DOMNUL ESTE APROAPE
Știind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desființat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului.
Romani 6.6
În Egipt, israeliții au fost asupriți de un conducător plin de cruzime, căruia, la fel ca lui Satan în cazul nostru, nu‑i păsa deloc că ei sufereau, atâta vreme cât obținea ceea ce dorea. Domnul l‑a ridicat pe Moise pentru a zdrobi jugul robiei și pentru a le da eliberare. Totuși, cât de repede îi vedem plângându‑se și tânjind după vechea lor viață!
La scurt timp după ce au ieșit din Egipt, ei s‑au văzut urmăriți de vrăjmași. Părăsiseră Egiptul, însă înaintea lor aveau un drum care nu era deloc ușor. Dumnezeu S‑a îngrijit de orice nevoie a lor, în toată călătoria (Exod 13.17).
La prima dificultate, poporul a început să se plângă: „Pentru că nu erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie?“ (Exod 14.11). Împrejurările în care se aflau le ascundeau două lucruri importante: destinația lor și Apărătorul lor. Cât de repede cădem și noi în aceeași greșeală! Când trecem prin încercări, în loc să ne întărim în nădejdea pe care o avem și în faptul că Domnul Însuși a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20), ne agățăm de viața cea veche, uitând cât de multă amărăciune și durere ne‑a produs ea.
Încrederea în Domnul nu este o lecție pe care o învățăm o dată pentru totdeauna, ci o experiență care durează întreaga viață. Să‑L lăsăm pe El să călăuzească pașii noștri, pe drumul pe care El ni‑l așază înainte, fără să ne plângem, ci supunându‑ne Lui! Iar atunci când ne dă biruința, să spunem ca Israel: „Domnul este tăria mea și cântarea mea“ (Exod 15.2)!
E. Clermont
SĂMÂNȚA BUNĂ
Benjamin Franklin
Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plâng, […] dar niciunul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu?Doamne, […] suspinele mele nu‑Ți sunt ascunse!
Iov 35.9,10; Psalmul 38.9
La Benjamin Franklin (1706‑1790) s‑a prezentat odată un meseriaș care se plângea de cariera lui care nu‑l mulțumea deloc. „Pentru ce?“, l‑a întrebat Franklin. — „Îmi aduce prea puțin venit!“ — „Atunci înseamnă că ești prea lacom.“ — „Dar este și obositoare.“ — „Aceasta, pentru că ești leneș.“ — „Dar nu‑mi face nicio cinste.“ — „Înseamnă că ești vanitos“, i‑a spus înțeleptul american.
Nu am uitat, neglijat sau ignorat noi adesea singurul remediu pentru nepriceperea, frustrările, suferințele și necazurile noastre? Vindecarea și rezolvarea vin de la Dumnezeu Însuși! Satan ne convinge, păcălindu‑ne, că Dumnezeu este distant și indiferent față de nevoile noastre aparent banale. În realitate, diavolul nu cunoaște sub nicio formă nici iubirea, nici bunătatea, nici mila. Spitalele sunt mereu pline, suferință peste tot, epidemii, violențe, conflicte militare…
Te numeri oare printre cei care sunt nemulțumiți sau care suferă fără să adreseze un singur apel către Dumnezeu, ci doar plânsete, deznădejde, cuvinte de acuzare, reproșuri? Să spună oare Dumnezeu și despre tine: „Nu strigă către Mine din inimă“ (Osea 7.14)? Promisiunea Lui este atotcuprinzătoare: „Strigă către Mine, și‑ți voi răspunde“ (Ieremia 33.3). De aceea, strigătele noastre de suferință trebuie să ia forma unor strigăte de apel către El! Dumnezeu va auzi, El este „un ajutor în necaz“ (Psalmul 46.2).
Citirea Bibliei: Isaia 48.1-8 · Evrei 10.23-30
SCRIPTURILE În FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 36.16‑32
L‑am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu‑le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s‑au uitat unul la altul“ (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu‑i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).
După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să‑l înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor“ (v. 32). Împăratul şi‑a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară (v. 30,31; Proverbe 13.13).
Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim…! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).
CA PĂRINTE, TREBUIE SĂ FII SIGUR PE TINE | Fundația S.E.E.R. România
„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)
Dacă ești lider – acasă, la biserică sau în afaceri – va trebui să iei decizii grele și nepopulare pentru binele tuturor celor implicați. Acest lucru este valabil în special pentru părinți. Cei care se tem de respingere sau de pierderea afecțiunii unui copil adesea „fac compromisuri pentru a avea relații bune”. Aceasta este o decizie egoistă, deoarece pui propria ta nevoie de a fi iubit și acceptat mai presus de nevoile pe termen lung ale copilului tău; dezvoltarea psihică/emoțională și autodisciplina. Cât de departe crezi că va ajunge copilul tău în viață fără aceste lucruri? Din păcate, mulți părinți sunt prea nesiguri pentru a-și disciplina copiii, deoarece vor să-și mențină prietenia cu ei. Dacă mamele și tații sunt sinceri, vor recunoaște că spun adesea „da” când ar trebui să spună „nu”, pentru a compensa lipsa timpului petrecut cu pruncii lor. Desigur, știm că o investiție în timp de calitate petrecut cu copiii aduce o răsplată mai bună pe termen lung decât orice altceva ar putea face un părinte. Paradoxal, copiii vor ajunge de obicei să nu-și respecte sau chiar să-i poarte pică unui părinte care acționează cu acest tip de nesiguranță, deoarece îi lasă pe copii subdezvoltați emoțional și nepregătiți să facă față presiunilor și responsabilităților vieții de adult. Cedând în mod repetat în fața copilului tău, îi amâni maturizarea! Uneori, ceea ce este necesar este iubirea severă. Aceasta nu este răutate, ci o metodă parentală de a impune limite ferme, cu scopul de a-i ajuta să-și corecteze comportamentul și să devină responsabili. De aceea, Biblia spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Așadar, caută înțelepciunea, călăuzirea și puterea lui Dumnezeu, iar El te va ajuta să devii genul de părinte de care copilul tău are nevoie!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.