DOMNUL ESTE APROAPE
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe ISUS, Fiul lui DUMNEZEU să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Evrei 4.14
Cuvântul lui Dumnezeu ni-L prezintă pe Domnul nostru ca: „Mare Preot” şi ni-L prezintă în comparaţie cu preoţia pământească, dar într-o mărime foarte mare. Aaron în ziua ispăşirii păşea pe calea de la tabăra israeliţilor prin curtea cortului în cort şi apoi în Sfânta Sfintelor, unde stătea chivotul, o pildă a tronului lui Dumnezeu, unde Dumnezeu îşi revela prezenţa.
Aceasta este o slabă pildă despre calea Marelui nostru Preot. După desăvârşirea lucrării, El a fost înălţat de pe pământ ca în locaşul sfânt al cerului să-şi ocupe locul la dreapta lui Dumnezeu. Acolo apare El acuma în faţa lui Dumnezeu, pentru noi. Dacă privim acum Persoana Sa Îl vedem pe „Isus Fiul lui Dumnezeu.” Isus purta acest Nume când a venit în chip de om pe acest pământ şi a intrat în situaţia omului de pe pământ dar ca omul din cer, desăvârşit şi fără păcat. Totodată era „Fiul lui Dumnezeu.” Acest Nume l-a moştenit deja din veşnicie în faţa tuturor fiinţelor cereşti.
Acest Nume vorbeşte de mărimea Lui cea mare. Ce bogaţi ne-am făcut prin faptul că avem un aşa Mare Preot, Fiul lui Dumnezeu care lucrează sus pentru noi. El se înfăţişează tot timpul în faţa lui Dumnezeu pentru noi şi ne poartă acolo, ca Aaron odinioară purtând pe umerii lui tari toate seminţiile şi pe piept la inimă inscripţia numelui poporului Israel.
Tot la fel şi Domnul, dar într-un chip desăvârşit ne poartă pe umerii Lui ca şi Ia inima Lui unde este izvorul dragostei. El ne prezintă ca nişte fiinţe slabe, care au nevoie de ajutor în faţa lui Dumnezeu.
În felul acesta nu suntem niciodată uitaţi sau lăsaţi singuri. Să nu uităm nici astăzi că Domnul Isus ne-a lăsat o pildă ca să călcăm pe urmele Lui. Să căutăm să-L cunoaştem mai adânc ca să înfăptuim în viaţă chipul Lui cel sfânt.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Riscul supraestimării
Căci, dacă cineva se socotește a fi ceva, nefiind nimic, se înșală pe sine însuși.
Galateni 6.3
Riscăm cu toții să ne supraestimăm. De aceea Dumnezeu ne trece prin școala Lui. Cu El învățăm că noi nu suntem nimic în noi înșine. Numai harul Său poate produce rezultate acceptate de El în viața noastră. Biblia ne vorbește despre credincioși care au fost constrânși să învețe această lecție:
Iᴀᴄᴏᴠ s‑a bazat mulți ani pe propria lui deșteptăciune. Cu o viclenie inteligentă, el a obținut binecuvântarea care îi aparținea întâiului născut. În mod abil, el și‑a sporit turmele în detrimentul lui Laban. A trebuit să stea mulți ani în școala lui Dumnezeu până să înțeleagă și să rostească aceste cuvinte: „Eu sunt nevrednic de cea mai mică dintre toate îndurările […]“ (Geneza 32.10). Dumnezeu a trebuit să‑i disloce încheietura șoldului, pentru ca Iacov să ajungă să fie conștient în fiecare zi de propria lui slăbiciune. După aceea a învățat să se încreadă numai în Dumnezeul lui și să fie un închinător până la sfârșitul vieții sale.
Mᴏɪsᴇ a fot bine instruit în Egipt, ceea ce l‑a făcut să creadă că el era potrivit pentru a‑și salva poporul. Dar Dumnezeu nu l‑a putut folosi așa cum era atunci, așa că Moise a trebuit să pască oile în pustie timp de 40 de ani, pentru ca apoi Dumnezeu să‑l cheme pentru a fi eliberatorul lui Israel. Atunci el a mărturisit: „Cine sunt eu […]?“ (Exod 3.11). Cum să conducă poporul afară din Egipt înspre Canaan? În momentul când a fost chemat, el se socotea a fi nimic; și numai așa Dumnezeu l‑a putut ajuta. În pustia Sinai, Moise a primit promisiunea divină:
„Fața Mea va merge cu tine și îți voi da odihnă“ (Exod 33.14).
Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 52.1-15 · Evrei 12.12-17
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 42.7‑22
În Isaia 30.2, Domnul declarase: „plecând să coboare în Egipt, ei n‑au întrebat gura Mea“ (citiţi tot paragraful), în timp ce aici Dumnezeu chiar a fost consultat, prin intermediul profetului Său; poporul însă Îl va asculta numai dacă răspunsul Său va corespunde intenţiilor lor.
Se scurg zece zile. Profetul nu se grăbeşte să răspundă, aşteptând el însuşi descoperirea gândului divin.
Pentru ce întârzie adesea Domnul în împlinirea rugăciunilor noastre? Vrea să pună la încercare încrederea noastră în El! Şi, cum credinţa este întotdeauna răbdătoare, numai cu timpul se poate vedea dacă rugăciunea noastră a fost cea a credinţei sau dacă, dimpotrivă, obosiţi de aşteptare, am sfârşit prin a căuta noi înşine o soluţie a dificultăţilor noastre.
Întrebarea era: să coboare în Egipt, sau să rămână în ţară?! Prin gura lui Ieremia, Domnul le făcuse cunoscut răspunsul Său plin de har şi totodată de netăgăduit: Rămâneţi în ţară! Veţi fi binecuvântaţi în ea! Împăratul Babilonului va fi înclinat spre bunăvoinţă şi spre milă! Dacă veţi merge în Egipt, aceasta va fi spre pierzarea voastră!
Prieteni credincioşi, oricare ar fi drumul care ne stă înainte, să ne păzim să ne angajăm pe el înainte de a cunoaşte voia Domnului!
ALEGEREA ÎȚI APARȚINE! | Fundația S.E.E.R. România
„Iosua a zidit un altar Domnului… pe muntele Ebal.” (Iosua 8:30)
Biblia ne spune că „Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal… un altar din pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire… Tot Israelul stătea de amândouă părțile chivotului… jumătate în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal… Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemele…” (Iosua 8:30-34)
Există două lecții importante în această istorisire din Vechiul Testament. În primul rând, altarul „din pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul” vorbește despre harul nemeritat și necondiționat al lui Dumnezeu față de noi – fără niciun efort omenesc implicat. Apostolul Pavel a scris despre asta în Noul Testament: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
În al doilea rând, să observăm unde a fost construit acest altar. Când poporul Israel a ascultat citirea lui Iosua, a binecuvântărilor și a blestemelor consemnate în Legea lui Moise, jumătate dintre ei se aflau în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal. Cei din fața muntelui Garizim l-au auzit citind binecuvântările, iar cei din fața muntelui Ebal l-au auzit citind blestemele. Dar altarul nu a fost construit pe Garizim, muntele binecuvântărilor, ci pe Ebal, muntele blestemelor.
Mesajul este clar: chiar și când „greșești”, Dumnezeu îți oferă harul Său! C.S. Lewis a scris și următoarele cuvinte: „Ascultarea este cheia care deschide orice ușă.” Așadar, dacă ai păcătuit și nu ai ascultat de Dumnezeu, ai șansa să te întorci, din drumul tău, înapoi la altarul harului. Acesta a fost „construit” pentru păcătoși. Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.