Mana Zilnica

Lună: iulie 2026

  • 31 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea și urmărești dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea duhului. Luptă‑te lupta cea bună a credinței, apucă viața eternă la care ai fost chemat și pentru care ai mărturisit buna mărturisire înaintea multor martori.

    1 Timotei 6.11,12

    Trăim într‑un timp de sărăcie și de foamete spirituală mai mare decât în alte vremuri. Starea actuală a Bisericii ne duce cu gândul la valea oaselor uscate din cartea profetului Ezechiel. Suntem nevoiți să facem față nu doar relelor care au caracterizat epocile trecute, ci și corupției ajunse la coacere care este specifică acestui timp, în care vedem acoperite cu mantia mărturisirii creștine formele variate ale răului care se găseau în lumea păgână.

    Iar când privim spre aceia care au cunoștința adevărului, și care chiar se mândresc cu acest lucru, poate că am fi încurajați și ne‑am aștepta să vedem o stare spirituală sănătoasă și viguroasă, dar, din nefericire, în multe cazuri cunoștința este doar o teorie rece și fără influență, o mărturisire superficială, care nu are putere asupra simțămintelor și afecțiunilor omului dinăuntru. În rândul persoanelor care formează această categorie vom descoperi că adevărul lui Dumnezeu produce puțin interes sau puțină atracție spirituală; ei cunosc atât de mult în teorie, încât nu le mai poate fi prezentat niciun adevăr cu care să nu fie deja obișnuiți; din aceasta decurge și nepăsarea cu care abordează orice principiu al adevărului creștin.

    Într‑o asemenea stare de lucruri, care mai pot fi resursele celui credincios? La ce trebuie el să recurgă? La rugăciune, la răbdare, la stăruință în rugăciune și la părtășia tainică cu Dumnezeu! Doar prin astfel de exerciții reale și adânci făcute în prezența Lui putem ajunge la o estimare adevărată cu privire la noi înșine și la lucrurile din jurul nostru; și nu doar atât, ci acolo obținem și puterea spirituală de a lucra pentru Dumnezeu în mijlocul celor credincioși sau în mijlocul lumii de afară.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin merite, sau prin har?

    Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate.

    Romani 4.5

    Ne dorim mult să realizăm ceva în viață. Ne face plăcere când deținem controlul asupra vieții și când avem un fel de succes în urma noastră. În schimb, în ce privește relația cu Dumnezeu, această cale nu duce la țintă. Biblia ilustrează acest lucru printr‑o comparație.

    „Celui care lucrează, plata nu i se socotește ca har, ci ca datorie” (Romani 4.4). Nu poate conta pe har o persoană care, supunându‑se principiului performanței, ia lucrurile în propriile mâini. Primește doar răsplata pe care o merită pentru munca sa. Dacă vrem să câștigăm favoarea lui Dumnezeu și să obținem un loc în cer prin propriile noastre eforturi, El ne dă ceea ce ni se cuvine: merităm judecata Lui, pentru că niciun om nu este neprihănit, ci toți au păcătuit.

    „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate.” Cel care renunță la propriile eforturi zadarnice, depuse pentru a fi acceptat de Dumnezeu, poate conta pe har și primește un dar prețios. Dumnezeu este dispus să‑i achite pe oamenii păcătoși și neevlavioși, pentru că Fiul Său, Isus Hristos, a plătit cu viața Sa pentru vina lor. Dacă acceptăm personal aceasta prin credință, primim ceea ce ɴᴜ am meritat: iertarea păcatelor și viața veșnică. Aceasta este doar har!

    Gloria e a Ta!

    Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 15.1‑20

    Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.

    Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriți în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfățişare respectabilă.

    CE VOM FACE ÎN CER? | Fundația S.E.E.R. România

    „…Te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:21)

    Dacă ești o persoană motivată de scopuri, gândul de a petrece eternitatea făcând puține lucruri, sau nimic, nu te va atrage! Dar aproape sigur, nu așa va fi!

    Nu cred că, atunci când vom ajunge în cer, Dumnezeu ne va spune: „Bine, rob bun și credincios; poți să-ți iei liber restul eternității!” Nu, ci mai degrabă: „Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri!” (Matei 25:21). Vor fi „multe lucruri” de făcut pentru noi. Știm deja că vom domni împreună cu Hristos peste acest pământ restaurat, în timpul domniei Sale de o mie de ani (vezi Apocalipsa 20:6). Iar Apocalipsa 22:3 ne spune că „Robii Lui Îi vor sluji.” Dumnezeu nu va avea doar un loc pentru fiecare dintre noi, ci și un plan. Motivul pentru care raiul nu va fi plictisitor este că Dumnezeu nu este plictisitor! Psalmistul a spus: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)

    Deoarece ne vom afla în prezența lui Dumnezeu, tot ceea ce vom face ne va aduce bucurie și satisfacție. Eclesiastul 3:11 spune că Dumnezeu a pus veșnicia în inimile noastre. Asta înseamnă că Dumnezeu a creat în noi un spațiu care nu poate fi umplut cu nimic altceva decât cu cerul. Nu vom putea înțelege niciodată, în această viață, tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi în casa noastră cerească. Și nu putem recrea raiul pe pământ. Dar când alegem să ne pregătim pentru casa noastră veșnică, care ne așteaptă, atenția noastră pământească va fi canalizată pe trăirea unei vieți care să Îl mulțumească și să Îl onoreze pe Dumnezeu și pe aducerea oamenilor la Hristos.

    Așadar, să nu ne gândim ce vom face în cer, ci să facem tot ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu, aici pe pământ, pentru a ajunge în cer – unde ce ne așteaptă nu poate fi nici descris, nici măcar închipuit!

  • 30 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo l‑a pus pe omul pe care‑l întocmise.

    Geneza 2.8

    Aceasta era o grădină făcută pentru om. Eden înseamnă „desfătare“. Grădina era spre răsărit, iar Dumnezeu a plantat în ea pomi plăcuți la vedere și cu rod bun de mâncat. Era udată de un râu, care curgea într‑o țară în care se aflau aur și pietre prețioase (Geneza 2.10,12). Omul avea încredințată o lucrare, anume să lucreze grădina și să o păzească. Dumnezeu i‑a dăruit omului o soție, un ajutor potrivit, pentru a se bucura de grădină împreună cu el. Dumnezeu Însuși venea în răcoarea zilei pentru a vorbi cu omul.

    Ce s‑a întâmplat însă? Părinții noștri au dat dovadă de neascultare față de Dumnezeul care îi așezase în astfel de condiții minunate. La sugestia diavolului, ei au mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, singurul din care Dumnezeu le interzisese să mănânce. Știau prea bine pedeapsa pentru acest lucru, însă au cedat minciunii. Apoi „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit“ (Romani 5.12).

    Ce mângâiere ca, după patru mii de ani, să‑L auzim pe Cel care a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M‑a trimis și să sfârșesc lucrarea Lui“ (Ioan 4.34). Când diavolul L‑a ispitit ca să‑L depărteze de drumul ascultării, acest lucru n‑a avut loc într‑o grădină a desfătărilor, ci în pustie. La ispitele lui, Domnul a răspuns de fiecare dată: „Este scris“ (Matei 4.4,6,10). Cu puțin timp înainte de moarte, când un ucenic necălăuzit a încercat să‑L apere, El a spus: „Nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l‑a dat să‑l beau?“ (Ioan 18.11).

    Omul dintâi a fost așezat în cel mai prielnic și mai minunat loc din creație, însă n‑a făcut decât să aducă moartea peste ea, în timp ce noua creație este întocmită potrivit celui de‑al doilea Om, care n‑a falimentat și nici nu poate falimenta vreodată. Ea va rămâne pură pentru totdeauna, datorită Lui – „cele vechi s‑au dus; iată, toate s‑au făcut noi“ (2 Corinteni 5.17).

    S. Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Singurătatea

    Întoarce‑Te spre mine și îndură‑Te de mine, pentru că sunt singur și întristat.

    Psalmul 25.16

    Din diverse motive, tot mai mulți oameni se simt singuri – din toate grupele de vârstă și din toate clasele sociale. În psalmi întâlnim oameni care s‑au simțit singuri și care au venit la Dumnezeu cu nevoia lor. Să le urmăm exemplul! Regele David, când s‑a simțit singur și nefericit, L‑a chemat pe Domnul. Ce mângâieri bogate are Biblia pentru cei singuri! Dumnezeu vrea să ne împiedice să ne umplem de amărăciune sau să ne lăsăm descurajați. Biblia este cu adevărat o sursă inepuizabilă de putere – mai ales pentru cei singuri!

    În plus, singurătatea nu este cauzată doar de lipsa tovarășilor, deoarece ne simțim singuri și atunci când avem impresia că nimeni din jurul nostru nu ne înțelege. Tocmai această formă de singurătate a simțit‑o Domnul Isus cel mai profund, ca Om. Cu câtă înverșunare a fost respins de cei cărora le arăta iubire! În plus, ucenicii Săi se aflau în jurul Lui, însă fără să‑L înțeleagă cu adevărat. Domnul Isus poate simpatiza cu adevărat cu oamenii singuri, din propria Sa experiență.

    A ști că Dumnezeu ne este alături, în orice situație a vieții, aceasta este o mare alinare. Astfel, oricine se simte singur și aparține Domnului Isus poate privi spre această asigurare: Domnul meu mă înțelege, mă iubește, mă păzește. El poate schimba împrejurările. El este cu mine în toate situațiile din viața mea. Îmi pot vărsa întotdeauna inima înaintea Lui.

    „Eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ține mâna dreaptă, spunându‑ți: Nu te teme, Eu te voi ajuta“ (Isaia 41.13).

    Citirea Bibliei: Iov 8.1-22 · Fapte 7.51-60

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 14.22‑36

    Această scenă a corabiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându‑Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într‑un mod supărător marea agitată a acestei lumi. Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ (v. 27). Şi credinţa, sprijinindu‑se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care‑l iubeşte. Dintr‑o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi‑a luat privirile de la Învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i‑a venit imediat în ajutor.

    Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L‑a respins, Îl va recunoaşte şi Îl va onora, fiind eliberat prin El.

    TRANSMITE-O MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.” (Proverbele 4:7)

    Mentorul Graham era atât de absorbit de evaluarea temelor pe care le dăduse elevilor săi, încât nu l-a observat pe uriașul tânăr care a intrat într-o zi în sala lui de clasă din Illinois, după ore. După ce ochii lui s-au obișnuit cu lumina strălucitoare a soarelui de după-amiază, care făcea ca silueta robustă să se contureze în fața lui, și-a dat seama că era tânărul nou-venit în comunitate. Băiatul avea deja reputația că îi „bate măr” pe toți durii din zonă. Graham ar fi avut motive să se întrebe: „Oare ce vrea de a intrat aici? Sunt în pericol?” În schimb, el a privit de sus în jos la cei aproape doi metri de mușchi și neștiință din fața lui și s-a oferit să-l ajute pe tânăr cu cititul și studiile.

    Când tânărul a părăsit sala de clasă o oră mai târziu, avea sub braț câteva cărți – împrumutate de la mentorul Graham, cu promisiunea că îi va mai da și altele în viitor. Probabil nu ai auzit niciodată de mentorul Graham, nu-i așa? Era un om liniștit, dispus pur și simplu să facă tot ce putea pentru orice elev care îi ieșea în cale. Acel elev al său, însă, a devenit mult mai faimos.

    Numele lui? Abraham Lincoln! Graham a recunoscut în Lincoln o sete de cunoaștere și o dorință de a învăța, și a investit nu doar timp în el. Drept urmare, Lincoln a contribuit la schimbarea istoriei. Cea mai mare investiție pe care o poți face este în oameni. Înțeleptul Solomon a scris: „Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.” Și când o dobândești, nu o păstra pentru tine – transmite-o mai departe!

  • 29 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându‑vă și îndemnându‑vă unii pe alții.

    Coloseni 3.16

    „Din belșug“ vrea să spună despre Cuvântul lui Hristos că trebuie să existe acolo în toată abundența învățăturilor sale divine, acționând asupra întregii vieți, aducând mângâiere și bucurie în inimă, în orice împrejurare, făcându‑ne să‑L cunoaștem tot mai mult și mai bine pe Hristos și, prin El, pe Dumnezeu, în toată dragostea Lui, în tot harul Lui, în mângâierile și în deplina Lui suficiență, în toate și pentru toate.

    „În voi“ înseamnă, înainte de toate, în inimă. Cuvântul lui Hristos răspunde nevoilor noului om, îl formează și îl conduce potrivit voii lui Dumnezeu. Dar, în același timp, această expresie are și sensul „între voi“, după cum ne‑o arată continuarea versetului. În relațiile dintre creștini, acest Cuvânt trebuie să‑și ocupe în mod deplin locul care i se cuvine. În discuțiile frățești, în adunări, Cuvântul este cel care trebuie să domine și să reglementeze totul.

    Când acest lucru este realizat, când Cuvântul lui Hristos locuiește în mod efectiv în noi, atunci suntem făcuți capabili să ne învățăm și să ne îndemnăm unii pe alții, în toată înțelepciunea. Această înțelepciune, total diferită de cea a lumii, deoarece „este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută“ (Iacov 3.17), este înțelepciunea care vine de sus, care reglează și care conduce viața creștinului. Numai potrivit acestei înțelepciuni, creștinii se pot învăța și îndemna unii pe alții. Când există activitatea vieții divine în cel credincios, atunci el poate să‑l învețe pe fratele său. Învățătura nu trebuie neapărat să vină de la înălțimea unei catedre sau din gura unui învățător cu înaltă pregătire; creștinii hrăniți din Cuvânt, care își ocupă gândurile și își găsesc plăcerea în Cuvânt, trebuie să fie în stare să transmită și altora ceea ce au învățat din comuniunea cu Domnul.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    I‑a atins haina

    O femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care suferise mult de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu avusese niciun folos, ba încă ajunsese mai rău, auzind despre Isus, a venit prin mulțime pe dinapoi și I‑a atins haina.

    Marcu 5.25‑27

    Femeia aceasta era bolnavă și suferea de mult timp – o situație tristă și fără nicio licărire de speranță. Consultase mulți medici, dar suferise și mai mult printre ei. Sănătatea, mai exact boala ei, a costat‑o mult: întreaga avere. Nu îi mai rămăsese nimic, decât boala; „ba încă ajunsese mai rău“.

    Acum ea aude despre Domnul Isus, Cel care iartă păcatele. Ea crede și vine la El cu chinul vieții ei. Îl atinge – doar din spate, dar bine și atât – fiind convinsă că, dacă I‑ar „atinge măcar hainele“, ar fi putut să fie vindecată. Și nu este dezamăgită, pentru că „îndată a secat izvorul sângelui și a simțit în trup că a fost vindecată de boală“. Înțelege ce se întâmplă cu ea și se prăbușește în fața Domnului, spunându‑I „tot adevărul“. Acum ea este sănătoasă, nu doar fizic, ci și în suflet și în duh. Căci Isus îi spune: „Du‑te în pace“! Iar pacea înseamnă mai mult decât un trup sănătos. „A auzit“, „a venit“, „a atins“, „a cunoscut“ – în acest fel a experimentat ea marea eliberare.

    „Așa cum sunt, la Tine vin, / Putere n‑am, Tu‑mi fii sprijin, / Mă spală‑n sângele‑Ți divin: / O, Mielule, eu vin, eu vin!“ – sunt versurile pe care le‑a scris spre dimineață cântăreața Charlotte Elliott, printre lacrimi, după o noapte de zvârcoliri. Cu o seară înainte, predicatorul Cesar Malan, care o ascultase cântând, îi spusese că între ea și o femeie decăzută nu este nicio diferență, dar că se va ruga pentru ea, să își pună talentul în slujba lui Isus! Ea i‑a răspuns aspru, dar n‑a mai putut adormi.

    Citirea Bibliei: Iov 7.1-21 · Fapte 7.35-50

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 14.1‑21

    Capitolul 11 ni l‑a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2). Pentru ce motiv? Pentru că Ioan îndrăznise să‑l mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să‑l spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i‑a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a‑l omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale“ (Fapte 13.25).

    Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său. Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale? Pare că tristeţea L‑a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu‑Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

    RUGĂCIUNI DE TIP SOS | Fundatia S.E.E.R. Romania | Fundația S.E.E.R. România

    „Către Domnul strig în strâmtorarea mea, şi El m-ascultă.” (Psalmul 120:1)

    Apelul internațional radiotelegrafic SOS („Save our souls” – Salvați sufletele noastre) transmis de o navă în pericol de scufundare are mari beneficii. La fel ca sistemul de urgență format din trei cifre. În majoritatea locurilor din Marea Britanie, trebuie doar să formezi aceste numere pentru a fi conectat urgent la un operator. Pe ecranul computerului, operatorul vede instantaneu numărul de telefon al apelantului, adresa (sau locația aproximativă, dacă apelează de pe un telefon mobil) și numele sub care este înregistrat numărul. Apelantul nu trebuie să spună nimic odată ce a efectuat apelul. Chiar și tusea răgușită sau strigătele isterice au adus un răspuns rapid. Operatorul știe de unde provine apelul și ajutorul este trimis imediat. Aproape la fel este și în domeniul spiritual. Uneori, situația noastră este atât de urgentă și de disperată încât nu o putem exprima în cuvinte, așa că trimitem rugăciunea de tip SOS: „Doamne, am nevoie de ajutorul Tău!” Și ajutorul este pe drum. Dumnezeu ne asigură (Isaia 65:24): „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”

    Uneori simți efectele unui lucru, dar nu înțelegi cauza și nu poți explica. Atunci vine în ajutorul tău puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în tine. Apostolul Pavel ne-a asigurat: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28)

    Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 28 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându‑vă și îndemnându‑vă unii pe alții.

    Coloseni 3.16

    De ce găsim în Epistola către Coloseni expresia „Cuvântul lui Hristos“? Deoarece, potrivit intenției Duhului, aici totul este raportat la Hristos. Prin urmare, Cuvântul lui Hristos este ceea ce, în revelație, se raportează în special la Hristos. Este ceea ce, în Scripturi, Îl exprimă pe Hristos în orice fel. Creștinul, noul om, posedă acum o astfel de înțelegere care să‑i permită să‑L găsească pe Hristos peste tot în Vechiul Testament, în mod simbolic sau în mod profetic, pe când cei drepți din acele timpuri nu vedeau acolo decât istoria anumitor personaje sau prescripții și ritualuri religioase. Cu atât mai mult, creștinul Îl găsește pe Hristos în Evanghelii și în celelalte scrieri ale Noului Testament. Nu se poate spune că Biblia și Cuvântul lui Hristos se identifică, deși Cuvântul lui Hristos este centrul a tot ceea ce ne este prezentat în Sfintele Scripturi. Cuvântul lui Hristos este, în esență, tot ceea ce ni‑L descoperă pe Hristos și, prin El, gândurile, planurile și căile lui Dumnezeu.

    Prin urmare, suntem îndemnați să urmărim ca acest Cuvânt „să locuiască din belșug“ în noi, pentru ca inima să‑și însușească tot ce este în Scripturi cu privire la Hristos: hrana și bucuria sufletului, ceea ce ne face să creștem și ceea ce ne întărește pentru a acționa potrivit vieții din Dumnezeu! Păzirea Cuvântului atrage aprobarea Domnului, așa cum spune El în legătură cu Filadelfia: „Ai păzit Cuvântul Meu“. Aici îndemnul se referă nu numai la „a păzi“ sau „a respecta“, ci la „a locui“, adică „a rămâne în voi“. Există în această expresie ceva deosebit de profund. Cuvântul ascuns în inimă (Psalmul 119.11) locuiește acolo; este ca un locuitor sfânt și binecuvântat a cărui influență se face simțită peste tot înăuntrul sufletului și în viață. «Să locuiască deci în voi nu ca un oaspete, care trece pe acolo pentru o zi sau două, ci ca un locuitor al casei, care își are acolo domiciliul pentru totdeauna.»

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sub drapel

    Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M‑a urât mai înainte de a vă urî pe voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

    Ioan 15.18,19

    Recruții au intrat sub drapel. Între aceștia se afla și un soldat credincios. În prima seară, după ce goarna a sunat culcarea, acesta a îngenuncheat lângă pat și s‑a rugat. Ceilalți ostași au tăcut o clipă, apoi au izbucnit în râs, au aruncat cu boneta în el, iar alții au început să fluiere. Toate acestea nu l‑au abătut pe recrut de la rugăciune. În a doua seară, zgomotul s‑a înzecit, dar soldatul își făcea mai departe rugăciunea. În a treia seară a făcut la fel, dar parcă zgomotul a mai încetat. În a patra și a cincea seară, zgomotul a devenit mai mic. În a șasea seară, un ostaș, arătând cu degetul spre recrutul care se ruga, a strigat: „Acesta este om adevărat! Acesta va putea rezista în fața dușmanului“. De atunci, toți ceilalți ostași l‑au respectat.

    Credința este puțin respectată, pentru că sunt prea puțini creștini adevărați care să rămână tari și neatinși de batjocurile celor din jur. Când va veni Comandantul Suprem, El va ști cine a fost creștin adevărat, stând ca o stâncă în fața inamicului. Nu purtarea necorespunzătoare a celor credincioși provoacă adevărata dușmănie a lumii, ci asemănarea lor cu Domnul. Ucenicii lui Isus sunt străini în această lume; ei nu îi aparțin, iar acest lucru stârnește ura lumii. Dar Domnul vrea ca ei să știe că lumea nu îi urăște mai mult decât L‑a urât deja pe El. Iar aceasta le aduce mângâiere.

    Domnul Isus a acționat întotdeauna numai din iubire, făcând doar bine oamenilor, dar El a fost urât.

    Citirea Bibliei: Iov 6.1-30 · Fapte 7.17-34

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 13.44‑58

    Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care l‑a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi‑a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.

    În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată‑i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, … după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să‑i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9‑11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.

    În afară de comoara pe care Domnul a găsit‑o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria“ din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi“?

    Într‑un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului“, motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

    REZULTATELE CREDINȚEI (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Credinţa lucra împreună cu faptele lui…” (Iacov 2:22)

    Dacă ai crede cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la situația ta, în ce fel ai acționa diferit? A-ți afirma/declara credința este doar începutul; a-ți activa credința înseamnă a te pregăti pentru primirea răspunsului. Întreabă-te: „Dacă aș aștepta cu adevărat un răspuns la rugăciunile mele, cum m-aș pregăti pentru sosirea lui?” Citim în Sfânta Scriptură că Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi această pildă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa… după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac…” (Matei 13:31-32) Fermierul crede sincer că poate produce un copac de muștar… dar nu se întâmplă nimic până când nu alege locul, până nu pregătește solul, până nu plantează sămânța, și până nu o udă continuu… Odată ce face toate aceste lucruri, poate aștepta cu nerăbdare apariția copacului. Deci, de unde ar trebui tu să începi?

    1) Roagă-te pentru înțelepciune, ca să iei deciziile corecte (vezi Iacov 1:5-7);

    2) Planifică-ți munca și pune-ți planul în aplicare. Așteptarea pasivă și fără scop, sperând ca lucrurile să se materializeze, fără o implicare activă și gândită, se va dovedi dezamăgitoare și fără rezultat. Dumnezeu te folosește ca partener al Său; de unde știm asta? Din Biblie. Pavel spune că: „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9)

    3) Împarte-ți planul în pași mici, realizabili;

    4) Nu aștepta ca frica să dispară sau credința să crească. Fii pregătit să-ți asumi riscuri calculate și productive. Simte frica și treci la fapte orice-ar fi!

    5) Începe să ÎI mulțumești lui Dumnezeu chiar înainte de a vedea răspunsul. Ia-l exemplu pe Avraam! Credinţa lui Avraam lucra împreună cu faptele lui. Și aceasta este în continuare formula biblică pentru succes!

  • 27 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.

    1 Tesaloniceni 4.17

    Aici ni se spune că vom fi cu toții răpiți împreună, pentru a‑L întâmpina pe Domnul. Am fi putut crede că cei tari în credință și în fapte bune vor fi răpiți primii, însă, în Hristos, orice distincție dispare – așa că toți vom ajunge acolo împreună. Când mă uit în urmă și văd devotamentul lui Pavel, mă gândesc la cât de mare este dragostea lui Hristos care ne va lua pe toți împreună, ca să fim cu El pentru totdeauna, astfel încât să nu fie nicio diferență și ca toți să fim făcuți asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu.

    Dragostea lui Hristos se manifestă în mod perfect față de Adunare, fiindcă El nu‑Și poate urî propriul Trup. Cea mai adâncă iubire a lui Hristos este partea comună a tuturor celor ai Săi. Vom fi luați pentru a fi cu Domnul; nu doar pentru a apărea împreună cu El, lucru foarte binecuvântat, ci pentru a fi cu El. Este o binecuvântare specială să fim cu Hristos, mai înaltă decât cea de a apărea împreună cu El, ca părtași ai gloriei Sale. Este un privilegiu minunat să fim onorați împreună cu El, însă este un privilegiu și mai minunat să fim împreună cu El; de aceea, apostolul spune: „Și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul”. Acest lucru satisfăcea inima lui Pavel.

    În Coloseni citim: „Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie”, iar Pavel leagă imediat aceasta de responsabilitatea noastră: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ” (Coloseni 3.4,5). Dar, când vorbește despre a fi împreună cu Domnul, el nu leagă aceasta de creșterea spirituală, nici de progres, ci de temeiul comun al dragostei lui Hristos pentru cei ai Săi. Putem deci să‑i privim pe toți cei credincioși și să spunem: „Vom fi cu toții pentru totdeauna împreună cu Domnul”.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fila de CEC

    Căci a nesocotit Cuvântul Domnului […] își va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

    Numeri 15.31

    Într‑un oraș înfloritor din America exista obiceiul ca părinții să le ofere copiilor lor, în ziua când aceștia terminau liceul, o mașină. A sosit ziua când băiatul celui mai bogat om din acest oraș avea să‑și dea ultimul examen. Totul s‑a încheiat cu bine. Băiatul trăia cu emoție crescândă momentul când avea să primească din partea tatălui cheile de la autoturism. Ochii tuturor așteptau și ei nerăbdători să vadă noul model de mașină. Dar clipa mult așteptată a adus cu sine multă dezamăgire. Proaspătul absolvent a primit cadou o Carte. Brațele tatălui, om credincios, purtau, într‑adevăr, o Biblie mare, oferită cu drag fiului său. Băiatul însă, când a văzut Cartea, a fost ca străpuns. A deschis‑o și a citit: „Pe cel care Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: Cuvântul” (Ioan 12.48). Ah, ce săgeată! Ființa îi clocotea de mânie. Cu ură a aruncat Biblia, care s‑a oprit sub pat. Nu după mult timp, tatăl a murit. Când succesiunea a fost încheiată, băiatul s‑a hotărât să vândă casa părintească. Unul câte unul, bunurile din casă erau împachetate pentru mutare. Atunci a găsit sub pat, aruncată de el, Biblia oferită de tatăl său. Când să o ridice, din carte a căzut o filă de CEC cu care fusese achitat cel mai nou model de Jaguar. Acum totul se sfârșise. Pentru că tatăl murise, semnătura lui nu mai avea valoare… În Biblie găsim cu mult mai mult decât cheia unui autoturism modern care să ne plimbe pe bulevardele acestui pământ. Aici descoperim Persoana care ne iubește.

    „Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului” (1 Samuel 2.17).

    Citirea Bibliei: Iov 5.1-27 · Fapte 7.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 13.31‑43

    În cele şase „parabole ale Împărăţiei“ care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.

    Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat‑o Împărăţia cerurilor după respingerea Împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările – conform v. 4 şi 19 – şi aluatul).

    Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într‑un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ştim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

    REZULTATELE CREDINȚEI (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” (Iacov 2:17)

    Apostolul Iacov întreba retoric: „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte?… Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” (Iacov 2:14-18) Poți să ai un ocean de credință, dar fără faptele adecvate care să-L onoreze pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât un ocean de credință moartă și inutilă! Pe de altă parte, o fărâmă de credință pusă în practică poate produce un ocean de rezultate (vezi Matei 13:31-32). Faptele dau viață și putere credinței tale. Rețeta biblică pentru credință este simplă, dar puternică:

    1) Tu decizi să crezi în promisiunea lui Dumnezeu și în puterea Lui de a o împlini – lăsând „cum și când” în seama Lui!

    2) Alege să acționezi în conformitate cu ceea ce crezi, înainte de a vedea vreo dovadă a rezultatelor!

    3) Dumnezeu răspunde credinței tale, iar promisiunea Lui este de neclintit; iată cum o redă Biblia: „Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?” (Numeri 23:19) Când Dumnezeu promite, El Se apucă de lucru, exercitându-Și autoritatea de a-Și împlini Cuvântul! Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea!” (Marcu 11:24) Așadar, acum – depinde de tine să ceri și să acționezi în baza promisiunii Sale!

  • 26 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să aduceți Domnului o ardere‑de‑tot de mireasmă plăcută: un vițel tânăr din cireadă, un berbec și șapte miei de un an fără cusur; și darul lor de mâncare din floarea făinii frământate cu untdelemn.

    Numeri 29.2,3

    Arderea‑de‑tot este partea cea mai înaltă a lucrării Domnului Isus pe cruce; este ceea ce constituie lucrarea pentru Dumnezeu. Preoții nu aveau dreptul să mănânce din ea, căci era în totalitate numai pentru Dumnezeu și nimic pentru om. Dumnezeu vrea într‑adevăr s‑o primească din mâinile noastre, însă ea este numai pentru El – este de un miros plăcut.

    Dumnezeu spune că trebuia să mai fie ceva lângă ea: o jertfă de mâncare dintr‑o zecime de efă din floarea făinii, frământată cu un sfert de hin de untdelemn! Jertfa de mâncare vorbește despre viața Domnului Isus ca Om aici pe pământ, ca rod al pământului. Aceasta înseamnă că este vorba – și o spun cu toată venerația – despre caracterul moral al Domnului Isus, deci nu așa de mult de ceea ce a făcut El, ci de ceea ce este El, iar ceea ce este s‑a arătat prin comportamentul Său, faptele Sale, cuvintele și gândurile Sale. Deci Jertfa de mâncare vorbește nu despre lucrarea Sa, ci despre ceea ce este El în mod intrinsec. El a putut fi Ardere‑de‑tot numai pentru că a fost Jertfă de mâncare.

    Numai El a putut face această lucrare minunată, pentru că este o Persoană minunată; Tatăl a putut spune despre El: „În El Mi‑am găsit plăcerea“. Și Tatăl dorește ca inimile noastre să se ocupe în așa fel cu El, încât să nu rămânem numai la lucrarea Sa de pe cruce, oricât de minunată este, nici chiar numai la caracterul arderii‑de‑tot, cel mai înalt care poate fi, ci inimile să meargă mai departe la slava Persoanei care a înfăptuit lucrarea. Iar dacă pătrundem cu adevărat în măreția arderii‑de‑tot, adică în ceea ce înseamnă lucrarea Domnului Isus pentru Dumnezeu și în felul cum El L‑a slăvit pe Dumnezeu în aceasta, atunci nu poate fi altfel decât ca inimile noastre să vadă ceva din slava acestei Persoane; căci numai o Persoană minunată poate să facă o lucrare așa de măreață.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ispășire; substituire; reconciliere

    Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

    1 Petru 3.18

    Când cineva este condamnat la moarte, iar la locul de execuție se plătește cu viața, aceasta înseamnă ispășire. Când este executată o altă persoană, care s‑a oferit de bunăvoie în locul celei condamnate, aceasta înseamnă substituire. Când omul lăsat în viață este înfiat chiar de judecător, aceasta înseamnă reconciliere.

    În versetul de astăzi putem recunoaște trei rezultate ale lucrării de la cruce. Dumnezeu, în sfințenia Sa, cerea pedeapsă dreaptă pentru fiecare infracțiune. Domnul Isus a restabilit pe deplin slava lui Dumnezeu care fusese pângărită de păcatele creaturilor Sale, iar sacrificiul Său nu trebuie repetat niciodată. Lucrarea Sa de răscumpărare rămâne completă pentru totdeauna. Sângele a fost vărsat, au fost îndeplinite în totalitate cerințele sfințeniei lui Dumnezeu: aceasta este ɪsᴘᴀ̆șɪʀᴇᴀ.

    Cel Neprihănit a suferit pentru cei nedrepți. El a luat locul nostru pe cruce ca păcătos vinovat în fața lui Dumnezeu. A îndurat acolo pedeapsa dreaptă pe care o meritam noi. A luat păcatele noastre asupra Sa, pentru a fi judecat de Dumnezeu pentru ele: aceasta este sᴜʙsᴛɪᴛᴜɪʀᴇᴀ.

    Mântuitorul a trebuit să sufere și să moară pentru a ne da acces la Dumnezeu. Prin credința în El și prin lucrarea Sa de pe cruce, noi am ajuns într‑o poziție de apropiere de Dumnezeu. Îl putem numi acum Tatăl nostru, pentru că avem o nouă relație, de fii ai Săi: aceasta este ʀᴇᴄᴏɴᴄɪʟɪᴇʀᴇᴀ.

    Citirea Bibliei: Iov 4.1-21 · Fapte 6.1-15

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 13.18‑30

    Între cei care aud Cuvântul, Domnul, Cel care cunoaşte perfect inima omenească, distinge patru categorii de persoane.

    Prima este comparată cu pământul bătătorit al drumului, devenit tare pentru că este călcat de toată lumea. Nu cumva inima noastră seamănă cu acest drum pe care lumea tot trece, din moment ce Cuvântul nu poate pătrunde în ea?

    Alţii, asemeni acestor „locuri stâncoase“, sunt cei cu duhuri superficiale, în a căror conştiinţă nu s‑a imprimat profund convingerea stării de păcat. În felul acesta, emoţia trecătoare simţită la auzirea evangheliei este doar o credinţă aparentă.

    Dacă credinţa autentică are în mod necesar rădăcini (nevăzute), cel care o face cunoscut este însărodul (şi acesta este văzut). Credinţa fără fapte este moartă, sufocată, precum sămânţa căzută „între spini“ (Iacov 2.17).

    Sămânţa cade însă şi în„pământ bun“, în care spicul, la vremea lui, va putea rodi (se va putea maturiza).

    Parabola neghinei ne învaţă că vrăjmaşul nu s‑a mărginit numai să fure sămânţa bună, de fiecare dată când a putut (v. 19), ci a şi semănat sămânţă rea, „pe când dormeau oamenii“. Pentru că somnul spiritual ne lasă în voia influenţelor rele, suntem îndemnaţi cu stăruinţă să fim vigilenţi (Marcu 13.37; 1 Petru 5.8 etc.).

    REZULTATELE CREDINȚEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „…potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)

    Îi mulțumim lui Dumnezeu că credința nu le este rezervată doar persoanelor profund spirituale. Dacă ar fi așa, am fi cu toții în încurcătură! Adevărul este că oameni obișnuiți, din toate categoriile sociale, pot fi plini de credință.

    Dar noi suntem înclinați să credem că credința este apanajul aproape exclusiv al unor oameni precum Avraam, Moise, Ilie, Samuel, David, Daniel, Petru, Pavel… Fără îndoială, ei au fost cu toții eroi ai credinței, dar credința nu le aparține doar lor. Biblia ne spune că Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de credință! Nimeni nu va pierde raiul din cauză că nu i s-a dat suficientă credință pentru „a crede în Domnul Isus Hristos și a fi mântuit” (vezi Faptele Apostolilor 16:31)! Dorința și planul lui Dumnezeu nu au fost numai să avem credință, ci să și trăim prin credință!

    Deopotrivă Vechiul și Noul Testament repetă de câteva ori că „cel neprihănit va trăi prin credință”! Poate că întrebi: „Da, dar acei eroi din Biblie aveau o credință mare; credința mea este atât de mică!” Știai că și ucenicii simțeau la fel? Ei i-au spus Domnului Isus: „Mărește-ne credința!” (Luca 17:5) Și ce le-a răspuns El? „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare’, şi v-ar asculta.” (Luca 17:6) La fel ca mulți dintre noi, apostolii credeau că au nevoie de mai multă credință. Dar Domnul Isus a corectat această percepție greșită, care îi împiedica spiritual, spunându-le că nu au nevoie de o credință uriașă pentru a vedea rezultate uimitoare. „O credință mică cât un grăunte de muștar” poate aduce rezultate uimitoare.

    Când pui în practică credința care ți-a fost deja dată, Isus a spus că aceasta va da rezultate! Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi: „Crede și nu te îndoi!”

  • 25 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, iată, niște bărbați aduceau pe pat un om care era paralizat; și căutau să‑l ducă înăuntru și să‑l pună înaintea Lui.

    Luca 5.18

    În această casă Îl găsim pe Domnul și, de asemenea, găsim cuvântul și puterea Sa. Ce atracție, atât pentru cei sănătoși, cât și pentru cei bolnavi! O mare mulțime Îl înconjoară. Unii speră să primească ajutor din partea Lui, în timp ce alții caută doar senzație. Multe dintre lucrările făcute de Domnul Isus pe pământ cuprind vindecarea bolnavilor, conducând uneori până la învierea dintre cei morți. Aceste minuni erau în primul rând semne pentru poporul Israel și confirmau faptul că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său prin Hristos.

    Vindecarea paraliticului și iertarea păcatelor sale fac trimitere la faptul că Dumnezeu era gata să‑l ierte pe poporul Său Israel și să pună capăt măsurilor corective pe care le impusese prin boli și prin suferințe trupești. Prin urmare, găsim aici o împlinire, în parte, a Psalmului 103.3 și a textului din Isaia 40.1,2. În acest fel administrativ de a acționa, iertarea și mântuirea merg mână‑n mână: mântuirea pretinde o cerere de iertare și, la rândul ei, este o dovadă că Dumnezeu a iertat.

    Vedem mai departe în această relatare că Dumnezeu îl iartă pe acela care își mărturisește păcatul înaintea Lui (1 Ioan 1.9). Această iertare a păcatului valabilă pentru eternitate îi deschide credinciosului calea spre cer. Vindecarea de suferințe trupești sau de boli nu o însoțește decât, probabil, în cazuri foarte rare. Dacă nu este luată în considerare această diferență, se nasc speranțe false sau atitudini de credință cu totul greșite!

    În imaginea paraliticului îl vedem pe orice om care, în starea sa pierdută, este incapabil să ducă o viață care să fie pe placul lui Dumnezeu. Prin păcat a luat naștere o vină care – dacă nu este iertată – îl va duce la judecată și la osândă veșnică. De aceea, acest om are nevoie de o întâlnire personală cu Mântuitorul celor păcătoși.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cuvintele gurii

    Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele plăcute înaintea Ta, Doamne, Stânca mea și Răscumpărătorul meu!

    Psalmul 19.14

    Conversațiile noastre constau adesea doar în pălăvrăgeală. Facem schimb de superficialități. Vorbim despre vreme sau punem în discuție ultimele știri. Uneori ne destăinuim despre semenii noștri. Îi vorbim de rău în fața altora, iar pentru a fi totul mai picant, presărăm și câteva cuvinte dure sau sarcastice. Avertizările Bibliei sunt clare cu privire la flecăreli și la vorbe inutile sau dăunătoare: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire“ (Efeseni 4.29).

    Cartea Proverbe abundă în avertismente cu privire la pericolul de a vorbi prea mult, arătând însă avantajul de a tăcea: „În mulțimea cuvintelor nu lipsește păcatul; dar cel care își stăpânește buzele este înțelept“ (10.19). „Cine are cunoștință își controlează cuvintele și un om priceput este cu duh calm“ (17.27). „Cine își ține gura și limba își păzește sufletul de necazuri“ (21.23).

    Nimic nu ne trădează mai ușor ceea ce suntem ca vorbirea noastră! În spatele unor fapte putem sta mai mult timp ascunși decât în spatele unui cuvânt. Pentru că suntem nevoiți să‑l întrebuințăm, el dă pe față interiorul nostru. Cuvintele sunt fie săgeți, sulițe sau săbii care rănesc, fie mângâieri care încurajează. Să vorbim cuvinte bune și înălțătoare, la momentul potrivit, despre Domnul Isus. „Un om are bucurie prin răspunsul gurii lui și ce bun este un cuvânt la timpul lui!“ (Proverbe 15.23). A‑l asculta pe celălalt dovedește respect, însă puțini oameni se străduiesc să îi asculte și să îi înțeleagă pe ceilalți. „Ca niște mere de aur în coșulețe de argint este un cuvânt spus la timp“ (Proverbe 25.11).

    Citirea Bibliei: Iov 3.1-26 · Fapte 5.33-42

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 13.1‑17

    Inima poporului se împietrise şi, de bunăvoie, îşi închiseseră ochii şi îşi astupaseră urechile (v. 15). De acum, Isus le va vorbi prin parabole, într‑un mod ascuns, rezervând învăţăturile Sale numai pentru ucenici. Versetele 18, 36 şi 37 arată că Domnul este întotdeauna gata să le explice alor Săi ceea ce ei doresc să înţeleagă. Biblia cuprinde multe lucruri greu de înţeles şi neclare pentru inteligenţa noastră naturală limitată (Deuteronom 29.29), dar explicaţia o vom primi, la momentul potrivit, dacă o dorim cu adevărat (vezi Proverbe 28.5 sf.). Să nu ne lăsăm deci descurajaţi de pasajele sau de expresiile pe care nu le înţelegem imediat. Să‑I cerem Domnului să ne explice Cuvântul Său.

    Respingerea lui Mesia de către Israel a avut şi o altă consecinţă: negăsind să strângă roade în mijlocul poporului Său, Domnul va începe de acum să semene în lume Cuvântul Evangheliei. Acesta este numit în alt loc „Cuvântul sădit“, care are putere să salveze sufletele (Iacov 1.21). Cu toate că nu este decât un singur soi de sămânţă, nici vorbă ca toţi să primească în acelaşi fel Cuvântul. Întrebarea este: voi cum l‑aţi primit?

    REZULTATELE CREDINȚEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1)

    Credința are puțin de-a face cu religia sau cu biserica la care mergi. Cuvântul original grecesc tradus „credință” este pistis – care înseamnă o convingere fermă, o convingere bazată pe auzire și învățare. Alte noțiuni care ajută la definirea credinței sunt încredere, siguranță și nădejde.

    Pentru a completa toate acestea, iată câteva descrieri biblice ale credinței: „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1), și: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

    De asemenea, apostolul Pavel a scris: „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Iar apostolul Iacov afirma: „credinţa, dacă n-are fapte, este moartă.” (Iacov 2:17)

    Credința, deși poate fi simțită, nu este deloc un sentiment. Adevărul este că poți avea credință și să nu simți nimic, și poți să nu simți nimic și totuși să ai credință. Credința nu are legătură cu cunoștințele tale intelectuale sau teologice. IQ-ul și nivelul tău de educație nu au nimic de-a face cu capacitatea ta de a exercita credința.

    Credința eficientă necesită un act al voinței. Este o alegere pe care o faci pentru a îmbrățișa pe deplin ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Când se întâmplă acest lucru, se creează o stare sufletească prin care ești motivat să acționezi în conformitate cu ceea ce alegi să crezi. Și aceasta este credința care duce la mântuire.

    Conform Efeseni 2:8-9, credința este darul harului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor! Ia acum pentru tine acest Cuvânt de la Dumnezeu!

  • 24 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    David i‑a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului“.

    2 Samuel 12.13

    David este un exemplu de ceea ce am putea numi păcătosul zdrobit. Privind la personajele din Biblie care au rostit „am păcătuit“ – Faraon, Balaam, Acan, Saul și Iuda – cât de încurajator este să ne întoarcem acum privirile la unul care a fost sincer și care a făcut o mărturisire reală! David a fost un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13.14; Fapte 13.22). Inima lui sensibilă a fost îndreptată către Dumnezeu încontinuu, toată viața lui. Ceea ce l‑a deosebit pe David de alții, în ciuda greșelilor sale personale, a fost felul în care a detestat idolatria (Psalmul 16.4). Pentru el, Dumnezeu singur era Împăratul.

    Totuși, David este și un exemplu de credincios care devine neveghetor; el s‑a relaxat atunci când ar fi trebuit să iasă la război (2 Samuel 11.1) și a comis un păcat care s‑a încheiat cu o crimă. Păcatul este înșelător: promite, dar niciodată nu‑și împlinește promisiunea.

    Când profetul Natan i‑a dat pe față păcatul, David a mărturisit imediat: „Am păcătuit“. A fost o mărturisire reală, iar Natan a spus: „Domnul a îndepărtat păcatul tău; nu vei muri“. David a fost iertat. Cât de minunat este harul lui Dumnezeu! Cunoașterea și recunoașterea harului lui Dumnezeu activ în viața noastră lucrează închinare și ascultare. Natan însă a spus că pruncul rezultat din păcatul comis avea să moară și că sabia n‑avea să se depărteze de casa lui David (2 Samuel 12.10,14). Acesta este un exemplu cu privire la guvernarea lui Dumnezeu. David avea să meargă în cer, însă totodată avea să culeagă roadele guvernării divine pentru păcatul comis. Acesta este un principiu divin nespus de solemn.

    În rugăciunea sa de pocăință, David mărturisește că lui Dumnezeu Îi place „adevărul în omul dinăuntru“ (Psalmul 51.6); cu alte cuvinte, că cel care a păcătuit trebuie să‑și judece cu adevărat păcatul. De asemenea, el spune: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adormit în barcă

    Deșteaptă‑te tu, care dormi!

    Efeseni 5.14

    Impunătoarea cascadă Niagara, capodoperă a creației, este situată între marile lacuri nord‑americane Erie și Ontario, la granița dintre Statele Unite și Canada. A fost numită de băștinașii amerindieni Apele Tunătoare. Este vizitată de circa 14 milioane de turiști în fiecare an. Într‑o zi, un tânăr ghid, neavând ceva special de făcut, a acostat o barcă cu mult mai sus de cascadă și s‑a întins în ea să se odihnească. Legănat de mișcarea apei, a adormit. Balansându‑se din cauza curentului, nu după mult timp barca s‑a desprins de punte și a început să plutească spre vale. Spectatorii de pe mal, văzând marele pericol în care se afla, au strigat la el, ca să‑l trezească, dar tânărul nu a auzit. Încă dormea, când barca a fost atrasă rapid spre cascadă. Ca prin minune, la un moment dat barca s‑a proptit într‑o stâncă ce‑și scosese vârful din apă în mijlocul fluviului. Turiștii care stăteau pe mal, dorind să‑l ajute, i‑au strigat din nou cât au putut de tare: „Pe stâncă! Urcă‑te pe stâncă!“. Colțul stâncos i‑ar fi fost salvarea, dar el n‑a putut fi trezit din somnul său adânc. În curând, barca a alunecat și a fost acaparată de vârtej și dusă spre cascadă. În cele din urmă, tunetul asurzitor al cascadei a reușit să‑l trezească pe tânăr, dar, în secunda următoare, s‑a prăbușit în apele învolburate, spre pieirea lui. Ce groaznic! Adormit în barcă! Liniștit și inconștient, dus în ghearele morții…

    Cât de mulți oameni fac astăzi același lucru! Nepăsători față de cursul fatal al vieții lor, amăgiți de plăcerile trecătoare, indiferenți față de destinul lor etern, mângâiați cu o viață acceptabilă în ce privește religiozitatea, ei sunt adormiți de păcat în barca vieții, fără țintă și fără Dumnezeu în lume.

    Citirea Bibliei: Iov 2.1-13 · Fapte 5.25-32

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 11.1‑19

    Domnul nu S‑a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi‑a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi‑o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I‑o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «…Acela Căruia Îi fusese marele premergător nu Îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a‑l elibera… Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7‑15).

    Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care‑şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s‑au pocăit (Apocalipsa 21.8).

    BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „În casa celui neprihănit este mare belşug…” (Proverbele 15:6)

    Pentru a depăși teama de a investi, trebuie să faci aceste trei lucruri:

    1) Fii informat! Înainte de a începe să investești, trebuie să înveți limbajul și nuanțele pieței bursiere, pieței imobiliare, fondurilor mutuale și ale altor tipuri de tranzacții. Pe internet există o mulțime de informații disponibile. Da, conturile de economii, certificatele de depozit și conturile de piață monetară sunt modalități excelente de a-ți proteja banii, câștigând în același timp un minimum de dobândă. Dar, dacă vrei să obții un randament mai mare, trebuie să-ți asumi un anumit risc. Și cu cât riscul este mai mare, cu atât randamentul este mai mare.

    2) Cere sfaturi! Înțeleptul Solomon spune că: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22) Un bun consultant financiar te va ajuta să planifici în funcție de vârsta ta, toleranța la risc și obiectivele tale de investiții. Discută cu prietenii și rudele care au făcut investiții; învață din experiențele lor. Și asigură-te că vei căuta îndrumarea Duhului Sfânt. El este numit „sfătuitor” pentru că te poate îndruma în toate domeniile vieții tale (vezi Ioan 14:26).

    3) Treci la fapte! Timpul înseamnă bani. Poți ajunge la faliment încercând să economisești pentru lucruri importante (cum ar fi educația universitară a copiilor, sau pensia ta) dacă nu profiți de randamentele ridicate oferite de piața de valori și de alte investiții pe o perioadă îndelungată. Și asigură-te că te bazezi întotdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu și că ai încredere în El. Biblia spune să-ți aduci „aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18). Atâta timp cât motivația ta este să faci voia lui Dumnezeu și să-i binecuvântezi pe alții, tu poți să te rogi ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu succes, și El o va face!

  • 23 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși și să‑și ia zilnic crucea și să Mă urmeze.

    Luca 9.23

    Cât de puțin cunoaștem noi ce înseamnă a‑L urma pe Domnul în felul acesta! Însă, dacă inimile noastre sunt cu adevărat atașate de El, nu vom căuta să evităm o astfel de cale. La sfârșitul ei este fără îndoială un câștig, unul etern, chiar dacă înseamnă să suferim pierdere aici. O astfel de cale înseamnă a fi aproape de El, Cel care a străbătut‑o înaintea noastră, și a beneficia de sprijinul Lui în dificultățile pe care cu siguranță le vom întâmpina. Și chiar dacă, în mod natural, ne ferim de încercări și ne temem de ce ne rezervă viitorul, totuși, dacă am gustat în cea mai mică măsură ce înseamnă să fim însoțiți de El în necazuri, nu vom dori să fim lipsiți de ele.

    Pentru acela care înțelege ce înseamnă moartea Domnului Isus pentru păcatele sale și pentru eliberarea sa din veacul rău de acum, această lume devine „valea umbrei morții“ – umbra întunecată a morții Sale fiind peste tot ceea ce înseamnă această lume și fiind peste tot ceea ce ea oferă ca atracție a inimilor. Totuși, un astfel de credincios poate exclama cu bucurie: „Nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie“. Crucea înseamnă moarte, dar nu moartea trupului, ci moartea faptelor trupului. Tot ceea ce putem face este să ne încredem cu simplitate în Acela care Se află în gloria învierii. Câteodată ne este teamă de consecințele care decurg din a‑L urma pe El pe deplin, însă trebuie să ne încredem în inima Lui plină de dragoste, care va împlini tot ceea ce este mai bun pentru noi.

    Să nu‑I dăm niciodată locul al doilea, ci întotdeauna cel dintâi loc! Îi aparținem Lui și suntem lăsați aici să trăim pentru El. Să nu‑L dezonorăm și să nu‑I întristăm inima cu o stare lumească sau indiferentă, ci să căutăm să umblăm într‑un chip vrednic de Cel care ne iubește perfect și care ne atrage la Sine cu funii de dragoste!

    E. S. Nashed

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu nu uită nimic!

    Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților.

    Evrei 6.10

    Este o mare încurajare pentru toți cei care slujesc în dragoste, făcând acte de slujire pentru Domnul și pentru ai Săi! Poate că rareori primim mulțumiri pentru ele, căci abia dacă sunt observate, dar Dumnezeu îi vede pe toți cei care lucrează din dragoste și nu uită nimic din ceea ce este făcut pentru poporul Său: sala în care se adună credincioșii trebuie să fie curățată, aerisită și descuiată la timp; creștinii care sunt singuri au nevoie să fie vizitați, pentru a se putea bucura de părtășia cu alți copii ai lui Dumnezeu; credincioșii aflați în situații dificile au nevoie de ajutor practic; frați în vârstă depind de alții pentru a fi aduși la întâlniri; unii frați trebuie avertizați cu privire la un comportament nepotrivit!

    La scaunul de răsplătire al lui Hristos, când viețile noastre vor fi arătate înaintea Lui, El va exprima aprecierea pentru fiecare slujire făcută în credincioșie, pentru fiecare ajutor pe care l‑am oferit. Nu va fi uitat nimic din ceea ce am făcut din dragoste pentru poporul lui Dumnezeu! Oare nu este aceasta o motivație suficientă pentru a persevera?

    „Învață să te interesezi de suflete, caută să le atingi conștiința! Înalță‑L pe Hristos! Pentru tine personal, folosește un cuțit tăios! Vorbește puțin! Fii în serviciul tuturor și continuă‑ți alergarea! Adevărata măreție este să servești fără să te faci observat și să lucrezi fără să fii văzut. Ce bucurie să nu ai nimic, să nu fii nimic, să nu vezi nimic decât pe Hristos viu în glorie și să te ocupi numai de interesele Lui aici jos!“

    Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 12.22‑37

    Invidioşi pe puterea şi pe autoritatea Domnului Isus, fariseii Îl urăsc pe Învăţătorul şi, pentru că nu‑I pot contesta minunile, atunci Îi contestă originea puterii Sale. Cum au mai făcut deja (cap. 9.34; 10.25), ei atribuie domnului demonilor puterea Duhului Sfânt, cea pe care Dumnezeu o dăduse Preaiubitului Său (v. 18; comp. cu Marcu 3.29,30): aceasta era o hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat ce nu putea fi iertat. Lucrarea Domnului, dimpotrivă, era dovada triumfului Său asupra lui Satan, „omul cel tare“: îl „legase“ în pustiu prin Cuvânt (4.3‑ 10), iar acum îi elibera pe captivii săi (Isaia 49.24‑25). Apoi Isus le arată acestor farisei că ei înşişi erau sub stăpânirea lui Satan, asemeni unor pomi răi care fac roade rele.

    „Din prisosul inimii vorbeşte gura“ (v. 34). Dacă inima noastră este plină de Domnul Hristos, ne va fi imposibil să nu vorbim despre El: „Inima mea clocoteşte… – scriau fiii lui Core în Psalmul 45 – … spun ce am compus despre Împăratul“. Dar, dacă inima nu ne este plină de Domnul Hristos, gândurile rele ascunse în străfundurile noastre vor ieşi, mai devreme sau mai târziu, pe buze, iar pentru „orice cuvânt nefolositor“ (v. 36), fiecare va da socoteală într‑o zi.

    BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept…” (Proverbele 21:20)

    Scriptura ne învață și aceste două lucruri despre cum să progresăm pe plan financiar:

    1) Trebuie să fii înțelept și atent când investești; când cineva îți oferă un profit pentru investiția ta care pare prea mare pentru a fi adevărat, de obicei așa și este!

    2) Nu lucra doar pentru bani; fă ca banii să lucreze pentru tine. Solomon a spus: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.” (Proverbele 21:20) Există multe modalități de a-ți risipi banii. Dacă inflația este de 3% pe an, dar dobânda la economiile tale este de numai 1%, pierzi 2% din puterea ta de cumpărare. Așadar, teama ta de a investi poate provoca chiar pierderea de care te temi. Iov ajunsese să spună: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.” (Iov 3:25-26) Dacă asta simți în legătură cu investițiile tale, ia aminte la versetele următoare din Scriptură: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările… Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi, căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de cădere.” (Proverbele 3:5-6, 23-26) Dumnezeu nu numai că vrea să-ți împlinească nevoile, ci El vrea să împlinească și nevoile altora prin tine! Așa că, dacă vrei ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ai strategii de investiții înțelepte!

  • 22 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: „Dă‑mi via ta, ca să‑mi fie grădină de verdețuri, pentru că este aproape de casa mea, și‑ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau, dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint“.

    1 Împărați 21.2

    Oferta lui Ahab părea rezonabilă; atunci de ce Nabot a respins‑o fără măcar să stea pe gânduri? El a spus cu hotărâre: „Să mă ferească Domnul să‑ți dau moștenirea părinților mei!“ (1 Împărați 21.3). El era un israelit credincios, care cunoștea legea lui Dumnezeu: „Pământul să nu se vândă pentru totdeauna“ (Levitic 25.23). Nabot n‑avea niciun motiv să‑și vândă via, cu atât mai puțin să i‑o vândă lui Ahab, al cărui caracter nelegiuit de bună seamă că‑l cunoștea (1 Împărați 21.25). Prin urmare, pentru că nu avea nicio nădejde că împăratul i‑ar fi returnat‑o (potrivit cu ceea ce citim în Levitic 25.14‑18), răspunsul dat de el a fost singurul corect într‑un astfel de caz.

    Ahab voia să transforme via într‑o grădină de zarzavaturi. După cum spunea cineva, zarzavaturile sunt pentru folosul oamenilor, în timp ce rodul viței înveselește inima lui Dumnezeu și a omului, potrivit cu Judecători 9.13. Moștenirea lui Nabot nu era negociabilă, ci era prețuită și folosită potrivit voii lui Dumnezeu și pentru plăcerea Lui. Din acest motiv, ea nu putea servi capriciilor egoiste ale unui împărat egoist. Reacția lui Ahab la refuzul lui Nabot a fost una vrednică de tot plânsul, iar complotul pus la cale de Izabela a fost cu totul malefic.

    Trebuie să știm și noi ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune cu privire la adevărata moștenire a creștinului, în aceste zile marcate de locuirea Duhului Sfânt pe pământ. Vom renunța noi la ea atunci când se ivesc dificultăți, sau mai degrabă vom apela la ajutorul Lui, pentru a rămâne ascultători, chiar dacă va trebui să plătim un preț mare? Păcatul lui Ahab și al Izabelei împotriva lui Nabot a fost odios în ochii lui Dumnezeu, iar ei au plătit în cele din urmă pentru el, potrivit cuvintelor lui Ilie (1 Împărați 21.21‑24). A refuza vânzarea viei poate că ne pare un lucru neînsemnat, însă putem fi siguri că Nabot va fi răsplătit într‑o zi viitoare, așa cum vom fi și noi, dacă Îi suntem credincioși Domnului astăzi.

    S. Attwood

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu pedeapsă, ci dragoste

    Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați potrivit planului Său.

    Romani 8.28

    Harold Hestekind (1916‑1998) a fost misionar în China. Într‑o zi, el și soția sa mergeau cu bicicletele pe o stradă aglomerată din Shanghai. Dintr‑odată, soția lui a țipat. Când s‑a întors, a văzut că ea căzuse și fusese prinsă sub un autobuz. Tot ce a putut face, a fost să se roage: „O, Doamne, oprește autobuzul!“. Autobuzul s‑a oprit – cu roțile din spate direct lângă soția sa.

    Poliția a înregistrat accidentul, iar soția sa a fost dusă la spital, unde a fost diagnosticată cu un traumatism cranian grav, dar care nu îi punea viața în pericol. Lui Hestekind i s‑a permis să o însoțească, dar i s‑a spus să se prezinte ulterior la secția de poliție. Pe drum, s‑a gândit la versetul biblic citat mai sus. S‑a întrebat ce ar putea ieși bun din acest accident.

    La secția de poliție ședea șoferul autobuzului; acesta era foarte obosit. Un polițist i‑a spus lui Hestekind: „Șoferul este responsabil pentru accident. Dacă semnați această foaie, el va fi pedepsit“. Misionarul s‑a uitat la fața palidă a tânărului șofer. Era într‑adevăr vina lui – dar Hestekind s‑a gândit la Isus Hristos, Învățătorul său, și a spus: „Nu, nu trebuie să fie pedepsit. Lăsați‑l să plece. Și vă rog să vă asigurați că nu‑și pierde slujba“. Pentru o clipă, șoferul autobuzului s‑a uitat uimit la el, apoi a sărit de pe scaun și a exclamat: „Acum înțeleg. Toate rudele mele sunt creștine. Dar până acum nu am văzut nimic atractiv în creștinism. Acum știu: există dragoste! Vreau să devin astăzi creștin“.

    Toți se uitau la Hestekind, care a putut să dea mărturie despre Isus Hristos într‑o secție de poliție din China. O ocazie unică!

    Citirea Bibliei: Iov 1.1-12 · Fapte 5.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 12.1‑21

    După ce a oferit adevărata odihnă a sufletului (11.28,29), Domnul Isus lămureşte că odihna reglementată prin sabat nu‑şi mai avea rostul. Referitor la problemele legate de sabat, fariseii căutau să‑i prindă întâi pe ucenici (v. 2), apoi pe Însuşi Stăpânul lor (v. 10). Dar El S‑a folosit de aceste ocazii pentru a le explica – citându‑le pentru a doua oară versetul din Osea 6.6 (v. 7; vezi cap. 9.13 şi Mica 6.6‑8) – faptul că tot sistemul bazat pe legea jertfelor fusese pus deoparte (desfiinţat) prin venirea Lui în har. La ce ar fi folosit respectarea celei de‑a patra porunci a Legii, când toate celelalte erau călcate? Mila avea şi ea cerinţele ei. Şi ce aroganţă să‑I impui să respecte sabatul tocmai Aceluia care l‑a instituit! De fapt, cât timp domnea păcatul, nimeni nu se putea odihni, nici omul, împovărat cu el, nici Dumnezeu (Tatăl şi Fiul lucrând împreună pentru a înlătura în acelaşi timp răul şi consecinţele lui: Ioan 5.16‑17).

    Fără să Se lase întrerupt de sfaturile celor răi, Slujitorul desăvârşit Îşi continuă slujirea, lucrând cu un duh de umilinţă, de har şi de blândeţe, care, conform cu Isaia 42.1‑4, ar fi trebuit să‑i facă să‑L recunoască. Cât de nepreţuit este pentru inima lui Dumnezeu acest duh al Slujitorului desăvârşit! (comp. cu 1 Petru 3.4).

    BIBLIA ȘI INVESTIȚIILE TALE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Stăpânul… le-a cerut socoteală.” (Matei 25:19)

    În Evanghelii găsim și această parabolă profetică spusă de Domnul Isus: „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală.” (Matei 25:14-19). Care este finalul acestei povestiri? Ei bine, cei doi care și-au dublat banii au primit cea mai mare laudă din partea stăpânului lor: „Bine, rob bun” (vers. 21, 23). Dar cel care a fost reticent la risc a fost numit „viclean și leneș” (vers. 26), și stăpânul și-a explicat decizia: „se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (vers. 27-29) Practic vorbind, iată ce ne învață această pildă: când costul vieții crește în medie cu 2,5% pe an, economiile tale trebuie să fie cu cel puțin 2,5% pe an mai mari, altfel vei pierde bani în loc să câștigi. Și încă un gând: deoarece Biblia ne spune să investim cu înțelepciune, poți să te rogi și să ai încredere că Dumnezeu îți va da strategii de investiții solide! Așadar, Domnul Dumnezeu să vă dea izbândă celor care aveți afaceri, și credincioșie tuturor!

Calendar

iulie 2026
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne