DOMNUL ESTE APROAPE
După ce l‑a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice. Și toate zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. Și Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l‑a luat.
Geneza 5.22‑24
Enoh a făcut parte din cea de‑a șaptea generație de la Adam, iar Noe a făcut parte din a zecea. După mulți ani, Dumnezeu l‑a chemat pe Avraam să iasă din cetatea Ur, din Caldeea, patriarhul făcând parte din cea de‑a douăzecea generație de la Adam. În ce ne privește pe noi, cei care trăim cu atât de multe generații mai târziu, de asemenea suntem chemați să‑I fim plăcuți Domnului, până când El va veni.
Enoh, potrivit semnificației numelui său, a fost un om instruit sau dedicat. Dumnezeu l‑a instruit pe Enoh vreme de trei sute de ani după ce s‑a născut fiul său, Metusala. Acesta a devenit cel mai bătrân om de pe pământ și a murit chiar înainte să vină potopul. Noi știm că judecata lui Dumnezeu va veni, însă nădejdea noastră este în Domnul Isus care va veni, poate chiar astăzi. Să fim gata și să învățăm de la Enoh cum trebuie să umblăm cu Dumnezeu! „După ce l‑a născut pe Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice.“ Ce înseamnă aceasta? Nașterea primului său fiu l‑a făcut pe Enoh să umble cu Dumnezeu, să se sprijine pe El, să fie cu El în tot timpul, în orice situație, și să‑I fie plăcut (Evrei 11.5). Toate acestea l‑au ajutat pe Enoh să‑l învețe pe fiul său cu privire la Dumnezeu și să fie un exemplu pentru el.
Enoh trebuie să fi învățat cum să‑L introducă pe Dumnezeu în toate detaliile vieții sale. Pentru noi astăzi, aceasta înseamnă să petrecem timp cu familia noastră și cu frații și cu surorile noastre. Dorința Domnului este ca noi să‑i instruim pe cei din generația următoare și să fim un exemplu pentru ei. Scopul lui Dumnezeu este ca ei, la rândul lor, să învețe să umble cu El și să facă acest lucru până când Domnul va veni.
A. E. Bouter
SĂMÂNȚA BUNĂ
Orologiul din Sidmouth
Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară.
Ioan 6.37
Dacă veți merge în Anglia, în orășelul Sidmouth, să ocoliți turnul bisericii, ca să vedeți ceasul. Exact dedesubtul cadranului veți descoperi acest mesaj solemn: Este timpul să‑L căutați pe Domnul!
Puțin contează ora sau minutul când veți privi orologiul; aceste cuvinte sunt scrise acolo ca să vă amintească de faptul că „acum“ este timpul să‑L căutați pe Domnul! Să nu gândiți: „Sunt tânăr; am tot timpul să mă ocup cu lucruri de felul acestora când voi fi mai bătrân“! Nu credeți aceasta! Nu numai că viața este nesigură pentru orice om – tânăr sau mai puțin tânăr – dar este o nebunie să gândiți că vă veți putea bucura de viață, dacă respingeți tocmai ceea ce îi dă vieții adevărata valoare. Ascultați ce spune Domnul Isus: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu‑l voi scoate afară“! La orice oră din zori sau din noapte puteți veni la El să vă mărturisiți păcatele. „Va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește“ (Luca 15.7). Aveți nevoie de iertarea Lui, ca să fiți salvați. Dați‑I Domnului inima întreagă, și vă va cuprinde o fericire care va da chiar pe deasupra!
„Ce oră indică ceasul turnului?“ — „Este ora să‑L cauți pe Domnul!“ Prinde ocazia care ți s‑a ivit de data aceasta! Pentru tine, ocazia poate că înseamnă oportunitatea de a participa la o reuniune creștină. Fiecare reuniune este o ocazie unică de a asculta ce are Dumnezeu să îți spună personal.
Citirea Bibliei: Iov 29.1-25 · Fapte 14.1-18
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Matei 24.1‑14
Ucenicii nu au ezitat să‑I împărtăşească Domnului cât de mult se mândreau ei cu Templul a cărui semeţie părea să sfideze vremurile, … dar care în curând urma să fie distrus. Atunci Domnul, luându‑i deoparte, le expune pe parcursul a două capitole, 24 şi 25, cum se vor succeda evenimentele profetice. Înainte de a le răspunde una câte una la toate cele trei întrebări puse de ucenici (când se vor întâmpla aceste lucruri? – v. 15‑28; care va fi semnul venirii Sale? – v. 29‑31; care va fi semnul sfârşitului veacului acestuia? – v. 32‑51), Domnul începe prin a Se adresa conştiinţei lor (v. 4). Un adevăr trebuie să aibă întotdeauna un efect moral: de exemplu, de a înteţi teama de Dumnezeu sau de a înflăcăra dragostea pentru Domnul. Fără aceste rezultate, adevărul ar hrăni doar curiozitatea, iar cugetul (sau conştiinţa) s‑ar împietri.
Aici ucenicii sunt puşi în gardă exact cu privire la aceasta. Ei sunt tot „copilaşi“ în credinţă; Îl cunosc pe Tatăl, pe care Isus li L‑a descoperit (11.27), dar nu sunt încă înarmaţi împotriva celor pe care 1 Ioan 2.18 îi numeşte „mulţi antihrişti“, adică împotriva acelora care răspândesc diverse erezii, motiv pentru care ei au nevoie să fie avertizaţi. Satan caută să înşele prin contrafaceri (2 Tesaloniceni 2.9,10), dar noi, ca unii care suntem avertizaţi, să nu ne lăsăm tulburaţi (v. 6), ci să veghem, astfel ca dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să nu se răcească.
OFERĂ-LE COPIILOR TĂI ÎNCREDERE! | Fundația S.E.E.R. România
„Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” (Psalmul 144:12)
Dacă ești părinte, spune-le constant copiilor tăi că sunt iubiți, valoroși și capabili. În caz contrar, autoevaluarea lor se va baza pe cele mai slabe calități și percepții ale lor, și nu pe cele mai mari calități. Psihologii spun că până și unii dintre cei mai de succes oameni din lume suferă de „sindromul impostorului”. Când sunt intervievate, aceste persoane exprimă adesea o profundă îndoială de sine, spunând că nu se simt demne de poziția pe care o ocupă sau de părerea bună pe care o au alții despre ele. Unde și când a început acest lucru? Acasă! Adesea, această concepție despre sine se formează înainte de pubertate, când copilul nu are o idee clară despre identitatea sa, și se simte neatractiv, plictisitor și inutil… Părintele trebuie să fie atent la perioadă, și să-i spună cu tact și dragoste că e vorba despre o experiență de scurtă durată, ca și cum ar călători printr-un tunel din care va ieși cu siguranță. Dragi părinți, discutați despre descoperirea de sine care urmează să aibă loc odată cu sfârșitul copilăriei și despre cum s-o gestioneze în mod responsabil și moral.
Dacă nu faceți acest lucru, vă lăsați copilul să facă față singur întrebărilor… la care nu are întotdeauna răspunsurile potrivite. Da, trebuie să-i înveți și să-i mustri. Dar dacă ei simt constant că stai „pe capul lor” în loc să fii „de partea lor”, e posibil să nu aibă nici încrederea și nici inițiativa necesare pentru a fi încrezători în ei înșiși și pentru a dezvolta o concepție sănătoasă despre sine. Și dacă părinții tăi nu au făcut asta pentru tine, va trebui să fii foarte sensibil și să te asiguri că tu o faci pentru copiii tăi!
Psalmistul David ne oferă o pricină de laudă la adresa Domnului pentru copiii noștri: „Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.” Așadar, mulțumește Domnului pentru copiii tăi și oferă-le toată încrederea de care au nevoie!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.