Mana Zilnica

3 Iulie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Saul i‑a zis lui Samuel: „Am păcătuit, pentru că am călcat porunca Domnului […] Și acum, iartă‑mi, te rog, păcatul și întoarce‑te cu mine, ca să mă închin Domnului“.

1 Samuel 15.24,25

Saul este exemplul păcătosului religios. Începutul lui a fost unul promițător, iar poporul îl admira. Era mai înalt decât toți din Israel „de la umăr în sus” (1 Samuel 10.23); natural vorbind, Saul părea foarte puternic, unul pe care poporul îl putea urma în luptă fără ezitare. În multe ocazii, el L‑a mărturisit pe Domnul, a avut o teamă sfântă față de Samuel, profetul Domnului, și chiar a profețit, încât cei din popor au întrebat: „Este și Saul printre profeți?” (1 Samuel 19.24).

Care a fost deci problema lui? Răspunsul este că aparențele nu sunt totul, căci pot fi înșelătoare. Saul s‑a evidențiat cu „o înfățișare bună în carne” (Galateni 6.12) și a putut rosti cuvinte religioase. Astfel de expresii au fost folosite de Saul în întreaga sa viață, dar niciodată n‑a părut să aibă o adevărată pricepere, nici vreun simțământ adevărat pentru Dumnezeu și nici discernământ spiritual în situațiile cu care s‑a confruntat.

Saul a rostit în trei ocazii diferite aceste cuvinte: „Am păcătuit” (1 Samuel 15.24,30; 26.21), însă niciodată n‑a existat o schimbare reală. Uneori lăsa să se înțeleagă că‑i pare rău pentru felul crud în care se purta cu David, care era unsul Domnului, însă la scurt timp revenea la vechile sale căi. Există și astăzi oameni ca Saul. Ei pot avea un limbaj creștin și pot avea o înfățișare potrivită, însă n‑au niciun simțământ al prezenței lui Dumnezeu, nici al faptul că Hristos este Domnul. Ce lucru solemn!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întrebări fundamentale

Cu glasul meu voi striga către Domnul, și El îmi va răspunde de pe muntele sfințeniei Sale.

Psalmul 3.4

„Dacă moare un om, va trăi el din nou?“ (Iov 14.14). Această întrebare se referă la lumea de dincolo. Ce spune Dumnezeu despre aceasta? În Eclesiastul 12.7 citim: „Atunci țărâna să se întoarcă în pământ, cum era, iar duhul se va întoarce la Dumnezeul care l‑a dat“. În timp ce trupul se descompune, duhul și sufletul continuă să existe. Dar acesta nu este întregul răspuns, căci Fiul lui Dumnezeu declară: „Vine un ceas în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși“; vor exista două grupuri: credincioșii vor învia pentru viață, iar necredincioșii, pentru judecată (Ioan 5.28,29).

„Cum ar putea fi drept omul înaintea lui Dumnezeu?“ (Iov 25.4). Această întrebare se referă la relația noastră cu Dumnezeu. Putem sta în picioare înaintea Lui? Suntem suficient de buni pentru a fi potriviți pentru prezența Sa? Categoric ɴᴜ! În Romani 3.23 citim: „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu“. Cu toate acestea, puțin mai târziu se arată că Dumnezeu îi îndreptățește și îi acceptă pe toți cei care cred în Mântuitorul Isus Hristos. Toți care am făcut acest pas știm că, „fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1).

Citirea Bibliei: Daniel 3.19-30 · Psalmul 39.7-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 65.1‑12

„Sunt găsit de cei care nu Mă căutau…“ (v. 1) – scrie Isaia cu îndrăzneală. Despre acest curaj al profetului aflăm de la apostolul Pavel care, atunci când va cita v. 1 din Isaia 65 în Romani 10.20 va adăuga şi această expresie („Isaia îndrăzneşte şi spune…“). Îndrumat de Duhul, profetul deschide în mod vădit uşa naţiunilor, a celor care nu‑L căutau pe Dumnezeu şi nu purtau numele Lui (49.6). Ce declaraţie curajoasă, ca să nu spunem revoluţionară, făcută în urechile israeliţilor atât de geloşi pentru privilegiile lor! Acesta era unul dintre lucrurile despre care se spunea în capitolul precedent că „niciodată n‑au auzit“.

Mărturisirea şi rugăciunile rămăşiţei necăjite se încheiau cu întrebarea neliniştitoare: „Vei tăcea Tu şi ne vei întrista peste măsură?“ (64.12). Nu, niciodată nu este în zadar când o inimă pocăită se întoarce la Domnul (Psalmul 51.17). Nu o ştim fiecare dintre noi din propria experienţă?

Dumnezeu nu rămâne tăcut. Va lua cuvântul şi aceasta se va desfăşura, practic, până la sfârşitul cărţii. Cu toate acestea, înainte de a revela ceea ce a pregătit pentru cei care‑L aşteaptă (aleşii şi slujitorii Săi: v. 9,10; 64.4), trebuie să pronunţe sentinţa definitivă prin care condamnă nu numai naţiunile duşmane lui Israel, ci şi poporul răzvrătit şi apostat.

HARUL – AI NEVOIE DE EL ASTĂZI? | Fundația S.E.E.R. România

„…să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, olandeza Corrie ten Boom și familia ei au ascuns mulți evrei, ferindu-i de naziști. În cele din urmă, ea a fost prinsă și trimisă într-un lagăr de concentrare, unde a văzut tot felul de atrocități, inclusiv moartea tatălui său și a surorii sale. Apoi a fost eliberată accidental. Nu s-a lăsat niciodată cuprinsă de amărăciune. A iertat chiar și persoana care i-a ucis rudele. Cineva a întrebat-o cum a putut să îndure acele zile întunecate și să rămână iubitoare, iertătoare și bună. Ea a răspuns cu o poveste din viața ei: pe când era mică, tatăl ei a plimbat-o cu trenul prin toată Europa. El îi cumpăra întotdeauna biletul cu câteva săptămâni înainte, dar nu i-l dădea niciodată până când nu se urcau în tren. Asta pentru că era un copil, și el nu voia ca ea să piardă biletul sau să-l uite acasă. Dar de fiecare dată când tatăl ei vedea farurile trenului care se apropia de gară, îi dădea biletul și urcau împreună în tren. Corrie a spus: „Motivul pentru care nu poți înțelege cum am putut să iert persoana care mi-a ucis familia, cum am putut să nu fiu cuprinsă de amărăciune este că, la fel ca în povestea mea, Dumnezeu nu ne dă harul de care avem nevoie până când nu suntem pe punctul de a urca în tren. Dar dacă vei trece vreodată prin ceva similar cu ceea ce am trăit eu, te asigur că harul lui Dumnezeu va fi acolo, pentru a te ajuta și pe tine să treci prin văile întunecate și să-ți păstrezi capul ridicat și inima plină de iubire!”

Așadar, să recunoaștem astăzi cu toții că numai harul Său ne ține!