DOMNUL ESTE APROAPE
Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
Romani 4.24,25
Să remarcăm această legătură vitală: Cel care a atârnat pe cruce și care a luat asupra Lui toate greșelile noastre este acum în ceruri, fără niciuna dintre ele! Cum a ajuns El acolo?
A ajuns oare în virtutea divinității Sale veșnice? Nu, fiindcă pe acest temei El a fost acolo dintotdeauna. El a fost și este Dumnezeu binecuvântat în veci!
A ajuns oare în virtutea faptului că El este Fiul etern? Nu, fiindcă pe acest temei El a fost dintotdeauna acolo.
A ajuns oare în virtutea faptului că El a fost Omul perfect, fără pată și lipsit de orice păcat? Nu, fiindcă în orice moment de la iesle până la cruce El ar fi putut să‑Și ia locul acolo!
Care este deci răspunsul la această întrebare? Pe ce bază Se află acum în cer Acela care a fost dat pentru greșelile noastre, care a fost lovit pentru fărădelegile noastre, care a fost judecat în locul nostru? Pe baza lucrării Sale perfecte, prin care a rezolvat o dată pentru totdeauna problema păcatelor noastre și prin care dreptatea divină a fost satisfăcută. Aceeași dreptate infinită L‑a înviat dintre cei morți și a așezat o cunună de glorie pe fruntea Lui sfântă.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Prizonier în Babilon
Când a aflat Daniel că s‑a semnat înscrisul, a intrat în casa lui […] și îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi și se ruga și aducea mulțumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte.
Daniel 6.10
Daniel, tânărul nobil israelit, a fost adus în Babilon ca prizonier al lui Nebucadnețar, iar aici a fost pregătit pentru a sluji la curtea împăratului. Mai târziu, datorită abilității pe care i‑a dat‑o Dumnezeu de a interpreta visele, a ajuns într‑o poziție foarte înaltă în Imperiul Babilonian. Și sub succesorul acestuia – împăratul persan Darius – Daniel de asemenea a avut o slujbă înaltă. Când Darius a dorit să îi dea lui Daniel și mai multă putere, au apărut în scenă adversarii. Ei l‑au convins pe împărat să dea un decret atacând tocmai obiceiul lui Daniel de a se ruga lui Dumnezeu, „de trei ori pe zi“.
Dar Daniel nu a ținut cont de acea hotărâre, cu toate că știa cât de despotici erau conducătorii din acea vreme și că deseori ei le cereau supușilor să li se închine ca unui dumnezeu. Era vai de cine îndrăznea să li se împotrivească! Ce l‑a determinat pe Daniel să‑și riște viața? El avea o relație apropiată cu „Dumnezeul cerurilor“. Știa că Dumnezeu este mai mare decât împăratul Darius și că Se afla alături de el; și dorea să‑L onoreze cu orice preț. Iar Dumnezeul Atotputernic a intervenit și l‑a salvat, dar NU pentru a nu fi aruncat în groapa cu lei, ci l‑a salvat de leii din groapă. Ce miracol!
Poate că, având această istorie adevărată, ne întrebăm totuși: Nu este oare nerealist să așteptăm miracole? Cu siguranță că Daniel nu știa dinainte cum urma să intervină Dumnezeu, dar s‑a încredințat în mâinile Lui! Dumnezeu are nenumărate modalități de a ne ajuta. Câți credincioși, fiind în necaz, s‑au încredințat în mâinile acestui Dumnezeu și au primit ajutor miraculos!
Citirea Bibliei: Isaia 65.1-12 · Marcu 3.13-19
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 51.47‑64
„Aduceţi‑vă aminte de Domnul în ţara îndepărtată şi Ierusalimul să fie (lit. „să se suie“) în inima voastră“ (v. 50). Nu fără să ştie unde va merge era invitată rămăşiţa credincioasă să iasă din mijlocul Babilonului corupt. Pentru a lua această hotărâre curajoasă, ea trebuia mai întâi să fie atrasă de sentimente puternice (Psalmul 137.5,6). În acelaşi fel şi astăzi, „la El“, la Isus prezent în mijlocul a „doi sau trei“ adunaţi în Numele Său, este invitat cel credincios să iasă afară din tabăra religioasă a mărturiei creştine (Evrei 13.13).
Sfârşind prezentarea tuturor judecăţilor Sale, Domnul le semnează cu un nume de temut: „Dumnezeul răsplătirilor“ (v. 56). Este însă remarcabil un detaliu, anume că aceste cuvinte ale judecăţii împotriva Babilonului preced relatarea privind distrugerea Templului din cap. 52. Trebuia ca ruina idolilor Babilonului să fie vestită înainte să fi avut loc efectiv cea a Templului (v. 47 şi 52). În felul acesta, nimeni nu va putea gândi că aceşti idoli sunt în mod real mai puternici decât Dumnezeul lui Israel. Cu şapte ani înainte de luarea Ierusalimului, toate aceste cuvinte trebuia să fie scrise într‑o carte, iar cartea, după citirea ei, trebuia cufundată în mijlocul Eufratului prin grija lui Seraia, fratele lui Baruc, ca o dovadă că Babilonul avea să fie înghiţit.
FII MULȚUMIT! | Fundația S.E.E.R. România
„Nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)
Într-un ziar a apărut o imagine cu două câmpuri despărțite de un gard de sârmă. Ambele erau de aceeași dimensiune, fiecare cu multă iarbă verde și grasă. Pe fiecare câmp se afla un catâr al cărui cap era băgat prin gardul de sârmă, mâncând iarba din pășunea celuilalt. Deși fiecare catâr era înconjurat de iarbă, câmpul vecin părea mai atrăgător – chiar dacă era mai greu de atins. În acel proces, capetele catârilor s-au prins în gard, iar aceștia s-au panicat și au început să ragă incontrolabil, neputând să se elibereze. Caricaturistul a descris situația printr-un singur cuvânt: „NEMULȚUMIRE”. Există o învățătură în această imagine, pentru fiecare dintre noi: când ne concentrăm pe ceea ce nu avem sau pe ceea ce are altcineva, devenim orbi la binecuvântările care ne înconjoară. În Psalmul 103:2-5, David a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale, El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.”
Stabilirea de obiective, realizarea unor lucruri mărețe și dorința de a avea mai mult decât ai – pot fi lucruri bune dacă, în primul rând, te uiți la Domnul ca să te ajute să le înfăptuiești! Biblia spune: „Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11) În al doilea rând, în timp ce Dumnezeu lucrează la asta, tu te bucuri de ceea ce ți-a dat deja, și ești mulțumit cu ceea ce ai, crezând Cuvântul: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5) Așadar, fii mulțumit!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.