24 August 2026

DOMNUL ESTE APROAPE 

Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har. 

Coloseni 3.16 

Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel. 

Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții. 

Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre. 

H. Rossier 

SĂMÂNȚA BUNĂ 

Datoriile anulate 

[Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El. 

Evrei 7.25 

În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv! 

În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime. 

Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit! 

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

de Jean Koechlin 

Matei 26.1‑16 

Domnul Şi‑a încheiat învăţăturile. Acum urmează să se împlinească cele din urmă evenimente. În timp ce la Ierusalim se ţine „sfatul celor răi“ (v. 3‑5), o scenă cu totul diferită se desfăşoară în Betania. Respins şi urât de mai‑marii poporului Său, Isus găseşte printre credincioşii umili acceptare, iubire, dragoste şi, am putea spune, adorarea care I se cuvine. Negăsindu‑Şi loc în Templu, a fost primit în casa lui Simon leprosul. I‑a fost refuzată împărăţia, însă un parfum de mare preţ Îi este turnat pe cap, simbol al ungerii imperiale: această femeie Îl recunoaşte şi Îl onorează ca Mesia al lui Israel. „În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul“ (Cântarea Cântărilor 1.12). Domnul a fost singurul care a înţeles şi a apreciat fapta ei. Dar ce contează? Din moment ce El găseşte plăcere în aceasta, nimeni nu are dreptul să o necăjească pe această femeie. 

Odată cu v. 14 trecem din nou la o scenă a întunericului. Trădătorul Iuda, cel care respirase şi el mirosul parfumului, îşi împlineşte dispoziţia şi îşi primeşte plata: treizeci de arginţi, preţul unui rob. Dar profetul Zaharia îl numeşte, nu fără ironie, preţ scump, pentru că era cel cu care trebuia să fie estimat Fiul lui Dumnezeu (Zaharia 11.13). 

EMOȚIILE TALE CONTEAZĂ PENTRU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România 

„N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15) 

Astăzi vom vorbi despre emoții – acele sentimente pe care le avem cu toții în inimile noastre. Unele ne încântă și ne fac să zâmbim cu adevărat, iar pe altele le îndurăm și alegem să le ascundem prin zâmbete forțate. Întrebarea este: ce spune Dumnezeu despre modul în care trebuie să le gestionăm?

Iată ce spune Biblia: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2);

„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31);

„Toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8)

Dumnezeu ne-a stabilit timpuri și anotimpuri, în care fie să plângem, fie să râdem… să tânjim, să iubim – și chiar să bocim (vezi Eclesiastul 3:1-8). Ne cere Dumnezeu să ne controlăm instantaneu și să ne reținem complet toate emoțiile? Nu! În schimb, El e gata să ne transforme inimile și caracterul, astfel încât să ne putem gestiona emoțiile în moduri care Îl onorează. În loc să ne ofere un manual de auto-control emoțional, El ne mângâie, ne încurajează, ne convinge și ne reorientează, invitându-ne cu răbdare să facem următorul lucru: „să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi” (1 Petru 5:7)!

Chiar și sentimentele dureroase ne pot oferi ocazii de a dezvolta o relație mai profundă cu Tatăl nostru ceresc. De asemenea, este util să ne amintim că suntem creați după chipul unui Dumnezeu emoțional, iar Cuvântul Său indică faptul că El consideră sentimentele noastre ca fiind fundamental bune.

Chiar și mânia, o emoție considerată în general ostilă, poate să-L slăvească pe Dumnezeu atunci când o gestionăm în mod altruist. Nu contează ce simțim, ci modul în care gestionăm aceste sentimente! Așadar, Dumnezeu să ne dea harul de-a transforma orice emoție într-un atribut care să-L slăvească pe El!