19 Octombrie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiii lui Israel le‑au zis: „De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Pentru că ne‑ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată mulțimea aceasta cu foame“.

Exod 16.3

Israeliții au plecat din Egipt în grabă, dar n‑au plecat flămânzi. Dumnezeu le dăduse sărbătoarea Paștelui, astfel că ei, odată cu toate bagajele, au luat și aluat nedospit, pe care l‑au copt mai târziu pe drum (Exod 12.34,39). Când însă aceste provizii s‑au terminat, poporul nu numai că s‑a plâns că nu are hrană, ci a și amintit de oalele de carne și de pâinea de care se bucuraseră în Egipt. Tânjind după viața de mai înainte, i‑au acuzat pe Moise și pe Aaron că‑i aduseseră în pustie ca să‑i omoare.

Dar Dumnezeu le‑a răspuns cu har și le‑a dat mană dimineața și prepelițe seara (Exod 16.12). Această mană le‑a fost dată vreme de patruzeci de ani și a fost suficientă pentru fiecare zi; singurul lor efort a fost să o strângă. După câteva sute de ani, Domnul Isus a trebuit să‑i corecteze pe iudei, spunându‑le: „Moise nu v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer și dă lumii viața“ (Ioan 6.32,33). Nu era nimic care ar fi trebuit să fie făcut de iudei pentru ca ei să beneficieze de această viață; și așa este și astăzi. Singurul efort necesar este să credem și să primim. Mana a fost o imagine, însă El este realitatea. Să ne hrănim cu El!

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Odiseu și Orfeu

Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulți.

Psalmul 16.4

Vestit printre greci, personajul de legendă Odiseu ajunge, în călătoria lui pe mare împreună cu tovarășii săi, într‑un loc în care sirenele, prin cântecele lor amăgitoare, îi ademenesc pe călători, spre pieirea lor. Pentru a putea trece cu bine pe lângă insula fermecată, le poruncește marinarilor lui ca pe el să îl lege de catargul corabiei, iar celor din echipaj el însuși le înfundă urechile cu ceară. Când sirenele îl vrăjesc prin ritmul muzicii lor, cu cât căpitanul se zbate mai mult, cu atât marinarii îl leagă și mai strâns de catarg. Și astfel reușesc să își urmeze călătoria, plutind fără primejdie mai departe.

Tot pe acolo trece însă și Orfeu, un prinț din vechime. Dar, în loc să le astupe urechile marinarilor, el le poruncește să cânte tare. Iar el însuși cântă așa de frumos, încât echipajul este vrăjit de farmecul muzicii sale. Și astfel trec biruitori, neatrași de cântecul sirenelor.

Chiar și în antichitate oamenii știau de puterea seducției și de consecințele ei devastatoare. Sirenele sunt doar personaje de legendă, dar diavolul cu puterea lui de atracție este o realitate din toate timpurile. De aceea este necesar să veghem. Domnul Isus ne arată calea către viața cea adevărată, viața eternă. Oricine Îl urmează pe El va fi dus în siguranță în portul ceresc. Să pornim și noi muzica cerului atât de tare, încât să nu mai auzim chemările Celui Rău! Și să mergem atât de atrași de glasul Domnului, încât să nu mai putem fi distrași sau fugăriți de ispitirile lui Satan!

Citirea Bibliei: Isaia 47.1-15 · Evrei 10.11-22

SCRIPTURILE În FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 36.16‑32

L‑am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu‑le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s‑au uitat unul la altul“ (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu‑i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).

După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să‑l înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor“ (v. 32). Împăratul şi‑a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară (v. 30,31; Proverbe 13.13).

Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim…! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).

DUMNEZEU ESTE DE PARTEA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Știu că Dumnezeu este de partea mea.” (Psalmul 56:9)

În cartea sa de succes „The Tipping Point” (Punctul critic. Cum lucruri mici pot provoca schimbări de proporții), Malcolm Gladwell definește punctul critic ca fiind „momentul de masă critică, pragul, sau punctul de fierbere”. Este momentul în care o idee, o tendință sau un comportament social trece de o anumită limită și se răspândește instantaneu, ca un virus. În domeniul fizicii, un punct critic este momentul în care un obiect este deplasat dintr-o stare stabilă de echilibru într-o stare nouă. În economie, este punctul în care o tehnologie emergentă devine standardul industriei. În sociologie, este momentul în care un număr suficient de oameni adoptă un comportament, astfel încât acesta să atingă masa critică și să devină viral. Din punct de vedere spiritual, punctul de cotitură este momentul în care crezi fără nici o rezervă că Dumnezeu este de partea ta. Este revelația că Dumnezeu nu doar te iubește, ci te și place. El te iubește suficient încât să moară pentru tine și te place suficient încât să-Și petreacă eternitatea cu tine. Cu toate acestea, unii dintre noi rămân sceptici. Ne proiectăm disprețul de sine asupra lui Dumnezeu, presupunând că El trebuie să fie la fel de supărat pe noi cum suntem noi pe noi înșine. Sau cădem în capcana bazată pe performanță, gândindu-ne că comportamentul nostru determină atitudinea lui Dumnezeu față de noi – fie că este pentru sau împotriva noastră. Ascultă: faptul că Dumnezeu este de partea ta a fost dovedit la crucea de la Golgota! Autorul creștin de literatură devoțională Oswald Chambers scria: „Nicio putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul lui Dumnezeu din duhul unui om. Este o invincibilitate intrinsecă!” Religia se referă la ce poți face tu pentru Dumnezeu; creștinismul se referă la ce a făcut Hristos pentru tine. Dar totul începe cu acest adevăr extrem de important: „Știu că Dumnezeu este de partea mea.”