Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

21 apr. 2026

21 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Copilașul creștea și Se întărea, umplându‑Se de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Luca 2.40

„Harul lui Dumnezeu era peste El.“ Această remarcă despre Domnul nostru este de o frumusețe ieșită din comun. Desăvârșirea Sa, în deplină concordanță cu vârsta Sa, se descoperă într‑un mod deosebit. Dacă dorim să spunem câteva cuvinte despre aceasta, ni se pare că avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a găsi cuvintele potrivite. Suntem pe deplin conștienți că și la vârsta de doisprezece ani, în persoana Sa de Dumnezeu veșnic și de Om adevărat, Isus Hristos depășește cu mult orice capacitate omenească.

De aceea, poate exista ceva mai înalt decât a cugeta la persoana Domnului Isus? A‑L privi pe El la orice vârstă și în orice relație face ca adorarea noastră să devină mai profundă și ne ajută să călcăm pe urmele Lui.

Primul om a fost creat de Dumnezeu ca adult. Isus Hristos, Omul venit din cer, crește; din copil devine bărbat. În acest sens, El a fost om chiar mai mult decât Adam.

„Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.“ El Se dezvoltă mental și trupește. Fiecare fază a dezvoltării Sale omenești găsește încuviințarea deplină din partea lui Dumnezeu și recunoașterea din partea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Barnaba] îi îndemna pe toți să rămână cu hotărâre de inimă alipiți de Domnul.

Fapte 11.23

Să rămânem alipiți de Domnul Isus!

Versetul de astăzi este unul dintre cele mai condensate din Biblie. Dacă îl privim cu atenție, vom descoperi concentrate în el patru secrete pentru a ne putea bucura de rămânerea alipiți de Domnul.

Hotărâre de inimă. Domnul nu așteaptă mai întâi timpul nostru, nici puterea, banii sau slujirea noastră. El dorește iubirea noastră. Motivul central pentru tot ceea ce facem în viață trebuie să fie dragostea pentru Domnul Isus. Pentru că El a murit pentru noi, inima noastră Îi aparține Lui.

Decizie. În fiecare zi luăm decizii, unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar cum rămâne cu decizia de a trăi pentru și cu Domnul Isus? Dacă L‑am acceptat ca Mântuitor personal, consecința normală este ca acum să ne punem viața la dispoziția Lui.

Recunoașterea cerințelor Sale. Cât de fericiți suntem să‑L cunoaștem pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru și să avem iertarea păcatelor! Cu toate acestea, exigența dragostei Sale impune ca noi să recunoaștem cerințele Sale, să le respectăm și să‑L onorăm ca Domn al nostru. A rămâne cu El înseamnă să cerem doar conform voinței Sale și să ne supunem Cuvântului Său.

Permanență. El dorește ca noi să Îl întrebăm zilnic ce așteaptă de la noi. Nu este vorba doar de un început bun în călătoria credinței, ci de a‑L urma continuu pe Domnul – chiar și atunci când apar probleme și când credința este pusă la încercare.

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:1-16

„Înţelepciunea femeilor“ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.

Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care s‑a plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!

Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere“ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!

NEVOIA DE PĂRTĂȘIE | Fundația S.E.E.R. România

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede!

Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați!

Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi.

Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.”

Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 apr. 2026

20 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

V‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat.

Coloseni 3.9,10

Creștinul s‑a dezbrăcat de vechiul om! Și, pentru că acest lucru este un fapt împlinit, el trebuie să umble lepădând tot ce are legătură cu omul cel vechi. De asemenea, el s‑a îmbrăcat cu noul om, ca rezultat al învierii sale cu Hristos! În Epistola către Romani nu întâlnim expresia „noul om“, pentru că acolo este ilustrată moartea noastră cu Hristos. Aici însă, în Coloseni, îl găsim pe creștinul înviat cu Hristos; viața lui este Hristos; el s‑a îmbrăcat deja cu noul om; este un fapt împlinit acesta; omul cel nou este o caracteristică a lui.

Omul nou „se înnoiește în cunoștință“. Înainte nu exista în noi cunoștința lui Dumnezeu și a lucrurilor divine; acum avem o înțelegere complet nouă cu privire la natura lui Dumnezeu sub aspect moral. Înainte nu aveam lumina lui Dumnezeu; acum natura Lui reprezintă, în noi, măsura binelui și a răului. Ce minunată este înnoirea în cunoștința naturii lui Dumnezeu și, de asemenea, participarea noastră morală la această înnoire! Cei drepți din Vechiul Testament nu se puteau bucura de această nouă stare și de această cunoștință complet nouă, pentru că, deși erau născuți din nou și aveau aptitudinile noului om, ei aveau conștiența trăsăturilor vechiului om.

Noul om este creat; este lucrarea lui Dumnezeu în suflet. Nu este o stare la care omul poate ajunge prin sine însuși, prin progrese treptate. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, după chipul Său moral care cuprinde sfințenia, dreptatea și adevărul. Hristos este modelul desăvârșit al omului nou, este simbolul devenit realitate, este însăși natura noului om.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna […]

Isaia 1.18

Locuri contaminate

În fabricile dezafectate sau în vechile depozite de deșeuri pot exista situri contaminate care poluează solul. Indiferent dacă se află la suprafață sau în adâncime, dacă sunt astupate sau neastupate, dacă deja au provocat daune sau încă nu, aceste situri contaminate prezintă riscuri considerabile pentru apele subterane și pentru sănătate. Și, din acest motiv, majoritatea țărilor iau în serios această problemă și efectuează lucrări de remediere completă a lor.

Situri contaminate – avem și noi așa ceva în viață? Poate poveri provenite din păcate de care nu ne‑am eliberat încă; sau provenite din păcate de care nimeni nu știe, pentru că nu sunt la suprafață; sau provenite din păcate care nu au cauzat încă alte consecințe în viață; sau provenite din păcate care nu par cele mai apăsătoare în acest moment… Indiferent cum ar fi, trebuie să luăm în serios aceste „poveri vechi“ înainte de a fi prea târziu! Oricare ar fi situația, păcatul are consecințe severe. Ele ne‑au despărțit de Dumnezeu și în curând vor atrage după sine pedeapsa veșnică.

Dar Dumnezeu ne reface viața. Dacă ne deschidem inima în fața dragostei Sale și ne recunoaștem toată vina înaintea Lui, vom scăpa de aceste consecințe dezastruoase. Dumnezeu ne curăță apoi inima și viața de păcat, deoarece Isus Hristos a suferit pedeapsa prin moartea Sa.

Acesta este începutul unei vieți noi, pline de bucurie, în comuniune cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 13:7-25

„Lumina celor drepţi se bucur㓠(„arde voioas㓠– v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s‑o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s‑o redea cel credincios.

„Dar lampa celor răi se va stinge“ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s‑a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

„Din mândrie vine numai ceart㓠(v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m‑ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).

„Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţ㓠(v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

EȘTI EXTENUAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați.

Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează?

Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect.

De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile.

Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
27 mart. 2026

27 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5

Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.

La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.

Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide!

Matei 7.7

Domnul Își face timp pentru tine

Adesea, oamenii nu au timp unii pentru alții. Nu este și cazul Domnului Isus. Toți cei care Îl caută cu sinceritate Îl vor găsi. Când a trăit pe pământ, El a fost acolo pentru toți cei care aveau nevoie de ajutorul Său. Domnul Isus pur și simplu a lăsat mulțimile de pe străzile Ierihonului și l‑a vizitat pe Zacheu, care nu mai putea face față vinovăției sale în fața lui Dumnezeu. Înconjurat de mulțime, Mântuitorul a observat imediat că o femeie L‑a atins cu credință, așa că S‑a oprit și i‑a spus: „Credința ta te‑a mântuit; du‑te în pace și fii vindecată de boala ta“ (Marcu 5.34). Deși stătea flămând și însetat lângă fântână, El a început o conversație cu femeia din Sihar și i‑a arătat calea spre adevărata împlinire în viață. Chiar și pe cruce, El nu S‑a gândit la propria suferință, ci a avut grijă de criminalul pocăit, salvându‑l pentru rai.

Credeți că Mântuitorul S‑a schimbat de atunci? Deloc! El este încă acolo pentru fiecare dintre cei care Îl caută. Vă apasă povara vinovăției? Starea voastră pierdută în fața lui Dumnezeu vă provoacă suferințe? Brațele Mântuitorului vă pot fi astăzi refugiu. Promisiunea Sa este de neclintit: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). El a murit pentru păcatele mele pe cruce, dar această frumusețe mântuitoare am putut‑o vedea doar în genunchi:

„Doamne, eu la picioarele Tale vreau să rămân, iar slaba mea rugă de‑aici să se unească în imnuri de coruri cerești! Ce mult m‑ai iubit, scump Isus! De ce m‑ai iubit?“.

Citirea Bibliei: Mica 4.1-13 · Proverbe 28.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 37:23-40

„De Domnul sunt întăriţi paşii omului“ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu‑l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de‑a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndur㓠şi „d㓠(v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune“; „limba lui vorbeşte dreptate“; „legea Dumnezeului său este în inima lui“ (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept“ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3)

O doamnă i-a spus prietenei sale: „Eu și soțul meu avem o căsnicie foarte fericită. Nu există nimic ce n-aș face pentru el și nu există nimic ce el n-ar face pentru mine. Și așa ne trăim viața – fără să facem nimic unul pentru celălalt!”

Poate zâmbim, dar nu e atât de amuzant când e adevărat. O astfel de atitudine deschide calea către dezastru – în căsnicie, afaceri, biserică, relații personale și peste tot. Adesea, oamenii se alătură unei echipe pentru propriul lor avantaj: vor jucători care să-i susțină, astfel încât să poată primi toate laudele. Dar, în cele din urmă, această atitudine nu numai că îi rănește pe ei, ci și pe cei cu care lucrează, și împiedică obținerea rezultatelor pe care le-ar fi putut avea altfel.

Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Voi nu sunteți aici doar pentru a vă câștiga existența. Sunteți aici pentru a permite lumii să trăiască mai bine, cu o viziune mai amplă, cu un spirit mai rafinat al speranței și al realizărilor. Sunteți aici pentru a îmbogăți lumea și pentru a vă sărăci pe voi înșivă dacă uitați misiunea!” Wow! Bun de „pus în ramă” nu-i așa?

Iată o afirmație adevărată (dacă a existat vreodată una): când îi folosești pe oameni, când îi exploatezi și profiți de ei, inevitabil eșuezi în viață! Este ușor să lucrezi cu alții și să te înțelegi mereu bine cu ei? Uneori da, alteori nu… De aceea apostolul Pavel scria: „căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.”

Trebuie să depui eforturi în acest sens. Când cineva critică, tu compensează cu un compliment. Când cineva se plânge, tu găsește ceva pentru care să fii recunoscător. Când cineva pare egocentric, amintește-i că obiectivul comun pentru care lupți este mai important decât orice individ!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 mart. 2026

25 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om care va fi necurat, şi nu se va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. Numeri 19.20

Sfinţenia lui Dumnezeu cere curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime – apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).
Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.

În vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal, nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort, chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.
La fel de uşor devine omul azi necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune permanentă cu Dumnezeu.

Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre ţintă.

Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam.

Matei 1.1

Genealogia lui Isus

Evanghelia după Matei se deschide cu arborele genealogic al lui Isus Hristos. Se poate observa ușor printre persoanele enumerate acolo că lista este plină de oameni care au eșuat în viață, mai mult sau mai puțin. Dar de ce a decis Dumnezeu să‑i „aleagă“ tocmai pe acești strămoși pentru Mesia? Nu putem decât să vedem mila Lui în acest fel de a lucra. Tocmai această listă de persoane arată clar de ce Dumnezeu a venit în Persoana Fiului Său.

Cel de‑al doilea aspect care iese în evidență în genealogia lui Isus Hristos este menționarea unor femei precum: Tamar, nora lui Iuda; Rahav, prostituata din Ierihon; Rut, moabita; Bat‑Șeba, soția lui Urie. De ce a fost Isus, Domnul domnilor, legat în acest fel de unele femei care nu aveau o reputație bună? Se pare că, referindu‑Se la istoria familiei Sale, El a dorit să exprime iubirea pentru cei păcătoși. Când Isus a venit pe pământ, Slava Sa exterioară nu strălucea prin splendoare. Mai degrabă a impresionat profund faptul că El era deopotrivă Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Apostolul Ioan îl numește „Cuvântul“, care este veșnic, și care apoi a devenit trup, adică Om (Ioan 1.1,14). Matei menționează că El este „Emanuel“, adică: Dumnezeu cu noi. Cât de necuprinsă este îndurarea Sa! Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ pentru a trăi o viață de strălucire printre oamenii emeriți. El a venit la cei săraci, la poporul Său nefericit. Ce dovadă a iubirii Sale pentru noi! Indiferent care a fost povestea vieții noastre, lui Isus nu Îi este rușine cu noi. Când El intră în viața noastră ca Mântuitor, putem lăsa trecutul în urmă.

Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 36

Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie‑vă groază de rău“. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l‑ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându‑l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui“, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).

Pentru că suntem obligaţi să trăim într‑o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.

Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a‑i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!

Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: „În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor“ (Ioan 1.4).

DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)

Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență.

Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum?

Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante.

Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 feb. 2026

18 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a zis: „Departe de mine să fac aceasta! Omul în a cărui mână s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru“.

Geneza 44.17

Beniamin se afla acum în aceeași poziție în care se aflase odinioară Iosif, anume de a fi cel mai tânăr și mai iubit fiu al tatălui. Și el de asemenea va ajunge în aceeași poziție în care se aflase altădată Iosif, anume în robie. Cei zece frați sunt cu totul liberi, așa cum fuseseră și odinioară, și se puteau întoarce la tatăl lor în pace. Ce vor face ei în aceste împrejurări? Vor acționa din nou așa cum au făcut‑o în zilele din vechime în ținuturile Dotanului? Își vor lăsa fratele pradă robiei, în ciuda faptului că știau că este nevinovat?

Acesta fusese modul în care acționaseră față de Iosif; vor face ei acum același lucru și cu privire la Beniamin? Oare se vor întoarce la Iacov din nou nepăsători față de durerea patriarhului? Vor inventa oare iarăși povești cu privire la absența lui Beniamin, așa cum făcuseră în legătură cu lipsa lui Iosif?

Din fericire, lucrurile se schimbaseră! Harul acționase în acești oameni, iar pocăința de asemenea își făcuse lucrarea. În fața întrebărilor cercetătoare ale lui Iosif, „ce faptă ați făcut?“, „n‐ați știut că un om ca mine poate cu adevărat să ghicească?“, ei mărturisesc adevărul în totalitate!

Aceasta este întotdeauna calea harului. Așa a lucrat Domnul și cu femeia păcătoasă care se afla „aproape de ogorul pe care Iacov l‑a dat lui Iosif, fiul său“. Provocarea Domnului, „du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău!“, era doar un alt mod de a spune cuvintele rostite de Iosif: „Ce faptă ați făcut?“. Cât de clar i‑a descoperit Domnul acelei păcătoase vinovate ce era El, anume Acela care poate „cu adevărat ghici“, căci femeia imediat a mărturisit: „Mi‑a spus toate câte am făcut“!

În ce ne privește, nicidecum nu putem fi fericiți și liniștiți în prezența Domnului gloriei, până nu ajungem să înțelegem că El cunoaște toate lucrurile rele pe care le‑am făcut și că, în ciuda tuturor acestora, ne iubește infinit.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturisește și le părăsește va căpăta îndurare.

Proverbe 28.13

Foaia rătăcită

Condamnat pentru violență fizică și verbală, acest deținut și‑a recunoscut faptele și a cerut iertare și lui Dumnezeu și oamenilor. Și totuși resimțea o mare greutate, căci singurătatea îi sporea durerea sufletească. Iată ce ne mărturisește el:

„În timp ce mă învârteam în cerc în curtea deținuților, cu lacrimi în ochi, piciorul mi s‑a oprit brusc pe o bucată de hârtie veche, care fusese probabil aruncată pe fereastra unei celule. Era o foaie din calendarul Sămânța bună. Am luat‑o și am citit‑o. Acolo am găsit cuvintele care au produs un mare efect în inima mea, căci eu tânjeam după o astfel de descoperire. Ele conțineau dovada puternică a faptului că Dumnezeu era acolo cu mine: «Ferice de cei ale căror nelegiuiri au fost iertate! Ferice de omul căruia nu‑i ține Domnul în seamă păcatul» (Romani 4.7,8)“.

Iertarea lui Dumnezeu este completă și fără schimbare, pentru că Domnul Isus a purtat pedeapsa pentru noi pe cruce. El nu ne uită niciodată. „Poate o femeie să‑și uite pruncul? […] Chiar dacă l‑ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată, te‑am gravat pe palmele mâinilor Mele“ (Isaia 49.15,16).

Prin valuri, prin nori și furtuni, Dumnezeu ne deschide ușor calea. Îi așteptăm timpul. Noaptea în curând se va sfârși în zi fericită. El stăpânește peste tot și orice lucru slujește puterii Lui. Fiecare act al Său este binecuvântare pură. Calea Lui este lumină nepătată. Când Își arată brațul, cine va rezista lucrării Sale? Când apără cauza poporului Său, cine‑I va opri mâna? El conduce toate lucrurile bine.

Citirea Bibliei: Neemia 11.1-36 · Proverbe 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

VICTORIA VA FI A TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu…” (Filipeni 3:14)

Psihologii spun că cea mai puternică influență asupra prezentului nostru este adesea trecutul nostru.

Dar apostolul Pavel ne spune să uităm trecutul și să ne concentrăm pe „ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti…” (Filipeni 3:13-14) Un consilier scria: „Știu că ești obosit și copleșit, și crezi că această perioadă grea va dura pentru totdeauna. Nu va dura! Ești aproape de capăt! Nu gândi doar că a fost greu; a fost greu. Ai fost testat și retestat cu privire la ceea ce ai învățat. Credința ta a fost încercată în foc. Au apărut mai multe probleme decât ai anticipat… Nu ai plănuit asta, și totuși a fost bine. O parte din tine, duhul tău, a simțit acest lucru chiar și atunci când mintea ta îți spunea că lucrurile nu merg bine, că nu există niciun plan, că Dumnezeu te-a uitat. Fiecare incident – cel mai dureros, cel mai tulburător, cel mai surprinzător are un rol și-o semnificație!”

Nu uităm că Biblia spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28) Consilierul continuă: „Lucrurile au fost menite să se întâmple în acest fel. Nu ai crezut că va dura atât de mult, dar așa a fost. Ai învățat să ai răbdare. În multe momente, ai crezut că ai fost uitat. Acum lucrurile se așază la locul lor. Ești aproape de finalul acestei porțiuni dificile a călătoriei. Ai urcat un munte – nu a fost ușor… dar urcatul pe munte nu este niciodată ușor! Acum, ești aproape de vârf. Încă o clipă, și victoria va fi a ta. Îndreaptă-ți umerii. Respiră adânc. Mergi înainte cu încredere. Vine timpul să te bucuri de toate lucrurile pentru care ai luptat… și vei înțelege că lupta nu a fost în zadar. Pentru fiecare luptă din această călătorie, există un punct culminant, o rezolvare. Vor mai fi și alți munți, dar acum știi cum să-i escaladezi!”

Așadar, aleargă spre țintă, victoria va fi a ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 feb. 2026

5 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.56

Pentru copiii lui Dumnezeu probabil că nu există nimic altceva pentru care să trebuiască să se judece pe ei înșiși mai mult decât pentru aceasta, că, în umblarea lor prin lume, neglijează să‑și țină privirile ațintite asupra lui Hristos! Dacă Dumnezeu ne‑a scos de sub puterea întunericului, a făcut‑o cu scopul de a ne avea în ceruri cu Hristos. Cerul este singurul nostru loc de acum încolo.

Ștefan era „plin de Duh Sfânt“. Efectul asupra lui Ștefan a fost că el a putut privi țintă la cer. Aceasta ilustra nu doar că sufletul său era preocupat cu gândurile lui Dumnezeu, ci că era locuit de Duhul. Ne gândim noi îndeajuns la acest loc ceresc? Dacă lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să ne umple gândurile și inimile în orice împrejurări ne‑am afla, vom fi aduși în locul în care Dumnezeu manifestă gloria Sa în Persoana Omului aflat în cer. Iar dacă acest lucru este adevărat cu privire la noi, lumea îl va remarca.

Nimic nu a condus la un mai mare declin spiritual în rândul creștinilor decât lipsa de comuniune cu Mântuitorul aflat la dreapta lui Dumnezeu. Suntem lăsați în această lume nu doar ca să știm că suntem mântuiți și că mergem în cer, ci ca să umblăm în comuniune cu El.

Ștefan se bucura de aceeași Lumină care l‑a orbit mai târziu pe Saul din Tars. Gloria lui Hristos a strălucit deasupra lui Ștefan, iar Dumnezeu i‑a descoperit ceea ce l‑a făcut capabil să stea cu totul liniștit în mijlocul întunericului și al răutății omenești, de unde Fiul Său fusese aruncat afară. Ștefan „a îngenuncheat“. Liniștea duhului său este remarcabilă. Ce contrast între gândurile omenești și gândurile divine din inima unui credincios! Hristos este întotdeauna înaintea lui Dumnezeu în glorie, iar ochii lui Ștefan au fost ațintiți asupra Lui. Ne preocupăm și noi cu El? Dacă da, atunci să știm că El este răspunsul perfect la toate împrejurările noastre. Să ne ținem privirile ațintite asupra Lui!

E. S. Nashed

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au legat cu ușurătate rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!“, și nu este pace.

Ieremia 8.11

Ojă pe unghiile urangutanului

Uneori nu‑ți vine să‑ți crezi ochilor, de exemplu când vezi unghiile unui urangutan vopsite în violet. Nebunesc, nu‑i așa? Urangutanul tocmai fusese operat într‑un adăpost pentru animale, iar acum începe să se trezească din anestezie. Îngrijitorul se comportă ca un cosmetician și îi aplică ojă de culoare violet pe unghii. Ce rost are lucrul acesta? Ei bine, această procedură necunoscută urangutanului de la nivelul unghiilor îi distrage atenția, astfel încât el să nu apuce să tragă de bandaj și să‑și zgârie rănile proaspete. Se intenționează ca animalul să petreacă ceva timp zgâriindu‑și oja. O astfel de distragere a atenției este, de fapt, un ajutor împotriva altor suferințe ale sale.

Ceea ce ar avea oarecare sens cu urangutanul nu se poate însă nicidecum aplica în dreptul omului. Noi, oamenii, suntem adesea răniți, prin accidente, boli de tot felul, prin despărțire, concediere de la locul de muncă, șomaj. Cum gestionăm propriile răni? Reflectăm la prioritățile din viață? Ne întrebăm oare dacă nu cumva Dumnezeu vrea să ne spună ceva prin durerea care ne‑a ieșit în cale? Sau doar ne distragem atenția ocupându‑ne cu altceva și ieșind cu superficialitate din situație, fără nicio lecție? Nu ajută la nimic să fim preocupați doar de „oja“ distractivă și să nu auzim vorbirea lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu ne vrea vindecarea, dar are nevoie de ascultarea noastră. Să luăm aminte la ce are El să ne spună! Copiii de asemenea își pierd direcția, atunci când distracția devine centrul vieții lor.

Să nu ne amăgim cu „pace, pace“, când de fapt totul în viață este un zbucium nesfârșit! Marele Medic vrea să ne dea mântuirea Lui.

Să Îl prețuim pe acest Salvator fără seamăn!

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 36:1-21

Continuând cuvântarea, Elihu Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu (v. 3), combătând cele două idei false cu privire la El.

Întâi întăreşte faptul că, în ciuda atotputerniciei Sale, Creatorul Se interesează de făptura Sa şi nu o dispreţuieşte deloc (v. 5). Cel drept (credinciosul) se bucură de grija Sa deosebită. Ochii Săi veghează fără încetare şi asupra celui pe care îl înalţă (v. 7) şi asupra celui peste care trimite încercări (v. 8).

Apoi spune cu hotărâre că Dumnezeu nu acţionează niciodată într‑un fel capricios, cum lăsase Iov să se înţeleagă. Permiţând încercarea, El urmăreşte un scop bine definit: să le arate alor Săi ce au făcut, să le deschidă urechile spre disciplină şi să‑i motiveze să se întoarcă, dacă au înfăptuit nedreptate. Disciplina formează discipolii (ucenicii); supunerea modelează supuşii. Evrei 12.7 ne aminteşte că disciplina este rezervată pentru „fiii lui Dumnezeu“, aşa cum şi părinţii îşi disciplinează propriii copii, nu pe ai altora. Disciplinarea este o dovadă a relaţiei noastre cu Tatăl. Dar, conform aceluiaşi pasaj (Evrei 12.5,6), sufletul care este sub disciplină poate ori să o nesocotească, neascultând de ea sau neacordându‑i nicio importanţă (v. 12; comp. cu 5.17), ori, dimpotrivă, să‑şi piardă curajul, uitând că cea care a pregătit disciplina este credincioşia dragostei Domnului (Psalmul 119.75). Există şi o a treia atitudine, iar aceasta este cea bună: de a ne lăsa exersaţi prin disciplină, altfel spus, de a ne întreba cu ce scop a trimis‑o Dumnezeu în calea noastră (Evrei 12.11).

IARTĂ ȘI UITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

De-a lungul timpului, au existat societăți care îi pedepseau pe cei care comiteau adulter punându-i să poarte un mare A de culoare stacojie aplicat pe veșminte, identificându-i public cu comportamentul lor. Iar dacă erai prins la furat, te puneau să târăști o bilă din metal cu un lanț în jurul ei.

Poate că spui: „Ei bine, au meritat-o!” Chiar așa?

Domnul Isus a spus că dacă pur și simplu poftești pe cineva, ai comis adulter în inima ta! (vezi Matei 5:28) Apoi, El a continuat spunând că standardul de judecată pe care îl impui celorlalți este același standard după care vei fi judecat (vezi Matei 7:1-2).

Dumnezeu nu este blând cu păcatul, ca atare El va face două lucruri:

1) El nu va trece pur și simplu cu vederea păcatul tău. Biblia spune că „Domnul pedepseşte pe cine iubeşte…” (Evrei 12:6)

2) El nu-ți va întoarce spatele. De unde știm? Din Biblie. Apostolul Pavel scrie: „Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu…” (vezi Romani 8:38-39)

Așadar, atunci când cineva te rănește, Dumnezeu spune că trebuie să-l iertăm și să uităm! Altfel, modul în care gândim, acționăm și vorbim va suferi modificări. În plus, ne va ține legați de amintiri vechi, dureroase. „Dar e așa de greu să ierți!”, spui tu. De aceea Domnul Isus a spus să te rogi pentru cei care se poartă urât cu tine (vezi Matei 5:44).

Iertarea cuiva începe cu rugăciunea pentru acea persoană. Tu spui: „Dar aș dori să înțeleg de ce a făcut-o…” De ce? Pentru că oamenii înțelepți fac lucruri prostești, oamenii buni fac lucruri rele, iar oamenii rătăciți nu știu ce fac. Domnul Isus S-a rugat pentru cei care L-au răstignit: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”

Într-o zi, poate vei înțelege ce l-a motivat pe cel ce te-a rănit. Dar chiar dacă nu înțelegi, este de datoria ta să ierți și să uiți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 feb. 2026

3 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său.

1 Ioan 5.11

Copilul lui Dumnezeu caută cu ardoare conștiența favorii lui Dumnezeu, zi de zi, și tânjește după a‑L cunoaște tot mai mult pe Hristos și după comuniunea cu El, până când El va veni. De asemenea, el privește către viitor, când toate piedicile vor fi date la o parte și când, în duh, suflet și trup, el va fi ca Domnul, în starea de libertate a gloriei. Aceste căutări, deși variază în intensitate și sunt întrerupte de influențele lumii, sunt autentice cu privire la toți cei care au viață divină, deoarece astfel de dorințe izvorăsc din Dumnezeu, sursa vieții lor. Măsura intensității dorinței este diferită, potrivit cu evlavia practică a fiecărui credincios, însă viața eternă în ea însăși, sub acțiunea Duhului Sfânt, se manifestă și se înalță către Tatăl și către Fiul.

Dumnezeu le dă celor ai Săi dorința după Sine Însuși. Viața eternă pe care le‑a dat‑o copiilor Săi are un caracter diferit de cel al vieții naturale. Orice om are viața naturală în sine însuși, iar această viață se desfășoară independent de părinții noștri, de la care am primit‑o. Viața eternă însă, care este posesiunea oricărui credincios, este în mod imediat conectată cu sursa și cu originea ei, Dumnezeu; ea nu este în noi aparte de sursa ei, ci este în Fiul – „Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său“.

Această viață are motivații și dorințe noi, toate alimentate de Dumnezeu prin Duhul Său. Rătăcirile, căderile și starea lumească a copiilor lui Dumnezeu – deși cu totul dezonorante pentru Tatăl și cu urmări triste pentru cel credincios – nu trebuie confundate cu adevărul neschimbător al faptului că ei au viața eternă în Hristos.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai bine doi decât unul, căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.

Eclesiastul 4.9

Povestea pinului singuratic

Un pin creștea la marginea unei păduri. Pretutindeni erau doar frați de‑ai lui. Primăvara, când vântul doinea în ramurile lor, toți frații cântau în cor. Vara, când soarele incendia văzduhul, călătorii osteniți poposeau în răcoarea acestei păduri cu mireasmă de rășină. Toamna, ploile înviorau copacii, iar șuvoaiele se scurgeau apoi în vale, lăsând pădurea neclintită. Iarna, viscolul urla disperat în depărtări, dar trunchiurile viguroase ale pinilor și ramurile lor semețe nu‑l lăsau să intre în cetatea lor.

Pinul de la marginea pădurii a privit însă într‑o zi spre vârfurile golașe ale munților și a zărit o stâncă înaltă, poleită în fiecare dimineață de soarele scânteietor. Și, cum nu îi mai plăcea să fie cu frații lui, a venit să ceară voie bunicului pădurii să se mute pe acea stâncă. „Copile, copacul care este singur pe vârful muntelui se va clătina la orice vânt“, i‑a grăit rar bătrânul zbârcit de ani. „Nicăieri nu‑i mai bine ca lângă frații tăi, în locul în care te‑ai născut, unde nu‑i primejdie când suflă vântul și când se năpustesc apele“, i‑au mai spus părinții lui.

Însă pinul nu ascultă de nimeni și pleacă. Iată‑l ajuns pe creasta muntelui! De acolo vede soarele înaintea celorlalți. Privește de sus la frații săi, rușinându‑se că altădată fusese printre ei. Devine batjocoritor, strigând bătrânului să aibă grijă să nu cumva să cadă și când nu bate vântul, căci are rădăcina putrezită. Dar nu termină bine vorba, că un vânt năprasnic se abate peste stânci și pinul cel tânăr se prăbușește și alunecă în abis. Acolo se aude un freamăt trist: „Ca pasărea plecată din cuibul ei, așa este omul plecat din locul său“ (Proverbe 27.8). Povestea pinului semețit este istoria omului.

Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 34:16-37

Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil să‑L înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nu‑i are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui să‑L poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

Instruindu‑l pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) l‑a rătăcit complet. N‑a ajuns el să‑L condamne „pe Cel Întrutotuldrept“ (v. 17)?!

Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? Să‑I ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţă‑mă (arată‑mi)“ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să I‑o adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

NUMAI ISUS ÎȚI POATE POTOLI SUFLETUL | Fundația S.E.E.R. România

„M-au părăsit… și-au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

Din fire, noi suntem persoane dominate de dorințe. Ne dorim lucruri la fel cum respirăm. Problema este că, atunci când obținem ceea ce vrem, constatăm că nu am apucat și fericirea după care tânjim. Așa încât, continuăm să căutăm alte (tot mai multe) lucruri… De această chestiune se ocupă magazinele online. Așa că lucrurile care erau plasate la categoria „dorințe” sunt trecute în categoria „nevoi”.

Potrivit unui teolog, iată cu ce problemă ne vom confrunta: „Nu ne putem sătura de ceea ce nu avem nevoie. Indiferent cât de mult avem, rămânem oameni care „nu au suficient”. Pentru astfel de oameni, nu există satisfacție sufletească durabilă. Am văzut o reclamă care conținea sloganul „Ieri nu știam că există, astăzi nu pot trăi fără!” Se numește „mitul trebuie-să-ai-mai-mult”, sau „mitul cândva-mai-mult-va-fi-suficient”.

Dacă ne asumăm astfel de mituri, ne vom petrece viața căutând altceva-mai… Ar putea fi o mașină, un post, o femeie frumoasă ori un bărbat chipeș… Poate fi, în funcție de vârstă, un iPod, un Lamborghini sau o păpușă Tickle Me Elmo. Continuăm să sperăm că următorul lucru va fi împlinirea, sursa de satisfacție adevărată pentru sufletele noastre. Pentru câteva minute, sau poate câteva zile, experimentăm adevărata satisfacție sufletească… care apoi se volatilizează repede… Pentru că întotdeauna dispare!”

Trebuie să înțelegem un lucru: numai Domnul Isus poate satisface deplin și veșnic setea sufletului nostru, orice altceva dezamăgește. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”

Dacă te-ai săturat să trăiești o viață goală, vino la Isus. El nu te va dezamăgi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 ian. 2026

17 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

Matei 25.6

Câinele la gară

Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 dec. 2025

22 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

Isaia 50.4

Slujitorul credincios al lui Dumnezeu a avut obiceiul de a se trezi devreme dimineața și de a-Și începe ziua cu rugăciune. În Psalmul 88.13, El spune, în mod profetic: „De dimineață Te întâmpină rugăciunea Mea“. El Își exprima dependența de Dumnezeu prin a avea urechea trezită și deschisă în liniștea fiecărei dimineți, pentru a asculta ca un ucenic.

Marele și eternul „Eu sunt“, Domnul (Iahve) Vechiului Testament, Creatorul cerului și al pământului, a venit în lumea aceasta ca Slujitor și, în rugăciune, a lăsat ca Dumnezeu să-L instruiască în ceea ce avea de făcut. Înainte de răsăritul soarelui, El era în prezența lui Dumnezeu, pentru a fi pregătit în vederea lucrării din ziua respectivă. Acolo, în liniște, El primea cuvintele prin care să învioreze sufletele trudite și descurajate.

Ucenicii știau unde să-L găsească pe Învățătorul lor în ceasurile dintâi ale zilei. Într-o anumită ocazie, când L-au găsit, I-au spus: „Toți Te caută“ (Marcu 1.37). La astfel de cuvinte, tendința oricui este să dea curs dorinței celor care au nevoie astfel de el, căci nu este ușor să-i refuzi și să-i dezamăgești pe oameni. Însă Domnul le-a dat un alt răspuns ucenicilor. El deja fusese pregătit pentru așa ceva în timpul petrecut în liniște în prezența lui Dumnezeu, de aceea a spus: „Să mergem în altă parte, prin așezările învecinate, ca să predic și acolo“ (Marcu 1.38). Aceasta era voia lui Dumnezeu pentru El în acea zi – și această voie era ceea ce hotăra lucrurile din fiecare zi.

David a avut o dorință fierbinte, ca Domnul să-i vorbească la începutul fiecărei zile, fiindcă a scris: „Fă-mă să aud dimineața bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care să umblu, pentru că la Tine îmi înalț sufletul“ (Psalmul 143.8). Aceasta să fie și rugăciunea noastră în fiecare zi!

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Romani 3.23

Informațiile de la hanul din Köln

În Evul Mediu, când negustorii parcurgeau vechea rută comercială de la Amsterdam la Bizanț, trebuia să treacă prin frumosul oraș Limburg, pe râul Lahn. Locuitorilor le place să le arate vizitatorilor cea mai îngustă parte a drumului istoric. Într-un han din Köln fuseseră deja avertizați despre strâmtoarea din acea zonă. Le-a fost comunicată dimensiunea maximă a vehiculelor, astfel încât niciunul să nu rămână blocat între case. Acest lucru ne amintește că suntem cu toții în călătoria vieții. Întotdeauna există oameni care își stabilesc propria „măsură“ pentru călătoria lor, dorind să ajungă în cer în felul lor. Oare vor reuși? Dacă un negustor nu ținea cont de informațiile primite în Köln, și vehiculul său era prea mare, în Limburg se confrunta cu o problemă.

În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne-a informat despre standardul necesar pentru a ajunge în rai. Trebuie să ne punem lucrurile în ordine, în timpul vieții noastre pe pământ. Dacă descoperim cu groază că toți am păcătuit, dar nu facem nimic în această privință, nu vom reuși să ajungem în rai. De fapt, nu ar trebui să fie nevoie să descoperim aceasta numai din Cuvântul lui Dumnezeu: însăși conștiința noastră ar trebui să ne spună. Dumnezeu ne oferă iertare și mântuire prin lucrarea Fiului Său pe cruce. Trebuie să credem și să acceptăm acest lucru. Ce bine că versetul de astăzi are și o continuare: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“! Harul lui Dumnezeu este încă disponibil și este oferit tuturor.

Citirea Bibliei: Zaharia 9.1-17 · Marcu 14.12-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 2:12-23

Mâna nevăzută a lui Dumnezeu a condus eve­nimentele şi a disponibilizat inimile. Fără ca Mardoheu sau ea însăşi să fi contribuit cu ceva, Estera, tânăra iudeică, devine împărăteasă a puternicului imperiu medo-persan. Ea ne este prezentată ca o tânără fată rezervată, modestă, cu respect faţă de autoritate (în contrast cu Vasti), gata astfel pentru rolul extraordinar pe care va fi chemată să-l joace într-o zi. Aceste calităţi puţin obiş­nuite au făcut-o remarcabilă între celelalte candidate la tron. Voi, tinere surori din familii creştine, nu trebuie să gândiţi nicio­dată că, imitând manierele, toaletele, felul de a se îmbrăca şi purtarea libertină a tinerelor lumii aces­teia, vă pregătiţi viitorul şi fericirea pe pământ. Din contră! Întreaga chestiune este să ştiţi cui doriţi să vă faceţi plăcute.

Din punct de vedere profetic, această relatare ne învaţă că Hristos, după ce va fi renegat orice relaţie cu creştinătatea de nume (Vasti, soţia dintre „neamuri“), va ridica, în locul ei, în fruntea naţiunilor, pe Israel (Estera). Dar faptul acesta nu va avea loc fără ca, mai înainte, poporul iudeu să fi avut de trecut prin grele încercări, pe care le vom vedea prefigurate mişcător în capitolele următoare.

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare să dea ce va putea…” (Deuteronomul 16:17)

Atunci când vorbim despre dărnicie, sunt două adevăruri importante despre bani pe care Biblia le învață:

1) Dumnezeu nu Se așteaptă ca toți să dăruim aceeași sumă. Biblia ne îndeamnă: „Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 16:17) Iar apostolul Pavel a scris: „Dacă există bunăvoință, darul este plăcut după ce are cineva, nu după ce nu are…” (2 Corinteni 8:12)

2) Dumnezeu îți va cere să faci sacrificii pentru a îndeplini planurile Împărăției Sale pe pământ. Pentru a opri judecata lui Dumnezeu care se abătuse asupra poporului, regele David a fost sfătuit „să înalțe un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (2 Samuel 24:18) Când Aravna l-a văzut pe David venind, i-a oferit gratuit pământul. Dar David a spus: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic!” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci, Domnul a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia de deasupra lui Israel.” (2 Samuel 24:24-25)

Dumnezeu nu ne cere să dăm în mod egal, El ne cere să ne sacrificăm în mod egal. Și iată vestea bună: de partea cealaltă a fiecărui sacrificiu pe care Dumnezeu îți cere să-l faci pentru El, te așteaptă binecuvântările și răsplătirile Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 nov. 2025

28 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

1 Ioan 3.16

Când citim acest verset, inimile noastre se îndreaptă imediat către jertfa măreață a Domnului, care Și-a dat viața pentru noi la cruce. Nimeni nu I-a luat-o, ci a dat-o El de la Sine Însuși. În Ioan 10.17, El spusese: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau“. Este uimitor să vedem detaliile perfecte cu privire la moartea Lui, ca de pildă faptul că, după ce a spus: „S-a sfârșit!“, Domnul Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Capul Lui nu a căzut, ci El Însuși Și l-a plecat, după care Și-a dat viața.

Însă înțelegem de asemenea că El Și-a dat viața prin faptul că viața Lui a fost caracterizată de o continuă slujire și abnegație. El a fost Slujitorul perfect, împlinirea desăvârșită a imaginii oferite prin robul evreu, care a zis: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, și nu vreau să ies liber“ (Exod 21.5).

Viața Domnului pe pământ a fost o viață de jertfire perfectă. Chiar dacă era ostenit, El i-a slujit femeii samaritene aflate în nevoie. Când ucenicii Săi îi izgoneau pe copiii aduși la El, Domnul a cerut să fie aduși înaintea Lui și i-a binecuvântat. A lucrat cu atâta sârguință, încât nu mai avea timp de odihnă, iar cei din familia Lui au spus: „Și-a ieșit din minți“ (Marcu 3.21).

Cel care era Creatorul universului și Împăratul lui Israel S-a născut într-un staul, n-a avut un loc în care să-Și plece capul și a trebuit să ceară de la cineva o monedă pentru a-i învăța pe oameni o lecție. Deși a vindecat mulțimile, le-a hrănit, le-a dat învățătură și a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37), totuși a fost lepădat, disprețuit și defăimat. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui, însă a trăit o viață de jertfire, care a culminat cu moartea pe cruce. Poate că noi nu vom avea niciodată prilejul să ne dăm la moarte pentru un frate, însă putem urma exemplul Domnului de a trăi o viață de jertfire pentru cei din jurul nostru, pentru gloria lui Dumnezeu.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Hristosul … și, crezând, să aveți viață.

Ioan 20.31

Întoarcerea lor la Dumnezeu

Zvi Weichert s-a născut în Polonia, cu puțin înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Deosebit de descurcăreț, a fost unul dintre puținii copii care au scăpat din ghetoul din Varșovia, unde a murit toată familia lui. După aventuri incredibile, Zvi a emigrat în Israel. Deși era evreu, nu avusese niciodată legătură cu Biblia. Dar căuta adevărul. Într-o zi i s-a oferit Noul Testament. Zvi l-a primit cu plăcere. A petrecut ore întregi citind și recitind, uitând uneori și să mănânce. Era captivat de Persoana lui Isus. Lângă un restaurant unde obișnuia să mănânce, se afla o casă din care răsunau cântece care l-au captivat. El distingea clar numele lui Isus. A intrat și acolo a ascultat explicații ale Bibliei care l-au conștientizat că avea nevoie de iertare. A venit cu păcatele sale la cruce. Apoi a făcut acel pas simplu, care i-a schimbat întreaga viață, și-a mărturisit credința. Zvi L-a găsit pe Isus!

„Unde aș fi fost acum“, povestește la rândul său predicatorul Spurgeon, „dacă, prin harul lui Dumnezeu, nu m-ar fi silit un viscol să mă refugiez într-o capelă? Acolo un om foarte simplu a urcat la amvon pentru a-l înlocui pe pastorul care n-a putut ajunge. Eram douăsprezece persoane. A citit din Isaia și a adăugat: Scumpii mei, aceste cuvinte ale Domnului sunt clare. Nu este nevoie nici de studii și nici să fi făcut toate relele. Priviți: «Eu sunt pironit pe cruce. Sunt mort și înmormântat. Eu am înviat și M-am înălțat la cer»; și, adresându-mi-se direct, mi-a zis: Tinere, fără Isus tu ești nenorocit și în viață și în moarte. Întreaga ființă mi se zguduia de suspine. Acolo am cunoscut mântuirea“.

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 2.1-17 · Marcu 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 1:1-11

Din punct de vedere istoric, cartea Neemia este ultima privire pe care Vechiul Testament ne per­mite s-o arun­căm asupra poporului Israel. Eveni­mentele descrise în ea încep la circa treizeci de ani după cele relatate în cartea Estera şi la trei­sprezece ani după întoarcerea lui Ezra. În conse­cinţă, învăţăturile ei ne sunt potrivite în special nouă, creştinilor „peste care au ajuns sfârşi­turile vea­curilor“ (1 Cor. 10.11). Ce popor demn de compă­ti­mit! El se afl㠄în mare necaz şi în ruşine“, după relatarea câtorva călători (v.3). Însă Dumnezeu a pregătit pe cineva care va pune la inimă această situaţie. Este Neemia! Acest om este sensibil la suferinţele şi la umi­linţa celor „care au rămas, care au scăpat din capti­vi­tate“ şi măr­turiseşte înaintea Dom­nului păcatele care le-au cauzat situaţia. Ezra făcuse şi el acelaşi lucru (Ezra 9). Dum­ne­zeu alege întot­dea­una, din mijlocul celor care iubesc poporul Său, instrumente ale eliberării lor.

Dar să ne fixăm ochii asupra Unuia mai mare decât Neemia. Cine a pus la inimă condiţia dispe­rată a lui Is­rael şi a lumii în general, dacă nu În­suşi Fiul lui Dumne­zeu? El a înţeles starea noastră mizerabilă, a pătruns până în acel abis al păcatului în care căzusem şi a venit să ne scoată din el.

CE IMPLICĂ CĂLĂUZIREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele apostolilor 13:2)

Un grup de credincioși din biserica din Antiohia primului secol creștin se întâlneau regulat dedicând timp semnificativ rugăciunii, postului și închinării. Drept rezultat, Duhul Sfânt le-a cerut: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

De unde au știut ei că Duhul Sfânt le-a spus acest lucru? Pasajul nu spune!

Este posibil să fi fost un moment de confuzie? Nu.

Au recunoscut ei că Duhul Sfânt îi ghidase? Da!

Este un lucru absolut sigur că ei au primit împreună călăuzire de la Dumnezeu.

De unde știm? Noi cei de azi – din Biblie, unde citim despre faptele lor făcute prin puterea Duhului Sfânt.

Când vine vorba despre călăuzire, una dintre greșelile pe care le facem se numește „încadrare mărginită” Ce înseamnă acest lucru? Că pierdem multe dintre opțiunile pe care Dumnezeu le aduce în fața noastră, din cauza gândirii noastre limitate. Noi vream explicații logice pentru manifestările Duhului! Dar iată ce ne spune Biblia în continuare: „toți… umpluți de Duhul Sfânt… vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Un autor creștin explică: „Noi ne întrebăm lucruri de genul: „Ar trebui să pun capăt acestei relații, sau nu?” în loc de: „Cum aș putea să fac această relație mai bună?”… Sau „Ar trebui să cumpăr asta sau nu?”, în loc de „Care este cel mai bun mod în care pot folosi acești bani?”… Pe cont propriu, tindem să suferim de prejudecăți de confirmare. Căutăm informații care să confirme ceea ce ne dorim deja, în loc să căutăm adevărul nevăzut, călăuzirea Duhului.

Oamenii urmăresc canale prin cablu care le întăresc prejudecățile politice. Pretindem că vrem adevărul, dar ceea ce vrem de fapt este confirmarea pozițiilor pe care le-am stabilit deja.”

Isaia a vorbit despre oamenii „care nu vor să asculte Legea Domnului”, ci doreau să audă „lucruri măgulitoare… lucruri închipuite.” (Isaia 30:10). În căutarea călăuzirii, acționează după următorul principiu: fii sincer cu Dumnezeu, deschis și dornic, iar El îți va răspunde! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi? „Umblă cârmuit de Duhul!” (Galateni 5:16)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries