cruce când Dumnezeu a transferat asupra lui Isus toate păcatele tale de la leagăn până la mormânt, și a transferat asupra ta toată neprihănirea Lui! Uimitor, nu-i așa? Oare care va fi răspunsul tău la această ofertă: „Nu, mulțumesc, cred că pot să-mi plătesc și singur cheltuielile!”? Sau: „Nu pot să-ți permit să faci totul, în timp ce eu nu fac nimic, așa că voi munci tot restul vieții pentru a-ți dovedi că sunt demn de dragostea și harul Tău!”?

Mântuirea este ca un aliment sănătos pe care scrie „fără aditivi artificiali”. Să înțelegem un lucru: neprihănirea necesară pentru a ajunge în cer nu înseamnă să te comporți corect, ci să crezi în mod corect.

S-ar putea să spui: „Dar mă simt atât de vinovat când păcătuiesc!” Așa și trebuie! Noua ta fire reacționează la păcat la fel cum reacționează corpul tău la intoxicația alimentară. Limitele tale au fost încălcate și duhul tău născut din nou îți spune că nu mai poți să-ți permiți asta; tu nu mai ești asta! De ce a aranjat Dumnezeu planul de mântuire în acest fel? Pentru că și cel mai înalt nivel de dreptate sau corectitudine pe care l-am putea atinge este cu mult sub standardele Sale! El numește faptele noastre bune „o haină mânjită” (Isaia 64:6).

Să înțelegem următorul lucru: răsplătirile tale din cer țin cont de faptele tale, dar intrarea ta în cer se bazează numai pe credința în Hristos.

Așadar, tu ești socotit neprihănit prin Hristos!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries