Etichetă: blog

  • 15 Noiembrie 2026


    Element decorativ roșu cu ornamente liniare și simbol central.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi‑am pus încrederea în Domnul Dumnezeu.

    Psalmul 73.28

    Element grafic decorativ roșu, cu linii orizontale și simbol central stilizat.

    Odată m‑a întrebat cineva: «Nu este plictisitor că în fiecare duminică dimineața aveți aceeași slujbă? Voi cântați aceleași cântări, citiți aceleași cuvinte din Biblie și faceți întotdeauna aceleași lucruri. Nu devine plictisitor la un moment dat?». Chiar și unii credincioși adevărați spun câteodată: «Este prea mult ca în fiecare duminică să iei Cina. Devine o obișnuință și își pierde valoarea pentru inimă». Niciunul dintre noi nu ar putea spune că acesta nu este un pericol real, însă, atunci când cineva se preocupă cu Domnul și aduce cu adevărat jertfe, cu cât îi este mai largă perspectiva gloriei lucrării și a Persoanei Domnului Isus, cu atât mai mare îi va deveni bucuria. Vedem în Numeri 15.7 că este vorba despre o treime de hin de vin, deci mai mult decât un sfert. Și aceasta este experiența fiecăruia dintre noi care s‑a preocupat cu Domnul.

    Cu cât ne vom preocupa mai mult cu El, cu atât inima ni se va umple mai mult de gloria lucrării și a Persoanei Sale și cu atât mai mare ne va fi bucuria din inimă atunci când Îi aducem lui Dumnezeu arderea‑de‑tot! Tot așa va fi și în cer! Nu va fi ca în Împărăția milenială, unde, la sfârșit, bucuria și mulțumirea vor fi mai mici decât la început, ci, în cer, mulțumirea noastră, bucuria noastră și bogăția noastră vor fi din ce în ce mai mari. Privindu‑i pe bătrânii din Apocalipsa 5, am spune că bucuria trebuie să fie deplină, dar nu, ci ea va fi din ce în ce mai mare. Pe pământ se poate spune că, atunci când un pahar este complet plin, nu mai încape nimic, însă în cer nu va fi așa. Acolo bucuria va fi din ce în ce mai mare.

    Acela care s‑a preocupat cu Domnul Isus, cu lucrarea și cu Persoana Sa, știe din experiență că, dacă la început se gândea că «mai fericit nu poate deveni», mai târziu a remarcat că este totuși posibil să fie și mai fericit. Bucuria noastră poate deveni tot mai mare, în măsura în care ne vom preocupa cu El tot mai mult.

    H. L. Heijkoop

    Logo roșu stilizat format din două linii orizontale și un simbol central.

    SÄMÄNȚA BUNÄ

    Tapiseria

    Isus a răspuns și i‑a zis: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceea“.

    Ioan 13.7

    Ornament decorativ roșu cu motiv central și linii orizontale pe fundal verde închis

    (Adolf Gschwind)

    Viețile noastre sunt ca niște tapiserii cu variate culori și grosimi. Unele porțiuni par întunecoase, singuratice, izolate, chiar părăsite; firele de ață țesute aici par să exprime un gol, ceva fără pace, fără bucurie. Totuși, din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare fir și fiecare culoare sunt folosite pentru a țese în viețile noastre o dimensiune a dragostei Sale. Unii cred că, din cauza păcatelor din trecut, tapiseriile vieții lor sunt întunecoase și uzate, dar Dumnezeu scoate frumusețe din greșelile noastre. Pare tapiseria vieții tale ruinată? Este momentul când Dumnezeu țese un fir mai puternic decât oricare altul pe care l‑ai cunoscut. Dificultățile leagă inima ta de inima Lui. Nicio experiență de viață nu este lipsită de culoare. Concentrează‑ți atenția asupra lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14

    Element decorativ roșu cu simbol central și linii orizontale pe fundal verde închis.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Plângerile lui Ieremia 2.11‑22

    Ornament decorativ roșu cu simbol central și linii orizontale pe fundal verde închis

    Ce mare este dezolarea profetului în faţa tabloului zugrăvit de versetele anterioare! Lacrimile îi curg fără oprire la vederea acestei „ruine întinse ca marea“ (v. 13).

    Şi Domnul Isus a plâns Ierusalimul, pentru că El cunoştea mai dinainte care vor fi pentru cetatea vinovată consecinţele respingerii Sale (Luca 19.41…).

    Cu toate că împăratul, căpeteniile, preoţii, profeţii mincinoşi (v. 14) şi majoritatea poporului îşi meritau loviturile care cădeau asupra lor, erau totuşi mulţi care sufereau fără să fi fost răspunzători în mod direct: prunci murind de foame, bătrâni şi copilaşi căzând pe străzi, leşinaţi de foame (v. 11,19,21). Cu toate acestea, Ieremia nu ridică niciun „de ce“, ci se aşază „la spărtură“, în favoarea poporului pe care‑l iubea.

    Versetele 15 şi 16 îi prezintă din nou pe cei care „trec pe cale“. La aceştia nu mai este vorba acum doar de indiferenţă, ca în cap. 1.12; de astă dată ei „clatină din cap“, „scrâşnesc din dinţi“, privesc cu neruşinare, aruncă insulte, varsă dispreţ. Domnul Isus, Sfânta Victimă, a cunoscut în timpul ceasurilor de pe cruce toate aceste manifestări ale răutăţii oamenilor (vezi Psalmul 22.7,8; Psalmul 35.21).

    Element decorativ roșu, cu ornament central stilizat și linii orizontale pe fundal verde închis.

    ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI! | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:18)

    Element decorativ roșu cu simbol central de sărbătoare, pe fundal verde închis

    Biblia ne relatează că Moise judeca poporul, care „stătea înaintea lui de dimineaţa până seara… Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13, 17-18) Poate ai observat pe spatele camioanelor cu remorcă un semn care indică limita de încărcare.

    Drumurile au stații de cântărire pentru a se asigura că aceste camioane nu transportă o greutate prea mare. Dacă un camion cu remorcă și un motor uriaș are limite de încărcare, atunci este logic ca și noi să avem! Moise își depășise limita de încărcare. Alerga de la un capăt la altul al taberei lui Israel, programând întâlniri, respectând termenele limită, întâlnindu-se cu toți cei care îi cereau ajutorul, mâncând pe fugă – era prea mult. Înlăuntrul său, era pe moarte. Avea două opțiuni: să se prăbușească sau să împartă sarcina.

    Socrul lui Moise, Ietro, i-a spus să evalueze ce putea face doar el și să delege restul. Ce putem învăța de-aici? Oricând te confrunți cu o sarcină care este mult prea mare ca s-o poți face singur, Dumnezeu îți spune: „Învață să delegi!” Dar Ietro nu i-a spus lui Moise să renunțe la muncă și s-o arunce pe umerii oricui. Aceasta este o rețetă pentru dezastru. Pentru a delega cu succes, trebuie să faci aceste trei lucruri:

    1) Să alegi oamenii potriviți;

    2) Să le atribui sarcina potrivită;

    3) Să ai încredere că o vor face bine, fără să fie nevoie să-i controlezi. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: fă numai ce poți face, deleagă restul sarcinilor oamenilor potriviți, și crede că Dumnezeu va da izbândă!

    Element decorativ roșu cu motiv tradițional central, pe fundal verde închis.
  • 10 Noiembrie 2026


    Element decorativ roșu cu ornament central stilizat și linii orizontale pe fundal verde închis.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău.“ Și Iosif a plâns când i‑au vorbit ei […] Și Iosif le‑a zis: „Nu vă temeți; sunt eu în locul lui Dumnezeu? Voi, într‑adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor. Și acum, nu vă temeți: vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“. Și i‑a mângâiat și le‑a vorbit inimii.

    Geneza 50.17,19‑21

    Siglă roșie stilizată între două linii orizontale roșii pe fundal verde închis

    Frații lui Iosif auziseră cuvintele pline de har ale acestuia atunci când au rămas singuri în prezența lui, însă, necunoscându‑i inima, au pătruns foarte puțin deplina și profunda însemnătate a cuvintelor lui. La fel pot sta lucrurile și cu noi: este posibil să avem o cunoștință bună a cuvintelor Scripturii, și totuși să fim ignoranți față de mărețele adevăruri pe care aceste cuvinte le transmit. O înțelegere adevărată poate fi obținută doar prin cunoașterea lui Hristos.

    De aceea apostolul se roagă „ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui“ (Efeseni 1.17). Cunoașterea teologică – cunoașterea limbilor grecești și ebraice – oricât de folositoare și la locul lor pot fi acestea, nu ne vor da niciodată duhul de înțelepciune și de revelație. O astfel de cunoaștere poate da o anume înțelegere a literei revelației, dar nu a spiritului revelației. Noi trebuie să cunoaștem gândul lui Hristos și să înțelegem cuvintele Lui.

    Scriptura vorbește despre cunoștința exterioară, pe care o persoană o poate dobândi prin auzire sau vedere, și despre cunoștința interioară, care este acea deprindere personală prin care ajungem să cunoaștem gândul unei persoane. Despre această cunoștință interioară vorbește Pavel atunci când spune: „Să Îl cunosc pe El“. Și aceasta este ceea ce ne lipsește adesea. Cunoaștem și ne bucurăm de lucrurile glorioase pe care El le‑a făcut, dar nu cunoaștem inima Aceluia care a făcut așa de mult pentru noi, în așa fel încât să putem spune: «Știu ce simte El pentru mine».

    H. Smith

    Siglă roșie stilizată în centru, între două linii orizontale roșii.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Forțe proaspete

    Dumnezeul meu va fi puterea mea.

    Isaia 49.5

    Logo roșu stilizat cu simbol central, pe fundal verde închis

    Toți cei care se încred în forțele proprii vor fi dezamăgiți în cele din urmă. De pildă, regii care au mers la luptă încrezându‑se în propria putere au suferit înfrângeri usturătoare (Isaia 10.12‑16), iar negustorii care s‑au bazat pe isprăvile lor au suferit ruinarea afacerii (Isaia 23.1‑14). De asemenea, toți cei care se încred în alți oameni vor avea parte tot de dezamăgiri: israeliții care au căutat refugiu în Egipt au trăit pe pielea lor aceasta, atunci când națiunea a refuzat să îi ajute (Isaia 30.1‑7).

    În schimb, atunci când ne încredem în Dumnezeu, primim o putere care se dezvoltă din chiar slăbiciunea noastră: „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29). Slujitorul desăvârșit al lui Dumnezeu, Domnul Isus, deși a întâmpinat opoziție și respingere în lucrarea Sa, nu a renunțat. În schimb, El a primit putere de la Dumnezeu, pentru a continua să lucreze în har. În acest sens, El este Exemplul nostru. Când experimentăm indiferență și opoziție, ne pierdem repede curajul în slujirea pentru Domnul. Dar, în loc să aruncăm ștergarul slujirii, să învățăm de la El să ne punem încrederea în Dumnezeu, pentru a putea continua în puterea Sa!

    Citirea Bibliei: Isaia 65.13-25 · Marcu 3.20-35

    Ornament decorativ roșu cu simbol central, pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 52.1‑16

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central.

    Capitolul 52 nu mai face parte din „cuvintele lui Ieremia“ (51.64). Asemeni cap. 39, şi acest capitol, 52, expune evenimentele care au pus capăt împărăţiei lui Iuda, reproducând îndeaproape cap. 25 din 2 Împăraţi.

    A sunat ceasul judecăţii. Sunt loviţi deodată: Ierusalimul, templul (v. 17‑23), împăratul şi locuitorii. Cetatea este luată. Zedechia şi armata lui caută să o ia la fugă, vrând să scape de încercuirea care îi apasă din nou. Dar nu cu caldeenii aveau ei de‑a face, ci cu Dumnezeu. Condus la Ribla, înaintea lui Nebucadneţar, împăratului lui Iuda îi sunt scoşi ochii – pedeapsă aplicată vasalilor trădători – şi, legat cu lanţuri de aramă, el ia drumul exilului, având să păstreze, din mizerabila sa viaţă, ca ultimă imagine, doar spectacolul crud al masacrării fiilor săi. O lună mai târziu, comandantul gărzilor revine la Ierusalim pentru a incendia şi a demola sistematic cetatea răzvrătită şi apoi pentru a face o triere a populaţiei. Versetul 15 aminteşte de „cei care au fugit“ la împăratul Babilonului, ilustrând faptul că au fost printre ei şi unii care au dat ascultare cuvintelor lui Ieremia.

    Aceste lucruri ne sunt scrise (şi repetate) nu numai pentru că prezintă interes istoric, ci şi pentru a da învăţătură sufletelor noastre şi pentru a ne avertiza (1 Corinteni 10.11): „Voi deci, preaiubiţilor, cunoscând mai dinainte aceste lucruri, păziţi‑vă…“ (citiţi 2 Petru 3.17,18).

    Logo roșu stilizat format din simboluri abstracte, încadrat de două linii orizontale roșii.

    O VIAȚĂ DE SACRIFICIU | Fundația S.E.E.R. România

    „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie… lui Dumnezeu.” (Romani 12:1)

    Element decorativ roșu cu simbolul „76” în centru, pe fundal verde închis

    Cu vistieria națională golită în urma unor războaie costisitoare, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei s-a trezit că are un popor căruia îi lipseau resursele, în timp ce încerca să reconstruiască. El a refuzat să capituleze în fața dușmanilor săi și nu putea suporta gândul de a-și dezamăgi poporul. El a cerut femeilor din Prusia să-și aducă bijuteriile de aur și argint pentru a fi topite și folosite în schimbul lucrurilor de care națiunea avea nevoie disperată. Când fiecare femeie își aducea bijuteriile, primea o „decorație” din fier ca simbol al recunoștinței regelui. Pe aceasta erau inscripționate cuvintele: „Am dat aur pentru fier – 1813”. Femeile au ajuns să prețuiască darurile primite de la rege mai mult decât bijuteriile lor de odinioară! Decorațiile lor erau dovada că s-au sacrificat pentru regele lor. De fapt, la începutul secolului al XIX-lea, în Prusia, a devenit foarte demodat ca femeile să poarte bijuterii, dar foarte la modă să poarte o cruce de fier.

    De aici a luat naștere Ordinul Crucii de Fier.

    Ce putem învăța de-aici? Viața creștină are două fațete: binecuvântarea și sacrificiul. Apostolul Pavel a spus: „acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:8). Domnul Isus a precizat clar care este prețul uceniciei: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24)

    Autorul John S. Norris, a scris: „Salvatorul meu îmi zice, Tu ia-ți crucea și urmează-Mă! Merg cu El la judecată, Merg cu El în Ghetsimani, Cu credință eu Îl voi urma.” Tu poți spune „Amin!”?

    Element grafic roșu decorativ cu simbol stilizat în centru și linii orizontale de ambele părți.
  • 8 Noiembrie 2026


    Element decorativ roșu cu două linii orizontale și simbol central stilizat.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.

    Matei 26.38

    Siglă roșie stilizată „72” pe fundal verde închis, cu linii decorative albe și roșii.

    Fără îndoială că Satan a apăsat asupra duhului Domnului, arătându‑I consecințele ascultării Sale: moartea, ca judecată a lui Dumnezeu asupra omului, și părăsirea de către Dumnezeu pe cruce. El însă – binecuvântat să fie numele Său! – n‑a putut fi întors din drum. Dacă noi suntem puși înaintea suferinței, încercăm cât putem de mult s‑o evităm. Dacă am ști că mâine ne așteaptă un lucru zdrobitor, oare n‑am face tot ce este posibil ca să‑l evităm? Orice ființă omenească ar încerca asta. Domnul însă a văzut tot ceea ce urma să vină asupra Lui, a cântărit totul, a măsurat totul și apoi I‑a zis Tatălui: „Nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești“.

    Îl vedem aici ca fiind Omul desăvârșit de supus. Ce Om minunat! Acest Om este Mântuitorul meu! Acest Om m‑a răscumpărat prin ascultarea Lui până la moarte și prin faptul că a băut acel pahar până la capăt. Cu cât vedem mai bine ce a fost în acel pahar, cu atât Îl adorăm mai mult! A fost paharul judecății, al mâniei, al părăsirii de către Dumnezeu, expresia a tot ceea ce Dumnezeu este împotriva păcatului. Hristos a băut acel pahar în întregime. În grădină însă Îl vedem privind înainte la el și dându‑Se înapoi dinaintea lui; și, fiind în luptă grea, „sudoarea I s‑a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau la pământ“ (Luca 22.44).

    W. T. P. Wolston

    Element decorativ roșu cu ornament central stilizat, pe fundal verde închis.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prezicătoarea nu a văzut nimic

    Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe cei care cheamă morții și pe cei care spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc“, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?“.

    Isaia 8.19

    Siglă roșie stilizată cu o formă centrală și linii orizontale decorative pe fundal verde închis.

    O ghicitoare în cărți își exercita arta de ani de zile cu atât mai mult profit, cu cât ea nu declara niciodată veniturile sale considerabile. Dar iată că, într‑o zi, cărțile și pendula sa au trădat‑o. Ea nu i‑a recunoscut pe cei doi clienți noi care au venit să o consulte; cel dintâi era șeful serviciului de impozite, iar cel de‑al doilea era polițist. Această consultație a costat‑o foarte scump!

    De aici desprindem câteva învățături: Aceste practici scot în evidență o escrocherie, iar înșelătorii și escrocii se îmbogățesc mereu pe seama credulității publicului. Și, ceea ce este infinit mai grav, se exploatează o legătură de comunicare între văzător și puterile oculte.

    Este foarte trist să gândim că atâtea persoane se adresează pentru a cunoaște viitorul unor astfel de prezicători. Dumnezeu condamnă aceste practici în modul cel mai categoric. Să deschidem cărțile lui Moise (Levitic 19 și 20; Deuteronom 18) și să citim în ele: „Să nu vă duceți la cei care cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu‑i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei“; „dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea“; „să nu fie la tine nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să‑i întrebe pe cei care cheamă duhurile sau care dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți“.

    Viitorul aparține numai lui Dumnezeu, iar Biblia ne descoperă tot ce avem nevoie să știm. Vorbele prezicătorilor sunt amăgitoare și sunt periculoase!

    Citirea Bibliei: Isaia 63.15-64.12 · Marcu 3.1-12

    Element decorativ roșu cu ornament central pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 51.27‑46

    Element decorativ roșu cu ornament central și linii orizontale pe fundal verde închis

    O mare parte din expresiile acestor capitole sunt reluate în cartea Apocalipsa, unde le vom găsi aplicate la Babilonul viitor. Acesta nu mai este o cetate, ci un mare sistem religios, o contrafacere satanică a Bisericii lui Hristos, care îşi va lua întregul avânt după răpirea Bisericii. Pe tot parcursul acestei desfăşurări a răului, chemarea divină se face auzită în repetate rânduri: „Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu!“ (cap. 50.8; 51.6,45; Isaia 48.20; Zaharia 2.7; Apocalipsa 18.4).

    A rămâne în Babilon după condamnarea rostită de Dumnezeu înseamnă, în adevăr, pe de o parte a participa la păcatele lui, iar pe de altă parte, a fi părtaş (sau a te expune) urgiilor ce vor veni asupra lui. Şi astăzi Domnul porunceşte alor Săi care sunt încă risipiţi în diferite medii ale creştinătăţii mărturisitoare: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!“ (2 Timotei 2.19).

    Chiar văzând în jurul lor această nedreptate, unii credincioşi socotesc totuşi de datoria lor să rămână cu orice preţ într‑un mediu recunoscut ca fiind rău, cu speranţa că, prin influenţa lor bună, pot contribui la îmbunătăţirea lor: prin aceasta, ei se amăgesc cu iluzii şi, în acelaşi timp, se consideră mai înţelepţi decât Cel care i‑a îndemnat să iasă (2 Corinteni 6.14‑18).

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și un simbol central stilizat, pe fundal verde închis.

    CUM SĂ TE ROGI PENTRU COPIII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

    „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3:18)

    Siglă roșie cu simbol arabic central și două linii orizontale decorative

    Biblia spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele” – greu de gestionat și de suportat (vezi 2 Timotei 3:1)…

    Nu trebuie să căutăm prea departe pentru a vedea că Scriptura se împlinește – de aceea, trebuie să ne rugăm pentru siguranța fizică și spirituală a copiilor noștri, ca ei să „crească în harul și cunoștința Domnului nostru… Isus Hristos”. Scriitoarea creștină Heather Riggleman scria: „În timp ce tu și cu mine urmărim știrile, plângem, strigăm de furie și apoi ne întrebăm: «Cum putem să ne protejăm copiii…?» Ne întrebăm dacă este sigur să-i mai lăsăm să iasă din casă. Ne întrebăm dacă nu cumva lumea se destramă. Și nimic nu este mai înspăimântător decât conștientizarea faptului că nu-i putem proteja de viață. Deși nu ne putem ascunde copiii de lume, îi putem apăra în moduri mult mai bune decât învelindu-i într-o bulă de plastic sau încuiându-i în camerele lor pentru tot restul vieții… Noi putem să mijlocim pentru ei, rugându-ne pentru înțelepciune, protecție, pace și putere!”

    Nu uita, oriunde ne adunăm și ne rugăm, Isus este în mijlocul nostru (vezi Matei 18:19-20); apostolul Pavel a spus: „Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea… Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:13, 18) Când te rogi astfel, Dumnezeu promite să-Și onoreze Cuvântul. Continuă să-ți acoperi copiii cu rugăciuni – și nu renunța, indiferent cât de mult se vor înrăutăți lucrurile în lume!

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central stilizat
  • 5 Noiembrie 2026


    Element decorativ roșu cu ornament central stilizat pe fundal verde închis

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Robilor, ascultați în toate de stăpânii voștri pământești, slujind nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci în simplitate de inimă, temându‑vă de Domnul.

    Coloseni 3.22

    Logo roșu stilizat pe fundal verde închis, cu linii orizontale decorative.

    Poziția de subordonare nu este instituită în mod divin, la creație, ci este o consecință a intrării păcatului în lume. Sărmanii robi, aceștia erau proprietatea stăpânilor lor! Dar aceia dintre ei care erau ai lui Hristos erau eliberații Domnului (1 Corinteni 7.23). Dacă puteau să‑și recapete libertatea, ei trebuia să profite de acest lucru, iar dacă nu, ei nu trebuia să se tulbure de statutul lor smerit, pentru că acesta era pentru ei un prilej de a‑L sluji pe Domnul și Stăpânul lor.

    Este mișcător să vedem cum apostolul, prin Duhul Sfânt, îi încurajează pe sfinții care se aflau în această tristă condiție: el le ridică gândurile de la stăpânii lor după carne către Domnul și Stăpânul lor după duh. Toate răspunderile și motivațiile acțiunilor erau astfel transformate, iar în aceasta ei își găseau încurajare și mângâiere. În spatele stăpânilor lor, ei Îl puteau vedea pe Domnul. Tocmai pentru că aveau în inimă temerea de Domnul – o temere în dragoste – ei trebuia să asculte în toate de stăpânii lor. Pentru că se temeau de acest Stăpân nevăzut, care le cerceta faptele și gândurile, ei trebuia să slujească stăpânilor lor nu numai când aceștia erau de față, deci nu numai când se aflau sub ochii lor, ci întotdeauna, în toate împrejurările, cu o inimă simplă, necăutând să placă oamenilor pentru a obține vreun avantaj din aceasta, ci urmărind să placă Domnului. Ce motiv înălțător și puternic, care să ne călăuzească în viață!

    Astfel, acționând pentru Domnul și nu avându‑i în vedere pe oameni, ei puteau face totul cu o inimă bună, chiar dacă slujba lor era grea, aspră sau chiar respingătoare. Ei trebuia să se supună fără murmur și fără tocmeală, spunându‑și: «O fac pentru Domnul care m‑a iubit, Căruia Îi aparțin și prin Care sunt eliberat». Să remarcăm aceste lucruri: ascultare în toate, fie că stăpânul este de față, fie că nu este, în simplitate de inimă și din suflet. Sunt trăsăturile unei adevărate ascultări, al cărei mobil este Domnul și teama de El.

    H. Rossier

    Element decorativ roșu cu ornament central inspirat din literele chinezești.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    George în școala înaltă a suferinței

    Fără să‑L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu‑L vedeți, vă bucurați mult, cu o bucurie de nespus și glorioasă.

    1 Petru 1.8

    Element decorativ roșu cu motiv central stilizat, pe fundal verde închis

    George și‑a pierdut soția; apoi și‑a pierdut vederea; ceva mai târziu i s‑a amputat un picior. Înainte era foarte activ pentru Domnul și un cercetător atent al Cuvântului lui Dumnezeu; acum stă întins în pat. Deși cineva îl ajută cu tot ce poate ca să‑l hrănească și ca el să se simtă bine, condițiile în care se află nu sunt deloc plăcute și el este mai tot timpul singur.

    Totuși George este plin de bucurie. Când l‑am vizitat, am fost primiți cu un zâmbet plin de bunătate. Unele dintre cuvintele pe care ni le‑a spus au fost: „Mă aflu sub mărul Domnului și rodul acestui pom este dulce pentru mine. În cer nu va mai fi un George orb și care are doar un picior; lăudat fie Numele Lui!“. Toată conversația cu el a decurs în felul acesta, fără nicio plângere. Alții care l‑au vizitat l‑au găsit la fel. L‑am întrebat cum se descurcă de când nu mai poate citi Biblia și mi‑a răspuns: „Nu‑mi lipsește Biblia dacă nu mai pot citi; am strâns mult din ea și pentru timpul de acum“. Într‑adevăr, în Cuvântul lui Dumnezeu își găsise bucuria inimii încă de când era în putere și activ, iar acum i‑a rămas tot atât de prețios, deși ajunsese slab și infirm.

    Ce puternic exemplu pentru noi! Este ușor să spunem că Domnul Isus este în totul suficient, dar aici avem relatarea despre unul care a trăit acest adevăr. Și inimile noastre pot primi un exemplu prin el. Este deci posibil, în orice condiții, să trăim o viață plină de bucurie, privind prin credință spre Cel care este în glorie și pe care am învățat să‑L iubim. Să dorim să experimentăm mai mult acest fel de viață!

    Citirea Bibliei: Isaia 61.1-11 · Marcu 2.1-12

    Ornament decorativ roșu cu simbol central stilizat, pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 49.23‑39

    Element decorativ roșu, cu un simbol central stilizat, pe fundal verde închis

    După Edom, primul care urmează este Damascul, cu Hamat şi cu Arpad, cele mai importante cetăţi ale Siriei, apoi Chedar şi Haţor, unde locuiau triburi nomade, iar în final aflăm despre sentinţa împotriva Elamului (Persia), naţiune mai depărtată de Israel din punct de vedere geografic, în timp ce toate celelalte îi erau vecine.

    Dumnezeu este drept. El măsoară cu exactitate pedeapsa fiecăruia dintre aceste popoare, proporţional cu privilegiile avute (Romani 2.6; Daniel 4.35). În cap. 2.10,11, Domnul tocmai îl comparase pe Israel cu Chedarul, trib ignorant care cel puţin a rămas credincios dumnezeilor lui falşi, în timp ce poporul Său se depărtase de Dumnezeul cel adevărat. Cu cât mai vinovat era Israelul cel instruit de lege! Să ne amintim – mai ales dacă suntem copii de creştini – acest verset solemn: „Oricui i s‑a dat mult i se va cere mult“ (Luca 12.48).

    Toate aceste popoare, ca şi Iuda, trebuia să cadă sub puterea lui Nebucadneţar (v. 30) şi să devină tot atâtea provincii ale marelui imperiu babilonean. De aceea era un lucru inutil şi fără sens din partea iudeilor să se întoarcă spre vecinii lor şi să caute adăpost şi protecţie la ei (Psalmul 60.11). Cum ar fi putut aceia să le vină în ajutor, când nici pe ei nu se puteau salva?

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central.

    ELIBERAT DE RUȘINEA TRECUTULUI! | Fundația S.E.E.R. România

    Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră…” (Iosua 5:9).

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central stilizat, pe fundal verde închis.

    Dumnezeu a scos poporul Israel din Egipt într-o singură zi, dar a fost nevoie de patruzeci de ani pentru a îndepărta rușinea Egiptului din Israel. Acest lucru s-a întâmplat într-un loc numit Ghilgal, la peste 600 km nord-est de Egipt. Iudeii gândeau ca niște sclavi și se comportau ca niște sclavi. La urma urmei, este greu să rupi ciclul după patru sute de ani de sclavie. Tehnic vorbind, iudeii au fost eliberați când cu exodul…

    Dar abia când au ajuns la Ghilgal au lăsat cu adevărat trecutul în urmă: „Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră…” Pentru unii dintre noi, este nevoie de ani de zile pentru a încheia etapa sentimentelor de condamnare, și a scoate trecutul din prezent. Vestea bună este că Dumnezeu poate încă să îndepărteze rușinea trecutului tău! Apostolul Pavel a spus: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1) Să reținem cuvântul „acum”: iertarea deplină este realitatea noastră la timpul prezent.

    Chiar aici, chiar acum! Dacă ești în Hristos, nu mai ești definit de ceea ce ai făcut rău; ești definit de ceea ce Hristos a făcut bine în locul tău. Ești o creație nouă, dar uneori este nevoie de timp pentru ca noua ta natură să fie evidentă. Domnul Isus a venit să așeze trecutul la locul lui – în trecut. Trebuie să-l lași acolo!

    Cum faci asta? Văzându-te așa cum te vede Dumnezeu – neprihănit (vezi 2 Corinteni 5:21). În loc să te vezi îmbrăcat în rușine, începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu: îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos. Așadar, bucură-te! Prin Hristos, ai fost eliberat de rușinea trecutului!

    Element decorativ roșu cu ornamente simetrice și simbol central.
  • 24 Octombrie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință, Moise, când s‑a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit Egiptul, netemându‑se de mânia împăratului, pentru că a stăruit, ca văzându‑L pe Cel nevăzut.

    Evrei 11.24‑27

    Ce contrast uimitor ne este prezentat în aceste versete, în ce privește alegerea prin credință a lui Moise și alegerea comorilor ce îi stăteau înainte! Ce exemplu pentru toți cei credincioși, indiferent de timpul și de dispensația în care trăiesc!

    Moise a făcut trei lucruri: a ales, a socotit, a privit. A putut să le facă pe primele două datorită celui de‑al treilea: prin credință, el L‑a văzut pe Cel nevăzut. Moise a făcut alegerea și calculul, fiindcă a privit înainte la răsplată. Prin credință, el L‑a văzut pe Cel nevăzut, iar acest lucru i‑a dat putere să sufere ocara identificării cu Hristos și cu poporul Său. Această ocară a fost pentru Moise o mai mare bogăție decât toate comorile Egiptului. Fără îndoială că Egiptul avea multe să‑i ofere. Fiind fiul fiicei lui Faraon, Moise ar fi avut faimă, bogății, putere și orice fel de desfătare pe care lumea o putea oferi. Totuși, pentru Moise, comorile Egiptului au pălit în lumina „bogățiilor lui Hristos“.

    Ce înseamnă această „bogăție mai mare“? Cum o putem înțelege în contextul creștin? Apostolul Pavel vorbește în Efeseni despre „bogățiile harului Său“ (Efeseni 1.7; 2.7), despre „bogățiile în glorie“ (Efeseni 1.18; 3.16) și despre „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8). Deși Hristos a fost bogat, El S‑a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți (2 Corinteni 8.9). Există o comoară în cer pentru cei care Îl urmează (Matei 6.19,20). Fie ca exemplul lui Moise să ne încurajeze pe toți!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sub scândura veche

    Domnul Dumnezeu l‑a strigat pe om și i‑a zis: „Unde ești?“.

    Geneza 3.9

    Kevin a ridicat în grădină o scândură veche ce zăcuse pe pământ mult timp. A văzut cu uimire mulți gândaci, viermi și paraziți care erau sub scândură. Aceștia au fugit de îndată ce au simțit lumina, ascunzându‑se cât de repede cu putință. Au fugit de lumină, pentru a se adăposti din nou în întuneric.

    Biblia spune că mulți oameni se comportă în același fel. „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19). Apostolul Pavel a vizitat Efesul, Corintul, Atena, Roma – centrele cele mai civilizate din timpul lui. Întunericul care domnea în ele i‑a întristat inima. Religia lor era o urâciune. Aveau idoli de tot felul. Mai‑marele idolilor se numea Zeus la greci și Jupiter la romani. Bachus era zeul pentru bețivi, Venera pentru femeile stricate, Mercur pentru hoți și război. Ce să învețe oamenii de la astfel de zei adorați?

    Isus Hristos a venit în lume ca o lumină strălucitoare pentru a‑i lumina pe toți. Dar oamenii au urât această Lumină și au dorit să o stingă, pentru că ea arăta viețile lor păcătoase. De aceea L‑au crucificat. După moartea și învierea Lui, Hristos S‑a înălțat la cer. De atunci, evanghelia harului a adus lumină într‑o lume întunecată. Mesajul crucii oferă iertare și viață eternă oamenilor vinovați. Nu este aceasta o rază de speranță? Fă‑ți curaj și lasă lumina să strălucească în viața ta! Ea nu numai că îți descoperă vinovăția înaintea lui Dumnezeu, ci îți și arată cum să fii împăcat cu El. Crede în Domnul Isus, care a murit pentru tine pe cruce, pentru ca tu să poți fi curățit de murdăria păcatului!

    Citirea Bibliei: Isaia 50.1-11 · Evrei 11.17-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 40.1‑10

    Ce s‑a întâmplat oare cu Ieremia în vâltoarea tuturor acestor evenimente?

    Rămas în curtea gărzii „până în ziua când a fost luat Ierusalimul“ (cap. 38.28), el a fost apoi pus în lanţuri împreună cu toţi ceilalţi captivi şi, până la Rama, a făcut parte, alături de ei, din sinistrul cortegiu al deportaţilor conduşi în exil. Între timp, Nebuzaradan, şeful gărzilor, cel care răspundea de prizonieri, a primit de la însuşi împăratul Babilonului instrucţiuni binevoitoare în legătură cu Ieremia.

    Nu numai că nu trebuia să i se facă niciun rău, ci profetului i se dă chiar libertatea de a‑şi hotărî singur soarta. Este invitat să aleagă între a merge în Babilon, unde se găseau „smochinele cele bune“ din cap. 24, acei exilaţi cu privire la care Domnul promisese că îi va proteja şi că îi va face să prospere, şi a rămâne cu săracii ţării, cei lăsaţi în Iudeea. În ciuda libertăţii care i se acordă, profetul se abţine să facă o alegere de unul singur (v. 5), dându‑ne astfel o nouă lecţie despre dependenţă. El nu şi‑a pus problema binelui său personal, ci dorinţa lui era să se găsească în locul în care Dumnezeu voia să îl aşeze ca să Îi slujească.

    În lipsa îndrumărilor de sus, el îl lasă pe şeful gărzilor să hotărască pentru el, recunoscând voia Domnului în sfatul dat de acesta: iată un exemplu de luat în seamă ori de câte ori nu ne este clar încotro să mergem (comp. cu Geneza 13.9).

    FII OPTIMIST! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

    Indiferent de circumstanțele în care te afli, acestea nu trebuie să te definească sau să te învingă. Chiar dacă nu le poți schimba, le poți depăși. Celebrul dramaturg George Bernard Shaw, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a scris: „Oamenii dau mereu vina pe circumstanțe pentru ceea ce sunt. Eu nu cred în circumstanțe. Oamenii care reușesc în această lume sunt cei care se ridică și caută circumstanțele pe care și le doresc, iar dacă nu le găsesc, le creează.”

    Când vine vorba de credință, ne bazăm mult prea mult pe dovezi circumstanțiale. Îndoiala înseamnă să permitem circumstanțelor să dicteze ce simțim și ce credem. Când lăsăm circumstanțele să se interpună între noi și Dumnezeu, se creează un paravan al îndoielii. Credința înseamnă să pui promisiunile lui Dumnezeu între tine și circumstanțele tale. Asta nu înseamnă să negi realitatea. Înseamnă pur și simplu că ești conectat la o realitate superioară – una mai reală decât ceea ce poți atinge, gusta, vedea, auzi, simți sau mirosi. Domnul Isus a fost o persoană ancorată în realitate. El a spus: „În lume veți avea necazuri.” Dar ne-a dat și soluția optimistă: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Optimismul nostru este ancorat în mormântul gol. Dacă Isus a ieșit din mormânt (și a făcut-o!), nu există problemă pe care El să n-o poată rezolva. Trebuie să începi să trăiești ca și cum ai crede că acest lucru este adevărat. În cartea Apocalipsa există șapte promisiuni care încep cu aceeași frază: „Celui ce va birui…” Și aceasta ne amintește de adevărata noastră identitate de biruitori. Dar noi nu suntem doar biruitori; suntem „mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”!

  • 19 August 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Și vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți; însă înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia, care vor fi desființați. 

    1 Corinteni 2.6 

    Domnul gloriei a fost condamnat la moarte de către cei mari ai acestei lumi. Acuzația de pe cruce a fost scrisă în greacă, în latină și în ebraică. Grecii erau în mod incontestabil stăpânitorii intelectuali ai lumii de atunci. Romanii erau stăpânitorii în ce privește puterea militară și arta guvernării. Evreii erau stăpânitorii lumii în chestiunile legate de religie. Toate aceste trei categorii au fost implicate în răstignirea Domnului gloriei și toate și‑au dovedit completa ignoranță cu privire la Dumnezeu, căzând astfel sub judecata Lui. 

    Stăpânitorii veacului acestuia vor fi desființați. Cât de umilitor! Nu numai că înțelepciunea înțelepților va fi nimicită și că priceperea celor pricepuți va fi înlăturată (1 Corinteni 1.19), ci stăpânitorii înșiși ai veacului acestuia vor fi desființați. Rezultatul final al lor și al tuturor acțiunilor lor înțelepte va fi zero. Ei înșiși vor fi nimiciți complet. În contrast cu aceasta, apostolul Ioan ne spune că cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna, iar Domnul Însuși le spune ucenicilor Săi că roada lor va rămâne pentru totdeauna. Cel credincios, și doar el, are puterea să se angajeze în ceea ce va rămâne pentru eternitate. Să luăm seama cu atenție la acest lucru, iar viețile noastre să fie guvernate de el! 

    F. B. Hole 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Hotel Astoria 

    Bine, rob bun; pentru că ai fost credincios în foarte puțin, primește autoritate peste zece cetăți. 

    Luca 19.17 

    Într‑o noapte furtunoasă, un cuplu în vârstă intră în holul unui mic hotel și solicită o cameră. Locurile de cazare sunt ocupate complet, dar recepționerul le spune: „Nu pot să vă trimit afară pe o vreme ploioasă, în miez de noapte. Ați dori să dormiți în camera mea?”. La început ei ezită, însă, văzând că hotelierul insistă, până la urmă acceptă invitația. A doua zi dimineața, când domnul plătește pentru cameră, îi spune: „Dumneata ești acel gen de manager care ar trebui să fie șeful celui mai bun hotel din Statele Unite. Poate că într‑o zi voi construi unul pentru dumneata”. Hotelierul zâmbește, amuzat de gluma domnului în vârstă. Câțiva ani mai târziu, la recepția hotelului sosește o scrisoare de la acel domn prin care îi aduce aminte de amabilitatea arătată când îl găzduise în acea noapte furtunoasă și îl roagă să vină la New York într‑o scurtă vizită. Această invitație este însoțită și de un bilet de avion pentru călătorie. Ajuns la New York, gazda îl însoțește cu eleganță până la colțul bulevardului, unde o clădire nouă se impune prin splendoare și măreție înaintea privirilor sale. — „Este hotelul pe care l‑am construit recent pentru ca dumneata să‑l administrezi”, i‑a spus el amplificându‑i uimirea. — „Cred că glumiți”. — „Cu siguranță nu glumesc!”, a replicat bătrânul. „Dar, cine… cine sunteți dumneavoastră?”, a murmurat tânărul. — „Mă numesc William Waldorf Astor”. Acel hotel fusese numit inițial Waldorf‑Astoria, iar recepționerul, devenit primul său manager, este George C. Boldt. 

    Să nu subapreciem lucrarea pe care o facem acum pentru Domnul Isus, căci El vede totul! Slujirea cu credincioșie pe pământ va fi urmată de o răsplată deplină în ceruri. 

    Citirea Bibliei: Iov 30.1-31 · Fapte 14.19-28 

    BENEFICIILE PRIETENIEI ADEVĂRATE | Fundația S.E.E.R. România 

    „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13) 

    Astăzi, vom încerca să identificăm câteva beneficii ale unei prietenii adevărate.

    În primul rând, un prieten adevărat este cineva care, atunci când simți că ai dat-o în bară și te-ai făcut de râs, continuă să creadă în tine și te asigură că nu ai provocat daune ireparabile. Biblia spune: „Cine ïsi face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

    În al doilea rând, un prieten adevărat este cineva care este alături de tine când nu ai parte de momente bune. Fiul risipitor a descoperit pe propria piele că, atunci când rămâi fără bani, mulți dintre așa-zișii tăi prieteni dispar odată cu banii. În al treilea rând, un prieten adevărat este cineva care ïi stă în cale când ești în declin. Iacov scrie: „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr și-l întoarce un altul, să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5:19-20)

    Vă dați seama ce serviciu vital, să salvezi de la moarte fizică și spirituală?! Iar înțeleptul Solomon a scris: „Mai bine o mustrare pe față decât o prietenie ascunsă. Rănile făcute de un prieten dovedesc credinicioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:5-6) În al patrulea rând, un prieten adevărat este cineva care vine atunci când toată lumea pleacă! Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17).

    Dacă ai un astfel de prieten în viața ta, prețuieşte-l – este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Și nu fi doar un beneficiar, fii și un dătător. Fă tot posibilul să fii un asemenea prieten adevărat pentru altcineva! 

  • 16 Iulie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost nevoit să vă scriu, ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

    Iuda 3

    Ce este „ credința dată sfinților“? Ea include obiectul credinței și perioada credinței. „ Perioada credinței “ începe după moartea Domnului Isus (Galateni 3.27; Romani 6.3), deci în Fapte 2 , pentru că acolo se desfășoară pentru prima dată botezul creștin; Galateni 4.6 și multe alte locuri confirmă o legătură între coborârea Duhului Sfânt și perioada credinței.

    „ Obiectul credinței “ este ansamblul adevărului descoperit de Dumnezeu pentru această perioadă a credinței: din Noul Testament, tot ceea ce este cuprins după Evanghelii; din Evanghelii, numai ceea ce face referire la Adunare; iar din Vechiul Testament, umbrele și tablourile, în măsura în care ele se referă la lucrurile spirituale din Noul Testament. Epistola lui Iuda nu vorbește aici despre caracterul Cuvântului lui Dumnezeu, căci „toată Scriptura“, atât Vechiul cât și Noul Testament, „este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Iuda se referă însă aici la adevărul descoperit de Dumnezeu pentru perioada credinței: toate tainele ascunse în Noul Testament în legătură cu Hristos și Adunarea (Efeseni 5.32): taina lui Hristos (Efeseni 3), taina evangheliei , taina credinței , taina lui Dumnezeu , taina evlaviei (a se vedea și 1 Corinteni 2) . O taină a Noului Testament este ceva ce nu a fost cunoscut în Vechiul Testament, dar care acum este descoperit.

    H. L. Heijkoop

    SAMANTA BUNA

    Epuizare psihică, fizică și spirituală

    Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.

    Psalmul 34.19

    Statisticile privind incapacitatea de muncă pun pe locul trei bolile psihice . Una dintre cele mai frecvente dintre acestea este depresia . De la începutul acestui secol, numărul zilelor de absență de la locul de muncă din cauza depresiei s‑a dublat. Strâns legat de depresie este sindromul burn‑out , care descrie o stare de epuizare fizică și psihică totală. Incidența acestei boli a crescut de patru ori doar în ultimii zece ani. Cele mai afectate sunt grupurile profesionale din sectorul social și cele care au mult de‑a face cu publicul (de exemplu, în centralele de relații cu clienții). Conform estimărilor, până la 8% dintre angajații din companiile mari sunt afectați de burn‑out , în afară de numărul mare de cazuri neraportate. Cei afectați trebuie adesea să aștepte mult timp pentru tratament.

    Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ne spune că ființa umană cuprinde atât componente fizice, cât și spiritual ‑emoționale (Proverbe 13.25; Matei 10.28; 1 Tesaloniceni 5.23). Așadar, este de la sine înțeles că nu numai bolile fizice sau psihice , ci și cele spirituale ne afectează viața. Dorim să vă încurajăm că marele Dumnezeu este alături de voi întotdeauna, dar mai ales atunci când sunteți descurajați și când sufletul vostru suferă! Dumnezeul Bibliei are milă de cei bolnavi , de cei obosiți , de cei descurajați , de cei slabi , de cei epuizați . Cartea Psalmilor ne poartă prin multitudinea de sentimente și de emoții prin care trece ființa umană. Dacă o vom parcurge, vom descoperi că ea cuprinde o comoară inepuizabilă: ni‑L prezintă pe Dumnezeul care ne iubește personal, care ne înțelege , care simte cu noi și care vrea să ne ofere viața veșnică .

    Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 9.1‑17

    Bolile pe care Domnul le‑a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le‑a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care‑i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi … speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a‑l elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale“ (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

    Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.

    Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu‑şi mai au rostul.

    „UMBRA” NU TE POATE RĂNI! | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine…” (Psalmul 23:4)

    Un pastor scrie: „Marele predicator Dr. Donald Grey Barnhouse, a cărui primă soție murise, se întorcea de la înmormântare… în mașină, unul dintre copii a întrebat la un moment dat: „Tati… unde a plecat mami? Nu înțeleg ce înseamnă că a murit!” Chiar atunci, un camion a trecut și a aruncat o umbră peste mașina lor… Inspirat într-o secundă, Barnhouse a răspuns cu o întrebare: „Copii, ați prefera să fiți loviți de camion sau de umbra lui?” Și când copiii au dat semne că nu înțeleg întrebarea tatălui, nici nu știau ce să răspundă, el a adăugat: „Copii, când muriți fără Hristos, e ca și cum ați fi loviți de camion. Dar când muriți cu Hristos, sunteți loviți doar de o umbră!” Apostolul Pavel a scris: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)”

    Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, de care așa de mulți avem nevoie!

  • 2 Iulie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Agripa i‑a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbești pentru tine însuți“. Atunci Pavel, întinzând mâna, și‑a prezentat apărarea.

    Fapte 26.1

    În Fapte 26.1‑29 îl vedem pe apostolul Pavel în palatul guvernatorului, în Cezareea, unde a trebuit să vorbească în apărarea sa înaintea împăratului Agripa. La prima vedere, Pavel pare un prizonier lipsit de ajutor, nevoit să‑și scape viața. Totuși, întemnițarea și judecarea lui făceau parte dintr‑un plan măreț al lui Dumnezeu de a‑l trimite la Roma, unde trebuia să dea mărturie înaintea cezarului, care era cârmuitorul lumii păgâne în acele zile. În Fapte 23.11 citim că „Domnul a stat lângă el și i‑a spus: Îndrăznește, pentru că, după cum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma“. Astfel că Pavel, înainte de a fi trimis la Roma, se afla întemnițat la Cezareea, înaintea lui Agripa, un împărat foarte sceptic. Acolo, Domnul i‑a oferit lui Pavel prilejul de a prezenta o relatare îndrăzneață și plină de har a convertirii sale, precum și a evangheliei lui Isus Hristos.

    Ne dăm noi seama pe deplin ce înseamnă să mărturisim simplu și sincer ceea ce evanghelia a făcut pentru noi? Poate că, în acea zi, în palatul guvernatorului nimeni n‑a fost adânc mișcat de cuvintele lui Pavel. În același fel, poate că nici cuvintele noastre nu au un impact imediat asupra celor cărora le vorbim, însă Domnul poate folosi cu putere mărturia noastră într‑un fel care să împlinească voia Sa perfectă: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis“ (Isaia 55.11). Să nu obosim și să nu ne descurajăm în fața împotrivirii sau indiferenței celor cărora le vestim evanghelia, ci mai degrabă să vorbim cu îndrăzneală și cu dragoste, în dependență deplină de Domnul, care va folosi cu siguranță Cuvântul Său spre gloria Sa!

    S. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Locul execuției

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna“, L‑au răstignit acolo.

    A făcut pace prin sângele crucii Lui.

    Luca 23.33; Coloseni 1.20

    Golgota, locul execuției, se afla în afara Ierusalimului în acel timp, dar totodată nu departe de oraș (Ioan 19.17,20), pentru că romanii, dorind să sporească efectul de descurajare prin crucificările lor, l‑au amplasat pe unde trecea un drum aglomerat (Matei 27.39). Golgota înseamnă Căpățâna. Pe baza săpăturilor arheologice din zona Bisericii Sfântului Mormânt (aflată acum în interiorul Ierusalimului), se presupune că aici a fost o vastă carieră până în secolul întâi î.H., Golgota fiind o formațiune stâncoasă din străfundul carierei. Numele l‑a primit de la forma sa rotundă care semăna cu un craniu.

    Determinarea cu acuratețe a locului unde a fost înălțată crucea Domnului Isus nu mai este posibilă astăzi, dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El a fost răstignit. Cum s‑a ajuns la acest lucru? Evreii l‑au șantajat literalmente pe guvernatorul roman Pilat, pentru a‑L executa pe Isus. În lipsa dovezilor pentru acuzația lor, ei nu au făcut altceva decât să strige „Răstignește‑L, răstignește‑L!“. În schimb, Pilat nu a ratat ocazia de a pune deasupra crucii inscripția: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 27.37). A fost corect titlul? Da, pentru că Isus este Regele de drept al Israelului, Mesia pe care L‑au anunțat profeții. Dar El este, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu care Și‑a dat viața de bunăvoie, astfel încât oamenii să poată fi salvați de păcatele lor. Prin cruce, Dumnezeu oferă răscumpărare, iertare, pace și viață veșnică tuturor, fără excepție, de aproape 2.000 de ani. De atunci, cel mai potrivit loc de întâlnire din viața tuturor oamenilor este Golgota.

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1.18‑25; 2.1‑6

    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându‑se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I‑a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într‑una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându‑se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu‑L aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într‑adevăr întoarcerea Lui?

    PRIVEȘTE-TE PRIN OCHII LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:10)

    Un autor creștin a scris: „Ce-ar fi dacă, oriunde te-ai duce, ai da peste o persoană care nu-ți place? Participi la o întâlnire și trebuie să suporți conversația și opiniile ei constant… Te duci la biserică, și ea stă chiar lângă tine! Este la masa de cină, este peste tot! Sună destul de îngrozitor, dar aceasta este exact situația în care te afli… dacă nu te placi pe tine însuți! Pentru că ești peste tot unde te duci! Nu poți scăpa de tine însuți, nici măcar pentru o secundă, așa că te așteaptă o viață tristă dacă te temi de propria-ți companie. Chiar dacă nu are sens să trăiești în acest fel, majoritatea oamenilor nu se plac pe ei înșiși. Poate că nici nu-și dau seama, dar o introspecție sinceră dezvăluie tristul fapt că s-au respins pe ei înșiși și, în unele cazuri, chiar se urăsc. Sunt uimit de cât de puțini oameni sunt cu adevărat împăcați cu ei înșiși, ba unii chiar și-au declarat război. Dumnezeu vrea să te iubești pe tine însuți, nu într-un mod greșit, egoist sau mândru, ci într-un mod sănătos, în care dovedești că înțelegi corect cât de special ești pentru El. Pe măsură ce începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu, nu numai că te vei iubi pe tine însuți, dar vei avea încrederea și credința necesare pentru a fi o forță puternică a binelui în lume!”

    Iar altcineva a spus: „Pentru că nimeni nu a avut ocazia să-și dea seama ce mină de aur ești, nu înseamnă că strălucești mai puțin!” Deci, doar pentru că nimeni n-a fost suficient de inteligent să-și dea seama că nu poți fi depășit, nu te oprește să fii cel mai bun. Doar pentru că nimeni n-a venit să-ți împărtășească viața, nu înseamnă că acea zi nu va veni. Continuă să strălucești, continuă să alergi, continuă să speri, continuă să te rogi… continuă să fii exact cine te-a creat Dumnezeu să fii!

  • 29 Iunie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind‑o, a ascuns‑o; și, de bucuria ei, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

    Matei 13.44

    Plin de bucuria comorii găsite, omul merge „și vinde tot ce are“ pentru a cumpăra ogorul. Aceste cuvinte fac trimitere la calea pe care a mers Domnul nostru. Devenind om, El, Cel care era bogat, S‑a făcut sărac pentru noi (2 Corinteni 8.9), „S‑a golit pe Sine Însuși“, S‑a făcut nimic, cum citim în Filipeni 2, S‑a smerit făcându‑Se om și, chiar mai mult decât atât, făcându‑Se rob. Calea Sa a fost o cale de smerire continuă până la moartea pe cruce, pe care a împlinit‑o în ascultare de Tatăl Său. Să ne gândim la ceea ce I‑au făcut soldații romani, care I‑au luat totul, chiar și hainele! Dar nu aceasta a fost „vinderea“ propriu‑zisă a tot ceea ce avea. El a renunțat la tot, a vândut tot ce a avut.

    Domnul Isus a renunțat, pentru un timp, la demnitatea Sa mesianică. El a mărturisit înaintea lui Pilat: „Dar acum Împărăția Mea nu este de aici“ (Ioan 18.36). Inimile noastre sunt mișcate când Îl auzim pe adevăratul Mesia al poporului Său rostindu‑Și plângerea înaintea Domnului: „Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat jos“ (Psalmul 102.10). După planul lui Dumnezeu, Mesia trebuia să fie nimicit și să nu aibă nimic (Daniel 9.26). Din acest plan făcea parte și moartea Sa. El „a vândut totul“ și nu a păstrat nimic pentru Sine. A renunțat nu numai la drepturile Sale de Mesia, ci Și‑a dat viața, S‑a dat pe Sine Însuși!

    Acesta a fost prețul nespus de mare plătit pentru lume, pentru ogor. El a cumpărat întregul ogor, dar singurul lucru care prezenta interes pentru El și de care Se bucura era Adunarea! El ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru noi (Efeseni 5.2). Astăzi, toate trăsăturile Sale de caracter sunt și ale noastre, cu excepția divinității. Ce dragoste de neînțeles ne‑a arătat Hristos! El a renunțat la tot și a câștigat totul, nu numai Adunarea, ci și lumea.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Timp în fața Cuvântului

    Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

    2 Timotei 3.16

    Una dintre cele mai timpurii amintiri pe care o am cu mama mea este că o văd rugându‑se și citind Biblia într‑un timp matinal, de comuniune cu Mântuitorul ei, pregătindu‑se pentru o nouă zi încărcată. Așa făcea ea în fiecare dimineață.

    Dragi creștini, petrecem noi timp în prezența Domnului Isus? Avem noi un moment special, pus deoparte pentru a‑I asculta Cuvântul și pentru a‑I vorbi în rugăciune? Doar în felul acesta gândurile noastre pot fi înnoite, iubirea pentru Domnul poate fi împrospătată, iar credința încurajată.

    Biblia nu este o culegere de adevăruri abstracte. Dumnezeu ne comunică prin ea o învățătură vie și concretă. Modalitățile prin care o face sunt variate: uneori ne vorbește direct, alteori prin viața oamenilor credincioși, cărora le descoperim bucuriile și necazurile, victoriile și eșecurile, încrederea și îndoiala, speranța și plânsul. Exemplele lor ne încurajează și ne inspiră în provocările vieții.

    Multe versete din Biblie sunt un dialog între credincios și Domnul său, căci scopul acestei Cărți este să stabilească o relație între om și Dumnezeu. Ne invită, de asemenea, să ne adunăm ca frați și surori în jurul Domnului, pentru a fi instruiți prin Cuvântul Lui, sub îndrumarea Duhului Sfânt.

    „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându‑vă și îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări spirituale“ (Coloseni 3.16).

    Citirea Bibliei: Daniel 2.1-16 · Psalmul 37.30-40

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 65.13‑25

    Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care‑l va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor“ (v. 14).

    Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu‑i cunoaşte, cum nu L‑a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (1 Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?

    Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într‑o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.

    O MIE PATRU SUTE PATRUZECI | Fundația S.E.E.R. România

    „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

    O femeie a avut odată un vis, în care un înger îi dădea acest mesaj: „Ca răsplată pentru virtuțile tale, suma de 1.440 de lire sterline va fi depusă în contul tău bancar în fiecare dimineață. Această sumă are o singură condiție. La sfârșitul fiecărei zile lucrătoare, orice sold care nu a fost utilizat va fi anulat. Nu va fi reportat în ziua următoare și nu va acumula dobânzi. În fiecare dimineață, o nouă sumă de 1.440 de lire sterline îți va fi creditată.”

    Visul a fost atât de real încât, când s-a trezit, ea L-a rugat pe Domnul să-i explice ce înseamnă. El a făcut-o să înțeleagă că primea 1.440 de minute în fiecare dimineață (numărul total de minute dintr-o zi de douăzeci și patru de ore); ce făcea ea cu acest depozit de timp era crucial, deoarece 1.440 de minute pe zi era tot ce primea! Și tu ai un cont similar. La sfârșitul fiecărei zile, ar trebui să poți privi înapoi cu bucurie și satisfacție și să vezi că acele minute de aur au fost investite cu înțelepciune. Cineva a spus: „Timpul este darul lui Dumnezeu pentru tine, iar ceea ce faci cu timpul tău este darul tău pentru Dumnezeu!” Și este atât de adevărat! Psalmistul a scris: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!… Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” (Psalmul 90:10, 12, 17). Și toți cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu să spună: Amin!

  • 30 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreșit; și să ridicați oasele mele de aici“.

    Geneza 50.25

    Oasele lui Iosif (1) – Cerința credinței

    În patru locuri în Scriptură se vorbește despre oasele lui Iosif: Geneza 50.25, Exod 13.19, Iosua 24.32 și Evrei 11.22. Acest lucru este de natură să ne atragă atenția. Fără îndoială, Iosif este un personaj proeminent între patriarhii lui Israel și, de aceea, faptul că oasele lui sunt menționate de atâtea ori ne oferă, cu siguranță, învățături prețioase.

    Iosif este o imagine a Domnului nostru Isus. Viața lui a fost una de lepădare, de suferință, dar și de glorie în cele din urmă. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu Iosif trebuie să aibă o importanță și o semnificație aparte pentru noi, care Îi aparținem lui Hristos. Vom vedea că până și oasele lui au o însemnătate.

    Înainte de a muri, Iosif le‑a dat instrucțiuni fraților săi cu privire la oasele sale. Cerința lui a fost clară: în viitor, când avea să vină eliberarea evreilor din Egipt, aceștia trebuia să ia oasele sale cu ei și să le îngroape în țara Canaan. Aceasta a fost o cerință remarcabilă a credinței. Ea demonstrează că Iosif credea în promisiunea făcută de Domnul străbunicului său, Avraam, cu mulți ani înainte de nașterea sa (Geneza 15.13,14). Avea să vină timpul când Israel se va întoarce în țara pe care Dumnezeu le‑o promisese. Iosif n‑avea nicio îndoială cu privire la acest lucru.

    Întotdeauna suntem răsplătiți atunci când ne încredem în cuvintele lui Dumnezeu, în ciuda lipsei oricărui semn al împlinirii lor imediate. Credința în ceea ce El a promis, chiar dacă împlinirea întârzie, este calea binecuvântării. Să avem și noi o credință ca a lui Iosif!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!

    Psalmul 37.5

    Mai cresc degetele la loc?

    În timp ce tatăl își schimba roțile de la mașină, băiatul lui de câțiva anișori a zgâriat puțin aripa mașinii cu o pietricică. Mânios, bărbatul a luat mânuța copilului și a lovit‑o de mai multe ori cu cheia de fier cu care lucra, provocându‑i fracturi multiple. După operație, în urma căreia copilul și‑a pierdut toate degetele de la acea mână, copilul a întrebat în lacrimi: „Tati, mai îmi cresc degetele la loc?“. Devastat de propriile fapte, tatăl s‑a dus la mașină să o lovească de mai multe ori. A rămas împietrit de durere când a văzut pe ea câteva zgârieturi mici, abia perceptibile… — „Nu, copile, degetele nu mai cresc, pentru că mânia tatălui tău a fost fără limită!“ Instigatorul este Satan, vrăjmașul cel bătrân. Tot timpul vom găsi „zgârieturi“ în dosul cărora ne vom scuza firea vulcanică. Dar nu e mai bine să ne gândim dinainte la ceea ce avem de gând să facem, pentru a nu regreta mai târziu? „Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, iar cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți“ (Proverbe 16.32). Cât de important este pentru părinți să fie cu luare‑aminte asupra lor înșiși! Exemplul pe care îl dau este hotărâtor, căci copiii imită ce văd la părinți.

    De partea ei, nici dragostea nu are limite! Rugăciunile insistente pentru copiii noștri precedă marile lor victorii spirituale. Secretul succesului în disciplinarea spre binecuvântare a celor pe care Domnul ni i‑a încredințat depinde de părtășia noastră cu Dumnezeu și de ascultarea noastră de Cuvântul Său:

    „Ia seama la tine însuți și la învățătură! […] Făcând acestea, te vei mântui și pe tine și pe cei ce te ascultă!“ (1 Timotei 4.16).

    Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 5:1-17

    O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9‑16).

    Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le‑a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi‑am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

    Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă“. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).

    Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai‑uri“. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

    NU TE ARUNCA ÎNTR-O RELAȚIE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

    Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei:

    1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna!

    2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri:

    a) interesul tău în această relație de prietenie;

    b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

    3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă.

    Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate!

    Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…”

    Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne