Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “biserica”

16 iun. 2026

16 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind‑o, a ascuns‑o; și, de bucuria ei, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

Matei 13.44

De ce a ascuns omul din nou în pământ comoara găsită în țarină? Deoarece ogorul nu‑i aparținea! Dacă dorea să aibă comoara, trebuia mai întâi să cumpere ogorul. Altfel ar fi fost o nedreptate. Domnul nu ne spune cine este proprietarul de drept al ogorului și cum s‑a ajuns în situația aceasta, în care se pare că un altul, și nu El Însuși, este posesor al ogorului. Din alte texte din Scriptură știm însă că Dumnezeu a permis ca un altul, anume Satan, să ia în posesiune lumea, fără ca acesta să știe ceva despre comoara ascunsă acolo. Domnul Isus însă știa și Se bucura că ea era în siguranță. De aceea, El a fost dispus să cumpere întregul ogor.

După ce găsește comoara, inima I se umple de bucurie – iată motivul acțiunii Sale. Noi nu putem înțelege ce înseamnă această bucurie simțită de Domnul Isus pentru comoară, adică pentru noi, cei care suntem ai Săi. El, Dumnezeul Atotputernic, una cu Tatăl, avea pe pământ o comoară de care Se bucura. Și chiar dacă prețul pentru obținerea acestei comori a fost pentru El nespus de mare, El l‑a plătit în întregime, având înainte bucuria aceasta.

Scriptura vorbește deseori despre bucuria Domnului și despre cei care sunt atât de prețioși pentru El. În Proverbe 8.31 citim: „Și desfătările mele erau în fiii oamenilor“. În Psalmul 45.7 se vorbește despre un untdelemn de bucurie cu care El a fost uns mai presus de tovarășii Săi. „În același ceas, Isus S‑a bucurat în duh și a spus: Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că […] le‑ai descoperit pruncilor […]“ (Luca 10.21). „Bine, rob bun și credincios, […] intră în bucuria domnului tău“ (Matei 25.21).

Să‑I aducem toată adorarea Domnului și Mântuitorului nostru! Bucuria Sa era o bucurie care se revărsa peste niște păcătoși sărmani și vinovați pe care El venise să‑i salveze. Era o bucurie pentru aleșii lui Dumnezeu. Nimeni și nimic nu L‑a putut opri să meargă pe singura cale pregătită pentru mântuirea lor. El a fost gata să rabde crucea, pentru bucuria pusă înaintea Lui (Evrei 12.2).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Michael Faraday

Îmbrăcați‑vă deci, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, […] cu smerenie.

Coloseni 3.12

Chimistul și fizicianul englez Michael Faraday (1791‑1867) a unit perseverența și inteligența cu o modestie exemplară. Ajuns pe culmea faimei mondiale prin descoperirile sale, el nu încetează să vestească evanghelia și să spună tuturor, atât tinerilor, cât și vârstnicilor, despre Mântuitorul său.

Într‑o zi trebuie să prezinte rezultatele ultimelor sale invenții unui auditoriu însemnat. Experiment după experiment, captează atenția și entuziasmul tuturor. Prințul de Galles, devenit ulterior regele Eduard al VI‑lea, se ridică pentru a‑i lăuda valoroasele sale descoperiri. Pe când aplauzele lor prelungite nu mai contenesc, Faraday dispare dintre ei, pentru a merge la o adunare de rugăciune.

Împăratul Irod Agripa I vorbește înaintea poporului, fiind înveșmântat în toată splendoarea sa regală. Cuprinși de frenezie, oamenii îi strigă: „Glas de dumnezeu, nu de om!“ (Fapte 12.22). Irod primește cu plăcere închinarea oamenilor în fața cărora se prezentase ca o persoană devenită puternică prin propria‑i măreție. Nu Îi dă slavă lui Dumnezeu. Dar chiar în acel moment este lovit de o boală de care nu se mai poate vindeca, astfel că trupul său începe să se descompună și să fie mâncat de viermi încă de pe când este în viață.

Care este prima noastră reacție atunci când ne întâmpină laudele și lingușirile oamenilor? Cumva ne plac și ne gâdilă orgoliul? Să ne aducem aminte să slăvim Numele Domnului printr‑o viață marcată de modestie! „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“ (1 Corinteni 15.10), ne mărturisește Pavel.

Citirea Bibliei: Geneza 45.1-15 · Psalmul 32.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 52.1‑15

Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat Însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune“, vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.

În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată“ mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L‑a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L‑a înălţat acum, L‑a ridicat şi L‑a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când Îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura“; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într‑o cântare de biruinţă, pentru că Îl vor vedea faţă către faţă.

VIAȚA ESTE EFEMERĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2026

9 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am căzut cu fața la pământ înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți – n‑am mâncat pâine și n‑am băut apă – pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului, ca să‑L mâniați.

Deuteronom 9.18

Printre multele trăsături de excepție ale lui Moise, una este cu totul proeminentă: Moise era un om al rugăciunii.

Când Israel, după ieșirea din Egipt, se afla în călătoria prin pustie, poporul lui Amalec a ieșit să se lupte împotriva lui. Așezat pe o înălțime, de unde putea vedea bătălia, Moise și‑a ridicat mâinile în rugăciune către Dumnezeu, pentru biruința oștirii lui Israel ((Exod 17)).

Cu o altă ocazie, când a fost vorbit de rău de către sora sa, Miriam, iar Domnul a lovit‑o pe aceasta cu lepră, Moise a mijlocit la Domnul pentru Miriam ((Numeri 12)).

Când Israel s‑a închinat înaintea vițelului de aur pe care îl făurise Aaron, iar Dumnezeu era pe punctul de a nimici poporul, Moise s‑a aruncat înaintea Domnului, mijlocind pentru popor, timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânce și să bea nimic. El L‑a implorat de asemenea pe Domnul pentru Aaron, ca Dumnezeu să nu‑l nimicească fiindcă făcuse vițelul de aur.

Mai târziu, când Israel a primit porunca de a intra în stăpânirea țării și a refuzat să‑i dea curs, Dumnezeu i‑a spus lui Moise că avea să distrugă națiunea și să facă din Moise un popor mai mare decât Israel ((Deuteronom 9.14)). Moise a stat din nou cu fața la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cerând ca Dumnezeu să lucreze pentru onoarea și gloria divină ((Deuteronom 9.25)). Moise a stăruit fierbinte în rugăciune, cu mare sacrificiu de sine, iar aceasta nu pentru sine însuși, ci pentru alții, în vederea binelui și a siguranței celor care îl nedreptățiseră. Motivația lui a fost ca Dumnezeu să primească onoare și glorie. Ce exemplu minunat pentru noi! Să stăruim în rugăciune!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Motociclistul

Deci, dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi.

Ioan 8.36

Să ascultăm povestea acestui motociclist, relatată de el însuși:

„Mulți nu pot înțelege de ce îmi place să circul atât de mult cu motocicleta. Când este soare, simți că zbori, mângâiat de briză, fără griji, ca un băiat care își lasă obligațiile de zi cu zi tot mai în spate și care, precum pasărea liberă, ia drumul spre înălțimi…

Dar, la un moment dat, mi‑am pus întrebarea: Sunt eu chiar atât de liber pe cât mi se pare că aș fi, sau este doar un sentiment trecător? De fapt, a trebuit să recunosc faptul că eu îmi ascundeam problemele, în loc să le rezolv. Cât de recunoscător am devenit când am ajuns să cunosc adevărata libertate! Aceasta nu este un sentiment trecător, ci o realitate stabilă, permanentă. Prin credința personală în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, am trăit experiența că El m‑a eliberat cu adevărat. M‑a eliberat de teama de moarte și de indiferența mea. Dar cel mai important lucru este că m‑a eliberat de vina mea!

Mi‑a trebuit mult timp până să ajung să înțeleg că eu nu trebuie să port povara păcatelor mele toată viața mea. Într‑o zi, un om credincios mi‑a explicat cum pot fi eliberat de această povară. Atunci I‑am mărturisit lui Dumnezeu tot ce mă apăsa: necredința mea, furturile mele, ura mea și minciunile mele – pe scurt, tot ce mă despărțea de Dumnezeu. După această mărturisire a fost ca și cum lanțuri grele au căzut de pe inima mea”.

Citirea Bibliei: Geneza 41.53-42.8 · Psalmul 27.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 48.1‑8

Cititorii în stele, „cei care împart cerurile” (47.13) şi alţi astrologi s‑au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. În ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi Ioan 13.19). Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s‑au împlinit (v. 3). Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52).

Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr‑unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte „îndărătnic”; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

„URCĂ ÎN AUTOBUZ!” | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă suferiţi cu răbdare… lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20)

S-ar putea ca unii dintre noi, aflați astăzi în examene la „școala vieții”, să-și pună întrebarea atât de frecventă: „De ce trec prin asta? De ce eu?” Pentru că Dumnezeu te iubește personal, și este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău! Autoarea creștină Patsy Clairmont scria: „Jason, cel mai mic dintre copiii noștri, are două obiective în viață: unul este să se distreze, iar celălalt – să se odihnească. Și le îndeplinește pe amândouă destul de bine! Așadar, n-ar fi trebuit să fiu surprinsă de ce s-a întâmplat când l-am trimis la școală într-o zi de toamnă. În timp ce Jason se îndrepta spre autobuz, eu recapitulam deja provocările și ordinea lor de abordare în ziua plină ce-mi stătea în față… Ciocănitul la ușă m-a surprins și mi-a perturbat ritmul dimineții, lucru care nu mi se întâmplă prea des. M-am repezit la ușă, am deschis-o brusc – și-n fața mea stătea… Jason. „Ce faci aici?”, l-am întrebat. „Am renunțat la școală”, mi-a spus el. „Ai renunțat la școală?”, am repetat eu, neîncrezătoare, la un nivel de decibeli deja prea ridicat pentru urechile umane. Am înghițit în sec și am încercat să-mi amintesc ceva din psihologia maternă. Dar tot ce mi-a venit în minte a fost „O problemă rezolvată la timp te scutește de multe bătăi de cap mai târziu”, precum și „Înfometează febra, hrănește răceala”… Mi s-a părut însă că niciuna nu părea să se aplice dilemei unui copil de șase ani care tocmai făcuse o declarație gravă! Așa că l-am întrebat: „De ce ai renunțat la școală?” Fără ezitare, el a declarat: „E prea lungă, e prea grea și e prea plictisitoare!” „Jason”, i-am răspuns instantaneu, „tocmai ai descris viața. Urcă în autobuz și du-te la școală!”

Ap. Petru tocmai ce ne-a spus: „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” Deci, când te afli în „școala vieții”, bucură-te – Dumnezeu te pregătește pentru lucruri mai mari și mai bune! Așa că… urcă în autobuz!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 iun. 2026

7 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

La aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându‑vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El „n‑a făcut păcat, nici nu s‑a găsit viclenie în gura Lui”; fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept; El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.

1 Petru 2.21‑24

Este plăcut înaintea lui Dumnezeu când noi suferim cu răbdare pentru că am făcut ce este bine sau pentru că dorim să ne păstrăm o conștiință curată. Nimic nu este mai greu decât să suferim astfel; cât de indignați ne simțim atunci când purtarea noastră bună și curată nu face altceva decât să ne aducă necazuri!

Ce ne poate ajuta în astfel de cazuri? Două lucruri: în primul rând, exemplul lui Hristos; iar în al doilea rând, jertfa Lui ispășitoare și rezultatele ei.

Nimeni n‑a făcut binele așa cum l‑a făcut Domnul Isus. Nimeni n‑a fost atât de judecat pe nedrept, de batjocorit și de persecutat ca El. Nu a comis absolut niciun păcat și nicio viclenie nu s‑a găsit în gura Lui. N‑a existat nimic în El care să merite câtuși de puțin batjocura sau disprețul. Totuși, nimeni n‑a suferit ca El și nimeni n‑a reacționat la suferință cu o așa smerenie și perfecțiune ca a Lui. „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și‑a deschis gura” ((Isaia 53.7)). În toate acestea, El este un exemplu pentru noi, fiindcă suntem chemați să călcăm pe urmele pașilor Lui. Dacă Îl privim pe Hristos în toată gloria perfecțiunii Sale, acest lucru va produce cu siguranță un efect în noi, potrivindu‑ne gândurile și căile cu cele ale Sale. Dacă suntem chemați să suferim, ne vom încredința și noi în mâinile Celui care judecă drept, în loc de a încerca să ne răzbunăm.

Există însă o mare diferență: noi avem păcate, El n‑a avut; noi avem nevoie de jertfa ispășitoare despre care ne vorbește aici Petru; El n‑a avut. Cel care n‑a comis niciun păcat „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. Aceasta a fost o lucrare care I‑a aparținut în întregime și în care nu‑I putem călca pe urme.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lampa cu LED, sau becul cu incandescență?

El era lampa care arde și luminează.

Ioan 5.35

În trecut, lumina era obținută doar de la un foc care ardea. Mai târziu a fost inventat becul electric, care producea și lumină, mai multă decât un foc, și căldură. Astăzi există lămpi cu LED care, spre deosebire de becurile convenționale, dau o lumină puternică, dar nu răspândesc și căldură, ele rămânând reci.

Domnul Isus îl compară pe Ioan Botezătorul cu o lampă care în același timp arde și luminează. În mărturia sa despre Fiul lui Dumnezeu, el răspândea și căldură și lumină. Faptul că inima lui ardea pentru Domnul, aceasta făcea din el o lumină strălucitoare. El i‑a îndreptat pe oameni într‑un mod atrăgător spre Mielul lui Dumnezeu care venise să rezolve problema păcatului lor.

Așa cum citim în Filipeni 2.15, noi, creștinii, avem misiunea de a „străluci ca niște luminători în lume”. Să ne întrebăm dacă, în mărturia noastră pentru Domnul, nu cumva suntem doar o lampă cu LED, care răspândește lumină, dar care rămâne rece… Aici se încadrează toți cei care mărturisesc despre Isus Hristos, dar care nu au putere de convingere, pentru că le lipsește atât dragostea pentru Domnul, cât și pentru semeni. Inimile noastre trebuie să ardă pentru Mântuitorul, ca să poată străluci pentru El. Atunci când Persoana Sa glorioasă ne copleșește și ne umple toată ființa, suntem, de asemenea, capabili să răspândim o lumină care încălzește și strălucește în mărturia pentru El. Cu cât Domnul înseamnă mai mult pentru noi, cu atât devenim mai buni martori pentru El.

Citirea Bibliei: Geneza 41.14-36 · Psalmul 26.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 46.1‑13

Profetul îşi continuă comparaţia, zugrăvind un alt tablou contrastant: pe de o parte, idoli deşerţi, care sunt poveri grele pentru cei care îi poartă, iar pe de altă parte, un Dumnezeu puternic şi credincios, care, dimpotrivă, Îşi poartă El Însuşi poporul, de la începutul şi până la sfârşitul istoriei sale (v. 3; Deuteronom 1.31; 32.11,12). În locul acestei poziţii privilegiate, Israel a preferat totuşi să slujească falşilor dumnezei neputincioşi şi ridicoli (v. 6,7). Aceştia l‑au făcut să se poticnească greu, l‑au zdrobit sub povara lor şi, în final, au devenit cauza captivităţii sale.

Din punct de vedere moral, lucrurile nu s‑au schimbat de atunci. Idolii cei mai onoraţi astăzi în lume (şi care sunt din aur şi argint, spre deosebire de aceia din cap. 44, care nu erau decât din lemn) îi conduc negreşit la ruină pe cei care îi slujesc. Şi ce mare putere exercită încă aurul asupra inimii omului…! Ce ne propune Domnul în schimb? Să ne încredem în El din tinereţea noastră, să ne bizuim pe El fără‑ncetare, an de an, tot timpul vieţii noastre, iar dacă trebuie să ajungem la vârsta când puterile ne scad, din nou să ne bucurăm, pentru că avem o frumoasă promisiune: „Până la bătrâneţe Eu sunt Acelaşi şi până veţi încărunţi, Eu vă voi purta” (v. 4).

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)

Pofta este la fel de firească pentru noi ca respirația. Firea noastră pământească trăiește pentru a-și împlini dorințele egoiste. Nu se satură niciodată și nu încetează să dorească mai mult. În schimb, omul nostru nou tânjește după mai mult din ceea ce-L satisface pe Duhul Sfânt, care trăiește în duhul nostru răscumpărat. Suntem mai familiarizați cu atracția firii pământești, deoarece am investit mai mult timp și energie în cultivarea ei. Înțelegem urgența, atracția, controlul și forța ei convingătoare. Dar, pe măsură ce investim același timp și energie în ceea ce-L mulțumește pe Duhul Sfânt, experimentăm împlinirea și puterea pe care numai Duhul le poate aduce!

Deci, ce înseamnă cu adevărat „a umbla cârmuit de Duhul”? Apostolul Pavel ne spune să „umblăm cârmuiți de Duhul și să nu împlinim poftele firii pământești” (Galateni 5:16), dar și: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Corinteni 2:14)

Există o cale de a trăi deasupra atracției gravitaționale a firii pământești, o cale care învinge ciclul constant al înfrângerii și al pocăinței. Firește, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării și al restaurării, care acceptă mărturisirile sincere din inimile poporului Său și care ne iartă toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9).

Dar „viața din belșug” înseamnă să trăiești în așa fel încât să-ți petreci cea mai mare parte a timpului bucurându-te de victorie! Așa cum „a trăi în firea pământească” înseamnă „a trăi în conformitate cu poruncile naturii tale umane”, „a trăi în Duhul” înseamnă „a trăi în conformitate cu călăuzirea Duhului Sfânt”, așa cum ni se detaliază în Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, umblă „cârmuit de Duhul” și nu vei „împlini poftele firii pământești”! Ia pentru tine azi acest Cuvânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2026

6 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m‑am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m‑am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. Și am zis: „Te rog, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșător, care ține legământul și îndurarea față de cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui“.

Neemia 1.4,5

Cartea Neemia este un exemplu despre cum Domnul poate face o trezire printr‑o singură persoană. Nu este vorba de un om care a condus o mișcare de protest, nici de un om care să fi început prin a lua inițiativa, ci de un om care a stat mai întâi pe genunchi, în rugăciune către Dumnezeul său. Orice trezire adevărată are trei trăsături: rugăciunea, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și un simțământ viu al prezenței lui Dumnezeu.

Neemia a auzit despre starea de lucruri de la Ierusalim; a fost grabnic la ascultare și încet la vorbire (Iacov 1.19); urechile lui au fost deschise. Apoi a șezut; nu s‑a grăbit să rezolve problema, ci a stat în liniște (Psalmul 46.10). După aceea a plâns pentru starea în care se afla poporul lui Dumnezeu, la fel cum, în Luca 19.41, Îl vedem pe Domnul Isus plângând pentru cetate. Neemia a identificat problema, după care a postit, aceasta fiind o imagine a tăgăduirii de sine. Apoi s‑a rugat, a adus povara sa înaintea Domnului și și‑a manifestat dependența de El. Scriptura ne amintește că rugăciunea fierbinte a celui drept are mare putere (Iacov 5.16).

Să luăm exemplu de la Neemia! Dacă Domnul a așezat o povară pe inima noastră, să nu încercăm să scăpăm de ea și nici să nu încercăm să o împlinim prin puterile noastre! Trezirea din timpul lui Neemia a început cu lacrimi, însă s‑a încheiat cu o mare bucurie (Neemia 8.12,17). El nu a condus o revoltă și nici nu a protestat. Însă, prin rugăciune, a fost instrumentul pentru o mare trezire.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Soldatul lovit de glonț

Mă voi culca și voi dormi în pace, pentru că numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranță.

Psalmul 4.8

Imaginea pe care acest om o are în minte îl înspăimântă chiar și astăzi, după 82 de ani.

În ziua de 6 iunie 1944, când trupele aliate au invadat Normandia, soldații voiau să ocupe plaja numită Omaha Beach. Unitatea lui trebuia să oprească inamicul și să‑l respingă. El l‑a văzut pe unul dintre soldații aliaților sărind de pe rampa navei de debarcare, mergând prin apă și apoi alergând spre movila care era drept înaintea lui. Acolo un glonț l‑a lovit pe soldatul american drept în piept. Acesta a căzut în genunchi, și‑a lăsat arma automată în fața lui pe nisip, și‑a scos casca și și‑a împreunat mâinile, după care și‑a dat capul pe spate și a privit spre cer până ce a căzut.

Imaginea acestui soldat i‑a rămas în minte. Nu morții fără număr pe care i‑a făcut războiul îl înspăimântă, ci acesta, care s‑a rugat înainte de a muri. S‑a gândit la el iarăși și iarăși: Cum poate cineva să fie atât de evlavios, încât să se roage în ultimele secunde ale vieții lui?

Poate că și tu ești marcat de o anumită experiență din viață și mereu îți revine în minte o anumită scenă: un cuvânt… o întâlnire… o privire – în gânduri sau în vise – brusc și în mod repetat.

Mă întreb dacă Dumnezeu îți vorbește prin intermediul acelei amintiri. El dorește să‑I spui ce te înspăimântă, ce te apasă. El dorește să‑ți ierte fărădelegile și să‑ți dea pace. El dorește să ai pace lăuntrică: să fii calm în fața rușinii sau a problemelor sau a sentimentelor de vinovăție din viața ta, dar, mai presus de orice, să fii calm privind spre eternitate.

Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45.14‑25

Ceea ce Domnul va împlini pentru restaurarea poporului Său Îl va face cunoscut tuturor ca fiind „Dumnezeul lui Israel, Salvatorul…“ (v. 15). Spre deosebire de dumnezeii care nu salvează (sf. v. 20), El Însuşi susţine cu tărie că: „un Dumnezeu drept şi un Salvator nu este altul în afară de Mine“ (v. 21). „Întoarceţi‑vă spre Mine (sau: Priviţi la Mine) şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului…“ (v. 22) – sunt cuvinte cu care Dumnezeu Se adresează nu numai descendenţilor lui Israel, ci şi tuturor oamenilor.

Această chemare răsună şi astăzi în lume. Aţi răspuns la ea, fiecare în parte? În ce ne priveşte, noi recunoaştem vocea „lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului“ (1 Timotei 2.3,4; citiţi şi Tit 2.11). Pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta deopotrivă „drept şi mântuitor“, a fost necesară pedeapsa care să satisfacă dreptatea în privinţa păcatului, şi aceasta L‑a lovit pe Cel care (în acelaşi pasaj din 1 Timotei) este numit: „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos, care S‑a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare“ (1 Timotei 2.5‑6). Atunci cum să nu fie îndreptăţit apostolul să exclame (citându‑l pe profetul Isaia): „orice genunchi se va pleca“ înaintea Domnului şi „orice limbă va mărturisi“ măreţia lui Dumnezeu! (v. 23 citat în Romani 14.11).

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

Domnul Isus ne-a avertizat că pofta este precedată de ispită și poate duce la păcat (vezi Matei 5:27-28). Dar noi putem face față ispitei, pentru că nu suntem singuri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13) În lumina acestui verset, a spune pur și simplu „nu m-am putut abține” este o scuză care nu ține înaintea lui Dumnezeu! Biblia spune că nicio ispită nu este mai mare decât credincioșia lui Dumnezeu. Dacă alegi calea de scăpare pe care El ți-o oferă, nu vei cădea în capcană. Și dacă eșuezi, va fi pentru că nu te-ai bazat pe credincioșia lui Dumnezeu. Ispita s-ar putea să nu dispară imediat, dar ți se va da o cale de a o suporta și de a rezista în fața ei. Ispita rămâne o posibilitate activă, dar Dumnezeu ne dă opțiunea de a ne încrede în puterea Lui pe care ne putem baza și care ne aduce izbăvire. A suporta ispita implică un proces continuu. Poți câștiga bătălia, dar războiul nu se va termina complet până la venirea Domnului Isus, când fiecare dușman se va pleca la picioarele Lui (vezi Faptele apostolilor 2:35). Până atunci, „fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” (1 Petru 5:8-9). Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2026

5 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit de astă dată; Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem răi”.

Exod 9.27

Există șapte oameni în Biblie care au rostit cuvintele: „Am păcătuit”. Cinci dintre ei au fost nesinceri, iar doar doi dintre ei au rostit aceste cuvinte în urma unei pocăințe reale.

Primul de care ne vom ocupa este Faraon, împăratul Egiptului, iar el este un exemplu de păcătos împietrit. Vedem în cazul lui atât taina suveranității lui Dumnezeu, cât și responsabilitatea omului.

În câteva rânduri se spune la început că el „și‑a împietrit inima” ((Geneza 8.15; 9.34)), dar apoi citim cuvintele lui Dumnezeu către Moise cu privire la Faraon: „I‑am împietrit inima” ((Geneza 10.1)). Apostolul Pavel folosește această istorie a lui Faraon ca pe un exemplu despre suveranitatea lui Dumnezeu: El arată îndurare cui vrea și împietrește pe cine vrea ((Romani 9.17,18)). Cum se explică acest lucru? Nu putem decât să spunem că suveranitatea lui Dumnezeu lucrează împreună cu voința activă a omului și cu responsabilitatea acestuia. Același lucru îl vedem la crucea lui Hristos: scopul etern al lui Dumnezeu a lucrat alături de responsabilitatea omului ((Fapte 2.23)). Oamenii nu au fost nicidecum niște marionete lipsite de voință atunci când L‑au răstignit pe Domnul, însă în mod cert planurile lui Dumnezeu au fost împlinite.

Faraon părea că se pocăiește văzând cum plagă după plagă se abat asupra Egiptului, însă revenit cu repeziciune din nou la starea sa de împotrivire față de Dumnezeu. Spurgeon a spus următoarele cuvinte cu privire la această situație: «Pocăința care se naște în furtună moare la trecerea furtunii. Marinarul care devine pios în timpul furtunii redevine ticălos atunci când calcă pe uscat. Extinderea epidemiei de holeră umple bisericile noastre, iar restrângerea molimei golește bisericile». Să ne ferim să ne împietrim inima; dacă există pocăință, ea trebuie să fie sinceră.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă mor, va fi glorie!

Chem astăzi cerurile și pământul ca să mărturisească împotriva voastră: v‑am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege dar viața, ca să trăiești […]

Deuteronom 30.19

Un tânăr se afla în spital. Era într‑o stare gravă, iar acum viața lui atârna de „un fir de ață”. Un vizitator l‑a întrebat: „Crezi că te vei face bine?”. Tânărul a răspuns: „Dacă supraviețuiesc acestei situații, va fi har; dar, dacă mor, va fi glorie!”. Doar puțin timp mai târziu, devenise glorie pentru el.

Da, viața este har. A fi sănătos, a avea suficient de mâncare și a îmbătrâni sănătos, acestea sunt un har deosebit. Dar ce se întâmplă când apare moartea? – căci toată lumea știe că, mai devreme sau mai târziu, așteptată sau neașteptată, găsindu‑ne lucizi sau inconștienți, ea va veni… Va fi atunci glorie, sau va fi disperare în iad? În fața fiecărei persoane se află pe o parte „viața și moartea”, iar pe cealaltă parte, „binecuvântarea și blestemul”. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Fiecare alege pentru el: ori viața, binecuvântarea, bucuria și gloria veșnică, cu Domnul Isus, ori moartea, blestemul, „plânsul și scrâșnirea dinților”, respingându‑L pe Dumnezeu sau rămânând indiferenți față de El (Matei 13.42)!

Chiar nu simțim insistența Domnului Isus, când ne spune: „Nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață” (Ioan 5.40)? El încă ne cheamă, duios și iubitor, dar deopotrivă solemn și direct: „Alege viața, ca să trăiești”, „înclină‑ți urechea și vino la Mine. Ascultă, și sufletul tău va trăi” (Isaia 55.3). Nu este o opțiune să respingem o astfel de iubire! Domnul, Suveranul Creator a toate, Cel care ne‑a oferit viața și timpul, să nu aibă El parte de ceea ce ne‑a dăruit?

Citirea Bibliei: Geneza 40.1-23 · Psalmul 25.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45.1‑13

Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a‑Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest „salvator” în rezervă. Suveranul Dumnezeu Îşi poate folosi slujitorii, fie că sunt credincioşi sau nu. Vedem, de pildă, că Dumnezeu l‑a folosit pe Nebucadneţar (Ieremia 25.9), un rege păgân, pentru a‑Şi îndeplini scopurile.

Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care‑L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

Patriarhul Iov a spus: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1). Iov nu putea să controleze mediul în care trăia și nici ispitele sale mai mult decât putem noi. Dar noi putem învăța o lecție valoroasă din cuvintele lui Iov. Un legământ este o promisiune făcută cu bună-credință, cu intenția de a o respecta. Este un pas al credinței pe care îl faci înainte de a ști ce circumstanțe vei întâlni, similar cu legământul căsătoriei.

Biblia afirmă: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17), deci nu prin eforturile lui. Credința se bazează pe voia revelată a lui Dumnezeu, iar rolul nostru este să fim de acord cu voia lui Dumnezeu, înțelegând că numai prin puterea Lui ne putem îndeplini legământul. Firea noastră egoistă se opune ascultării de poruncile lui Dumnezeu; dar, tot ce avem nevoie pentru a reuși ne aparține, datorită Duhului Sfânt care locuiește în noi. Dacă aștepți până te simți suficient de puternic pentru a-ți onora legământul cu Dumnezeu, asta nu se va-ntâmpla prea curând, poate chiar niciodată! Dar dacă o faci prin credință, recunoscând propria ta slăbiciune, Duhul Sfânt îți va da puterea de care ai nevoie pentru a-l respecta! Legământul făcut prin credință i-a permis lui Iov să spună: „nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare” (Iov 31:1), și nu puterea lui.

S-ar putea să spui: „Dar nu este mai bine să nu faci un legământ decât să faci unul și să-l încalci?” Nu, pentru că toate eșecurile noastre sunt acoperite de sângele lui Hristos. Biblia spune că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte… și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Pocăința aduce iertare și un nou început!

Așadar, fă din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
30 mai 2026

30 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Le‑a spus altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea unui aluat pe care l‑a luat o femeie și l‑a ascuns în trei măsuri de făină, până s‑a dospit tot“.

Matei 13.33

În Scriptură, aluatul este întotdeauna o imagine a ceva rău (Exod 12.15; Levitic 2.11; Matei 16.6; 1 Corinteni 5.6,7; Galateni 5.9). Iudeii știau bine ce reprezintă aluatul, de aceea este absurd să vedem în aluatul din această parabolă o imagine a evangheliei care va pătrunde cândva în toată lumea. Adevărul lui Dumnezeu nu‑și face intrare în inimile oamenilor în felul în care aluatul dospește tot ce‑i stă în cale. Chiar și parabola semănătorului este suficientă pentru a dovedi acest lucru, întrucât nu toți ascultătorii au primit Cuvântul, ci doar în cazul unei singure grupe s‑a obținut rezultatul dorit. Și parabola neghinei subliniază adevărul că nu toată lumea se va pocăi. Fiii celui rău rămân până la seceriș, până la sfârșitul veacului, pentru ca apoi să fie judecați.

Și totuși aici se pare că Domnul nu intenționează să prezinte un principiu absolut rău prin imaginea aluatului, cum ar fi, de exemplu, învățătura rea. Un gând asemănător vedem în parabola grăuntelui de muștar în legătură cu păsările. Într‑o altă împrejurare, Domnul i‑a avertizat pe ucenicii Săi să se ferească de „aluatul fariseilor și al saducheilor“, referindu‑Se la învățătura lor (Matei 16.11,12). Acesta pare să fie aici gândul într‑un sens general: o anumită învățătură sau un anumit principiu urma să pătrundă și să caracterizeze întreaga masă, în limitele stabilite. Ce fel de învățătură creștină este aceasta, care a pătruns pe tot teritoriul și a fost acceptată de o creștinătate devenită lumească, care tinde spre putere și influență, aspect care este prezentat și în parabola grăuntelui de muștar!?

Să facă Domnul să avem ochi deschiși pentru adevărata stare a creștinătății! Nu spunem aceasta cu aroganță și acuzând. Nu vorbim nici despre persoane individuale, ci despre sistem ca atare. Suntem adânc îndurerați că astăzi, în toată creștinătatea, se proclamă o evanghelie socială, renunțându‑se la adevărata „credință a evangheliei“, la adevărata învățătură creștină (Filipeni 1.27). Dar nu este un pericol și pentru adevărații copii ai lui Dumnezeu să fie atrași de acest vârtej? Observăm, cu regret, că și pe teritoriul adevăratei părtășii creștine și‑au găsit intrare tot mai mult principii sociale, filantropice și democratice.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ologul de la Poarta Frumoasă (4)

Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu; și îl recunoșteau că el era cel care ședea pentru milostenie la poarta „Frumoasă“ a templului; și s‑au umplut de mirare și de uimire pentru ceea ce i se întâmplase.

Fapte 3.9,10

Mulțimea recunoștea că cerșetorul care stătea zi de zi la Poarta Frumoasă, acel om șchiop care de la naștere nu putea să meargă, acel suferind care de 40 de ani depindea de mila și dărnicia oamenilor, dintr‑odată merge și sare! Vindecarea lui nu putea fi negată, însă reacțiile la această minune sunt dezamăgitoare. Criticii nu privesc incidentul în mod pozitiv. Unul este mirat, pentru că nu se aștepta la așa ceva, iar altul este uimit, confuz, pentru că nu recunoaște intervenția lui Dumnezeu în ceea ce se petrecuse. Dacă începutul povestirii este unul deprimant, sfârșitul este și mai deprimant, cu totul dezolant. Dumnezeu lucrează cu putere, înfăptuiește o minune, iar oamenii nu se pot bucura… La început ei sunt mirați și confuzi, iar mai târziu mușamalizează totul.

Omul șchiop însă, a cărui viață fusese fără speranță, acum se bucură de vindecare și de mântuire.

Sunt eu ca ologul vindecat, căutând de acum părtășia cu alți credincioși, pentru a‑L lăuda pe Dumnezeu și pentru a mă închina Lui în mod regulat? Sau mă alătur celor din mulțime care știu ce s‑a întâmplat, dar care nu au experimentat încă vindecarea și mântuirea într‑un mod personal?

Șchiopul sare și este fericit, iar bucuria lui este experimentată de două mii de ani de toți cei mântuiți!

Citirea Bibliei: Geneza 35.1-29 · Psalmul 21.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 41.1‑29

Dumnezeu nu S‑a făcut cunoscut numai prin creaţia Sa, ci, în aceeaşi măsură, El a arătat că este preocupat şi de om. Naţiunilor,El li S‑a descoperit în dreptate şi judecată (v. 1‑4), în timp ce lui Israel i S‑a dezvăluit în har. Nu erau israeliţii descendenţi din Iacov, robul Său, şi din Avraam, prietenul Său? Ei „sunt preaiubiţi, datorită părinţilor lor. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău“ (Romani 11.28,29; Psalmul 105.6‑10).

Slăbiciunea acestui mic popor – „un vierme“ – nu este un obstacol în calea binecuvântării sale; dimpotrivă, este tocmai condiţia pentru ca el să se bucure de minunatele promisiuni, în special cele din v. 10, care ne pot încuraja şi pe noi: „Nu te teme, pentru că … Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări şi te voi ajuta şi te voi sprijini…“ „Nu te teme!“ Această scurtă propoziţie, atât de familiară (v. 13,14; 41.10; 44.2…) este cea prin care vine să ne încurajeze, cu tandreţe, Cel care ne vede toate necazurile şi neliniştile.

Ultima parte a capitolului continuă să ne vorbească despre Dumnezeu, de data aceasta precizând ce este El în raport cu idolii. Aceştia sunt întrebaţi sfidător dacă au cea mai mică cunoştinţă despre „lucrurile trecute“, ori despre „cele ce se vor întâmpla“ (v. 22,23). Dacă da, atunci s‑o arate…! Creatorul, Dumnezeul care Se ocupă de om, este deopotrivă Dumnezeul oricărei cunoştinţe.

IMPORTANȚA GÂNDIRII SĂNĂTOASE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Oamenii care gândesc bine sunt la mare căutare. De ce? Pentru că rezolvă probleme, au mereu idei care pot consolida sau chiar construi o organizație și sunt plini de speranță pentru un viitor mai bun. Iar gânditorii buni rareori se află sub controlul celor care nu prea gândesc. Se spune că Adolf Hitler ar fi zis odată: „Ce noroc pentru conducători că oamenii nu gândesc!” Dar oamenii care dezvoltă tehnica gândirii sănătoase se pot descurca singuri – chiar și sub un conducător sau un guvern nedrept, sau în alte circumstanțe dificile.

Pe scurt, cei ce au o gândire sănătoasă au succes, indiferent de cine-i conduce! Dr. John Maxwell scria: „Am studiat oamenii de succes timp de patruzeci de ani și, deși diversitatea pe care o găsești printre ei este uimitoare, am descoperit că toți se aseamănă în ceva: modul în care gândesc! Acesta este singurul lucru care îi separă pe oamenii de succes de cei care nu au succes.

Iată si vestea bună: modul în care gândesc oamenii de succes poate fi învățat! Dacă îți poți schimba modul de gândire, îți poți schimba viața!” Biblia se referă și mai succint – la „unul care îşi face socotelile în suflet!” Asta înseamnă că nu vei ajunge niciodată mai sus în viață, până nu ești gata să-ți schimbi modul de gândire. Dar dacă îți schimbi modul de gândire, îți poți schimba viața! Sunt greu de imaginat beneficiile schimbării modului de gândire.

Gândirea pozitivă poate face mai multe lucruri pentru tine, inclusiv să genereze oportunități, să rezolve probleme și să producă venituri. Te poate duce la un nivel cu totul nou, atât profesional, cât și personal… Dar apostolul Pavel ne sfătuiește să „avem gândul lui Hristos.”

Așadar, dacă vrei să-ți schimbi viața, primul pas este să-ți schimbi modul de gândire! Iată prioritatea ta, de astăzi!…

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 mai 2026

18 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Numai că poporul care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

Numeri 13.28

Există întotdeauna un „numai că“ atunci când este vorba de om și când necredința este la lucru. Spionii necredincioși au văzut dificultățile – cetăți întărite, ziduri înalte, oameni giganți. Au văzut toate aceste lucruri, însă nu‑L vedeau deloc pe Iahve. Ei priveau la lucrurile văzute, nu la cele nevăzute. Ochii lor nu erau nicidecum ațintiți asupra Celui nevăzut. Fără îndoială, cetățile erau întărite, însă Dumnezeu era și mai tare. Zidurile erau înălțate, însă Dumnezeu era și mai înălțat. Uriașii erau puternici, însă Dumnezeu era și mai puternic.

Așa gândește credința mereu. Ea privește dinspre Dumnezeu către dificultăți; ea începe întotdeauna cu El. Necredința, dimpotrivă, privește dinspre dificultăți către Dumnezeu; ea începe cu ele. Aceasta este diferența! Nu este vorba că trebuie să fim insensibili cu privire la dificultăți și nici că trebuie să dăm înapoi dinaintea lor. Credința nu înseamnă nici insensibilitate, nici șovăire. Sunt unii care par să treacă foarte ușor prin viață, pe principiul că iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. Aceasta nu este credință. Credința privește dificultățile drept în față și este conștiență de tot răul cu care are de‑a face. Ea nu este ignorantă, nici indiferentă, nici șovăitoare. Dar ce face ea? Îl introduce în scenă pe Dumnezeul cel viu. Privește la El; se sprijină pe El; își trage toate resursele din El. Acesta este marele secret al puterii ei. Ea are convingerea adâncă și liniștită că niciun zid nu este prea înalt pentru Dumnezeul Atotputernic, că nicio cetate nu este prea întărită și că niciun uriaș nu este prea puternic.

Pe scurt, credința este singura care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine și, în consecință, este singura care ridică sufletul deasupra influenței împrejurărilor, oricare ar fi ele. Caleb a fost un exponent al acestei credințe prețioase atunci când a spus: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță!“ (Numeri 13.30).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chris Cornell

În cea din urmă [zi], ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.

Ioan 7.37

Concertele de muzică modernă atrag ca un magnet mulțimile de fani entuziaști, iar interpreții se bucură de o admirație de invidiat. Dar o viață pe banda de mare viteză nu este nicidecum o viață fericită. Vestea că celebrul cântăreț american Chris Cornell (1964‑2017) s‑a stins din viață la doar 52 de ani a zguduit mass‑media anului 2017. El avea o gamă vocală incredibilă, de aproape patru octave, de la bas la un tenor bogat în armonice, un timbru ce ar fi putut face față unei scriituri orchestrale impresionante. Compozitor, chitarist, vocalist principal, textier al trupelor rock, unul dintre cei mai buni cântăreți rock din toate timpurile, el a vândut împreună cu formația sa douăzeci și două de milioane de discuri. Pe 17 mai 2017 a cântat la concertul din Detroit, în fața unui public numeros, însă pe 18 mai a fost găsit mort în camera sa de hotel. Luptase mult în viață cu depresia și experimentase o amară anxietate. Acum își luase viața prin spânzurare. Sfâșiat de durere, fratele lui mai mare a început după aceea o campanie de conștientizare a depresiei și de prevenire a sinuciderii.

Mulți sunt în căutarea fericirii, dar se află pe o pistă greșită. Se străduiesc să se împlinească în viață, dar mușcă lacom din păcat, împlinind voința proprie. Majoritatea se află acolo, pe drum, alergând de la un eveniment la altul, dar rămân mereu nemulțumiți. Doar o schimbare decisivă, un viraj către calea cea bună, la Isus, le va potoli setea sufletului. „Intrați pe poarta cea strâmtă, fiindcă lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea“ (Matei 7.13)!

Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 28.1‑29

Odată cu cap. 28 se deschide cea de‑a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. Îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea“ (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ“ i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de aceast㠄furtună de ape puternice care năvălesc“ (v. 2) pentru a‑Şi împlini „lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuit㓠(v. 21): judecata – în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).

Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc Îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus‑o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigur㓠(v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni“, este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu“ şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

CHEMAȚI SĂ BIRUIM (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

Îndemnurile și încurajarea de astăzi aparțin unui autor care iată ce a lăsat scris: „Psihanalistul Alfred Adler a condus un proiect de cercetare fascinant care a popularizat „teoria compensării”. Desfășurând cercetări printre studenții la arte, a descoperit că șaptezeci la sută dintre ei sufereau de anomalii optice. A găsit urme degenerative în urechile unor mari compozitori, precum Mozart și Beethoven. Și a citat numeroase exemple de alte persoane care au ajuns în cele din urmă să aibă succes în domeniul în care aveau… cea mai mare slăbiciune! Adler credea că defectele congenitale, sărăcia, boala și circumstanțele negative se dovedesc adesea a fi trambulina către succes.

Dumnezeu vrea să recicleze necazul tău și să-l transforme într-o slujire. Oamenii trec prin divorțuri dureroase, prin sfâșieri precum moartea unui copil, sau prin dependențe distructive… dar Dumnezeu îi ajută să iasă din groapă, astfel încât să-i poată ajuta pe alții aflați în circumstanțe similare.

Una dintre cele mai paralizante greșeli pe care le facem este să credem că problemele noastre ne descalifică cumva din a mai fi folosiți de Dumnezeu. Nimeni nu întinde covorul roșu pentru a primi tragedia în viața sa, dar cele mai mari daruri și pasiuni ale noastre sunt adesea produsul secundar al celor mai grave tragedii și eșecuri ale noastre. Ei bine, încercările au adesea menirea să ne ajute să redescoperim scopul nostru în viață.” Așadar, problemele prin care te-a trecut Dumnezeu devin o platformă prin care te poți ridica și poți sluji altora.

Apostolul Pavel a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)

Deci, dacă Dumnezeu te-a izbăvit dintr-o anumită circumstanță, binecuvântează-L… și dă mai departe „mângâierea cu care tu ai fost mângâiat”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 mai 2026

7 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

Evrei 13.13

Ce ar putea face un copil al lui Dumnezeu care dorește să fie credincios Domnului său în aceste „zile din urmă“? Să încerce să remedieze situația? Răspunsul lui Dumnezeu este scurt, dar solemn: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19)! Iar dacă El ne arată în Cuvântul Său cât de rău este întregul sistem în ochii Săi, atunci martorul credincios are un singur lucru de făcut: să părăsească acel sistem.

Dumnezeu nu „reformează“ niciodată ceva care a falimentat de la scopul pe care El i‑l dăduse. Așa cum odinioară Domnul Isus i‑a condus pe ucenicii Săi afară din mijlocul sistemului iudaic apostat, afară din „staulul oilor“, și a devenit El Însuși „Ușa“ (Ioan 10.37), tot așa, astăzi, El îi conduce pe ai Săi „afară din tabără“ (Evrei 13.11‑14). Noi nu putem și nu trebuie să părăsim creștinătatea ca atare, pentru că, în felul acesta, ar trebui să devenim păgâni, iudei sau musulmani. Dar suntem chemați să ieșim la El, afară din tabără, și să purtăm ocara Lui. Odinioară, tabăra era sistemul religios iudaic; astăzi, prin tabără înțelegem sistemele religioase ale creștinătății. Desigur, nu putem spune că în aceste sisteme nu sunt credincioși adevărați; dar acești copii ai lui Dumnezeu nu sunt rezultatul acestor sisteme și nici nu sunt reprezentativi pentru acestea. Aceste sisteme sunt moarte, iar Dumnezeu dorește ca ai Săi să le părăsească.

Hristos a suferit „dincolo de poartă“. Acum însă, El locuiește în interiorul locașului sfânt (Evrei 6.20; 8.1). Iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că aceasta este acum și partea noastră. Noi avem acces în locașul sfânt; prin credință, putem sta acolo unde este Hristos (Evrei 10.19; 4.16). Ce drept incomensurabil avem! Dar suntem noi gata să ocupăm și cealaltă latură a poziției lui Hristos, anume cea în afara taberei, și să purtăm ocara Lui? El nu Se găsește în tabără. Dacă ieșim din aceste sisteme omenești, atunci nu pășim în gol, ci mergem afară, la El. Despărțirea de rău Îl are ca țintă pe Domnul!

C. Briem

SĂMÂNŢA BUNĂ

Gil Bernard (1)

Fiind îndreptățiți pe principiul credinței, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Gil Bernard (n. 1932) și‑a început cariera muzicală la vârsta de 20 de ani. Despre sine, el povestește:

„Părinții m‑au crescut în credința iudaică. Mama mi‑a spus multe despre Mesia, Cel care într‑o zi îi va răscumpăra pe toți oamenii, dar genocidul nazist a distrus această sămânță de speranță din mine. După terminarea studiilor, cântatul a devenit religia mea. Am devenit muzician și actor și am avut mult succes: în scurt timp am lucrat cu cei mai faimoși cântăreți ai vremii. Dar acest succes nu mi‑a adus pacea interioară și m‑am întrebat neliniștit care este sensul vieții mele. «Aveți pace?», îi întrebam uneori pe colegii mei artiști, cu care eram în turneu. Îmi amintesc bine răspunsul celebrului actor și cantautor (care‑și compunea și textul și muzica pieselor pe care le interpreta) Jacques Brel (1929‑1978): «Cu bani putem plăti aproape tot ce ne dorim, știi asta, dar pacea despre care vorbești este de neprețuit. Nici cu toți banii din lume nu o putem cumpăra». Nu am fost satisfăcut de acest răspuns, așa că am discutat și cu tatăl meu, care studiase multe religii. I‑am povestit despre întrebările mele și despre dilema legată de sensul vieții. M‑a ascultat cu atenție. Atunci mi‑a dat Noul Testament pe care îl primise de la un misionar. M‑a surprins că el, evreu, a recomandat această carte care de obicei este respinsă de poporul meu. Cu toate acestea, deși tatăl meu era atașat de tradițiile evreiești, era liberal și deschis la discuții. El era de părere că întotdeauna este mai bine să ne întoarcem la Surse. Am fost impresionat de cuvintele lui Isus, de mesajul Său de iubire și de pace. Într‑o zi, un prieten m‑a invitat la o conferință ce avea ca temă relația evreilor cu Isus“.

Citirea Bibliei: Geneza 22.13-24 · Psalmul 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 11.1‑16; 12.1‑6

Versetele 18, 19, 33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr‑un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai“ (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: „o Odraslă“, care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).

Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care înc㠄suspin㓠şi este în „dureri de naştere“, aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.19‑22). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI ÎNȚELEGĂTOR! | Fundaţia S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească…” (Romani 12:10)

Motivul pentru care o relație eșuează este, de cele mai multe ori, nu diferența de opinii, ci lipsa de înțelegere. Și oare de ce nu suntem mai înțelegători?

Din trei motive:

1) Din cauza egoismului. Cineva a spus glumind: „Fiecare problemă are două fațete… atâta timp cât nu mă privește personal!” Apostolul Pavel scria romanilor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

2) Din cauza fricii. Prejudecata este adesea frica de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba despre idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea (să le primești, și să crești), sau să le respingi (și să rămâi la fel). Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce credem că înțelegem – ca oamenii care i-au spus lui Columb că Pământul este plat. Când vine vorba despre construirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci… ceea ce nu ai făcut încă!

3) Din cauza diferențelor. Este nevoie de șapte culori pentru a crea un curcubeu, și e nevoie de mai mulți muzicieni pentru a forma o orchestră. Când îți faci timp să apreciezi diferențele dintre oameni, descoperi că toți împărtășim aceleași speranțe și temeri.

Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul de vedere al celuilalt și ceea ce încearcă să facă, vom constata că în nouă cazuri din zece el încearcă să facă ceea ce este corect!” Dar… toți împărtășim aceleași speranțe și temeri!

Două dintre cele mai frecvente probleme ale noastre sunt „invidia față de daruri” și „folosirea darurilor”. Una apare când ne comparăm talentele cu ale altora, și ne simțim inferiori… Cealaltă apare când ne așteptăm ca ceilalți să fie la fel de pasionați de ceea ce facem noi. Biblia spune: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

Așadar, încearcă să fii mai înțelegător!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 apr. 2026

30 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; și să ridicați oasele mele de aici“.

Geneza 50.25

Oasele lui Iosif (1) – Cerința credinței

În patru locuri în Scriptură se vorbește despre oasele lui Iosif: Geneza 50.25, Exod 13.19, Iosua 24.32 și Evrei 11.22. Acest lucru este de natură să ne atragă atenția. Fără îndoială, Iosif este un personaj proeminent între patriarhii lui Israel și, de aceea, faptul că oasele lui sunt menționate de atâtea ori ne oferă, cu siguranță, învățături prețioase.

Iosif este o imagine a Domnului nostru Isus. Viața lui a fost una de lepădare, de suferință, dar și de glorie în cele din urmă. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu Iosif trebuie să aibă o importanță și o semnificație aparte pentru noi, care Îi aparținem lui Hristos. Vom vedea că până și oasele lui au o însemnătate.

Înainte de a muri, Iosif le‑a dat instrucțiuni fraților săi cu privire la oasele sale. Cerința lui a fost clară: în viitor, când avea să vină eliberarea evreilor din Egipt, aceștia trebuia să ia oasele sale cu ei și să le îngroape în țara Canaan. Aceasta a fost o cerință remarcabilă a credinței. Ea demonstrează că Iosif credea în promisiunea făcută de Domnul străbunicului său, Avraam, cu mulți ani înainte de nașterea sa (Geneza 15.13,14). Avea să vină timpul când Israel se va întoarce în țara pe care Dumnezeu le‑o promisese. Iosif n‑avea nicio îndoială cu privire la acest lucru.

Întotdeauna suntem răsplătiți atunci când ne încredem în cuvintele lui Dumnezeu, în ciuda lipsei oricărui semn al împlinirii lor imediate. Credința în ceea ce El a promis, chiar dacă împlinirea întârzie, este calea binecuvântării. Să avem și noi o credință ca a lui Iosif!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!

Psalmul 37.5

Mai cresc degetele la loc?

În timp ce tatăl își schimba roțile de la mașină, băiatul lui de câțiva anișori a zgâriat puțin aripa mașinii cu o pietricică. Mânios, bărbatul a luat mânuța copilului și a lovit‑o de mai multe ori cu cheia de fier cu care lucra, provocându‑i fracturi multiple. După operație, în urma căreia copilul și‑a pierdut toate degetele de la acea mână, copilul a întrebat în lacrimi: „Tati, mai îmi cresc degetele la loc?“. Devastat de propriile fapte, tatăl s‑a dus la mașină să o lovească de mai multe ori. A rămas împietrit de durere când a văzut pe ea câteva zgârieturi mici, abia perceptibile… — „Nu, copile, degetele nu mai cresc, pentru că mânia tatălui tău a fost fără limită!“ Instigatorul este Satan, vrăjmașul cel bătrân. Tot timpul vom găsi „zgârieturi“ în dosul cărora ne vom scuza firea vulcanică. Dar nu e mai bine să ne gândim dinainte la ceea ce avem de gând să facem, pentru a nu regreta mai târziu? „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, iar cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți“ (Proverbe 16.32). Cât de important este pentru părinți să fie cu luare‑aminte asupra lor înșiși! Exemplul pe care îl dau este hotărâtor, căci copiii imită ce văd la părinți.

De partea ei, nici dragostea nu are limite! Rugăciunile insistente pentru copiii noștri precedă marile lor victorii spirituale. Secretul succesului în disciplinarea spre binecuvântare a celor pe care Domnul ni i‑a încredințat depinde de părtășia noastră cu Dumnezeu și de ascultarea noastră de Cuvântul Său:

„Ia seama la tine însuți și la învățătură! […] Făcând acestea, te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă!“ (1 Timotei 4.16).

Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 5:1-17

O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9‑16).

Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le‑a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi‑am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă“. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).

Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai‑uri“. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

NU TE ARUNCA ÎNTR-O RELAȚIE! | Fundația S.E.E.R. România

„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei:

1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna!

2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri:

a) interesul tău în această relație de prietenie;

b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă.

Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate!

Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2026

21 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Luca 2.40

„Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

„Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

Fapte 11.23

Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:1-16

„Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries