18 Mai 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Numai că poporul care locuiește în țară este foarte tare și cetățile sunt întărite, foarte mari; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.
Numeri 13.28
Există întotdeauna un „numai că“ atunci când este vorba de om și când necredința este la lucru. Spionii necredincioși au văzut dificultățile – cetăți întărite, ziduri înalte, oameni giganți. Au văzut toate aceste lucruri, însă nu‑L vedeau deloc pe Iahve. Ei priveau la lucrurile văzute, nu la cele nevăzute. Ochii lor nu erau nicidecum ațintiți asupra Celui nevăzut. Fără îndoială, cetățile erau întărite, însă Dumnezeu era și mai tare. Zidurile erau înălțate, însă Dumnezeu era și mai înălțat. Uriașii erau puternici, însă Dumnezeu era și mai puternic.
Așa gândește credința mereu. Ea privește dinspre Dumnezeu către dificultăți; ea începe întotdeauna cu El. Necredința, dimpotrivă, privește dinspre dificultăți către Dumnezeu; ea începe cu ele. Aceasta este diferența! Nu este vorba că trebuie să fim insensibili cu privire la dificultăți și nici că trebuie să dăm înapoi dinaintea lor. Credința nu înseamnă nici insensibilitate, nici șovăire. Sunt unii care par să treacă foarte ușor prin viață, pe principiul că iau întotdeauna partea bună a lucrurilor. Aceasta nu este credință. Credința privește dificultățile drept în față și este conștiență de tot răul cu care are de‑a face. Ea nu este ignorantă, nici indiferentă, nici șovăitoare. Dar ce face ea? Îl introduce în scenă pe Dumnezeul cel viu. Privește la El; se sprijină pe El; își trage toate resursele din El. Acesta este marele secret al puterii ei. Ea are convingerea adâncă și liniștită că niciun zid nu este prea înalt pentru Dumnezeul Atotputernic, că nicio cetate nu este prea întărită și că niciun uriaș nu este prea puternic.
Pe scurt, credința este singura care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine și, în consecință, este singura care ridică sufletul deasupra influenței împrejurărilor, oricare ar fi ele. Caleb a fost un exponent al acestei credințe prețioase atunci când a spus: „Să mergem să ne suim îndată și s‑o stăpânim, pentru că o vom învinge, cu siguranță!“ (Numeri 13.30).
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Chris Cornell
În cea din urmă [zi], ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.
Ioan 7.37
Concertele de muzică modernă atrag ca un magnet mulțimile de fani entuziaști, iar interpreții se bucură de o admirație de invidiat. Dar o viață pe banda de mare viteză nu este nicidecum o viață fericită. Vestea că celebrul cântăreț american Chris Cornell (1964‑2017) s‑a stins din viață la doar 52 de ani a zguduit mass‑media anului 2017. El avea o gamă vocală incredibilă, de aproape patru octave, de la bas la un tenor bogat în armonice, un timbru ce ar fi putut face față unei scriituri orchestrale impresionante. Compozitor, chitarist, vocalist principal, textier al trupelor rock, unul dintre cei mai buni cântăreți rock din toate timpurile, el a vândut împreună cu formația sa douăzeci și două de milioane de discuri. Pe 17 mai 2017 a cântat la concertul din Detroit, în fața unui public numeros, însă pe 18 mai a fost găsit mort în camera sa de hotel. Luptase mult în viață cu depresia și experimentase o amară anxietate. Acum își luase viața prin spânzurare. Sfâșiat de durere, fratele lui mai mare a început după aceea o campanie de conștientizare a depresiei și de prevenire a sinuciderii.
Mulți sunt în căutarea fericirii, dar se află pe o pistă greșită. Se străduiesc să se împlinească în viață, dar mușcă lacom din păcat, împlinind voința proprie. Majoritatea se află acolo, pe drum, alergând de la un eveniment la altul, dar rămân mereu nemulțumiți. Doar o schimbare decisivă, un viraj către calea cea bună, la Isus, le va potoli setea sufletului. „Intrați pe poarta cea strâmtă, fiindcă lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea“ (Matei 7.13)!
Citirea Bibliei: Geneza 27.30-46 · Psalmul 13.1-6
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 28.1‑29
Odată cu cap. 28 se deschide cea de‑a treia parte a acestei cărţi. Pentru început se face o revenire asupra unei teme deja abordate, pentru a fi prezentată în detaliu invadarea temutului Asirian profetic în Efraim (cele zece seminţii) şi apoi în Iuda. Îmbătat de orgoliu, nenorocitul popor evreu va fi dus în rătăcire, pentru că va avea cutezanţa să creadă că se poate pune la adăpost sigur făcând legământ cu moartea (v. 15), aici simbolizată de conducătorul imperiului roman, iar din acest legământ i se va trage pieirea. Asemeni unui ciclon, Asirianul va devasta Ierusalimul. Domnul Se va folosi de această furtună de ape puternice care năvălesc (v. 2) pentru a‑Şi împlini lucrarea Sa ciudată … fapta Sa neobişnuită (v. 21): judecata în timp ce lucrarea Sa obişnuită este să mântuiască şi să binecuvânteze (Ioan 3.17).
Dar prăbuşirea tuturor valorilor şi a oricărui sprijin omenesc Îi dă lui Dumnezeu ocazia de a arăta temelia sigură pe care a pus‑o El în Sion. Cu câtă dragoste o priveşte, accentuând cu satisfacţie fiecare expresie: o piatră, o piatră încercată, o preţioasă piatră de unghi, o temelie sigură (v. 16)! Da, această piatră, simbol al Domnului Hristos, lepădată de oameni, este preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi, de asemeni, are preţ pentru noi, cei care credem (1 Petru 2.4,6,7). Pentru fiecare, Domnul Isus devine literalmente piatra de încercare. Este El preţuit de inima noastră, sau nu?
CHEMAȚI SĂ BIRUIM (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)
Îndemnurile și încurajarea de astăzi aparțin unui autor care iată ce a lăsat scris: „Psihanalistul Alfred Adler a condus un proiect de cercetare fascinant care a popularizat „teoria compensării”. Desfășurând cercetări printre studenții la arte, a descoperit că șaptezeci la sută dintre ei sufereau de anomalii optice. A găsit urme degenerative în urechile unor mari compozitori, precum Mozart și Beethoven. Și a citat numeroase exemple de alte persoane care au ajuns în cele din urmă să aibă succes în domeniul în care aveau… cea mai mare slăbiciune! Adler credea că defectele congenitale, sărăcia, boala și circumstanțele negative se dovedesc adesea a fi trambulina către succes.
Dumnezeu vrea să recicleze necazul tău și să-l transforme într-o slujire. Oamenii trec prin divorțuri dureroase, prin sfâșieri precum moartea unui copil, sau prin dependențe distructive… dar Dumnezeu îi ajută să iasă din groapă, astfel încât să-i poată ajuta pe alții aflați în circumstanțe similare.
Una dintre cele mai paralizante greșeli pe care le facem este să credem că problemele noastre ne descalifică cumva din a mai fi folosiți de Dumnezeu. Nimeni nu întinde covorul roșu pentru a primi tragedia în viața sa, dar cele mai mari daruri și pasiuni ale noastre sunt adesea produsul secundar al celor mai grave tragedii și eșecuri ale noastre. Ei bine, încercările au adesea menirea să ne ajute să redescoperim scopul nostru în viață.” Așadar, problemele prin care te-a trecut Dumnezeu devin o platformă prin care te poți ridica și poți sluji altora.
Apostolul Pavel a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4)
Deci, dacă Dumnezeu te-a izbăvit dintr-o anumită circumstanță, binecuvântează-L… și dă mai departe „mângâierea cu care tu ai fost mângâiat”!
Mana Zilnica 