Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

01 sept. 2025

1 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum dar să caute Faraon un om înțelept și priceput și să-l pună peste țara Egiptului!

Geneza 41.33

Dumnezeu are un plan descoperit; Dumnezeu Și-a stabilit planul Său; iar ceea ce Dumnezeu a plănuit și a stabilit va duce la împlinire. Oamenii visează să introducă un mileniu potrivit cu propriile lor gânduri și prin propriile lor eforturi, prin educație, civilizație, dezarmare, ligi și confederații, dar totul va fi în zadar. Dumnezeu a descoperit foarte clar că Mileniul va fi introdus doar ca urmare a intervenției Lui. Oare nu a spus El prin gura profetului: „Da, Eu am vorbit și Eu voi împlini; Eu am gândit și Eu voi face“ (Isaia 46.11)? Mai mult, „Dumnezeu va împlini acest lucru în curând“. Timpul pare lung, pentru că Dumnezeu a așteptat, în îndelunga Sa răbdare, nedorind ca vreunul să piară, ci, așa cum a fost în zilele lui Faraon, așa va fi și în zilele noastre, pentru că Aceluia care Se află în poziția de supremație I-a fost dat „să arate robilor Săi ce trebuie să aibă loc în curând“ (Apocalipsa 1.1).

Dumnezeu va guverna nu prin parlamente sau cabinete, nu prin consilieri sau miniștri, ci printr-un „Om înțelept și priceput“. Toate vor fi aduse sub stăpânirea Sa, fie în ziua harului, fie în ziua judecății, adică atât în anii belșugului, cât și în anii foametei. Pentru aproape două mii de ani, Dumnezeu a îngrijit de cele mai profunde nevoi ale omului, potrivit cu bogățiile harului Său, și mulți au fost aduși sub stăpânirea lui Hristos și L-au mărturisit ca Domn, spre gloria Lui și spre binecuvântarea lor. Dar marea masă a lumii, care a fost nepăsătoare față de harul lui Dumnezeu și a respins cerințele lui Hristos, va fi forțată să se închine în ziua judecății care va veni după anii de har.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

Romani 3.28

„Fac tot ce pot“ (1)

„Ești mântuit?“, l-a întrebat odată un credincios pe cel din fața lui. — „Fac tot ce pot“, a răspuns celălalt. — „La fel și eu“, a spus creștinul, „dar nu ca să fiu mântuit, pentru că sunt deja“.

Mulți oameni religioși cred că pot ajunge la mântuire făcând fapte bune, adică prin propriile lor eforturi. Ei conștientizează că nu Îi sunt plăcuți lui Dumnezeu în starea în care se află – cu alte cuvinte, ei nu fac parte din gloata indiferenților, a celor cărora nu le pasă de Dumnezeu și de eternitate – și simt nevoia de a-L mulțumi pe Dumnezeu în felul lor. Așa a fost dintotdeauna. În anumite religii păgâne chiar se credea că jertfirea propriilor copii putea „îmbuna zeitatea“.

Greșeala aici este că Dumnezeu nu are nevoie de împăcare. Nu El este vrăjmașul omului, ci noi, oamenii, trăim în răzvrătire față de El. Dacă Dumnezeu intervine uneori în viața unui om sau a unei națiuni, El face aceasta ca să ne trezească și să ne reamintească de drepturile Lui asupra noastră. Ca un Judecător drept, El trebuie să condamne răul, însă El nu este niciodată împotriva noastră.

Noi suntem cei care trebuie să ne împăcăm cu El, iar aceasta se poate întâmpla doar dacă în inimile noastre are loc o schimbare profundă. Această schimbare începe cu mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu. Astfel vom primi iertarea și pacea prin credința în Domnul Isus, Fiul Său.

Citirea Bibliei: Iov 39.19-40.5 · Fapte 19.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 13:1-14

O dorinţă fericită se naşte în inima noului îm­părat: să‑i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din ne­fericire, un singur detaliu (dar de mare impor­tan­ţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este su­­fi­cient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. Ca rezul­tat al acestei lovituri, bucuria din inima împăra­tului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!

Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţiona­seră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (De­ut. 17.18), cât şi leviţii, răs­punzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I  slujim Domnului corespunzător învă­ţăturii pe care ea o conţine.

Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia“ acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Biblia îl numește pe Satan, Uneltitorul. Acum, când cineva complotează împotriva ta și tu nu ești conștient de asta, nu iei măsuri de apărare și poți sfârși prin a fi rănit. Una dintre cele mai eficiente uneltiri ale lui Satan este să minimalizeze influența sa în viețile noastre. Și face asta pentru a ne putea păcăli. Dar Biblia ne spune că „nu suntem în necunoştinţă despre planurile lui”.

Biblia vorbește despre lucruri care au loc pe tărâmul nevăzut, și ale căror efecte se simt în lumea noastră palpabilă.

Într-o zi, a avut loc o conversație între Dumnezeu și Satan. Despre ce? Despre „gardul de protecție și binecuvântare” care înconjura viața lui Iov. Satan i-a spus lui Dumnezeu: „Dacă îndepărtezi acel gard, el nu te va mai sluji!” (vezi Iov 1:10-11). Așa că, Dumnezeu a făcut-o, iar Satana a atacat finanțele lui Iov, copiii lui, și i-a luat și sănătatea… Deși mintea lui Iov era plină de întrebări fără răspuns, încrederea sa în bunătatea lui Dumnezeu a rămas neclintită, iar el a ajuns finalmente să aibă de două ori mai multe binecuvântări.

Pentru tine poate fi o scăpare să dai vina pe Satan pentru tot ce ți se întâmplă, dar este o greșeală gravă să nu deosebești situațiile când acționează în circumstanțele tale. Atunci când simți efectele atacului său, dar nu reușești să identifici sursa acestuia, el poate avea câștig de cauză împotriva ta. De ce? Pentru că nu știi cum să ripostezi și să folosești armele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Tu ai la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu, „sabia Duhului” (Efeseni 6:17). Dar dacă nu-l identifici pe Satan ca sursă a problemei tale, este ca și cum ai lupta legat la ochi, iar sabia ta se agită în toate direcțiile, în loc să-l ai pe Satan ca țintă și să-l înfrângi.

Așadar, descoperă uneltirile lui Satan și folosește-te de armele pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 aug. 2025

22 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Această „taină“ a fost „ascunsă de veacuri și de generații“. Cei din veacurile precedente, generațiile trecute, nu au știut nimic despre acest lucru. Taina a fost „ținută ascunsă timp de veacuri“ (Romani 16.25). Profeții lui Israel nu au cunoscut-o deloc; nici chiar îngerii nu au cunoscut-o, până la descoperirea ei, prin formarea Adunării (Efeseni 3.9,10). „Dar arătată acum sfinților Săi.“ În Epistola către Efeseni citim că „taina […] în alte generații n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, așa cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul“ (Efeseni 3.5). Epistola către Romani spune: „Taina […] arătată acum și prin scrieri profetice, […] făcută cunoscut tuturor națiunilor“ (Romani 16.26). Din aceste pasaje reunite aflăm că taina, descoperită apostolilor și profeților, a fost manifestată națiunilor – printre care se aflau și colosenii – prin scrieri profetice. Din aceasta nu trebuie să se tragă concluzia că numai prin scrieri a fost ea manifestată. Apostolii și profeții fără îndoială că au și vorbit despre ea în învățăturile lor. Dar, pentru noi, desigur că scrierile lor sunt cele care ne-o fac cunoscut.

Gloria acestei taine este mare. În ea Dumnezeu Își glorifică înțelepciunea, dragostea și harul Său fără margini. Apostolul întărește expresia gândului său, care venea dintr-o inimă umplută de măreția acestei taine care-L glorifica atât de mult pe Hristos și lucrarea Lui. El spune că Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut sfinților „bogățiile gloriei tainei acesteia“. Aici vedem strălucind nu numai gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos, ci și bogățiile de binecuvântări răspândite peste națiuni, nu binecuvântări temporale, precum acelea pe care le așteptau iudeii, ci binecuvântări cerești, spirituale și eterne în Hristos – „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8-10).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că-mi cunosc nelegiuirile, iar păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi.

Psalmul 51.3,4

Fariseul și vameșul

Cu toții avem un ochi ager pentru păcatele și slăbiciunile celor din jur. Numim aceasta intuiție.

Fariseul din Luca 18 a mers la templu să se roage. Dar cuvintele lui nu erau o cerere. El nu avea nevoie de nimic. Se considera mult superior celorlalți, în special față de vameșul care se afla în spatele lui. Putea să-l privească de sus! Fariseul gândea deci că are suficiente motive să fie mulțumit. Recunoscător față de cine? Față de Dumnezeu? El a spus: „Doamne, Îți mulțumesc“ – când, de fapt, se referea la el însuși – „că nu sunt ca ceilalți oameni“. Dumnezeu nu are niciun motiv să asculte rugăciunea fariseului. Acel om mulțumit de sine era insensibil la sfințenia lui Dumnezeu și la starea propriei lui inimi depravate de păcat. Nu avea niciun motiv să ceară harul lui Dumnezeu. El s-a întors acasă la fel de orb precum venise.

Vameșul, pe de altă parte, s-a văzut pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu. Acest lucru l-a umilit profund. El nu avea niciun motiv să-i acuze pe alții. O astfel de autocunoaștere corectă este foarte importantă, dacă cineva dorește să se apropie de Dumnezeu. Vameșul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. Iar Isus a adăugat: „Vă spun că mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt“. Oricine vine la Dumnezeu cu această atitudine primește iertare și pace.

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10

Aceste genealogii mai au un motiv să fie amin­tite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscu­tabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dum­nezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: fa­milia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul aces­tei semin­ţii, dinastia re­gală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dum­nezeu, din gene­ra­ţie în gene­raţie, linia din care în final avea să se nas­c㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat. Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întoc­mai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecu­vân­tări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pen­tru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu“ să fie cu noi în tot ce între­prin­dem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (2)

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit).

S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine.

Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi.

De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai.

Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2025

11 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaștem pe Cel adevărat; și noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu și viață eternă.

1 Ioan 5.20

Noul Testament pe scurt (23) – 1 Ioan

Prima Epistolă a lui Ioan insistă asupra adevărului măreț cu privire la faptul că cel credincios are viața eternă, o viață care este însăși natura lui Dumnezeu și care a fost manifestată în mod perfect în Persoana binecuvântată a Fiului Său. Dacă dorim să învățăm așa cum trebuie caracteristicile ei, trebuie să o privim așa cum ea a strălucit în Domnul Isus pe pământ.

Două expresii importante ne oferă sumarul acestei naturi divine binecuvântate: „Dumnezeu este lumină“ (capitolul 1.5) și „Dumnezeu este dragoste“ (capitolul 4.8). Astfel, cele trei taine adânci ale naturii – viața, lumina și dragostea – devin simboluri ale unor taine spirituale infinit mai mari, dar care sunt cunoscute și savurate de credință în Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul „cunoaștere“ și derivatele lui apar frecvent în această carte, făcând ca adevărul prezentat în ea să fie o realitate absolută pentru inimile celor credincioși. Nu mai este nicio îndoială că Fiul lui Dumnezeu a venit și că le-a dat celor credincioși pricepere, nu numai în ce privește rânduielile și învățăturile, ci și în ce privește gloria personală a Celui care este adevărat. Citim de asemenea că suntem văzuți de Dumnezeu ca fiind „în El“ și vedem unitatea perfectă a Tatălui și a Fiului în această lucrare infinit de binecuvântată.

Cât de prețioasă este deci această carte, care ne oferă o siguranță perfectă cu privire la realitatea relației vitale în care se află copiii lui Dumnezeu! Ea de asemenea încurajează devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, Tatăl nostru.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este unul care împrăștie și totuși crește; și este unul care oprește mai mult decât este drept, dar numai spre lipsă. Sufletul care binecuvântează va fi săturat și cel care udă pe alții va fi udat și el.

Proverbe 11.24,25

Moneda iubirii

Cine nu preferă doi lei în loc de unul? Oamenii, spunând că „banii nu aduc fericire, dar contribuie la fericire“, se lasă înlănțuiți de agonisirile lor, părăsesc îndatoririle elementare, pierd din vedere valorile morale și înăbușă strigătul cugetului. Credincioșii nu sunt nici ei feriți de o astfel de primejdie. De aceea Cuvântul ne pune în gardă în mod solemn cu privire la iubirea de bani. Bogățiile sunt nesigure (1 Timotei 6.17), răcesc afecțiunea (Luca 12.34) și împiedică rodirea (Marcu 4).

Sigismund, împăratul Austriei, a adus din Ungaria 24.000 de galbeni pe care îi ținea în dormitorul său. Noaptea nu a putut dormi. Dimineața l-a chemat pe generalul său și l-a rugat să ia banii și să-i împartă între ostași. Când a auzit strigătele de bucurie ale lor, s-a putut liniști în sfârșit și el. Ce binecuvântare de a avea un ochi binevoitor! A-i privi pe cei din jur cu un ochi altruist ne va împiedica să ne afundăm în dorința egoistă de a poseda. Suntem bogați atunci când iubim și suntem iubiți. A da dovadă de generozitate este un act de iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Banii nu mai sunt o monedă de schimb, ci un mijloc de exprimare a iubirii. Bunurile noastre sunt proprietatea Domnului, nu a noastră. Să folosim bunurile pentru a înviora vieți. – Doamne, există o singură monedă care are valoare: iubirea! Nu mă lăsa să pun siguranța financiară înaintea iubirii! Ajută-mă să-mi folosesc banii iubindu-i pe cei săraci, pe cei care nu Te cunosc și pe credincioșii care sunt în nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 19.21-20.29 · Fapte 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:1-18

Ezechia fusese cel mai credincios dintre împăraţii de după David. Fiul său Manase va fi cel mai detestabil. „A făcut rău peste măsură în ochii Domnului“ (v. 6). Şi, la toate crimele lui, se adaugă responsabilitatea de a fi chiar fiul evlaviosului Ezechia, al celui care spusese mai îna­inte: „Tatăl va face cunoscut copiilor ade­vărul Tău“ (Isaia 38.19). Dacă la a­cest subiect nu ni s-ar fi dat decât acest singur capitol, am spune că un astfel de om este cu siguranţă pier­dut pentru totdeauna. Dar cartea 2 Cronici (33.12-13), care descrie sfârşitul istoriei lui Manase, ne învaţă că harul lui Dumnezeu a avut cel din urmă cuvânt.

Cine ar fi crezut vreodată că un astfel de om s-ar fi putut pocăi, ruga şi să fie iertat? Cu adevărat, gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. Mântuirea noastră nu depinde de felul cum ne-am purtat, mai mult sau mai puţin respectabil. Ea este rezultatul harului neasemuit al Dumne­zeu­lui dragostei. Dar ceea ce am făcut înainte de con­vertire, sub orice formă am privi, trebuie să ve­dem ca dezgustător înaintea lui Dumnezeu. Apos­tolul Pavel s-a numit pe sine cel dintâi dintre păcătoşi, pentru că perse­cutase Adunarea. „Dar pentru aceasta mi s-a arătat îndu­rare“, adaugă el, „ca Isus Hristos să arate în mine, cel dintâi, toată înde­lunga Lui răbdare …“ (1 Timotei 1.16).

DEPĂȘEȘTE FRICA DE A-ȚI ÎMPĂRTĂȘI CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

„Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 10:32)

Pentru a-ți împărtăși credința în mod eficient, trebuie să ai în vedere și aceste aspecte (ce pot deveni obstacole pe care trebuie să le depășești):

1) Trebuie să fii sigur de propria ta mântuire. Apostolul Ioan scria: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el…” Adică, cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuși… Și mărturia este aceasta: „Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, iar această viață este în Fiul Său… V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:10-11,13).

2) Trebuie să-ți depășești teama de respingere. Asta înseamnă să ajungi la rădăcina fricii tale, care este eul. Doar atunci când autoconservarea și interesul personal sunt răstignite, Îl poți face cunoscut pe Hristos fără teamă. Domnul Isus a spus: „Cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 13:20). Treci peste tine! Dacă cineva te respinge, s-ar putea să-ți știrbești prestigiul. Dar dacă-L respinge pe Isus, își va pierde sufletul – pe veci!

3) Trebuie să-ți folosești înțelepciunea în împărtășirea Evangheliei. Biblia spune: „Cel înţelept câştigă suflete.” (Proverbele 11:30). Dumnezeu poate lucra la ambele capete ale comunicării. El poate pregăti inima ascultătorului tău astfel încât acesta să fie deschis la ce ai de spus, și tot El îți va da cu siguranță cuvintele potrivite și abordarea potrivită pentru a-i vorbi. Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26).

Așadar, de azi – împărtășește-ți credința fără frică!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2025

31 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din groapă.

Geneza 41.14

După ce „a nimicit înțelepciunea înțelepților și a înlăturat priceperea celor pricepuți“, Dumnezeu lucrează prin omul pregătit de El, „în care este Duhul lui Dumnezeu“. Dar omul lui Dumnezeu este întotdeauna de mică valoare în ochii oamenilor lumii. Omul care este sortit să exercite o putere pe care niciun muritor, înainte sau după aceea, nu a mai exercitat-o vreodată, stă pentru moment lâncezind într-o închisoare, socotit vrednic de a fi așezat printre „lucrurile de jos și disprețuite ale lumii“. Totuși, el este alesul lui Dumnezeu pentru „a le face de rușine pe cele tari“ și pentru a „le desființa pe cele care sunt“. Astfel că Iosif este adus din temniță în prezența celui mai puternic monarh de pe pământ.

Faraon, vorbind ca om natural, spune: „Am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. Iosif a mărturisit imediat: „Nu este de la mine“. Nu era mai multă înțelepciune în Iosif decât în înțelepții Egiptului. Ei, într-adevăr, fuseseră învățați în toată înțelepciunea egiptenilor și aveau cele mai înalte poziții la curtea lui Faraon; Iosif, pe de altă parte, era „un tânăr evreu, rob“, aflat în temniță, dar, pentru că Dumnezeu era cu el, a putut întrece înțelepciunea celor înțelepți, a putut sta fără frică în prezența împăratului și, cu cea mai deplină încredere, a spus: „Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. El nu a spus: „Dumnezeu poate da lui Faraon un răspuns“, oricât de adevărat ar fi fost lucrul acela, ci credința lui, trecând dincolo de ceea ce Dumnezeu ar putea face, spune în mod clar ce Dumnezeu va face.

Deținerea Duhului lui Dumnezeu este ceea ce face diferența incomensurabilă între copiii lui Dumnezeu și oamenii înțelepți ai lumii. Mulți oameni pot deține, într-adevăr, o înțelepciune deosebit de înaltă, obținută prin învățătura pe care o poate oferi această lume, pot deține, de asemenea, ranguri înalte în lumea religioasă; dar, fără nașterea din nou, ei sunt doar oameni firești și, fiind fără Duhul lui Dumnezeu, nu pot înțelege lucrurile care aparțin Împărăției minunate a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să intre în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă … până nu se vor împlini toate.

Matei 5.18

Maiorul englez și ruinele Babilonului

Un maior al armatei britanice i-a cerut odată unui predicator să-i dea un argument convingător că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și că nu este de origine omenească. Predicatorul, știind despre maior că făcuse multe călătorii în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă a vizitat vreodată Babilonul. Ofițerul a fost în măsură să spună următoarele impresii despre acel oraș antic: „Ruinele Babilonului sunt pline de animale sălbatice, pradă pentru vânători. I-am cerut unui șeic permisiunea de a vâna acolo, precum și o escortă de vânători care cunoșteau zona. Însoțit de mai mulți arabi, am ajuns în zona vechii cetăți, dar, când s-a lăsat seara, și-au strâns corturile și au părăsit ruinele. Am fost nevoit să renunț la ideea de a vâna acolo. În dimineața următoare m-am plâns șeicului, care mi-a răspuns simplu: «Este prea periculos să petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu stă acolo după apusul soarelui»“.

După aceea, predicatorul și-a deschis Biblia și a citit din Isaia 13: „Babilonul, gloria împărățiilor, frumusețea mândriei caldeenilor, … nu va fi locuit niciodată … Și arabul nu-și va întinde cortul acolo, nici păstorii nu-și vor face acolo stâne de oi. Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, și casele lor vor fi pline de bufnițe; struții vor locui acolo … Hienele vor urla în cetățile lor și șacalii în palatele lor plăcute“ (versetele 19-22). Maiorul a fost foarte impresionat atunci când a aflat că au trecut aproximativ 3.000 de ani de când a fost scrisă această profeție.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi con­ştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de dis­ciplină tre­buie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum îm­prăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pe­dea­p­sa extremă, pre­co­ni­zată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de se­cole datorită răbdării divine. Putem să ne gân­dim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dum­nezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condu­sese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă re­sursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre pri­­mele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezas­tru­oasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşeza­seră din­colo de Iordan din cauza intereselor lor mate­riale. Des­cendenţii lor se­ceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNILE DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21)

Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu.

Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). \

Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2025

26 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța.

Luca 8.5

Fie în timpul slujbei Sale (Marcu 2.2), fie în mijlocul încercărilor Sale (Matei 4.1-10), fie ca Cel înviat dintre cei morți (Luca 24.27), întotdeauna Domnul a atribuit cea mai mare valoare Cuvântului. Ceea ce oamenii trebuie să audă în orice timp și în orice împrejurare este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar oamenii încearcă să introducă mereu alte lucruri. Inima omenească tânjește după ceva nou, după ceva care să stimuleze simțurile, după ceva spectaculos. Un exemplu în acest sens este omul bogat din Hades care avea o rugăminte cu privire la frații săi de pe pământ: învierea senzațională a lui Lazăr îi va determina să se pocăiască. Dar cât de remarcabil este răspunsul lui Avraam! „Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei“ (Luca 16.27-31).

Care este astăzi situația noastră? Ce le vorbim noi oamenilor, indiferent că sunt necredincioși sau credincioși? Spunem și noi doar ceea ce este scris? Să ne gândim că sămânța nașterii din nou este Cuvântul lui Dumnezeu, numai acest Cuvânt (Iacov 1.18; 1 Petru 1.23). Să folosim această sămânță, să vorbim „toate cuvintele Vieții acesteia“ (Fapte 5.20) și să nu ne bizuim pe înțelepciunea omenească și pe oratorie sau pe orice altă lucrare omenească!

Pavel nu a pierdut niciodată din vedere scopul vestirii evangheliei și a căii lui Dumnezeu și niciodată nu a „făcut zadarnică crucea lui Hristos“ prin ingrediente omenești. Și ce a poruncit el, la sfârșitul vieții sale, copilului său credincios, Timotei, având înaintea ochilor „ultimele zile“ și „timpurile grele“? I-a recomandat oare să cugete la metode noi și eficiente pentru răspândirea evangheliei, pentru că oamenii își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor abate spre basme? De mii de ori, nu! L-a îndemnat cu seriozitate „înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți“, să vestească Cuvântul (2 Timotei 4.1-4).

Drept urmare, dragi prieteni, să ne întoarcem la început, atât în ce privește conținutul predicii, cât și modul de vestire! Să ținem în fața ochilor noștri exemplul pe care ni l-a dat Domnul: El a semănat sămânța bună a Cuvântului lui Dumnezeu!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele, așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. Și am alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o singură turmă, un singur păstor.

Ioan 10.13-16

O singură turmă, un singur păstor

Păstorul cel bun nu este decât Unul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El are „oile“ pe inimă, spre deosebire de oricine lucrează pentru a fi plătit, care nu se preocupă de oi.

Nu este oare o ușurare și totodată o mângâiere faptul că Păstorul ne cunoaște foarte bine toate nevoile, slăbiciunile și chiar înclinațiile de a ne rătăci? Marea Lui iubire pentru noi L-a făcut să-Și dea viața. Și „oile“, la rândul lor, Îl cunosc pe Păstor, cunosc perfecțiunea Lui, înțelepciunea, puterea și iubirea Lui.

Să remarcăm comparația: Păstorul și ai Săi se cunosc unul pe altul așa cum Se cunosc Persoanele Dumnezeirii, Tatăl și Fiul. Cine și-ar fi putut imagina așa ceva? Aceasta arată că între credincioși și Domnul lor există o relație intimă.

În afară de turma evreiască, mai sunt și alte oi: cei dintre națiuni, care au auzit și ei vocea Păstorului și care au crezut evanghelia. În ochii păstorului, ei nu țin de alt staul. Oi care sunt ținute laolaltă prin limitări exterioare vedem în Vechiul Testament, dar oile care sunt ținute laolaltă prin farmecul și atracția Păstorului sunt adevărata creștinătate.

Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 12:17-21; 13:1-9

Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ieru­sa­li­mului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţi­onează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 Împăraţi 15.17, 18). Aban­­donând toate obiectele sfinte consacrate de înain­taşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imi­tat exem­plul acestui sărman împărat! La începu­tul vieţii lor creşti­ne au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au con­sa­­crat sau au pus deo­par­te una şi alta, pentru serviciul Dom­nului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii sluji­tori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un sal­va­tor (compară cu Isaia 19.20). Cu cât mai măreţ este însă Mân­tu­itorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

IUBEȘTE-L PE DUMNEZEU CU TOATĂ PUTEREA TA!

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… cu toată puterea ta.” (Marcu 12:30)

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu cu toată puterea ta? Un pastor a oferit următorul răspuns: „Înseamnă să cheltuiești cantități uriașe de energie pentru cauzele Împărăției. Înseamnă sânge, sudoare și lacrimi. Înseamnă slujire și sacrificiu. Înseamnă străduință. Energia poate fi cea mai puțin apreciată dimensiune a iubirii, pentru că este cea mai puțin sentimentală, iar modul în care ne investim energia ne dezvăluie adevăratele priorități. Ea dezvăluie cât de mult iubim pe cineva; în acest caz, pe Dumnezeu!

Creștinismul nu a fost niciodată menit să fie un substantiv. Iar atunci când îl transformăm într-un substantiv, devine un obstacol! Creștinismul a fost întotdeauna menit să fie un verb. Trebuie să ne supunem îndemnurilor Duhului Sfânt. Trebuie să profităm de orice ocazie de a sluji. La sfârșitul zilei, Dumnezeu nu va spune: „Bine zis, rob bun și credincios!”, ci „Bine făcut/lucrat, rob bun și credincios!” (vezi Matei 25:14-30) Nimic nu este mai satisfăcător decât să arzi calorii pentru o cauză regală. Orice alt lucru care nu ne solicită toată puterea, pentru planul lui Dumnezeu, este în cel mai bun caz plictisitor, și în cel mai rău caz dovadă de fățărnicie.

Atât de mulți creștini sunt atât de plictisiți, și așa de frustrați de diferența dintre teologia lor și realitate. Modalitatea de a reduce acest decalaj și de a experimenta din nou acea senzație sfântă de adrenalină este să transpiri slujindu-i pe alții! Poate fi un lucru simplu: să stai cu un copil al mamei văduve care are nevoie de o ieșire în oraș, să slujești într-o lucrare din biserica locală sau să faci voluntariat într-un azil sau într-un penitenciar!

Nu contează dacă e un lucru mare sau mic, fiecare calorie arsă pentru o cauză regală, generează o dobândă mai mare pentru eternitate. Și va umple golul din sufletul tău cu bucurie sfântă!” Dacă vrei ca de azi acestea să devină realitate și-n viața ta, iubește-L pe Dumnezeu cu toată puterea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 iul. 2025

23 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi despre Mine.

Ioan 15.26

Într-o lume care îi persecută pe ucenicii lui Hristos și îi urăște cu o ură oarbă, cum poate fi menținută mărturia pentru El? Sfera creștină este mică, iar cei care o compun sunt slabi. Domnul Însuși îi aseamănă cu niște miei aflați în mijlocul lupilor. Prin ce putere vor fi ei făcuți capabili să reziste urii lumii și să dea mărturie pentru Hristos? Ei pot rezista, și vor rezista, de bună seamă, prin puterea Duhului Sfânt, Persoana divină care a venit de la Tatăl.

Cât de bine cunoștea Domnul caracterul cumplit al lumii și ura ei neîmpăcată, fiindcă vrăjmășia ei s-a revărsat pe deplin asupra Lui! El cunoștea bine, de asemenea, slăbiciunea celor care Îl iubeau și care Îl urmaseră, fiindcă știa prea bine că Petru urma să se lepede de El și că ceilalți aveau să-L părăsească. Cât de bine știa El că ei, prin propria lor putere, nu aveau să fie niciodată capabili să mențină o mărturie pentru El, după ce avea să plece din mijlocul lor! Cunoscând nelegiuirea lumii și slăbiciunea ucenicilor săi, El le spune că avea să le trimită un „Mângâietor“, despre care spune: „El va mărturisi despre Mine“.

Oricât de slabi erau ucenicii și oricât de puternică era lumea, Duhul Sfânt avea să mărturisească despre Domnul. Oricât de mult aveau ei să falimenteze și oricât de mult avea lumea să-i persecute, Duhul Sfânt avea să mărturisească pe pământ despre gloria Fiului din cer. Lumea urma să-L răstignească și să-I dea locul cel mai de jos pe pământ, însă cerul avea să-L încununeze în cel mai înalt loc din glorie, iar Duhul Sfânt urma să dea mărturie despre gloria Lui. Fiul venise de la Tatăl ca să dea mărturie despre Tatăl; Duhul Sfânt venea de la Tatăl ca să dea mărturie despre Fiul.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Fără apărare pe drumul crucii

Domnul Isus Se rugase în grădina Ghetsimani. Când El părăsea grădina, o mulțime a venit la El, înarmată cu săbii și ciomege, ca să Îl aresteze. Era condusă de Iuda, care Îl trădase pe Domnul pentru 30 de arginți. Când s-a apropiat mulțimea, Petru și-a scos sabia și a tăiat urechea unui om. În timp ce Domnul Se rugase, Petru dormise; acțiunea lui agresivă de acum era total greșită. Domnul i-a spus să își pună sabia în teacă și a adăugat: „Gândești că nu pot să-L rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână …?“. Bineînțeles că putea, dar Domnul Se rugase să se facă voia Tatălui Său. Apărarea umană era complet deplasată aici. O legiune romană era alcătuită din 6.000 de soldați, așa că Domnul ar fi putut avea 72.000 de soldați care să Îl apere. În Vechiul Testament, un singur înger a ucis într-o noapte 185.000 de soldați aflați sub un general fără Dumnezeu (2 Împărați 19.35). Mulțimea care Îl căuta pe Domnul aici era cu mult mai mică, însă El nu dorea niciun ajutor. El avea de făcut o lucrare la Calvar, de o importanță crucială, pe care trebuia să o împlinească singur.

Când copiii lui Dumnezeu Îi cer Tatălui Ceresc să Își folosească puterea pentru ei, El uneori refuză, deoarece are altceva în plan. El știe deznodământul mai dinainte, însă noi nu îl știm. Dar putem fi siguri că rezultatul va fi pentru binecuvântarea noastră, chiar dacă implică răbdare sau poate suferință temporară. Ce binecuvântare pentru omenire a rezultat din moartea lui Hristos pe cruce!

Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 10:28-37; 11:1-3

Considerându-l pe Iehu executor al răzbunării Dom­nu­lui, ne gândim la Împăratul, la Omul vi­teaz (Hristos) că­ruia I se adresează Ps. 45: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de­cât pe tovarăşii Tăi …“ (Ps. 45.7; compară cu 2 Împ. 9.6). „Şi, victorios în măreţia Ta, înaintează …“ (Ps. 45. 4 – comp. cu 2 Împ. 9.16). „Dreapta Ta îţi va arăta fapte în­fri­coşă­toa­re. Săgeţile Tale sunt ascuţite … îninima vrăj­ma­şilor Îm­pă­ratului“ (Ps. 45.4,5 – comp. cu 2 Împ.9.24). În conse­cinţă, tronul Îi este conferit nu pentru un timp (ca lui Iehu pentru patru generaţii – v. 30), ci în vecii vecilor (Ps. 45.6).

Însă v. 31 subliniază contrastul şi ne învaţă o lecţie serioasă: este posibil să mani­fes­tăm un mare zel pentru Dumnezeu, să facem lu­cruri spectaculoase, care toate pot avea aparenţa cre­dinţei, şi, cu toate acestea, să ne căutăm propri­ile interese.

Capitolul 11 ne readuce în împărăţia lui Iuda, unde o vedem pe dezgustătoarea Atalia, fiica ade­vă­rată a lui Ahab şi a Izabelei, care, pentru a ajunge la coroană, ucide toţi descendenţii de parte bărbătească.

DRUMUL CREDINȚEI | Fundația S.E.E.R. România

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

Antilopa tsipi (sau săritoare) este una dintre cele mai sprintene animale din Africa. Ea poate sări vreo 15 m în lungime și peste 3,5 înălțime… Cu toate acestea, ea poate fi ținută închisă într-un țarc înconjurat cu un gard care nu are mai mult de 1 m. înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări decât dacă poate vedea unde îi vor ateriza picioarele!

Într-un fel, această gazelă umblă prin vedere, nu prin credință! Ce înseamnă să „umbli”? Să pui un picior în fața celuilalt și să continui să mergi înainte, pas cu pas. Ce înseamnă să ai „credință”? Să te încrezi în Dumnezeu și să asculți de Cuvântul Său, indiferent cum arată problemele sau cum ți se pare situația. Acum, credința nu elimină gândirea inteligentă și rațiunea. Dar există o diferență.

Atunci când gândirea inteligentă și rațiunea nu te duc mai departe, credința continuă să meargă. De ce? Pentru că gândirea inteligentă și rațiunea țin de mână o persoană și merg doar până unde poate merge ea, în timp ce credința Îl ține de mână pe Dumnezeu… pe Dumnezeul care face o cale acolo unde pare că nu există niciuna!

Iar istoria lui Avraam confirmă acest lucru: „Prin credință (impulsionat de ea), Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8)

Ești neliniștit cu privire la viitor? Nu fi! Fă doar următorul pas al credinței și vei fi cu un pas mai aproape de binecuvântările și recompensele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2025

16 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua aceea, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mari mulțimi, încât El, intrând în corabie, S-a așezat; și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a vorbit multe în parabole, spunând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene“.

Matei 13.1-3

„Semănătorul a ieșit să semene.“ Prin această propoziție determinantă este marcat un punct de cotitură în căile lui Dumnezeu cu oamenii. Dumnezeu nu mai caută rod în via lui Israel (Isaia 5.1), nici rod de la smochin, rămășița care s-a întors în țară după o captivitate de șaptezeci de ani, smochin care a fost plantat în via Sa (Luca 13.6-9). Nu, ci acum Domnul, în harul Său, ia un caracter nou și devine Semănătorul, care începe o lucrare nouă, lucrare care n-a mai existat niciodată în această formă. Pentru aceasta „a ieșit“ El, adică a început o lucrare nouă într-o sferă nouă. În mod evident, acest domeniu nou nu mai este Israelul.

Dacă Domnul dorea să aibă o Împărăție pe pământ, era necesar să înceapă să acționeze într-un fel nou și după un principiu nou. Acest nou principiu este harul bogat, fără margini, al lui Dumnezeu. Harul Său divin și dragostea Sa fără margini au fost acelea care L-au trimis pe Semănător să facă această lucrare nouă. Nu ar fi putut El să aducă judecata bine-meritată asupra lor, după ce toate eforturile Sale pentru poporul pământesc au fost în zadar, după ce omul s-a dovedit ca fiind stricat? Desigur! Dar aceasta ar fi fost dreptate, nu har. Acum El nu Se mai prezintă poporului Israel ca Mesia, dar începe o lucrare nouă și descoperă harul nemăsurat al lui Dumnezeu pentru toți oamenii, fără deosebire.

Semănătorul seamănă sămânța, indiferent unde ea cade. Pentru că nu a existat niciun rod înainte, El Se vede nevoit în harul Său să pună ceva nou în sol și acest lucru îl aduce cu Sine, pentru a face posibilă rodirea. El nu cercetează terenul să vadă dacă este bun sau rău, ci aruncă sămânța pe pământ. Harul aducător de mântuire al lui Dumnezeu, arătat în El, este accesibil tuturor oamenilor (Tit 2.11).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine … Isus plângea.

Ioan 11.32-35

Lacrimi la picioarele lui Isus

Maria a ieșit din casă, iar vizitatorii care veniseră să-și exprime condoleanțele și-au închipuit că voia să se ducă la mormânt, ca să plângă acolo. De fapt, ea voia să facă ceva mai bun: să plângă la picioarele lui Isus. Și necredincioșii plâng la mormântul unei persoane dragi, dar acest lucru nu le oferă nicio mângâiere: lacrimile nu-l pot aduce înapoi pe cel decedat. A plânge însă la picioarele Domnului înseamnă să simți mângâierea iubirii Sale. Comparându-le pe Maria și pe Marta, observăm că amândouă spuseseră același lucru: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Răspunsul Domnului însă nu a fost același. Explicația să fie oare faptul că Maria venise într-o atitudine spirituală diferită? Ea căzuse la picioarele lui Isus, arătând reverență, în timp ce Marta nu. La picioarele lui Isus, Maria a simțit în dragostea Sa un sprijin puternic în doliu. Dacă dialogul Martei cu Domnul a prilejuit dezvăluirea gândurilor Domnului, lacrimile Mariei L-au făcut pe Domnul să-Și descopere inima. Creatorul Își amestecă aici lacrimile Lui cu cele ale creaturilor Sale. A plâns El pentru Lazăr? Cu siguranță că nu! El era pe cale să-l învie dintre morți. Nu pierderea celui mort L-a făcut pe Domnul să plângă, ci întristarea celor vii. Iar aceștia simt empatia Lui perfectă. Domnul dorește să înțelegem că El simte cu noi în durere, înainte de a ne aduce eliberarea din încercare.

Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:1-8

Locuitorii Samariei au ajuns la capătul dispe­rării. Acum este timpul ca Dumnezeu să acţione­ze. La încer­carea împă­ratului de a-l omorî, Elisei, profetul harului, răspun­de cu o veste bună: aceea a eliberării. Mântuirea este încă proclamată astăzi. Dar ce mulţi sunt aceia care, asemenea acestui ofiţer, manifestă faţă de ea neîn­cre­dere şi dispreţ!

Patru sărmani leproşi sunt folosiţi pentru aducerea ştirii despre această salvare (compară cu 1 Cor. 1.28). Fără vreo intervenţie omenească, armata siriană a fost pusă în derută. Domnul Însuşi a repurtat victo­ria. Tot aşa a fost la cruce, unde Isus a tri­umfat singur asupra tuturor vrăjmaşilor noştri. Noi am fost asemeni acestor sărmani leproşi, păcătoşi într-o situaţie disperată, con­dam­naţi la o moarte sigură şi eternă. Dar această moarte este acum nimicită pentru cel credincios. În locul ei, el găseşte viaţă, pace, libertate, belşug de bogăţii spirituale pentru prezent şi un viitor asigurat. Acestea sunt roadele victoriei lui Hris­tos la cruce. Vrăjmaşul a fost învins pe deplin. Şi să remar­căm faptul că a fost suficient doar să se scoale şi să meargă pentru a lua în stăpânire aceste lucruri (v. 5; compară cu Luca 15.18). Aţi făcut pasul acesta? Sau, cu adevărat, staţi înc㠄în întuneric, … în ţinutul şi în umbra morţii“? (Matei 4.16).

CÂND DUMNEZEU DESCHIDE UȘA (2)

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

New Living Translation, una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, prezintă astfel cuvintele apostolului Pavel: „Există o ușă larg deschisă pentru o lucrare importantă aici, deși mulți mi se împotrivesc”. Când faci voia lui Dumnezeu, ar trebui să anticipezi împotrivirea celor care nu sunt la curent cu ceea ce Dumnezeu ți-a împărtășit sau te-a împuternicit să faci. Într-adevăr, dacă ești acceptat și aplaudat pe oriunde mergi, ar trebui să reexaminezi fie misiunea pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu, fie modul în care o îndeplinești.

De ce? Deoarece slujitorii trimiși de Dumnezeu în lucrare nu sunt aplaudați și nici idolatrizați! Vei spune: „Dar nu a spus Domnul Isus că jugul Său este ușor?” Ba da, dar El vorbea despre un jug confortabil în jurul gâtului unui bou harnic care ară de dimineața până seara. Munca era grea, dar jugul n-o îngreuna, era confortabil. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te cheamă să faci ceva dificil, El îți va oferi harul și resursele necesare pentru a o face.

Vei fi atacat de Satan? Da! Dar atacul este un semn de respect; înseamnă că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului. Și, pe măsură ce te apropii de obiectivul tău dat de Dumnezeu, așteaptă-te ca atacul lui Satan să se intensifice! Dar există și vești bune: intensitatea atacului este un indicator al binecuvântării pe care Dumnezeu o are pentru tine de cealaltă parte a atacului!

Și încă un gând: cele mai mari recompense ale tale nu vor veni în această viață, ci în viața viitoare. Și asta e bine pentru că nu vor fi doar temporare, ci veșnice. Versurile unui imn creștin ne asigură: „Acel ce va birui, Cununa vieții va primi, Și-n raiul lui Dumnezeu, Va scăpa de tot ce-i greu.” Așadar, trăiește fiecare zi cu această nădejde în inimă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iun. 2025

27 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când epistola va fi citită între voi, faceți să fie citită și în adunarea laodiceenilor și să o citiți și voi pe cea din Laodiceea.

Coloseni 4.16

„Faceți să fie citită“ – iată îndemnul lui Pavel. Cei din Colose trebuia să citească două epistole. Prima era aceea pe care tocmai o aveau în mâini și pe care Pavel le-o adresase direct. Textul ei era inspirat de Duhul Sfânt. Același Duh a făcut ca ea să fie recunoscută mai târziu ca parte integrantă a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel că noi astăzi o avem în Bibliile noastre.

Acesta este primul și cel mai important lucru: ca noi, cei credincioși, să citim Biblia. Copiii, tinerii, adulții și bătrânii trebuie deopotrivă să citească Biblia, inclusiv epistolele lui Pavel. Unele dintre lucrurile despre care el scrie nu se găsesc nicăieri în altă parte în Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai era o epistolă pe care ei trebuia s-o citească – „cea din Laodiceea“. Ce conținea ea? Și cui îi era adresată? O scrisese oare tot Pavel? Nu știm! Ea se afla în mâinile laodiceenilor și fusese citită acolo. Este posibil să fi fost o epistolă pe care Duhul Sfânt n-a găsit cu cale s-o includă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă așa stau lucrurile, atunci acesta este un exemplu cu privire la faptul că trebuie să citim literatură creștină bună și curată, alături de Biblie, precum diferite explicații și expuneri ale Cuvântului lui Dumnezeu, calendare și cărți, care să ne ajute în diferitele aspecte practice ale vieții de credință, precum și biografii ale oamenilor credinței.

„Faceți să fie citită“ – să avem și noi grijă să citim! Să citim mai întâi Biblia, apoi și alte cărți care să ne ajute să o înțelegem și să o punem în practică în viețile noastre!

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Filipeni 3.14

Saul din Tars

Iată în câteva cuvinte rezumatul autobiografic al apostolului Pavel: „Socotesc toate acestea ca o pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos“ (Filipeni 3.8). Pavel fusese cândva Saul din Tars, un om religios foarte zelos. Asemenea lui Moise la curtea lui faraon, și el primise o educație de excepție și se putea aștepta la o carieră strălucită. Într-o zi, pe când Saul era în misiune, arestând creștini, pe drum i S-a arătat Isus într-o lumină orbitoare. Saul a căzut la pământ, iar când s-a ridicat era un cu totul alt om. Fanaticul religios a devenit un discipol umil. Amintirea viziunii lui Isus nu l-a părăsit niciodată și a schimbat radical direcția vieții sale. De atunci înainte, Pavel a ales să se asocieze cu creștinii persecutați și disprețuiți. A renunțat la avantajele anterioare și le-a considerat „gunoaie“. Alerga „direct la țintă“, pentru a câștiga „premiul chemării cerești a lui Dumnezeu“. Alegerea lui era legată de Dumnezeu: perspectivele depășeau viața de pe pământ, iar privirea îi era fixată asupra realităților eterne. Dragi creștini, să imităm și noi o astfel de credință!

În timpul când imperiul otoman se întindea până spre Europa, un tânăr ofițer credincios a fost un astfel de imitator! El fusese luat prizonier de turci și adus la fortăreața lor. I s-au oferit onoruri și recompense, dacă acceptă să se facă musulman. Prizonierul a refuzat să-și renege Stăpânul. I s-au aplicat toate torturile posibile, dar nimic nu i-a putut clinti credința.

Citirea Bibliei: Daniel 1.1-8 · Psalmul 37.12-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 20:30-43

Este trist să nu găsim la Ahab nici un senti­ment de recunoştinţă pentru dubla victorie pe care Domnul i-a acordat-o. Din nefericire, cei mai mulţi oameni se com­portă la fel! Harul lui Dum­nezeu îi lasă indiferenţi. Dispreţuindu-L, ei Îl in­sultă pe Dumnezeu şi-şi con­struiesc propria nefe­ricire. Hristos a învins pentru noi un adversar in­finit mai puternic şi mai crud decât Ben-Hadad cu armata lui. Oare I-am mulţumit noi toţi pen­tru a­ceas­tă glorioasă eliberare?

Nu numai că nu-l vedem pe Ahab întorcându-se spre Domnul, dar el manifestă şi o indulgenţă culpabilă, cru­ţându-l pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al poporului Său. Mai rău decât atât, îl numeşte fratele său! Dumnezeu intervine, trimiţându-i un alt profet, însă de data aceasta vocea harului lasă loc celei a judecăţii.

Ca şi Ahab, ajungem să uităm că lumea se află în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu poporul Lui. Dar omenirea este împărţită numai în două familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului (Ioan 8.41-44). Ele nu se pot amesteca. Dacă avem binecuvântarea să facem parte din marea familie care-L are pe Dumnezeu ca Tată, atunci toţi copiii lui Dumnezeu şi numai ei sunt fraţii şi surorile noastre.

CONTINUĂ SĂ TE ROGI | Fundația S.E.E.R. România

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

Multe dintre eșecurile noastre sunt consecințele faptului că nu ne rugăm! Dacă suntem sinceri cu noi și cu Domnul și dorim să ne examinăm greșelile, vom descoperi un altar de rugăciune abandonat și o Biblie nedeschisă. Iacov o spune direct: „Nu aveți pentru că nu cereți…”

Un lider creștin scrie: „Ca tânăr creștin, epuizat și frustrat, mi-am dat seama într-o zi că a trăi prin propriile forțe era inutil! Eu aveam nevoie să-mi duc problemele la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuia să mă rog mai mult!”

În Matei 7:7, Domnul Isus ne spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Uneori, doar atunci când ajungem la capătul puterilor ne întoarcem la Dumnezeu în rugăciune. Și chiar și atunci, dacă rugăciunile noastre nu sunt ascultate instantaneu, renunțăm!

Dar de-atâtea ori ni se spune în Scriptură să „așteptăm în Domnul/pe Dumnezeu”. De ce? Pentru că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Uneori lucrează la ceea ce i-am cerut; alteori lucrează la persoana noastră. În astfel de momente, El poate să ne corecteze dorințele și atitudinile sau să ne îndrepte spre voia Sa. Nu te ruga doar, ci roagă-te cu perseverență! Nu te stresa încercând să faci lucrurile să se întâmple pe cont propriu. Dă-I totul lui Dumnezeu în timp ce te rogi! Nu uita: El a promis că atunci când Îl cauți din toată inima, Îl vei găsi (vezi Ieremia 29:13)!

Așadar, pune suflet în rugăciunile tale, așteaptă în liniște în prezența lui Dumnezeu, lasă-L să-ți vorbească… și vei fi plăcut surprins de modul în care El îți va răspunde la rugăciuni!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2025

9 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după trei luni, am plecat cu o corabie alexandrină, cu semnul Dioscurilor, care iernase în insulă.

Fapte 28.11

Capitolul 27 din Fapte ne prezintă naufragiul prin care Pavel, împreună cu alte două sute șaptezeci și cinci de persoane, au ajuns pe insula Malta. Acolo au stat trei luni, așteptând vreme favorabilă pentru a pleca; aici, în capitolul 28, călătoria către Roma a continuat pe o altă corabie.

Așa cum se obișnuia pe atunci, această corabie avea un semn, o imagine sculptată, care servea ca ornament și ca expresie a devotamentului religios. „Dioscurii“, sau „Gemenii“, erau Castor și Polux, zeități grecești socotite responsabile cu privire la vântul prielnic, la mări liniștite și la condiții bune de navigare. De vreme ce portul de baștină era Alexandria, în Egipt, un sediu al culturii grecești întemeiat de Alexandru cel Mare, un astfel de simbol nu era neobișnuit acolo.

Dar cum trebuia să procedeze Pavel? Toți se îmbarcau deci pe această corabie, care, în mod vizibil, vestea credința în acei dumnezei falși. Trebuia Pavel să refuze să se îmbarce? Trebuia să respingă acea corabie, cu totul potrivită pentru scopul ei, ea fiind construită pentru un om idolatru? Pare că astfel de întrebări nu l-au preocupat pe Pavel. Pentru el, corabia nu era decât un mijloc de transport, iar prezența lui la bordul ei nu avea nimic de-a face cu ceea ce era la originea construirii ei.

Există multe astfel de împrejurări în care cel credincios se poate afla, în această lume necredincioasă. Avem cu siguranță nevoie de discernământ (potrivit cu 1 Corinteni 10.27-30), însă nu trebuie ca astfel de lucruri să ne preocupe. Putem munci pentru un om vulgar? Putem cumpăra hrană de la o femeie păcătoasă? Putem călători într-un autobuz condus de un șofer ateu? Putem! Chiar zilele săptămânii și lunile au fost numite după diferiți dumnezei falși. Însă niciunul dintre aceste lucruri nu întinează prin el însuși. Treaba noastră este să navigăm prin această lume necredincioasă, manifestând lumina lui Hristos în întunericul care ne înconjoară.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.

Efeseni 4.30

Duhul lui Dumnezeu în cel credincios

Din primul moment în care am crezut în Domnul Isus și în lucrarea lui de răscumpărare, Duhul Sfânt locuiește în noi. Apostolul Pavel ne pune o întrebare importantă în legătură cu acest fapt: „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi?“ (1 Corinteni 6.19). Fiindcă trupul nostru este locuința Duhului lui Dumnezeu, nu putem să ne comportăm și să acționăm după bunul nostru plac. Comportamentul nostru în viață trebuie să fie în conformitate cu Dumnezeu și Cuvântul Său.

Prin voința proprie și prin păcatul nostru, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, astfel încât lucrarea Lui devine limitată. Acest lucru are apoi consecințe grave pentru viața noastră de credință.

Duhul Sfânt nu poate umple inimile noastre cu pace și cu bucurie, pentru că ne împotrivim voii lui Dumnezeu, iar părtășia noastră cu Tatăl este întreruptă. Dacă insistăm să mergem pe calea noastră sau să ne punem în aplicare propriile idei, nu putem experimenta călăuzirea Duhului Sfânt în viața noastră de zi cu zi. În loc să pună în valoare Persoana Domnului Isus pentru noi, Duhul trebuie să ne conștientizeze de starea noastră deplorabilă, pentru a ne conduce la restabilire.

Să facem, așadar, tot ce ne stă în putință să nu întristăm Duhul Sfânt. Chiar dacă El nu ne va abandona niciodată (Ioan 14.16), vom suferi pierderi considerabile din punct de vedere spiritual, dacă Îl împiedicăm în lucrarea Sa pentru binecuvântarea noastră.

Citirea Bibliei: Geneza 41.53-42.8 · Psalmul 27.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 12:1-15

Roboam îi succedă tatălui său. Acesta din urmă îşi pusese cândva întrebarea: „Omul care va fi după mine va fi el înţelept, sau nebun?“ (Ecle­si­as­tul 2.18, 19). Trei zile îi sunt necesare sărma­nu­lui Ro­boam pentru a da răspunsul. Fiului celui mai înţe­lept dintre oameni îi lipseşte înţe­lep­ciu­nea. Nu-l vedem cerând Domnului o inimă înţe­leaptă, cum făcuse tatăl său. În tinereţe, la vâr­sta când cine­va trebuia în mod normal să înveţe, el n-a tras nici un folos din în­văţătura înţe­leaptă conţinută în cartea Proverbe, al cărei autor este So­lomon.

Totuşi, această carte începe astfel: „Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău …“ (Prover­be 1.8; citiţi şi Prov. 19.13 şi 20). Re­zultatul este că la vârsta de patruzeci de ani, în momentul de asu­mare a res­ponsa­bi­li­tă­ţii, lui îi lipseau complet experienţa, bunul simţ şi, în pri­mul rând, smerenia. El dis­preţuieşte îndru­marea bătrânilor, preferând să urmeze sfatul im­prudent al tinerilor. Mulţi tineri sunt mai dispuşi să as­cul­te de cei de aceeaşi vârstă cu ei, decât de părinţii lor sau de persoane mai vârstnice. Este o ten­dinţă foarte periculoasă!

Consecinţele le vedem aici. Însă Dumnezeu Se foloseşte de lipsa de înţe­lep­ciune a lui Roboam, precum şi de lip­surile poporului, pen­tru a îm­plini ceea ce hotărâse îm­potriva casei lui David.

ANCORE PENTRU SUFLETUL TĂU (1)

„Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu… mi s-a arătat… şi mi-a zis: „Nu te teme…” (Faptele apostolilor 27:23-24).

În timp ce toți ceilalți de la bordul corabiei lui Pavel erau în panică, el a rămas liniștit. De ce? Datorită câtorva mari adevăruri care pot servi drept ancore pentru sufletele noastre, adevăruri pe care îți poți construi viața și care te vor susține în furtună. Ne vom uita pe rând la fiecare dintre ele.

În primul rând, trebuie să știi că ești ancorat în Dumnezeu. În mijlocul furtunii, apostolul Pavel a anunțat: „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele!”

Furtunile vieții nu ne pot ascunde niciodată de Dumnezeu. Chiar și atunci când noi nu-L vedem, El ne vede. Putem avea impresia că este la un milion de kilometri distanță, dar El este cu noi și are grijă de noi. Dumnezeu a trimis un emisar personal, un înger, pentru a-i spune lui Pavel: „Eu sunt cu tine. Te văd în furtuna de pe Marea Mediterană în acea corabie mică”.

Adevărul este că Dumnezeu este cu tine în furtuna prin care treci, iar dacă ai nevoie de siguranța prezenței Sale, meditează la aceste versete biblice și bazează-te pe ele: „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine.” (Isaia 54:10); „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15); „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5).

Așadar, ancorează-te în Dumnezeu și în Cuvântul Lui, și nu lăsa nimic să te clatine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mai 2025

31 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, adânc al bogățiilor și al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui!

Romani 11.33

Credința poate discerne mâna lui Dumnezeu dincolo de viclenia lui Satan. Dacă Satan folosește omul pentru a împiedica planurile lui Dumnezeu, Dumnezeu îl folosește pe Satan pentru a le împlini. Orice fel de agent este la dispoziția lui Dumnezeu. Îngerii și arhanghelii, sfinții și păcătoșii, Diavolul și demonii, toți slujesc la împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Chiar lucrurile – focul și pucioasa, zăpada și vaporii și aburul, vântul puternic – toate împlinesc cuvântul Său (Psalmul 148.8).

Lucrurile nu stau altfel nici în ce privește circumstanțele vieții, după cum vedem în istoria lui Iosif. Încercările prin care el a trecut, tratamentul de care a avut parte din mâna fraților lui, robia din casa egipteanului, acuzația falsă a soției lui Potifar, temnița lui Faraon și neglijența paharnicului lui Faraon sunt doar etape pe calea lui Iosif către glorie. Munca lui de păstor, misiunea către frații săi, slujba din casa lui Potifar și temnița lui Faraon au reprezentat etape pregătitoare în vederea exercitării puterii în ziua gloriei lui. Slujirea în încercări este școala pregătitoare pentru folosirea corectă a gloriei.

În toate acestea, Iosif este o imagine a Celui ale Cărui suferințe au fost mult mai profunde și a Cărui glorie a fost mult mai mare. El, de asemenea, în zilele vieții Sale pământești a fost în mijlocul nostru ca Unul care slujește, fiindcă a putut spune: „Un om m-a cumpărat ca rob din tinerețea mea“ (Zaharia 13.5). El a suferit, de asemenea, sub acuzația falsă a celor răi, pentru că a trebuit să spună: „Pun pe seama Mea lucruri pe care nu le știu“ (Psalmul 35.11). De asemenea, El a fost luat prizonier și dat morții; și, într-o măsură deplină, a trebuit să aibă de-a face cu lipsa de recunoștință josnică a acelora care primiseră doar binele din mâinile Lui; prin urmare, cu o inimă frântă de faptul că nu a primit niciun răspuns la dragostea Sa, El a strigat: „Sunt uitat de inima lor ca un mort“ (Psalmul 31.12).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci știm că, dacă s-ar desface casa noastră pământească, cortul [acesta], avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri.

2 Corinteni 5.1

De la colibă la palat

Apostolul Pavel compară trupul nostru pământesc cu un cort sau cu o colibă. Atât timp cât suntem tineri și sănătoși, această comparație ni se pare nepotrivită. Totuși, ne afectează când o boală sau necazurile vârstei înaintate se fac simțite; atunci observăm rapid ce slab și fragil este corpul nostru. Pe măsură ce trec anii, el ajunge să semene cu o colibă tot mai dărăpănată. Deși noi, credincioșii, Îl așteptăm pe Domnul Isus pentru răpire, s-ar putea să fim chemați acasă înainte ca El să vină după cei răscumpărați ai Lui.

Astfel, această colibă a noastră va fi distrusă de moarte. Trupul care aparține primei creații și care este supus consecințelor căderii în păcat va fi așezat într-un mormânt, unde se va descompune. Dar avem o speranță glorioasă! Știm că avem o clădire minunată de la Dumnezeu. La răpire, când Domnul Isus va veni, cei care au plecat înainte vor fi înviați într-un trup nou, iar cei răscumpărați care sunt încă în viață vor fi schimbați.

Fiecare credincios care va fi dus în ceruri va avea un trup nou, care poate fi asemănat cu un palat. Iată ce caracterizează acest trup nou: nu este făcut „de mâini“, este spiritual, nu mai aparține primei creații, este o casă „eternă“, nefiind supusă putrezirii! Noul trup este o casă „în ceruri“; având trăsături cerești, noi vom fi pregătiți să locuim acolo pentru totdeauna. Iar dacă aceasta este perspectiva glorioasă a tuturor celor răscumpărați, cum poate fi calificată nepăsarea celor care disprețuiesc iubirea și insistențele unui Mântuitor care astăzi invită: „Veniți, toate sunt gata“!

Citirea Bibliei: Geneza 36.1-43 · Psalmul 22.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 8:41-53

Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbi­ciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai – ca şi Solomon aici – încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omu­lui, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mer­gem la El, pentru a o experimenta per­so­nal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).

„Ascultă şi iartă“! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înain­tea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari pă­că­toşi (Luca 7.37). Şi astăzi, credincios pro­mi­­siunii Sale, nu-l va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).

Păcatul este lanţul prin care chiar şi un cre­dincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). Dumnezeu este gata să-l elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu … şi Tu ai iertat nelegiuirea pă­ca­tului meu“ (Psalmul 32.5). Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

HRISTOS TE POATE ELIBERA! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei…” (Psalmul 101:3)

Astăzi vom medita la un subiect sensibil, dar care trebuie abordat pentru că face ravagii, inclusiv între creștini – este vorba despre pornografie. Acest flagel se răspândește în întreaga lume, lăsând în urma ei familii distruse. Mulți credincioși care se luptă să se elibereze se simt izolați și neajutorați. Un studiu realizat în Marea Britanie a arătat că 75 % dintre bărbații creștini și 35 % dintre femeile creștine au vizionat pornografie (în mod regulat sau ocazional).

Când te uiți la așa ceva, corpul tău eliberează neurotransmițători puternici, precum dopamina, care te leagă de imaginile pe care le privești. Potrivit neuropsihologului Dr. Tim Jennings, „Orice tip de comportament repetitiv va crea trasee [căi neuronale] în creierul nostru, care se vor declanșa într-o secvență automată”. Unele biserici tratează această problemă ca pe una strict morală, neluând în calcul că este și o problemă neurologică.

Liderii bisericilor îi sfătuiesc pe oamenii dependenți de pornografie (despre care știu, pentru că mulți o fac în ascuns) să încerce să se roage mai mult și să-L iubească mai mult pe Domnul. Sigur, asta este foarte important. Dar când te lupți cu firea prin puterea firii, ajungi să te lupți cu tine însuți (sau cum spunea Pavel: „cu pumnul în vânt”!).

Care este soluția? Mintea ta trebuie să fie reînnoită, iar acesta este un proces. Atunci când creierul tău a fost antrenat în mod greșit, el trebuie să fie re-antrenat în mod corect. Acest lucru necesită un angajament radical: dorința fermă de a elimina pornografia din viața ta și, uneori, să dai socoteală unui prieten creștin matur, la care poți apela în momentele de încercare. Mai presus de toate, implică reprogramarea minții tale prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:1-2).

Dacă te afli în această situație, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să ieși din această sclavie. Hristos te poate elibera!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →