Mana Zilnica

Etichetă: biserica

  • 7 Noiembrie 2026

    Ornament decorativ roșu cu simbol central și linii orizontale pe fundal verde închis

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s‑a alipit de ea [de Naomi].

    Rut 1.14

    Logo roșu stilizat cu simboluri orientale pe fundal verde închis

    Cuvintele și faptele lui Naomi le‑au impresionat adânc pe Rut și pe Orpa. Amândouă au plâns, însă Orpa a cedat ispitei. Ea începuse bine, ca și Rut. În aparență o iubea pe Naomi și, de asemenea, iubea poporul ei, pentru că spusese: „Noi vom merge cu tine, la poporul tău“. Acum însă vedea că aceasta o va costa, iar prețul i se părea prea mare. Îi lipsea credința „care‑L vede pe Cel ce este nevăzut“ (Evrei 11.27). Acesta a fost marele test al vieții Orpei și ea a căzut la acest test. A fost momentul deciderii, iar ea a luat atunci hotărârea. Și astfel, deși își mărturisise atât de puternic dragostea, a rupt toate legăturile care o țineau lângă obiectul iubirii ei și s‑a întors. S‑a întors pentru totdeauna.

    Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune multe despre Orpa, dar dedică această carte istoriei cumnatei ei. Totuși, Dumnezeu n‑o nedreptățește pe Orpa. Avem înscrisă buna mărturie a lui Naomi pentru tot ceea ce făcuse ea, atât pentru cei care mai erau în viață, cât și pentru cei care muriseră. S‑a purtat admirabil și ca soție și ca noră, atât în timpul căsătoriei, cât și ca văduvă. Este drept înaintea lui Dumnezeu să recunoaștem binele în fiecare. Binecuvântatul nostru Mântuitor ne este exemplu și în această privință. Singura dată când se spune că Isus a iubit un necredincios este când Isus S‑a uitat țintă la tânărul acela bogat (Marcu 10.17‑22). Totuși, însușirile naturale, oricât de pornite spre bine ar fi ele, nu se supun niciodată voii lui Dumnezeu.

    Suferințele lui Naomi întăriseră dorința ei pentru ceva mai bun decât Moabul. Ea voia să‑și reconsidere căile și să se întoarcă la Domnul, la Cel care, cu o dragoste neschimbătoare, i‑a dat iarăși pâine poporului Său. Iată însă că a venit testul Orpei: inima ei era în Moab; ar fi fost în stare să fie însoțitoarea de drum a lui Naomi, dar, când Naomi și‑a îndreptat afecțiunile către Dumnezeu, către poporul Lui, către țara Lui, atunci a devenit limpede adevărata poziție a Orpei. Prin cuvinte amabile, cu o atitudine care în afară expunea dragoste, ea s‑a despărțit de cei pe care, în aparență, îi iubea, pentru a se întoarce la poporul și la dumnezeii ei. În această împrejurare, eul a biruit.

    H. L. Heijkoop

    Siglă decorativă roșie cu simbol central și linii orizontale pe fundal verde închis.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Livada de peri

    Noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.

    Ioan 4.42

    Element decorativ roșu, cu linii orizontale și un simbol central stilizat.

    Într‑o vale din nordul Italiei, un evanghelist trece pe lângă o livadă întreținută exemplar. Văzându‑l pe proprietar, se apropie și îi vorbește despre nevoile spirituale. La sfârșit îi oferă o Biblie și îi recomandă să o citească. — „Îmi spuneți că această carte este Cuvântul lui Dumnezeu“, a spus pomicultorul, „dar ce dovedește aceasta?“. Evanghelistul n‑a răspuns direct. Întorcându‑se spre livadă, s‑a interesat de frumoasele lui fructe. — „Aceste pere sunt frumoase, dar păcat că sunt de o calitate atât de proastă!“ — „Cum? Nici nu le‑ați gustat. Luați una sau două și vă lămuriți!“ Zis și făcut. — „Da, perele sunt excelente. Dar vedeți? Dumneavoastră ați tratat Cartea mea cum v‑am tratat și eu perele. Citiți‑o și veți vedea cât de bun este Cuvântul lui Dumnezeu.“

    Cât de numeroși sunt cei care condamnă Biblia fără măcar să o fi citit vreodată! Alții n‑au parcurs decât rapid câteva părți ale ei ori s‑au mulțumit să citească anumite comentarii. Totuși, nimic nu trebuie judecat doar după impresii. Trebuie să‑ți faci timp să citești Biblia onest. Atunci descoperi că, prin ea, Dumnezeu îți vorbește. El Se adresează nevoilor inimii și oferă salvarea Sa. Prin ea Îl putem cunoaște pe Fiul Său. Există ceva mai măreț? Oamenii se simt uneori îndreptățiți să pună întrebări despre tot ceea ce li se întâmplă. În prea multe cazuri, viața devine obiectul unor critici continue, al unor disecări fără întrerupere a împrejurărilor. Prompți în a uita binecuvântările, căutăm cu îndârjire ceva pe care să dăm vina pentru necazurile noastre. Fiecare eveniment face parte din planul lui Dumnezeu. El face totul pentru binele nostru!

    Citirea Bibliei: Isaia 63.1-14 · Marcu 2.18-28

    Element decorativ roșu cu simbol central, pe fundal verde închis.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 50.17‑32

    Element decorativ roșu cu ornament central și linii orizontale pe fundal verde închis

    Un plan principal, cât şi unul dezvoltat, al cap. 50 şi 51 putem găsi în broşura «Sommaire du Livre de Iérémie», de H.R., pe care o recomandăm spre a fi citită.

    Cu siguranţă, pedepsirea lui Israel prin intermediul caldeenilor răspundea voii lui Dumnezeu, însă îndârjirea şi cruzimea de care au dat dovadă în executarea pedepsei vor justifica «răzbunarea» căreia Babilonul urmează să‑i fie obiectul. În plus, atacându‑l pe Israel, Babilonul lupta împotriva Domnului (sf. v. 24; vezi Zaharia 2.8). În special jefuirea şi distrugerea templului au constituit un afront personal adus Celui a cărui glorie locuia acolo. Din acest motiv, pedepsirea Babilonului este numită „răzbunarea pentru templul Său“ (v. 28 şi cap. 51.11).

    Remarcăm în acelaşi timp cum aceste sumbre capitole sunt atât de încărcate de încurajări pentru credincioşii poporului lui Dumnezeu. Domnul, Răscumpărătorul lor, este puternic şi va lua în mâini cauza lui Israel, „oaia“ Sa „rătăcită“, pentru a o salva din gura leilor care vor să o înghită (v. 17 şi 34). Între timp, iertarea Lui va fi şters toate greşelile lor: „Nelegiuirea lui Israel se va căuta şi nu va fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor găsi“ (v. 20; comp. cu Neemia 23.21).

    Logo roșu stilizat cu simbolul unei idei, încadrat de două linii orizontale roșii pe fundal verde închis.

    ALEGE ÎMPĂCAREA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:24)

    Logo roșu stilizat cu simbolul unei idei, încadrat de două linii orizontale roșii pe fundal verde închis.

    Astăzi vom vorbi despre împăcare, un subiect la care nu ne gândim suficient, deși ar trebui s-o facem!

    De ce? Deoarece felul în care îi tratezi pe cei cu care ai o relație influențează relația ta cu Dumnezeu. Domnul Isus a punctat foarte clar lucrul acesta: „Dacă îți aduci darul la altar [dacă slujești în biserică, fii deosebit de atent aici!], și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24)

    Domnul Isus poruncește celui care a greșit, chiar dacă ofensa a fost neintenționată, să ia inițiativa în vindecarea și restaurarea relației. Asta necesită o smerenie adevărată.

    Max Lucado scria: „Poate ți se pare greu de crezut, dar nu toată lumea îl place pe predicator. Sunt momente când mă încurc sau vorbesc greșit și atrag nemulțumirea vreunui enoriaș. În primii ani ai slujirii mele, când aflam că cineva era nemulțumit, ignoram problema: „Dacă nu mi-o aduce la cunoștință, atunci nu am nicio legătură cu problema.” Dar apoi am citit cuvintele lui Isus… Isus poruncește celui care a greșit să ia inițiativa. Acest pasaj este destul de neplăcut. Chiar și așa, am încercat să-l aplic când a fost cazul. „Bob”, l-am întrebat, „am spus ceva care te-a supărat?” „Mary, pare să existe o tensiune între noi. Suntem în regulă?” Fără excepție, acest pas a dus la împăcare. În cele patru decenii de slujire, această învățătură practică nu a eșuat niciodată în atingerea scopului său. Când Scriptura se îmbină cu ascultarea, rezultatul este un balsam vindecător.”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: alege împăcarea!

    Logo roșu stilizat cu simbolul unei idei, încadrat de două linii orizontale roșii pe fundal verde închis.

  • 6 Noiembrie 2026

    Element decorativ roșu cu simbol central stilizat pe fundal verde închis

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, iată, a venit unul dintre mai‑marii sinagogii, cu numele Iair. Și, văzându‑L, a căzut la picioarele Lui; și L‑a rugat mult, spunând: „Fetița mea este pe moarte; Te rog să vii și să‑Ți pui mâinile peste ea, ca să se vindece și să trăiască“.

    Marcu 5.22,23

    Element grafic roșu decorativ cu linii orizontale și simbol central stilizat

    Această istorisire le dă curaj tuturor părinților, în legătură cu copiii lor. Încă din pruncie devine vizibil păcatul moștenit de fiecare copil. Voința proprie se dezvoltă de la sine. Privind la niște bebeluși nespus de drăgălași cum încep să țipe mânioși și plini de furie, nu putem să fim decât bucuroși că puterea lor limitată nu le permite să‑și impună voința. Acești copilași nu sunt încă responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce fac. Abia pe la doisprezece ani pot ei admite că faptele lor păcătoase și păcatul din ei au drept consecință moartea veșnică. Fiica lui Iair aflată pe patul de moarte este o imagine grăitoare în acest sens.

    Iair Îl cunoaște pe Acela care este Eᴜ sᴜɴᴛ (Exod 3.14) și care dă viață. Faptul că se duce la El și Îi cere ajutor arată tuturor părinților oportunitatea de a se ruga pentru copiii lor. Plin de teamă și de îngrijorare, el cade la picioarele Domnului Isus și Îl imploră pentru fiica sa. Ea are nevoie de Mântuitorul și de mâinile Lui vindecătoare și dătătoare de binecuvântare . De aceea, Îl roagă pe Domnul să meargă cu el și să‑Și pună mâinile peste ea.

    Câte rugăciuni pline de îngrijorare ale părinților credincioși pentru copiii lor nemântuiți s‑au ridicat de‑a lungul timpului înaintea tronului de har! „ Tu și casa ta “ este promisiunea divină pentru ei. Cât de des I‑am amintit și eu lui Dumnezeu în rugăciune această promisiune, pe măsură ce copiii mei creșteau!

    Rugăciunea mai‑marelui sinagogii nu este făcută în zadar. Domnul merge cu el și rămâne alături de el. Ce experiență profundă și fericită pentru toți aceia care sunt interesați de bunăstarea spirituală a copiilor lor!

    M. Billeter

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și un simbol central stilizat.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Judecătorul achită pedeapsa

    Ținând adevărul în dragoste.

    Efeseni 4.15

    Element decorativ roșu cu ornamente simetrice pe fundal verde închis

    I s‑a dat să judece chiar cazul fiului său. Judecătorul își pune roba și intră în sala de judecată. Fiul stă nepăsător. „Ei bine, și ce sentință o să mi se pronunțe?“ Faptele se pedepsesc cu amendă. „Și cât să mi se dea, câtă vreme judecata e în mâna tatălui meu?“ Procesul îl lasă insensibil. Mare este însă mirarea când se rostește hotărârea: amendă maximă! Dar și mai surprinzător este când judecătorul se ridică și plătește pentru fiul său întreaga sumă. Fiul cel aspru pedepsit iese din instanță deplin grațiat, pentru că judecătorul îmbină justețea cu iubirea. El „ ține adevărul în dragoste “.

    Iată două provocări.

    Prima: ce trebuie să fac eu? Să țin cu tărie adevărul divin pe care l‑am înțeles din Biblie! „Cumpără adevărul, și nu‑l vinde“ (Proverbe 23.23). Mântuirea este gratuită – Dumnezeu ne‑o dă prin har. Uneori adevărul Său ne poate costa mult, pentru că, în anumite situații, trebuie să renunțăm la unele lucruri, dacă vrem să păstrăm adevărul și să îl punem în practică în viață. Ascultarea de Cuvânt are prețul ei!

    A doua: cum trebuie să acționez? Cu dragoste! Adevărul nu este pentru dezbateri sau pentru încolțirea adversarilor cu argumente. Pot avea o cunoaștere clară ca luna și rece tot ca luna. Adevărul fără dragoste nu convinge. Trebuie ca dragostea divină să se vadă prin modul în care ținem acest adevăr.

    Creștinii care dețin adevărul în dragoste sunt ca soarele, care dă și lumină și căldură. Lumina este adevărul, iar căldura este dragostea. Trebuie să le răspândim pe amândouă. Domnul Isus a stat întotdeauna de partea adevărului și, în același timp, i‑a întâmpinat pe oameni cu dragoste.

    Citirea Bibliei: Isaia 62.1-12 · Marcu 2.13-17

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central stilizat pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 50.1‑16

    Element decorativ roșu cu simbol central, format din linii orizontale pe fundal verde închis.

    Bârlog al mondenităţii şi al corupţiei, Babilonul este cea din urmă naţiune care trebuie să audă judecata din partea Domnului. Ieremia, pentru că vestise supunerea faţă de Nebucadneţar, fusese acuzat că le era favorabil caldeenilor, trădându‑şi propriul popor. Aceste două lungi capitole ale profeţiei ne arată însă ce îl învăţase Dumnezeu cu privire la Babilon. De altfel, El declarase deja că, dacă Domnul Se folosea de Babilon pentru a disciplina pe Iuda, venea şi clipa când, la rândul ei, această cetate impunătoare va fi „cercetată“ în judecată şi transformată în „pustietăţi pentru totdeauna“ (cap. 25.12‑14). Bel Merodac (zeul Marduc) şi toţi ceilalţi idoli aveau să fie nimiciţi în chip ruşinos împreună cu cei care le slujeau, în timp ce Israel şi Iuda nu vor fi deloc „părăsiţi de Dumnezeul lor, Domnul oştirilor“ (cap. 51.5).

    Aceste judecăţi care urmau să lovească Babilonul le vor deschide, în sfârşit, ochii şi inimile captivilor poporului. Versetele 4 şi 5 din acest capitol, 50, ne arată lacrimile şi smerirea care vor însoţi întoarcerea lor la Domnul, premergătoare eliberării lor complete şi definitive. Lumea de azi este plină de idoli deşerţi care, bineînţeles, vor dispărea odată cu ea. Instruiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, cum am putea noi să ne legăm de ea? (1 Ioan 5.21).

    Ilustrație decorativă roșie cu o inimă stilizată în centru și linii orizontale pe fundal verde închis.

    FĂ TOTUL PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

    Element grafic roșu abstract, cu linii orizontale și simbol central stilizat

    Când vine vorba despre chemarea ta, ține cont de aceste două lucruri:

    1) Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați; El îi califică pe cei chemați! Dumnezeu te va chema să faci ceva pentru care nu ești suficient de inteligent ca să reușești. Un vis rânduit de Dumnezeu va fi întotdeauna dincolo de abilitățile și resursele tale. De ce? Pentru ca tu să te bazezi pe Dumnezeu în fiecare zi! Și iată câteva versete din Biblie care arată acest lucru: Solomon a spus: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1) Domnul Isus a zis: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

    2) În loc să fii critic, fii creativ! Adesea, critica este doar o scuză pentru cei care sunt prea leneși ca să rezolve problema de care se plâng. În loc să critici filmele sau muzica, creează un film sau un album care să fie mai bun decât ceea ce critici! Cea mai constructivă critică se numește creativitate. Ar trebui să fim mai cunoscuți pentru ceea ce susținem decât pentru ceea ce respingem.

    Oricine poate semnala probleme. Suntem chemați să le rezolvăm – scriind cărți mai bune, înființând școli mai bune, elaborând legi mai bune. Și suntem unși să facem asta! Biblia spune: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

    Așadar, fă totul pentru slava lui Dumnezeu!

    Element decorativ roșu cu ornament central și linii orizontale.

  • 4 Noiembrie 2026

    Logo roșu stilizat pe fundal verde închis

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și era acolo o turmă cu mulți porci, păscând pe munte; și L‑au rugat să le îngăduie să intre în ei. Și le‑a îngăduit. Și demonii, ieșind din om, au intrat în porci; și turma s‑a repezit de pe malul abrupt în lac și s‑a înecat.

    Luca 8.32,33

    Logo roșu stilizat cu simbol central și linii orizontale decorative pe fundal verde închis

    Fiul lui Dumnezeu scoate demonii și îi trimite într‑o turmă de porci. Astfel, demonii își arată încă o dată înclinația spre distrugere și spre nimicire, pentru că porcii s‑au repezit în lac și s‑au înecat.

    Păzitorii porcilor văd și ei actele de vandalism ale diavolului. Speriați, fug și dau de știre în cetate și în tot ținutul. Istorisirile oculte i‑au fascinat dintotdeauna pe oameni. Curioși, locuitorii acelui ținut vin să‑L vadă pe Acela care poate face ca astfel de evenimente să aibă loc sau care înlesnește ca ele să se petreacă.

    Acolo ei îl văd pe omul care fusese legat și prins în sclavia puterii lui Satan cum stă pe deplin eliberat la picioarele Domnului Isus, liniștit și întreg la minte. Ce mărturie a puterii și a harului Fiului lui Dumnezeu!

    În loc să beneficieze ei înșiși de lucrările divine, aceștia Îl roagă pe Domnul să plece de la ei. O decizie tristă și cu urmări grave! Ei preferă întunericul ocultismului în locul luminii harului divin.

    Cel eliberat, copleșit de fericire, nu dorește decât să rămână lângă Salvatorul lui. Și în viața noastră există momente în care suntem pe deplin învăluiți de bunătatea și de harul Domnului. Ne odihnim în dragostea Lui și nu ne dorim decât să rămânem nestingheriți și pentru totdeauna în apropierea Lui.

    Dar omul din care ieșiseră demonii nu poate rămâne la Mântuitorul. El primește o misiune. Mărturia unui om proaspăt întors la Domnul are o putere deosebită pentru cei din jurul său. Schimbarea produsă de harul lui Dumnezeu este recunoscută cel mai limpede acolo unde el este cunoscut cel mai bine. De aceea Domnul îl trimite la el acasă.

    M. Billeter

    Element decorativ roșu cu simbol central stilizat.

    SĂMÂNŢA BUNĂ

    Se caută exploratori

    Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să‑și ia crucea și să Mă urmeze.

    Matei 16.24

    Element decorativ roșu cu două linii orizontale și un simbol central.

    Unul dintre anunțurile cele mai neobișnuite, originale am putea spune, a fost acela care a apărut într‑un ziar din Londra în momentul primelor explorări polare: „ Este nevoie de oameni pentru călătorie primejdioasă. Salariu mic, frig intens, multe luni în noapte polară, primejdie constantă. Reîntoarcerea neasigurată “. Anunțul a fost publicat de sir Ernest Shackleton, celebrul explorator al Polului Sud. Comentând enorma corespondență pe care a primit‑o ca răspuns, Shackleton a spus: „S‑ar spune că toți oamenii din Marea Britanie ar vrea să ne însoțească“. Era vorba, evident, de băieți curajoși, gata să facă sacrificii imense, totul pentru o cauză lăudabilă.

    Anunțul lui Shackleton ne face să ne gândim la cuvintele Domnului Isus din Matei 16.24. El caută oameni gata să plece cu El într‑o expediție primejdioasă: calea crucii. Domnul a lansat acest apel după ce le‑a spus ucenicilor Săi că Se duce la Ierusalim pentru a suferi și pentru a fi dat la moarte. Câți au răspuns la această invitație în cursul veacurilor, părăsind totul cu bucurie pentru a‑L urma? Contrar expediției lui Shackleton, este încă nevoie de un mare număr de voluntari. Lucrarea n‑a încetat. Domnul continuă să cheme ucenici. El nu‑i vrea decât pe aceia care sunt gata să‑L urmeze oricât i‑ar costa:

    Citirea Bibliei: Isaia 60.1-22 · Marcu 1.35-45

    Logo roșu decorativ cu simbol central, pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 49.1‑22

    Ornament decorativ roșu cu simbol central, pe fundal verde închis

    Fiii lui Amon profitaseră cu laşitate de strămutarea celor zece seminţii, însuşindu‑şi ţinutul lui Gad de cealaltă parte a Iordanului. Printr‑o dreaptă răsturnare a situaţiei, după ce îl „moşteniseră“ pe nedrept pe Israel, ei vor deveni moştenirea lui (v. 2). Am văzut deja cum Moab batjocoritorul a devenit, la rândul său, obiect al batjocurii (cap. 48.26,27) şi este remarcabil să constatăm că judecăţile pe care Dumnezeu le trimite sunt adesea în raport cu greşelile comise împotriva altuia. Asemenea lecţii, dacă ştim să le primim, ne ajută să înţelegem mai bine spre ce înclină Matei 7.2 şi 7.12 atunci când ne îndeamnă să nu facem altora ceea ce nu dorim să ni se facă nouă.

    Ceea ce caracterizează aici Edomul este extrema sa aroganţă. Cuibărindu‑se precum vulturii în stâncile abrupte şi sălbatice ale muntelui Seir (v. 16), poporul acesta se considera invulnerabil. Dumnezeu însă a ştiut şi va şti din nou să‑l găsească acolo pentru a‑l face să decadă, transformându‑i locuinţa într‑un pustiu pentru totdeauna (v. 13 şi Obadia 4). Spre deosebire de Moab şi de Amon, Domnul, încheind, nu îi face Edomului nicio promisiune că prinşii săi vor fi restauraţi, ci, dimpotrivă, le spune că „nu va rămâne niciunul din casa lui Esau!“ (Obadia 18; comp. cu cap. 48.47 şi 49.6).

    Logo roșu decorativ format din două linii orizontale și un simbol central stilizat

    DUHUL LUI DUMNEZEU LOCUIEȘTE ÎN TINE | Fundația S.E.E.R. România

    „Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi…” (1 Corinteni 6:19)

    Logo roșu stilizat, cu simbol central decorativ și linii orizontale pe fundal verde închis

    Astăzi, lasă deoparte întrebarea referitoare la măsura în care ești capabil să experimentezi prezența lui Dumnezeu în starea ta spirituală actuală. Lasă deoparte eșecurile tale din trecut și îngrijorările tale față de viitor. Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Lui cel Sfânt trăiește în tine. Însuși Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…”

    Dar El a spus aceasta referindu-Se la Duhul, pe care cei care credeau în El urmau să-L primească (vezi Ioan 7:38-39). Duhul Sfânt din tine trebuie să curgă tot timpul, izvorând dinlăuntrul tău, potolind dorințele tale nesatisfăcute și revărsându-se pentru a-i înviora pe cei din jurul tău. Intenția și dorința Lui sunt să lucreze prin tine tot timpul, în orice loc, dacă Îi dai voie.

    Amintește-ți că Dumnezeu, Isus și Duhul Sfânt sunt una. Așadar, când vorbim despre Dumnezeu care lucrează în viața ta, despre Isus care este în inima ta sau despre trupul tău care este templul Duhului Sfânt, este același lucru. Autorul John Ortberg povestește despre un prieten a cărui fiică de cinci ani a spus: „Știu că Isus trăiește în inima mea, pentru că, atunci când îmi pun mâna pe ea, Îl simt cum se plimbă pe acolo!”

    Unii oameni par să aibă un fel de radar interior pentru a detecta prezența lui Dumnezeu. La fel cum anumiți muzicieni au ureche muzicală, tot la fel este și în cele spirituale: anumiți creștini au urechea formată pentru a discerne vocea lui Dumnezeu.

    A le spune cum să-L caute pe Dumnezeu ar fi ca și cum ai spune unui pește cum să respire în apă – unde altundeva ar putea trăi?! Așadar, dacă prezența lui Dumnezeu este în viața ta, și Duhul Sfânt locuiește în tine, tu poți să trăiești în mod conștient în prezența lui Dumnezeu în fiecare moment!

    Ornament decorativ roșu cu simbol tradițional în centru și linii orizontale de ambele părți

  • 2 Noiembrie 2026

    Linie decorativă roșie cu un element central subtil.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.

    Romani 4.24,25

    Linie decorativă roșie cu simbol central.

    Să cântărim bine acest lucru: ce anume L‑a condus pe Mântuitorul la cruce? Ce L‑a făcut să coboare în țărâna morții? Oare nu greșelile noastre? Cu siguranță că da! El „a fost dat pentru greșelile noastre“. A fost țintuit pe lemnul blestemat pentru noi. A fost Reprezentantul nostru pe cruce. A fost Înlocuitorul nostru, în toată valoarea și semnificația acestui cuvânt. A luat locul nostru și a fost tratat, în orice aspect, așa cum noi meritam să fim tratați. La cruce, mâna dreptății infinite a condamnat păcatele noastre, toate păcatele noastre! Domnul Isus S‑a făcut pe Sine responsabil pentru toate greșelile, fărădelegile și păcatele noastre, pentru tot ceea ce putea fi împotriva noastră. El – binecuvântat să fie numele Său neasemuit! – a dat socoteală în locul nostru pentru toată povara păcatelor noastre. El a murit, Cel drept pentru cei nedrepți.

    Unde Se află El acum? Inima ni se umple de bucurie la gândul răspunsului la această întrebare. Unde Se află acum Cel binecuvântat, care a atârnat pe cruce și a fost așezat într‑un mormânt? El este la dreapta lui Dumnezeu, încununat cu glorie și cu onoare! Cine L‑a așezat acolo? Cine I‑a așezat cununa pe fruntea‑I binecuvântată? Dumnezeu Însuși! Cel care L‑a dat pentru noi și Cel care L‑a zdrobit este Cel care L‑a înviat. Și în Cel care L‑a înviat trebuie noi să credem, ca să fim socotiți drepți. Acesta este punctul principal înaintea ochilor apostolului. Vom fi socotiți drepți împreună cu toți aceia care cred în Dumnezeul care L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru.

    C. H. Mackintosh

    Liniile roșii decorative cu un simbol în mijloc.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cât costă o Biblie?

    Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

    Marcu 13.31

    Un separator decorativ roșu cu un desen elegant în centru.

    O bancnotă este o bucată de hârtie tipărită. Deși costă mult să fie produsă, ea nu are o valoare materială mare. Cu toate acestea, putem cumpăra o sacoșă cu mâncare plătind o bancnotă de o sută de lei. De ce? Pentru că în spatele acestei bancnote este un sistem monetar care îmi garantează valoarea înscrisă pe ea.

    Același principiu se aplică și la ceea ce ne spune Dumnezeu în Biblie. Ea este o carte tipărită ce se poate cumpăra cu puțini bani, dar Biblia are o valoare mult mai mare decât costul hârtiei și al tipăririi. Ea cuprinde promisiuni care sunt garantate de Dumnezeul cel viu. Citirea Bibliei este vitală. Prin ea Dumnezeu ne vorbește și ne descoperă adevărul despre El și despre omenire. El nu poate minți și Își împlinește toate promisiunile: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M‑a trimis are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5.24). Meditația la Cuvântul Său și cercetarea promisiunilor Lui reprezintă resursele cheie care te ajută să trăiești o viață în siguranță, atașat de adevăr.

    Poate îți spui: dar eu nu‑L simt încă pe Dumnezeu aproape de mine. Niciunul dintre noi nu simțim prezența lui Dumnezeu tot timpul. Învață să trăiești privind spre cer printre norii furtunii și să spui: „Am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus“ (Fapte 27.25). Credința nu este un simț, nici vedere, nici rațiune, ci pur și simplu a‑L crede pe Dumnezeu în ceea ce El a promis.

    „Nu te teme, pentru că Eu te‑am răscumpărat, te‑am chemat pe nume, ești al Meu“ (Isaia 43.1).

    Citirea Bibliei: Isaia 58.1-14 · Marcu 1.9-20

    Linie decorativă roșie cu simboluri și detalii stilizate.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 46.20‑28; 47.1‑7

    Separator decorativ roșu cu un simbol.

    Între aceste judecăţi rostite împotriva naţiunilor, Domnul are grijă să intercaleze un cuvânt liniştitor pentru viitoarea rămăşiţă a lui Israel. Când viitorul lumii se arată sumbru, copilul lui Dumnezeu este invitat în acelaşi fel, să nu se teamă, ci să‑şi aducă aminte de speranţa lui (2 Tesaloniceni 2.16,17).

    Din cap. 47 aflăm că este rândul filistenilor să‑şi audă condamnarea. Spre deosebire de celelalte naţiuni (Moab, Amon, Edom…, care vor fi puse în discuţie în capitolele următoare), despre acest vrăjmaş tradiţional al lui Israel ştim că era instalat în interiorul graniţelor evreilor. Şi chiar dacă acest popor le‑a fost uneori servil, plătitor de tribut, în special sub domnia lui David (2 Samuel 8.1), cu toate acestea, Israel n‑a putut nici chiar în timpul celor mai puternici împăraţi să le ia cetăţile (Gaza, Ascalon…) care făceau parte din teritoriul său. Trăgându‑şi originea din Egipt (Miţraim = Exod, vezi Geneza 10.6 notă, 13, 14), filistenii ne vorbesc despre acei «mărturisitori» neconvertiţi din această lume care ocupă un loc în ţara binecuvântării fără a avea însă vreun drept; ei pretind privilegii creştine, fără să aibă viaţa care să le dea dreptul la ele; pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar, de fapt, sunt vrăjmaşi ai poporului Său şi ai adevărului. Noi trebuie să‑i tratăm având în vedere ce sunt în realitate şi să nu le facem nicio concesie.

    Separator decorativ roșu cu simbolul Fecioarei la mijloc.

    ÎMPOTRIVEȘTE-TE INVIDIEI! | Fundația S.E.E.R. România

    „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.” (Proverbele 14:30)

    Linie decorativă roșie cu simboluri artistice.

    Unii oameni sunt prea nesiguri de ei înșiși pentru a aplauda succesul sau realizările altcuiva, fie că este vorba de un coleg de serviciu, o rudă îndepărtată, un frate sau o soră, soțul sau soția, sau chiar un copil. Ei simt că trebuie să aibă un succes comparabil, pentru a nu se simți inferiori. Dacă pot într-adevăr să se laude cu o realizare personală similară, atunci se grăbesc s-o pomenească.

    Adevărul este că întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult succes decât tine, și întotdeauna va exista cineva care va avea mai puțin succes. Este nevoie de un efort zilnic și de perseverență pentru a combate nemulțumirea și pentru a te bucura de orice nivel de succes cu care te-a binecuvântat Dumnezeu. Reclamele de la televizor, panourile publicitare de pe marginea drumului și chiar familia și prietenii bine intenționați transmit mesajul: „Îți lipsește ceva. Cumpără asta, trebuie să ai aia!…” Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine puţin cu frică de Domnul decât o mare bogăţie cu tulburare!” (Proverbele 15:16)

    In Evrei 13:5 citim: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Dacă simți nevoia să „te bagi în seamă” atunci când altcuiva i se face un compliment, recunoaște imediat și renunță la duhul de nesiguranță care încearcă să te prindă în capcană! Începe să respingi acest tip de comportament, reacționând în mod opus: fă-ți un obicei din a fi suficient de sigur pe tine încât să te bucuri de realizările altcuiva! Va trebui să „exersezi” acest lucru, deoarece există o mare probabilitate ca inițial să nu te „simți” sigur. Pur și simplu, fă-o! Lasă credința să-ți dicteze comportamentul. Când asculți de Duhul Sfânt și Îi permiți să-ți determine acțiunile, firea omenească slăbește și, în cele din urmă, trebuie să se supună călăuzirii Duhului Sfânt.

    Așadar, împotrivește-te invidiei!

    Ornament decorativ roșu, cu un motiv stilizat, pe fundal transparent.

  • 1 Noiembrie 2026

    O linie decorativă roșie cu un simbol central elegant.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?

    Psalmul 22.1

    Design decorativ cu linii roșii și un simbol central pe un fundal alb.

    Ce a însemnat pentru Domnul Isus ca Iuda să‑L vândă cu un sărut! Ce a însemnat pentru El ca ostașii să‑L scuipe în față și să‑L bată și să fie obiectul disprețului lor crud când Îl biciuiau, pentru ca apoi să‑L răstignească! Ce a însemnat pentru El să fie înconjurat de o lume ostilă în toate grupările ei sociale! Ce a însemnat pentru El să fie ținta batjocurii în timp ce toată puterea răului năvălea asupra Sa! Ce a însemnat pentru El să caute mângâiere și să nu găsească, să strige și să nu primească răspuns: „Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“.

    Dar tocmai în acele clipe de adâncă suferință, în ascultare de Dumnezeu, Domnul Isus Îl descoperă pe deplin pe Dumnezeu și Îl proslăvește în mod desăvârșit, pentru că, atunci când Dumnezeu este descoperit, este și proslăvit! La Dumnezeu totul este minunat. Cum strălucește acolo dreptatea lui Dumnezeu, când El Însuși Îl judecă și Îl lovește pe Fiul Său și pune asupra Lui condamnarea, pentru a‑i scăpa de judecată pe păcătoșii pierduți și vinovați! Cum strălucește acolo sfințenia lui Dumnezeu, când nu răspunde la strigătul Fiului Său: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“. Cum strălucește acolo adevărul lui Dumnezeu, câtă vreme „plata păcatului este moartea“! Cum strălucește acolo dragostea lui Dumnezeu, când Îl dă pe singurul Său Fiu la moarte pentru noi!

    Ce a însemnat însă pentru Dumnezeu când a trebuit să‑Și întoarcă fața și să‑L părăsească pe Domnul Isus tocmai când era brutalizat de făpturi neînsemnate, păcătoase, batjocorit de această lume păcătoasă, pironit pe cruce, de parcă Dumnezeu S‑ar fi pus de partea dușmanilor Săi? Niciodată Dumnezeu nu L‑a privit cu mai multă plăcere pe Fiul Său decât în acele momente când purta judecata noastră! El trebuia să poarte păcatele mele și să fie făcut păcat pentru mine, judecat de un Dumnezeu sfânt și drept, care nu poate să vadă păcatul.

    H. L. Heijkoop

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Puterea de cumpărare a unei Biblii

    Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri […] și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12

    Linie decorativă roșie cu detalii artistice în mijloc.

    Timp de multe secole, trebuia să fii bogat sau să trăiești într‑o mănăstire, ca să poți doar vedea o Biblie. Un exemplar scris de mână costa între 400 și 500 de florini (florinul era o veche monedă de aur bătut, care cântărea 3,5 grame de aur de 24 de carate și care s‑a impus pentru prima dată în anul 1252). Când Johannes Gutenberg (1400‑1468) a inventat presa tipografică cu litere mobile, care se puteau aranja, și a tipărit Biblia, un exemplar costa la început 70 de florini, ulterior 16 florini (prin 1500), iar mai târziu numai 1‑3 florini. Astfel, mulți au putut cumpăra o Biblie. Iar peste câțiva ani, când Martin Luther (1483‑1546) a tradus în limba germană Noul Testament folosind cuvinte din viața de zi cu zi, orice om din afara bisericii o putea și citi. A fost o revoluție a citirii! Citirea și studiul Bibliei nu mai erau doar privilegiul unor experți, căci oricine putea să o citească.

    În zilele noastre, în țările în care trăim, nimeni nu trebuie să facă vreun sacrificiu nici pentru a putea cumpăra o Biblie și nici pentru a o putea citi. Dar, deși mai toți au Biblia, cei mai mulți nu o citesc. Pentru ei este fie un document de istorie a culturii, fie o moștenire de familie, fie pur și simplu un obiect pe care se adună praful și de care uneori chiar se jenează când alții zâmbesc în colțul gurii cu ironie văzând‑o la ei. Totuși, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și este cuvânt „viu“ (plin de viață, nu învechit), „puternic“ (are energie și impact), „mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri“ (spune deschis adevărul, fără a căuta să‑l facă plăcut) și pătrunzător, judecând „gândurile și intențiile inimii“.

    Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

    O linie decorativă roșie, cu un design elaborat, care prezintă detalii interesante în centru.

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 46.1‑19

    Un ornament grafic cu linii roșii și un simbol central stilizat.

    Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne aducem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece,şi pofta ei“ (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia“ (1 Corinteni 7.31).

    Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii ironice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet“ (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost altceva decât un „vuiet“ trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…

    Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă timpul“ (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    AI FOST RĂNIT? | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3)

    Linie decorativă roșie cu elemente ornate.

    Există momente când fiecare dintre noi experimentăm respingerea, trădarea și dezamăgirea. Dar dacă ne agățăm de acele experiențe, putem rămâne într-o stare de durere continuă. Într-adevăr, când refuzăm să iertăm și să mergem mai departe, punem o armă în mâinile lui Satan pe care o va folosi împotriva noastră la fiecare ocazie.

    Nu contează ce ni s-a întâmplat, ci modul în care reacționăm! Dacă lăsăm ca durerea să preia controlul asupra gândurilor noastre, aceasta ne poate submina bunăstarea emoțională. Domnul Isus vrea să ne vindece, și nu să trecem prin viață purtând răni vechi! De aceea ne-a dat promisiunile prețioase din Cuvântul Său.

    Indiferent cât de rău am fost răniți, Dumnezeu are întotdeauna în minte restaurarea noastră completă. Citim (Ieremia 30:17): „Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile’, zice Domnul.” Dacă ai petrecut ani de zile luptându-te cu o durere nerezolvată, Dumnezeu ți-a oferit o cale de ieșire – trebuie doar să crezi Cuvântul Său care ne spune că „El tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” Când era pe pământ, Domnul Isus vindeca constant durerile oamenilor și îi mângâia în suferința lor. Iar când a părăsit pământul, nu ne-a lăsat în voia sorții. El a trimis izvorul veșnic de mângâiere să locuiască în fiecare dintre noi: Duhul Sfânt, Mângâietorul, ajutorul și prietenul nostru (vezi Ioan 14:16).

    Rănile pe care le-ai suferit sunt reale, dar Dumnezeu nu vrea ca ele să fie realitatea ta constantă. Duhul Său este întotdeauna cu tine și nu te va părăsi niciodată (vezi Evrei 13:5). Și tu poți să te bazezi pe puterea Lui în orice circumstanță dureroasă, și să găsești vindecare dacă ai fost rănit.

    O linie decorativă roșie cu detalii ornamentale la mijloc.

  • 31 Octombrie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?

    Exodul 3.11

    După optzeci de ani a ajuns timpul când Dumnezeu îi porunceşte lui Moise de a scoate pe Israel din Egipt. Dacă îl privim pe Moise în primii patruzeci de ani în Egipt, îl vedem că „a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi fapte” (Fapt. 7.22)

    Dar, a doua oară, în cealaltă jumătate a vieţii lui, îl găsim pe Moise în linişte. Aici era în mod deosebit în şcoala lui Dumnezeu pentru maturizare în lucrarea ce-i stătea în faţă. Odinioară în mânia lui, fără ca să-i dea cineva poruncă a omorât un egiptean, acum a trebuit să se reîntoarcă în Egipt şi să vorbească cu Faraon.

    Deşi Dumnezeu i s-a arătat într-un chip minunat prin rugul care nu se mistuia, Moise avea de vociferat: „Cine sunt eu?” Dar Domnul nostru în deplină supunere şi gata pregătit pentru lucrare a spus: „Iată-mă trimite-mă.” Lui Moise i-a fost promis ajutorul şi puterea lui Dumnezeu ca pe aceasta să se bazeze nădejdea sa, dar el s-a uitat Ia el însuşi.

    Dar Domnul nostru care cunoştea de la început calea grea care îi stătea în faţă, Şi-a ridicat ochii spre Dumnezeu şi a vrut cu orice preţ să-L proslăvească. El a dus bucuros crucea uitându-se la bucuriile care urmau. Şi lui Moise i-a fost prezentat un ţel şi anume acela de a scoate poporul din Egipt ca să slujească lui Dumnezeu la Horeb. Dumnezeu a vorbit mult către inima lui Moise. Şi aceasta stă în contradicţie cu poziţia Domnului Isus care totdeauna făcea voia lui Dumnezeu şi era desfătarea Tatălui. La urmă în legătură cu Aaron a plecat şi Moise ca să îndeplinească porunca lui Dumnezeu de a scoate pe Israel din Egipt.

    Mântuitorul este în căutare, nu de oameni care să fie gata a-I oferi serile lor libere, sau duminicile, sau anii când vor ieşi la pensie! NU. Ci El este în căutare după aceia care consimt să-I ofere Lui locul dintâi în inimă şi viaţă.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Katashi, marinarul japonez

    Iar dacă și evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor, ca lumina evangheliei să nu strălucească.

    2 Corinteni 4.3,4

    Pentru Katashi, un marinar japonez, contează numai plăcerea. Să nu vină nimeni la el cu Isus Hristos, deoarece, după părerea lui, El este numai Dumnezeul străinilor.

    Într‑o seară, Katashi se află din nou într‑un cartier rău famat din Tokyo. Acolo el simte cum o mână îl trage de mânecă. Cineva îi dă o hârtie. Să fie din nou una dintre acele hârtii creștine? Mototolește hârtia și o aruncă.

    Peste puțin timp, Katashi iese din nou în stradă. Un grup de creștini intonează cântările credinței lor. Se apropie și ascultă. În cele din urmă, un tânăr japonez iese în față și citește: „Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.18). Ascultă și găsește că începutul textului este interesant și adevărat: „Cuvântul crucii este nebunie“. Dar urmează ceva enervant, care spune despre a fi pierdut. Apoi cel care a citit a adăugat cu voce tare: „Da, este nebunie pentru cei care sunt pierduți. Dacă cineva dintre cei care sunt prezenți aici gândește că evanghelia este nebunie, acesta este un semn sigur că el se îndreptă spre pierzare“. Acele cuvinte îl lovesc pe Katashi ca un trăsnet. Deci el este dintre cei care pier? La sfârșitul evenimentului se apropie de tânărul predicator. Are o dorință profundă de a ști mai multe despre „cuvântul crucii“. Dorește să știe mai mult despre puterea lui Dumnezeu care îl poate mântui.

    Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 56.1-12 · Evrei 13.17-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 44.24‑30; 45.1‑5

    După ce Ieremia a făcut o trecere în revistă a urâciunilor comise de popor, luând notă şi de răspunsul jignitor al acestei adunări de răzvrătiţi, a sosit vremea să fie trase concluziile. Sunt înspăimântătoare! Cu excepţia unui număr foarte mic, toţi vor pieri în Egipt, loviţi de calamităţile care‑i pândeau (şi faţă de care „împărăteasa cerurilor“ se va dovedi prea incapabilă să‑i apere; dar, cu privire la ea, niciodată nu se ridică întrebări).

    În aceste vremuri de ruină generală este însă mângâietor să putem constata că „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui“ (2 Timotei 2.19). Aceasta ne‑o va arăta micul cap. 45, consacrat în întregime lui Baruc. Domnul are pentru el un cuvânt personal, deopotrivă de avertizare, ca şi de încurajare. Acest om a fost – împreună cu Ieremia, cel pe care nu l‑a părăsit – ţinta calomniilor şi a acuzaţiilor publice (cap. 43.3). Cu toate acestea, ceea ce avea importanţă în ochii lui era ceea ce gândea Dumnezeu despre el (2 Timotei 2.15). Baruc, descendent al unei familii nobiliare, sperase probabil să aibă un rol deosebit în conducerea acestui popor umilit şi restaurat. În consecinţă, este atins de descurajare (v. 3; Proverbe 24.10). Domnul însă îl îndeamnă: „Tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!“ (v. 5). Nici de la noi Domnul nu aşteaptă lucruri mari, … cu excepţia unui singur lucru, foarte mare în ochii Săi: credincioşia (comp. cu Apocalipsa 3.8).

    INTERVENȚIA DIVINĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…” (Isaia 64:1)

    Domnul Isus le-a spus ucenicilor, chiar înainte de a părăsi această lume pentru a se întoarce în ceruri: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuiește în tine (vezi Romani 8:9), iar această promisiune indică faptul că Duhul Sfânt poate să-ți dea putere în circumstanțe dificile, și poate să-ți dea o revelație care să-ți schimbe cursul vieții.

    Cum au răspuns ucenicii la această promisiune? „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri…” (Faptele Apostolilor 1:14)

    Ai nevoie de o intervenție divină, astăzi? Cere în rugăciune, cu stăruință, prezența lui Dumnezeu.

    Autorul Larry Sparks scria: „De prea mult timp, Biserica occidentală a tolerat o cultură a rugăciunii definită de lipsa rezultatelor.” Apoi, ne oferă această strategie pentru o avea parte de o revărsare a puterii lui Dumnezeu, cu răspunsuri vizibile, la problemele invocate: „Analizează  promisiunile lui Dumnezeu privind revărsarea Duhului Sfânt. Lasă-te cuprins de ele. Și „rămâi” în rugăciune statornică, susținută și perseverentă – până când promisiunile de trezire devin realități ale trezirii. Exact asta au făcut ucenicii.” Noi facem greșeala de a presupune că revărsările Duhului Sfânt sunt niște date stabilite suveran în calendarul ceresc.

    Una dintre marile promisiuni pe care Dumnezeu ni le-a făcut este aceasta: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură‘…” (Faptele Apostolilor 2:17)

    Așadar, dacă dorim o intervenție divină sau o revărsare a Duhului lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm și noi ca profetul Isaia odinioară: „O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…”

    S-ar putea să te întrebi: „Ce pot face eu?” Fă ce au făcut ucenicii: perseverență în rugăciune! Începe să te rogi în fiecare zi pentru umplerea Duhului care-ți dă curaj în vestirea Evangheliei și putere spirituală.

    Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi!

  • 28 Octombrie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

       Totuşi temelia tare a lui DUMNEZEU stă nezguduită, având pecetea aceasta: DOMNUL cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui.

    2 Timotei 2.19

    Ce bine că Dumnezeu cunoaşte pe poporul Său, pe fiecare din ai Săi pe care i-a răscumpărat prin sângele cel scump al Fiului Său! El ne iubeşte şi ne îngrijeşte în mijlocul unei lumi care se îndreaptă spre judecată. Chiar dacă toată lumea arde, ai Săi stau pe temelia tare, neclintită şi nezguduită. Dacă ei trăiesc pe gheţurile Groelandei sau în arşiţa Africii, în China sau în alt loc de pe acest pământ El cunoaşte pe ai Săi. Ochiul lui plin de iubire se uită la ai Săi, El le ascultă rugăciunile lor şi le cunoaşte la toţi necazurile lor. Mâna Lui nu este prea scurtă pentru a-i ajuta, dragostea Lui nu-i lasă niciodată.

    Desigur că adesea cărarea credincioşilor nu trece numai printre palmieri, deoarece El este preocupat de creşterea răscumpăraţilor pentru a-i forma şi a-i curăţa de toată zgura şi de a încerca credinţa lor.

    Otto Funcke povestea că la înmormântarea tinerei sale soţii decedată la prima naştere, un bătrân s-a apropiat de el şi i-a spus în şoaptă: „Eu vă felicit domnule pastor.” – „Eu ştiu că m-am răsculat ca şi când ar fi vorbit un nebun cu mine.” „Dumneavoastră mă felicitaţi? Ce înseamnă aceasta?” – Dar bătrânul a continuat: „Dumnezeul nostru trebuie să aibă gânduri mari de binecuvântări cu dumneavoastră, altfel nu v-ar fi călăuzit pe aşa cărări adânci.”

    Acestea le-a spus cu vocea plină de jale şi cu ochii plini de lacrimi. „Dacă nu mi-ar fi vorbit astfel m-aş fi înfuriat, dar aceste cuvinte mi-au căzut aşa pe inimă ca un balsam şi m-au mângâiat în durerea mea.”

    Dorim ca Dumnezeu să-şi poată împlini voia Sa în noi? Dacă da, atunci nici un necaz nu este prea mare, niciodată cuptorul nu este prea aprins, nici preţul prea mare faţă de nemărginita binecuvântare pe care ne-o aduce supunerea întreagă faţă de El.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eutanasiere

    Căci ați fost cumpărați cu un preț, glorificați deci pe Dumnezeu în trupul vostru!

    1 Corinteni 6.20

    Purtătorul de cuvânt al unei organizații pro‑eutanasiere a fost întrebat: „Cui îi aparține corpul tău?“. El a răspuns: „Este al meu și numai al meu. Nu îi aparține nici bisericii, nici vreunui partid politic, nici medicinei. Eu sunt cetățean liber de la naștere și cu atât mai mult acum, ajuns la vârstă adultă. Nu am de gând să schimb acest lucru cât sunt în viață și nu voi lăsa să mi se impună ceva – nici de către medici, nici de către familie, nici de către moștenitorii mei“.

    Această afirmație este de înțeles, căci nimeni nu are dreptul la viața altuia, însă ea ignoră un fapt, anume că Dumnezeu ne‑a dat viața și, prin urmare, suntem răspunzători înaintea Lui pentru ceea ce facem cu ea. Astfel, fiecare om știe că a fost creat de Dumnezeu, Cel care l‑a cunoscut înainte de concepția sa. Și Dumnezeul care l‑a conceput este, de asemenea, Cel care stabilește ziua morții sale: „Domnul omoară și dă viață“ (1 Samuel 2.6).

    Dacă eu aș fi fost întrebat, ca om credincios, cui îi aparține trupul meu, aș răspunde astfel: trupul meu Îi aparține lui Dumnezeu, împreună cu sufletul și cu duhul meu. Prin moartea Sa pe cruce, Isus Hristos a plătit pentru greșelile mele și m‑a adus la Dumnezeu. Prin urmare, nu alții au voie să decidă asupra vieții mele, cum nici eu nu decid cu privire la mine. Eu las grija și responsabilitatea pentru viața și moartea mea lui Dumnezeu, care este Înțelepciune și care mă iubește. Am asigurarea că trupul meu degradat va fi transformat într‑un trup de glorie și, în același timp, îmi amintesc că nu‑mi mai aparțin mie, ci lui Hristos; și mă străduiesc să‑L onorez prin toate faptele și cuvintele mele.

    Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 53.1-12 · Evrei 12.18-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 43.1‑13

    Adresându‑se lui Ieremia, poporul se angajase în mod solemn să asculte de glasul Domnului, „fie bine, fie rău“ (42.6). Acum răspunsul Său era cât se poate de clar: ei nu trebuia să plece. Această interzicere însă nu se potrivea deloc cu intenţiile ascunse ale lui Iohanan şi ale tovarăşilor săi. Înşelându‑se „singuri în sufletele lor“ (42.20), aceştia au decis să plece în Egipt. Versetul 17 din cap. 41 ne arată că ei făcuseră deja acest proiect odată cu sosirea la Chimhan, înainte chiar să‑l fi consultat pe Ieremia. Oare nu înseamnă aceasta a‑L batjocori pe Dumnezeu, când întrebi care este voia Lui, cu toate că ştii foarte bine mai dinainte ceea ce intenţionezi să faci? Vai, o asemenea lipsă de corectitudine este poate mult mai frecventă decât ne închipuim şi de aceea avem atâta nevoie să ne păzim inimile înşelătoare (cap. 17.9)!

    Încă o dată Ieremia suferă pe nedrept. Este acuzat de aceşti „bărbaţi îngâmfaţi“ că minţea şi căuta să aservească şi să omoare poporul, el, care, dimpotrivă, îşi dezvăluise măsura dragostei însoţind poporul chiar şi în acea călătorie dezastruoasă.

    În Egipt, ei se credeau puşi la adăpost, dar tocmai acolo îi ajunge Nebucadneţar (v. 11). Hotărârile luate fără credinţă aduc adesea asupra noastră tocmai încercarea pe care căutăm să o evităm.

    CUM SĂ DEPĂȘEȘTI TEAMA DE SUCCES | Fundația S.E.E.R. România

    „De la mine vin sfatul şi izbânda…” (Proverbele 8:14)

    Frica de succes distruge multe vise.

    Uneori, succesul provoacă resentimente din partea persoanelor celor mai apropiate.

    A avea succes poate crea, de asemenea, propria anxietate, și anume: te temi că nu vei putea să-ți menții succesul.

    Apoi, există frica de oameni, care vor ceea ce ai tu, dar nu sunt dispuși să plătească prețul pe care l-ai plătit tu pentru a-l obține! Solomon ne-a avertizat că: „Bogăţia aduce un mare număr de prieteni…” (Proverbele 19:4)

    Apoi, există teama de a fi bombardat mereu cu cereri de a da bani împrumut… Dar ce se întâmplă dacă spui nu?

    Tu trebuie să-ți urmezi inima, să dai așa cum îți poruncește Dumnezeu și să-i lași Lui grija pentru imaginea ta. Psalmistul David a scris: „pe cel neprihănit… îl înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

    Bunăvoința lui Dumnezeu te poate transforma într-o țintă. Deși trebuie să încerci întotdeauna să te comporți corect față de ceilalți, nu poți respinge bunăvoința pe care Dumnezeu ți-o dă, doar pentru ca să nu devină invidioși ceilalți! Trebuie să îmbrățișezi bunăvoința lui Dumnezeu ca parte a destinului tău. Poate că, în copilărie, ți s-a spus că nu trebuie să te aștepți la succes. Și acum că îl ai, s-ar putea să simți că nu-l meriți și că nu va dura. Într-adevăr, s-ar putea să te trezești angajat într-un comportament de autosabotare, care îți va confirma cele mai mari temeri ale tale și le va transforma în realitate.

    Ce ar trebui să faci? În primul rând, mulțumește-i lui Dumnezeu că înțelegi rădăcina problemei tale. În al doilea rând, discută despre asta cu cineva care știe să asculte. Pe măsură ce te auzi punând problema în perspectivă, s-ar putea să auzi ori să rostești cuvintele înțelepciunii: „De la mine vin sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.”

    Așadar, bucură-te de bunăvoința lui Dumnezeu care ți-a dat izbândă în ceea ce faci!

  • 26 Octombrie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii … Ah! altarele Tale, DOAMNE al oştirilor, împăratul meu şi DUMNEZEUL meu!

    Psalmul 84.3

    Maiestatea lui Dumnezeu a găsit pentru orice creatură un loc de refugiu. În ce siguranţă şi ce bine adăpostită se găseşte o vrabie în cuibul ei, chiar dacă afară este furtună! Acolo nu e numai ascunzişul ei faţă de duşman ci şi casa ei, în care locuieşte. Şi dacă Dumnezeu a găsit un loc de odihnă pentru păsări, atunci a găsit un loc de refugiu şi pentru psalmist şi pentru toţi cei credincioşi. „Ah! Altarele Tale Doamne al oştirilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu! Aici e cuibul sau locul de odihnă a celor care îl caută.

    În principiu adorarea lui Dumnezeu este locul de odihnă al sufletului. Aşa dar, credinciosul nu-L ştie pe Dumnezeu numai ca Adăpostul său, ci dacă a recunoscut harul lui Dumnezeu în adevărul şi imensitatea lui, atunci inima lui Dumnezeu este locuinţa sa, prezenţa Iui Dumnezeu este locul de odihnă, faţa lui Dumnezeu e soarele lui, mâna lui Dumnezeu scutul şi ocrotirea Iui.

    Apropierea de Dumnezeu devine casa unde trăieşte. El doreşte un singur lucru: să se oprească aici, să locuiască toate zilele vieţii sale şi să privească frumuseţea şi dragostea Lui (vezi Ps. 27.4). De ce amintesc mai ales fiii lui Core despre: „altarele” Tale” ca loc de odihnă? In Vechiul Legământ în faţa altarului pentru arderea de tot (altarul de aramă) a fost cercetată problema păcatului şi la altarul de aur în cortul întâlnirii, preotul ducea tămâia şi o ardea. Tămâia este simbolul adorării noastre de azi.

    Acum credinciosul, după ce s-a rezolvat iertarea păcatelor şi are convingerea jertfei de ispăşire a lui Isus Cristos, acum stă ca preot în apropierea Iui Dumnezeu cu mulţumire şi adorare. El acum nu stă cu mâinile şi cu inima goală.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dragoste nemăsurată

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

    Ioan 3.16

    Dorim să medităm puțin la dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu descrisă în pasajul de azi:

    Dumnezeu îi iubește pe oameni chiar dacă ei nu vor să Îl asculte și Îi întorc în mod voit spatele. Răzvrătirea lor împotriva Lui și nelegiuirile lor nu Îl opresc pe El să lucreze în favoarea lor.

    Dumnezeu îi iubește pe oameni pentru că El, în esența Lui, este dragoste și dorește ceea ce este cel mai bun pentru făpturile Sale. El Și‑a împlinit planul pentru mântuirea oamenilor pierduți, pentru a le putea oferi viață eternă.

    Dumnezeu îi iubește pe oameni oferindu‑le cel mai mare dar cu putință: pe singurul Său Fiu. El L‑a trimis pe Fiul Său pe pământ, pe Omul Isus Hristos; Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său la moarte, pentru a fi Mântuitorul tuturor celor care cred în El.

    Dacă Dumnezeu ne‑a iubit atât de mult și acum ne oferă mântuirea, să nu o acceptăm noi? Calea mântuirii este simplă: cine crede în Fiul lui Dumnezeu, care a murit pe cruce pentru păcătoși, nu mai este pierdut, ci are viață eternă; nu mai este pedepsit de Dumnezeu pentru fărdelegile lui, pentru că Isus a purtat pedeapsa pentru el; în schimb, poate trăi în comuniune cu Dumnezeu și cu Domnul Isus! Iubirea lui Dumnezeu ni se adresează nouă astăzi, ca noi să putem fi mântuiți prin credința personală în Isus Hristos.

    Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 51.12-23 · Evrei 12.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 41.11‑18; 42.1‑6

    De îndată ce vestea despre măcelul înfiorător de la Miţpa ajunge la urechile sale, Iohanan porneşte să înfrunte ceata lui Ismael. La vederea lui Iohanan, întreg poporul pe care Ismael îl ducea cu sine în robie la fiii lui Amon se grăbeşte să treacă în tabăra celuilalt. Ismael, constatând că de acum are de‑a face cu forţe mai puternice decât ale sale, scapă împreună cu opt oameni şi se adăposteşte la Baalis, protectorul său. De partea lor, Iohanan şi poporul eliberat se aşază în hanul lui Chimhan, lângă Betleem (poate acelaşi han în care, mai târziu, nu se va găsi loc pentru Fiul lui Dumnezeu – Luca 2.7).

    Pericolul însă tot nu este în întregime îndepărtat de peste sărmanii aceştia. Asasinarea guvernatorului rânduit de împăratul Babilonului îi expune acum pe iudei mâniei sale, de îndată ce va fi informat. Nebucadneţar, scos din sărite de revoltele succesive ale poporului lui Iuda, nu poate să nu intervină cu maximă duritate, făcându‑i de astă dată pe cei nevinovaţi să plătească pentru cei vinovaţi. În teama şi dezorientarea lor, Iohanan şi tovarăşii lui se întorc cu aparentă umilinţă spre Ieremia, pe care aici îl găsim în mijlocul lor. El este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, Cuvânt care, repetăm, este singura sursă de lumină pentru noi, cum era şi pentru acest popor (Psalmul 119.105).

    SALVEAZĂ-MĂ, DOAMNE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.” (Psalmul 34:6)

    Au trecut deja douăzeci și cinci de ani de când melodia lui Fontella Bass „Rescue Me” a ajuns pe primul loc în topuri. Ea nu avea o carieră demnă de luat în seamă, n-avea nici un ban, era obosită și îi era frig. Singura sursă de căldură din casa ei era aragazul din bucătărie. Se îndepărtase de credință și de biserica unde cântase cântece gospel încă din copilărie. A început să se roage… și în timp ce se ruga, Fontella i-a cerut lui Dumnezeu „un semn” care să-i confirme că El a auzit-o. Dintr-o dată, a auzit melodia ei de succes „Rescue Me” într-o reclamă la televizor! Pentru ea, a fost ca și cum „Domnul ar fi pășit chiar în lumea ei!”

    Fontella nu știa că American Express îi folosea melodia într-o reclamă și nu a reușit s-o găsească pentru a-i plăti drepturile de autor. Nu numai că a primit drepturile de autor restante, dar au început să i se deschidă și noi oportunități de a cânta. La scurt timp după aceea, ea a lansat un nou album. Dar cea mai bună veste este că și-a reînnoit relația cu Domnul! „Atâția ani încercasem s-o fac singură, și n-a mers!”, a spus ea. „Apoi am renunțat la control și i-am încredințat totul Lui, iar acum totul se întâmplă!”

    Psalmistul David a scris: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui… Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:6, 8). Și ceea ce a făcut Dumnezeu pentru David, și pentru Fontella Bass, va face și pentru tine, dacă te vei întoarce la El!

  • 22 Octombrie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    David a plecat de acolo și a scăpat în peștera Adulam.

    1 Samuel 22.1

    David, o imagine a lui Hristos respins, devine centrul de atracție pentru frații săi. Familia lui și toate rudele lui s‑au strâns în jurul său. Ei erau de partea lui David și îl recunoșteau ca fiind unsul Domnului, instrument al harului în Israel și acela prin care Domnul avea să‑Și salveze poporul. Mai știau că, asemenea conducătorului lor, nu aveau nimic de așteptat de la lume, decât dispreț și persecuție, de aceea singura lor resursă era să caute refugiu la acela care, din punct de vedere omenesc, era el însuși lipsit de orice resursă.

    A existat însă și o altă categorie de oameni care au căutat refugiu la David în peștera Adulam: „Toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s‑au adunat la el, și el le‑a fost căpetenie“ (1 Samuel 22.2). Trăsătura acestor oameni era că ei pierduseră totul. Unii erau „în nevoie“ și nu știau încotro s‑o apuce; alții „aveau datorii“ pe care nu puteau să le plătească; iar alții erau cu „sufletul amărât“, având dureri fără leac, create de starea de lucruri din Israel.

    Toți aceștia au găsit la David un refugiu sigur, așa cum și astăzi se poate găsi la Hristos cel respins. Ți‑ai găsit refugiul la El? Nu‑l poți găsi până nu vezi că nu ai nicio resursă și până nu ți‑ai pierdut nădejdea în tine. Venind la El, lumea te va disprețui, însă nu vei duce lipsă de nimic. Prezența simțită a Domnului Isus, bogățiile Cuvântului Său pus la dispoziția ta, precum și mijloacele de apropiere de Dumnezeu oferite de preoția Lui, toate acestea sunt beneficii pe care David al nostru ni le oferă în timpul lepădării Sale. Singurul lucru care ne lipsește este ca El să fie arătat în glorie înaintea tuturor.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Idol din argint „sfințit“

    Cine cheamă numele Domnului să se îndepărteze de nelegiuire.

    2 Timotei 2.19

    Cartea Judecători zugrăvește la începutul capitolului 17 o familie de plâns. O mamă are un fiu, dar un fiu care o fură! Mama, la rândul ei, îl blestemă pe hoț, fără să îi cunoască identitatea! Apoi, când fiul îi mărturisește furtul, ea îl binecuvântează, în loc să‑i atragă atenția asupra gravității păcatului săvârșit! În cele din urmă, de dragul fiului, mama îi face acestuia idoli! Legea lui Dumnezeu interzicea și furtul, și idolii, și ipocrizia și luarea Numelui lui Dumnezeu în deșert… Dar Legea este complet ignorată, deși Numele Domnului este amintit în amestecul de cuvinte ale acestei femei. Ce ilustrație tristă a cuvintelor Domnului Isus: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inimile lor sunt departe de Mine“ (Matei 15.8)! „Căci ei spun și nu fac“ (Matei 23.3)!

    Acesta este un avertisment pentru fiecare dintre noi. Să nu folosim cu ușurință Numele lui Dumnezeu, fără să fim conștienți de măreția Lui și fără să ne gândim cu ce anume Îl asociem. Femeia din Judecători își binecuvântează fiul „de la Domnul“ și susține că a dedicat bani „Domnului“, dar faptele ei sunt în totală contradicție cu declarațiile ei. Dacă spunem că Îl cunoaștem pe Isus și că vrem să‑L urmăm, aceasta presupune recunoașterea autorității Lui și o îndepărtare hotărâtă de ceea ce este rău, de tot ceea ce nu este conform voii Lui. În Evanghelie, Domnul Isus pune o întrebare tulburătoare: „De ce‑Mi spuneți «Doamne, Doamne!», și nu faceți ceea ce vă spun Eu?“ (Luca 8.46). Dumnezeu ne vrea consecvenți și sinceri, nu ipocriți!

    Citirea Bibliei: Isaia 49.1-13 · Evrei 11.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 38.14‑28

    Sărmanul Zedechia! Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie“ la căpeteniile caldeenilor şi să se predea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s‑ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi“ (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu‑se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi! Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s‑o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25). Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. În adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i‑o dădea lui Ieremia! Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându‑se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu‑i „cu îndrăzneală“ (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu … în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri“ (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!

    SĂ NE ACORDĂM CINSTE UNII ALTORA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

    Ai remarcat vreodată cât de repede acuzăm pe altcineva de unele dintre lucrurile pe care le scuzăm la noi înșine? Procedând astfel, practicăm un standard dublu, cerând mai mult de la alții decât de la noi înșine! Domnul Isus a spus: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3) Standardul dublu funcționează astfel:

    1) Când alții țin morțiș la părerea lor, spui că sunt încăpățânați – dar când tu faci asta, spui că ești ferm și hotărât!

    2) Dacă vecinei tale nu-i place de prietenul tău, spui că are prejudecăți – dar când ție nu-ți place de prietenul ei, spui că ești un bun cunoscător al caracterului!

    3) Când cineva încearcă să trateze pe altcineva deosebit de frumos, spui că îl lingușește – dar când tu faci asta, ești grijuliu!

    4) Când soția ta își ia timp să facă lucrurile bine, spui că este leneșă – dar când faci tu asta, ești meticulos!

    5) Când ea cheltuiește mult, spui că este nechibzuită – când faci tu același lucru, ești generos!

    6) Când ea găsește defecte în lucruri, spui că este critică – dar când o faci tu, ești perspicace!

    7) Când ea este blândă, o numești slabă; când tu ești așa, ești amabil!

    8) Când se îmbracă bine, spui că este extravagantă – dar când tu faci asta, spui că ai stil și bun gust!

    9) Când spune ce gândește, este răutăcioasă – dar când o faci tu, ești sincer! 10) Când altcineva își asumă riscuri, spui că este pripit – dar când o faci tu, ești curajos! Apostolul Pavel a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” Așadar, Cuvântul ne învață astăzi să ne acordăm cinste unii altora!

  • 19 Octombrie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și fiii lui Israel le‑au zis: „De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Pentru că ne‑ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată mulțimea aceasta cu foame“.

    Exod 16.3

    Israeliții au plecat din Egipt în grabă, dar n‑au plecat flămânzi. Dumnezeu le dăduse sărbătoarea Paștelui, astfel că ei, odată cu toate bagajele, au luat și aluat nedospit, pe care l‑au copt mai târziu pe drum (Exod 12.34,39). Când însă aceste provizii s‑au terminat, poporul nu numai că s‑a plâns că nu are hrană, ci a și amintit de oalele de carne și de pâinea de care se bucuraseră în Egipt. Tânjind după viața de mai înainte, i‑au acuzat pe Moise și pe Aaron că‑i aduseseră în pustie ca să‑i omoare.

    Dar Dumnezeu le‑a răspuns cu har și le‑a dat mană dimineața și prepelițe seara (Exod 16.12). Această mană le‑a fost dată vreme de patruzeci de ani și a fost suficientă pentru fiecare zi; singurul lor efort a fost să o strângă. După câteva sute de ani, Domnul Isus a trebuit să‑i corecteze pe iudei, spunându‑le: „Moise nu v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer și dă lumii viața“ (Ioan 6.32,33). Nu era nimic care ar fi trebuit să fie făcut de iudei pentru ca ei să beneficieze de această viață; și așa este și astăzi. Singurul efort necesar este să credem și să primim. Mana a fost o imagine, însă El este realitatea. Să ne hrănim cu El!

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Odiseu și Orfeu

    Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulți.

    Psalmul 16.4

    Vestit printre greci, personajul de legendă Odiseu ajunge, în călătoria lui pe mare împreună cu tovarășii săi, într‑un loc în care sirenele, prin cântecele lor amăgitoare, îi ademenesc pe călători, spre pieirea lor. Pentru a putea trece cu bine pe lângă insula fermecată, le poruncește marinarilor lui ca pe el să îl lege de catargul corabiei, iar celor din echipaj el însuși le înfundă urechile cu ceară. Când sirenele îl vrăjesc prin ritmul muzicii lor, cu cât căpitanul se zbate mai mult, cu atât marinarii îl leagă și mai strâns de catarg. Și astfel reușesc să își urmeze călătoria, plutind fără primejdie mai departe.

    Tot pe acolo trece însă și Orfeu, un prinț din vechime. Dar, în loc să le astupe urechile marinarilor, el le poruncește să cânte tare. Iar el însuși cântă așa de frumos, încât echipajul este vrăjit de farmecul muzicii sale. Și astfel trec biruitori, neatrași de cântecul sirenelor.

    Chiar și în antichitate oamenii știau de puterea seducției și de consecințele ei devastatoare. Sirenele sunt doar personaje de legendă, dar diavolul cu puterea lui de atracție este o realitate din toate timpurile. De aceea este necesar să veghem. Domnul Isus ne arată calea către viața cea adevărată, viața eternă. Oricine Îl urmează pe El va fi dus în siguranță în portul ceresc. Să pornim și noi muzica cerului atât de tare, încât să nu mai auzim chemările Celui Rău! Și să mergem atât de atrași de glasul Domnului, încât să nu mai putem fi distrași sau fugăriți de ispitirile lui Satan!

    Citirea Bibliei: Isaia 47.1-15 · Evrei 10.11-22

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 36.16‑32

    L‑am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu‑le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s‑au uitat unul la altul“ (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu‑i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).

    După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să‑l înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor“ (v. 32). Împăratul şi‑a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară (v. 30,31; Proverbe 13.13).

    Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim…! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).

    DUMNEZEU ESTE DE PARTEA TA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Știu că Dumnezeu este de partea mea.” (Psalmul 56:9)

    În cartea sa de succes „The Tipping Point” (Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții), Malcolm Gladwell definește punctul critic ca fiind „momentul de masă critică, pragul, sau punctul de fierbere”. Este momentul în care o idee, o tendință sau un comportament social trece de o anumită limită și se răspândește instantaneu, ca un virus. În domeniul fizicii, un punct critic este momentul în care un obiect este deplasat dintr-o stare stabilă de echilibru într-o stare nouă. În economie, este punctul în care o tehnologie emergentă devine standardul industriei. În sociologie, este momentul în care un număr suficient de oameni adoptă un comportament, astfel încât acesta să atingă masa critică și să devină viral. Din punct de vedere spiritual, punctul de cotitură este momentul în care crezi fără nici o rezervă că Dumnezeu este de partea ta. Este revelația că Dumnezeu nu doar te iubește, ci te și place. El te iubește suficient încât să moară pentru tine și te place suficient încât să-Și petreacă eternitatea cu tine. Cu toate acestea, unii dintre noi rămân sceptici. Ne proiectăm disprețul de sine asupra lui Dumnezeu, presupunând că El trebuie să fie la fel de supărat pe noi cum suntem noi pe noi înșine. Sau cădem în capcana bazată pe performanță, gândindu-ne că comportamentul nostru determină atitudinea lui Dumnezeu față de noi – fie că este pentru sau împotriva noastră. Ascultă: faptul că Dumnezeu este de partea ta a fost dovedit la crucea de la Golgota! Autorul creștin de literatură devoțională Oswald Chambers scria: „Nicio putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul lui Dumnezeu din duhul unui om. Este o invincibilitate intrinsecă!” Religia se referă la ce poți face tu pentru Dumnezeu; creștinismul se referă la ce a făcut Hristos pentru tine. Dar totul începe cu acest adevăr extrem de important: „Știu că Dumnezeu este de partea mea.”

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne