DOMNUL ESTE APROAPE
David a plecat de acolo și a scăpat în peștera Adulam.
1 Samuel 22.1
David, o imagine a lui Hristos respins, devine centrul de atracție pentru frații săi. Familia lui și toate rudele lui s‑au strâns în jurul său. Ei erau de partea lui David și îl recunoșteau ca fiind unsul Domnului, instrument al harului în Israel și acela prin care Domnul avea să‑Și salveze poporul. Mai știau că, asemenea conducătorului lor, nu aveau nimic de așteptat de la lume, decât dispreț și persecuție, de aceea singura lor resursă era să caute refugiu la acela care, din punct de vedere omenesc, era el însuși lipsit de orice resursă.
A existat însă și o altă categorie de oameni care au căutat refugiu la David în peștera Adulam: „Toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s‑au adunat la el, și el le‑a fost căpetenie“ (1 Samuel 22.2). Trăsătura acestor oameni era că ei pierduseră totul. Unii erau „în nevoie“ și nu știau încotro s‑o apuce; alții „aveau datorii“ pe care nu puteau să le plătească; iar alții erau cu „sufletul amărât“, având dureri fără leac, create de starea de lucruri din Israel.
Toți aceștia au găsit la David un refugiu sigur, așa cum și astăzi se poate găsi la Hristos cel respins. Ți‑ai găsit refugiul la El? Nu‑l poți găsi până nu vezi că nu ai nicio resursă și până nu ți‑ai pierdut nădejdea în tine. Venind la El, lumea te va disprețui, însă nu vei duce lipsă de nimic. Prezența simțită a Domnului Isus, bogățiile Cuvântului Său pus la dispoziția ta, precum și mijloacele de apropiere de Dumnezeu oferite de preoția Lui, toate acestea sunt beneficii pe care David al nostru ni le oferă în timpul lepădării Sale. Singurul lucru care ne lipsește este ca El să fie arătat în glorie înaintea tuturor.
H. Rossier
SĂMÂNȚA BUNĂ
Idol din argint „sfințit“
Cine cheamă numele Domnului să se îndepărteze de nelegiuire.
2 Timotei 2.19
Cartea Judecători zugrăvește la începutul capitolului 17 o familie de plâns. O mamă are un fiu, dar un fiu care o fură! Mama, la rândul ei, îl blestemă pe hoț, fără să îi cunoască identitatea! Apoi, când fiul îi mărturisește furtul, ea îl binecuvântează, în loc să‑i atragă atenția asupra gravității păcatului săvârșit! În cele din urmă, de dragul fiului, mama îi face acestuia idoli! Legea lui Dumnezeu interzicea și furtul, și idolii, și ipocrizia și luarea Numelui lui Dumnezeu în deșert… Dar Legea este complet ignorată, deși Numele Domnului este amintit în amestecul de cuvinte ale acestei femei. Ce ilustrație tristă a cuvintelor Domnului Isus: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inimile lor sunt departe de Mine“ (Matei 15.8)! „Căci ei spun și nu fac“ (Matei 23.3)!
Acesta este un avertisment pentru fiecare dintre noi. Să nu folosim cu ușurință Numele lui Dumnezeu, fără să fim conștienți de măreția Lui și fără să ne gândim cu ce anume Îl asociem. Femeia din Judecători își binecuvântează fiul „de la Domnul“ și susține că a dedicat bani „Domnului“, dar faptele ei sunt în totală contradicție cu declarațiile ei. Dacă spunem că Îl cunoaștem pe Isus și că vrem să‑L urmăm, aceasta presupune recunoașterea autorității Lui și o îndepărtare hotărâtă de ceea ce este rău, de tot ceea ce nu este conform voii Lui. În Evanghelie, Domnul Isus pune o întrebare tulburătoare: „De ce‑Mi spuneți «Doamne, Doamne!», și nu faceți ceea ce vă spun Eu?“ (Luca 8.46). Dumnezeu ne vrea consecvenți și sinceri, nu ipocriți!
Citirea Bibliei: Isaia 49.1-13 · Evrei 11.1-7
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 38.14‑28
Sărmanul Zedechia! Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie“ la căpeteniile caldeenilor şi să se predea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s‑ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi“ (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu‑se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi! Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s‑o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25). Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. În adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i‑o dădea lui Ieremia! Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându‑se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu‑i „cu îndrăzneală“ (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu … în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri“ (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!
SĂ NE ACORDĂM CINSTE UNII ALTORA! | Fundația S.E.E.R. România
„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)
Ai remarcat vreodată cât de repede acuzăm pe altcineva de unele dintre lucrurile pe care le scuzăm la noi înșine? Procedând astfel, practicăm un standard dublu, cerând mai mult de la alții decât de la noi înșine! Domnul Isus a spus: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3) Standardul dublu funcționează astfel:
1) Când alții țin morțiș la părerea lor, spui că sunt încăpățânați – dar când tu faci asta, spui că ești ferm și hotărât!
2) Dacă vecinei tale nu-i place de prietenul tău, spui că are prejudecăți – dar când ție nu-ți place de prietenul ei, spui că ești un bun cunoscător al caracterului!
3) Când cineva încearcă să trateze pe altcineva deosebit de frumos, spui că îl lingușește – dar când tu faci asta, ești grijuliu!
4) Când soția ta își ia timp să facă lucrurile bine, spui că este leneșă – dar când faci tu asta, ești meticulos!
5) Când ea cheltuiește mult, spui că este nechibzuită – când faci tu același lucru, ești generos!
6) Când ea găsește defecte în lucruri, spui că este critică – dar când o faci tu, ești perspicace!
7) Când ea este blândă, o numești slabă; când tu ești așa, ești amabil!
8) Când se îmbracă bine, spui că este extravagantă – dar când tu faci asta, spui că ai stil și bun gust!
9) Când spune ce gândește, este răutăcioasă – dar când o faci tu, ești sincer! 10) Când altcineva își asumă riscuri, spui că este pripit – dar când o faci tu, ești curajos! Apostolul Pavel a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” Așadar, Cuvântul ne învață astăzi să ne acordăm cinste unii altora!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.