DOMNUL ESTE APROAPE
După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
Ioan 18.1
Părăsind camera de sus, Domnul trece împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron. Iuda cunoștea acest loc unde Domnul și ucenicii se retrăgeau adesea. Ajuns în grădina Ghetsimani, El Se desparte de ucenici și îi ia cu Sine doar pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. Aceștia trei fuseseră cu El și pe muntele schimbării la față, iar acolo adormiseră în prezența gloriei Sale. Acum îi ia cu Sine în grădină, iar ei adorm în prezența suferinței Sale. Așa este omul, așa este natura umană. Așa suntem și noi – și eu și tu. Putem fi la fel de indiferenți cu privire la gloria Lui, ca și la suferințele Lui.
Domnul pleacă puțin mai în față și Se roagă, în timp ce ei dorm. Privind la ceea ce Îi stătea înainte, ne gândim la câtă tristețe trebuie să fi umplut inima Mântuitorului. Toată răutatea omului avea să se abată asupra Lui, iar Dumnezeu Însuși urma să‑L părăsească. Ce pahar cumplit Îi stătea înainte! „Isus, știind ce avea să vină asupra Lui, a mers înainte“ (Ioan 18.4). El știa perfect de bine tot ceea ce avea să sufere și a mers înainte, ca să sufere totul. Cât de mult a simțit El toate acestea: trădarea lui Iuda, lepădarea de către Petru, părăsirea din partea tuturor celorlalți ucenici, respingerea de către poporul Său, ispitirile vrăjmașului, purtarea păcatelor, părăsirea de către Dumnezeu, mânia, judecata, moartea!
W. T. P. Wolston
SĂMÂNȚA BUNĂ
Mângâiere de la Dumnezeu
I‑am văzut căile și‑l voi vindeca. Și îl voi călăuzi și‑i voi da din nou mângâieri, lui și alor lui care jelesc. Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice Domnul, și‑l voi vindeca.
Isaia 57.18,19
Dumnezeu dă mângâieri speciale celor care jelesc. În versetul de astăzi, Domnul vorbește despre viitorul lui Israel și cum îi va întâmpina cu har pe credincioșii din această națiune. Iar ceea ce le spune lor ni se aplică, într‑un sens spiritual, și nouă, creștinilor. El ne vorbește pentru a ne mângâia inimile.
În lumea aceasta, duhul nostru este întinat și inima ne este rănită. Dumnezeu vede aceasta și știe ce simțim. Prin Cuvântul Lui, Dumnezeu ne revigorează credința. Căile pe care le promovează lumea îi duc pe oameni în rătăcire, iar Dumnezeu ne îndrumă, ca să nu ne rătăcim, ci să ajungem la destinație în siguranță. Nu trebuie să ne temem de nimic dacă umblăm pe calea Lui.
Uneori trebuie să ne conducă pe căi dificile, pentru că vrea să ne formeze și în credință și să ne facă să progresăm. Dar, când face aceasta, Dumnezeu ne dă mângâierile Lui. Mai ales în timpuri de necaz avem experiența că Dumnezeu este credincios Cuvântului Său și Își împlinește promisiunile. Și Fiul lui Dumnezeu venit în carne a pierdut prin moarte un prieten drag pe pământ, pe Lazăr. De aceea, El este alături de cei care au pierdut pe unul dintre cei dragi, empatizând cu ei în durerile lor. Dumnezeu ne întâmpină ca fiind Învierea și Viața. Pentru că El trăiește, și noi vom trăi. Dumnezeu ne cheamă la pace. În mijlocul unei lumi care tânjește după pace și nu o poate găsi, Dumnezeu dă odihnă inimilor noastre prin încrederea în El, în iubirea și în atotputernicia Lui.
Citirea Bibliei: Isaia 51.1-11 · Evrei 11.32-40
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 40.11‑16; 41.1‑10
Odată cu distrugerea Ierusalimului şi cu capturarea celui din urmă împărat, Nebucadneţar a anihilat orice posibilitate de revoltă în ţara lui Iuda. A lăsat totuşi acolo un număr de locuitori dintre cei mai săraci, pentru a nu rămâne ţara pustie, punându‑l ca şef peste aceştia pe Ghedalia, un guvernator agreat de toţi. În tot acest timp vedem cum Domnul veghează în har asupra celor cruţaţi de deportare, făcându‑i să aibă recolte bogate (v. 12; comp. cu Proverbe 30.25).
Regretabil însă, această perioadă favorabilă nu este de durată. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile, permite accesul altor evenimente tragice, menite să le descopere starea inimii. Sub înfăţişarea împăratului fiilor lui Amon (v. 14), apare pe scenă vechiul vrăjmaş al lui Israel, pe care poate îl credeam zdrobit. El există însă întotdeauna şi nu‑şi schimbă pornirile rele; dimpotrivă, şi le manifestă ori de câte ori slăbiciunea poporului îi dă ocazia. Este vorba de Satan, marele nostru vrăjmaş, şi acesta este felul său de a acţiona: niciodată nu depune armele, ci întotdeauna caută să profite de tot ceea ce ne slăbeşte rezistenţa: oboseală, comoditate, lipsă de vigilenţă… Cu ajutorul lui Baalis, Ismael, fără‑ndoială invidios pe Ghedalia pentru autoritatea lui, organizează un complot şi îi ucide mişeleşte pe Ghedalia şi pe evreii aflaţi cu el la Miţpa.
ACCEPTĂ-ȚI ȘI APRECIAZĂ-ȚI ASPECTUL FIZIC! | Fundația S.E.E.R. România
„Vai de cine zice tatălui său: Pentru ce m-ai născut?…” (Isaia 45:10)
Profetul Isaia a scris că Dumnezeu „m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui” (Isaia 49:5). Dumnezeu ne-a modelat în mod deliberat pe fiecare dintre noi pentru slujba Sa. Cum putem atunci să ne plângem că suntem prea scunzi, prea înalți, prea închiși la culoare, prea deschiși la culoare, sau prea orice altceva care este de neschimbat?
Cuvântul „prea” implică faptul că ceva depășește ceea ce este de dorit, sau care este altfel decât ar trebui să fie. Cum poate ceva ce a fost creat de Dumnezeu să fie „prea”? Ce vrem să spunem noi, de fapt, este: „Asta nu se conformează standardului prescris de societate!” – așa că permitem atributelor noastre neconforme să ne facă să devenim nesiguri și să ne fure încrederea. Simțim atunci că singura noastră soluție este să schimbăm trăsătura nedorită. Asta nu este altceva decât o palmă dată lui Dumnezeu, Creatorul. Profetul Isaia a scris: „Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: ‘Ce faci?’ şi lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini’? Vai de cine zice tatălui său: ‘Pentru ce m-ai născut?’ şi mamei sale: ‘Pentru ce m-ai făcut?’” Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mâinilor Mele?” (Isaia 45:9-11)
Tu îți vei consolida siguranța emoțională atunci când te vei împăca cu fiecare aspect al tău. Prin harul lui Dumnezeu și prin puterea divină, trebuie să accepți cu adevărat – nu doar să te resemnezi cu – planul Său suveran. Când faci acest lucru, încetezi să te mai compari cu ceilalți și să te judeci ca fiind inferior sau superior. Conștiința de sine și îngrijorarea cu privire la aspectul tău exterior dispar. Abia atunci ai eliberat calea pentru ca adevărata ta frumusețe interioară să strălucească. Este timpul să experimentezi pacea știind că ești creat pentru destinul tău, croit pentru sarcinile tale și desăvârșit pentru scopul tău. Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.