Toate să fie făcute spre zidire.
1 Corinteni 14.26
Dacă un predicator vestește o învățătură greșită, care-L dezonorează pe Domnul Isus, adunarea nu trebuie să accepte o astfel de învățătură care se propagă în mod deschis. Persoana care o susține trebuie să fie adusă la tăcere fără întârziere.
Există și cazul în care un frate, în vorbirea sa, nu aduce o învățătură falsă, dar spune cuvinte prin care adunarea nu este zidită. Trebuie oare ca într-un astfel de caz să lăsăm libertatea vorbirii, sau adunarea are dreptul să-i impună tăcerea?
În 1 Petru 4.11 citim: „Dacă vorbește cineva, să fie ca și cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos, ale Căruia sunt gloria și puterea în vecii vecilor! Amin“.
Putem afirma că o adunare nu are dreptul să interzică vorbirea unui dar. Cel care dă darurile este Dumnezeu Însuși. El vrea să Se servească de un om ca de un canal prin care să-Și reverse binecuvântarea în puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul vestit în acest fel să atingă conștiința și inima copiilor Săi. Un dar nu înseamnă ca cineva să aibă o memorie bună sau o retorică lăudabilă. Acestea s-ar putea numi talent. Tot așa, cineva care are un dar poate vesti ceva care nu are nicio legătură cu darul, ci sursa poate fi el însuși. El poate deveni mândru, părăsind locul dependenței de Dumnezeu, și poate introduce în vorbirea sa gânduri proprii. Un astfel de om, care a ajuns în punctul în care darul nu mai este întrebuințat în dependență smerită de Domnul, trebuie să fie adus la tăcere. Dacă o slujbă este marcată de mândrie, fără puterea de a zidi, trebuie oare ca adunarea să permită o astfel de manifestare a firii păcătoase? Cu siguranță nu!
C. Briem
Știu că voi Îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, după cum a spus.
Matei 28.5,6
Mântuitorul meu este viu
Era Vinerea Mare. Un cargobot norvegian intra într-un port englezesc. Ofițerul secund, știind că superiorul său, căpitanul, credea în Hristos, l-a întrebat ușor ironic: „Să cer ca pavilionul să fie coborât în bernă?“. — „De ce?“ — „Pentru că astăzi este ziua în care a murit Isus Hristos“, a spus ofițerul. Căpitanul a răspuns: „Isus, Domnul și Mântuitorul meu, este viu, nu este mort. Mai degrabă cere ca drapelul să fie arborat pe catarg“.
Isus Hristos este viu! – El a murit pe cruce, a fost îngropat, dar nu a rămas în mormânt! Învingător asupra diavolului, asupra păcatului și asupra morții, El a înviat dintre morți și a fost primit sus în glorie.
În ziua învierii lui Isus, un înger a venit și a dat la o parte piatra cea mare cu care era închis mormântul. Soldații care păzeau mormântul sigilat au căzut la pământ ca morți. – Îngerul le-a spus însă femeilor credincioase venite la mormânt: „Nu vă temeți!“. Privind în mormântul gol, ele s-au putut convinge că Domnul nu mai era acolo – că El înviase cu adevărat. Soldații nu au reușit să împiedice această minune.
Oricine L-a primit în viața sa pe Isus ca Mântuitor și Domn știe că Hristos a murit pentru el. Pe cruce, Isus Hristos a purtat pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu pe care o meritam noi pentru păcatele noastre. Iar faptul că Hristos a înviat cu adevărat dintre morți ne arată cât de mulțumit este Dumnezeu de jertfa ispășitoare a Fiului Său. Astfel, noi suntem îndreptățiți prin credința în Isus.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 2.12-26 · Efeseni 4.17-24
de Jean Koechlin
Exod 20:18-26, 21:1-6
Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17 nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi“, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule“ fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund dimensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa inimă care a făcut infinit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău“ (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.). Unde ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34).
Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
HRISTOS A MURIT PENTRU NOI! | Fundația S.E.E.R. România
„Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
Dacă ai văzut filmul „Lista lui Schindler”, probabil te-ai întrebat: „Cum au putut face așa ceva?” Dușurile, cuptoarele, furnalele care revărsau cenușă umană, trenurile care soseau în fiecare zi cu femei, bărbați, copii și bătrâni – înghesuiți ca vitele pe drumul spre abatoare. Și cel mai rău dintre toate acestea: soldații care îndeplineau ordinele fără nicio mustrare de conștiință. Cum au putut face așa ceva? Răspunsul este păcatul! Și dacă ai impresia că Hitler și adepții săi au fost singurii din această categorie, mai gândește-te! Ce spui despre ce se întâmplă în zilele noastre? Dar de cele întâmplate pe vremea lui David? El scria: „sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51:5). Propriul său capitol despre adulter și crimă confirmă lucrul acesta. Citește-i CV-ul: ne descrie pe noi toți! Iar Sfânta Scriptură adaugă: „Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge…” (Romani 3:12-15). Dacă Dumnezeu ne-ar evalua pe oricare dintre noi, la fel am fi. Și trebuie să înțelegi lucrul acesta pentru a aprecia ceea ce urmează: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Când citești acest verset, întrebarea se schimbă și devine: „Cum a putut Hristos să facă așa ceva?” Slavă Domnului că nu am primit ce meritam: pedeapsa. Am primit ce aveam nevoie: har! Compozitorul de imnuri William R. Newell a scris următoarele versuri: „Pentru mine El S-a răstignit – pe Golgota / Pentru al meu păcat El a murit – pe Golgota / M-a făcut copil răscumpărat / și-al meu suflet, Hristos l-a salvat – pe Golgota.” Oprește-te acum o clipă, și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru Fiul Său – Mântuitorul tău care te-a răscumpărat din vină și păcat! Despre asta este vorba în Vinerea Mare!
