Mana Zilnica

7 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

La aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându‑vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El „n‑a făcut păcat, nici nu s‑a găsit viclenie în gura Lui”; fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept; El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.

1 Petru 2.21‑24

Este plăcut înaintea lui Dumnezeu când noi suferim cu răbdare pentru că am făcut ce este bine sau pentru că dorim să ne păstrăm o conștiință curată. Nimic nu este mai greu decât să suferim astfel; cât de indignați ne simțim atunci când purtarea noastră bună și curată nu face altceva decât să ne aducă necazuri!

Ce ne poate ajuta în astfel de cazuri? Două lucruri: în primul rând, exemplul lui Hristos; iar în al doilea rând, jertfa Lui ispășitoare și rezultatele ei.

Nimeni n‑a făcut binele așa cum l‑a făcut Domnul Isus. Nimeni n‑a fost atât de judecat pe nedrept, de batjocorit și de persecutat ca El. Nu a comis absolut niciun păcat și nicio viclenie nu s‑a găsit în gura Lui. N‑a existat nimic în El care să merite câtuși de puțin batjocura sau disprețul. Totuși, nimeni n‑a suferit ca El și nimeni n‑a reacționat la suferință cu o așa smerenie și perfecțiune ca a Lui. „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și‑a deschis gura” ((Isaia 53.7)). În toate acestea, El este un exemplu pentru noi, fiindcă suntem chemați să călcăm pe urmele pașilor Lui. Dacă Îl privim pe Hristos în toată gloria perfecțiunii Sale, acest lucru va produce cu siguranță un efect în noi, potrivindu‑ne gândurile și căile cu cele ale Sale. Dacă suntem chemați să suferim, ne vom încredința și noi în mâinile Celui care judecă drept, în loc de a încerca să ne răzbunăm.

Există însă o mare diferență: noi avem păcate, El n‑a avut; noi avem nevoie de jertfa ispășitoare despre care ne vorbește aici Petru; El n‑a avut. Cel care n‑a comis niciun păcat „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. Aceasta a fost o lucrare care I‑a aparținut în întregime și în care nu‑I putem călca pe urme.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lampa cu LED, sau becul cu incandescență?

El era lampa care arde și luminează.

Ioan 5.35

În trecut, lumina era obținută doar de la un foc care ardea. Mai târziu a fost inventat becul electric, care producea și lumină, mai multă decât un foc, și căldură. Astăzi există lămpi cu LED care, spre deosebire de becurile convenționale, dau o lumină puternică, dar nu răspândesc și căldură, ele rămânând reci.

Domnul Isus îl compară pe Ioan Botezătorul cu o lampă care în același timp arde și luminează. În mărturia sa despre Fiul lui Dumnezeu, el răspândea și căldură și lumină. Faptul că inima lui ardea pentru Domnul, aceasta făcea din el o lumină strălucitoare. El i‑a îndreptat pe oameni într‑un mod atrăgător spre Mielul lui Dumnezeu care venise să rezolve problema păcatului lor.

Așa cum citim în Filipeni 2.15, noi, creștinii, avem misiunea de a „străluci ca niște luminători în lume”. Să ne întrebăm dacă, în mărturia noastră pentru Domnul, nu cumva suntem doar o lampă cu LED, care răspândește lumină, dar care rămâne rece… Aici se încadrează toți cei care mărturisesc despre Isus Hristos, dar care nu au putere de convingere, pentru că le lipsește atât dragostea pentru Domnul, cât și pentru semeni. Inimile noastre trebuie să ardă pentru Mântuitorul, ca să poată străluci pentru El. Atunci când Persoana Sa glorioasă ne copleșește și ne umple toată ființa, suntem, de asemenea, capabili să răspândim o lumină care încălzește și strălucește în mărturia pentru El. Cu cât Domnul înseamnă mai mult pentru noi, cu atât devenim mai buni martori pentru El.

Citirea Bibliei: Geneza 41.14-36 · Psalmul 26.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 46.1‑13

Profetul îşi continuă comparaţia, zugrăvind un alt tablou contrastant: pe de o parte, idoli deşerţi, care sunt poveri grele pentru cei care îi poartă, iar pe de altă parte, un Dumnezeu puternic şi credincios, care, dimpotrivă, Îşi poartă El Însuşi poporul, de la începutul şi până la sfârşitul istoriei sale (v. 3; Deuteronom 1.31; 32.11,12). În locul acestei poziţii privilegiate, Israel a preferat totuşi să slujească falşilor dumnezei neputincioşi şi ridicoli (v. 6,7). Aceştia l‑au făcut să se poticnească greu, l‑au zdrobit sub povara lor şi, în final, au devenit cauza captivităţii sale.

Din punct de vedere moral, lucrurile nu s‑au schimbat de atunci. Idolii cei mai onoraţi astăzi în lume (şi care sunt din aur şi argint, spre deosebire de aceia din cap. 44, care nu erau decât din lemn) îi conduc negreşit la ruină pe cei care îi slujesc. Şi ce mare putere exercită încă aurul asupra inimii omului…! Ce ne propune Domnul în schimb? Să ne încredem în El din tinereţea noastră, să ne bizuim pe El fără‑ncetare, an de an, tot timpul vieţii noastre, iar dacă trebuie să ajungem la vârsta când puterile ne scad, din nou să ne bucurăm, pentru că avem o frumoasă promisiune: „Până la bătrâneţe Eu sunt Acelaşi şi până veţi încărunţi, Eu vă voi purta” (v. 4).

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)

Pofta este la fel de firească pentru noi ca respirația. Firea noastră pământească trăiește pentru a-și împlini dorințele egoiste. Nu se satură niciodată și nu încetează să dorească mai mult. În schimb, omul nostru nou tânjește după mai mult din ceea ce-L satisface pe Duhul Sfânt, care trăiește în duhul nostru răscumpărat. Suntem mai familiarizați cu atracția firii pământești, deoarece am investit mai mult timp și energie în cultivarea ei. Înțelegem urgența, atracția, controlul și forța ei convingătoare. Dar, pe măsură ce investim același timp și energie în ceea ce-L mulțumește pe Duhul Sfânt, experimentăm împlinirea și puterea pe care numai Duhul le poate aduce!

Deci, ce înseamnă cu adevărat „a umbla cârmuit de Duhul”? Apostolul Pavel ne spune să „umblăm cârmuiți de Duhul și să nu împlinim poftele firii pământești” (Galateni 5:16), dar și: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Corinteni 2:14)

Există o cale de a trăi deasupra atracției gravitaționale a firii pământești, o cale care învinge ciclul constant al înfrângerii și al pocăinței. Firește, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării și al restaurării, care acceptă mărturisirile sincere din inimile poporului Său și care ne iartă toate păcatele (vezi 1 Ioan 1:9).

Dar „viața din belșug” înseamnă să trăiești în așa fel încât să-ți petreci cea mai mare parte a timpului bucurându-te de victorie! Așa cum „a trăi în firea pământească” înseamnă „a trăi în conformitate cu poruncile naturii tale umane”, „a trăi în Duhul” înseamnă „a trăi în conformitate cu călăuzirea Duhului Sfânt”, așa cum ni se detaliază în Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, umblă „cârmuit de Duhul” și nu vei „împlini poftele firii pământești”! Ia pentru tine azi acest Cuvânt!