Faceți aceasta spre amintirea Mea.
1 Corinteni 11.24
Dacă Domnul Isus Hristos a instituit Cina, dacă Duhul Sfânt i-a călăuzit pe creștini să o celebreze și dacă El ne-a oferit și nouă explicația ei, cine suntem noi ca să așezăm ideile noastre în opoziție cu Dumnezeu? Fără îndoială, Cina Domnului trebuie să fie o taină spirituală lăuntrică pentru toți aceia care iau parte la ea; dar ea este, de asemenea, și un lucru exterior, literal și material. Este pâine și vin în mod literal; mâncăm și bem în mod literal. Dacă cineva tăgăduiește acest lucru, noi am putea, pe aceeași bază, să tăgăduim că există, în mod literal, un popor strâns laolaltă. Nu avem dreptul să explicăm Scriptura după astfel de criterii. Este datoria noastră fericită și sfântă să ne supunem Scripturii, să ne plecăm în mod absolut înaintea autorității ei divine.
Nu este vorba doar de supunere față de autoritatea Scripturii, deși ea este cu totul sigură, iar acest lucru l-am dovedit pe deplin, prin numeroasele citate din Cuvântul divin. Această primă dovadă ar putea fi, în ea însăși, suficientă pentru o minte evlavioasă. Însă este mai mult decât atât. Este un răspuns al dragostei, care vine din inima creștinului și care răspunde dragostei inimii lui Hristos. Oare acest lucru să nu aibă nicio valoare pentru noi? Nu trebuie să căutăm și noi, într-o cât de mică măsură, să ieșim în întâmpinarea dragostei inimii Lui? Dacă binecuvântatul și minunatul nostru Domn a rânduit pâinea și vinul la Cină, ca amintire a trupului Său dat și a sângelui Său curs, dacă a rânduit să mâncăm din pâine și să bem din pahar, în amintirea Lui, nu trebuie ca noi, cu o afecțiune vie, să răspundem dorinței dragostei Lui? Cu siguranță că niciun creștin sincer nu va pune la îndoială acest lucru. Ar trebui să fie bucuria inimilor noastre să ne strângem în jurul Domnului nostru iubitor și să ne amintim de El, în felul pe care El l-a rânduit – să vestim moartea Lui până El va veni. Este cu totul minunat să ne gândim că El caută un loc în amintirea unor astfel de inimi cum sunt cele ale noastre; și ar fi trist, într-adevăr, dacă noi, indiferent din ce motive, am neglija tocmai praznicul de care El Și-a legat Numele Său prețios.
C. H. Mackintosh
Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale“.
Psalmul 110.1
Smerirea și înălțarea Domnului Isus
Psalmul 110, care vorbește profetic despre Domnul Isus, se deschide cu perspectiva locului pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus Hristos după ce lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Este locul de onoare, la dreapta Sa! Această înălțare a Domnului nostru este răspunsul lui Dumnezeu la smerirea Sa profundă. Cel care nu a încetat să fie Dumnezeu a devenit Om. A luat chipul unui Rob, ajungând în mod conștient într-o poziție de dependență și de ascultare. S-a umilit, a luat asupra Sa condamnarea oamenilor și, în cele din urmă, a murit pe crucea de la Golgota ca Om nevinovat și totuși condamnat.
Dumnezeu este însă dintotdeauna preocupat de gloria Fiului Său. Oamenii pot gândi ce vor despre Isus. Dar Dumnezeu L-a onorat și L-a glorificat. Astfel, Filipeni 2, după ce descrie calea de smerire a Mântuitorului nostru, adaugă: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus“. Și El dorește ca oamenii de asemenea să-L onoreze pe Fiul Său. Prin locul cel mai înalt pe care Dumnezeu l-a acordat Domnului Isus ca Om, El I-a asigurat stăpânirea asupra universului. Astfel, Domnul înviat a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“. Când Dumnezeu îi va pune pe toți dușmanii acestui Domn înălțat ca așternut al picioarelor, atunci Fiul Omului, odinioară respins, disprețuit și răstignit, va ocupa propriul tron în Ierusalim și din acel loc va conduce tot pământul. Gloria și onoarea, pe care Dumnezeu I le-a atribuit Fiului Său ca Om, vor fi văzute atunci de toți și orice genunchi se va pleca înaintea Lui.
Citirea Bibliei: Ezechiel 17.1-24 · Psalmul 119.129-144
de Jean Koechlin
Deuteronom 34:1-12
Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-l pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată“ a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut“ (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase“ (v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.
Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El Însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3). Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?
Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise (sau Pentateucul), fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise … a scris despre Mine“, le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El Însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
O PROVOCARE PENTRU ȘAPTE ZILE | Fundația S.E.E.R. România
„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)
Unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de piele, sunt mai evidente și se pot îndepărta. Apoi, există tipul de cancer care crește nedetectat și care distruge organismul. Să știți că și cârtirea funcționează cam după același tipar; ea are un impact asupra sănătății tale și îți sabotează victoria. Apostolul Pavel ne-a lăsat acest imperativ: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.”
Dr. Ann Shorb (fondatoare a organizației creștine „Servicii creștine de consiliere și educație”, autoare a unei serii de devoționale săptămânale cu titlul „O lumină pe cărarea mea”) scria: „Dacă îți dai seama că ai sentimente negative și că te simți deprimat, ascultă ce se spune în jurul tău. Auzi multe nemulțumiri și cârteli? Oamenii cu care îți petreci timpul își exprimă în mod constant gânduri și sentimente descurajante? Sau tu ești cel care cicălește și se plânge? De multe ori devenim cel mai rău dușman al nostru, dezvoltând atitudini de mânie sau de amărăciune. Gândurile și atitudinile tale sunt alegerea ta. Unde îți este mintea depinde de tine! Citește cu atenție și urmează ceea ce a scris apostolul Pavel cu privire la eliminarea aspectelor negative și la adoptarea celor pozitive (în Coloseni 3:1-15 și Efeseni 4:20-32). Recunoaște că există probleme în jurul tău, dar nu te gândi la ele. Fă tot ce poți pentru a remedia situația în care ești tu implicat. Ține minte: nu-i poți schimba pe alții, ci doar pe tine și atitudinea ta. Găsește aspectele pozitive. Concentrează-te pe acestea și fii recunoscător că Dumnezeu promite să fie cu tine în momentele grele. Folosește versete din Biblie, devoționale și materiale inspiraționale pentru a te reorienta, când gândirea ta începe „s-o ia în jos”!
Schimbându-ți gândirea îți schimbi perspectiva, iar schimbându-ți perspectiva – îți schimbi viața!” Pentru unul, lumea poate părea pustie; pentru altul, aceeași lume pare bogată și interesantă. Ceea ce vezi depinde în principal de ceea ce cauți. Hotărăște-te să nu te plângi timp de o zi! Apoi, te rugăm să accepți provocarea noastră de a nu te plânge timp de o săptămână… Vei fi uimit de cât de bine te vei simți!
