Mana Zilnica

Etichetă: muzica

  • 24 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har. 

    Coloseni 3.16 

    Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel. 

    Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții. 

    Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre. 

    H. Rossier 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Datoriile anulate 

    [Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El. 

    Evrei 7.25 

    În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv! 

    În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime. 

    Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit! 

    Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 26.1‑16 

    Domnul Şi‑a încheiat învăţăturile. Acum urmează să se împlinească cele din urmă evenimente. În timp ce la Ierusalim se ţine „sfatul celor răi“ (v. 3‑5), o scenă cu totul diferită se desfăşoară în Betania. Respins şi urât de mai‑marii poporului Său, Isus găseşte printre credincioşii umili acceptare, iubire, dragoste şi, am putea spune, adorarea care I se cuvine. Negăsindu‑Şi loc în Templu, a fost primit în casa lui Simon leprosul. I‑a fost refuzată împărăţia, însă un parfum de mare preţ Îi este turnat pe cap, simbol al ungerii imperiale: această femeie Îl recunoaşte şi Îl onorează ca Mesia al lui Israel. „În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul“ (Cântarea Cântărilor 1.12). Domnul a fost singurul care a înţeles şi a apreciat fapta ei. Dar ce contează? Din moment ce El găseşte plăcere în aceasta, nimeni nu are dreptul să o necăjească pe această femeie. 

    Odată cu v. 14 trecem din nou la o scenă a întunericului. Trădătorul Iuda, cel care respirase şi el mirosul parfumului, îşi împlineşte dispoziţia şi îşi primeşte plata: treizeci de arginţi, preţul unui rob. Dar profetul Zaharia îl numeşte, nu fără ironie, preţ scump, pentru că era cel cu care trebuia să fie estimat Fiul lui Dumnezeu (Zaharia 11.13). 

    EMOȚIILE TALE CONTEAZĂ PENTRU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România 

    „N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15) 

    Astăzi vom vorbi despre emoții – acele sentimente pe care le avem cu toții în inimile noastre. Unele ne încântă și ne fac să zâmbim cu adevărat, iar pe altele le îndurăm și alegem să le ascundem prin zâmbete forțate. Întrebarea este: ce spune Dumnezeu despre modul în care trebuie să le gestionăm?

    Iată ce spune Biblia: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2);

    „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31);

    „Toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8)

    Dumnezeu ne-a stabilit timpuri și anotimpuri, în care fie să plângem, fie să râdem… să tânjim, să iubim – și chiar să bocim (vezi Eclesiastul 3:1-8). Ne cere Dumnezeu să ne controlăm instantaneu și să ne reținem complet toate emoțiile? Nu! În schimb, El e gata să ne transforme inimile și caracterul, astfel încât să ne putem gestiona emoțiile în moduri care Îl onorează. În loc să ne ofere un manual de auto-control emoțional, El ne mângâie, ne încurajează, ne convinge și ne reorientează, invitându-ne cu răbdare să facem următorul lucru: „să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuşi îngrijeşte de noi” (1 Petru 5:7)!

    Chiar și sentimentele dureroase ne pot oferi ocazii de a dezvolta o relație mai profundă cu Tatăl nostru ceresc. De asemenea, este util să ne amintim că suntem creați după chipul unui Dumnezeu emoțional, iar Cuvântul Său indică faptul că El consideră sentimentele noastre ca fiind fundamental bune.

    Chiar și mânia, o emoție considerată în general ostilă, poate să-L slăvească pe Dumnezeu atunci când o gestionăm în mod altruist. Nu contează ce simțim, ci modul în care gestionăm aceste sentimente! Așadar, Dumnezeu să ne dea harul de-a transforma orice emoție într-un atribut care să-L slăvească pe El! 

  • 3 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat de toate; din care, când s‑a umplut, trăgându‑l pe țărm și stând jos, au adunat în vase pe cele bune și au aruncat afară pe cele rele.

    Matei 13.47,48

    Nu există lucrare mai mare și mai binecuvântată decât să fii „pescar de oameni“ și să „prinzi“ oameni în acest timp de har! Și Domnul a încredințat această lucrare nu numai celor de meserie pescari (Marcu 1.16; Luca 5.10)!

    Faptul că năvodul adună în el „de toate“ ne arată, pe de o parte, că avem înaintea noastră lucrarea imperfectă a omului, iar pe de altă parte, că vestea bună nu se adresează numai unei clase deosebite de oameni, ci tuturor, indiferent de rasă sau de statut social. Nu există niciun indiciu că o anumită națiune ar fi exclusă. Rezultatul predicării evangheliei este deci acesta: sunt strânși tot felul de pești!

    Cu toate acestea, nu toți peștii mării sunt strânși cu acest năvod. Gândul este în consens cu ceea ce spune Iacov în Fapte 15.14: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său“. Conform Scripturii, nu va exista o mântuire a tuturor oamenilor, după cum nu va fi nici o creștinare a întregii lumi. Desigur, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2.4). Niciunul dintre cei care vor fi în iad nu‑I va putea reproșa lui Dumnezeu că el ar fi dorit să fie mântuit, dar nu a fost ales de Dumnezeu. Rezultatul predicării evangheliei este o mulțime limitată de pești care intră în năvod, în timp ce în mare rămân cei mai mulți pești.

    În această parabolă nu se spune că pescuirea ar avea loc de mai multe ori. Mai degrabă, întreaga lucrare care se întinde pe parcursul a mai multor secole în acest timp de har este rezumată într‑o singură acțiune.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dima

    Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m‑a părăsit.

    2 Timotei 4.10

    Câtă durere pentru apostol, să fie abandonat când avea poate cea mai mare nevoie! Aceasta a produs răni adânci în inima lui. Omul suferă mai mult când este rănit în casa prietenului. Dar de ce l‑a părăsit Dima? Din cauza primejdiilor? Posibil! Din moment ce alături de Pavel s‑ar fi expus la privațiuni, era de preferat să stea departe de Roma și de compania unuia mai mult întemnițat decât liber. Sau cumva din cauza vreunui păcat secret care, încetul cu încetul, i‑ar fi scăzut standardele? Posibil! Sau pentru că a neglijat rugăciunea și a cedat ispitelor?

    Mai mulți sunt creștinii ruinați prin păcate mici, decât cei ruinați prin păcate mari; vulpile mici distrug viile în floare. Sau pentru că a obosit în lucrare? Totuși, Dima nu L‑a abandonat pe Hristos, ci pe Pavel. El credea încă în Isus ca Mântuitor al păcătoșilor. Voia să rămână creștin, dar prefera acum să se preocupe mai mult de interesele lui decât de lucrarea creștină. Se retrăsese din postura de ucenic activ. Mulți obosesc și cad. Dar cum explică Pavel?

    Dima „a iubit veacul de acum“! Dragostea excesivă pentru lumea aceasta îndepărtează de la credință. Când lumea lucrează în inimă, distruge credincioșia pentru Hristos. Dragostea pentru Hristos și pentru lume nu pot viețui în aceeași inimă. Nu le poți avea pe amândouă: și pe Hristos și lumea! Lumea înstrăinează de Dumnezeu. Spiritul vremii a pus stăpânire pe Dima și l‑a sugrumat. Fusese prieten apropiat și colaborator cu unul dintre cei mai sfinți oameni care a trăit vreodată, dar dragostea pentru lume l‑a doborât. Tradiția spune că Dima a căzut așa de rău, încât a devenit preot într‑un templu păgân. „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ!“ (Coloseni 3.2).

    Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 16.13‑28

    Din întrebarea pe care Domnul le‑o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i‑a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

    „De atunci“, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care‑l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să‑L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

    Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37‑40). Suntem noi gata să‑L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

    CUNOAȘTE „VREMEA” ÎN CARE TE AFLI | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

    Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit.

    De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo.

    Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult.

    Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!

  • 29 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind‑o, a ascuns‑o; și, de bucuria ei, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

    Matei 13.44

    Plin de bucuria comorii găsite, omul merge „și vinde tot ce are“ pentru a cumpăra ogorul. Aceste cuvinte fac trimitere la calea pe care a mers Domnul nostru. Devenind om, El, Cel care era bogat, S‑a făcut sărac pentru noi (2 Corinteni 8.9), „S‑a golit pe Sine Însuși“, S‑a făcut nimic, cum citim în Filipeni 2, S‑a smerit făcându‑Se om și, chiar mai mult decât atât, făcându‑Se rob. Calea Sa a fost o cale de smerire continuă până la moartea pe cruce, pe care a împlinit‑o în ascultare de Tatăl Său. Să ne gândim la ceea ce I‑au făcut soldații romani, care I‑au luat totul, chiar și hainele! Dar nu aceasta a fost „vinderea“ propriu‑zisă a tot ceea ce avea. El a renunțat la tot, a vândut tot ce a avut.

    Domnul Isus a renunțat, pentru un timp, la demnitatea Sa mesianică. El a mărturisit înaintea lui Pilat: „Dar acum Împărăția Mea nu este de aici“ (Ioan 18.36). Inimile noastre sunt mișcate când Îl auzim pe adevăratul Mesia al poporului Său rostindu‑Și plângerea înaintea Domnului: „Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat jos“ (Psalmul 102.10). După planul lui Dumnezeu, Mesia trebuia să fie nimicit și să nu aibă nimic (Daniel 9.26). Din acest plan făcea parte și moartea Sa. El „a vândut totul“ și nu a păstrat nimic pentru Sine. A renunțat nu numai la drepturile Sale de Mesia, ci Și‑a dat viața, S‑a dat pe Sine Însuși!

    Acesta a fost prețul nespus de mare plătit pentru lume, pentru ogor. El a cumpărat întregul ogor, dar singurul lucru care prezenta interes pentru El și de care Se bucura era Adunarea! El ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru noi (Efeseni 5.2). Astăzi, toate trăsăturile Sale de caracter sunt și ale noastre, cu excepția divinității. Ce dragoste de neînțeles ne‑a arătat Hristos! El a renunțat la tot și a câștigat totul, nu numai Adunarea, ci și lumea.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Timp în fața Cuvântului

    Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

    2 Timotei 3.16

    Una dintre cele mai timpurii amintiri pe care o am cu mama mea este că o văd rugându‑se și citind Biblia într‑un timp matinal, de comuniune cu Mântuitorul ei, pregătindu‑se pentru o nouă zi încărcată. Așa făcea ea în fiecare dimineață.

    Dragi creștini, petrecem noi timp în prezența Domnului Isus? Avem noi un moment special, pus deoparte pentru a‑I asculta Cuvântul și pentru a‑I vorbi în rugăciune? Doar în felul acesta gândurile noastre pot fi înnoite, iubirea pentru Domnul poate fi împrospătată, iar credința încurajată.

    Biblia nu este o culegere de adevăruri abstracte. Dumnezeu ne comunică prin ea o învățătură vie și concretă. Modalitățile prin care o face sunt variate: uneori ne vorbește direct, alteori prin viața oamenilor credincioși, cărora le descoperim bucuriile și necazurile, victoriile și eșecurile, încrederea și îndoiala, speranța și plânsul. Exemplele lor ne încurajează și ne inspiră în provocările vieții.

    Multe versete din Biblie sunt un dialog între credincios și Domnul său, căci scopul acestei Cărți este să stabilească o relație între om și Dumnezeu. Ne invită, de asemenea, să ne adunăm ca frați și surori în jurul Domnului, pentru a fi instruiți prin Cuvântul Lui, sub îndrumarea Duhului Sfânt.

    „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându‑vă și îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări spirituale“ (Coloseni 3.16).

    Citirea Bibliei: Daniel 2.1-16 · Psalmul 37.30-40

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 65.13‑25

    Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care‑l va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor“ (v. 14).

    Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu‑i cunoaşte, cum nu L‑a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (1 Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?

    Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într‑o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.

    O MIE PATRU SUTE PATRUZECI | Fundația S.E.E.R. România

    „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

    O femeie a avut odată un vis, în care un înger îi dădea acest mesaj: „Ca răsplată pentru virtuțile tale, suma de 1.440 de lire sterline va fi depusă în contul tău bancar în fiecare dimineață. Această sumă are o singură condiție. La sfârșitul fiecărei zile lucrătoare, orice sold care nu a fost utilizat va fi anulat. Nu va fi reportat în ziua următoare și nu va acumula dobânzi. În fiecare dimineață, o nouă sumă de 1.440 de lire sterline îți va fi creditată.”

    Visul a fost atât de real încât, când s-a trezit, ea L-a rugat pe Domnul să-i explice ce înseamnă. El a făcut-o să înțeleagă că primea 1.440 de minute în fiecare dimineață (numărul total de minute dintr-o zi de douăzeci și patru de ore); ce făcea ea cu acest depozit de timp era crucial, deoarece 1.440 de minute pe zi era tot ce primea! Și tu ai un cont similar. La sfârșitul fiecărei zile, ar trebui să poți privi înapoi cu bucurie și satisfacție și să vezi că acele minute de aur au fost investite cu înțelepciune. Cineva a spus: „Timpul este darul lui Dumnezeu pentru tine, iar ceea ce faci cu timpul tău este darul tău pentru Dumnezeu!” Și este atât de adevărat! Psalmistul a scris: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!… Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!” (Psalmul 90:10, 12, 17). Și toți cei care ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu să spună: Amin!

  • 27 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ați fost înviați împreună cu Hristos.

    Coloseni 3.1

    Ce consecință are pentru noi faptul că am fost înviați împreună cu Hristos? Răspunsul este simplu: cu certitudine am fost înviați nu pentru a reveni la viața față de care am murit, ci pentru a intra într‑o viață nouă – cea a lui Hristos cel înviat! Prin urmare, este o viață din cer, de sus, din locul în care Se află Hristos. Sfera acestei vieți este cerul, de aceea se spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos [înviat] este așezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ“.

    Să remarcăm în trecere că, în Epistola către Coloseni, creștinul, deși înviat cu Hristos, este considerat ca fiind încă pe pământ, pe când în Epistola către Efeseni, el este văzut ca fiind așezat, în Hristos, în locurile cerești. Dar, deși el este încă pe pământ, viața sa nu‑i mai aparține, iar apostolul îl îndeamnă să acționeze potrivit poziției lui, ca intrat într‑o nouă viață, și să caute lucrurile care corespund acestei vieți noi și care se potrivesc pentru unul care a fost înviat: „Căutați cele de sus“. Acestea să fie lucrurile pe care să le dorim și noi. Cele de sus sunt toate bunurile și privilegiile cerești care ne aparțin în prezent, ca speranță, în și prin Hristos, sunt acele comori spirituale de har și de dragoste a căror sursă și al căror centru se află în El. Gloria Lui ne este arătată: El este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Contemplându‑L acolo, înțelegem întregul preț, întreaga valoare a lucrurilor de sus.

    Noi nu cunoaștem decât în parte, dar suntem îndemnați să creștem în cunoștința și în harul Domnului. Așa cum se sapă pentru descoperirea unor comori, și noi trebuie să căutăm să dobândim tot mai mult cunoștința și bucuria acestor lucruri cerești. Învățăturile care li se prezentau colosenilor îi aduceau, sub aspect religios, înapoi la lucrurile de pe pământ. Dar acolo sus Se afla Hristos, a Cărui Persoană și ale Cărui glorii ne sunt prezentate în Coloseni 1: iată ce trebuiau ei să caute. „Toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței“ se aflau acolo. Căutarea lucrurilor de sus îl conduce pe creștin în adevărata sferă a vieții sale, în afara lucrurilor acestui pământ.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu.

    Efeseni 2.8

    Sunteți creștină?

    După ora de evanghelizare, o doamnă a venit la predicator. Acesta a întrebat‑o: „Sunteți creștină?“ — „Ei bine, eu frecventez biserica asta de 25 de ani. Nu vin ca alții din când în când.“ — „Sunteți mântuită?“ — „Dar se poate ști acest lucru?“ — „Posedați viața veșnică?“ — „Ei bine, cum să o posed? Viața veșnică este de fapt numai o noțiune. Eu am luat parte la împărtășanie acum două săptămâni.“

    A fi creștin înseamnă a‑L cunoaște pe Isus ca Salvator! Și iată câteva dintre rezultatele minunate de care se bucură toți cei care au fost mântuiți: – Au iertarea păcatelor: „Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru numele Lui“ (1 Ioan 2.12); – Au pace cu Dumnezeu: „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1); – Au statutul de copii ai lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L‑au primit, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Lui“ (Ioan 1.12); – Au siguranța mântuirii: „Le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.28); – Au o relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune: Oamenii care au credință în Dumnezeu vorbesc cu El, Îi mulțumesc pentru mântuire și pentru toate lucrurile bune pe care le experimentează în fiecare zi, Îi cer lui Dumnezeu ajutor, putere și călăuzire în viață, mijlocesc pentru oamenii din cercul lor de cunoștințe care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu; – Au binecuvântarea de a citi Biblia zilnic: Prin această carte, Dumnezeu le vorbește și le arată cum să trăiască pentru slava Lui. Din Cuvântul Său, ei ajung să‑L cunoască mai bine pe Domnul Isus, Cel care va veni în curând să‑i ducă în cer.

    Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 13

    Despre necazul pe care‑l va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?“, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).

    Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s‑ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s‑ar putea gândi că Dumnezeu l‑a uitat sau că Îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintr‑un astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că aceasta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi nelinişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigăt de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?“ (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

    VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui…” (2 Corinteni 3:18)

    Poate că ai auzit vechea zicală despre medici și rețetele lor: „Ei pot citi scrisul, dar nu pot scrie cititul!” O scrisoare trebuie să fie ușor de citit și de înțeles. Scrisul ilizibil distorsionează mesajul și descurajează cititorul. Scopul unei scrisori este să transmită gândurile scriitorului. Când nu reușește, cititorul se oprește din citit sau nu înțelege mesajul.

    Din moment ce „ești arătat ca o epistolă a lui Hristos” (vezi 2 Corinteni 3:3), iată câteva distorsionări pe care trebuie să le eviți:

    1) Lipsa de onestitate la locul de muncă. Aici ne gândim la lucruri precum umflarea cheltuielilor, nefolosirea integrală a timpului de lucru, însușirea obiectelor despre care crezi că nu li se va simți lipsa.

    2) O atitudine necorespunzătoare – de exemplu, resentimentul atunci când un prieten, un coleg de muncă sau un șef îți cere într-un moment nepotrivit să-l ajuți, deci să faci un efort suplimentar.

    3) Munca precară, reflectată în produse și servicii de proastă calitate, sau în inconsecvență.

    4) Lipsa de responsabilitate. Se poate conta pe tine să fii acolo unde trebuie să fii, și să-ți îndeplinești obligațiile?

    5) Faptul că strici bucuria altora. Creștinii cărora le lipsește simțul umorului și se comportă ca și cum bucuria i-ar deranja, dăunează cauzei lui Hristos în loc s-o susțină!

    6) Sensibilitatea. Cum te „citesc” oamenii? Îți arăți sentimentele prea ușor? Te superi ușor? Reacționezi exagerat la jigniri neintenționate?

    7) Crize de temperament. Ești irascibil, morocănos și te plângi atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu?

    8) Îndreptățirea de sine – care te poate face să vorbești pe un ton de superioritate, sau să afișezi o religiozitate care îi îndepărtează pe oameni. Deci nu uita, Biblia spune că ești „cunoscut și citit de toți oamenii.”

    Așadar, asigură-te că atitudinea și comportamentul tău Îl onorează pe Hristos, și că transmiți oamenilor un mesaj al credinței autentice!

  • 23 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Și‑a căutat un om după inima Sa și Domnul l‑a rânduit conducător peste poporul Său.

    1 Samuel 13.14

    David. Când Dumnezeu l‑a ales pe David ca împărat, a început o perioadă nouă. David era un om după inima lui Dumnezeu. De la tinerețe până la bătrânețe, el a trăit o viață de credință. Chiar și atunci când a păcătuit nespus de grav, el n‑a căutat scuze, ci s‑a pocăit cu sinceritate. Secole mai târziu, zilele lui David au rămas o referință pentru poporul lui Dumnezeu (Neemia 12.46).

    Solomon. Lui David i‑a urmat la tron Solomon. Acesta I‑a cerut lui Dumnezeu pricepere și înțelepciune. Împărăția lui a prosperat, iar înțelepciunea, faima și bogățiile sale întreceau cu mult tot ceea ce se istorisise despre el. Totuși, mai târziu, influențat de relațiile sale și de voința proprie, inima i s‑a depărtat de Domnul.

    Roboam. Odată cu fiul lui Solomon, Roboam, a intervenit o schimbare clară în atmosfera spirituală. Acesta și‑a început domnia cu asprime și cu trufie, iar ca rezultat, împărăția a fost divizată. El s‑a întărit, însă L‑a părăsit pe Domnul (2 Cronici 12.1). În zilele lui, obiectele prețioase de aur au fost înlocuite cu altele de aramă – cu aceeași strălucire probabil, însă de o valoare mult mai mică (1 Împărați 14.26‑28).

    Abiia. Lui Roboam i‑a urmat la tron fiul său, Abiia. El a dobândit o biruință măreață prin mărturisirea Numelui Domnului (2 Cronici 13), însă n‑a dat dovadă de devotament personal, ci a umblat în păcatele tatălui său, iar inima sa n‑a fost în totul a Domnului, cum fusese cea a lui David (1 Împărați 15.3). Au fost suficiente patru generații, pentru ca declinul spiritual să se instaleze. Adevărurile de care David se bucurase prin credință au devenit doar tradiții istorice pentru Abiia. Această desfășurare de lucruri apare foarte des în Scriptură.

    Noi cărei generații îi aparținem? Ne bucurăm de promisiunile lui Dumnezeu prin credință, sau rătăcim conduși de patimi, de încrederea în sine și de mândria că avem o poziție bună? Poate privim înapoi la generațiile din trecut, care au umblat cu credincioșie, însă trebuie să fim atenți să nu avem doar declarații goale, ca în zilele lui Abiia!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Am alergat la adăpost, ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și tare.

    Evrei 6.18,19

    Traversarea Alpilor

    Traversarea Alpilor de către Hannibal în anul 218 î.H. a fost una dintre acțiunile militare rămase celebre. Ocolind garnizoanele terestre și flota navală romană, generalul cartaginez Hannibal (247‑183 î.H.), cel pe care Napoleon îl va numi „cel mai de seamă conducător de oști al lumii“, traversează fulgerător Pirineii și apoi Alpii, cu o armată alcătuită din 50.000 de infanteriști și 9.000 de cavaleriști, precum și cu 37 de elefanți, în doar șaisprezece zile. Vremea geroasă și munții înzăpeziți, „impenetrabilii“, nu îl opresc. Pe când străjerii „cetății eterne“ se așteptau cel mai puțin, Hannibal, „părintele strategiei“, ajunge la porțile Romei. Un strigăt de groază cuprinde tot orașul: Hannibal ante portas! (Hannibal înaintea porților!). El ia prin surprindere armata romană și o distruge.

    Avem o singură viață de trăit pe pământ. Este un capital pe care mulți dintre noi l‑au sustras deja în mare parte și pe care continuă să‑l piardă, în ciuda voinței lor. Viața este trăită deplin numai când este cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, având conștiența iertării propriilor păcate și bucurie neschimbată în adâncul inimii. Iată adevărata viață! Mulți contemporani de‑ai noștri sunt neliniștiți, și le înțelegem motivul. Speranțele lor sunt incerte, deoarece nu au fundament. Și‑au întărit gărzi, au flote, și‑au ridicat ziduri de apărare, dar atacul îi ia prin surprindere. Uitați‑vă în jur: oamenii trăiesc un vis urât al unei distrugeri nucleare! Speranțele neancorate sunt critice când vine vorba de destinul etern. „Isus în fața porților“ – ce groază va fi pentru cei care au trăit fără Dumnezeu în lume!

    Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 9

    Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor“ – v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi“ (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S‑a aşezat („şade“) pe tron; „Şi‑a pregătit tronul Său pentru judecat㓠(v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le‑a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut‑laben: – not㠖 Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

    În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

    FII AUTENTIC! | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

    Domnul Isus a fost aspru cu fariseii și le-a spus-o în față: „Pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:28) Pe dinafară aveau o înfățișare impresionantă, dar erau lipsiți de har, milă și compasiune. Iar Isus le-a cerut socoteală!

    Deoarece trăim într-o societate axată pe aparențe, Domnul Isus ne avertizează cu privire la pericolele care vin din faptul că ne concentrăm asupra vieții exterioare în detrimentul dezvoltării vieții interioare. Așadar, cum ar trebui să procedezi ca să nu se întâmple asta?

    1) Urmează pilda lui Isus. El Și-a petrecut viața slujindu-i pe cei suferinzi, pe cei uitați, pe cei pierduți și pe cei singuri.

    2) Ține minte că, deși ești creștin, încă te vei lupta în anumite domenii – deci nu încerca să te comporți ca și cum „le știi pe toate”!

    3) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere tiparele de comportament care sunt orientate spre aparențe, în loc să fie orientate spre inimă.

    4) Înconjoară-te cu oameni transparenți, care te încurajează să fii autentic și te mustră atunci când ai nevoie!

    Autoarea Marybeth Whalen scria: „Zugravii au văruit peretele care ducea la parter. După o săptămână, am descoperit că, deși peretele era proaspăt vopsit, obiceiurile nu se schimbaseră. Copiii își ștergeau în continuare mâinile murdare pe el, făcând din ceea ce era alb și curat, ceva gri și murdar. La fel ca acel zid, dacă nu sunt atentă, pot ascunde ce este în interior; să port tricoul creștin, să am la mine Biblia, să zâmbesc ca și cum totul ar fi minunat și să vorbesc frumos despre umblarea mea cu Domnul. Dar, în adâncul meu, obiceiurile urâte așteaptă să fie dezvăluite în momentul în care viața devine murdară. Pot deveni un fariseu al zilelor noastre care se concentrează pe alb și ignoră lucrurile murdare de dedesubt!”

    Concluzia e simplă: fii autentic!

  • 23 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și pe voi, care erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre, v‑a înviat împreună cu El, după ce ne‑a iertat toate greșelile.

    Coloseni 2.13

    Să remarcăm că apostolul le spune colosenilor: „Voi erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre“. Iudeii erau și ei, din fire, morți în greșelile lor (Efeseni 2.5), dar ei erau circumciși, ca o garanție că legământul și promisiunile le aparțineau; ei aveau un Dumnezeu și o speranță (Efeseni 2.11,12). Sărmanii oameni dintre națiuni, ei nu aveau nimic din toate acestea! Ei erau morți în greșelile lor, dar și în necircumcizia cărnii lor: nu aveau niciun drept înaintea lui Dumnezeu; ei nu puteau fi decât obiectul exclusiv al harului suveran, iar acesta se manifestase deja față de ei.

    Apostolul le reamintește acest lucru efesenilor (Efeseni 2.5,8). Ce subiect de recunoștință pentru noi! Dar apostolul spune mai departe: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Iudeii aveau, în aceeași măsură ca și cei dintre națiuni, nevoie de iertare și de harul care duce la viață. Chiar dacă iudeilor le sunt recunoscute privilegiile speciale de care se bucură, totuși Cuvântul îi plasează, ca păcătoși, întotdeauna pe picior de egalitate cu cei dintre națiuni. Păcatul ne‑a plasat pe toți în moarte și sub condamnare. Însă toți pot găsi iertarea și viața în Hristos, Cel mort și înviat. Ce fericire să deținem aceste prețioase comori, nu doar să știm că le putem găsi în El! Ceea ce ne lipsește adesea este tocmai această credință, în sufletele noastre, care să ia în stăpânire și să se bucure de aceste comori de har.

    Să remarcăm și faptul că iertarea stă la baza vieții creștine, este începutul ei. Apostolul spune: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Numai după această iertare urmează aducerea la viață cu Hristos. El a lăsat în urmă, în moartea Sa, condamnarea pe care o luase asupra Lui, de aceea și pentru noi condamnarea este de domeniul trecutului, iar în învierea Sa avem viața. În sfârșit, să observăm și aceste cuvinte: „Toate greșelile noastre“. Iertarea este completă, nimic nu mai rămâne în sarcina noastră. Ce siguranță pentru sufletul credincios! În această viață în Hristos nu mai este condamnare, pentru că nu mai există greșeli (Romani 8.1).

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    M‑am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința; de acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi‑o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea.

    2 Timotei 4.7,8

    „Să nu fi trăit în zadar…“

    Astronomul danez Tycho Brahe (1546‑1601) a fost considerat o autoritate incontestabilă în vremea sa prin contribuția adusă în studiul mișcării planetelor și prin catalogarea a peste 800 de stele. Deși nu dispunea de vreun telescop, datele adunate de el depășeau în exactitate toate măsurătorile anterioare. Timp de 40 de ani, Brahe, astronomul și matematicianul imperial de la curtea regelui Rudolf al II‑lea, a cercetat, a cartografiat, a măsurat, a determinat și a sistematizat cu răbdare stelele. Referitor la mișcarea planetelor, el a afirmat, din perspectivă proprie, că planetele se învârt în jurul soarelui și că soarele gravitează în jurul Pământului.

    Matematicianul luteran Johannes Kepler (1571‑1630), colaboratorul lui Brahe în timpul ultimilor săi doi ani din viață, avea să‑l ajute să cunoască un progres în concepția despre lume, astfel că ultimele cuvinte ale lui Brahe au fost: „Ah, să nu fi trăit în zadar…“.

    Nu este oare dorința fiecăruia dintre noi să nu fim uitați, să lăsăm ceva în urmă, să nu fi trăit în zadar? Ioram, împăratul lui Iuda, la vârsta de patruzeci de ani, „a murit, fără să fi fost regretat“ (2 Cronici 21.20). Ce final trist! Diferă complet de cuvintele din finalul vieții lui Pavel. Apostolul fusese oprit din drumul său de persecutor înverșunat al creștinilor de către Domnul Însuși, pe când se îndrepta spre Damasc. Apoi a avut loc o schimbare radicală: el nu a mai luptat împotriva lui Hristos. În mâna Domnului, viața noastră capătă o perspectivă clară și nu mai trebuie să ne temem de moarte.

    Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 22:1-30

    Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20…). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale… (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1‑5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S‑a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14‑15)!

    Comparând v. 3 cu ceea ce i‑a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu‑I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).

    Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să nespună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Împrieteneşte‑te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea“ (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat? „Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta“!

    NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.” (Psalmul 129:2)

    Atunci când oamenii puternici ating fundul gropii, ei nu sunt zdrobiți, ci își revin. Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. El a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

    Așadar, cum poți să-ți revii în loc să te prăbușești? Făcând două lucruri:

    1) Când nu-ți poți controla circumstanțele, preia frâiele vieții tale. Când o accidentare la spate a paralizat-o pe Angela Madsen de la brâu în jos, ea s-a angajat să facă tot ce ținea de ea pentru a se ridica din nou. Ca urmare, s-a antrenat perseverent… și a ajuns să fie prima femeie cu handicap care a traversat Atlanticul la rame. Jurnalista Denise Foley a scris: „Madsen este ceea ce cercetătorii numesc „reziliență”… capabilă să-și revină din orice dificultate pe care o aduce viața. Ea este unul dintre acei oameni care ne fac să ne întrebăm: cum ne-am descurca dacă propria noastră rezistență ar fi pusă la încercare – ne-am reveni?”

    2) În loc să te plângi că în viața ta sunt oameni nepotriviți, începe să cauți oameni potriviți. Ned Hallowell a crescut cu un tată bipolar, apoi cu un tată vitreg abuziv, cu o mamă alcoolică, și cu dificultăți de învățare – o istorie care îi duce adesea pe cei în cauză la închisoare sau la psihiatrie. Dar el a devenit un psihiatru proeminent, un tată cu o căsnicie fericită și un autor de succes. Acest lucru s-a întâmplat în mare parte pentru că, la un internat, s-a atașat de profesori cărora le-a păsat de el și care l-au luat sub aripa lor.

    Așadar, când vremurile sunt grele, sprijină-te pe Dumnezeu, preia controlul asupra vieții tale și caută oameni potriviți!

  • 1 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acesta‑i Ana care a găsit izvoare calde în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țibeon.

    Geneza 36.24

    Nu săriți peste genealogii atunci când citiți Biblia! Ana este un bărbat din genealogia lui Esau, deci un edomit, provenind dintr‑un popor care, în cele din urmă, s‑a dovedit a fi un aprig vrăjmaș al lui Israel. Totuși, Dumnezeu a găsit cu cale să menționeze numele lui Ana în Biblie, pentru folosul nostru.

    Este un lucru minunat că Dumnezeul care a creat universul, care ridică imperii și care le prăbușește în țărână, este același Dumnezeu care ia seama la orice vrabie când cade la pământ și care numără perii capului nostru. La fel au stat lucrurile cu acest Ana, cunoscut ca cel care a găsit apă în pustie. Cerul a văzut că Ana avea grijă de măgarii tatălui său și l‑a făcut să găsească „izvoare calde“.

    Iată o lecție pentru noi toți cei credincioși! Lucrările neînsemnate din rutina fiecărei zile capătă o semnificație diferită pentru creștin, atunci când le punem în legătură cu Domnul. Orice lucru, oricât de obișnuit sau de neînsemnat, poate fi făcut ca pentru Domnul – „Orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus“ (Coloseni 3.17). Și nu numai atât, ci, dacă le facem într‑un fel plin de energie și cu sinceritate și implicare de inimă, avem promisă o răsplată: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii“ (Coloseni 3.23,24).

    Nu există niciun lucru în viața noastră care să fie atât de mic, încât să fie lipsit de importanță. „Un pahar cu apă rece“ dat în numele Domnului Isus nu‑și va pierde răsplata eternă (Matei 10.42). La fel ca în cazul lui Ana, activitățile și experiențele noastre de zi cu zi sunt bine înregistrate și au o semnificație eternă. Fie ca acest gând să ne încurajeze și să ne întărească în umblarea noastră, acum, când pășim în acest nou an.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui.

    Psalmul 103.2

    Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

    Martin Luther a intitulat Psalmul 103 „Cântul îndurării“, pentru că el descrie cât de îndurător este Dumnezeu. Aici îl auzim pe regele David cum își îndeamnă sufletul să Îl binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu uite niciuna dintre binefacerile Lui. Ce atitudine demnă de urmat, la început de an! Psalmistul accesează cumva componenta memoriei care stochează faptele și evenimentele, numită memorie episodică.

    Când citim întregul psalm, simțim cum el exaltă de recunoștință și de admirație față de bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul își amintește cu recunoștință că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ierte „toate nelegiuirile“ și că iertarea pe care o acordă El este una deplină atunci când ne recunoaștem vina înaintea Lui: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi“. David ne încurajează să savurăm cu aceeași prospețime bunătatea lui Dumnezeu și când vârsta este înaintată și drumul vieții pare anevoios. Și exemplifică cu o imagine din viața de familie: „Cum se îndură un tată de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El“.

    O bucurie eternă le este rezervată tuturor celor care trăiesc în recunoștință și respect față de acest Dumnezeu milos, care „nu răspunde celui credincios după măsura păcatelor lui“.

    La finalul psalmului auzim încă o dată îndemnul insistent al psalmistului, un semnal lansat fiecăruia în parte: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“.

    Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 1:1-12

    Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să‑i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).

    Să‑I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce‑l vom privi pe Iov însuşindu‑şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.

    ŤDuhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s‑a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!ť (J.N.D.).

    În timp ce primele versete (1‑5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i‑o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile“ (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine“, pentru cel care se teme de Dumnezeu.

    ÎNCEPE PRIN A IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

    Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează.

    Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15)

    Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”.

    Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!”

    Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

  • 6 August 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și David s-a suit, și tot Israelul, la Baala, la Chiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care șade între heruvimi, al cărui Nume este chemat acolo. Și au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou.

    1 Cronici 13.6,7

    Carul nou (1)

    Cu toții ne gândim că David, în urma dorinței evlavioase pe care a avut-o cu privire la chivot, ar fi trebuit să-L întrebe pe Domnul cu privire la felul în care acest chivot trebuia transportat, sau să caute direct în Scriptură răspunsul la această întrebare. Lucrurile însă n-au stat așa. David a gândit, așa cum fac mulți astăzi, că un car nou era foarte bun pentru a transporta chivotul, crezând că felul în care chivotul ajunsese înapoi în țara lui Israel era potrivit pentru a-l transporta la Ierusalim (1 Samuel 6.7). Faptul că filistenii, vrăjmașii lui Dumnezeu, avuseseră ideea transportării chivotului cu un car nou pare să nu fi contat pentru David.

    Ce înseamnă carul nou? El simbolizează ceva care nu este potrivit modelului din Scriptură. Putem vedea sute de care noi în creștinătate astăzi, de diferite forme, mărimi și culori, peste tot în sistemele care se numesc creștine.

    Chivotul era în legătură cu închinarea față de Dumnezeu, fiind piesa principală din cortul întâlnirii. El era o imagine a Persoanei lui Hristos. Capacul ispășirii, sau al îndurării, vorbea despre El și despre lucrarea Lui. În chivot se aflau vasul cu mană – hrana lui Israel în pustie – și toiagul lui Aaron, care înmugurise, simbol al harului preoțesc, manifestat în puterea învierii; de asemenea, în el erau tablele legii, fiindcă legea era ascunsă în Domnul. Israel trebuia să poarte chivotul și conținutul lui în umblarea sa prin pustie.

    Și noi, creștinii, trebuie să purtăm chivotul, în mod spiritual, în umblarea noastră prin această lume. Când Israel străbătea pustia, erau acolo preoții, leviții și cei din popor, care erau războinicii. Astăzi fiecare creștin este preot, în ce privește închinarea, levit, în ce privește slujirea, și războinic, în ce privește lupta împotriva vrăjmașului.

    W. T. P. Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și era un ogor plin cu orz. Și poporul a fugit dinaintea filistenilor. Și au stat în mijlocul ogorului și l-au apărat și au bătut pe filisteni. Și Domnul i-a salvat cu o mare salvare.

    1 Cronici 11.13,14

    Lanul cu orz

    Domnul i-a salvat cu o mare salvare, ce veste minunată! Cât ne-am bucura azi, dacă am experimenta așa ceva! Dar cum a început aceasta? Cu un ogor plin de orz! David și Eleazar erau angajați în război cu filistenii; bătălia a fluctuat în favoarea filistenilor, și atunci poporul a fugit. S-au predat și acești doi războinici? Nicidecum! Ei au stat fermi în mijlocul acelui lan de orz, l-au salvat și i-au bătut pe filisteni. Domnul le-a obținut victoria. Nu era oare un loc mai bun pentru luptă? Sau era acel lan de orz atât de important din punct de vedere strategic? Nu, însă era un lan plin de orz, nu o miriște. Pentru David și pentru Eleazar, acesta a fost un motiv îndeajuns pentru a-l apăra, iar Domnul le-a răsplătit eforturile.

    Găsește Domnul în mine sau în tine o astfel de persoană, îndeajuns de curajoasă și de tare în credință, încât să apere interesele Sale? Cine nu ar considera un lan plin de orz prea neînsemnat ca să îl apere pentru Dumnezeu și pentru poporul Său? Gândește-te la contribuția ta în lucrarea lui Dumnezeu și pentru poporul Său, chiar dacă în opinia ta este neînsemnată. Ea reprezintă orice slujbă în familiile copiilor lui Dumnezeu și orice hrană spirituală din Scripturi care este dată și păstrată în adunările celor credincioși. Fiecare dintre noi are un lan de orz care merită apărat. El este prețios în ochii lui Dumnezeu și deci și pentru noi. Dumnezeu dorește să aducă „o mare victorie“ printre credincioși, în familiile lor și în adunare. Unde se află „lanul tău de orz“?

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 19:1-13

    În faţa asaltului armatelor asiriene, Ezechia are un fel neobişnuit de a conduce războiul: În loc de armură, se îmbracă cu un sac. Cartierul său general nu se află pe fortificaţia pe care o construise, ci în casa Domnului. În fine, în loc să apeleze la cei mai bravi ostaşi ai săi, se adresează profetului Isaia. Dar, în contrast cu aroganţa şi cu mândria împăratului Asiriei, nu este aceasta buna strategie militară pe care ne-o recomandă apos­tolul Pavel? „Armele luptei noastre nu sunt fireşti“, scrie el în 2 Co­rin­teni 10.4, 5, „ci puternice, potrivit lui Dum­nezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raţiona­mente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu“.

    Ezechia, al cărui nume înseamn㠄puterea Domnului“, ştie la cine să meargă să caute ajutor (Psalmul 121.2). Încre­derea nu-i este dezamăgită. „Nu te speria …“, îi răs­punde profetul. Cuvânt preţios, pe care-l auzim atât de des în Scriptură şi în special din gura Dom­nului: „Nu te teme; crede numai“ (Marcu 5.36). El are limba unui om învăţat, capabil să-l învioreze cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4). Sufletul te­mător, dar plin de încredere, al răscum­păratului Său aflat încă în încercare primeşte prin acest cu­vânt puterea şi curajul necesare să aştepte eliberarea.

    STRĂDUIEȘTE-TE ȘI DEDICĂ-TE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:2)

    Biblia spune: „Amația a ajuns împărat… el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:1-2) Lucrul acesta contrastează cu ceea ce a spus Dumnezeu despre David: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22).

    Acest lucru poate fi puțin derutant, pentru că atunci când citești viața lui David, găsești capitole în Biblie în care se vorbește despre adulter, crimă și mușamalizare. A fost un dezastru ca soț, și ca tată a lăsat de dorit. Cu toate acestea, inima lui a fost dedicată lui Dumnezeu. De unde știm asta? Pentru că atunci când a făcut greșeli și a păcătuit, s-a căit și a dorit, în primul rând, să se împace din nou cu Dumnezeu. Când a orchestrat întoarcerea chivotului legământului în Israel, citim că David a sărit înaintea Domnului „din răsputeri” (2 Samuel 6:14)… Și-a pus tot sufletul în acel joc. Dacă te întrebi cum vor fi arătat acele mișcări, textul ne spune că regele David „sărea și juca înaintea Domnului” (2 Samuel 6:16). Gândește-te la această scenă în felul următor: ai fost bolnav de o boală incurabilă, medicii nu ți-au mai dat nici măcar o șansă, iar tu te-ai rugat lui Dumnezeu să te vindece… și ai fost vindecat! Oare cum ai sări și ai țopăi de bucurie înaintea Lui? În asemenea momente, nu poți rămâne inert.

    În istoria timpurie, inima era nucleul unei persoane. Asta nu însemna doar sentimente, așa cum ne gândim noi de multe ori la inimă, ci centrul ființei unei persoane, în special voința. Așadar, devotamentul din toată inima față de Dumnezeu dezvăluie ceea ce alegi să îmbrățișezi cu toată puterea ta.

    Amația și-a trăit douăzeci și nouă de ani din viață punându-și la punct angajamentul față de Dumnezeu. A făcut ceea ce era corect, dar inima lui era în altă parte. David, în ciuda defectelor sale, L-a urmat pe Dumnezeu cu toată inima sa.

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: străduiește-te și dedică-te lui Dumnezeu cu toată inima!

  • 19 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, spunând: „Mergeți în satul dinainte, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a așezat vreodată: dezlegați-l și aduceți-l! Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», veți spune așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

    Luca 19.29-31

    Avem tendința să ne preocupăm prea mult cu nevoile noastre. Ne place să ne gândim la felul cum Domnul Isus a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor, ceea ce nu este un lucru rău. Însă cât de mult ne gândim la nevoile pe care Domnul Însuși le-a avut? În câteva ocazii, El i-a folosit pe anumiți oameni pentru ca aceștia să vină în întâmpinarea propriilor Lui nevoi:

    • El S-a folosit de proprietarul unui măgăruș, pentru ca acesta să I-l dăruiască pentru a intra în Ierusalim.

    • L-a rugat pe Petru să-I pună la dispoziție barca pentru a le vorbi mulțimilor.

    • Fiind obosit la fântâna din Samaria, El a rugat-o pe o femeie să-I dea apă de băut, deși i-a făcut această rugăminte cu scopul de a intra în vorbă cu ea cu privire la apa pe care El avea să i-o dăruiască.

    • A binevoit să Se folosească de cele cinci pâini și de cei doi peștișori pe care un băiețel I i-a pus la dispoziție.

    • A acceptat parfumul scump pe care Maria l-a turnat asupra Lui. Deși unii au fost nemulțumiți de felul în care ea a folosit parfumul, Domnul i-a luat apărarea și a spus că ea nu a risipit parfumul, ci l-a folosit pentru El.

    • Iosif din Arimateea a dăruit mormântul în care trupul Său a fost pus.

    Domnul este fără îndoială atotputernic și are toate lucrurile la dispoziție, însă Lui Îi place să-i folosească pe cei ai Săi în lucrarea Sa. El dorește să te folosească și pe tine. I-ai cerut să-ți arate cum poți să-L slujești?

    M. Hardt

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    I-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.

    Marcu 14.33

    Trei ucenici

    Potrivit relatării lui Marcu, ucenicii Petru, Iacov și Ioan au fost învredniciți să asiste la trei evenimente deosebite:

    1. Au fost de față când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair (Marcu 5.37);

    2. Au fost martori oculari ai transfigurării Domnului lor pe munte (Marcu 9.2);

    3. Au fost cu Domnul în Ghetsimani, când El a vrut să împărtășească acolo cu ei sentimentele Sale, în anticiparea răstignirii Sale (Marcu 14.33).

    Observăm că acești trei ucenici Îl cunoșteau într-un mod deosebit pe Isus. Iar harul oferit lor ne este rezervat și nouă, de a-L putea cunoaște în același fel.

    În toate cele trei ocazii este implicată moartea. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de influența ei.

    Fata de doisprezece ani a fost înviată, Domnul dovedind public că El salvează din moarte.

    Pe muntele transfigurării, doi bărbați, Moise și Ilie, au apărut împreună cu El: primul murise, iar cel de-al doilea fusese dus la cer în viață. Ei sunt dovada că moartea nu mai are nicio putere asupra celor credincioși.

    Însă grozăvia morții nu o înțelegem decât atunci când privim lupta Domnului în grădina Ghetsimani în anticiparea morții Sale. Moartea nu-i mai privea pe alții, ci pe El Însuși. El trebuia să treacă prin moarte, conform planului lui Dumnezeu. Acolo, în acea noapte, El suferea cumplit, întrucât anticipa ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu pe Golgota. El a trebuit să moară pentru a deveni Mântuitorul nostru, al acelora care meritam moartea pentru păcat.

    Prin urmare, El merită închinarea și dragostea noastră veșnică.

    Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 9:1-15

    Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Dom­nul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judeca­tă. Numai atunci când toate celelalte re­surse ale harului Său s-au epuizat, decide să ac­ţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului.

    Un tâ­năr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest ser­viciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Dom­nul unui tânăr. Trebuia să se prezinte perso­nal la cartierul general al armatei lui Israel din garni­zoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef.

    Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumne­zeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

    Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

    NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

    „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

    Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit…

    În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței.

    Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață.

    Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!”

    Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om!

    Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

  • 6 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ce va rămâne din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui care a adus-o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.

    Levitic 7.17,18

    Nimic, în afară de ceea ce este în legătură cu Hristos, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu. Poate să existe o lucrare dezinvoltă, care pare a fi închinare, dar care este, totuși, doar manifestarea sentimentelor naturale. Împotriva tuturor acestor lucruri sunt chemați să vegheze aceia care doresc să-și amintească faptul că „Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr“ (Ioan 4.24).

    Scump cititor, ia aminte la aceste lucruri! Ai grijă ca închinarea ta să fie legată inseparabil de lucrarea de la cruce! Veghează ca Hristos să fie temelia și subiectul închinării tale, iar Duhul Sfânt să-i fie puterea! Fii cu luare-aminte ca închinarea exterioară să nu treacă dincolo de puterea lăuntrică! Este necesară multă veghere pentru a ne feri de acest rău. Putem începe o cântare într-un spirit de închinare adevărat și, din cauza lipsei de putere spirituală, putem, înainte de a o încheia, să cădem în răul care corespunde actului ceremonial de „a mânca din carnea jertfei de pace, a treia zi“. Singurul mijloc de apărare împotriva acestui rău este să rămânem aproape de Domnul Isus. Dacă ne înălțăm inimile în mulțumire, pentru anumite îndurări speciale pe care le-am primit, să facem acest lucru în puterea Numelui și jertfei Domnului Isus. În acest fel, închinarea noastră va fi caracterizată de acea prospețime, de acea mireasmă, de acel ton profund și de acea înălțime morală, care sunt rezultatul faptului că Îl avem pe Tatăl ca destinatar, pe Fiul ca temelie, iar pe Duhul Sfânt ca putere a închinării noastre.

    Doamne, fă ca acest lucru să fie adevărat pentru tot poporul Tău de închinători, până la momentul în care vom ajunge cu toții, trup, suflet și duh, în siguranța eternă a prezenței Tale, în afara sferei în care putem fi atinși de orice influență a închinării false și a religiei corupte și, de asemenea, în afara oricărei atingeri a diferitelor piedici care se ridică din aceste trupuri de păcat și de moarte pe care încă le purtăm!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

    Ioan 12.24

    Bobul de grâu

    În Evanghelia după Ioan, întâlnim douăzeci și cinci de locuri în care Domnul Își începe comunicarea spunând: „Adevărat, adevărat“, fapt care atrage atenția că are o mare semnificație. În textul de astăzi, El vorbește despre grăuntele de grâu căzut în pământ; am spune că este un proces normal, care se întâmplă de mult timp, în fiecare an. Aici, aspectul neobișnuit este că El Însuși este Grăuntele de Grâu. Omul Isus Hristos a suferit moartea, deși El este singura persoană care nu avea nevoie să moară. Când oamenii mor, nu acela este sfârșitul lor: ei toți vor fi înviați într-o zi. Dar care dintre ei ar putea aduce vreodată „mult rod“ prin moartea sa?

    Ce valoare de necuprins se află în moartea și în învierea lui Isus! Dacă El nu ar fi murit, cerul ar fi rămas gol. Dar El a murit, astfel încât oamenii să poată avea parte de chiar viața Lui. Ideea centrală aici este aceasta: rod de același fel. Profetul a prezis cu secole înainte: „Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță“ (Isaia 53.10). Oricine crede că Isus a murit în locul său are aceeași viață eternă ca a Salvatorului său. Chiar și trupul credinciosului va fi transformat, pentru a se asemăna cu trupul gloriei Sale (Filipeni 3.21). Astfel va fi împlinit versetul: „Asemenea Celui ceresc [Hristos], așa sunt și cei cerești [credincioșii]“ (1 Corinteni 15.48). „Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii“ (Psalmul 126.6).

    Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 2:15-25

    „Fiii“ profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, aseme­nea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă miste­riosul eveniment care tocmai avusese loc.

    Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă nu­mai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, fo­lo­sitor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bun㓠(2 Timotei 2.21).

    Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de ju­de­căţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băie­ţaşii din Betel L-au insultat pe Dom­­­nul Însuşi. „Suie-te, chelule“ era o sfi­dare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din ur­mă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zi­când: „Unde este promisiunea venirii Lui?“ (2 Pe­t.3.3, 4).

    Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dis­preţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă pra­da lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moar­tea, pen­tru că în joc se află mântuirea sufletu­lui lor.

    CÂND SLUJEȘTI, TE POȚI SIMȚI SINGUR | Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni n-a fost cu mine… însă Domnul a stat lângă mine…” (2 Timotei 4:16-17)

    Ceea ce lucrătorii spirituali experimentează adesea este că mulți dintre cei care nu se califică, conform Bibliei, să slujească în biserică sunt totuși gata să critice la orice pas orice slujire, și să spună tuturor că ei știu mai bine ce e greșit și cum se face!

    Deși putem realiza întotdeauna mai multe lucrând cu alții, nu te poți baza întotdeauna pe susținerea sau aprecierea/aprobarea tuturor! Indiferent de ce și cum faci, mereu se vor găsi unii negativiști. Așadar, trebuie să rămâi concentrat pe obiectivele pe care ți le-a dat Dumnezeu, să fii persoana pe care te-a creat Dumnezeu să fii, și să te încrezi în Dumnezeu pentru a face ceea ce tu singur nu poți face.

    Adevărații slujitori iau decizii dificile, chiar și atunci când asta înseamnă să fie mai puțin populari! Drumul către o slujire după voia lui Dumnezeu poate însemna și să fii singur… Dar odată ce-ți atingi obiectivele pe care ți le-a trasat Dumnezeu, recompensele sunt enorme! Apostolul Pavel scria: „Nimeni n-a fost cu mine… toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească!” (2 Timotei 4:16-18).

    Chiar dacă toți din comunitatea ta te vor părăsi, dacă inima și viața ta sunt curate, Domnul va sta alături de tine – Domnul te va întări, Domnul te va elibera, Domnul te va răsplăti! Tu ești chemat să-i iubești pe ceilalți și să lucrezi cu ei. Și dacă descoperi că, fără să-ți dai seama, faci lucruri care-i îndepărtează, îi descurajează sau duc la conflict, cere-I lui Dumnezeu înțelepciune și discernământ pentru a îndrepta situația.

    Dar să știi un lucru: atunci când nu vei mai avea pe nimeni lângă tine, în afară de Dumnezeu – vei descoperi că Dumnezeu îți este îndeajuns!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne