Mana Zilnica

10 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe slujitorul Tău, pentru că nu uit poruncile Tale.

Psalmul 119.176

Am putea spune că Psalmul 119 este cea mai lungă rugăciune din Biblie. La început, psalmistul remarcă binecuvântările care sunt partea celor ce umblă în legea Domnului; apoi începe să I se adreseze lui Dumnezeu cu privire la viața sa: „O, de‑ar urmări căile mele să păzească hotărârile Tale!” ((versetul 5)), după care, aproape în întregime, psalmul este o conversație cu Domnul legat de această dorință, de a păzi cuvântul Său.

Ce versete revigorante: „Am ascuns cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta […] Deschide‑mi ochii, și voi vedea lucrurile minunate care sunt în legea Ta […] Doamne, cuvântul Tău este întărit în ceruri pentru totdeauna […] Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea […] cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea […] Descoperirea cuvintelor Tale luminează, dând pricepere celor simpli” ((versetele 11, 18, 89, 97, 105 și 130))! Câtă nevoie avem de lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru picioarele și calea noastră! Cât de prețios este el pentru fiecare în parte!

După aceste expresii ale recunoștinței însă, ajungând la ultimul verset, psalmul ne surprinde cu strigătul său sfâșietor: „Rătăcesc ca o oaie pierdută”. Psalmistul privește în jur și parcă ar vrea să spună: «Oare cum am ajuns aici? Doamne, Te rog, caută‑mă!».

Este bine pentru noi să recunoaștem că, oricât de mult am aprecia Cuvântul lui Dumnezeu, suntem întotdeauna înclinați să ne rătăcim. Aceasta trebuie să fi fost o concluzie tristă pentru psalmist, dar să remarcăm că el niciodată n‑a întrerupt comunicarea cu Cel ale Cărui căi le căuta. Acest lucru atinge o coardă sensibilă și în inimile noastre. L‑am căutat odinioară pe Domnul, iar acum ne găsim departe de calea Lui? Să‑L chemăm! Să nu încetăm să ne rugăm Lui! Dumnezeul pe care L‑am găsit pe paginile Psalmului 119 este întotdeauna gata să‑i caute și să‑i aducă înapoi pe cei rătăciți ai Săi.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Arabul Sadiq

Moise I‑a zis lui Dumnezeu: Iată, atunci când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi”, iar ei mă vor întreba: „Care este Numele Lui?”, ce le voi răspunde? Dumnezeu i‑a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”.

Exod 3.13,14

Într‑o țară arabă, un cuplu de misionari, Mike și Reema, sunt în căutarea unui apartament, împreună cu un agent imobiliar local. În mașină, Reema îl întreabă pe acesta: „Domnule Sadiq, prietenii arabi spun că Dumnezeu are 99 de nume…”. Sadiq răspunde că el crede că Dumnezeu are cu adevărat 99 de nume, atât și niciunul în plus. Misionarul susține, dimpotrivă, că cele 99 sunt titluri ale Sale și că Numele lui Dumnezeu este cel care apare în Biblie. Sadiq se miră: „Nu am auzit niciodată așa ceva. Și care este acest nume?”.

Exprimându‑se în arabă, Reema citează Numele pe care Dumnezeu i‑l dezvăluie lui Moise: „Eᴜ sᴜɴᴛ Cᴇʟ ᴄᴇ sᴜɴᴛ”. Auzindu‑l, Sadiq se schimbă brusc la față și întoarce capul, ca să înțeleagă mai bine. Reema repetă numele biblic: „Eᴜ sᴜɴᴛ Cᴇʟ ᴄᴇ sᴜɴᴛ”. Sadiq ridică mâna și spune întretăiat: „Acesta este adevărul! Uneori, când ceva este adevărat, sunt convins direct în inimă, înainte să înțeleg cu mintea. Și, când ați rostit Numele acesta, am simțit în tot corpul o forță”. Din acea zi, Sadiq îi vizitează în mod regulat pe cei doi misionari, pentru a studia Biblia.

Dacă există viață, trebuie să fie și dezvoltare.

„Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului!” (2 Petru 3.18).

Citirea Bibliei: Geneza 42.9-26 · Psalmul 28.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 48.9‑22

„Pentru Numele Meu … pentru Mine!” (v. 9,11). Prea adesea uităm care este măreţul motiv care stă la baza intervenţiilor lui Dumnezeu. Adoptându‑l pe Israel ca popor al Său – şi pe noi, creştinii, ca pe fiii şi fiicele Sale – putem spune că Dumnezeu este implicat personal, aşa cum un părinte este responsabil în faţa altora pentru faptele copiilor săi. Suntem, după caz, eliberaţi, curăţiţi … sau pedepsiţi, datorită gloriei Tatălui ai Cărui copii suntem (vezi Iosua 7.9; sf. v. 9).

Dumnezeu mai are însă şi un alt motiv pentru care ne învaţă şi ne disciplinează: este vorba de folosul nostru (v. 17; Evrei 12.10). Pacea inimii celui credincios decurge din ascultarea sa. Ea poate fi „ca un râu” calm şi puternic (v. 18) – se înţelege – dacă urmăm cursul voii lui Dumnezeu; în felul acesta nu cunoaştem agitaţia şi nici efervescenţa (sau: clocotirile) pârâului de munte şi putem experimenta v. 3 din cap. 26: „Tu vei păzi în pace desăvârşită mintea care se sprijină pe Tine”. Este de remarcat că numai după ce i‑a îndemnat pe ai Săi să păzească poruncile şi Cuvântul Său, Domnul le dă pacea Lui (Ioan 14.15,21,23,27). Ce pace de nepreţuit pentru răscumpăraţii Domnului! Pentru cei răi, ea este însă necunoscută (v. 22).

ARATĂ HAR ÎN FAȚA PROVOCĂRILOR! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)

Pastorul și autorul Chuck Swindoll povestea că, pe când era tânăr, nu putea înțelege cum două persoane care Îl iubesc pe Domnul și cred în Biblie pot ajunge la concluzii diferite: „În gândirea mea simplistă, eram convins că toate mințile evlavioase trebuie să ajungă la concluzii identice. Am descoperit curând însă nu doar că existau opinii diferite, ci și că Dumnezeu are îndrăzneala să-i binecuvânteze pe cei care nu sunt de acord cu mine! El nu este nici pe departe atât de îngust la minte precum mulți dintre copiii Săi. Este mult mai ușor să trăiești cu Dumnezeu. El este tolerant, plin de mai mult har și iertare decât noi toți!” Pentru a arăta har în momente dificile, trebuie să înțelegi și să accepți și aceste două lucruri:

1) Opiniile și convingerile oamenilor vor fi adesea diferite de ale tale! Da, nu trebuie să faci niciodată compromisuri în ceea ce privește adevărul biblic și valorile fundamentale, dar nu costă mai mult să ai tact și să fii plin de bunătate decât să fii critic și caustic. Și acest lucru este valabil mai ales când este nevoie de confruntare și mustrare. Apostolul Pavel scria: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții.” (Galateni 6:1) Reține și prețuiește expresia „cu duhul blândeții”! Ai înțeles ideea?

2) Perspectiva fiecăruia are o anumită valoare. Când crești într-o familie care funcționează pe baza unei scale a dreptății de tip alb/negru, bine/rău – de regulă persoana care „are dreptate” este lăudată, în timp ce persoana care „greșește” este taxată! Și e păcat, pentru că, în general, problemele vieții nu sunt de genul „eu am dreptate și tu greșești”, ci mai degrabă de genul „eu văd lucrurile așa, și tu le vezi altfel”! Așadar, înainte de a intra în conflict cu cineva, întreabă-te dacă este mai importantă nevoia ta de a mustra acea persoană decât dorința de a te conecta cu ea. Așa că, „dacă este cu putință” dă dovadă de har, în fața provocărilor!