DOMNUL ESTE APROAPE
Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi‑am pus încrederea în Domnul Dumnezeu.
Psalmul 73.28
Odată m‑a întrebat cineva: «Nu este plictisitor că în fiecare duminică dimineața aveți aceeași slujbă? Voi cântați aceleași cântări, citiți aceleași cuvinte din Biblie și faceți întotdeauna aceleași lucruri. Nu devine plictisitor la un moment dat?». Chiar și unii credincioși adevărați spun câteodată: «Este prea mult ca în fiecare duminică să iei Cina. Devine o obișnuință și își pierde valoarea pentru inimă». Niciunul dintre noi nu ar putea spune că acesta nu este un pericol real, însă, atunci când cineva se preocupă cu Domnul și aduce cu adevărat jertfe, cu cât îi este mai largă perspectiva gloriei lucrării și a Persoanei Domnului Isus, cu atât mai mare îi va deveni bucuria. Vedem în Numeri 15.7 că este vorba despre o treime de hin de vin, deci mai mult decât un sfert. Și aceasta este experiența fiecăruia dintre noi care s‑a preocupat cu Domnul.
Cu cât ne vom preocupa mai mult cu El, cu atât inima ni se va umple mai mult de gloria lucrării și a Persoanei Sale și cu atât mai mare ne va fi bucuria din inimă atunci când Îi aducem lui Dumnezeu arderea‑de‑tot! Tot așa va fi și în cer! Nu va fi ca în Împărăția milenială, unde, la sfârșit, bucuria și mulțumirea vor fi mai mici decât la început, ci, în cer, mulțumirea noastră, bucuria noastră și bogăția noastră vor fi din ce în ce mai mari. Privindu‑i pe bătrânii din Apocalipsa 5, am spune că bucuria trebuie să fie deplină, dar nu, ci ea va fi din ce în ce mai mare. Pe pământ se poate spune că, atunci când un pahar este complet plin, nu mai încape nimic, însă în cer nu va fi așa. Acolo bucuria va fi din ce în ce mai mare.
Acela care s‑a preocupat cu Domnul Isus, cu lucrarea și cu Persoana Sa, știe din experiență că, dacă la început se gândea că «mai fericit nu poate deveni», mai târziu a remarcat că este totuși posibil să fie și mai fericit. Bucuria noastră poate deveni tot mai mare, în măsura în care ne vom preocupa cu El tot mai mult.
H. L. Heijkoop
SÄMÄNȚA BUNÄ
Tapiseria
Isus a răspuns și i‑a zis: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceea“.
Ioan 13.7
(Adolf Gschwind)
Viețile noastre sunt ca niște tapiserii cu variate culori și grosimi. Unele porțiuni par întunecoase, singuratice, izolate, chiar părăsite; firele de ață țesute aici par să exprime un gol, ceva fără pace, fără bucurie. Totuși, din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare fir și fiecare culoare sunt folosite pentru a țese în viețile noastre o dimensiune a dragostei Sale. Unii cred că, din cauza păcatelor din trecut, tapiseriile vieții lor sunt întunecoase și uzate, dar Dumnezeu scoate frumusețe din greșelile noastre. Pare tapiseria vieții tale ruinată? Este momentul când Dumnezeu țese un fir mai puternic decât oricare altul pe care l‑ai cunoscut. Dificultățile leagă inima ta de inima Lui. Nicio experiență de viață nu este lipsită de culoare. Concentrează‑ți atenția asupra lui Dumnezeu!
Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Plângerile lui Ieremia 2.11‑22
Ce mare este dezolarea profetului în faţa tabloului zugrăvit de versetele anterioare! Lacrimile îi curg fără oprire la vederea acestei „ruine întinse ca marea“ (v. 13).
Şi Domnul Isus a plâns Ierusalimul, pentru că El cunoştea mai dinainte care vor fi pentru cetatea vinovată consecinţele respingerii Sale (Luca 19.41…).
Cu toate că împăratul, căpeteniile, preoţii, profeţii mincinoşi (v. 14) şi majoritatea poporului îşi meritau loviturile care cădeau asupra lor, erau totuşi mulţi care sufereau fără să fi fost răspunzători în mod direct: prunci murind de foame, bătrâni şi copilaşi căzând pe străzi, leşinaţi de foame (v. 11,19,21). Cu toate acestea, Ieremia nu ridică niciun „de ce“, ci se aşază „la spărtură“, în favoarea poporului pe care‑l iubea.
Versetele 15 şi 16 îi prezintă din nou pe cei care „trec pe cale“. La aceştia nu mai este vorba acum doar de indiferenţă, ca în cap. 1.12; de astă dată ei „clatină din cap“, „scrâşnesc din dinţi“, privesc cu neruşinare, aruncă insulte, varsă dispreţ. Domnul Isus, Sfânta Victimă, a cunoscut în timpul ceasurilor de pe cruce toate aceste manifestări ale răutăţii oamenilor (vezi Psalmul 22.7,8; Psalmul 35.21).
ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI! | Fundatia S.E.E.R. Romania
„Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:18)
Biblia ne relatează că Moise judeca poporul, care „stătea înaintea lui de dimineaţa până seara… Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13, 17-18) Poate ai observat pe spatele camioanelor cu remorcă un semn care indică limita de încărcare.
Drumurile au stații de cântărire pentru a se asigura că aceste camioane nu transportă o greutate prea mare. Dacă un camion cu remorcă și un motor uriaș are limite de încărcare, atunci este logic ca și noi să avem! Moise își depășise limita de încărcare. Alerga de la un capăt la altul al taberei lui Israel, programând întâlniri, respectând termenele limită, întâlnindu-se cu toți cei care îi cereau ajutorul, mâncând pe fugă – era prea mult. Înlăuntrul său, era pe moarte. Avea două opțiuni: să se prăbușească sau să împartă sarcina.
Socrul lui Moise, Ietro, i-a spus să evalueze ce putea face doar el și să delege restul. Ce putem învăța de-aici? Oricând te confrunți cu o sarcină care este mult prea mare ca s-o poți face singur, Dumnezeu îți spune: „Învață să delegi!” Dar Ietro nu i-a spus lui Moise să renunțe la muncă și s-o arunce pe umerii oricui. Aceasta este o rețetă pentru dezastru. Pentru a delega cu succes, trebuie să faci aceste trei lucruri:
1) Să alegi oamenii potriviți;
2) Să le atribui sarcina potrivită;
3) Să ai încredere că o vor face bine, fără să fie nevoie să-i controlezi. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este: fă numai ce poți face, deleagă restul sarcinilor oamenilor potriviți, și crede că Dumnezeu va da izbândă!
Lasă un răspuns