Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

08 iun. 2026

8 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Era un slujitor împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum. El, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, a mers la El și L‑a rugat să coboare și să‑L vindece pe fiul său, pentru că era pe moarte.

Ioan 4.46,47

Inima slujitorului împărătesc este plină de îngrijorare. Boala fiului său îl împinge să Îl caute pe Mântuitorul. Își dorește ca Isus să meargă și să‑l facă sănătos pe fiul său. Dar Domnul îl pune la probă: este căutarea sa una reală, sau dorește doar să experimenteze ceva senzațional în casa lui?

Iată că, alături de profunda lui îngrijorare pentru fiul aflat pe patul de moarte, iese la iveală și credința sa în Persoana Domnului Isus. Dar oare crede el cu adevărat cuvântul Lui? Domnul îi pune încă o dată inima la încercare. Nu Se duce cu el, ci spune numai atât: „Mergi, fiul tău trăiește“. Tatăl face față și acestei încercări: crede cuvântul și se duce acasă. Aflat încă pe drum, robii îl întâmpină cu vestea cea bună: „Fiul tău trăiește“. În chiar acel moment, în care Fiul lui Dumnezeu a rostit și slujitorul a crezut, băiatului a început să‑i fie mai bine.

Necazul din familie lucrează până când credința tatălui în Persoana și în cuvântul Domnului Isus devine vizibilă. În plus, prin această greutate se întărește credința întregii sale familii. De aceea este scris la final: „Și a crezut, el și toată casa lui“.

În această împrejurare vedem că Domnul însuflețește ce este pe moarte. Pentru noi, aceasta este o mare mângâiere. Vedem în poporul lui Dumnezeu, în familia noastră sau chiar în viața noastră, unele lucruri care, spiritual vorbind, sunt bolnave sau zac pe patul de moarte. Atunci ne rugăm și strigăm cu mare teamă: „Doamne, coboară mai înainte de a muri copilul meu“. Un lucru este întotdeauna sigur: dacă dăm crezare Cuvântului Său, nu vom fi dați niciodată de rușine.

M. Billeter

SAMANTA BUNA

Prognoză alarmantă

Pustia și țara fără apă se vor bucura, […] vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru.

Isaia 35.1,2

Cele mai recente date ale specialiștilor dețin primele pagini ale ziarelor și ne alarmează cu privire la starea planetei: „Ne îndreptăm spre veri de 50°C! Vor fi de zece ori mai multe zile caniculare față de cele din prezent! Nopțile devin tropicale! Din ce în ce mai multe zile de secetă! Tot mai multe ploi iarna! Din ce în ce mai puține ploi vara! Prognoză îngrijorătoare pentru sfârșitul acestui secol!“.

Cartea Apocalipsa ne arată că, într‑o zi, planeta pe care trăim va trece prin evenimente dramatice cu mult mai grave decât tulburările climatice pe care le cunoaștem astăzi și decât cele pe care le prezic specialiștii pentru anii următori.

În timp ce omul își respinge Creatorul din ce în ce mai vehement și nesocotește fără rușine mesajul Lui, Dumnezeul iubitor „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4).

Credincioșii salvați prin har așteaptă din clipă în clipă momentul slăvit când Domnul Isus Își va răpi de pe pământ Biserica, pentru a o lua cu El în ceruri. Pe pământ va începe atunci pentru oamenii care vor rămâne un timp întunecat, o dezlănțuire „înspăimântătoare și îngrozitoare și nemaipomenit de puternică“ (Daniel 9.7). După aceasta, Dumnezeu va stabili pe pământ o domnie universală a dreptății și a păcii, căci Isus, Împăratul împăraților, respins în timpul primei Lui veniri, Se va întoarce pentru a domni aici. Va fi un timp minunat pentru acest pământ. Biserica va fi martoră și va participa la această glorie a Domnului în Împărăția milenială; ea va împărăți cu Hristos!

Citirea Bibliei: Geneza 41.37-52 · Psalmul 27.1-6

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 47.1‑15

Acum ne stă în atenție Babilonul şi observăm că înainte chiar ca acesta să‑şi fi făcut intrarea pe scena istoriei, căderea îi fusese deja anunțată. Folosit de Domnul pentru a‑l disciplina pe poporul Său, Babilonul nu a arătat niciun pic de milă față de el, nu şi‑a „pus la inimă (aceste lucruri)” şi nici nu şi‑a „amintit de sfârşitul lor” (v. 7; Deuteronom 32.29). Prin gura lui Daniel, Dumnezeu îi făcuse deja cunoscut Babilonului acest sfârşit (vezi Daniel 2.45). Cu toate acestea, cetatea îngâmfată a proclamat: „Voi fi stăpână pentru totdeauna” (v. 7). Şi cunoaştem sfârşitul ei solemn şi subit, în noaptea tragică a ospățului lui Beltşațar … (Daniel 5.30).

În Noul Testament, Babilonul este o imagine a creştinătății ca Biserică responsabilă: ea a încetat să mai fie aici, jos, o străină şi să mai sufere; a preferat un tron în locul crucii; a uitat mila, dominând sufletele, nesocotind drepturile Domnului, pierzând din vedere întoarcerea Lui şi deprinzându‑se cu o mulțime de idolatrii şi superstiții (v. 12,13). Dar ceasul ruinei ei se apropie (Apocalipsa 18). Momentul când Hristos o va prezenta cerului şi pâmântului pe adevărata Lui Miroasă, Biserica, alcătuită din toți răscumpărații Săi iubiți, înălțați împreună cu El, va avea loc înainte de dezlănțuirea evenimentelor din Apocalipsa 18. Faceți şi voi parte din Biserica celor răscumpărați?

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (5) | Fundatia S.E.E.R. Romania

„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9)

Când cedăm în fața ispitei, este ușor să dăm vina pe alții și pe mediul în care trăim. Spunem adesea: „Femeile se îmbracă prea provocator astăzi. Bărbații sunt prea agresivi și posesivi. Mass-media este prea explicită.” Da, aceste afirmații pot fi adevărate, dar nu ne ajută să învingem tacticile ispititorului. Nici chiar expresia atribuită lui Charlie Chaplin despre nostalgia prezentului după un trecut idealizat, nu ne ajută. El a spus: „Lucrurile nu mai sunt ce erau odată, și probabil că niciodată nu au fost!” Lentilele roz pot fi înșelătoare, când e vorba să ne uităm în urmă. Satana, dușmanul nostru, nu și-a schimbat tacticile. Ele încă funcționează pentru că natura umană nu s-a schimbat. Împăratul David a învățat în mod dureros că nu rutina de îmbăiere a Bat-Șebei a fost cauza eșecului său. Asumându-și responsabilitatea pentru comportamentul său, el s-a rugat: „îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta…” (Psalmul 51:3-4) David a învățat două lecții importante din această experiență dureroasă: 1) Că iertarea, eliberarea și restaurarea încep prin pocăință și asumarea responsabilității pentru faptele sale. Și a mai învățat, de asemenea, că 2) Puterea de a menține sub control firea plină de pofte izvorăște din timpul petrecut regulat în Cuvântul lui Dumnezeu, și nu din eforturile proprii. Psalmistul întreabă: „Cum îți va ține tânărul curată cărarea?” Răspunsul lui Dumnezeu nu este misterios sau greu de înțeles. Soluția Sa universală este și azi aceeași: „Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” Noua atitudine și puritatea inimii lui David au venit din practicarea acestui adevăr: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmul 119:11) Este o formulă a victoriei care va funcționa și pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iun. 2026

6 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m‑am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m‑am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. Și am zis: „Te rog, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșător, care ține legământul și îndurarea față de cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui“.

Neemia 1.4,5

Cartea Neemia este un exemplu despre cum Domnul poate face o trezire printr‑o singură persoană. Nu este vorba de un om care a condus o mișcare de protest, nici de un om care să fi început prin a lua inițiativa, ci de un om care a stat mai întâi pe genunchi, în rugăciune către Dumnezeul său. Orice trezire adevărată are trei trăsături: rugăciunea, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și un simțământ viu al prezenței lui Dumnezeu.

Neemia a auzit despre starea de lucruri de la Ierusalim; a fost grabnic la ascultare și încet la vorbire (Iacov 1.19); urechile lui au fost deschise. Apoi a șezut; nu s‑a grăbit să rezolve problema, ci a stat în liniște (Psalmul 46.10). După aceea a plâns pentru starea în care se afla poporul lui Dumnezeu, la fel cum, în Luca 19.41, Îl vedem pe Domnul Isus plângând pentru cetate. Neemia a identificat problema, după care a postit, aceasta fiind o imagine a tăgăduirii de sine. Apoi s‑a rugat, a adus povara sa înaintea Domnului și și‑a manifestat dependența de El. Scriptura ne amintește că rugăciunea fierbinte a celui drept are mare putere (Iacov 5.16).

Să luăm exemplu de la Neemia! Dacă Domnul a așezat o povară pe inima noastră, să nu încercăm să scăpăm de ea și nici să nu încercăm să o împlinim prin puterile noastre! Trezirea din timpul lui Neemia a început cu lacrimi, însă s‑a încheiat cu o mare bucurie (Neemia 8.12,17). El nu a condus o revoltă și nici nu a protestat. Însă, prin rugăciune, a fost instrumentul pentru o mare trezire.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Soldatul lovit de glonț

Mă voi culca și voi dormi în pace, pentru că numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranță.

Psalmul 4.8

Imaginea pe care acest om o are în minte îl înspăimântă chiar și astăzi, după 82 de ani.

În ziua de 6 iunie 1944, când trupele aliate au invadat Normandia, soldații voiau să ocupe plaja numită Omaha Beach. Unitatea lui trebuia să oprească inamicul și să‑l respingă. El l‑a văzut pe unul dintre soldații aliaților sărind de pe rampa navei de debarcare, mergând prin apă și apoi alergând spre movila care era drept înaintea lui. Acolo un glonț l‑a lovit pe soldatul american drept în piept. Acesta a căzut în genunchi, și‑a lăsat arma automată în fața lui pe nisip, și‑a scos casca și și‑a împreunat mâinile, după care și‑a dat capul pe spate și a privit spre cer până ce a căzut.

Imaginea acestui soldat i‑a rămas în minte. Nu morții fără număr pe care i‑a făcut războiul îl înspăimântă, ci acesta, care s‑a rugat înainte de a muri. S‑a gândit la el iarăși și iarăși: Cum poate cineva să fie atât de evlavios, încât să se roage în ultimele secunde ale vieții lui?

Poate că și tu ești marcat de o anumită experiență din viață și mereu îți revine în minte o anumită scenă: un cuvânt… o întâlnire… o privire – în gânduri sau în vise – brusc și în mod repetat.

Mă întreb dacă Dumnezeu îți vorbește prin intermediul acelei amintiri. El dorește să‑I spui ce te înspăimântă, ce te apasă. El dorește să‑ți ierte fărădelegile și să‑ți dea pace. El dorește să ai pace lăuntrică: să fii calm în fața rușinii sau a problemelor sau a sentimentelor de vinovăție din viața ta, dar, mai presus de orice, să fii calm privind spre eternitate.

Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45.14‑25

Ceea ce Domnul va împlini pentru restaurarea poporului Său Îl va face cunoscut tuturor ca fiind „Dumnezeul lui Israel, Salvatorul…“ (v. 15). Spre deosebire de dumnezeii care nu salvează (sf. v. 20), El Însuşi susţine cu tărie că: „un Dumnezeu drept şi un Salvator nu este altul în afară de Mine“ (v. 21). „Întoarceţi‑vă spre Mine (sau: Priviţi la Mine) şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului…“ (v. 22) – sunt cuvinte cu care Dumnezeu Se adresează nu numai descendenţilor lui Israel, ci şi tuturor oamenilor.

Această chemare răsună şi astăzi în lume. Aţi răspuns la ea, fiecare în parte? În ce ne priveşte, noi recunoaştem vocea „lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului“ (1 Timotei 2.3,4; citiţi şi Tit 2.11). Pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta deopotrivă „drept şi mântuitor“, a fost necesară pedeapsa care să satisfacă dreptatea în privinţa păcatului, şi aceasta L‑a lovit pe Cel care (în acelaşi pasaj din 1 Timotei) este numit: „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos, care S‑a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare“ (1 Timotei 2.5‑6). Atunci cum să nu fie îndreptăţit apostolul să exclame (citându‑l pe profetul Isaia): „orice genunchi se va pleca“ înaintea Domnului şi „orice limbă va mărturisi“ măreţia lui Dumnezeu! (v. 23 citat în Romani 14.11).

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

Domnul Isus ne-a avertizat că pofta este precedată de ispită și poate duce la păcat (vezi Matei 5:27-28). Dar noi putem face față ispitei, pentru că nu suntem singuri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13) În lumina acestui verset, a spune pur și simplu „nu m-am putut abține” este o scuză care nu ține înaintea lui Dumnezeu! Biblia spune că nicio ispită nu este mai mare decât credincioșia lui Dumnezeu. Dacă alegi calea de scăpare pe care El ți-o oferă, nu vei cădea în capcană. Și dacă eșuezi, va fi pentru că nu te-ai bazat pe credincioșia lui Dumnezeu. Ispita s-ar putea să nu dispară imediat, dar ți se va da o cale de a o suporta și de a rezista în fața ei. Ispita rămâne o posibilitate activă, dar Dumnezeu ne dă opțiunea de a ne încrede în puterea Lui pe care ne putem baza și care ne aduce izbăvire. A suporta ispita implică un proces continuu. Poți câștiga bătălia, dar războiul nu se va termina complet până la venirea Domnului Isus, când fiecare dușman se va pleca la picioarele Lui (vezi Faptele apostolilor 2:35). Până atunci, „fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” (1 Petru 5:8-9). Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
05 iun. 2026

5 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit de astă dată; Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem răi”.

Exod 9.27

Există șapte oameni în Biblie care au rostit cuvintele: „Am păcătuit”. Cinci dintre ei au fost nesinceri, iar doar doi dintre ei au rostit aceste cuvinte în urma unei pocăințe reale.

Primul de care ne vom ocupa este Faraon, împăratul Egiptului, iar el este un exemplu de păcătos împietrit. Vedem în cazul lui atât taina suveranității lui Dumnezeu, cât și responsabilitatea omului.

În câteva rânduri se spune la început că el „și‑a împietrit inima” ((Geneza 8.15; 9.34)), dar apoi citim cuvintele lui Dumnezeu către Moise cu privire la Faraon: „I‑am împietrit inima” ((Geneza 10.1)). Apostolul Pavel folosește această istorie a lui Faraon ca pe un exemplu despre suveranitatea lui Dumnezeu: El arată îndurare cui vrea și împietrește pe cine vrea ((Romani 9.17,18)). Cum se explică acest lucru? Nu putem decât să spunem că suveranitatea lui Dumnezeu lucrează împreună cu voința activă a omului și cu responsabilitatea acestuia. Același lucru îl vedem la crucea lui Hristos: scopul etern al lui Dumnezeu a lucrat alături de responsabilitatea omului ((Fapte 2.23)). Oamenii nu au fost nicidecum niște marionete lipsite de voință atunci când L‑au răstignit pe Domnul, însă în mod cert planurile lui Dumnezeu au fost împlinite.

Faraon părea că se pocăiește văzând cum plagă după plagă se abat asupra Egiptului, însă revenit cu repeziciune din nou la starea sa de împotrivire față de Dumnezeu. Spurgeon a spus următoarele cuvinte cu privire la această situație: «Pocăința care se naște în furtună moare la trecerea furtunii. Marinarul care devine pios în timpul furtunii redevine ticălos atunci când calcă pe uscat. Extinderea epidemiei de holeră umple bisericile noastre, iar restrângerea molimei golește bisericile». Să ne ferim să ne împietrim inima; dacă există pocăință, ea trebuie să fie sinceră.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă mor, va fi glorie!

Chem astăzi cerurile și pământul ca să mărturisească împotriva voastră: v‑am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege dar viața, ca să trăiești […]

Deuteronom 30.19

Un tânăr se afla în spital. Era într‑o stare gravă, iar acum viața lui atârna de „un fir de ață”. Un vizitator l‑a întrebat: „Crezi că te vei face bine?”. Tânărul a răspuns: „Dacă supraviețuiesc acestei situații, va fi har; dar, dacă mor, va fi glorie!”. Doar puțin timp mai târziu, devenise glorie pentru el.

Da, viața este har. A fi sănătos, a avea suficient de mâncare și a îmbătrâni sănătos, acestea sunt un har deosebit. Dar ce se întâmplă când apare moartea? – căci toată lumea știe că, mai devreme sau mai târziu, așteptată sau neașteptată, găsindu‑ne lucizi sau inconștienți, ea va veni… Va fi atunci glorie, sau va fi disperare în iad? În fața fiecărei persoane se află pe o parte „viața și moartea”, iar pe cealaltă parte, „binecuvântarea și blestemul”. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Fiecare alege pentru el: ori viața, binecuvântarea, bucuria și gloria veșnică, cu Domnul Isus, ori moartea, blestemul, „plânsul și scrâșnirea dinților”, respingându‑L pe Dumnezeu sau rămânând indiferenți față de El (Matei 13.42)!

Chiar nu simțim insistența Domnului Isus, când ne spune: „Nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață” (Ioan 5.40)? El încă ne cheamă, duios și iubitor, dar deopotrivă solemn și direct: „Alege viața, ca să trăiești”, „înclină‑ți urechea și vino la Mine. Ascultă, și sufletul tău va trăi” (Isaia 55.3). Nu este o opțiune să respingem o astfel de iubire! Domnul, Suveranul Creator a toate, Cel care ne‑a oferit viața și timpul, să nu aibă El parte de ceea ce ne‑a dăruit?

Citirea Bibliei: Geneza 40.1-23 · Psalmul 25.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45.1‑13

Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a‑Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest „salvator” în rezervă. Suveranul Dumnezeu Îşi poate folosi slujitorii, fie că sunt credincioşi sau nu. Vedem, de pildă, că Dumnezeu l‑a folosit pe Nebucadneţar (Ieremia 25.9), un rege păgân, pentru a‑Şi îndeplini scopurile.

Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care‑L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

Patriarhul Iov a spus: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1). Iov nu putea să controleze mediul în care trăia și nici ispitele sale mai mult decât putem noi. Dar noi putem învăța o lecție valoroasă din cuvintele lui Iov. Un legământ este o promisiune făcută cu bună-credință, cu intenția de a o respecta. Este un pas al credinței pe care îl faci înainte de a ști ce circumstanțe vei întâlni, similar cu legământul căsătoriei.

Biblia afirmă: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17), deci nu prin eforturile lui. Credința se bazează pe voia revelată a lui Dumnezeu, iar rolul nostru este să fim de acord cu voia lui Dumnezeu, înțelegând că numai prin puterea Lui ne putem îndeplini legământul. Firea noastră egoistă se opune ascultării de poruncile lui Dumnezeu; dar, tot ce avem nevoie pentru a reuși ne aparține, datorită Duhului Sfânt care locuiește în noi. Dacă aștepți până te simți suficient de puternic pentru a-ți onora legământul cu Dumnezeu, asta nu se va-ntâmpla prea curând, poate chiar niciodată! Dar dacă o faci prin credință, recunoscând propria ta slăbiciune, Duhul Sfânt îți va da puterea de care ai nevoie pentru a-l respecta! Legământul făcut prin credință i-a permis lui Iov să spună: „nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare” (Iov 31:1), și nu puterea lui.

S-ar putea să spui: „Dar nu este mai bine să nu faci un legământ decât să faci unul și să-l încalci?” Nu, pentru că toate eșecurile noastre sunt acoperite de sângele lui Hristos. Biblia spune că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte… și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Pocăința aduce iertare și un nou început!

Așadar, fă din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
18 mai 2026

18 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Numai că poporul care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

Numeri 13.28

Există întotdeauna un „numai că“ atunci când este vorba de om și când necredința este la lucru. Spionii necredincioși au văzut dificultățile – cetăți întărite, ziduri înalte, oameni giganți. Au văzut toate aceste lucruri, însă nu‑L vedeau deloc pe Iahve. Ei priveau la lucrurile văzute, nu la cele nevăzute. Ochii lor nu erau nicidecum ațintiți asupra Celui nevăzut. Fără îndoială, cetățile erau întărite, însă Dumnezeu era și mai tare. Zidurile erau înălțate, însă Dumnezeu era și mai înălțat. Uriașii erau puternici, însă Dumnezeu era și mai puternic.

Așa gândește credința mereu. Ea privește dinspre Dumnezeu către dificultăți; ea începe întotdeauna cu El. Necredința, dimpotrivă, privește dinspre dificultăți către Dumnezeu; ea începe cu ele. Aceasta este diferența! Nu este vorba că trebuie să fim insensibili cu privire la dificultăți și nici că trebuie să dăm înapoi dinaintea lor. Credința nu înseamnă nici insensibilitate, nici șovăire. Sunt unii care par să treacă foarte ușor prin viață, pe principiul că iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. Aceasta nu este credință. Credința privește dificultățile drept în față și este conștiență de tot răul cu care are de‑a face. Ea nu este ignorantă, nici indiferentă, nici șovăitoare. Dar ce face ea? Îl introduce în scenă pe Dumnezeul cel viu. Privește la El; se sprijină pe El; își trage toate resursele din El. Acesta este marele secret al puterii ei. Ea are convingerea adâncă și liniștită că niciun zid nu este prea înalt pentru Dumnezeul Atotputernic, că nicio cetate nu este prea întărită și că niciun uriaș nu este prea puternic.

Pe scurt, credința este singura care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine și, în consecință, este singura care ridică sufletul deasupra influenței împrejurărilor, oricare ar fi ele. Caleb a fost un exponent al acestei credințe prețioase atunci când a spus: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță!“ (Numeri 13.30).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chris Cornell

În cea din urmă [zi], ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.

Ioan 7.37

Concertele de muzică modernă atrag ca un magnet mulțimile de fani entuziaști, iar interpreții se bucură de o admirație de invidiat. Dar o viață pe banda de mare viteză nu este nicidecum o viață fericită. Vestea că celebrul cântăreț american Chris Cornell (1964‑2017) s‑a stins din viață la doar 52 de ani a zguduit mass‑media anului 2017. El avea o gamă vocală incredibilă, de aproape patru octave, de la bas la un tenor bogat în armonice, un timbru ce ar fi putut face față unei scriituri orchestrale impresionante. Compozitor, chitarist, vocalist principal, textier al trupelor rock, unul dintre cei mai buni cântăreți rock din toate timpurile, el a vândut împreună cu formația sa douăzeci și două de milioane de discuri. Pe 17 mai 2017 a cântat la concertul din Detroit, în fața unui public numeros, însă pe 18 mai a fost găsit mort în camera sa de hotel. Luptase mult în viață cu depresia și experimentase o amară anxietate. Acum își luase viața prin spânzurare. Sfâșiat de durere, fratele lui mai mare a început după aceea o campanie de conștientizare a depresiei și de prevenire a sinuciderii.

Mulți sunt în căutarea fericirii, dar se află pe o pistă greșită. Se străduiesc să se împlinească în viață, dar mușcă lacom din păcat, împlinind voința proprie. Majoritatea se află acolo, pe drum, alergând de la un eveniment la altul, dar rămân mereu nemulțumiți. Doar o schimbare decisivă, un viraj către calea cea bună, la Isus, le va potoli setea sufletului. „Intrați pe poarta cea strâmtă, fiindcă lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea“ (Matei 7.13)!

Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 28.1‑29

Odată cu cap. 28 se deschide cea de‑a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. Îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând „legământ cu moartea“ (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest „legământ“ i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de aceast㠄furtună de ape puternice care năvălesc“ (v. 2) pentru a‑Şi împlini „lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuit㓠(v. 21): judecata – în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).

Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc Îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus‑o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: „o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigur㓠(v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, „lepădată de oameni“, este „preţioasă înaintea lui Dumnezeu“ şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?

CHEMAȚI SĂ BIRUIM (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

Îndemnurile și încurajarea de astăzi aparțin unui autor care iată ce a lăsat scris: „Psihanalistul Alfred Adler a condus un proiect de cercetare fascinant care a popularizat „teoria compensării”. Desfășurând cercetări printre studenții la arte, a descoperit că șaptezeci la sută dintre ei sufereau de anomalii optice. A găsit urme degenerative în urechile unor mari compozitori, precum Mozart și Beethoven. Și a citat numeroase exemple de alte persoane care au ajuns în cele din urmă să aibă succes în domeniul în care aveau… cea mai mare slăbiciune! Adler credea că defectele congenitale, sărăcia, boala și circumstanțele negative se dovedesc adesea a fi trambulina către succes.

Dumnezeu vrea să recicleze necazul tău și să-l transforme într-o slujire. Oamenii trec prin divorțuri dureroase, prin sfâșieri precum moartea unui copil, sau prin dependențe distructive… dar Dumnezeu îi ajută să iasă din groapă, astfel încât să-i poată ajuta pe alții aflați în circumstanțe similare.

Una dintre cele mai paralizante greșeli pe care le facem este să credem că problemele noastre ne descalifică cumva din a mai fi folosiți de Dumnezeu. Nimeni nu întinde covorul roșu pentru a primi tragedia în viața sa, dar cele mai mari daruri și pasiuni ale noastre sunt adesea produsul secundar al celor mai grave tragedii și eșecuri ale noastre. Ei bine, încercările au adesea menirea să ne ajute să redescoperim scopul nostru în viață.” Așadar, problemele prin care te-a trecut Dumnezeu devin o platformă prin care te poți ridica și poți sluji altora.

Apostolul Pavel a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)

Deci, dacă Dumnezeu te-a izbăvit dintr-o anumită circumstanță, binecuvântează-L… și dă mai departe „mângâierea cu care tu ai fost mângâiat”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2026

21 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Luca 2.40

„Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

„Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

Fapte 11.23

Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:1-16

„Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2026

20 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

V‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat.

Coloseni 3.9,10

Creștinul s‑a dezbrăcat de vechiul om! Și, pentru că acest lucru este un fapt împlinit, el trebuie să umble lepădând tot ce are legătură cu omul cel vechi. De asemenea, el s‑a îmbrăcat cu noul om, ca rezultat al învierii sale cu Hristos! În Epistola către Romani nu întâlnim expresia „noul om“, pentru că acolo este ilustrată moartea noastră cu Hristos. Aici însă, în Coloseni, îl găsim pe creștinul înviat cu Hristos; viața lui este Hristos; el s‑a îmbrăcat deja cu noul om; este un fapt împlinit acesta; omul cel nou este o caracteristică a lui.

Omul nou „se înnoiește în cunoștință“. Înainte nu exista în noi cunoștința lui Dumnezeu și a lucrurilor divine; acum avem o înțelegere complet nouă cu privire la natura lui Dumnezeu sub aspect moral. Înainte nu aveam lumina lui Dumnezeu; acum natura Lui reprezintă, în noi, măsura binelui și a răului. Ce minunată este înnoirea în cunoștința naturii lui Dumnezeu și, de asemenea, participarea noastră morală la această înnoire! Cei drepți din Vechiul Testament nu se puteau bucura de această nouă stare și de această cunoștință complet nouă, pentru că, deși erau născuți din nou și aveau aptitudinile noului om, ei aveau conștiența trăsăturilor vechiului om.

Noul om este creat; este lucrarea lui Dumnezeu în suflet. Nu este o stare la care omul poate ajunge prin sine însuși, prin progrese treptate. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, după chipul Său moral care cuprinde sfințenia, dreptatea și adevărul. Hristos este modelul desăvârșit al omului nou, este simbolul devenit realitate, este însăși natura noului om.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna […]

Isaia 1.18

Locuri contaminate

În fabricile dezafectate sau în vechile depozite de deșeuri pot exista situri contaminate care poluează solul. Indiferent dacă se află la suprafață sau în adâncime, dacă sunt astupate sau neastupate, dacă deja au provocat daune sau încă nu, aceste situri contaminate prezintă riscuri considerabile pentru apele subterane și pentru sănătate. Și, din acest motiv, majoritatea țărilor iau în serios această problemă și efectuează lucrări de remediere completă a lor.

Situri contaminate – avem și noi așa ceva în viață? Poate poveri provenite din păcate de care nu ne‑am eliberat încă; sau provenite din păcate de care nimeni nu știe, pentru că nu sunt la suprafață; sau provenite din păcate care nu au cauzat încă alte consecințe în viață; sau provenite din păcate care nu par cele mai apăsătoare în acest moment… Indiferent cum ar fi, trebuie să luăm în serios aceste „poveri vechi“ înainte de a fi prea târziu! Oricare ar fi situația, păcatul are consecințe severe. Ele ne‑au despărțit de Dumnezeu și în curând vor atrage după sine pedeapsa veșnică.

Dar Dumnezeu ne reface viața. Dacă ne deschidem inima în fața dragostei Sale și ne recunoaștem toată vina înaintea Lui, vom scăpa de aceste consecințe dezastruoase. Dumnezeu ne curăță apoi inima și viața de păcat, deoarece Isus Hristos a suferit pedeapsa prin moartea Sa.

Acesta este începutul unei vieți noi, pline de bucurie, în comuniune cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 13:7-25

„Lumina celor drepţi se bucur㓠(„arde voioas㓠– v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s‑o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s‑o redea cel credincios.

„Dar lampa celor răi se va stinge“ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s‑a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

„Din mândrie vine numai ceart㓠(v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m‑ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).

„Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţ㓠(v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

EȘTI EXTENUAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați.

Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează?

Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect.

De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile.

Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
27 mart. 2026

27 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5

Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.

La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.

Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide!

Matei 7.7

Domnul Își face timp pentru tine

Adesea, oamenii nu au timp unii pentru alții. Nu este și cazul Domnului Isus. Toți cei care Îl caută cu sinceritate Îl vor găsi. Când a trăit pe pământ, El a fost acolo pentru toți cei care aveau nevoie de ajutorul Său. Domnul Isus pur și simplu a lăsat mulțimile de pe străzile Ierihonului și l‑a vizitat pe Zacheu, care nu mai putea face față vinovăției sale în fața lui Dumnezeu. Înconjurat de mulțime, Mântuitorul a observat imediat că o femeie L‑a atins cu credință, așa că S‑a oprit și i‑a spus: „Credința ta te‑a mântuit; du‑te în pace și fii vindecată de boala ta“ (Marcu 5.34). Deși stătea flămând și însetat lângă fântână, El a început o conversație cu femeia din Sihar și i‑a arătat calea spre adevărata împlinire în viață. Chiar și pe cruce, El nu S‑a gândit la propria suferință, ci a avut grijă de criminalul pocăit, salvându‑l pentru rai.

Credeți că Mântuitorul S‑a schimbat de atunci? Deloc! El este încă acolo pentru fiecare dintre cei care Îl caută. Vă apasă povara vinovăției? Starea voastră pierdută în fața lui Dumnezeu vă provoacă suferințe? Brațele Mântuitorului vă pot fi astăzi refugiu. Promisiunea Sa este de neclintit: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). El a murit pentru păcatele mele pe cruce, dar această frumusețe mântuitoare am putut‑o vedea doar în genunchi:

„Doamne, eu la picioarele Tale vreau să rămân, iar slaba mea rugă de‑aici să se unească în imnuri de coruri cerești! Ce mult m‑ai iubit, scump Isus! De ce m‑ai iubit?“.

Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 37:23-40

„De Domnul sunt întăriţi paşii omului“ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu‑l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de‑a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndur㓠şi „d㓠(v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune“; „limba lui vorbeşte dreptate“; „legea Dumnezeului său este în inima lui“ (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept“ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!”

Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel.

Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa?

Iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.”

Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 mart. 2026

25 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om care va fi necurat, şi nu se va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. Numeri 19.20

Sfinţenia lui Dumnezeu cere curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime – apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).
Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.

În vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal, nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort, chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.
La fel de uşor devine omul azi necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune permanentă cu Dumnezeu.

Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre ţintă.

Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam.

Matei 1.1

Genealogia lui Isus

Evanghelia după Matei se deschide cu arborele genealogic al lui Isus Hristos. Se poate observa ușor printre persoanele enumerate acolo că lista este plină de oameni care au eșuat în viață, mai mult sau mai puțin. Dar de ce a decis Dumnezeu să‑i „aleagă“ tocmai pe acești strămoși pentru Mesia? Nu putem decât să vedem mila Lui în acest fel de a lucra. Tocmai această listă de persoane arată clar de ce Dumnezeu a venit în Persoana Fiului Său.

Cel de‑al doilea aspect care iese în evidență în genealogia lui Isus Hristos este menționarea unor femei precum: Tamar, nora lui Iuda; Rahav, prostituata din Ierihon; Rut, moabita; Bat‑Șeba, soția lui Urie. De ce a fost Isus, Domnul domnilor, legat în acest fel de unele femei care nu aveau o reputație bună? Se pare că, referindu‑Se la istoria familiei Sale, El a dorit să exprime iubirea pentru cei păcătoși. Când Isus a venit pe pământ, Slava Sa exterioară nu strălucea prin splendoare. Mai degrabă a impresionat profund faptul că El era deopotrivă Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Apostolul Ioan îl numește „Cuvântul“, care este veșnic, și care apoi a devenit trup, adică Om (Ioan 1.1,14). Matei menționează că El este „Emanuel“, adică: Dumnezeu cu noi. Cât de necuprinsă este îndurarea Sa! Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ pentru a trăi o viață de strălucire printre oamenii emeriți. El a venit la cei săraci, la poporul Său nefericit. Ce dovadă a iubirii Sale pentru noi! Indiferent care a fost povestea vieții noastre, lui Isus nu Îi este rușine cu noi. Când El intră în viața noastră ca Mântuitor, putem lăsa trecutul în urmă.

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 36

Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie‑vă groază de rău“. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l‑ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându‑l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui“, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).

Pentru că suntem obligaţi să trăim într‑o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.

Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a‑i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!

Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: „În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor“ (Ioan 1.4).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)

Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență.

Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum?

Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante.

Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 feb. 2026

5 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.56

Pentru copiii lui Dumnezeu probabil că nu există nimic altceva pentru care să trebuiască să se judece pe ei înșiși mai mult decât pentru aceasta, că, în umblarea lor prin lume, neglijează să‑și țină privirile ațintite asupra lui Hristos! Dacă Dumnezeu ne‑a scos de sub puterea întunericului, a făcut‑o cu scopul de a ne avea în ceruri cu Hristos. Cerul este singurul nostru loc de acum încolo.

Ștefan era „plin de Duh Sfânt“. Efectul asupra lui Ștefan a fost că el a putut privi țintă la cer. Aceasta ilustra nu doar că sufletul său era preocupat cu gândurile lui Dumnezeu, ci că era locuit de Duhul. Ne gândim noi îndeajuns la acest loc ceresc? Dacă lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să ne umple gândurile și inimile în orice împrejurări ne‑am afla, vom fi aduși în locul în care Dumnezeu manifestă gloria Sa în Persoana Omului aflat în cer. Iar dacă acest lucru este adevărat cu privire la noi, lumea îl va remarca.

Nimic nu a condus la un mai mare declin spiritual în rândul creștinilor decât lipsa de comuniune cu Mântuitorul aflat la dreapta lui Dumnezeu. Suntem lăsați în această lume nu doar ca să știm că suntem mântuiți și că mergem în cer, ci ca să umblăm în comuniune cu El.

Ștefan se bucura de aceeași Lumină care l‑a orbit mai târziu pe Saul din Tars. Gloria lui Hristos a strălucit deasupra lui Ștefan, iar Dumnezeu i‑a descoperit ceea ce l‑a făcut capabil să stea cu totul liniștit în mijlocul întunericului și al răutății omenești, de unde Fiul Său fusese aruncat afară. Ștefan „a îngenuncheat“. Liniștea duhului său este remarcabilă. Ce contrast între gândurile omenești și gândurile divine din inima unui credincios! Hristos este întotdeauna înaintea lui Dumnezeu în glorie, iar ochii lui Ștefan au fost ațintiți asupra Lui. Ne preocupăm și noi cu El? Dacă da, atunci să știm că El este răspunsul perfect la toate împrejurările noastre. Să ne ținem privirile ațintite asupra Lui!

E. S. Nashed

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au legat cu ușurătate rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!“, și nu este pace.

Ieremia 8.11

Ojă pe unghiile urangutanului

Uneori nu‑ți vine să‑ți crezi ochilor, de exemplu când vezi unghiile unui urangutan vopsite în violet. Nebunesc, nu‑i așa? Urangutanul tocmai fusese operat într‑un adăpost pentru animale, iar acum începe să se trezească din anestezie. Îngrijitorul se comportă ca un cosmetician și îi aplică ojă de culoare violet pe unghii. Ce rost are lucrul acesta? Ei bine, această procedură necunoscută urangutanului de la nivelul unghiilor îi distrage atenția, astfel încât el să nu apuce să tragă de bandaj și să‑și zgârie rănile proaspete. Se intenționează ca animalul să petreacă ceva timp zgâriindu‑și oja. O astfel de distragere a atenției este, de fapt, un ajutor împotriva altor suferințe ale sale.

Ceea ce ar avea oarecare sens cu urangutanul nu se poate însă nicidecum aplica în dreptul omului. Noi, oamenii, suntem adesea răniți, prin accidente, boli de tot felul, prin despărțire, concediere de la locul de muncă, șomaj. Cum gestionăm propriile răni? Reflectăm la prioritățile din viață? Ne întrebăm oare dacă nu cumva Dumnezeu vrea să ne spună ceva prin durerea care ne‑a ieșit în cale? Sau doar ne distragem atenția ocupându‑ne cu altceva și ieșind cu superficialitate din situație, fără nicio lecție? Nu ajută la nimic să fim preocupați doar de „oja“ distractivă și să nu auzim vorbirea lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu ne vrea vindecarea, dar are nevoie de ascultarea noastră. Să luăm aminte la ce are El să ne spună! Copiii de asemenea își pierd direcția, atunci când distracția devine centrul vieții lor.

Să nu ne amăgim cu „pace, pace“, când de fapt totul în viață este un zbucium nesfârșit! Marele Medic vrea să ne dea mântuirea Lui.

Să Îl prețuim pe acest Salvator fără seamăn!

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 36:1-21

Continuând cuvântarea, Elihu Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu (v. 3), combătând cele două idei false cu privire la El.

Întâi întăreşte faptul că, în ciuda atotputerniciei Sale, Creatorul Se interesează de făptura Sa şi nu o dispreţuieşte deloc (v. 5). Cel drept (credinciosul) se bucură de grija Sa deosebită. Ochii Săi veghează fără încetare şi asupra celui pe care îl înalţă (v. 7) şi asupra celui peste care trimite încercări (v. 8).

Apoi spune cu hotărâre că Dumnezeu nu acţionează niciodată într‑un fel capricios, cum lăsase Iov să se înţeleagă. Permiţând încercarea, El urmăreşte un scop bine definit: să le arate alor Săi ce au făcut, să le deschidă urechile spre disciplină şi să‑i motiveze să se întoarcă, dacă au înfăptuit nedreptate. Disciplina formează discipolii (ucenicii); supunerea modelează supuşii. Evrei 12.7 ne aminteşte că disciplina este rezervată pentru „fiii lui Dumnezeu“, aşa cum şi părinţii îşi disciplinează propriii copii, nu pe ai altora. Disciplinarea este o dovadă a relaţiei noastre cu Tatăl. Dar, conform aceluiaşi pasaj (Evrei 12.5,6), sufletul care este sub disciplină poate ori să o nesocotească, neascultând de ea sau neacordându‑i nicio importanţă (v. 12; comp. cu 5.17), ori, dimpotrivă, să‑şi piardă curajul, uitând că cea care a pregătit disciplina este credincioşia dragostei Domnului (Psalmul 119.75). Există şi o a treia atitudine, iar aceasta este cea bună: de a ne lăsa exersaţi prin disciplină, altfel spus, de a ne întreba cu ce scop a trimis‑o Dumnezeu în calea noastră (Evrei 12.11).

IARTĂ ȘI UITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

De-a lungul timpului, au existat societăți care îi pedepseau pe cei care comiteau adulter punându-i să poarte un mare A de culoare stacojie aplicat pe veșminte, identificându-i public cu comportamentul lor. Iar dacă erai prins la furat, te puneau să târăști o bilă din metal cu un lanț în jurul ei.

Poate că spui: „Ei bine, au meritat-o!” Chiar așa?

Domnul Isus a spus că dacă pur și simplu poftești pe cineva, ai comis adulter în inima ta! (vezi Matei 5:28) Apoi, El a continuat spunând că standardul de judecată pe care îl impui celorlalți este același standard după care vei fi judecat (vezi Matei 7:1-2).

Dumnezeu nu este blând cu păcatul, ca atare El va face două lucruri:

1) El nu va trece pur și simplu cu vederea păcatul tău. Biblia spune că „Domnul pedepseşte pe cine iubeşte…” (Evrei 12:6)

2) El nu-ți va întoarce spatele. De unde știm? Din Biblie. Apostolul Pavel scrie: „Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu…” (vezi Romani 8:38-39)

Așadar, atunci când cineva te rănește, Dumnezeu spune că trebuie să-l iertăm și să uităm! Altfel, modul în care gândim, acționăm și vorbim va suferi modificări. În plus, ne va ține legați de amintiri vechi, dureroase. „Dar e așa de greu să ierți!”, spui tu. De aceea Domnul Isus a spus să te rogi pentru cei care se poartă urât cu tine (vezi Matei 5:44).

Iertarea cuiva începe cu rugăciunea pentru acea persoană. Tu spui: „Dar aș dori să înțeleg de ce a făcut-o…” De ce? Pentru că oamenii înțelepți fac lucruri prostești, oamenii buni fac lucruri rele, iar oamenii rătăciți nu știu ce fac. Domnul Isus S-a rugat pentru cei care L-au răstignit: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”

Într-o zi, poate vei înțelege ce l-a motivat pe cel ce te-a rănit. Dar chiar dacă nu înțelegi, este de datoria ta să ierți și să uiți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries