28 Iulie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându‑vă și îndemnându‑vă unii pe alții.

Coloseni 3.16

De ce găsim în Epistola către Coloseni expresia „Cuvântul lui Hristos“? Deoarece, potrivit intenției Duhului, aici totul este raportat la Hristos. Prin urmare, Cuvântul lui Hristos este ceea ce, în revelație, se raportează în special la Hristos. Este ceea ce, în Scripturi, Îl exprimă pe Hristos în orice fel. Creștinul, noul om, posedă acum o astfel de înțelegere care să‑i permită să‑L găsească pe Hristos peste tot în Vechiul Testament, în mod simbolic sau în mod profetic, pe când cei drepți din acele timpuri nu vedeau acolo decât istoria anumitor personaje sau prescripții și ritualuri religioase. Cu atât mai mult, creștinul Îl găsește pe Hristos în Evanghelii și în celelalte scrieri ale Noului Testament. Nu se poate spune că Biblia și Cuvântul lui Hristos se identifică, deși Cuvântul lui Hristos este centrul a tot ceea ce ne este prezentat în Sfintele Scripturi. Cuvântul lui Hristos este, în esență, tot ceea ce ni‑L descoperă pe Hristos și, prin El, gândurile, planurile și căile lui Dumnezeu.

Prin urmare, suntem îndemnați să urmărim ca acest Cuvânt „să locuiască din belșug“ în noi, pentru ca inima să‑și însușească tot ce este în Scripturi cu privire la Hristos: hrana și bucuria sufletului, ceea ce ne face să creștem și ceea ce ne întărește pentru a acționa potrivit vieții din Dumnezeu! Păzirea Cuvântului atrage aprobarea Domnului, așa cum spune El în legătură cu Filadelfia: „Ai păzit Cuvântul Meu“. Aici îndemnul se referă nu numai la „a păzi“ sau „a respecta“, ci la „a locui“, adică „a rămâne în voi“. Există în această expresie ceva deosebit de profund. Cuvântul ascuns în inimă (Psalmul 119.11) locuiește acolo; este ca un locuitor sfânt și binecuvântat a cărui influență se face simțită peste tot înăuntrul sufletului și în viață. «Să locuiască deci în voi nu ca un oaspete, care trece pe acolo pentru o zi sau două, ci ca un locuitor al casei, care își are acolo domiciliul pentru totdeauna.»

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sub drapel

Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M‑a urât mai înainte de a vă urî pe voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v‑am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.18,19

Recruții au intrat sub drapel. Între aceștia se afla și un soldat credincios. În prima seară, după ce goarna a sunat culcarea, acesta a îngenuncheat lângă pat și s‑a rugat. Ceilalți ostași au tăcut o clipă, apoi au izbucnit în râs, au aruncat cu boneta în el, iar alții au început să fluiere. Toate acestea nu l‑au abătut pe recrut de la rugăciune. În a doua seară, zgomotul s‑a înzecit, dar soldatul își făcea mai departe rugăciunea. În a treia seară a făcut la fel, dar parcă zgomotul a mai încetat. În a patra și a cincea seară, zgomotul a devenit mai mic. În a șasea seară, un ostaș, arătând cu degetul spre recrutul care se ruga, a strigat: „Acesta este om adevărat! Acesta va putea rezista în fața dușmanului“. De atunci, toți ceilalți ostași l‑au respectat.

Credința este puțin respectată, pentru că sunt prea puțini creștini adevărați care să rămână tari și neatinși de batjocurile celor din jur. Când va veni Comandantul Suprem, El va ști cine a fost creștin adevărat, stând ca o stâncă în fața inamicului. Nu purtarea necorespunzătoare a celor credincioși provoacă adevărata dușmănie a lumii, ci asemănarea lor cu Domnul. Ucenicii lui Isus sunt străini în această lume; ei nu îi aparțin, iar acest lucru stârnește ura lumii. Dar Domnul vrea ca ei să știe că lumea nu îi urăște mai mult decât L‑a urât deja pe El. Iar aceasta le aduce mângâiere.

Domnul Isus a acționat întotdeauna numai din iubire, făcând doar bine oamenilor, dar El a fost urât.

Citirea Bibliei: Iov 6.1-30 · Fapte 7.17-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 13.44‑58

Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care l‑a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi‑a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.

În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată‑i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, … după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să‑i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9‑11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.

În afară de comoara pe care Domnul a găsit‑o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria“ din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi“?

Într‑un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului“, motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

REZULTATELE CREDINȚEI (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa lucra împreună cu faptele lui…” (Iacov 2:22)

Dacă ai crede cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la situația ta, în ce fel ai acționa diferit? A-ți afirma/declara credința este doar începutul; a-ți activa credința înseamnă a te pregăti pentru primirea răspunsului. Întreabă-te: „Dacă aș aștepta cu adevărat un răspuns la rugăciunile mele, cum m-aș pregăti pentru sosirea lui?” Citim în Sfânta Scriptură că Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi această pildă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa… după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac…” (Matei 13:31-32) Fermierul crede sincer că poate produce un copac de muștar… dar nu se întâmplă nimic până când nu alege locul, până nu pregătește solul, până nu plantează sămânța, și până nu o udă continuu… Odată ce face toate aceste lucruri, poate aștepta cu nerăbdare apariția copacului. Deci, de unde ar trebui tu să începi?

1) Roagă-te pentru înțelepciune, ca să iei deciziile corecte (vezi Iacov 1:5-7);

2) Planifică-ți munca și pune-ți planul în aplicare. Așteptarea pasivă și fără scop, sperând ca lucrurile să se materializeze, fără o implicare activă și gândită, se va dovedi dezamăgitoare și fără rezultat. Dumnezeu te folosește ca partener al Său; de unde știm asta? Din Biblie. Pavel spune că: „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9)

3) Împarte-ți planul în pași mici, realizabili;

4) Nu aștepta ca frica să dispară sau credința să crească. Fii pregătit să-ți asumi riscuri calculate și productive. Simte frica și treci la fapte orice-ar fi!

5) Începe să ÎI mulțumești lui Dumnezeu chiar înainte de a vedea răspunsul. Ia-l exemplu pe Avraam! Credinţa lui Avraam lucra împreună cu faptele lui. Și aceasta este în continuare formula biblică pentru succes!