27 Iulie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.

1 Tesaloniceni 4.17

Aici ni se spune că vom fi cu toții răpiți împreună, pentru a‑L întâmpina pe Domnul. Am fi putut crede că cei tari în credință și în fapte bune vor fi răpiți primii, însă, în Hristos, orice distincție dispare – așa că toți vom ajunge acolo împreună. Când mă uit în urmă și văd devotamentul lui Pavel, mă gândesc la cât de mare este dragostea lui Hristos care ne va lua pe toți împreună, ca să fim cu El pentru totdeauna, astfel încât să nu fie nicio diferență și ca toți să fim făcuți asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu.

Dragostea lui Hristos se manifestă în mod perfect față de Adunare, fiindcă El nu‑Și poate urî propriul Trup. Cea mai adâncă iubire a lui Hristos este partea comună a tuturor celor ai Săi. Vom fi luați pentru a fi cu Domnul; nu doar pentru a apărea împreună cu El, lucru foarte binecuvântat, ci pentru a fi cu El. Este o binecuvântare specială să fim cu Hristos, mai înaltă decât cea de a apărea împreună cu El, ca părtași ai gloriei Sale. Este un privilegiu minunat să fim onorați împreună cu El, însă este un privilegiu și mai minunat să fim împreună cu El; de aceea, apostolul spune: „Și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul”. Acest lucru satisfăcea inima lui Pavel.

În Coloseni citim: „Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie”, iar Pavel leagă imediat aceasta de responsabilitatea noastră: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ” (Coloseni 3.4,5). Dar, când vorbește despre a fi împreună cu Domnul, el nu leagă aceasta de creșterea spirituală, nici de progres, ci de temeiul comun al dragostei lui Hristos pentru cei ai Săi. Putem deci să‑i privim pe toți cei credincioși și să spunem: „Vom fi cu toții pentru totdeauna împreună cu Domnul”.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fila de CEC

Căci a nesocotit Cuvântul Domnului […] își va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

Numeri 15.31

Într‑un oraș înfloritor din America exista obiceiul ca părinții să le ofere copiilor lor, în ziua când aceștia terminau liceul, o mașină. A sosit ziua când băiatul celui mai bogat om din acest oraș avea să‑și dea ultimul examen. Totul s‑a încheiat cu bine. Băiatul trăia cu emoție crescândă momentul când avea să primească din partea tatălui cheile de la autoturism. Ochii tuturor așteptau și ei nerăbdători să vadă noul model de mașină. Dar clipa mult așteptată a adus cu sine multă dezamăgire. Proaspătul absolvent a primit cadou o Carte. Brațele tatălui, om credincios, purtau, într‑adevăr, o Biblie mare, oferită cu drag fiului său. Băiatul însă, când a văzut Cartea, a fost ca străpuns. A deschis‑o și a citit: „Pe cel care Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: Cuvântul” (Ioan 12.48). Ah, ce săgeată! Ființa îi clocotea de mânie. Cu ură a aruncat Biblia, care s‑a oprit sub pat. Nu după mult timp, tatăl a murit. Când succesiunea a fost încheiată, băiatul s‑a hotărât să vândă casa părintească. Unul câte unul, bunurile din casă erau împachetate pentru mutare. Atunci a găsit sub pat, aruncată de el, Biblia oferită de tatăl său. Când să o ridice, din carte a căzut o filă de CEC cu care fusese achitat cel mai nou model de Jaguar. Acum totul se sfârșise. Pentru că tatăl murise, semnătura lui nu mai avea valoare… În Biblie găsim cu mult mai mult decât cheia unui autoturism modern care să ne plimbe pe bulevardele acestui pământ. Aici descoperim Persoana care ne iubește.

„Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului” (1 Samuel 2.17).

Citirea Bibliei: Iov 5.1-27 · Fapte 7.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 13.31‑43

În cele şase „parabole ale Împărăţiei“ care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.

Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat‑o Împărăţia cerurilor după respingerea Împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările – conform v. 4 şi 19 – şi aluatul).

Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într‑un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ştim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.

REZULTATELE CREDINȚEI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” (Iacov 2:17)

Apostolul Iacov întreba retoric: „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte?… Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” (Iacov 2:14-18) Poți să ai un ocean de credință, dar fără faptele adecvate care să-L onoreze pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât un ocean de credință moartă și inutilă! Pe de altă parte, o fărâmă de credință pusă în practică poate produce un ocean de rezultate (vezi Matei 13:31-32). Faptele dau viață și putere credinței tale. Rețeta biblică pentru credință este simplă, dar puternică:

1) Tu decizi să crezi în promisiunea lui Dumnezeu și în puterea Lui de a o împlini – lăsând „cum și când” în seama Lui!

2) Alege să acționezi în conformitate cu ceea ce crezi, înainte de a vedea vreo dovadă a rezultatelor!

3) Dumnezeu răspunde credinței tale, iar promisiunea Lui este de neclintit; iată cum o redă Biblia: „Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?” (Numeri 23:19) Când Dumnezeu promite, El Se apucă de lucru, exercitându-Și autoritatea de a-Și împlini Cuvântul! Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea!” (Marcu 11:24) Așadar, acum – depinde de tine să ceri și să acționezi în baza promisiunii Sale!