Mana Zilnica

24 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acan a răspuns lui Iosua și a zis: „Într‑adevăr, am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel”.

Iosua 7.20

Acan are o istorie tragică – el a atras o severă judecată divină asupra lui însuși și asupra întregii sale familii. El este exemplul unui păcătos înșelător. Acan și‑a mărturisit păcatul, însă numai după ce a fost prins. Mărturisirea păcatului într‑un astfel de caz este un lucru cu totul diferit de mărturisirea venită în urma zdrobirii de inimă provocate de păcat.

Israel n‑a putut sta înaintea vrăjmașilor săi, din cauza „lucrului blestemat” ascuns în cortul lui Acan (Iosua 7.11,21). Acan și‑a ascuns prada și păcatul, însă, oricât de înșelători ar fi oamenii, Dumnezeu spune: „Să știți că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32.23). Motivul pentru care Israel n‑a mai avut izbândă i‑a fost descoperit lui Iosua, însă cine era cel vinovat? Încetul cu încetul au ajuns la Acan: mai întâi la seminția lui, apoi la familia lui, de asemenea la casa lui și, în cele din urmă, la el însuși (Iosua 7.16‑18). Când seminția lui Acan a ieșit la sorți, el ar fi avut prilejul să iasă și să recunoască, dar n‑a făcut‑o, până când nu s‑a mai putut ascunde. Ce înșelăciune! Așa cum a spus cineva: «Ce țesătură de minciuni suntem nevoiți să întocmim, după ce am început cu o mică înșelăciune!».

Acan înseamnă „tulburător”. Într‑adevăr, cei din poporul lui Dumnezeu care păcătuiesc aduc tulburare nu numai asupra lor înșiși, ci și asupra familiilor și adunărilor lor (versetul 25). Acan și familia lui au fost omorâți cu pietre în valea Acor (valea Tulburării). Avem o lecție de învățat din istoria lui: este cu mult mai bine să ne smerim și să mărturisim cu sinceritate, decât să aducem necaz, tulburare și judecată asupra noastră și asupra celor pe care îi iubim!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este temerea de Domnul?

Veniți, fiilor, ascultați‑mă: vă voi învăța temerea de Domnul.

Psalmul 34.11

Temerea de Dumnezeu înseamnă a‑L recunoaște pe El ca Autoritate prin ceea ce rostim, a‑L onora prin purtare și a nu dori să facem ceea ce Lui nu‑I place. Așadar, cum se poate manifesta temerea de Dumnezeu în viața noastră? Psalmul 34 ne oferă câteva puncte de orientare:

Prin vorbirea noastră: „Păzește‑ți limba de rău și buzele de a rosti viclenie” (versetul 13). Înainte de a deschide gura, să ne întrebăm întotdeauna dacă ce urmează să spunem este adevărat. Iar dacă este adevărat, să ne mai gândim dacă este posibil ca vorbele noastre să facă rău cuiva. Cât de repede Îl dezonorăm pe Dumnezeul nostru prin vorbe nepăsătoare!

Prin acțiunea noastră: „Depărtează‑te de rău și fă binele” (versetul 14). Acest lucru este de anvergură, căci fiecare faptă rea este o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dacă am avea mereu conștiența că Dumnezeu vede și judecă toate acțiunile noastre, am fi salvați de multe fapte rele. Să fugim de rău și să facem ce este bine. Centurionul roman Corneliu ne este un bun exemplu. El a fost un om drept, a trăit temător de Dumnezeu și a făcut fapte bune pentru poporul evreu (Fapte 10).

Prin aspirația noastră: „Caută pacea și urmărește‑o” (versetul 14). Ne numărăm printre cei care provoacă discordie, sau printre cei care seamănă pacea? Dumnezeul nostru este Domn al păcii. Să fim pașnici, însă după modelul Lui, distingând ce este bine și ce este rău, astfel încât să nu ajungem să împăcăm binele cu răul, doar dintr‑o înclinație vădit împăciuitoare!

Citirea Bibliei: Geneza 49.19-33 · Psalmul 35.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 61.1‑11

Începutul acestui capitol prezintă un interes cu totul deosebit, fiind pasajul pe care l‑a ales Domnul Isus să‑l citească atunci când S‑a ridicat să vorbească în sinagoga din Nazaret (Luca 4.16‑21). Remarcăm un detaliu de cea mai mare importanță: Isus a întrerupt lectura textului din Isaia la mijlocul frazei, înainte să menționeze ziua răzbunării, pentru că numai prima parte a slujbei Sale (cea a harului) era împlinită („în urechile” celor care‑L ascultau). Ceea ce urmează, respectiv judecata, era amânată și este încă și astăzi. În locul din textul nostru care nu permite nicio inserție (nu dă voie nici măcar unei singure virgule), Dumnezeu a intercalat deja aproape două mii de ani de răbdare.

Cu toate acestea, răzbunarea nu este nicidecum cel din urmă cuvânt al frazei; după ea urmează mângâierea și bucuria, rezervate rămășiței credincioase. Ca și Iov în final, ei vor primi „dublu” (v. 7) – această dublă rodire le fusese deja vestită prin numele de Efraim (Geneza 41.52, notă: Efraim înseamnă dublă rodire) – și, de asemenea, „vor avea o bucurie eternă” (v. 7).

Ca răspuns la aceste promisiuni, rămășița își înalță glasul: „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu, pentru că El m‑a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m‑a acoperit cu mantaua dreptății…” (v. 10).

Astăzi creștinul nu are, oare, aceleași motive pentru a‑L lăuda pe Domnul și a se bucura în El?

RIDICĂ-TE ȘI MERGI MAI DEPARTE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși…” (Mica 7:8)

Un autor scria: „Curajul este pasiunea și perseverența pentru obiectivele pe termen lung. Este un maraton, nu un sprint. Iar cursa nu înseamnă doar alergarea, ci și încasarea loviturilor. Determinarea te ajută să mergi mai departe în ciuda respingerii, durerii, eșecului și luptei cu obstacolele. Când viața te doboară, s-ar putea să vrei să rămâi la pământ și să renunți, dar determinarea nu te va lăsa să renunți… Adevărata determinare începe cu a ști ce vrei cu adevărat. Când știi ce vrei și poți să vezi asta, vei munci din greu și vei persevera pentru a-ți atinge obiectivul. Adevărata determinare este alimentată de claritatea minții; scopul, pasiunea, optimismul, credința, iubirea, speranța (și, sincer vorbind, încăpățânarea!) Cunoașterea motivului tău, refuzul de a renunța, ignorarea criticilor, credința în posibil, iubirea pentru ceea ce faci și prezența zi de zi te mențin pe calea către viziunea ta. Există ceva în interiorul fiecăruia dintre noi care ne face să ne dorim să fim demni, și o persoană de valoare. Adevărul este că nu toată lumea îți va împărtăși viziunea, și nu toți vor crede în proiectul tău. Dar amintește-ți întotdeauna că circumstanțele cu care te confrunți și opinia celorlalți nu te creează și nu te definesc. Viața nu este niciodată creată din exterior spre interior. Tu creezi viața, din interior spre exterior! Curajul și spiritul pe care le ai în interior vor crea viața pe care o experimentezi și-o etalezi în exterior. Dacă ai o viziune, păstreaz-o vie! Amintește-ți scopul tău! Fii prezent în fiecare zi și fă ce ai de făcut!”

John Quincy Adams, al șaselea președinte al Statelor Unite, a spus: „Răbdarea și perseverența au un efect magic, în fața căruia dificultățile dispar!” Așadar, stai lângă Domnul, pe calea Lui, continuă să mergi înainte – și cu ajutorul Lui vei reuși!