Mana Zilnica

7 Mai 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

Evrei 13.13

Ce ar putea face un copil al lui Dumnezeu care dorește să fie credincios Domnului său în aceste „zile din urmă“? Să încerce să remedieze situația? Răspunsul lui Dumnezeu este scurt, dar solemn: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19)! Iar dacă El ne arată în Cuvântul Său cât de rău este întregul sistem în ochii Săi, atunci martorul credincios are un singur lucru de făcut: să părăsească acel sistem.

Dumnezeu nu „reformează“ niciodată ceva care a falimentat de la scopul pe care El i‑l dăduse. Așa cum odinioară Domnul Isus i‑a condus pe ucenicii Săi afară din mijlocul sistemului iudaic apostat, afară din „staulul oilor“, și a devenit El Însuși „Ușa“ (Ioan 10.37), tot așa, astăzi, El îi conduce pe ai Săi „afară din tabără“ (Evrei 13.11‑14). Noi nu putem și nu trebuie să părăsim creștinătatea ca atare, pentru că, în felul acesta, ar trebui să devenim păgâni, iudei sau musulmani. Dar suntem chemați să ieșim la El, afară din tabără, și să purtăm ocara Lui. Odinioară, tabăra era sistemul religios iudaic; astăzi, prin tabără înțelegem sistemele religioase ale creștinătății. Desigur, nu putem spune că în aceste sisteme nu sunt credincioși adevărați; dar acești copii ai lui Dumnezeu nu sunt rezultatul acestor sisteme și nici nu sunt reprezentativi pentru acestea. Aceste sisteme sunt moarte, iar Dumnezeu dorește ca ai Săi să le părăsească.

Hristos a suferit „dincolo de poartă“. Acum însă, El locuiește în interiorul locașului sfânt (Evrei 6.20; 8.1). Iar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că aceasta este acum și partea noastră. Noi avem acces în locașul sfânt; prin credință, putem sta acolo unde este Hristos (Evrei 10.19; 4.16). Ce drept incomensurabil avem! Dar suntem noi gata să ocupăm și cealaltă latură a poziției lui Hristos, anume cea în afara taberei, și să purtăm ocara Lui? El nu Se găsește în tabără. Dacă ieșim din aceste sisteme omenești, atunci nu pășim în gol, ci mergem afară, la El. Despărțirea de rău Îl are ca țintă pe Domnul!

C. Briem

SĂMÂNŢA BUNĂ

Gil Bernard (1)

Fiind îndreptățiți pe principiul credinței, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Gil Bernard (n. 1932) și‑a început cariera muzicală la vârsta de 20 de ani. Despre sine, el povestește:

„Părinții m‑au crescut în credința iudaică. Mama mi‑a spus multe despre Mesia, Cel care într‑o zi îi va răscumpăra pe toți oamenii, dar genocidul nazist a distrus această sămânță de speranță din mine. După terminarea studiilor, cântatul a devenit religia mea. Am devenit muzician și actor și am avut mult succes: în scurt timp am lucrat cu cei mai faimoși cântăreți ai vremii. Dar acest succes nu mi‑a adus pacea interioară și m‑am întrebat neliniștit care este sensul vieții mele. «Aveți pace?», îi întrebam uneori pe colegii mei artiști, cu care eram în turneu. Îmi amintesc bine răspunsul celebrului actor și cantautor (care‑și compunea și textul și muzica pieselor pe care le interpreta) Jacques Brel (1929‑1978): «Cu bani putem plăti aproape tot ce ne dorim, știi asta, dar pacea despre care vorbești este de neprețuit. Nici cu toți banii din lume nu o putem cumpăra». Nu am fost satisfăcut de acest răspuns, așa că am discutat și cu tatăl meu, care studiase multe religii. I‑am povestit despre întrebările mele și despre dilema legată de sensul vieții. M‑a ascultat cu atenție. Atunci mi‑a dat Noul Testament pe care îl primise de la un misionar. M‑a surprins că el, evreu, a recomandat această carte care de obicei este respinsă de poporul meu. Cu toate acestea, deși tatăl meu era atașat de tradițiile evreiești, era liberal și deschis la discuții. El era de părere că întotdeauna este mai bine să ne întoarcem la Surse. Am fost impresionat de cuvintele lui Isus, de mesajul Său de iubire și de pace. Într‑o zi, un prieten m‑a invitat la o conferință ce avea ca temă relația evreilor cu Isus“.

Citirea Bibliei: Geneza 22.13-24 · Psalmul 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 11.1‑16; 12.1‑6

Versetele 18, 19, 33 şi 34 din cap. 10 îl compară pe Israel cu o pădure semeaţă în care securea şi ferăstrăul (Asiria, instrument în mâna Domnului, v. 15) vor face mari defrişări. Arborele regal al lui Iuda va fi şi el doborât, pentru că în curând nu va mai fi niciun descendent din David pe tron. Dar, după cum în natură se întâmplă ca dintr‑un buştean proaspăt tăiat să prindă viaţă lăstari tineri, plini de sevă, tot astfel, din „tulpina lui Isai“ (11.1), aparent moartă, a apărut un Vlăstar cu totul nou: „o Odraslă“, care a crescut înaintea lui Dumnezeu şi a adus rod bogat în Duhul (11.2).

Vlăstarul, Rădăcina şi Urmaşul lui David (v. 1,10; Apocalipsa 22.16) sunt nume pe care Domnul Isus le poartă în raport cu binecuvântarea lui Israel şi a lumii. Atunci vor domni pe pământ dreptatea şi pacea, chiar şi între animale. Ce contrast între acest tablou încântător al împărăţiei milenare şi starea de azi a creaţiei care înc㠄suspin㓠şi este în „dureri de naştere“, aşteptând odihna şi gloria viitoare! (Romani 8.19‑22). Toţi surghiuniţii (exilaţii) lui Israel vor avea parte de această împărăţie: ei se vor întoarce de unde sunt răspândiţi (în diaspora), precum altădată poporul din robia sa în Egipt. Iar cap. 12 le va pune pe buze lauda finală, laudă care aduce aminte de cea dintâi cântare a lui Israel (comp. v. 2 cu Exod 15.2).

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI ÎNȚELEGĂTOR! | Fundaţia S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească…” (Romani 12:10)

Motivul pentru care o relație eșuează este, de cele mai multe ori, nu diferența de opinii, ci lipsa de înțelegere. Și oare de ce nu suntem mai înțelegători?

Din trei motive:

1) Din cauza egoismului. Cineva a spus glumind: „Fiecare problemă are două fațete… atâta timp cât nu mă privește personal!” Apostolul Pavel scria romanilor: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

2) Din cauza fricii. Prejudecata este adesea frica de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba despre idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea (să le primești, și să crești), sau să le respingi (și să rămâi la fel). Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce credem că înțelegem – ca oamenii care i-au spus lui Columb că Pământul este plat. Când vine vorba despre construirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci… ceea ce nu ai făcut încă!

3) Din cauza diferențelor. Este nevoie de șapte culori pentru a crea un curcubeu, și e nevoie de mai mulți muzicieni pentru a forma o orchestră. Când îți faci timp să apreciezi diferențele dintre oameni, descoperi că toți împărtășim aceleași speranțe și temeri.

Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul de vedere al celuilalt și ceea ce încearcă să facă, vom constata că în nouă cazuri din zece el încearcă să facă ceea ce este corect!” Dar… toți împărtășim aceleași speranțe și temeri!

Două dintre cele mai frecvente probleme ale noastre sunt „invidia față de daruri” și „folosirea darurilor”. Una apare când ne comparăm talentele cu ale altora, și ne simțim inferiori… Cealaltă apare când ne așteptăm ca ceilalți să fie la fel de pasionați de ceea ce facem noi. Biblia spune: „sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn.” (1 Corinteni 12:5)

Așadar, încearcă să fii mai înțelegător!