Mana Zilnica

Etichetă: religie

  • 12 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

    1 Corinteni 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Dacă citim contextul acestui verset, înțelegem că Pavel se referă la folosirea darului vorbirii în limbi în adunare și, prin urmare, la nevoia ca ceea ce se spune să fie făcut înțeles pentru ceilalți.

    Există credincioși care niciodată nu-și deschid gura în strângerile laolaltă, nici pentru laudă, nici pentru rugăciune, nici pentru a citi un pasaj din Scriptură și nici pentru a rosti un cuvânt de încurajare, de îndemn sau de învățătură. Unii se tem sau sunt prea timizi, gândindu-se că nu sunt suficient de elocvenți, în comparație cu alții. Să privim la câteva exemple încurajatoare din Scriptură, pentru a căpăta imboldul și puterea de a face ceea ce Domnul dorește.

    Moise, atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-i vorbească lui faraon, a spus că el nu este elocvent și că are o vorbire greoaie. Dumnezeu i-a reamintit că El era Cel care făcuse gura omului și că El avea să fie cu gura lui Moise (Exod 4.10-12). Când omul care fusese eliberat de legiunea de demoni a dorit să-L urmeze pe Domnul, El nu i-a îngăduit, ci i-a spus să se întoarcă acasă, la ai săi, și să le spună ceea ce Domnul făcuse pentru el. Câtă cunoștință a Bibliei credeți că avea acest om? Ce știa el? El putea rosti acele „cinci cuvinte“, care însemnau ceea ce Domnul făcuse pentru el (Marcu 5.18,19). Lui Iona i s-a poruncit să predice în Ninive: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi răsturnată“ (Iona 3.4) – o frază care, în limba ebraică, are doar cinci cuvinte. Care a fost rezultatul? Întreaga cetate a fost scăpată! Amos, de asemenea, a avut un mesaj scurt, dar solemn: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!“ (Amos 4.12).

    Când ne adunăm laolaltă, să dăm fiecare cu credincioșie ceea ce Domnul ne-a dat să dăm. Oricât de limitați ne-am simți, trebuie să știm că Domnul nu cere de la noi mai mult decât putem.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La Dumnezeu toate sunt cu putință.

    Matei 19.26

    Pescarul de pe insula Terranova

    Oamenii dintr-un sat de pe insula Terranova erau foarte deznădăjduiți. Ei trăiau în principal din pescuit, iar în acel an nu prinseseră aproape nimic. Trecuse deja o mare parte din sezonul de pescuit, așa că iarna se anunța cu foamete și cu lipsuri. Pastorul micii comunități i-a chemat atunci pe oameni la rugăciune. Biserica a fost plină. Au citit câteva pasaje din Biblie, apoi câțiva dintre cei prezenți s-au rugat lui Dumnezeu spunându-I despre situația dificilă a întregului sat.

    După întâlnirea de rugăciune, starea de spirit părea să fie destul de încrezătoare. Dar până dimineața următoare, deznădejdea paralizantă a pus din nou stăpânire pe toți. Un singur pescar a ieșit să prindă pește; era un om cunoscut în tot satul pentru necredința sa. Fusese și el la întâlnirea de rugăciune, însă doar pentru a spune cu voce tare că este o nebunie să te rogi pentru pește. Și tocmai de aceea a ieșit la pescuit, ca să demonstreze că nu era nimic de prins. – Dar ce s-a întâmplat? De îndată ce și-a aruncat plasele, a prins pește din belșug! După două ore s-a întors în port cu barca încărcată. Vestea despre captura bogată s-a răspândit imediat și, în curând, portul a fost plin de vase de toate felurile. Fiecare s-a întors încărcat în acea zi și așa a fost până la sfârșitul sezonului.

    Minunata captură de pește l-a impresionat mult pe acel pescar necredincios. Nu după mult timp, el a cedat în fața lui Dumnezeu și a devenit un om nou, care L-a urmat pe Domnul Isus cu toată inima. Biblia nu ne învață o evanghelie a prosperității, dar Dumnezeu poate folosi o astfel de minune și astăzi pentru a-i converti pe oameni.

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 11.4-21 · Ioan 21.7-14

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 8:1-20

    „Îţi vei aduce aminte … aduţi aminte!“ − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu,  de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său“ (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă“, sau „disciplinează“) un om pe fiul său“ (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu? Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească“ (v. 2, 3, 16). Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit“ (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era apă“ (v. 15) şi „ţara cea bună“, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce con­trast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NESIGURANȚA ÎN MATERIE DE LEADERSHIP | Fundația S.E.E.R. România

    „Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43)

    Biblia spune (Ioan 12:42-43): „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Dacă ești un lider sau faci parte dintr-o echipă de conducere, răspunde sincer la aceste întrebări: Cât de sigur te simți ca lider? Când altcineva are o idee grozavă, o susții sau o reprimi? Aplauzi succesele altora sau te simți amenințat de ele? Dacă răspunsurile tale sunt „reprim” și „mă simt amenințat”, ai o problemă de nesiguranță, și trebuie să te ocupi de ea pentru a reuși pe deplin în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Să reținem următoarele lucruri: 1) Liderii nesiguri creează nesiguranță în ceilalți. Vechea zicală spune: „Nu poți da decât ce ai.” Dacă tu nu ai siguranță, nu-i poți face pe ceilalți să se simtă în siguranță. Iar pentru a fi un lider eficient, genul pe care ceilalți vor să îl urmeze, tu trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine în pielea lor. 2) Liderii nesiguri mai mult iau, de la oameni, decât dau. Ei sunt într-o căutare constantă după recunoaștere, validare și iubire. Din acest motiv, atenția lor se concentrează pe aflarea siguranței, și nu pe transmiterea ei către ceilalți. Ei sunt în mare parte cei care iau, nu cei care dau – iar cei care tot iau nu sunt lideri eficienți! 3) Liderii nesiguri îi limitează în mod constant pe cei mai buni oameni ai lor. Ei acaparează puterea. De fapt, cu cât cei din jurul lor sunt mai buni, cu atât liderii se simt mai amenințați – și cu atât mai mult se străduie să limiteze succesul și recunoașterea celor ce-i înconjură. Dacă aceste lucruri te descriu și pe tine, citește și ia aminte la următorul verset din Scriptură (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

  • 6 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut piatra luată de pe mormânt. A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“.

    Ioan 20.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Chiar dacă Maria a fost însoțită și de alte femei, așa cum Evangheliile sinoptice par să ne prezinte, doar ea este scoasă în evidență în descrierea pe care o prezintă Ioan. În trecut, Maria fusese posedată de puterea demonilor; dar Domnul o eliberase din această stare teribilă. Cu inima atașată de Acela care o eliberase, ea, împreună cu alte femei, Îl însoțise pe Domnul, gata să-I slujească cu devotament (Luca 8.2,3; 23.55; 24.10). Se pare însă că dragostea ei întrecea dragostea celorlalte, de aceea este ea prezentată în mod proeminent în această scenă minunată. Prin urmare, putem învăța că lucrul pe care Hristos îl apreciază, mai presus de orice, este afecțiunea pentru Sine Însuși. Potrivit prețuirii Sale, dragostea este mai importantă decât slujirea. Adunarea din Efes s-a remarcat într-un mod deosebit prin lucrări și osteneală, dar Domnul îi spune: „Ți-ai părăsit dragostea dintâi“. Poate exista multă slujire, și totuși să nu fie însoțită de dragoste; dar nu poate exista dragoste devotată pentru Domnul, fără ca ea să fie folosită în slujba Lui. Astfel, vom vedea că Domnul folosește această femeie devotată ca legătură între El și ucenicii Săi.

    Fără să aibă vreun gând cu privire la învierea Domnului – se pare că niciunul dintre ucenici nu se aștepta ca El să învieze – Maria este atrasă în mod irezistibil, prin dragoste, spre locul în care ea văzuse că trupul Domnului a fost pus în mormânt. Ea nu-și găsește odihna într-o lume din care Hristos este absent. Ea „a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric“, însă nu găsește altceva, în afara pietrei date la o parte și a mormântului gol. În tulburarea ei, aleargă la doi dintre apostolii de frunte și le spune: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“. Este evident că mormântul gol nu reprezenta o dovadă pentru Maria a faptului că Domnul înviase; tot ceea ce își putea imagina era acel gând nepotrivit că oamenilor lumii le fusese permis să ia trupul Domnului.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

    Luca 9.51

    Spre bucuria lui Dumnezeu

    Nu este nimic mai măreț ca a fi creștin și nu este privilegiu mai mare ca a sluji Dumnezeului viu! Deși unii tineri cred că este un lucru plictisitor să fii creștin, realitatea este pe dos: este foarte plictisitor să nu fii creștin. Ce binecuvântare să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeul oricărui har și să-L slujești și să-L aștepți pe Fiul Lui! Atributele glorioase ale acestui Fiu Preaiubit au atras plăcerea Tatălui și ele atrag tot mai mult inimile noastre, cu cât Îl contemplăm mai de aproape.

    Dreptatea Lui: Când a intrat pe un măgar în cetatea Ierusalim, s-a împlinit textul din Zaharia 9.9: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire“.

    Ascultarea Lui: Ucenicilor Săi le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4.34). Astfel a mers spre Golgota și a ascultat de Dumnezeul Său până la moarte.

    Dependența Lui: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând“ (Ioan 5.19). Isus Hristos nu a făcut niciun pas fără Tatăl Său.

    Smerenia Lui: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească“ (Matei 20.28). De aceea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima“ (Matei 11.29).

    Supunerea Lui: În grădina Ghetsimani, când S-a gândit la suferințele morții, Domnul S-a rugat: „Ava, Tată, … depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu“ (Marcu 14.36).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.16-29 · Ioan 19.25-30

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 4:29-49

    Deşi mai responsabilă decât Israel, creştinătatea n-a răspuns aşteptărilor mai bine decât acest popor. Chiar din timpul apostolilor, declinul creştinătăţii îşi făcea simţită prezenţa. Dar în mijlocul acestei ruine a Bisericii profesante, Dumnezeu a trasat celui credincios o cale care se bucură de aprobarea Lui: aceea a ascultării individuale.

    Să observăm că, vorbind de declin, se foloseşte persoana a-II-a plural: «voi» (v. 25-28). „Vă veţi face chip cioplit“, „veţi face rău“ − iată ce veţi face ca o colectivitate responsabilă. Pentru trezire însă este folosită persoana a-II-a singular: «tu»: „vei căuta pe Domnul“ (v. 29-31). Fiecare poate să asculte această voce care se adresează individului personal. În acest fel îi scrie Pavel lui Timotei în zilele tulburi ale celei de-a doua sa epistole, în care citim: Iată ce a ajuns creştinătatea în ansamblul ei, „dar tu rămâi în cele ce ai învăţat“ (2 Timotei 3.14). „De aceea mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi …“, scrie Petru (citiţi 2 Petru 1.12, 13; 3.1, 2).

    Să nu fim surprinşi că întâlnim multe repetiţii în Biblie. Parcurgând Deuteronomul, vom găsi o mulţime de astfel de repetiţii, începând cu însăşi legea, repetată în cap. 5 şi care justifică numele acestei cărţi (Deuteronom semnifică a doua lege).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HARUL ÎN CĂSNICIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

    Despre ce personaj din Biblie ai spune că a avut cea mai bună căsnicie? Adam și Eva au început în Paradis, iar de acolo totul a luat-o la vale: Avraam a mințit și a spus că soția sa, Sara, era sora lui, apoi a lăsat-o însărcinată pe Agar, servitoarea ei; Isaac și Rebeca și-au petrecut o mare parte din căsnicie luptându-se să aibă copii, apoi el îl favoriza pe Esau, iar ea pe Iacov; Iacov a avut copii de la două soții și de la servitoarele soțiilor… Ce să spunem de Moise? Ceea ce știm despre Sefora, soția lui Moise este că s-a certat cu acesta în legătură cu circumcizia fiului lor, și că ea l-a numit pe Moise „soț de sânge” (Exodul 4:26). Marele David nu a fost deloc un model ca soț, iar Solomon a fost și mai rău. Când viața lui Iov a devenit grea, soția lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).

    În basme, viața este descrisă ca o aventură dificilă până când te căsătorești – după care trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbește despre vreun cuplu care s-a căsătorit și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

    Așadar căsătoria nu salvează pe nimeni, doar Isus o face! Și totuși, așa de multe familii din biserici trăiesc într-o agonie tăcută. De ce? Pentru că ei și-au făcut o imagine de succes spiritual pe care trebuie să o proiecteze, dar nu se bucură de intimitate… mai rău, se petrec abuzuri. Când fiica lor necăsătorită este însărcinată, sau vreunul dintre ei este alcoolic, sau când se confruntă cu falimentul – n-au nicio idee despre ce să facă. Deseori, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor îl primesc cel mai puțin – pentru că ar trebui să coboare de pe piedestalul lor!

    Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii reali ar fi la fel de sinceri ca Biblia în ceea ce privește căsătoria? În Sfânta Scriptură, căsătoria este o școală în care învățăm, primim harul lui Dumnezeu și creștem împreună în dragoste. Așadar, apelează la harul lui Dumnezeu pentru căsnicia ta!

  • 4 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești, fie împăratului, ca autoritate supremă, fie guvernatorilor, ca trimiși de el să-i pedepsească pe cei răufăcători și să-i laude pe cei care fac bine. Fiindcă așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceți la tăcere neștiința oamenilor fără minte; [purtați-vă] ca fiind liberi, dar nefăcând din libertate o haină a răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

    1 Petru 2.13-16 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Mărturia acestor creștini îi scotea complet din sistemul de idei, de principii și de obiceiuri iudaice, dar ei erau în aceeași măsură străini de obiceiurile celor dintre națiuni, ceea ce ar fi putut face să se creadă că ei ar fi fost încurajați să disprețuiască rânduielile omenești de guvernare. Nimic de felul acesta! Dimpotrivă, ei trebuia să fie supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul.

    În dragostea lor, ei Îl recunoșteau pe Hristos nu numai ca Mântuitor, ci și ca Domn, iar dragostea lor pentru El punea în ordine toate legăturile lor cu oamenii, potrivit rânduielii de guvernare a lui Dumnezeu. Mai întâi, ei trebuia să fie supuși împăratului, ca autoritate supremă în această lume, fiind așezat deasupra tuturor; apoi guvernatorilor, ca trimiși ai autorității pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele.

    Dar, ar putea cineva să întrebe, ce se întâmplă dacă acești reprezentanți ai autorității îi persecută pe cei ce fac binele, în loc să-i laude? Acest lucru nu schimbă cu nimic obligațiile noastre față de Dumnezeu. Noi nu trebuie decât să facem binele, pentru a închide gura oamenilor. Aceștia sunt caracterizați de lipsă de minte și de incapacitatea de a face deosebirea dintre bine și rău: „Dacă am vorbit rău, mărturisește despre răul acesta; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?“ (Ioan 18.23). Această supunere față de autoritate nu are nimic de-a face cu o lașitate slugarnică. Dimpotrivă, noi suntem liberi, nicidecum sub robia oamenilor. Libertatea noastră nu favorizează nicidecum răutatea, nici nu-i slujește acesteia drept haină, ci face din noi niște robi ai lui Dumnezeu care știu că toate lucrurile bune sunt cuprinse în această robie. Astfel, întreaga noastră viață se reduce la „ascultarea lui Hristos“, care, în această epistolă, este o regulă absolută a vieții creștine.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

    Luca 12.20

    Trei erori cu privire la bogăție

    Parabola despre bogatul nebun conține avertizări adresate atât celor care nu și-au pus în ordine viața și nu L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, cât și ucenicilor Domnului. Ea ne arată cel puțin trei erori pe care oricare dintre noi le putem face cu ușurință, indiferent dacă avem „multă“ sau „puțină“ bogăție:

    Prima eroare: Credem că bogăția oferă siguranță. Desigur, nu este greșit să ne luăm măsuri de precauție. Dar să nu uităm cât de ușor „molia și rugina“ – pentru noi astăzi inflația, criza – ne pot devora și distruge presupusa noastră securitate. Siguranța nu se găsește în bani, ci la Domnul nostru.

    A doua eroare: Credem că bogăția aduce odihnă sufletului. Ce naivitate! Domnul Isus vorbește nu numai de „molie și rugină“ care distrug bogăția, ci și de hoți. Cu cât cineva are mai multă avere, cu atât este nevoie de mai multă vigilență. Adevărata pace și adevărata odihnă a sufletului le găsim doar la Domnul Isus.

    A treia eroare: Credem că bogăția potolește lăcomia. Zicala populară spune: „Cu cât omul are mai mult, cu atât vrea mai mult“. Oamenii care gândesc și trăiesc ca bogatul nebun nu au niciodată „destul“. În cele din urmă, totul se învârte în jurul propriului lor eu. La fel s-a întâmplat și cu bogatul nebun. El s-a gândit numai la el însuși, nicidecum și la ceilalți. Nu vom primi niciodată „destul“ de la bani, ci numai de la Domnul nostru.

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 7.1-20 · Ioan 19.7-16

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 4:1-13

    Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne po­porul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …“ (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră“ (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeştete şi fereşteţi bine sufletul“ (v. 9).

    Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

    „Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el“ (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REVELAȚIA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (1 Corinteni 2:10)

    Biblia spune: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” (1 Corinteni 2:9-10) Duhul Sfânt compensează limitele noastre senzoriale, împuternicindu-ne să pricepem lucruri pe care nu le putem percepe cu cele cinci simțuri. Gândește-te la Duhul Sfânt ca la un al șaselea simț. Acest simț trebuie cultivat, maturizat și reglat; iar asta se poate întâmpla doar atunci când petrecem timp meditând la Sfintele Scripturi și având părtășie cu Dumnezeu în rugăciune. Până când nu suntem treziți de Duhul Sfânt, nu suntem conștienți de nevoia noastră de Dumnezeu, de războiul spiritual care se duce în jurul nostru și de ceea ce face Dumnezeu în viața noastră. Într-o noapte, Iacov – cel ce avea să devină Israel – a avut un vis în care Dumnezeu i S-a arătat și i-a spus: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” (Geneza 28:15) Când s-a trezit a doua zi dimineața, Iacov a spus: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut!… aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:16-17). Iacov s-a culcat, și s-a trezit în același loc, dar complet schimbat. După ce a auzit chemarea Domnului, Iacov Îl vedea pe Dumnezeu oriunde se uita! Așadar, dacă vrei să fii schimbat ca Iacov, cere-I lui Dumnezeu o revelație spirituală. Roagă-te: „Doamne, arată-mi ce vrei să văd, învață-mă ce vrei să știu, și condu-mă pas cu pas pe calea voinței Tale desăvârșite!” Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

  • 29 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După aceasta, Isus, știind că acum toate s-au sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a spus: „Mi-e sete“. Acolo era un vas plin cu oțet. Și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, I l-au dus la gură. Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „S-a sfârșit!“; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

    Ioan 19.28-30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    În Evanghelia după Ioan nu există nicio relatare despre suferințele din grădina Ghetsimani sau despre suferințele de pe cruce. În acord cu scopul Evangheliei, totul este prezentat din punct de vedere divin. Prin cunoștință divină, Isus, știind că toate lucrurile erau acum încheiate, a împlinit Scriptura prin cuvintele: „Mi-e sete“. Apoi, cu siguranță divină, a putut să spună: „S-a sfârșit!“, după care citim: „Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul“. În Evangheliile după Marcu și după Luca este făcută aceeași afirmație, dar se folosește un cuvânt diferit, redat doar prin: „Și-a dat duhul“ (Marcu 15.37; Luca 23.46). Această expresie a devenit un mod obișnuit de exprimare în astfel de situații, dar aici Cel care „Își dă duhul“ este El Însuși. Un om poate să-și ia viața, dar nimeni nu poate, printr-un act al voinței proprii, să-și separe duhul de trup. Aceasta Domnul o face ca Fiul, așa cum El Însuși a amintit în această Evanghelie: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși“ (Ioan 10.17,18).

    Regulile evreilor și brutalitatea soldaților conduc la frângerea picioarelor celor doi tâlhari și la străpungerea coastei Mântuitorului. Cât de puțin au înțeles ei că, prin acțiunea lor, trimiteau un credincios în paradis și făceau să iasă o mărturie pentru harul curățitor și mântuitor al lucrării lui Hristos, în timp ce împlineau Scripturile care spun că niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit și că „vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“! (Exod 12.46; Numeri 9.12; Psalmul 34.20; 22.16,17; Zaharia 12.10).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat și s-au închinat.

    2 Cronici 29.30

    Laudă, mulțumire și adorare

    În Biblie găsim diferite rugăciuni prin care se exprimă mulțumirea, lauda și adorarea. Ce plăcute Îi sunt lui Dumnezeu astfel de rugăciuni!

    Mulțumire: Noi, cei mântuiți, Îi mulțumim Dumnezeului și Tatălui nostru pentru mântuirea minunată de care am avut parte. Îi mulțumim pentru viața veșnică pe care El ne-a dăruit-o și pentru poziția minunată în care ne-a așezat. Cel mai mult Îi mulțumim însă pentru Fiul Său, pe care ni L-a dat ca Mântuitor. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus“ (2 Corinteni 9.15).

    Laudă: Noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pentru noi. El nu L-a cruțat pe Fiul Său Isus Hristos, ci L-a dat pentru noi la moarte. Astfel, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre. Noi Îl lăudăm și pentru ceea ce a făcut în noi. La întoarcerea noastră la Dumnezeu, El ne-a eliberat de sub puterea lui Satan și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui (Coloseni 1.13).

    Adorare: Noi Îl adorăm pe Dumnezeu și Tatăl pentru ceea ce este El. Cu inimi pline de adorare ne minunăm de dragostea Lui, de harul Său, de sfințenia Sa și de dreptatea Sa. Noi Îl adorăm și pe Domnul Isus, care este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Când privim la viața Lui și la lucrarea Sa de la cruce, rămânem uimiți de bunătatea Sa, de ascultarea, de dăruirea și de credincioșia Lui. Atât Tatălui, cât și Fiului I se cuvine toată adorarea noastră (Ioan 4.23; 9.38).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.32-44 · Ioan 18.12-18

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 2:1-13

    Domnul Isus, adevăratul Moise, doreşte să ne amintim de pustiu nu numai ca de un loc unde am făcut multe greşeli (1.32-46), ci ca de un loc care evocă bunătatea Sa inepuizabilă şi îndelunga Lui răbdare în tot timpul călătoriei. „Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ţi-a lipsit nimic“ a spus Moise poporului (v. 7).

    „Aţi dus voi lipsă de ceva?“ – îi va întreba Isus pe ucenici înainte de a-i părăsi – „Şi ei au spus: «De nimic»“ (Luca 22.35). Astfel, prezenţa Domnului cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28.20), este pentru noi garanţia că El cunoaşte nevoile noastre şi că le va satisface prin resursele Sale nelimitate. „El a cunoscut mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani …“ (v. 7). Domnul măsoară lungimea căii în pustiu, precum şi timpul necesar pentru a o străbate. Şi ceea ce dă El este pe măsura necesităţilor.

    Sosise momentul să se audă vocea divină: „Destul aţi ocolit muntele acesta“ (v.3).

    Fraţii mei creştini, în curând vom auzi chemarea din cer care va pune capăt călătoriei noastre: bine­cunoscuta voce a Domnului Isus chemându-ne să-L întâmpinăm „în văzduh“. Ce perspectivă minunată!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ NU-ȚI FIE FRICĂ DE BĂTRÂNEȚE! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ei aduc roade şi la bătrâneţe…” (Psalmul 92:14)

    Te deprimă gândul că vei îmbătrâni, te neliniștește sau te face să ai o perspectivă fatalistă?

    Dacă da, citește (ascultă) aceste versete din Scriptură: „Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:13-14)

    Iată câteva sfaturi pentru a rămâne „plin de suc și verde” pe măsură ce îmbătrânești:

    1) Păstrează-ți sănătatea. Studiile arată că sănătatea bună este factorul numărul unu în determinarea nivelului de fericire la bătrânețe. Așadar, încearcă să mănânci sănătos și dacă poți, să faci exerciții fizice des. Bea multă apă, ia vitaminele zilnice și fă-ți controale medicale regulate. Aceste eforturi nu vor garanta că vei avea mai mult timp, dar te vor ajuta să îmbunătățești calitatea timpului petrecut aici pe pământ.

    2) Îngrijește-te de aspectul tău fizic. Îmbracă-te decent la orice vârstă, în funcție de buget. Când arăți bine, te simți bine și inspirat… dar păstrează echilibrul în căutarea ta de a fi atractiv. Amintește-ți cuvintele lui Dumnezeu spuse lui Samuel: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7) Gândește-te de două ori, examinează-ți motivele, caută sfatul lui Dumnezeu și fă-ți temele înainte de-a apela la proceduri cosmetice. Unele pot fi costisitoare și de-a dreptul periculoase!

    3) Caută persoane pe care să le ajuți. Maica Tereza spunea: „Noi nu putem face lucruri mărețe. Putem face doar lucruri mici cu o dragoste mare.” Vei fi uimit de sentimentul de satisfacție, de respectul de sine și de împlinirea pe care le vei simți atunci când ești receptiv la nevoile altora. Un poet necunoscut a scris: „Iubirea și dăruirea fac ca viața să merite să fie trăită!”

    Așadar, fii „plin de suc și verde” indiferent de vârsta pe care o ai!

  • 25 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât.

    Numeri 9.13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Neglijarea voită a Paștelui ar fi dovedit, din partea israeliților, o lipsă totală de apreciere a privilegiilor și a binecuvântărilor venite în urma răscumpărării și a eliberării din țara Egiptului. Cu cât o persoană realiza mai mult realitatea divină a evenimentului care fusese împlinit în acea noapte memorabilă, în care adunarea lui Israel și-a găsit refugiul și odihna la adăpostul sângelui, cu atât mai doritor era să ajungă din nou în „ziua a paisprezecea a lunii întâi“, pentru a avea oportunitatea de a comemora acea ocazie glorioasă; iar dacă intervenea vreun lucru care îl priva de savurarea acestei rânduieli în „luna întâi“, el era foarte bucuros și recunoscător că putea să se folosească de posibilitatea de a-l celebra în „luna a doua“. Însă omul care se mulțumea să treacă de la an la an fără a ține Paștele dovedea că inima lui era departe de Dumnezeul lui Israel. Ar fi fost o blasfemie ca cineva să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu față de părinții săi și despre savurarea binecuvântării răscumpărării, în timp ce ar fi neglijat de la an la an tocmai sărbătoarea rânduită pentru a comemora acea răscumpărare.

    Oare nu putem, până la un anumit punct, să aplicăm aceste lucruri și la noi, cu privire la Cina Domnului? Fără îndoială, putem face acest lucru cu foarte mult folos. Există o legătură între Paște și Cina Domnului – cea dintâi fiind imaginea, iar cea de-a doua fiind comemorarea morții lui Hristos. Așa citim în 1 Corinteni 5.7: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit“. Această propoziție stabilește legătura. Paștele era comemorarea răscumpărării lui Israel din robia Egiptului, iar Cina Domnului este comemorarea răscumpărării din robia și mai grea, a păcatului și a lui Satan. Prin urmare, așa cum fiecare israelit credincios ar fi dorit să țină Paștele, la timpul hotărât, potrivit cu toate ritualurile și ceremoniile lui, în același fel orice creștin adevărat dorește să celebreze Cina Domnului, la timpul rânduit și potrivit cu toate principiile stabilite de Noul Testament cu privire la ea. Dacă un israelit ar fi neglijat Paștele, chiar și o singură dată, el ar fi fost nimicit din adunare. O astfel de neglijență nu ar fi fost tolerată în adunarea din vechime. Ea ar fi fost sancționată dintr-odată de Dumnezeu.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase și-a zis: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: că este o păcătoasă“.

    Luca 7.39

    Fariseul și femeia păcătoasă (4)

    Simon a fost deodată martor ocular al unei întâmplări inedite. Părerea lui cu privire la acea situație era tipică unui fariseu. El știa despre existența lui Dumnezeu și considera că era posibil ca Dumnezeu să trimită profeți. Foarte binevoitor, a recunoscut că există păcat și, drept urmare, păcătoși care fac păcate. Dar el însuși nu se simțea vizat. Când auzea cuvântul „păcat“, se gândea întotdeauna numai la alții. Nu-și vedea propriile-i păcate și nici situația periculoasă în care se afla. Își imagina că Dumnezeu nu dorea să aibă de-a face cu păcătoșii și, prin urmare, că un profet ar fi trebuit să evite o asemenea categorie.

    Fariseul nu se cunoștea pe sine și nici chinul produs de păcat. De aceea putea să și-L închipuie pe Dumnezeu ca fiind în cel mai rău caz un judecător lipsit de milă. Cu o astfel de atitudine, el nu putea să aibă o viziune corectă asupra lui Isus Mântuitorul!

    De fapt, toate religiile inventate de oameni afirmă că există deopotrivă și păcătoși, dar și oameni buni care nu au nevoie de niciun Mântuitor și de niciun har.

    Gândurile neexprimate ale fariseului nu I-au rămas ascunse Domnului, după cum nici simțămintele femeii păcătoase nu trecuseră neobservate când ea își vărsa lacrimile pe picioarele Lui. Așa că îi va adresa lui Simon un cuvânt personal.

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.1-15 · Ioan 17.1-8

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 36:1-13

    Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsă­toria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

    Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceas­ta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MĂRTURISIREA PROBLEMELOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

    Vindecarea spirituală are loc atunci când ești capabil să-ți mărturisești problema cuiva suficient de matur pentru a te ajuta s-o rezolvi, și suficient de dedicat pentru a nu te lăsa baltă. Ce înseamnă să „trăiești în dragoste”? 1) Să crezi în dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu față de tine. 2) Să arăți dragostea Lui celorlalți. 3) Să fii capabil să accepți dragostea lor în schimb. Numai așa poți ajunge să fii desăvârșit din punct de vedere spiritual! Iar iubit poți fi doar în măsura în care te lași cunoscut de ceilalți. Atunci când o parte din viața ta este ascunsă, umbrită, plină cu secrete pe care le știi doar tu și Dumnezeu, când ceilalți îți spun cuvinte de apreciere, tu te gândești în adâncul tău: „Dacă ai ști tot adevărul despre mine, nu m-ai aprecia deloc!” Astfel, nu poți să primești dragostea lor și să fii întărit prin ea. Păcatul ne izolează, iar păcatul și izolarea ne vor îmbolnăvi sufletul, și chiar și trupul. Mărturisirea și apoi rugăciunea, conectarea unul cu celălalt și cu Dumnezeu, fac loc Duhului Sfânt și promovează vindecarea. A fi pe deplin cunoscut și pe deplin iubit este cel mai vindecător dar pe care ni-l putem oferi unul altuia! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16) Noi toți suntem păcătoși iertați, sau în curs de recuperare, și nimeni nu poate fi în siguranță într-o relație dacă este iubit doar pentru că este inteligent, puternic, frumos sau de succes. Un învățător al Bibliei spunea: „Când ne întrebăm sincer care persoană din viața noastră înseamnă cel mai mult pentru noi, descoperim adesea că este vorba despre cei care, în loc să ne dea sfaturi, soluții sau leacuri, au ales mai degrabă să ne împărtășească durerea și să ne atingă rănile cu o mână caldă și tandră.” Așadar, mărturisește-ți problemele, secretele și îndoielile – în primul rând lui Dumnezeu, și apoi unei persoane în care ai încredere.

  • 24 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Este bunătatea Domnului că nu suntem nimiciți de tot, pentru că îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta! „Domnul este partea mea“, zice sufletul meu; de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care-L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului.

    Plângeri 3.22-26 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Ieremia a scris aceste lucruri atunci când Iuda era într-o perioadă de declin, care a culminat cu distrugerea templului și cu cei șaptezeci de ani de captivitate în Babilon. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar șase din ultimii șapte împărați ai săi făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Doar Iosia L-a urmat pe Domnul și a căutat să întoarcă poporul la El. Viața lui însă s-a sfârșit prematur, atunci când n-a ascultat de glasul Domnului și s-a amestecat în evenimentele politice din lumea care-l înconjura.

    Mâna Domnului era asupra poporului Său, în disciplinare. În cele două cărți ale sale, vedem lacrimile și inima împovărată a lui Ieremia. Însă, mai mult decât atât, vedem în ele inima Domnului Însuși. El nu Se schimbă, nici chiar atunci când este nevoit să-i disciplineze pe cei ai Săi. Judecata este lucrarea Lui ciudată – ciudată, însă necesară uneori. Soarele și ploaia Sa sunt și peste cei drepți și peste cei nedrepți. La fel, cel credincios suferă împreună cu cei necredincioși atunci când Dumnezeu judecă un popor. Însă cel care-L caută și nădăjduiește în El descoperă că Domnul este bun cu cei care-L așteaptă, căci mare este credincioșia Lui.

    Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de bunătatea Lui plină de credincioșie, chiar și atunci când mâna Lui se abate asupra lumii în judecată. Când auzim despre cei ai Săi care suferă, să ne rugăm pentru ei și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru îndurările Sale nenumărate, pe care, în marea Sa credincioșie, le revarsă asupra noastră zi de zi!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când fierul se tocește și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; dar la succes ajungi prin înțelepciune.

    Eclesiastul 10.10

    Pun pariu că…

    Paul și Karl sunt gemeni. Amândoi sunt foarte ambițioși. Fiecare vrea mereu să-l depășească pe celălalt. Astăzi este programat un test de rezistență deosebit de dur: opt ore de tăiat lemne de foc. Cine va avea mai mulți metri cubi la finalul zilei? Sunt prezenți mulți spectatori. „Pariem că astăzi câștigă Karl?“ — „Nu! Pariem că Paul câștigă?“ Apoi începe concursul. După o oră, Paul are deja multe lemne tăiate. Karl este puțin în urmă. Apoi Karl ia și o pauză. După zece minute începe din nou și trebuie să recupereze mult. După încă o oră, Karl ia o altă pauză. Apoi continuă. Așa trece timpul. Paul muncește din greu și fără pauză, pe când Karl ia o scurtă pauză după fiecare oră. După opt ore, toată lumea așteaptă cu interes rezultatele. Gemenii sunt încântați. Cine a câștigat? Este incredibil: Karl este câștigătorul, a tăiat mai mult lemn decât Paul. „Cum este posibil?“, se întreabă toți. Karl le explică tuturor: „În timpul pauzelor regulate, m-am odihnit și mi-am ascuțit toporul. Așa că mă întorceam întotdeauna la lucru întărit și cu securea bine ascuțită. Acesta a fost trucul“.

    Acest „truc de pauză“ este important pentru noi toți. Luați-vă momente de odihnă – timp pentru a citi Biblia și a vă ruga! Totul poate fi făcut mult mai bine atunci când ești realimentat din interior. De aceea folosiți ziua de duminică, prima zi a unei noi săptămâni, pentru a vă reîncărca în mod conștient bateriile! Acesta este secretul. Merită să-l probați!

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.15-25 · Ioan 16.25-33

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 35:16-34

    Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

    De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10).

    Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

    Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …“ (Fapte 4.12).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU EȘTI OCROTIT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

    Ce este „umbra Celui Atotputernic”? Să ne gândim la pustia (deșertul) în care Israel a rătăcit timp de patruzeci de ani, și-n care temperaturile puteau ajunge, ziua, până la 45-50 de grade. Moise a numit-o „pustie mare și grozavă”. (Deuteronomul 8:15) Nu exista umbră, cu excepția celei oferite de corturile în care locuiau oamenii. Așa că ei au înțeles această metaforă puternică, „la umbra Celui Atotputernic.” Dacă te pierdeai în deșert, copiii lui Israel erau obligați, prin legea ospitalității, să-ți satisfacă nevoia de hrană, apă, protecție împotriva dușmanului și umbră împotriva soarelui arzător. Funcționa astfel: mai întâi trebuia să afli numele păstorului principal. Apoi trebuia să te prinzi de cordonul de la cortul lui și să strigi după ajutor. Când făceai asta, legea ospitalității îl obliga să te ia în siguranță în cortul său. Într-adevăr, aceeași lege spunea și că trebuie să te protejeze cu prețul vieții sale. Ați înțeles ideea? Numele lui Dumnezeu, El Shaddai, descrie două aspecte minunate ale caracterului Său. „El” vorbește despre puterea și tăria Sa. „Shaddai’” înseamnă literal „cel cu pieptul puternic”, și se referă la blândețea unei mame care-și ține copilul la piept. În anumite zile trebuie să mergi la Dumnezeu pentru a primi puterea necesară de a rezista atacului inamicului; în alte zile, trebuie doar să mergi la El și să-L lași să te țină în brațe și să te mângâie. Poetul a scris: „Să nu-mi mai primesc mângâierea, decât din firava mea agățare de Tine; numai așa mă bucur nespus – în puternica Ta agățare de mine!” Deci, când lucrurile devin prea „arzătoare” pentru tine, aleargă „la umbra Celui Atotputernic”!

  • 21 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul!“. Isus i-a spus: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“.

    Ioan 13.9,10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Petru, după ce a înțeles câte ceva despre binecuvântarea lucrării de spălare a picioarelor, trece în cealaltă extremă. Mișcat de o afecțiune reală pentru Domnul și mânat de impulsivitatea sa, el spune: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“. Deși ignoranța sa este trădată din nou, cuvintele sale exprimă faptul că avea afecțiune față de Domnul și că prețuia faptul de a avea parte cu El.

    Domnul răspunde: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“. În Scriptură, apa este adesea folosită ca un simbol al efectului curățitor pe care îl are Cuvântul lui Dumnezeu. La convertire, Cuvântul este aplicat prin puterea Duhului Sfânt, producând o schimbare totală și oferind o natură nouă, care modifică în totalitate gândurile, cuvintele și acțiunile celui credincios – o schimbare indicată de Domnul prin cuvântul „scăldat“ (îmbăiat). Nu poate exista o repetare a acestei schimbări importante, însă cei care sunt astfel „scăldați“ pot deveni adesea întinați. Așa cum picioarele călătorilor sunt întinate de praful drumului, la fel credinciosul, în contact zilnic cu această lume, cu îndatoririle față de căminul său, cu presiunea exercitată de serviciul său și fiind într-un conflict continuu cu răul, poate deveni obosit în duh și astfel împiedicat să aibă comuniune cu Hristos în lucrurile Sale. Nu că ar fi făcut ceva pentru care conștiința să-l mustre și să aibă astfel nevoie de lucrarea de Avocat a Domnului, ci duhul său este ostenit și are nevoie de împrospătare. Hristos Își găsește plăcerea în a oferi această împrospătare, dacă Îl lăsăm să ne spele picioarele. Dacă ne întoarcem spre El, Domnul va revigora sufletul nostru prin faptul că Se prezintă pe Sine înaintea noastră, în toate perfecțiunile Sale, prin Cuvânt.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

    1 Tesaloniceni 1.9,10

    Atmosferă de plecare

    Într-o dimineață de septembrie, rândunelele se adunaseră la prima rază de soare, ciripind și zburând nerăbdătoare încolo și-ncoace. Era o atmosferă de plecare. Pentru ele era ca o zi de sărbătoare.

    Cine le dăduse semnalul de plecare? Ce fel de chemare misterioasă era aceea pe care numai ele o percepuseră? La celelalte păsări nu se vedea nimic deosebit, totul se desfășura ca de obicei. Doar rândunelele au auzit chemarea de a pleca, așa că s-au strâns pentru a porni spre alte zări.

    Într-o zi – fără îndoială foarte curând – va suna un alt apel. Numai cei care Îi aparțin Domnului Isus îl vor auzi. Și, când vor auzi strigătul poruncitor, trâmbița lui Dumnezeu, se vor aduna în jurul Lui în nori pentru a fi conduși în prezența lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4.16-18; Ioan 14.3).

    Lumea va lua act de absența lor. Poate că vor discuta, vor căuta cauze și se vor pierde în ipoteze. Cei care L-au respins în mod conștient pe Hristos nu vor mai putea nicidecum să creadă. Atunci timpul de har se va fi încheiat definitiv (2 Tesaloniceni 2.9-12).

    Prima venire a lui Isus pe pământ a fost anunțată cu mult timp înainte, prin profeți. Mulți credincioși L-au așteptat atunci zilnic și nu L-au văzut. Dar, într-o zi, El a fost culcat într-o iesle din Betleem. A doua Sa venire ne este promisă, de asemenea, și nouă. Vine ziua în care ea va deveni realitate, ca și prima Sa venire. – Suntem noi pregătiți și în așteptare?

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.1-10 · Ioan 15.18-27

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 33:37-56

    Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …“. Câteva ver­sete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe de­spre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti aces­t emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?“ (Iov 31.4).

    Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos“  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU EȘTI MIRACOLUL CREAȚIEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14)

    Este oare posibil ca viața, așa cum o cunoaștem noi – viața plantelor, a animalelor și a omului – să fi apărut spontan, din întâmplare? S-ar putea ca uimitorul nostru sistem solar să fie rezultatul unui accident? Cu cât știința devine mai avansată, cu atât apar mai multe dovezi în favoarea unui Maestru Creator. Cercetătorii continuă să descopere ordinea divină în fiecare celulă umană minusculă. Biochimistul american Bruce Alberts, fost președinte al Academiei Naționale de Științe, scria: „Am subestimat întotdeauna celulele; fără îndoială că încă o facem… Celulele sunt unitatea de bază a vieții… într-adevăr, întreaga celulă poate fi privită ca o fabrică ce conține o rețea elaborată de linii de asamblare interconectate, fiecare dintre ele fiind compusă dintr-un set de diferite mașini proteice în poziții definite.” Psalmistul David nu era un om de știință, dar a recunoscut că fiecare dintre noi este un produs complex al mâinilor uimitoare ale lui Dumnezeu! El afirmă: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului… Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!… Când mă trezesc, sunt tot cu Tine…” (Psalmul 139:13, 15, 17-18). Inima omului bate de 115.000 de ori pe zi. Sângele nostru parcurge 22.000 km în fiecare zi (de aproximativ douăzeci de ori lungimea Regatului Unit, din nordul Scoției până în sudul Angliei!). Adulții respiră în medie între 18.000 și 30.000 de ori pe zi… și, în cea mai mare parte, toate aceste funcții au loc fără ca noi să fim conștienți. Uimitor! Astăzi, oprește-te și ia-ți câteva minute pentru a recunoaște și a-I mulțumi Creatorului tău pentru toate lucrurile uimitoare pe care le-a făcut cu acea primă bucată de țărână!

  • 20 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească … Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său … Și, în anul al optulea al împărăției sale, fiind încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său.

    2 Cronici 34.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lecții din viața lui Iosia (1) – A-L urma pe Domnul cu hotărâre

    Este vrednic de remarcat faptul că, în contrast cu Manase și cu Amon, Iosia a început să-L caute pe Domnul de la o vârstă foarte fragedă. Acest lucru a avut un efect decisiv asupra întregii sale vieți – un efect binecuvântat! Alegerile pe care le facem și obiceiurile pe care le dezvoltăm atunci când suntem tineri vor avea o influență foarte importantă asupra restului vieții noastre.

    Astăzi, mai mult decât oricând, există o mulțime de lucruri de natură să ne distragă de la lucrurile lui Dumnezeu. Iosia avea cu siguranță foarte multe lucruri de făcut ca împărat, însă el a făcut alegerile potrivite încă de la început. Am făcut și noi asemenea alegeri? Ne-am hotărât să-L urmăm pe Domnul Isus? Adică să-L urmăm cu toată seriozitatea? Aceasta este decizia pe care trebuie să o luăm, după care trebuie să perseverăm zi de zi, chiar și atunci când împrejurările devin foarte dificile. Va exista descurajare, însă trebuie să continuăm să mergem înainte. La fel ca Iosia, să nu pierdem niciun moment pentru a lua decizia de a-L urma cu hotărâre pe Domnul Isus, cu o inimă sinceră și întreagă!

    Seriozitatea alegerii făcute de Iosia a fost dovedită mai târziu, după patru ani, în al doisprezecelea an al domniei lui, pe când avea doar douăzeci de ani și s-a apucat să îndepărteze din țară toate lucrurile care erau contrar și incompatibile cu lucrurile lui Dumnezeu. Credința lui crescuse, iar hotărârea lui de a-L căuta pe Domnul nu se micșorase, ci dimpotrivă! Credința noastră de asemenea va crește, dacă umblăm cu hotărâre pentru Domnul. Vom deveni astfel vase folositoare în mâna Stăpânului. Cu cât luăm mai devreme o astfel de hotărâre, cu atât mai bine!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă căile și faptele.

    Ieremia 18.11

    „Gheara“ pentru roți

    Domnul M. era deranjat de amenzile de parcare pe care poliția i le dădea, pentru că depășea timpul de parcare permis. S-a încăpățânat și n-a mai plătit amenzile, dar a continuat să folosească parcările publice atunci când avea ceva de rezolvat în centrul orașului. Într-o zi, când s-a întors de la cumpărături, a observat că mașina lui era blocată cu un dispozitiv de imobilizare! Acum, rău-platnicul nu a avut de ales decât să meargă la poliție și să-și plătească datoria, dacă dorea să își folosească din nou mașina.

    Mulți oameni se comportă tot cam așa față de Dumnezeu. Când El le arată prin Biblie că modul lor de viață nu este corect, ei se înfurie. Nu vor să audă nimic despre mărturisirea păcatelor și despre întoarcerea la Dumnezeu. Ei încearcă să-și calmeze conștiința vinovată cu argumente șubrede și nu doresc deloc să renunțe la greșelile lor. În niciun caz nu trebuie să se amestece cineva în treburile lor.

    Dumnezeu permite uneori în viața acestor oameni un eveniment, astfel încât să fie nevoiți să se oprească din drumul lor. Dumnezeu lucrează așa din dragoste, pentru a-i conduce la conștientizarea păcatelor lor și la pocăință.

    Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca acesta să fie mântuit prin credința în Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce, pentru ca vinovăția fiecărui om care crede să poată fi ștearsă din fața lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.41-53 · Ioan 15.9-17

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 33:1-36

    Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioa­se – Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui – unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certuri­le din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor … Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-l învăţa pe Israel – şi pe fiecare dintre noi – să-şi cunoască inima, puţin câte puţin. Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

    A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul înseamnă să-ți gestionezi mintea și să profiți la maximum de ea. Înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu în mod logic și creativ, intuitiv și chibzuit. Albert Einstein, una dintre cele mai mari minți ale istoriei, a spus: „Important este să nu te oprești din a pune întrebări. Curiozitatea își are propria rațiune de a exista. Nimeni nu poate să nu fie înmărmurit atunci când contemplă misterele eternității, ale vieții și ale structurii minunate a realității. Este de ajuns dacă încercăm doar să înțelegem puțin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți pierzi niciodată o curiozitate sfântă.” Minimizându-și geniul, Einstein a spus: „Nu am niciun dar special, sunt doar pasionat de curiozitate.” David declara: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc…” (Psalmul 24:1). Așadar, curiozitatea ta ar trebui să fie nelimitată și fără margini. Cuvântul latin pentru „educație” înseamnă „a scoate afară” și nu „a îndesa.” Cele mai multe programe academice se concentrează pe cunoștințe administrate forțat, mai degrabă decât pe eliberarea curiozității. Care este rezultatul? Știm unele lucruri – dar pierdem ceea ce este cel mai vital: dragostea de a învăța. Într-un studiu realizat la o universitate de prestigiu, absolvenții cu cele mai bune rezultate au fost supuși acelorași examene finale la o lună după absolvire. Toți au picat. Atunci când încerci să înghesui adevărul în minte, rareori ajunge dincolo de memoria pe termen scurt. Și, în mod cert, nu ajunge nici în suflet. Din păcate, uneori asta se întâmplă în biserică la fiecare sfârșit de săptămână! Ce-i de făcut? Pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu cu fiecare ocazie care ți se ivește.

  • 16 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El va bea din pârâu pe cale, de aceea va înălța capul.

    Psalmul 110.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Deși Domnul a suferit atât de mult, nu numai pe cruce, ci și în umblarea Lui prin această lume, au existat totuși „pâraie“ care L-au înviorat pe cale. Să privim la câteva astfel de ocazii:

    Maria, care a șezut la picioarele Lui, bucurându-se de cuvintele Lui (Luca 10.38-42), și care mai târziu I-a uns trupul cu un parfum foarte scump (Ioan 12.1-7); darul sărmanei văduve (Marcu 12.42-44); răspunsul femeii samaritene la fântână (Ioan 4.31,32); sutașul care a venit la El pentru robul său bolnav, insistând ca Domnul să spună doar un cuvânt pentru vindecarea lui (Matei 8.5-13); femeia canaanită, care I-a cerut s-o vindece pe fiica ei, deși nu avea niciun drept să ceară acest lucru (Matei 15.22-28); leprosul samaritean, singurul care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17.16); Zacheu, care a dorit mult să-L vadă pe Domnul (Luca 19.2-10); mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16.16).

    Deși Hristos nu este în mod fizic aici, pe pământ, așa cum a fost atunci, nu avem oare și noi aceeași dorință de a înviora inima Lui? Sunt sigur că orice copil adevărat al lui Dumnezeu dorește acest lucru. Cum putem face aceasta? Prin acțiunile noastre față de El: să-L ascultăm și să ne închinăm Lui, ca Maria; să-I jertfim lucruri, ca văduva sărmană; să manifestăm credință, ca sutașul; să ne smerim, ca femeia canaanită; să-I fim recunoscători, ca leprosul samaritean; să-I dorim compania, ca Zacheu; să avem, ca Petru, o inimă deschisă, care să primească lucrurile lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva moduri de a bucura inima Lui. Să-I facem cu toții bucurie Domnului și să onorăm Numele Lui!

                                                                                                                                                             A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de omul care … își găsește plăcerea în legea Domnului … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

    Psalmul 1.1-3

    Ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă

    Oricine știe că, pentru o bună creștere a unui pom, rădăcinile sunt de mare însemnătate. Ele extrag din pământ ceea ce este necesar vieții pomului, ca de exemplu apă, săruri minerale și substanțe organice. Cele ce se văd, tulpina și coroana, sunt rezultatul acestui proces nevăzut. Florile și fructele arată bogăția solului și lucrarea rădăcinilor.

    Tot așa este cu omul: ceea ce citește, ceea ce îl preocupă, mediul său, ocupațiile din timpul liber, toate acestea sunt comparabile cu hrana pe care o asimilează pomul prin rădăcinile sale și au impact asupra comportamentului și gândirii omului. Fiecare dintre noi poate să aleagă în ce fel de „pământ“ își adâncește „rădăcinile“, pentru a-și hrăni duhul și sentimentele.

    Credinciosul crește în omul dinlăuntru doar atunci când își ia hrană din pământul fertil pe care i-l oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo va găsi îndrumare și promisiuni care îi dau posibilitatea să se împotrivească atacurilor celui rău. Dar el trebuie să le caute în Biblie și să și le însușească. „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

    Dacă face aceasta cu perseverență, se va asemăna cu acel „pom roditor“ care și la bătrânețe este plin de suc și verde, ca să arate că Domnul este drept (Psalmul 92.14,15).

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 30:1-16

    După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psal­mul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

    Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti“ (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea“ (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …“ (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

    Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

  • 13 Septembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Amon] a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său. Și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le-a slujit. Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.

    2 Cronici 33.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lecții din viața lui Amon (3) – Ziua de mâine nu este a noastră

    Amon a semănat cu tatăl său în unele aspecte, însă s-a deosebit de el într-o privință foarte importantă: „Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său“. El a știut prea bine ce i se întâmplase tatălui său și a fost martor la schimbările care avuseseră loc în viața acestuia. El însă probabil a socotit că aceste schimbări au fost bune pentru tatăl său, nu însă și pentru el, astfel că l-a imitat în orice aspect, în afară de unul. Amon a fost îngropat „în mormântul său, în grădina lui Uza“ (2 Împărați 21.26), chiar în același loc unde tatăl său fusese îngropat. De smerit însă nu s-a smerit, iar acesta era singurul lucru necesar. S-a asemănat cu tatăl său, însă cu excepția celui mai important lucru: pocăința. Și astfel a pierdut totul.

    Amon a domnit doar doi ani. Poate că a crezut că avea timp și că putea să se mai bucure puțin de viață, după care să se pocăiască, așa cum făcuse tatăl său. Nu știm exact cum au stat lucrurile, însă știm sigur că ziua de mâine nu este a noastră. Amon nu se putea baza pe ziua de mâine, așteptând să se smerească înaintea lui Dumnezeu mai târziu. Trebuie să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă“ (Psalmul 90.12).

    „Astăzi este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2), ziua în care de asemenea Îi putem sluji „Dumnezeului viu și adevărat“, așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Dacă este să facem planuri, să spunem astfel: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru“ (Iacov 4.15).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

    Psalmul 103.2

    Motive de nemulțumire? (1)

    De ce ești adesea nemulțumit? Ai atâtea motive să fii recunoscător! De pildă:

        Dacă ai mâncare în frigider, haine de îmbrăcat, un acoperiș deasupra capului și un pat în care să dormi, ești mai bogat decât 75% din populația lumii.

        Dacă ai bani într-un cont bancar și ceva în portofel, faci parte din cei 8% din populația lumii care formează clasa bogată.

        Dacă te-ai trezit în această dimineață cu puțin mai multă sănătate decât o persoană bolnavă, ești mai binecuvântat decât milioane de oameni care nu vor supraviețui în această săptămână.

        Dacă nu ai fost niciodată soldat în tranșee, dacă nu ai experimentat niciodată singurătatea unui condamnat pe nedrept sau torturat în timpul unui interogatoriu politic, atunci stai mai bine decât cinci milioane de oameni în acest moment.

        Dacă ai o Biblie, ești extraordinar de binecuvântat. A treia parte a lumii nu are acces la Cuvântul lui Dumnezeu.

        Dacă poți merge la biserică fără teama constantă de a fi atacat, dacă poți asculta în liniște Cuvântul lui Dumnezeu, fără pericolul de a fi arestat, torturat și ucis, te poți bucura de ceva ce milioane de oameni de pe acest pământ ar dori să experimenteze măcar o dată.

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.1-12 · Ioan 13.1-15

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 27:1-11

    Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire. Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului? Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii. De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor“ înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept“     (v. 5, 6). Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri“, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

    Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

    Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

    Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

    Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne