13 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și L‑au urmat. Acesta l‑a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i‑a spus: „Noi L‑am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l‑a dus la Isus. Isus, privindu‑l, a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa“ (care se traduce: Piatră).

Ioan 1.40‑42

Andrei îl aude pe Ioan Botezătorul spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu“. Atunci Îl urmează pe Isus Hristos și rămâne la El pentru o zi. Impresionat și convins de persoana Sa minunată, el îl caută pe fratele său, Simon, și îl aduce la Isus.

A‑i conduce pe oameni la Mântuitorul – aceasta este caracteristica distinctivă a lui Andrei (Ioan 12.20‑22). De această dată se folosește de ea în cadrul familiei sale. Ce mare har atunci când părinții sau frații noștri ne conduc la Domnul!

Petru are alte trăsături. El ia repede cuvântul și face aceasta cu mare plăcere și foarte des! Și totuși, la primul său contact cu Domnul, el tace. Simte că în Omul acesta simplu și smerit locuiește toată plinătatea lui Dumnezeu.

„«Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa» (care se traduce: Piatră).“ Fiul lui Dumnezeu, care este Lumină și Viață, privește întregul film al acestui om spontan și plin de energie. I Se adresează cu „Simon“, arătându‑i prin aceasta ce este el din fire. Apoi îi dă un nume nou, „Chifa“, exprimând de data aceasta ce este el potrivit planului lui Dumnezeu.

Cu siguranță că, în acel moment, Petru nu a înțeles semnificația numelui său cel nou (piatră). Dar mai târziu, când Domnul va repeta și va confirma numele său cel nou, el va înțelege că Adunarea este construită din pietre vii și că este întemeiată pe Hristos‑Stânca (Matei 16.18).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dăruind, nu sărăcești

Când vine mândria, atunci vine și rușinea; dar înțelepciunea este cu cei smeriți.

Proverbe 11.2

În vremurile noastre, moderația nu este nicidecum una dintre calitățile lăudate. Să fii satisfăcut cu mai puțin? Nu! Lupta pentru mai mult este la ordinea zilei. Nu încearcă publicitatea, în mod constant, să ne convingă de faptul că avem nevoie și de aceasta și de aceea pentru a fi cu adevărat fericiți?

Din perspectiva divină însă, lucrurile se văd cu totul diferit. Moderația este apreciată atât în Vechiul Testament (vedeți Cartea Proverbe), cât și în Noul Testament: „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, fiind mulțumiți cu ce aveți în prezent“ (Evrei 13.5). Astfel, întrebarea pentru tine și pentru mine este următoarea: chiar este necesară noua achiziție planificată? În loc să am întotdeauna cel mai nou telefon mobil în buzunar, cu siguranță că mă mai pot folosi de cel prezent pentru o vreme.

Solomon îi numește înțelepți pe oamenii smeriți. În Proverbe 11, el explică și motivul, căci cel care nu este pretențios are mai multe oportunități de a oferi altora ceva și astfel „câștigă“ în cele din urmă: „Este unul care împrăștie și totuși crește; și este unul care oprește mai mult decât este drept, dar numai spre lipsă. Sufletul care binecuvântează va fi săturat și cel care udă pe alții va fi udat și el“ (Proverbe 11.24,25).

Mulți creștini au experimentat că a da altora nu îi face mai săraci. Atunci când i‑au ajutat pe alții din punct de vedere material sau spiritual, ei înșiși au fost îmbogățiți.

Citirea Bibliei: Geneza 25.1-18 · Psalmul 9.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 20.1‑6; 21.1‑10

Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt…“. Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care‑l vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia“ – v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s‑a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf.).

Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării…“. Este vorba de noul Babilon. În timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele“, mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28‑31). Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).

În v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într‑o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care‑i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17‑18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?

BENEFICIILE DARURILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Umblaţi dar după darurile cele mai bune…” (1 Corinteni 12:31)

     Valoarea oricărui lucru este determinată de funcțiunea sa: ce problemă rezolvă, ce nevoie satisface? Nisipul este un bun exemplu. Pe plajă, nisipul este gratuit. Dar dacă dorești să construiești un loc de joacă, același nisip trebuie să fie ambalat în saci și transportat, deci trebuie plătit; prin urmare, valoarea lui crește. Deci, ceea ce este gratuit la plajă, la magazin te costă ceva – să zicem 25 de lei sacul… Iar atunci când același nisip este lipit pe o bucată de hârtie, transformându-l în șmirghel, valoarea lui crește din nou. Acum poate costa până la 100 de lei rola – valoarea a crescut deci odată cu modificarea scopului său.

Un autor explica acest lucru astfel: „Nisipul este dioxid de siliciu. Când nisipul este preluat, încălzit și prelucrat, devine parte a unui cip de computer care valorează acum cinci sute de dolari. Așadar, ceea ce odată era gratuit pe plajă are acum valoare pentru că se află într-un sac, pentru că este lipit pe o bucată de hârtie sau pentru că se află într-un cip de computer pe care abia ți-l poți permite. Nisipul este același, dar a căpătat o valoare cu atât mai mare cu cât scopul în care e folosit e mai important!” După ce a scris pe larg despre diversele sarcini care trebuie îndeplinite de către cei care-L urmează pe Hristos și despre darurile care trebuie exercitate în biserică, apostolul Pavel scria: „Umblaţi dar după darurile cele mai bune”.

De ce? Pentru a putea aduce cele mai mari beneficii și a face cel mai mare bine comunității de credincioși din care faci parte. Pavel a scris credincioșilor din Roma: „doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră.” (Romani 1:11) Așadar, darurile sunt date de Dumnezeu prin Duhul Sfânt pentru întărirea altora. Deci, folosește-ți darul pentru glorificarea Domnului și zidirea Bisericii!