Mana Zilnica

Etichetă: poezie

  • 23 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Să‑Mi faci un altar de pământ și pe el să jertfești arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și boii tăi. În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 

    Exod 20.24 

    Atunci când a primit cele zece porunci, Moise a primit și instrucțiuni pentru popor cu privire la altare. Altarele urmau să fie făcute din pietre peste care nu trebuia să treacă dalta. De asemenea, trebuia ca altarele să fie simple și fără trepte. Nicio inovație omenească nu era permisă. Omul nu trebuia înălțat, așa cum era în cazul altarelor păgâne. Unele dintre aceste instrucțiuni au fost modificate în zilele lui Solomon. 

    Numele Domnului trebuia „amintit“ în locurile unde poporul își aducea jertfele. Instrucțiunile cu privire la altare erau doar pentru o vreme. Când Israel avea să intre în țară, Dumnezeu urma să aleagă un loc în care să facă să locuiască Numele Său (Deuteronom 12.11). Acolo trebuia să‑și aducă jertfele, și nu în diverse locuri răspândite prin țară. La început, locul a fost Șilo, iar după ce Șilo a fost înlăturat, locul în care Dumnezeu a făcut să locuiască Numele Său a fost Ierusalimul. Odată ce locul a fost stabilit, altarele de mai înainte și‑au sfârșit utilitatea. 

    Nu ne vorbește și nouă acest lucru? Și noi avem un loc unde Domnul Și‑a așezat Numele. Pentru noi, acest loc nu este unul geografic și nu este unul care să țină de un anume popor sau de o anume locație, ci: „Unde doi sau trei sunt adunați laolaltă pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Dar, dacă trebuia ca israeliții să‑și amintească de Numele Său, noi trebuie să ne amintim de El, în moartea Sa. În ce privește promisiunea făcută lor, aceasta este valabilă și pentru noi: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta“. 

    B. Reynolds 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Martin Luther 

    Omul bun, din comoara bună a inimii lui, scoate ce este bun și omul rău din comoara rea scoate ce este rău: pentru ca din prisosul inimii vorbește gura lui. 

    Luca 6.45 

    În doar unsprezece săptămâni, din decembrie 1521 până în februarie 1522, Martin Luther (1483‑1546) a tradus Noul Testament în limba germană, la Castelul Wartburg de lângă Eisenach. El a redat ultima parte a versetului nostru, „din prisosul inimii vorbește gura“, printr‑o expresie care a creat și a rămas cunoscută și astăzi ca proverb. Este adevărat – atunci când un subiect ne entuziasmează, noi le povestim și altora despre el. Nu ne putem abține, nu putem păstra tăcerea. Dacă vacanța noastră a fost minunată, le povestim colegilor despre ea. Dacă echipa preferată de fotbal a câștigat pe neașteptate, vrem ca toată lumea să știe despre aceasta. În cazul persoanelor îndrăgostite, ochii lor vorbesc și poți spune după purtarea lor ce se întâmplă în inimile lor. Ceea ce ne ocupă gândurile ne va umple vorbirea. Totuși, acest lucru este valabil și pentru lucrurile rele. Biblia spune: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule“ (Matei 15.19). 

    Ca și creștini, suntem asigurați de El și vrem să vorbim despre El! A suferit și a murit pentru noi, a fost pedepsit pentru păcatele noastre și ne‑a salvat. El ne îndeamnă: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea“ (Fapte 18.9). Când primii creștini trebuiau să se justifice pentru că vorbeau despre Isus, ei au spus: „Căci noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit“ (Fapte 4.20). Acest lucru este valabil și astăzi! Acesta este motivul pentru care cei care cred în Isus Hristos continuă să le ceară insistent celorlalți oameni, deci și vouă: „Împăcați‑vă cu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5.20). 

    Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 25.31‑46 

    Versetul 31 reia cursul profeţiei de unde a fost el întrerupt în v. 30 şi 31 din cap. 24, adică de la venirea Domnului în glorie pentru poporul Său pământesc. Pentru naţiunile prezente pe pământ (v. 32), atunci va suna fie ceasul răsplătirii, fie cel al pedepsei. Criteriul de diferenţiere va fi modul în care i‑au primit pe ambasadorii Împăratului (fraţii Săi – aici, iudeii – v. 40), când aceştia vesteau evanghelia împărăţiei (cap. 24.14). 

    Unii au dorit să se slujească de această parabolă pentru a susţine doctrina mântuirii prin fapte. Este clar însă că aici suntem în afara perioadei Bisericii şi a credinţei creştine propriu‑zise. 

    Totuşi, lăsând deoparte problema mântuirii, declaraţia Împăratului este plină de învăţăminte pentru noi, creştinii. Dacă Domnul Isus ar fi astăzi pe pământ, cât de dispuşi am fi noi să‑L primim, să‑I slujim, pe scurt, să satisfacem cele mai mici dorinţe ale Sale? Aceste ocazii sunt la îndemâna noastră în fiecare zi: darurile, ospitalitatea, vizitele sau tot ceea ce facem cu dragoste pentru cineva sunt în primul rând pentru El (comp. cu Ioan 13.20; 1 Corinteni 12.12). Reversul este un semnal de alarmă: ce nu facem este un refuz îndreptat înspre Domnul. 

    NU VORBI NECHIBZUIT! | Fundația S.E.E.R. România 

    „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.” (Proverbele 29:20) 

    Când vorbești nechibzuit, poți transmite un semnal greșit și poți obține rezultate nedorite. Acest lucru este valabil mai ales când negociezi pentru a obține cea mai bună ofertă. A vorbi impulsiv și a vorbi prea mult nu sunt semne de putere, ci de slăbiciune și nesiguranță.

    Iată o povestire care ilustrează acest lucru: Un tânăr vânzător de calculatoare pe nume Kurt a fost încântat când unul dintre clienții săi de afaceri și-a exprimat interesul de a cumpăra un sistem de calculatoare second-hand – unul pe care Kurt îl instalase cu doi ani în urmă, dar care fusese recent înlocuit cu unul mai performant. După o consultare atentă cu sediul central, Kurt a stabilit un preț de 800.000 de dolari pentru sistemul second-hand și a documentat în scris toate motivele pentru care solicita această sumă. În timp ce se așeza la masa negocierilor, a auzit o voce interioară care îi spunea: „Așteaptă. Lasă-i pe ei să vorbească mai întâi!” Cumpărătorii au umplut rapid tăcerea cu o lungă prezentare a propriilor cercetări despre punctele forte și punctele slabe ale acestui sistem informatic, vechimea echipamentului și necesitatea unui software nou.

    „Puteți include software-ul actualizat în tranzacție?”, a întrebat unul dintre cumpărători. „Sigur”, a răspuns Kurt. Cumpărătorii au spus apoi: „Vă vom da 950.000 de dolari pentru sistem, dar niciun cent în plus!”

    În mai puțin de o oră, documentele au fost semnate, iar Kurt s-a ales cu o afacere mult mai bună decât și-ar fi imaginat vreodată, după ce a spus puțin mai mult decât „mulțumesc”.

    Așadar, să ascultăm de îndemnul apostolului Iacov, care a scris: „Preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19) – și atunci, nu vei regreta niciun cuvânt!

    Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi! 

  • 3 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat de toate; din care, când s‑a umplut, trăgându‑l pe țărm și stând jos, au adunat în vase pe cele bune și au aruncat afară pe cele rele.

    Matei 13.47,48

    Nu există lucrare mai mare și mai binecuvântată decât să fii „pescar de oameni“ și să „prinzi“ oameni în acest timp de har! Și Domnul a încredințat această lucrare nu numai celor de meserie pescari (Marcu 1.16; Luca 5.10)!

    Faptul că năvodul adună în el „de toate“ ne arată, pe de o parte, că avem înaintea noastră lucrarea imperfectă a omului, iar pe de altă parte, că vestea bună nu se adresează numai unei clase deosebite de oameni, ci tuturor, indiferent de rasă sau de statut social. Nu există niciun indiciu că o anumită națiune ar fi exclusă. Rezultatul predicării evangheliei este deci acesta: sunt strânși tot felul de pești!

    Cu toate acestea, nu toți peștii mării sunt strânși cu acest năvod. Gândul este în consens cu ceea ce spune Iacov în Fapte 15.14: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său“. Conform Scripturii, nu va exista o mântuire a tuturor oamenilor, după cum nu va fi nici o creștinare a întregii lumi. Desigur, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2.4). Niciunul dintre cei care vor fi în iad nu‑I va putea reproșa lui Dumnezeu că el ar fi dorit să fie mântuit, dar nu a fost ales de Dumnezeu. Rezultatul predicării evangheliei este o mulțime limitată de pești care intră în năvod, în timp ce în mare rămân cei mai mulți pești.

    În această parabolă nu se spune că pescuirea ar avea loc de mai multe ori. Mai degrabă, întreaga lucrare care se întinde pe parcursul a mai multor secole în acest timp de har este rezumată într‑o singură acțiune.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dima

    Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m‑a părăsit.

    2 Timotei 4.10

    Câtă durere pentru apostol, să fie abandonat când avea poate cea mai mare nevoie! Aceasta a produs răni adânci în inima lui. Omul suferă mai mult când este rănit în casa prietenului. Dar de ce l‑a părăsit Dima? Din cauza primejdiilor? Posibil! Din moment ce alături de Pavel s‑ar fi expus la privațiuni, era de preferat să stea departe de Roma și de compania unuia mai mult întemnițat decât liber. Sau cumva din cauza vreunui păcat secret care, încetul cu încetul, i‑ar fi scăzut standardele? Posibil! Sau pentru că a neglijat rugăciunea și a cedat ispitelor?

    Mai mulți sunt creștinii ruinați prin păcate mici, decât cei ruinați prin păcate mari; vulpile mici distrug viile în floare. Sau pentru că a obosit în lucrare? Totuși, Dima nu L‑a abandonat pe Hristos, ci pe Pavel. El credea încă în Isus ca Mântuitor al păcătoșilor. Voia să rămână creștin, dar prefera acum să se preocupe mai mult de interesele lui decât de lucrarea creștină. Se retrăsese din postura de ucenic activ. Mulți obosesc și cad. Dar cum explică Pavel?

    Dima „a iubit veacul de acum“! Dragostea excesivă pentru lumea aceasta îndepărtează de la credință. Când lumea lucrează în inimă, distruge credincioșia pentru Hristos. Dragostea pentru Hristos și pentru lume nu pot viețui în aceeași inimă. Nu le poți avea pe amândouă: și pe Hristos și lumea! Lumea înstrăinează de Dumnezeu. Spiritul vremii a pus stăpânire pe Dima și l‑a sugrumat. Fusese prieten apropiat și colaborator cu unul dintre cei mai sfinți oameni care a trăit vreodată, dar dragostea pentru lume l‑a doborât. Tradiția spune că Dima a căzut așa de rău, încât a devenit preot într‑un templu păgân. „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ!“ (Coloseni 3.2).

    Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 16.13‑28

    Din întrebarea pe care Domnul le‑o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i‑a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

    „De atunci“, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care‑l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să‑L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

    Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37‑40). Suntem noi gata să‑L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

    CUNOAȘTE „VREMEA” ÎN CARE TE AFLI | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

    Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit.

    De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo.

    Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult.

    Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!

  • 16 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind‑o, a ascuns‑o; și, de bucuria ei, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

    Matei 13.44

    De ce a ascuns omul din nou în pământ comoara găsită în țarină? Deoarece ogorul nu‑i aparținea! Dacă dorea să aibă comoara, trebuia mai întâi să cumpere ogorul. Altfel ar fi fost o nedreptate. Domnul nu ne spune cine este proprietarul de drept al ogorului și cum s‑a ajuns în situația aceasta, în care se pare că un altul, și nu El Însuși, este posesor al ogorului. Din alte texte din Scriptură știm însă că Dumnezeu a permis ca un altul, anume Satan, să ia în posesiune lumea, fără ca acesta să știe ceva despre comoara ascunsă acolo. Domnul Isus însă știa și Se bucura că ea era în siguranță. De aceea, El a fost dispus să cumpere întregul ogor.

    După ce găsește comoara, inima I se umple de bucurie – iată motivul acțiunii Sale. Noi nu putem înțelege ce înseamnă această bucurie simțită de Domnul Isus pentru comoară, adică pentru noi, cei care suntem ai Săi. El, Dumnezeul Atotputernic, una cu Tatăl, avea pe pământ o comoară de care Se bucura. Și chiar dacă prețul pentru obținerea acestei comori a fost pentru El nespus de mare, El l‑a plătit în întregime, având înainte bucuria aceasta.

    Scriptura vorbește deseori despre bucuria Domnului și despre cei care sunt atât de prețioși pentru El. În Proverbe 8.31 citim: „Și desfătările mele erau în fiii oamenilor“. În Psalmul 45.7 se vorbește despre un untdelemn de bucurie cu care El a fost uns mai presus de tovarășii Săi. „În același ceas, Isus S‑a bucurat în duh și a spus: Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că […] le‑ai descoperit pruncilor […]“ (Luca 10.21). „Bine, rob bun și credincios, […] intră în bucuria domnului tău“ (Matei 25.21).

    Să‑I aducem toată adorarea Domnului și Mântuitorului nostru! Bucuria Sa era o bucurie care se revărsa peste niște păcătoși sărmani și vinovați pe care El venise să‑i salveze. Era o bucurie pentru aleșii lui Dumnezeu. Nimeni și nimic nu L‑a putut opri să meargă pe singura cale pregătită pentru mântuirea lor. El a fost gata să rabde crucea, pentru bucuria pusă înaintea Lui (Evrei 12.2).

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Michael Faraday

    Îmbrăcați‑vă deci, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, […] cu smerenie.

    Coloseni 3.12

    Chimistul și fizicianul englez Michael Faraday (1791‑1867) a unit perseverența și inteligența cu o modestie exemplară. Ajuns pe culmea faimei mondiale prin descoperirile sale, el nu încetează să vestească evanghelia și să spună tuturor, atât tinerilor, cât și vârstnicilor, despre Mântuitorul său.

    Într‑o zi trebuie să prezinte rezultatele ultimelor sale invenții unui auditoriu însemnat. Experiment după experiment, captează atenția și entuziasmul tuturor. Prințul de Galles, devenit ulterior regele Eduard al VI‑lea, se ridică pentru a‑i lăuda valoroasele sale descoperiri. Pe când aplauzele lor prelungite nu mai contenesc, Faraday dispare dintre ei, pentru a merge la o adunare de rugăciune.

    Împăratul Irod Agripa I vorbește înaintea poporului, fiind înveșmântat în toată splendoarea sa regală. Cuprinși de frenezie, oamenii îi strigă: „Glas de dumnezeu, nu de om!“ (Fapte 12.22). Irod primește cu plăcere închinarea oamenilor în fața cărora se prezentase ca o persoană devenită puternică prin propria‑i măreție. Nu Îi dă slavă lui Dumnezeu. Dar chiar în acel moment este lovit de o boală de care nu se mai poate vindeca, astfel că trupul său începe să se descompună și să fie mâncat de viermi încă de pe când este în viață.

    Care este prima noastră reacție atunci când ne întâmpină laudele și lingușirile oamenilor? Cumva ne plac și ne gâdilă orgoliul? Să ne aducem aminte să slăvim Numele Domnului printr‑o viață marcată de modestie! „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“ (1 Corinteni 15.10), ne mărturisește Pavel.

    Citirea Bibliei: Geneza 45.1-15 · Psalmul 32.1-5

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 52.1‑15

    Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat Însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune“, vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.

    În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată“ mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L‑a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L‑a înălţat acum, L‑a ridicat şi L‑a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când Îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura“; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într‑o cântare de biruinţă, pentru că Îl vor vedea faţă către faţă.

    VIAȚA ESTE EFEMERĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

    Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!

  • 7 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    La aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându‑vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El „n‑a făcut păcat, nici nu s‑a găsit viclenie în gura Lui”; fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept; El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.

    1 Petru 2.21‑24

    Este plăcut înaintea lui Dumnezeu când noi suferim cu răbdare pentru că am făcut ce este bine sau pentru că dorim să ne păstrăm o conștiință curată. Nimic nu este mai greu decât să suferim astfel; cât de indignați ne simțim atunci când purtarea noastră bună și curată nu face altceva decât să ne aducă necazuri!

    Ce ne poate ajuta în astfel de cazuri? Două lucruri: în primul rând, exemplul lui Hristos; iar în al doilea rând, jertfa Lui ispășitoare și rezultatele ei.

    Nimeni n‑a făcut binele așa cum l‑a făcut Domnul Isus. Nimeni n‑a fost atât de judecat pe nedrept, de batjocorit și de persecutat ca El. Nu a comis absolut niciun păcat și nicio viclenie nu s‑a găsit în gura Lui. N‑a existat nimic în El care să merite câtuși de puțin batjocura sau disprețul. Totuși, nimeni n‑a suferit ca El și nimeni n‑a reacționat la suferință cu o așa smerenie și perfecțiune ca a Lui. „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și‑a deschis gura” ((Isaia 53.7)). În toate acestea, El este un exemplu pentru noi, fiindcă suntem chemați să călcăm pe urmele pașilor Lui. Dacă Îl privim pe Hristos în toată gloria perfecțiunii Sale, acest lucru va produce cu siguranță un efect în noi, potrivindu‑ne gândurile și căile cu cele ale Sale. Dacă suntem chemați să suferim, ne vom încredința și noi în mâinile Celui care judecă drept, în loc de a încerca să ne răzbunăm.

    Există însă o mare diferență: noi avem păcate, El n‑a avut; noi avem nevoie de jertfa ispășitoare despre care ne vorbește aici Petru; El n‑a avut. Cel care n‑a comis niciun păcat „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. Aceasta a fost o lucrare care I‑a aparținut în întregime și în care nu‑I putem călca pe urme.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lampa cu LED, sau becul cu incandescență?

    El era lampa care arde și luminează.

    Ioan 5.35

    În trecut, lumina era obținută doar de la un foc care ardea. Mai târziu a fost inventat becul electric, care producea și lumină, mai multă decât un foc, și căldură. Astăzi există lămpi cu LED care, spre deosebire de becurile convenționale, dau o lumină puternică, dar nu răspândesc și căldură, ele rămânând reci.

    Domnul Isus îl compară pe Ioan Botezătorul cu o lampă care în același timp arde și luminează. În mărturia sa despre Fiul lui Dumnezeu, el răspândea și căldură și lumină. Faptul că inima lui ardea pentru Domnul, aceasta făcea din el o lumină strălucitoare. El i‑a îndreptat pe oameni într‑un mod atrăgător spre Mielul lui Dumnezeu care venise să rezolve problema păcatului lor.

    Așa cum citim în Filipeni 2.15, noi, creștinii, avem misiunea de a „străluci ca niște luminători în lume”. Să ne întrebăm dacă, în mărturia noastră pentru Domnul, nu cumva suntem doar o lampă cu LED, care răspândește lumină, dar care rămâne rece… Aici se încadrează toți cei care mărturisesc despre Isus Hristos, dar care nu au putere de convingere, pentru că le lipsește atât dragostea pentru Domnul, cât și pentru semeni. Inimile noastre trebuie să ardă pentru Mântuitorul, ca să poată străluci pentru El. Atunci când Persoana Sa glorioasă ne copleșește și ne umple toată ființa, suntem, de asemenea, capabili să răspândim o lumină care încălzește și strălucește în mărturia pentru El. Cu cât Domnul înseamnă mai mult pentru noi, cu atât devenim mai buni martori pentru El.

    Citirea Bibliei: Geneza 41.14-36 · Psalmul 26.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 46.1‑13

    Profetul îşi continuă comparaţia, zugrăvind un alt tablou contrastant: pe de o parte, idoli deşerţi, care sunt poveri grele pentru cei care îi poartă, iar pe de altă parte, un Dumnezeu puternic şi credincios, care, dimpotrivă, Îşi poartă El Însuşi poporul, de la începutul şi până la sfârşitul istoriei sale (v. 3; Deuteronom 1.31; 32.11,12). În locul acestei poziţii privilegiate, Israel a preferat totuşi să slujească falşilor dumnezei neputincioşi şi ridicoli (v. 6,7). Aceştia l‑au făcut să se poticnească greu, l‑au zdrobit sub povara lor şi, în final, au devenit cauza captivităţii sale.

    Din punct de vedere moral, lucrurile nu s‑au schimbat de atunci. Idolii cei mai onoraţi astăzi în lume (şi care sunt din aur şi argint, spre deosebire de aceia din cap. 44, care nu erau decât din lemn) îi conduc negreşit la ruină pe cei care îi slujesc. Şi ce mare putere exercită încă aurul asupra inimii omului…! Ce ne propune Domnul în schimb? Să ne încredem în El din tinereţea noastră, să ne bizuim pe El fără‑ncetare, an de an, tot timpul vieţii noastre, iar dacă trebuie să ajungem la vârsta când puterile ne scad, din nou să ne bucurăm, pentru că avem o frumoasă promisiune: „Până la bătrâneţe Eu sunt Acelaşi şi până veţi încărunţi, Eu vă voi purta” (v. 4).

    BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)

    Pofta este la fel de firească pentru noi ca respirația. Firea noastră pământească trăiește pentru a-și împlini dorințele egoiste. Nu se satură niciodată și nu încetează să dorească mai mult. În schimb, omul nostru nou tânjește după mai mult din ceea ce-L satisface pe Duhul Sfânt, care trăiește în duhul nostru răscumpărat. Suntem mai familiarizați cu atracția firii pământești, deoarece am investit mai mult timp și energie în cultivarea ei. Înțelegem urgența, atracția, controlul și forța ei convingătoare. Dar, pe măsură ce investim același timp și energie în ceea ce-L mulțumește pe Duhul Sfânt, experimentăm împlinirea și puterea pe care numai Duhul le poate aduce!

    Deci, ce înseamnă cu adevărat „a umbla cârmuit de Duhul”? Apostolul Pavel ne spune să „umblăm cârmuiți de Duhul și să nu împlinim poftele firii pământești” (Galateni 5:16), dar și: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Corinteni 2:14)

    Există o cale de a trăi deasupra atracției gravitaționale a firii pământești, o cale care învinge ciclul constant al înfrângerii și al pocăinței. Firește, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării și al restaurării, care acceptă mărturisirile sincere din inimile poporului Său și care ne iartă toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9).

    Dar „viața din belșug” înseamnă să trăiești în așa fel încât să-ți petreci cea mai mare parte a timpului bucurându-te de victorie! Așa cum „a trăi în firea pământească” înseamnă „a trăi în conformitate cu poruncile naturii tale umane”, „a trăi în Duhul” înseamnă „a trăi în conformitate cu călăuzirea Duhului Sfânt”, așa cum ni se detaliază în Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, umblă „cârmuit de Duhul” și nu vei „împlini poftele firii pământești”! Ia pentru tine azi acest Cuvânt!

  • 23 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Și‑a căutat un om după inima Sa și Domnul l‑a rânduit conducător peste poporul Său.

    1 Samuel 13.14

    David. Când Dumnezeu l‑a ales pe David ca împărat, a început o perioadă nouă. David era un om după inima lui Dumnezeu. De la tinerețe până la bătrânețe, el a trăit o viață de credință. Chiar și atunci când a păcătuit nespus de grav, el n‑a căutat scuze, ci s‑a pocăit cu sinceritate. Secole mai târziu, zilele lui David au rămas o referință pentru poporul lui Dumnezeu (Neemia 12.46).

    Solomon. Lui David i‑a urmat la tron Solomon. Acesta I‑a cerut lui Dumnezeu pricepere și înțelepciune. Împărăția lui a prosperat, iar înțelepciunea, faima și bogățiile sale întreceau cu mult tot ceea ce se istorisise despre el. Totuși, mai târziu, influențat de relațiile sale și de voința proprie, inima i s‑a depărtat de Domnul.

    Roboam. Odată cu fiul lui Solomon, Roboam, a intervenit o schimbare clară în atmosfera spirituală. Acesta și‑a început domnia cu asprime și cu trufie, iar ca rezultat, împărăția a fost divizată. El s‑a întărit, însă L‑a părăsit pe Domnul (2 Cronici 12.1). În zilele lui, obiectele prețioase de aur au fost înlocuite cu altele de aramă – cu aceeași strălucire probabil, însă de o valoare mult mai mică (1 Împărați 14.26‑28).

    Abiia. Lui Roboam i‑a urmat la tron fiul său, Abiia. El a dobândit o biruință măreață prin mărturisirea Numelui Domnului (2 Cronici 13), însă n‑a dat dovadă de devotament personal, ci a umblat în păcatele tatălui său, iar inima sa n‑a fost în totul a Domnului, cum fusese cea a lui David (1 Împărați 15.3). Au fost suficiente patru generații, pentru ca declinul spiritual să se instaleze. Adevărurile de care David se bucurase prin credință au devenit doar tradiții istorice pentru Abiia. Această desfășurare de lucruri apare foarte des în Scriptură.

    Noi cărei generații îi aparținem? Ne bucurăm de promisiunile lui Dumnezeu prin credință, sau rătăcim conduși de patimi, de încrederea în sine și de mândria că avem o poziție bună? Poate privim înapoi la generațiile din trecut, care au umblat cu credincioșie, însă trebuie să fim atenți să nu avem doar declarații goale, ca în zilele lui Abiia!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Am alergat la adăpost, ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și tare.

    Evrei 6.18,19

    Traversarea Alpilor

    Traversarea Alpilor de către Hannibal în anul 218 î.H. a fost una dintre acțiunile militare rămase celebre. Ocolind garnizoanele terestre și flota navală romană, generalul cartaginez Hannibal (247‑183 î.H.), cel pe care Napoleon îl va numi „cel mai de seamă conducător de oști al lumii“, traversează fulgerător Pirineii și apoi Alpii, cu o armată alcătuită din 50.000 de infanteriști și 9.000 de cavaleriști, precum și cu 37 de elefanți, în doar șaisprezece zile. Vremea geroasă și munții înzăpeziți, „impenetrabilii“, nu îl opresc. Pe când străjerii „cetății eterne“ se așteptau cel mai puțin, Hannibal, „părintele strategiei“, ajunge la porțile Romei. Un strigăt de groază cuprinde tot orașul: Hannibal ante portas! (Hannibal înaintea porților!). El ia prin surprindere armata romană și o distruge.

    Avem o singură viață de trăit pe pământ. Este un capital pe care mulți dintre noi l‑au sustras deja în mare parte și pe care continuă să‑l piardă, în ciuda voinței lor. Viața este trăită deplin numai când este cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, având conștiența iertării propriilor păcate și bucurie neschimbată în adâncul inimii. Iată adevărata viață! Mulți contemporani de‑ai noștri sunt neliniștiți, și le înțelegem motivul. Speranțele lor sunt incerte, deoarece nu au fundament. Și‑au întărit gărzi, au flote, și‑au ridicat ziduri de apărare, dar atacul îi ia prin surprindere. Uitați‑vă în jur: oamenii trăiesc un vis urât al unei distrugeri nucleare! Speranțele neancorate sunt critice când vine vorba de destinul etern. „Isus în fața porților“ – ce groază va fi pentru cei care au trăit fără Dumnezeu în lume!

    Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 9

    Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor“ – v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi“ (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S‑a aşezat („şade“) pe tron; „Şi‑a pregătit tronul Său pentru judecat㓠(v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le‑a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut‑laben: – not㠖 Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

    În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

    FII AUTENTIC! | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

    Domnul Isus a fost aspru cu fariseii și le-a spus-o în față: „Pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:28) Pe dinafară aveau o înfățișare impresionantă, dar erau lipsiți de har, milă și compasiune. Iar Isus le-a cerut socoteală!

    Deoarece trăim într-o societate axată pe aparențe, Domnul Isus ne avertizează cu privire la pericolele care vin din faptul că ne concentrăm asupra vieții exterioare în detrimentul dezvoltării vieții interioare. Așadar, cum ar trebui să procedezi ca să nu se întâmple asta?

    1) Urmează pilda lui Isus. El Și-a petrecut viața slujindu-i pe cei suferinzi, pe cei uitați, pe cei pierduți și pe cei singuri.

    2) Ține minte că, deși ești creștin, încă te vei lupta în anumite domenii – deci nu încerca să te comporți ca și cum „le știi pe toate”!

    3) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere tiparele de comportament care sunt orientate spre aparențe, în loc să fie orientate spre inimă.

    4) Înconjoară-te cu oameni transparenți, care te încurajează să fii autentic și te mustră atunci când ai nevoie!

    Autoarea Marybeth Whalen scria: „Zugravii au văruit peretele care ducea la parter. După o săptămână, am descoperit că, deși peretele era proaspăt vopsit, obiceiurile nu se schimbaseră. Copiii își ștergeau în continuare mâinile murdare pe el, făcând din ceea ce era alb și curat, ceva gri și murdar. La fel ca acel zid, dacă nu sunt atentă, pot ascunde ce este în interior; să port tricoul creștin, să am la mine Biblia, să zâmbesc ca și cum totul ar fi minunat și să vorbesc frumos despre umblarea mea cu Domnul. Dar, în adâncul meu, obiceiurile urâte așteaptă să fie dezvăluite în momentul în care viața devine murdară. Pot deveni un fariseu al zilelor noastre care se concentrează pe alb și ignoră lucrurile murdare de dedesubt!”

    Concluzia e simplă: fii autentic!

  • 21 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu un om în Hristos, care acum paisprezece ani (fie în trup, nu știu, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit chiar până la al treilea cer. Și știu că un asemenea om (fie în trup, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit în paradis și a auzit lucruri de nerostit, pe care nu‑i este permis omului să le vorbească.

    2 Corinteni 12.2‑4

    Apostolul relatează aici detaliat un eveniment unic și neobișnuit, care avusese loc în urmă cu paisprezece ani. El fusese răpit în al treilea cer, iar această descoperire a fost așa de minunată și de impresionantă, încât el nu a vorbit nimic despre ea timp îndelungat. Vedem că acest slujitor ascultător ne comunică doar în dependență de Domnul și doar la momentul ales de El.

    „Știu un om în Hristos.“ Când vorbește astfel despre sine, el se așază în plan secund. Nu dorește să vorbească despre propria sa persoană, dar dorește să vorbească despre ceea ce este în Hristos prin harul lui Dumnezeu. Această propoziție cuprinde marea temă a apostolului Pavel, anume că cel credincios stă înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Aceasta este poziția creștină măreață a credinciosului în timpul de har. În ea trăia Pavel, despre ea vorbea și despre ea scria.

    Când Dumnezeu privește acum din ceruri în jos, înspre cei credincioși, El vede în ei – indiferent cât de slabi și de imperfecți sunt – întreaga frumusețe și desăvârșire a Domnului Isus. Aceasta este poziția lor creștină: ei sunt oameni „în Hristos“.

    Cu unul ca acesta se lăuda Pavel. Nu se lăuda cu sine (2 Corinteni 12.5), ci cu un om în Hristos – aceasta devenise el însuși – un om care fusese răpit cu paisprezece ani mai înainte în al treilea cer, unde se află tronul lui Dumnezeu.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

    1 Ioan 1.1,2

    Clopotul Tom

    Era în anul 1698. Un soldat aflat în serviciul de santinelă la castelul Windsor este adus în fața Curții Marțiale. Motivul? Se bănuia că dormise la post în timpul nopții precedente. Ca parte a apărării sale, el a spus că orologiul din clădirea Westminster, poreclit Marele Tom, bătuse de 13 ori la miezul acelei nopți. Judecătorii militari resping apărarea soldatului și îl condamnă la moarte. Totuși, înainte de execuție, se fac cercetări și, într‑adevăr, orologiul se defectase și clopotul bătuse cum spusese santinela. Soldatul a fost achitat și, în schimb, a fost „condamnat la moarte“ Marele Tom (Big Tom), un clopot uriaș, care cântărea peste cinci tone. Locul lui avea să‑l ia, circa o sută de ani mai târziu, Marele Ben (Big Ben).

    Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos! El este Apărătorul nostru. El intervine la Tatăl în favoarea noastră, atunci când suntem condamnați. Nelegiuirile noastre au făcut despărțire între noi și Dumnezeul nostru. Mâinile ne sunt pătate cu sânge și degetele cu nelegiuire. Buzele noastre spun minciuni, limba șoptește nedreptate (Isaia 59). Degeaba ne cerem iertare unii de la alții, așa cum fac, de pildă, oamenii din Bali în „sfânta“ zi a Anului Nou; aceștia asociază sfânta sărbătoare hindusă, Nyepi, cu un nou început și de aceea, în prima zi a anului, își freacă trupurile cu noroi din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare, pentru a spăla tot ce este negru și rău și pentru a începe anul cât mai curați. Nu! Nimic altceva nu ne curăță de păcat, în afară de sângele prețios al Domnului Isus (1 Ioan 1.7). Isus Hristos a fost condamnat, pentru ca eu să pot fi achitat.

    Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 7

    Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

    Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte‑i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă‑i…“ (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

    „MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (2)| Fundația S.E.E.R. România

    „Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?!” (Matei 7:11)

    Încearcă să-ți imaginezi bogăția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine (vezi 1 Corinteni 2:9). Apoi decide că limbajul inimii tale va fi „mult mai mult”-ul credinței, și nu „mult mai puțin” al necredinței.

    Următoarele afirmații și versete te pot convinge de asta:

    1) Mântuirea ta dă la o parte păcatul tău. Indiferent cât de păcătos este trecutul tău, „mult mai mult” este harul și iertarea. Pavel a scris: „Dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu… în Isus Hristos s-a dat din belşug celor mulţi…” (Romani 5:15) Deci, bucură-te: ești „cu mult mai mult” iertat!

    2) Viața lui Hristos în tine te mântuie continuu! Dacă El trăiește în tine, mântuirea Lui rămâne în mod activ la lucru în tine. Biblia spune: „Dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” (Romani 5:10)

    3) Duhul Sfânt va fi în tine din belșug! Domnul Isus spune: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) El dă Duhul „mult mai mult” copiilor Săi.

    4) Poți ieși triumfător în viață prin Isus. Apostolul Pavel a mai scris: „Cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos…” (Romani 5:17) Prin harul lui Dumnezeu, poți umbla în biruință „cu mult mai mult”!

    5) Tot ce ai nevoie, El îți va dărui! „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Pe măsură ce dezvolți o mentalitate de tipul „cu mult mai mult”, vei începe să te bucuri de „darurile bune” pe care ți le oferă cu generozitate Dumnezeu!

  • 7 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ura stârnește certuri.

    Proverbe 10.12

    Prin Duhul lui Dumnezeu, apostolul care ne spune că Dumnezeu este dragoste ne atenționează de asemenea să nu‑l urâm pe fratele nostru. Găsim astfel de atenționări solemne în trei capitole succesive din 1 Ioan.

    Cel care‑l urăște pe fratele lui umblă în întuneric (1 Ioan 2.9‑11) și este un ucigaș (1 Ioan 3.11‑15). Apoi, cel care pretinde că‑L iubește pe Dumnezeu este un mincinos, dacă îl urăște pe fratele său (1 Ioan 4.20,21). Cel care îl urăște pe fratele său nu este un credincios adevărat, de vreme ce „niciun ucigaș nu are viața eternă rămânând în el“. Iar „cel care nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să‑L iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?“ (1 Ioan 3.15; 4.20).

    Să medităm la responsabilitatea pe care o avem, sugerată de aceste atenționări, cu atât mai mult cu cât cel pe care îl urâm ne este frate! Ura este atitudinea lumii față de creștin (1 Ioan 3.13). Deci cât de cumplit este ca adevărații credincioși să se unească cu lumea și să manifeste ură față de frații lor!

    Cei mai mulți dintre credincioși se eschivează de la aceste atenționări și înlocuiesc cuvântul „ură“ cu „nemulțumire“ sau cu „indignare“. Totuși, Scriptura ne dă pe față ipocrizia, explicându‑ne cum arată ura. În 2 Cronici 18.7, Ahab își declară ura față de Mica, fiindcă acel om al lui Dumnezeu vorbea mereu împotriva lui. În Geneza 37.4, frații lui Iosif îl urau pe acesta și nu‑i puteau vorbi prietenește. Dacă nu‑mi place de un credincios, deoarece simt că mereu este în dezacord cu mine, sau dacă mă cert atât de aprig cu frații și cu surorile, încât nu‑i mai pot saluta cu amabilitate, atunci sunt în compania lui Ahab și a fraților lui Iosif. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva! Ura orbește și ne face să ne abatem de pe cale; știm însă că am trecut din moarte la viață, fiindcă îi iubim pe frați (1 Ioan 2.11; 3.14).

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să‑L dorim.

    Isaia 53.2

    Neil Armstrong

    Personalitățile primesc adesea cea mai mică atenție în orașul lor natal. Acesta a fost și cazul astronautului american Neil Armstrong (1930‑2012). La data de 20 iulie 1969, el devenea primul om care a pășit pe Lună. Lui îi atribuim celebra expresie: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire“. Străbunicul lui Armstrong era originar din Ladbergen, Germania. În orașul acestuia, doar câțiva oameni urmăreau pe post aselenizarea, pentru că ceilalți aveau grijă să nu rateze festivalul local de tir.

    Acum 2.000 de ani S‑a născut Unul Căruia nu numai că nu I s‑a acordat atenție, ci El a fost judecat total greșit de către oameni. Pentru ei, El nu avea „nicio strălucire“. Când L‑au întâlnit, nu I‑au văzut nicio frumusețe pe care să o dorească. L‑au respins, L‑au predat și L‑au răstignit, pentru că nu L‑au dorit! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S‑a făcut om, a locuit printre noi și a făcut pretutindeni doar binele, dar a fost ignorat, respins și răstignit. De neînțeles! Dumnezeu a devenit om pentru că a vrut să ne salveze și să ne împace cu El, dar L‑am tratat cu indiferență, L‑am alungat, L‑am crucificat.

    Oamenii din Ladbergen din acea vreme au ratat doar un eveniment unic din istoria lumii, dând la iveală cel mult o atitudine frustrantă, dar nicidecum una tragică. Dar să‑L „ratezi“ pe Isus Hristos, să‑L „judeci greșit“ și să disprețuiești actul Său salvator de pe crucea Calvarului, acest lucru este absolut dezastruos!

    Citirea Bibliei: Neemia 4.1-8 · Proverbe 12.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 3:5-24

    Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într‑o zi de furtună (pe care l‑am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

    Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să‑l binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

    Ce dulce‑i să descopăr,

    Mai sus de zarea‑nghiţită de nor,

    Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

    Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

    COPIII SUNT CU OCHII PE TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

    Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.)

    1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante.

    2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește.

    3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt!

    Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

  • 29 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.

    Iacov 5.11

    Este impresionant cum vorbește Noul Testament despre bărbații credincioși și despre femeile credincioase ale Vechiului Testament. Cu o singură excepție, se concentrează doar pe partea luminoasă a lor. Așa vedem și în dreptul lui Iov, atunci când îl privim pe paginile din Iacov 5!

    Înțelegem prin aceasta că încercarea a avut ca rezultat – prin purtarea și prin răbdarea lui Iov – onorarea lui Dumnezeu. „Sfârșitul dat lui de la Domnul“ au fost ostenelile Sale pentru Iov până la sfârșit. Ele ne arată „că Domnul este plin de milă și îndurător“. El este nu numai atotputernic, putând pune capăt încercării în orice moment, ci este și îndurător, având o milă nemărginită pentru credincioșii încercați.

    Nu este mila Lui cu mult mai mare decât puterea Lui? Când mă gândesc la faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Creatorul de necuprins al universului, mă înțelege în încercările mele și simte împreună cu mine, un om atât de mic și slab, atunci nu pot decât să rămân cufundat în uimire. Desigur, puterea lui Dumnezeu este uriașă, încât El poate schimba situațiile mele lipsite de speranță, pentru că este atotputernic – El nu o va face întotdeauna, dar o poate face, iar credința ține cu tărie la aceasta! – dar mila Sa este mai mare decât puterea Sa.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lot a locuit în cetățile câmpiei și și‑a întins corturile până la Sodoma.

    Geneza 13.12

    Lot, marele pierzător

    Când a fost nevoie ca Lot și Avraam să se despartă, Lot a ales câmpia Iordanului cea bine udată peste tot, tocmai bună pentru turmele sale numeroase. Îl vedem la început cum face doar câțiva pași în lumea lipsită de Dumnezeu, apoi cum se expune influenței ei, pentru ca în final el să ajungă complet acaparat: „Lot locuia în Sodoma“. Se pare că nu plănuise așa ceva de la început, cum nici noi nu intenționăm să ne prindem într‑un jug nepotrivit cu unii oameni, dar ne trezim apoi legați de lume. Această hotărâre cu urmări grave își putea avea rădăcina în influența soției sale care, nici când veniseră îngerii să îi salveze, nu a putut să nu se uite înapoi spre cetatea blestemată, pentru că își lăsase inima acolo. Oricum ar fi fost lucrurile, Lot poartă înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea făcută. El decade din ce în ce mai mult, iar în final ajunge un mare pierzător:

    Din cauza faptului că locuia în Sodoma, Lot își pierde libertatea: este prins la mijloc în vreme de război și luat ca prizonier (Geneza 14.12); diavolul este mereu în acțiune pentru a provoca mândrie, invidie și ambiții rele între oamenii pe care îi ține în robia sa înfiorătoare. Din cauza răului la care este martor în lume, Lot își pierde pacea interioară: își chinuie sufletul cel drept prin ceea ce vede și aude zilnic (2 Petru 2.8). Din cauza influenței din lume, Lot își pierde discernământul cu privire la bine și la rău: este gata să își dea fiicele unor bărbați violenți. Din cauza legăturii cu lumea, Lot își pierde mărturia: ginerii lui credeau că el glumea atunci când îi avertiza cu privire la judecata ce avea să vină (Geneza 19.8,14). „Nu iubiți lumea“ (1 Ioan 2.15)! „Prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu“ (Iacov 4.4)!

    Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 30:1-31

    Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându‑se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că‑şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

    Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

    „Strig către Tine şi nu‑mi răspunzi“ (v. 20) – sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi‑a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

    TE GÂNDEȘTI LA VEȘNICIE? | Fundația S.E.E.R. România

    „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani…” (Psalmul 90:10)

    Te-ai întrebat vreodată cât timp vei trăi de partea asta a cerului? Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.” (Psalmul 90:10)

    De ce unii dintre noi trăiesc mai mult decât alții? Apostolul Pavel răspunde: „Cunoaştem în parte…” (1 Corinteni 13:9) Deși nu știm câți ani a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi pe pământul acesta, de trei lucruri putem fi siguri:

    1) Îți poți prelungi viața ascultându-L pe Dumnezeu, așa cum o poți scurta neascultându-L. Luptându-se cu boala și înfruntând moartea, împăratul Ezechia s-a rugat: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (2 Împărați 20:3). Și Dumnezeu i-a răspuns: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale.” (2 Împărați 20:5-6) Așadar, Dumnezeu mai vindecă și astăzi? Desigur, Cuvântul Său spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului… şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15)

    2) Când lucrarea lor pe pământ se încheie, cei răscumpărați merg în cer. Iată cum evaluează apostolul Pavel cerul: „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Iar arhitectul, constructorul și proiectantul casei tale cerești este nimeni altul decât Domnul Isus, Cel care a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2) Acasă cu Isus – încearcă să-ți imaginezi, chiar acum, scena întâlnirii cu El în glorie!

    3) Dacă ți-e frică de moarte, revendică această promisiune a lui Dumnezeu și crede-o: „Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:16) Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 21 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

    Marcu 9.23

    Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

    În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

    În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

    În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    (Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

    Luca 23.15

    Regina sângeroasă

    Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

    Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

    Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:21-29; 20:1-29

    Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

    Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

    În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

    CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

    Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

    Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

    Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

    1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

    2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

    Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

  • 20 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

    Matei 13.19‑22

    În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

    Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

    Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

    Isaia 43.4

    Oglinzile sparte

    Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

    Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

    Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:1-20

    „Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

    Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

    Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

    SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

    Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

    Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

    Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

    Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne