Mana Zilnica

Etichetă: religie

  • 23 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Să‑Mi faci un altar de pământ și pe el să jertfești arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și boii tăi. În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 

    Exod 20.24 

    Atunci când a primit cele zece porunci, Moise a primit și instrucțiuni pentru popor cu privire la altare. Altarele urmau să fie făcute din pietre peste care nu trebuia să treacă dalta. De asemenea, trebuia ca altarele să fie simple și fără trepte. Nicio inovație omenească nu era permisă. Omul nu trebuia înălțat, așa cum era în cazul altarelor păgâne. Unele dintre aceste instrucțiuni au fost modificate în zilele lui Solomon. 

    Numele Domnului trebuia „amintit“ în locurile unde poporul își aducea jertfele. Instrucțiunile cu privire la altare erau doar pentru o vreme. Când Israel avea să intre în țară, Dumnezeu urma să aleagă un loc în care să facă să locuiască Numele Său (Deuteronom 12.11). Acolo trebuia să‑și aducă jertfele, și nu în diverse locuri răspândite prin țară. La început, locul a fost Șilo, iar după ce Șilo a fost înlăturat, locul în care Dumnezeu a făcut să locuiască Numele Său a fost Ierusalimul. Odată ce locul a fost stabilit, altarele de mai înainte și‑au sfârșit utilitatea. 

    Nu ne vorbește și nouă acest lucru? Și noi avem un loc unde Domnul Și‑a așezat Numele. Pentru noi, acest loc nu este unul geografic și nu este unul care să țină de un anume popor sau de o anume locație, ci: „Unde doi sau trei sunt adunați laolaltă pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Dar, dacă trebuia ca israeliții să‑și amintească de Numele Său, noi trebuie să ne amintim de El, în moartea Sa. În ce privește promisiunea făcută lor, aceasta este valabilă și pentru noi: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta“. 

    B. Reynolds 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Martin Luther 

    Omul bun, din comoara bună a inimii lui, scoate ce este bun și omul rău din comoara rea scoate ce este rău: pentru ca din prisosul inimii vorbește gura lui. 

    Luca 6.45 

    În doar unsprezece săptămâni, din decembrie 1521 până în februarie 1522, Martin Luther (1483‑1546) a tradus Noul Testament în limba germană, la Castelul Wartburg de lângă Eisenach. El a redat ultima parte a versetului nostru, „din prisosul inimii vorbește gura“, printr‑o expresie care a creat și a rămas cunoscută și astăzi ca proverb. Este adevărat – atunci când un subiect ne entuziasmează, noi le povestim și altora despre el. Nu ne putem abține, nu putem păstra tăcerea. Dacă vacanța noastră a fost minunată, le povestim colegilor despre ea. Dacă echipa preferată de fotbal a câștigat pe neașteptate, vrem ca toată lumea să știe despre aceasta. În cazul persoanelor îndrăgostite, ochii lor vorbesc și poți spune după purtarea lor ce se întâmplă în inimile lor. Ceea ce ne ocupă gândurile ne va umple vorbirea. Totuși, acest lucru este valabil și pentru lucrurile rele. Biblia spune: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule“ (Matei 15.19). 

    Ca și creștini, suntem asigurați de El și vrem să vorbim despre El! A suferit și a murit pentru noi, a fost pedepsit pentru păcatele noastre și ne‑a salvat. El ne îndeamnă: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea“ (Fapte 18.9). Când primii creștini trebuiau să se justifice pentru că vorbeau despre Isus, ei au spus: „Căci noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit“ (Fapte 4.20). Acest lucru este valabil și astăzi! Acesta este motivul pentru care cei care cred în Isus Hristos continuă să le ceară insistent celorlalți oameni, deci și vouă: „Împăcați‑vă cu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5.20). 

    Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 25.31‑46 

    Versetul 31 reia cursul profeţiei de unde a fost el întrerupt în v. 30 şi 31 din cap. 24, adică de la venirea Domnului în glorie pentru poporul Său pământesc. Pentru naţiunile prezente pe pământ (v. 32), atunci va suna fie ceasul răsplătirii, fie cel al pedepsei. Criteriul de diferenţiere va fi modul în care i‑au primit pe ambasadorii Împăratului (fraţii Săi – aici, iudeii – v. 40), când aceştia vesteau evanghelia împărăţiei (cap. 24.14). 

    Unii au dorit să se slujească de această parabolă pentru a susţine doctrina mântuirii prin fapte. Este clar însă că aici suntem în afara perioadei Bisericii şi a credinţei creştine propriu‑zise. 

    Totuşi, lăsând deoparte problema mântuirii, declaraţia Împăratului este plină de învăţăminte pentru noi, creştinii. Dacă Domnul Isus ar fi astăzi pe pământ, cât de dispuşi am fi noi să‑L primim, să‑I slujim, pe scurt, să satisfacem cele mai mici dorinţe ale Sale? Aceste ocazii sunt la îndemâna noastră în fiecare zi: darurile, ospitalitatea, vizitele sau tot ceea ce facem cu dragoste pentru cineva sunt în primul rând pentru El (comp. cu Ioan 13.20; 1 Corinteni 12.12). Reversul este un semnal de alarmă: ce nu facem este un refuz îndreptat înspre Domnul. 

    NU VORBI NECHIBZUIT! | Fundația S.E.E.R. România 

    „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.” (Proverbele 29:20) 

    Când vorbești nechibzuit, poți transmite un semnal greșit și poți obține rezultate nedorite. Acest lucru este valabil mai ales când negociezi pentru a obține cea mai bună ofertă. A vorbi impulsiv și a vorbi prea mult nu sunt semne de putere, ci de slăbiciune și nesiguranță.

    Iată o povestire care ilustrează acest lucru: Un tânăr vânzător de calculatoare pe nume Kurt a fost încântat când unul dintre clienții săi de afaceri și-a exprimat interesul de a cumpăra un sistem de calculatoare second-hand – unul pe care Kurt îl instalase cu doi ani în urmă, dar care fusese recent înlocuit cu unul mai performant. După o consultare atentă cu sediul central, Kurt a stabilit un preț de 800.000 de dolari pentru sistemul second-hand și a documentat în scris toate motivele pentru care solicita această sumă. În timp ce se așeza la masa negocierilor, a auzit o voce interioară care îi spunea: „Așteaptă. Lasă-i pe ei să vorbească mai întâi!” Cumpărătorii au umplut rapid tăcerea cu o lungă prezentare a propriilor cercetări despre punctele forte și punctele slabe ale acestui sistem informatic, vechimea echipamentului și necesitatea unui software nou.

    „Puteți include software-ul actualizat în tranzacție?”, a întrebat unul dintre cumpărători. „Sigur”, a răspuns Kurt. Cumpărătorii au spus apoi: „Vă vom da 950.000 de dolari pentru sistem, dar niciun cent în plus!”

    În mai puțin de o oră, documentele au fost semnate, iar Kurt s-a ales cu o afacere mult mai bună decât și-ar fi imaginat vreodată, după ce a spus puțin mai mult decât „mulțumesc”.

    Așadar, să ascultăm de îndemnul apostolului Iacov, care a scris: „Preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19) – și atunci, nu vei regreta niciun cuvânt!

    Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi! 

  • 21 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Și I‑a spus lui Isus: „Adu‑Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“. 

    Luca 23.42 

    Așa cum ne plecăm înaintea Lui ca Domn, cu același respect să ne și adresăm Lui atunci când ne rugăm, spunând Doamne! Să amintim două exemple marcante în Scriptură cu privire la acest principiu. Când iudeii furioși „îl loveau cu pietre pe Ștefan“, el se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu“ (Fapte 7.59). Pavel, cu referire la țepușul din carnea sa, ne spune: „De trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine. Și El mi‑a spus: Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.8,9). 

    Aceste exemple ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care trebuie să ne adresăm în rugăciune. Să folosim cuvântul „Doamne“, nu simplu „Isus“ sau „Hristos“, așa cum, din nefericire, auzim uneori; unii ca aceștia își justifică felul de a se adresa spunând că nu se intenționează lipsă de respect, ci familiaritate. Dar, a folosi cu ușurătate termenii, atunci când ne plecăm înaintea Lui cerându‑I har și binecuvântare, înseamnă că uităm pe de o parte care este locul nostru și, pe de altă parte, că locul Lui este de Domn. Chiar și numai instinctul spiritual al unui copil al lui Dumnezeu îl va învăța că, în astfel de momente, titlul de Domn nu trebuie niciodată omis. De aceea, atunci când venim înaintea Lui în rugăciune, să nu uităm că El are un loc de înălțare și de demnitate fără seamăn. În felul acesta ne vom lua locul smerit înaintea Celui Căruia Îi datorăm tot respectul! 

    E. Dennett 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Coaja de pâine 

    Însă evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. 

    1 Timotei 6.6 

    O pictură cunoscută îl surprinde pe un bătrân sărac unindu‑și palmele zbârcite și închizându‑și ochii într‑o rugăciune de mulțumire; pe masa lui se aflau o coajă de pâine, un pahar cu apă și Biblia. 

    Când a fost dat afară din casă și jefuit de tot ce avea, credinciosul anglican a îngenuncheat și I‑a mulțumit lui Dumnezeu că vrăjmașii săi îi lăsaseră soarele și luna, soția și câțiva prieteni care să‑l înțeleagă, ocrotirea lui Dumnezeu și promisiunile evangheliei, credința, speranța, iubirea față de vrăjmași… Cu o astfel de avere, niciun hoț nu l‑ar fi putut sărăci. 

    Voi ce v‑ați dori pentru a fi cu adevărat mulțumiți? Și săracii și bogații ar răspunde probabil că și‑ar dori „puțin mai mult“ decât au. Eva nu a fost mulțumită în paradis, iar de atunci, omul este caracterizat de o interminabilă nemulțumire. 

    Pavel avea „un țepuș în carne“. El a insistat înaintea Domnului să‑i fie îndepărtat țepușul din trupul său, dar Domnul nu i l‑a luat, ci i‑a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită“. Cu toate că nu i s‑a făcut cum a dorit, apostolul L‑a lăudat pe Dumnezeu și I‑a adus mulțumiri fără încetare: 

    „Mă voi lăuda deci mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască peste mine. De aceea îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Corinteni 12.7,9). 

    Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    MANIFESTĂ-ȚI MILA FAȚĂ DE SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România 

    „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36) 

    Thomas Barnardo, un tânăr student la medicină în Londra sec. al XIX-lea, dorea să devină misionar în China, dar un copil de zece ani i-a arătat un acoperiș pe care dormeau unsprezece băieți fără adăpost. Lui Barnardo i s-a făcut milă și a început să le caute o cazare temporară. Apoi, alte tururi nocturne au dezvăluit și mai mulți tineri fără adăpost – până la șaptezeci și trei într-o singură noapte! Oare dorea Dumnezeu să-i spună ceva – s-a întrebat el – să nu mai plece în China și să rămână în Londra?

    După mai multe experiențe și descoperiri de noapte, s-a hotărât: China va trebui să aștepte; Dumnezeu îi dăduse Londra! Barnardo a vândut aproximativ trei sute de mii de exemplare ale Sfintei Scripturi în baruri și piețe pentru a strânge bani pentru munca sa cu copiii. Era adesea persecutat pentru că îi apăra, ba chiar a fost și agresat și rănit…

    Când o epidemie de holeră a lovit Londra în 1866, a lucrat neobosit, doar pentru a vedea mii de oameni murind. Unii ar fi renunțat, descurajați… dar nu și Barnardo! În cele din urmă, a deschis un cămin pentru băieți săraci și, mai târziu, un sat pentru fete.

    În următoarele câteva decenii, a construit numeroase cămine și sate care au îngrijit aproximativ șaizeci de mii de copii abandonați, și a devenit cunoscut ca „tatăl copiilor nimănui”! Și, din fericire, a trăit suficient de mult pentru a vedea șaptesprezece dintre tinerii pe care i-a salvat intrând în slujba Domnului și ducând Evanghelia în țări străine!

    S-ar putea să te întrebi: „Cum pot fi sigur că Dumnezeu mă cheamă să răspund unei anumite nevoi?” Prin faptul că vei fi umplut de compasiune, la fel ca Domnul Isus. El, când a văzut „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n- au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” (Matei 9:36-38)

    Așadar, manifestă-ți mila față de semeni – este îndemnul de azi al Cuvântului! 

  • 17 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său! 

    Apocalipsa 1.5 

    Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație. 

    În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți. 

    În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26). 

    La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos. 

    K. Quartell 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Esența evangheliei 

    Cine crede în Mine are viață eternă. 

    Ioan 6.47 

    Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt. 

    Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată. 

    Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“. 

    Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus! 

    Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate. 

    Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească. 

    Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 23.1‑22 

    Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21). 

    Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili. 

    O RELAȚIE GUVERNATĂ DE REGULI 

    „Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25) 

     Dacă vrei să ajungi în cer, trebuie să te bazezi exclusiv pe relația ta cu Hristos, o relație care implică o conectare personală și o încredere totală în El. Această relație implică și reguli după care să trăiești, și porunci care să te facă mai evlavios.

    Un meci de tenis nu se poate desfășura dacă terenul nu este marcat corespunzător, astfel încât să fie clar pentru arbitru dacă mingea este în teren sau în afara terenului. Jucătorul de fotbal sau de rugby la fel este dezorientat fără o linie de tușă. Nici măcar netball (sport asemănător cu baschetul, practicat cu preponderență de femei) nu se poate juca fără linii de demarcație.

    Nu poți fi cu adevărat liber fără reguli. De exemplu, peștele nu poate să rătăcească prin junglă, așa cum leul nu poate să locuiască în ocean. Niciunul dintre ei nu a fost creat pentru asta. Libertatea înseamnă să beneficiezi de avantajele pentru care ai fost creat. Libertatea nu înseamnă lipsa limitelor. Libertatea „în Hristos” înseamnă că, în limitele corecte, poți experimenta „viața din belșug” (vezi Ioan 10:10).

    Apostolul Iacov a spus în versetul 25 din capitolul 1 că acela care „îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” În 1215, Magna Carta a fost semnată de regele Ioan. Ea proteja drepturile individuale și libertățile civile, afirmând în același timp că nimeni, nici măcar regele, nu este mai presus de lege.

    Astăzi, ea reprezintă un simbol al dreptății și al libertății în cadrul legii, amintindu-ți că, atunci când te afli în Marea Britanie, poți avea libertate – atâta timp cât ești de acord să respecți regulile. Așadar, fii liber să-ți trăiești viața după regulile Scripturii – este mesajul pentru tine astăzi!

  • 16 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său!

    Apocalipsa 1.5

    Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație.

    În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți.

    În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26).

    La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Esența evangheliei

    Cine crede în Mine are viață eternă.

    Ioan 6.47

    Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt.

    Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată.

    Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“.

    Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus!

    Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate.

    Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească.

    Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 23.1‑22

    Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21).

    Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili.

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui…” (2 Cronici 16:9)

    Dumnezeu nu ezită și nu este indiferent când vine vorba să-Și arate puterea. Dimpotrivă, El caută „peste tot pământul” oameni care Îi sunt loiali, pentru a-Și demonstra puterea în și prin viețile lor! Iată trei lucruri pe care trebuie să le știi despre Dumnezeu:

    1) El lucrează în moduri supranaturale în lumea noastră, și are multe lucruri pe care vrea să le împlinească;

    2) El caută parteneri loiali – oameni care se îngrijesc în mod activ de ceea ce Îl preocupă pe El;

    3) El îi îndeamnă constant pe oameni să răspundă… dar majoritatea oamenilor nu înțeleg, sau spun nu… Întrebare: Oare cum ar arăta viața ta dacă ai începe să-I spui DA lui Dumnezeu?

    Un pastor a scris: „O viață marcată de minuni nu este doar posibilă, nici doar de dorit, ci se află în centrul voinței lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Când ne mulțumim cu mai puțin, viețile noastre pierd bucuria, împlinirea și scopul. Nevoile personale ale oamenilor pe care îi întâlnim sunt trecute cu vederea. Nevoile extreme din comunitățile noastre și din întreaga lume rămân neîmplinite. Când o întreagă generație se mulțumește cu mai puțin, caracterul și motivele lui Dumnezeu sunt puse la îndoială, iar prezența Lui strălucitoare pare să se estompeze în lume!” Dar nu trebuie să fie așa, pentru că tu poți face ceva în această privință!

    Te-ai născut pentru a fi ambasadorul lui Dumnezeu, făcându-L vizibil în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 5:20); Dumnezeu dorește să Se arate puternic în tine, pentru tine și prin tine, deoarece fiecare persoană pe care o întâlnești are o nevoie pe care numai Dumnezeu i-o poate împlini… iar tu trebuie să fii cel care să conduci persoana și să aduci nevoia – înaintea lui Dumnezeu, în prezența Lui! Este misiunea ta de fiecare zi!

  • 15 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ea a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules; și a fost cam o efă de orz.

    Rut 2.17

    Rut, de asemenea, a fost perseverentă. Ea n‑a fost sârguincioasă într‑o zi și leneșă în următoarea, ci s‑a ținut de slujnicele lui Boaz și a cules spice până la sfârșitul seceratului orzului și al grâului. Zi după zi, ea a tot cules, până când secerișul s‑a încheiat. Iudeii din Bereea s‑au remarcat nu doar prin faptul că cercetau Scriptura, ci și prin faptul că făceau acest lucru în fiecare zi (Fapte 17.11). Este ușor să fii sârguincios pentru o zi, însă, ca să fii sârguincios zi după zi, ai nevoie de perseverență. „În fiecare zi“ este o expresie dificilă și cercetătoare. Domnul spune că ucenicii Săi trebuie „să‑și ia cruce în fiecare zi“. A face un efort mare timp de o clipă, un sacrificiu eroic doar un moment, acest lucru este relativ ușor, însă a continua să‑L urmezi zilnic pe Hristos este adevăratul test. Nu cel care începe bine cursa câștigă, ci acela care perseverează.

    În cele din urmă citim că Rut „a bătut ceea ce strânsese“. Nu a fost suficient să adune spicele de orz și de grâu, ci a trebuit să le și bată. Adevărul pe care îl strângem, fie prin studiul personal, fie prin slujirea sau prin scrierile altora, trebuie să devină subiectul rugăciunilor și al meditației noastre, pentru că doar așa el poate produce creștere spirituală. Simpla însușire a adevărului nu va face decât să ne îngâmfe. Adevărul trebuie savurat în comuniunea cu Domnul, pentru ca astfel să fim conduși la o mai profundă cunoaștere a Lui.

    Prin urmare, pentru creștere spirituală este nevoie de o stare a sufletului marcată de supunere, de smerenie, de sârguință, de perseverență și de meditație.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scufundarea navei militare

    Pentru că Mă iubește, îl voi salva, […] căci a cunoscut Numele Meu.

    Psalmul 91.14

    Urmează să se dea prima bătălie navală pentru eliberarea insulelor Solomon din oceanul Pacific. Un distrugător american părăsește țărmurile vestice ale Statelor Unite ale Americii. La plecare, fiecare marinar primește câte un Nou Testament cu Psalmi. Unul dintre ei, care niciodată nu deschisese Biblia, și‑l pune în buzunarul de la haină și uită de el. După un drum destul de lung, distrugătorul intră în zona de luptă și este scufundat. Cinci militari reușesc să se salveze într‑o barcă de cauciuc și sunt duși de valuri departe, în larg. Sunt îngroziți, pentru că își dau seama că nu mai au șanse de scăpare. Cât de mic și de nesigur este micul lor refugiu! Moartea izbește în pereții firavi ai ambarcațiunii…

    Marinarul își aduce aminte de mica lui Carte și o scoate din buzunar. Trei camarazi îl iau în râs. Unul dintre ei însă îi spune: „Citește! Citește cu voce tare, ca să auzim toți!“. Ce mângâieri descoperă ei doi în Psalmul 91! Înainte ca soarele să fi apus, cei trei batjocoritori sunt măturați de valurile oceanului și scufundați în ape. Cât despre cei doi, care prin providența lui Dumnezeu sunt încă feriți, cred în Mântuitorul și‑L primesc în inimă. Deodată, în întunericul care se lasă peste ape, văd lumina unui vas care se apropie. Deși bărcuța lor este jucăria valurilor, raza de lumină rămâne asupra lor. În sfârșit, vaporul îi ajunge și ei sunt salvați. Spre marea lor bucurie, este chiar un distrugător american! La raport, primul lucru pe care îl spun este că Dumnezeu le mântuise sufletele. Peste sărmana noastră lume se adună nori negri de furtună. În curând, valuri puternice ale mâniei lui Dumnezeu vor spulbera fragila noastră ambarcațiune. Numai în Domnul Isus, în brațele Lui este siguranță!

    Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 22.23‑46

    Este rândul altor împotrivitori, a saducheilor, să vină la Domnul cu o întrebare inutilă. Aceştia se gândesc să demonstreze prin relatarea lor absurditatea învierii. Înainte de a le da dovezi prin Scripturi cu privire la înviere, Isus Se adresează conştiinţei acestor oameni şi le arată că ei vorbesc fără să cunoască Cuvântul, pe baza nesigură (şi întotdeauna falsă) a propriilor lor gânduri. Aceasta este ceea ce fac astăzi multe persoane, în special cele aparţinând sectelor rătăcirii şi ale pierzării.

    Învinşi pe terenul Scripturii, vrăjmaşii adevărului trec din nou la atac (v. 34‑40). Ei primesc, drept răspuns, un rezumat perfect al întregii legi, … care‑i condamnă fără drept de apel. La rândul Său, Isus le pune interlocutorilor Săi o întrebare care le închide gura. Respins, Cel care este în acelaşi timp şi Fiul şi Domnul lui David urmează să ocupe o poziţie glorioasă. Iar aceia care, în ciuda tuturor, voiau să rămână vrăjmaşi ai Săi îşi vor găsi şi ei locul care le este rezervat: … ca aşternut al picioarelor Lui (v. 44). Este întotdeauna impresionant să vedem persoane atât de hotărâte să‑şi urmeze propria cale, încât refuză să se încline şi în faţa celor mai clare învăţături biblice (2 Timotei 3.8).

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi…” (Ioan 20:21)

    Mântuitorul a spus (despre El Însuși): „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face…” (Ioan 5:19-20)

    Solicitările la care era supus Domnul Isus erau interminabile: cei bolnavi voiau să-i ajute… Fariseii voiau să-L implice în dispute teologice… Ucenicii Lui voiau ca El să meargă în anumite locuri, și nu în altele… Dar fiecare pas pe care l-a făcut Isus, fiecare faptă pe care a săvârșit-o și fiecare întrebare la care a răspuns a fost în conformitate cu îndrumările Tatălui Său ceresc. De aceea El nu a fost copleșit de epuizare! De aceea a putut spune, în ziua dinaintea răstignirii Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4)

    Acum înțelegi de ce Domnul Isus petrecea adesea toată noaptea în rugăciune, și Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga, în timp ce ucenicii Lui încă dormeau?! El avea un singur scop: să facă ceea ce Dumnezeu voia ca El să facă în acea zi!

    Este oare așa ceva ușor de făcut? Nu. Oamenii te vor presa, iar nevoile nesatisfăcute te vor face să te simți vinovat – dacă nu ai claritate deplină în privința a ceea ce Dumnezeu vrea să faci. Și pentru a ști asta, este nevoie de dependență, sensibilitate și ascultare față de Dumnezeu.

    Dar a trăi în acest fel aduce un nivel de bucurie și împlinire care nu poate fi găsit în nimic altceva. Și aceasta este viața pe care ai fost chemat s-o trăiești, pentru că Isus a spus (Ioan 20:21): „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” El vrea să lucreze în și prin tine! Tu, vrei?!

  • 6 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele. Și au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară foarte, foarte bună. Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasta și ne‑o va da”.

    Numeri 14.6‑8

    Binecuvântați oameni! Iosua și Caleb trăiau în lumina prezenței divine, în timp ce adunarea lui Israel era învăluită în întunericul necredinței. Ce contrast! Aceasta este diferența întotdeauna, chiar și între copiii lui Dumnezeu. Vedem oameni cu privire la care nu avem nicio îndoială că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care nu se ridică la înălțimea revelației divine în ce privește poziția și partea lor ca sfinți ai lui Dumnezeu. Sunt întotdeauna plini de îndoieli și de temeri; nori întunecați plutesc mereu deasupra lor; totul este negru pentru ei; se uită doar la ei înșiși, la împrejurări și la dificultăți; nu sunt niciodată fericiți și nu pot manifesta acea încredere plină de bucurie și de curaj care se cuvine unui creștin și care aduce slavă lui Dumnezeu.

    Toată această stare este cu adevărat lamentabilă; ea n‑ar trebui să existe, iar dacă există, atunci cu siguranță ceva este în neregulă. Creștinul trebuie să fie întotdeauna în pace și fericit, mereu în stare să‑L laude pe Dumnezeu, orice ar fi. Bucuria sa nu decurge din sine însuși, nici din împrejurările prin care trece, ci din Dumnezeul cel viu, fiind o bucurie care se înalță mai presus de orice influență pământească. El poate spune despre Dumnezeu că este izvorul tuturor bucuriilor sale. Acesta este privilegiul minunat până și al celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu. Însă acesta este exact punctul în care falimentăm în mod atât de trist. Ne luăm ochii de la Dumnezeu și îi fixăm asupra noastră înșine, asupra împrejurărilor, asupra întristărilor sau asupra dificultăților noastre. Prin urmare, totul este întuneric și nemulțumire, murmur și plângere. Așa ceva nu este deloc creștinism, ci necredință – o necredință întunecată, fatală, dezonorantă pentru Dumnezeu și deprimantă pentru noi. „Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Biblia mamei

    Dacă n‑ar fi fost legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în necazul meu. Niciodată nu voi uita rânduielile Tale, pentru că prin ele m‑ai făcut să trăiesc. Al Tău sunt, salvează‑mă, pentru că am căutat rânduielile Tale.

    Psalmul 119.92‑94

    Era în august 1944. Un lung șir de prizonieri, disidenți politici, așteptau în zona de recepție a unui lagăr. Ei trebuia să‑și predea toate lucrurile personale. Unul dintre prizonieri dorea totuși să păstreze un obiect, Biblia pe care i‑o dăduse mama lui la plecare. La biroul de primire i‑au înregistrat numele, vârsta și adresa. Apoi a trebuit să semneze un document. El a pus calm Biblia pe masă și a semnat. Ofițerul a luat cartea și a privit aspru la prizonier; acesta a spus liniștit: este Biblia mamei mele. Omul a ridicat din umeri și i‑a dat‑o înapoi.

    De ce a vrut acel tânăr să păstreze cartea? Nici el nu putea spune exact, dar, dincolo de toate, probabil că dorea să aibă o amintire de la mama lui în acea singurătate. Apoi, chinuit de foame, de frig și de tratamente inumane, a început să citească Biblia și a găsit în ea mângâiere și încurajare. Mai târziu, el avea să scrie:

    Îmi amintesc bine ziua când Dumnezeu mi S‑a revelat prin cuvântul din Psalmul 31.1: „În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine niciodată: salvează‑mă, în dreptatea Ta”. Am început să mă rog cum nu mă mai rugasem niciodată până atunci. În nenorocirea mea am strigat către Dumnezeu, și El m‑a auzit. Dumnezeul credincios mi‑a răspuns. În cartea Lui I‑am recunoscut iubirea revelată în Isus. Da, Isus a murit pentru a‑i salva pe cei pierduți – pentru a mă salva pe mine.

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 18.1‑14

    Lumea se complace în poziția celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să știe „cine este deci mai mare în Împărăția cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăție, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări și mai bine în inimi această învățătură, cheamă un copilaș și îl așază în mijlocul lor.

    Avem poate și noi copii mici în jurul nostru: ei sunt așezați lângă noi ca modele de încredere și de simplitate. Să ne ferim să nu‑i dispretuim din pricina slăbiciunilor lor, a neștiinței sau a naivității lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu‑i facem să păcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 și cap. 5.29,30).

    Departe de a‑i dispretuia pe acești micuți, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr‑o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Și să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a‑i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilității. Parabola cu oaia rătăcită ne învată ce valoare are un singur mielușel pentru Bunul Păstor.

    SPIRITUL DE ÎNVINGĂTOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

    Podul Brooklyn din New York, care leagă Brooklynul de insula Manhattan, este unul dintre cele mai faimoase din lume. Când a fost conceput pentru prima dată în 1867, experții în construcția de poduri din întreaga lume i-au spus proiectantului, un inginer creativ pe nume John Roebling, că ideea lui nu va funcționa. Roebling l-a convins pe fiul său Washington, care era și el inginer, că ideea lui merita să fie pusă în practică. Cei doi au dezvoltat un concept, au rezolvat problemele preconizate și anticipate de alții, și au angajat cu entuziasm o echipă pentru a construi podul. După doar câteva luni de construcție, un accident tragic la fața locului i-a luat viața lui John, iar câteva luni mai târziu, un alt eveniment l-a afectat grav pe Washington, care a rămas paralizat, incapabil să vorbească sau să meargă. Toată lumea credea că proiectul va fi abandonat, deoarece cei doi Roebling erau singurii care cunoșteau dinamica construirii podului. Washington, însă, putea încă să gândească și avea o dorință arzătoare de a vedea podul terminat. În timp ce zăcea pe patul de spital, i-a venit o idee. El comunica cu inginerii folosind un deget pentru a bate printr-un cod pe brațul soției sale ceea ce voia ca ea să le transmită. Washington a transmis instrucțiunile sale prin soția sa Emily timp de treisprezece ani, până când podul a fost construit și inaugurat! Acesta este spiritul de învingător.

    Marele savant Albert Einstein a spus: „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede așa ceva!” Iar apostolul Pavel afirma despre același lucru astfel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9)

    Așadar, fă azi din aceste versete din Scriptură motto-ul vieții tale, care să te încurajeze și să te motiveze să nu „dai bir cu fugiții” când treci prin circumstanțe potrivnice!

  • 5 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sau nu știți că sfinții vor judeca lumea? Iar dacă lumea este judecată de voi, sunteți voi nevrednici de cele mai neînsemnate judecăți?

    1 Corinteni 6.2

    Credincioșii din Corint ar fi trebuit să știe că „sfinții vor judeca lumea“. Acest lucru fusese afirmat încă din Vechiul Testament: „Până a venit Cel Bătrân de zile și judecata a fost dată sfinților locurilor preaînalte și a sosit timpul hotărât și sfinții au luat în stăpânire împărăția“ (Daniel 7.22). Dacă ar fi cunoscut corintenii cu adevărat acest lucru, nu s‑ar mai fi târât unii pe alții înaintea tribunalelor lumii. Și noi, dacă am cunoaște acest adevăr, am înceta să facem multe lucruri nepotrivite.

    Aceste versete ne deschid un extraordinar orizont al autorității și al responsabilității, în lumina cărora lucrurile din viața aceasta pot fi numite „cele mai neînsemnate“. Avem îndemnul ca ele să fie judecate chiar de către cei mai neînsemnați din adunare. Iată cum evaluează Scriptura lucrurile privite ca importante în acest veac, în comparație cu cele ale veacului viitor!

    Este limpede că, atunci când un credincios are o problemă cu un altul, cazul trebuie adus înaintea sfinților, nu înaintea lumii (1 Corinteni 6.1). Există însă o cale cu mult mai bună: să suferim nedreptatea, lăsând ca Domnul să rezolve problema și să‑i dea pocăință celui care ne‑a nedreptățit (1 Corinteni 6.7). Cel mai rău lucru este să‑i nedreptățim pe frați.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este omul mort?

    În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.

    Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va vedea moartea, niciodată.

    Geneza 2.17; Ioan 8.51

    Spuneți‑i astăzi oricărui om în lume că este mort: vă va considera anormal! Spuneți‑i că nu va vedea niciodată moartea: nu va înțelege nici atât! În această Biblie, pe care cei credincioși o iubesc atât de mult, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, mai citim că, în ziua când omul va mânca din fructul oprit, va trebui să moară. Atunci, ori Biblia nu este credibilă, ori Dumnezeu ne‑a mințit, pentru că tu și cu mine suntem încă vii. Chiar și ucenicii Domnului, care nu numai că au crezut Cuvântul Său, dar au fost aleși de Dumnezeu să ne transmită minunatul mesaj al harului, au murit de mult. Atunci, ori Domnul Isus ar fi rostit acestea cu indiferență, ori ucenicii nu au înțeles nimic din cuvintele pe care le‑a pronunțat El. Și într‑un caz și în altul, Biblia ar fi compromisă.

    Dar ce știm noi? „Tot Cuvântul Tău este adevăr și orice judecată a dreptății Tale este pentru totdeauna“ (Psalmul 119.160). Aici, în Biblie, se află adevăratul sens pe care Dumnezeu îl dă morții. Așa cum moartea unei ființe scumpe mă lipsește de orice comunicare practică, tot astfel, prin neascultare, omul este privat de orice comuniune cu Dumnezeul de trei ori sfânt. Așadar, față de Dumnezeu, omul este mort în greșelile și în păcatele sale (Efeseni 2.1; Coloseni 2.13). Toate eforturile pe care le depune să‑și construiască „turnul său Babel“, pentru a se înălța până la Dumnezeu, tot ce se numește astăzi „religie“, din care, vai!, nu a scăpat nici creștinismul, acestea nu fac altceva decât să agraveze situația față de un Dumnezeu care, în Domnul Isus, a venit până la el.

    Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 17.14‑27

    Adorarea creştină are efectul de a‑l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte“, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărăţeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic Îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

    Scena din v. 24‑27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele Învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s‑a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care Îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind „Fiul Dumnezeului celui viu“ (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s‑o dea), pentru a‑Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

    DUMNEZEU ARE UN PLAN PENTRU VIAȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte…” (Efeseni 2:10)

    Iată o notiță din însemnările unui pastor: „Pentru ochiul obișnuit, era o bucată de marmură mutilată. Sculptura abandonată fusese lăsată deoparte cu jumătate de secol în urmă, dar un tânăr artist pe nume Michelangelo a văzut în acea piatră ceva ce alții nu vedeau. Cioplirea blocului de marmură de cinci metri și jumătate i-a consumat aproape patru ani din viață, dar acea piatră aparent fără valoare era destinată să devină ceea ce mulți consideră cea mai frumoasă și valoroasă statuie sculptată vreodată. Michelangelo a readus la viață o piatră moartă și, insuflându-i talentul său artistic, l-a adus pe David la existență. În timp ce cioplea, el credea deja că în interiorul pietrei se afla capodopera. Tot ce trebuia să facă era să îndepărteze piatra în exces, pentru ca David să poată ieși la iveală. El nu privea ceea ce era, ci vedea ce putea fi! Nu vedea imperfecțiunile sau surplusul pietrei. El vedea capodopera finală, de o frumusețe fără egal. Și exact așa te vede Dumnezeu. Pavel ne-a lăsat scris că „noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Fiecare operă de artă își are originea în imaginația artistului. La fel, tu îți ai originea în imaginația lui Dumnezeu. Ai fost conceput de Dumnezeu cu mult înainte de a fi conceput de părinții tăi, ai fost conturat în imaginația Atotputernicului înainte de a prinde chip și formă în pântecele mamei tale!”

    Așadar, indiferent de ce cred alții despre tine sau de ce crezi tu despre tine însuți, Dumnezeu te vede ca pe o potențială capodoperă. A te vedea pe tine însuți altfel decât așa, înseamnă a-ți scădea valoarea și a-ți altera adevărata identitate. Dar aflând și acceptând adevărata ta identitate, vei descoperi și că Dumnezeu are un plan pentru viața ta!

  • 3 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat de toate; din care, când s‑a umplut, trăgându‑l pe țărm și stând jos, au adunat în vase pe cele bune și au aruncat afară pe cele rele.

    Matei 13.47,48

    Nu există lucrare mai mare și mai binecuvântată decât să fii „pescar de oameni“ și să „prinzi“ oameni în acest timp de har! Și Domnul a încredințat această lucrare nu numai celor de meserie pescari (Marcu 1.16; Luca 5.10)!

    Faptul că năvodul adună în el „de toate“ ne arată, pe de o parte, că avem înaintea noastră lucrarea imperfectă a omului, iar pe de altă parte, că vestea bună nu se adresează numai unei clase deosebite de oameni, ci tuturor, indiferent de rasă sau de statut social. Nu există niciun indiciu că o anumită națiune ar fi exclusă. Rezultatul predicării evangheliei este deci acesta: sunt strânși tot felul de pești!

    Cu toate acestea, nu toți peștii mării sunt strânși cu acest năvod. Gândul este în consens cu ceea ce spune Iacov în Fapte 15.14: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său“. Conform Scripturii, nu va exista o mântuire a tuturor oamenilor, după cum nu va fi nici o creștinare a întregii lumi. Desigur, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2.4). Niciunul dintre cei care vor fi în iad nu‑I va putea reproșa lui Dumnezeu că el ar fi dorit să fie mântuit, dar nu a fost ales de Dumnezeu. Rezultatul predicării evangheliei este o mulțime limitată de pești care intră în năvod, în timp ce în mare rămân cei mai mulți pești.

    În această parabolă nu se spune că pescuirea ar avea loc de mai multe ori. Mai degrabă, întreaga lucrare care se întinde pe parcursul a mai multor secole în acest timp de har este rezumată într‑o singură acțiune.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dima

    Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m‑a părăsit.

    2 Timotei 4.10

    Câtă durere pentru apostol, să fie abandonat când avea poate cea mai mare nevoie! Aceasta a produs răni adânci în inima lui. Omul suferă mai mult când este rănit în casa prietenului. Dar de ce l‑a părăsit Dima? Din cauza primejdiilor? Posibil! Din moment ce alături de Pavel s‑ar fi expus la privațiuni, era de preferat să stea departe de Roma și de compania unuia mai mult întemnițat decât liber. Sau cumva din cauza vreunui păcat secret care, încetul cu încetul, i‑ar fi scăzut standardele? Posibil! Sau pentru că a neglijat rugăciunea și a cedat ispitelor?

    Mai mulți sunt creștinii ruinați prin păcate mici, decât cei ruinați prin păcate mari; vulpile mici distrug viile în floare. Sau pentru că a obosit în lucrare? Totuși, Dima nu L‑a abandonat pe Hristos, ci pe Pavel. El credea încă în Isus ca Mântuitor al păcătoșilor. Voia să rămână creștin, dar prefera acum să se preocupe mai mult de interesele lui decât de lucrarea creștină. Se retrăsese din postura de ucenic activ. Mulți obosesc și cad. Dar cum explică Pavel?

    Dima „a iubit veacul de acum“! Dragostea excesivă pentru lumea aceasta îndepărtează de la credință. Când lumea lucrează în inimă, distruge credincioșia pentru Hristos. Dragostea pentru Hristos și pentru lume nu pot viețui în aceeași inimă. Nu le poți avea pe amândouă: și pe Hristos și lumea! Lumea înstrăinează de Dumnezeu. Spiritul vremii a pus stăpânire pe Dima și l‑a sugrumat. Fusese prieten apropiat și colaborator cu unul dintre cei mai sfinți oameni care a trăit vreodată, dar dragostea pentru lume l‑a doborât. Tradiția spune că Dima a căzut așa de rău, încât a devenit preot într‑un templu păgân. „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ!“ (Coloseni 3.2).

    Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 16.13‑28

    Din întrebarea pe care Domnul le‑o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i‑a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

    „De atunci“, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care‑l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să‑L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

    Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37‑40). Suntem noi gata să‑L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

    CUNOAȘTE „VREMEA” ÎN CARE TE AFLI | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

    Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit.

    De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo.

    Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult.

    Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!

  • 15 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, găsind o perlă de mare preț, s‑a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat‑o.

    Matei 13.45

    Unitatea Adunării este aici, în parabola perlei, cuvântul cheie. Spre deosebire aceasta, în parabola comorii ascunse este prezentat aspectul individual al Adunării; ea este formată din persoane individuale, așa cum o comoară constă din mai multe piese individuale. Fiecare „fiu al Împărăției“ poate vorbi despre dragostea Domnului său și poate mărturisi personal despre El: „M‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Fiecare credincios în parte este prețios pentru Domnul Isus.

    În imaginea perlei avem însă o reprezentare colectivă a tuturor celor credincioși. Adunarea, în unitatea ei, are o frumusețe care atrage inima Domnului (Efeseni 5). Cât de fericiți suntem să știm că El va fi satisfăcut de acest rod al muncii sufletului Său (Isaia 53.11)!

    Această dublă perspectivă asupra unuia și aceluiași obiect o vedem în exemplul minunat al dragostei lui Hristos pentru ai Săi. În Exod 21, robul evreu spunea: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să ies liber“ (versetul 5). În „soția mea“ avem imaginea colectivă a Adunării, iar în „copiii mei“ avem imaginea individuală a Adunării. Robul evreu își iubea stăpânul; în Ioan 14.31 citim: „Dar, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și, cum Mi‑a poruncit Tatăl, așa fac“. Este singurul verset din Noul Testament în care Domnul Isus vorbește despre dragostea Sa față de Tatăl.

    În creația lui Dumnezeu sunt perle foarte frumoase. Dar frumusețea acelei perle care captivează inima Domnului este de natură cerească. Această frumusețe este una conferită. Nu doar că Domnul Isus caută și găsește perla, ci ea este rodul propriei Sale lucrări. Dacă în scoica aflată pe fundul mării intră un corp străin sau un parazit și o rănește, scoica învelește treptat corpul străin într‑un strat de sidef (din carbonat de calciu), ca reacție de protecție, și astfel se dezvoltă perla în interiorul scoicii. Iar apoi perla poate fi extrasă numai dacă scoica este spartă și omorâtă.

    Ce imagine mișcătoare a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru Adunare! Numai prin sângele Său prețios, perla de mare preț a devenit proprietatea Sa. Perla a avut nevoie de salvare. Avem deci o dublă imagine a morții Domnului nostru, una în simbolul perlei înseși, iar cealaltă în faptul că negustorul a vândut tot ce avea.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L‑au întrebat deoparte pe Isus

    Și, pe când ședea El pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte: „Spune‑ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate acestea?“.

    Marcu 13.3,4

    Când privim doar la rămășițele zidului fostului templu din Ierusalim, ne și facem o idee despre cât de grandios și de magnific trebuie să fi fost templul. Așa că îi putem înțelege pe ucenici când Îi zic Domnului cu solemnitate – și poate cu o ușoară mândrie: „Învățătorule, privește ce pietre și ce clădiri!“. Dar Isus le spune: „Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată“. Acest anunț i‑a cam uimit. Așa că, puțin mai târziu, în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, cu fața direct spre templu, își asaltează Învățătorul cu întrebări. Nu discută, nu speculează, ci Îi pun întrebări, ca niște apropiați. Iar Domnul le explică semnele ce vor anunța revenirea Sa și începutul Împărăției mileniale.

    Ce frumos exemplu îmi oferă acești patru ucenici care merg cu întrebările lor direct la Domnul Isus! Unde pot obține eu răspuns la problemele care mă preocupă? Doar la Dumnezeu! Și cum îmi răspunde El? Prin Cuvântul Său, Biblia, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Întrebările mele despre viață, despre începuturi, despre ce a fost și despre ce va fi, toate primesc răspuns de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. Iar atunci când mi se pare că este greu să înțeleg gândurile lui Dumnezeu, tot Lui Îi cer cu sinceritate ajutor în rugăciune. El îmi face cunoscut voia Sa și vrea să mă convingă de adevăr.

    Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 8.18‑34

    Cărturarului, care se oferise să‑L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i‑a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât Însuşi Creatorul lor. Ce umilinţă! El nu avea pe pământ nici unde să‑Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi‑a încheiat lucrarea, a putut să‑Şi odihnească – sau să‑Şi plece – capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).

    În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr‑o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate“ nu poate lua locul celor pe care ni le‑a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.

    Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă şi Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

    CONSTRUIEȘTE RELAȚII SĂNĂTOASE ȘI ÎMPLINITOARE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

    Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai nevoie de relații cu persoane potrivite, care îți sunt alături indiferent de circumstanțe. Îți amintești de Ionatan, care l-a prețuit și i-a stat alături lui David chiar când viața i-a fost pusă în primejdie? Sau de Rut, care și-a iubit soacra (pe Naomi) și i-a dat un motiv să trăiască din nou? Dumnezeu te poate introduce în cercul unor astfel de oameni și te poate ajuta să construiești o relație cu ei. Gândește-te, El nu ar fi spus: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18), pentru ca apoi să-ți ceară să trăiești în izolare! Uneori, când ești singur, te afli în cea mai proastă companie posibilă! Dar s-ar putea să ai nevoie să te vindeci pe dinăuntru înainte de a putea construi relații sănătoase și de a face alegeri sănătoase. Asta înseamnă să înveți să faci deosebirea între „a folosi” relațiile și „legăturile sufletești”. Legăturile de sânge nu sunt la fel de durabile ca legăturile sufletești. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în tine și, când vei fi pregătit, El va facilita întâlnirile necesare. Între timp, cunoaște-L mai bine, pentru că El este sursa adevăratei stime de sine. Dacă ultima ta relație te-a lipsit de respectul de sine și te-a epuizat spiritual, folosește acest timp pentru a te pune din nou pe picioare. S-ar putea să nu mai ai niciodată această ocazie! Începe să iubești așa cum iubește Dumnezeu! El vede imperfecțiunile noastre, se ocupă de respingerea noastră și ne iubește în ciuda tuturor acestor lucruri! Știind asta, vei putea să nu renunți la o persoană bună pentru că a făcut un lucru rău. Ți-ai arunca mașina din cauza unei piese defecte? Dar, dacă Dumnezeu te-ar ierta așa cum ierți tu pe alții, ai putea suporta? (vezi Psalmul 130:3) Așadar, cere-I astăzi să-ți arate cum să construiești relații sănătoase și împlinitoare… și El o va face!

  • 9 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându‑Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“, care în evreiește se numește „Golgota“, unde L‑au răstignit.

    Ioan 19.17

    Ce perspectivă a glorificării depline a lui Dumnezeu oferă crucea! Unde vedem dragostea lui Dumnezeu în toată plinătatea ei? La cruce! „Prin aceasta am cunoscut dragostea, fiindcă El Și‑a dat viața pentru noi.“ Unde vedem dreptatea perfectă împotriva păcatului? La cruce! „Pe Cel care n‑a cunoscut păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.“ Unde vedem ascultarea absolută? La cruce! Acolo Hristos a luat locul păcatului, înaintea lui Dumnezeu: „S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Unde vedem măreția lui Dumnezeu pe deplin înălțată? Nicăieri în altă parte decât la cruce! „Pentru că I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la glorie, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor.“

    Cu cât privim mai mult la cruce – și trebuie să venim mai întâi la ea ca păcătoși sărmani care au nevoie de mântuire – cu atât ne vom minuna mai mult de dragostea lui Dumnezeu! Îl vedem la cruce pe om în ura lui absolută față de Dumnezeu și cu totul robit puterii lui Satan. Îl vedem însă pe Cel care era mai mult decât un om în ascultarea absolută. Și Îl vedem pe Dumnezeu în dreptatea Lui perfectă împotriva păcatului. Bunătatea perfectă în Hristos, răutatea completă în om, dragostea și dreptatea în Dumnezeu manifestate în mod perfect, pe toate acestea le vedem la cruce. Ce tablou!

    J. N. Darby

    SAMANTA BUNA

    Semințele de urzică

    Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit“; căci ce seamănă omul, aceea va și secera.

    Galateni 6.7

    „Pastore, nu pot să‑mi țin gura“, se văita o femeie care suferea mult în viață din acest motiv.

    „Mergi în grădină, smulge câteva urzici și adună‑le semințele“, i‑a spus predicatorul. „Acum seamănă‑le în pământ“, i‑a mai zis el când ea a venit cu pumnul plin de semințe de urzică. „Iar acum du‑te, caută semințele puse în pământ și adună‑le…“

    A înțeles și ea în sfârșit că nu se mai poate repara ce se greșește cu vorba. Deși ferecată cu două străji, și a dinților și a buzelor, limba este cel mai greu de ținut în frâu. Atât faptele, cât mai ales cuvintele noastre, sunt semințe care, mai devreme sau mai târziu, produc roade în viață. „Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire“ (Proverbe 22.8). Semănăm iubire, culegem căldură! Semănăm lăcomie, culegem intrigi și inimi reci! Semănăm ură și violență, le vom culege pe amândouă! Semănăm fericire în viața altora, culegem fericire în propria noastră viață!

    Toate ființele vii se află sub legea semănatului și a seceratului! Smochinele nu cresc niciodată din spini, nici strugurii din mărăcini. Fiecare agricultor culege ceea ce a semănat. Iar principiul semănatului și al seceratului se aplică și la cantitatea de semințe. „Cine seamănă cu zgârcenie va și secera cu zgârcenie, și cine seamănă cu binecuvântări va și secera cu binecuvântări“ (2 Corinteni 9.6).

    Doar atunci când ne predăm viața Domnului Isus și trăim conform gândurilor lui Dumnezeu, putem semăna și secera lucruri bune pentru Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5.31‑48

    Cel care vorbeşte aici – să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau ConstituţiaÎmpărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!“, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non‑violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad‑litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să‑i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să‑i facă rău credinciosului, reuşind chiar să‑l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

    Versetele 38‑48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce‑i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

    CUPTORUL SUFERINȚEI | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

    Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne