14 Mai 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Îmbrăcați‑vă deci, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă‑răbdare.
Coloseni 3.12
„Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți“, acestea sunt titlurile date creștinilor îndemnați să îmbrace caracterul lui Hristos. Observăm mai întâi care era, în eternitatea trecută, gândul lui Dumnezeu cu privire la noi – „aleși ai lui Dumnezeu“; apoi înțelegem legătura dintre punerea noastră deoparte și caracterul care se potrivește naturii lui Dumnezeu și pe care ni l‑a dat, prin har, ca urmare a alegerii noastre – „sfinți“; da, suntem vase curățite pentru slujba Lui și, în această calitate, obiecte ale desfătării lui Dumnezeu – „preaiubiții“ Săi. Ce motive puternice avem pentru a îmbrăca toate aceste trăsături care urmează a fi enumerate și care constituie ansamblul vieții și umblării noului om pe pământ, spre gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos! Cineva spunea: «Priviți la ce înălțime se situează apostolul și cu câtă dragoste tandră ne îndeamnă el; în loc să ne limiteze prin legi și porunci, ne atrage prin amintirea harului lui Dumnezeu, necesar pentru a obține roadele credinței și pentru a aduce aceste roade cu bucurie și fără constrângeri».
Creștinii trebuie să se îmbrace „cu o inimă plină de îndurare“. Îndurarea este compasiunea pe care inima o resimte față de cei slabi, față de cei care suferă, față de cei nefericiți și chiar față de cei vinovați. „Inima plină de îndurare“ este un termen care punctează foarte apăsat faptul că trebuie să fim îndurători nu doar în anumite ocazii, ci, îmbrăcați cu această virtute, să posedăm îndurarea în adâncul inimii. Ca unii care am avut mare nevoie de îndurarea divină și care în continuare avem mereu nevoie de ea, să o lăsăm și noi să emane spre alții din profunzimile tainice ale ființei noastre! Îndurarea își are izvorul în adâncul inimii Domnului nostru. Aceasta L‑a caracterizat pe scumpul nostru Mântuitor pe tot parcursul călătoriei Sale pe pământ, când Se îndrepta, plin de dragoste, spre toți cei care sufereau, fie în trupul lor, fie în sufletul lor, din cauza păcatului. Și de câte ori nu Îl vedem „făcându‑I‑se milă“ de oameni (Matei 9.36; 14.14; Marcu 6.34; 8.2)! Prin urmare, și noi trebuie să purtăm caracterul vieții pe care am primit‑o de la El și să avem, ca și El, o inimă plină de îndurare.
H. Rossier
SĂMÂNȚA BUNĂ
Teancul de hârtii din rechin
Ei vor da socoteală Celui care este gata să‑i judece pe cei vii și pe cei morți.
1 Petru 4.5
În anul 1799, un pescar englez a prins un rechin uriaș. În stomacul peștelui a găsit un teanc de hârtii legate cu o curea. Acestea atestau că nava numită Nancy transportase marfă în mod ilegal. Descoperirea a fost transmisă imediat autorității competente. În vremea respectivă, echipajul navei Nancy era suspectat că ar fi transportat bunuri de contrabandă în timpul războiului dintre Anglia și Franța. Procesul era în curs de desfășurare, iar până la acea descoperire nu existau probe solide. Căpitanul navei aruncase toate documentele compromițătoare în mare. Cât de mare a fost consternarea sa când, pe baza acelor documente apărute din spuma mării, a fost condamnat pentru vina sa! Sperase să scape de pedeapsă prin înlăturarea tuturor probelor, dar acest lucru nu a putut face totuși să‑i dispară nelegiuirea. Și, cu siguranță, nu a reușit să scape de vină înaintea cerului.
Dumnezeu ne arată în limbaj figurat că tot răul și toate faptele noastre rele sunt consemnate în „cărțile“ Sale. Prin urmare, nimeni nu va putea scăpa de pedeapsa divină. Numai în Domnul Isus avem scăparea. Cât de prețioasă este promisiunea Sa: „Cine aude cuvântul Meu și Îl crede pe Cel care M‑a trimis are viață eternă și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5.24)!
Și vorbe‑n vânt și fapte rele / Rămân pe veci ca‑ntr‑un album! / Păzit e scrisul tău de stele, / De‑ai pune mări întregi s‑o spele, / Nu se mai șterge nicidecum! […] / Hai, adu‑ți vina ta și greșul, / Isus îți spală‑al vieții drum / Și tot ce‑a scris pe drum penița / Nu se mai vede nicidecum!
(C.I.)
Citirea Bibliei: Geneza 25.19-34 · Psalmul 10.1-11
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 21.11‑17; 22.1‑11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: Cât mai este din noapte? (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: Vine dimineaţa… (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), de asemenea şi noaptea, noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a‑i îndemna: Întoarceţi‑vă, reveniţi! Să mergem în întâmpinarea celui însetat, pentru a‑i da apă (v. 14).
După Profeţia împotriva Arabiei…, ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, Profeţia despre Valea viziunii. Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8‑11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre Cel care a făcut acestea, spre Domnul Dumnezeul lor.
DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE! | Fundația S.E.E.R. România
„Ea a făcut ce a putut…”
Marcu 14:8
Evanghelistul Marcu scrie: „A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceți supărare?… Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-6, 8-9). Să observăm două lucruri pe care Isus le-a spus despre această femeie. 1) „Ea a făcut ce a putut…” (vers. 8) Aceasta este o mustrare informală (dojană) pentru mândria pe care o avem fiecare dintre noi, fie că recunoști, fie că nu. Ea ne face să credem că, dacă nu putem face ceva măreț care să fie remarcat și sărbătorit de ceilalți, nu facem nimic. Maica Tereza este cunoscută pentru afirmația: „Nu putem face cu toții lucruri mărețe, dar toți putem face lucruri mici cu o dragoste mare!” 2) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (vers. 9) Au trecut peste două mii de ani de-atunci, și iată încă vorbim despre lecția pe care am moștenit-o de la ea, anume: bunătatea, generozitatea! Nu trebuie să fii educat, inteligent sau bogat pentru a o practica. Bill Borden a renunțat la averea familiei și s-a dedicat slujirii studenților de la Yale, orfanilor, văduvelor și alcoolicilor de pe străzi. Înainte de a muri, el și-a făcut cunoscut crezul: „Fără rezerve, fără retrageri, fără regrete”. Adică, cu alte cuvinte: nimic nu mă trage înapoi, nimic nu mă reține și nimic nu mă împiedică – să slujesc Domnului! Așa că, slujește (pe Dumnezeu și pe ceilalți) dând dovadă de bunătate – și răsplata ta în ceruri este asigurată!
Mana Zilnica 