Mana Zilnica

10 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au înmormântat la Sihem oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le‑au adus din Egipt, în partea ogorului pe care‑l cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita; și el a ajuns moștenirea fiilor lui Iosif.

Iosua 24.32

Înainte de a muri, Iosif a cerut ca oasele sale să fie duse în țara promisă (Geneza 50.25). Fiii lui Israel au mai rămas în Egipt câteva sute de ani după aceea, însă, la momentul ieșirii din Egipt, Moise a luat oasele lui Iosif cu el (Exod 13.19). După patruzeci de ani, când călătoria lor prin pustie a luat sfârșit, citim că „au înmormântat la Sihem oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le‑au adus din Egipt”. Dumnezeu întotdeauna privește în viitor și Își împlinește cu răbdare planurile.

Nu ni se spune nimic despre felul în care oasele lui Iosif au fost păstrate și transportate de‑a lungul călătoriei prin pustie. Dumnezeu nu ne spune întotdeauna totul, ci doar ceea ce avem nevoie să știm. Este sigur faptul că Moise i‑a dat lui Iosua oasele lui Iosif, pentru ca acesta să împlinească jurământul făcut lui Iosif cu atât de mulți ani înainte.

În cele din urmă, dorința lui Iosif a fost împlinită. Această dorință a lui ne‑ar putea părea puțin ciudată, însă era un lucru important pentru israeliții credincioși să fie îngropați în țara părinților lor. Oasele lui Iosif au fost o mărturie pentru fiii lui Israel în timpul călătoriei lor prin pustie, vreme de patruzeci de ani. Ele au arătat că, deși Iosif murise, promisiunea că Dumnezeu avea să‑i ducă în țară urma să fie împlinită.

În același fel, pentru noi, simbolurile de la cina Domnului privesc înapoi către moartea Sa, dar și înainte, către speranța sigură a cerului, fiindcă suntem chemați să facem acest lucru „până va veni El” (1 Corinteni 11.26).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Levi, vameșul

N‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.

Luca 5.32

Evanghelia după Luca relatează întâlnirea remarcabilă a Domnului Isus cu vameșul Levi. Numit și Matei, el se afla la vamă când l‑a văzut Isus. În acea vreme, colectorii de taxe din Israel lucrau pentru forțele de ocupație romane. Taxele vamale și fiscale erau executate chiar și prin forță militară, dacă era cazul. Din acest motiv, vameșii aveau o reputație proastă printre compatrioții lor. Nu ni se spune mai mult despre practica profesională a lui Levi, dar foarte probabil să se fi îmbogățit și el, asemenea altor colectori din vremea sa, prin abuz de taxe. Domnul Isus îl vede pe Levi – și El distinge mult mai mult. Vede că Levi tânjește în inima sa după dragoste, după o conștiință curată și după o viață cu sens. Isus îi poate da vameșului toate acestea și mult mai mult. Îi adresează doar două cuvinte: „Urmează‑Mă!”.

Să ne punem în locul lui: în spate avea oficiul vamal, sursă de venit în continuă creștere, iar în față Îl avea pe Isus, Cel despre care Evangheliile ne spun că nu dispunea de bunuri materiale. Ce‑o fi gândit Levi în acel moment? Să rămân pe locul meu, sau să‑L urmez pe acest Isus despre care se spune că este Mesia? „Și, lăsând toate, s‑a ridicat și L‑a urmat” (Luca 5.28). Și Levi mai face ceva – el organizează un ospăț pentru Domnul Isus și pentru ucenicii Săi, la care invită și o mare mulțime de vameși. Cu această ocazie, Isus explică în urechile acelor farisei și cărturari nemulțumiți rostul venirii Sale, de a‑i chema pe păcătoși la pocăință, la o schimbare de viață și la a‑L urma pe El. Mai târziu, Dumnezeu l‑a folosit pe Levi pentru a scrie Evanghelia după Matei.

Citirea Bibliei: Geneza 24.15-31 · Psalmul 7.9-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 14.28‑32; 15.1‑9; 16.1‑14

După judecata împotriva Babilonului şi a Asiriei urmează cea a naţiunilor vecine lui Israel. Asemenea unor inculpaţi care se perindă în boxa acuzaţilor, aceşti vrăjmaşi dintotdeauna ai poporului evreu vor auzi, unul după altul, solemna profeţie.

Filistia, subjugată de Ozia, tatăl lui Ahaz (2 Cronici 26.6), nu avusese deloc răgaz să se bucure de moartea lui Ahaz (v. 28,29), pentru că Ezechia, fiul acestuia, avea să‑i lovească şi el pe filisteni (2 Împăraţi 18.8).

Moabul este numit prea arogant (16.6). Caracteristica acestui popor era mândria, cu privire la care Domnul declară: urăsc mândria şi îngâmfarea; şi tot Domnul mărturiseşte că mândria merge înaintea pieirii, iar un duh îngâmfat, înaintea căderii (Proverbe 8.13; 16.18). Asistăm la ruina Moabului; dezolarea sa este de nedescris. Urletele sale de groază şi de deznădejde umplu cap. 15 şi 16.

Versetele 3 şi 4 din cap. 16 ne ajută să înţelegem că cei credincioşi, fugind de persecuţia lui Antihrist (asupra lui Iuda), vor găsi adăpost pe teritoriul Moabului, iar v. 5 ne spune că, după împlinirea acestor judecăţi, va fi Unul care va domni în bunătate, în adevăr, în dreptate şi în nepărtinire. Psalmul 72.1‑4 vesteşte vremea fericită când Hristos, adevăratul Solomon, va judeca poporul cu dreptate şi cu nepărtinire.

CE AI ESTE ÎNDEAJUNS (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cereţi şi veţi căpăta…” (Ioan 16:24)

Te-ai rugat, dar Dumnezeu încă nu ți-a răspuns? Să ne uităm împreună la câteva motive care pot împiedica răspunsul:

1) Poate că aștepți multe de la Dumnezeu, dar nu prea multe de la tine însuți. Poate că El îți cere să slujești mai mult, folosindu-te de ingeniozitatea pe care ți-a dat-o. Amintește-ți că promisiunile lui Dumnezeu nu sunt niciodată o scuză pentru lene. Ilie se afla într-o secetă devastatoare când Dumnezeu i-a spus: „Du-te la pârâul Cherit. Îți voi trimite corbi să te hrănească…” (vezi 1 Împărați 17:1-4)

Ilie ar fi putut spune: „Doamne, sunt epuizat! Nu poți să-i trimiți aici?” În schimb, „el… a făcut după Cuvântul Domnului.” (vers. 5) Întreabă-L pe Dumnezeu dacă este ceva ce ar trebui să faci… și, când El îți spune, fă-o!

2) Poate că rugăciunile tale nu sunt suficient de explicite. Poate că spui: „Dar nu știe deja Dumnezeu de ce avem nevoie?” Ba da, dar El vrea să audă asta de la tine. „Nu ai ceea ce vrei pentru că nu-I ceri lui Dumnezeu!” (cf. Iacov 4:2) Dumnezeu vrea să perseverăm în rugăciune: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” (Luca 11:9)

3) Trebuie să înțelegi că Dumnezeu vrea să-ți satisfacă nevoile – dar la momentul pe care El îl consideră potrivit. „Dar dacă problema mea se agravează?”, întrebi tu. Nu-ți face griji, nicio problemă nu va fi vreodată prea mare sau prea grea pentru Dumnezeu! Din când în când, El așteaptă – pentru a face ceva și mai mare… Lazăr era bolnav de moarte, dar Domnul Isus nu a răspuns imediat. El a așteptat… pentru a-l putea învia din morți! (vezi Ioan 11:1-6, 43-44)

Noi suntem înclinați să credem că cererea noastră ar merita un răspuns imediat din partea lui Dumnezeu, la nevoia noastră. Dar Cuvântul Său ne asigură că El „nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi!